Primaria Sinaia cumpara un monument istoric, Statiunea Nationala Pestera-Padina, Pe urmele lui Nicolae Grigorescu si ale zimbrilor

Un eveniment aproape nemaivazut in judetul Prahova si foarte rar in Romania. O primarie cumpara o vila, declarata monument istoric, aflata in paragina, tocmai pentru a o restaura. Respectiva constructie a fost acum multi ani, Casa de Cultura a orasului Sinaia.

In anul Centenarului, in care mai mult vorbim decat facem, faptele sunt relevante. Sinaia vedem cum isi salveaza patrimoniul istoric…

Guvernul a completat lista statiunilor turistice si gasim pe aceasta si:

Zona Pestera-Padina din Parcul Natural Bucegi… care devine Statiune Turistica de Interes National.

Se anunta o seama de evenimente de primavara:

Afisul este extraordinar. Inscrierile se fac pe Facebook, contul Romania Cicloturistica, se va sta la cort si se va plati 50 lei… Se pleaca din Bucuresti, pe biciclete. La zimbrii! 🙂

Al doilea eveniment este unul cultural:

„Pe urmele lui Nicolae Grigorescu”… distribuit pe Facebook de cunoscutii oameni de cultura ai judetului Prahova, gen d-l Marius Manea etc…

Reclame

Unirea din 24 ianuarie 1859 varianta montana, Proiectul lui Gabriel Pana, Comentarii despre atacul cainilor hoinari asupra zimbrilor… si Diverse!

Cota 1400, Terasa „La Sami”. Un cuplu simpatic si de bun simt se opreste la terasa. Ea merge inauntru sa se aseze la o masa. El ramane sa comande ceva de la gratar: „Vreau un pic si din aia, si din cealalta… „. Dl. Sami nu reuseste sa proceseze comanda pentru ca iese fata si spune: „Am lasat portofelul in masina”. Isi iau hainele si pleaca. Dl. Sami ii opreste si le zice: „Pai acum daca tot ati urcat, sa va dau cate un carnacior. Vreti si paine?” Cei doi se uita mirati si nu zic nu. Carnaciorii sunt foarte buni, lumea se uita, clar, dl. Sami este un bun comerciant. A ramas singurul din zona montana a Sinaiei care mai stie sa miste lucrurile in acest domeniu.

DSCF5476Vedere de la Cota 1400 spre Piciorul Pietrei Arse

Nu peste mult timp, apare un amic al dumnealui, care-i spune: „Bai, nea Sami, da-mi si mie o bere, dar sa stii ca mai imi trebuie 2 lei”. Dl. Sami: „Bine, iti dau asa, daca imi zici ce este maine”. Amicul: „Mie imi da cu duminica!” 🙂 Dl. Sami: „Si pentru tine ce inseamna duminica, 24 ianuarie?” Amicul: „Nu stiu!” Dl. Sami: „Este vorba de o Unire? Stii ce Unire?” Amicul, foarte mirat: „O fi Unirea Principatelor?” Dl. Sami: „Vezi ca stii? Ce Principate s-au unit?”Amicul: „Asta nu mai stiu”  Dl. Sami: „Si cine a facut Unirea, asta nu ai cum sa nu stii?” Amicul: „Bre, mie nu mi-a placut cartea, mi-a placut spritzul. D’aia am trecut pe bere. Cred ca Vlad Tepes!”:) Dl. Sami: „Bravo! Da banii incoace!” Amicul: „Imi dai berea acum?” Dl. Sami: „Nu. Ai platit doar informatia, sa-ti spun cine a facut Unirea!”. Amicul: „Deci nu e Tepes, ca ala e cu teapa…” Pana la urma i-a dat berea, dar ceea ce mi se pare foarte trist este ca oameni la 30-40 de ani, habar nu au ce inseamna Principate si cine a fost Alexandru Ioan Cuza.

***

Nu stiu daca ati auzit, dar in acest an, unul dintre cei mai buni triatlonisti ai tarii, dl. Gabriel Pana, da startul unui proiect ambitios… vrea sa fie primul roman care ajunge in toate capitalele lumii, pe bicicleta.

gp2Gabriel Pana (sursa: Facebook)

gp1Traseul (Sursa: Facebook)

Si-a propus sa se intalneasca si sa scrie despre romanii intalniti iar traseul sau va putea fi urmarit de toata lumea:

https://www.facebook.com/Romanii-in-capitalele-lumii-1541687879482365/?fref=ts&pnref=story

gp3Alaturi de ministrul pentru romanii de pretutindeni, dl. Dan Stoenescu. (Sursa: Facebook)

Trebuie sa ai mare curaj si o ambitie pe masura, ca sa te dedici unui asemenea proiect… care va dura cativa ani. Personal, sper sa-l sustina cat mai multi pe Gabi Pana si ca el sa fie sanatos, sa scrie aceste pagini de calatorie!

***

Acum comentariile pe marginea uciderii de catre cainii aflati prin paduri a unor zimbri, un eveniment foarte trist, produs tot din vina unor oameni iresponsabili, care in loc sa ingrijeasca acesti caini, ii abandoneaza… si astia ucid cam orice animal le iese in cale. Motiv pentru care… zic eu, chiar daca pare interpretabil, acesti caini ar trebui impuscati cat mai repede. Iata si niste opinii, preluate de pe Hotnews, cu ce mai gandesc cate unii despre aceasta situatie:

Razvan: „Cand o tara intreaga pune resurse si grija in salvarea de la disparitie a zimbrilor, acest animal – simbol national, cand am investit sume imense sa aducem zimbri din Polonia, sa ii ingrijim, si cand – dupa mult chin si truda – astia au reusit sa se reproduca, au fost re-adaptati la mediu natural… au fost ucisi de caini salbatici. Nu de lupi, de rasi, sau ursi..

La noi nu exista caini salbatici. Cainii salbatici sunt de fapt caini adunati din orase de „iubitorii de animale” si dusi pe sest si eliberati in padure, in salbaticie. Aceste ONG-uri de … extremisti gen Vier Pfoten, cutu-cutu si altii ca ei sunt DIRECT responsabili pentru asta. Ar trebui prinsi nu doar cei care au organizat relocarea si eliberarea cainilor astora in salbaticie, dar mers pe fir si vazut si cine i-a organizat si finantat.
Daca ar face cineva asta in Austria sau in Germania, cred ca ar plati amenzi si despagubiri pina i-ar veni cu acru in gura. ”

DSCF5464Privire spre hău, poate si al gandurilor

Gebeleizis2020: „Romanii nu au un fetis cu cainii; sunt intr-adevar un numar mare de idioti asa zis iubitori de animale si un numar mic de profitori, de javre cu 2 picioare care fac bani extrem de multi din exploatarea situatiei. Majoritatea romanilor au un fetis cu dezinteresul si durerea in fund; si in acest fel minoritatea hoata sau idioata isi impune punctul de vedere.”

ggg: „Fazele astea se intampla si in Bucuresti, ziua in amiaza mare in asa zisa „Delta Vacaresti”, unde haite de caini aciuiate pe langa bordeiele ilegale si stana ilegala de langa mall, vaneaza zi de zi fazani.

Mi-e sila de toti „iubitorii” de caini care la vederea oamenilor si zimbrilor morti doar la masuri „nonviolente” pe bani multi viseaza!”

Aici articolul: http://lbhn-1602388572.eu-west-1.elb.amazonaws.com/stirecom/20743177

***

Marius Popescu de la Carpe Diem, spunea astazi pe Facebook, un lucru pe care putini il stim: „Astăzi se împlineşte o jumătate de mileniu de la una din primele (se pare ca este cea de a doua) menţionări ale muntelui Bucegi. Astfel printr-o carte de întăritură (un fel de hotărâre definitivă) voievodul Neagoe Basarab acordă mănăstirii Nucet din judeţul Dâmboviţa „…şi încă ce a dat sfintei mănăstiri Vlad Voievod Călugărul, muntele Buceaci, ce începe de la Ialomiţa în sus, pe unde curge pârâul lui Udrişte şi trece peste drum,peste deal, la pârâul ce merge în Buceaci”(23 ianuarie 1516). În concluzie,în curând la Carpe Diem „împăcăm” Natura cu Istoria.”

DSCF5471Ace de gheata zburand… Rares: „Tati, vantul de ce nu se vede? E invizibil?”

O alta stire ar fi ca in februarie se va inaugura telegondola dintre Cota 1400 si Cota 2000.

Multumesc unui om deosebit, d-lui George Grigorescu, pentru aprecierile sale fata de ghidul „100 de Pasi in Timp”…

„Sunt clipe in viata noastra cand intalnim oamenii aceia care ne dau speranta, oamenii aceia pe care i-am invocat in gandurile noastre cand lumea parea sa cada. Va anunt cu satisfactie deosebita ca a fost lansat cel mai bun ghid turistic despre Valea Prahovei. Este cel mai bun pentru ca abordarea lui nu este pe vechea mentalitate comunista si nici pe cea comerciala toxica. Este un inedit jurnal despre locuri umblate la pas de catre autorii sai. Munca din spatele ghidului este enorma, desi Bucegi Natura (unul din autori) nu a marturisit-o vreodata. Dar stiu prea bine ce inseamna munca de cercetare, stiu ce inseamna sa bati la porti straine pentru informatie, cu teama in san sa nu te trezesti cu cainii pe tine, stiu ce inseamna exact sa fii debitor unei misiuni impersonale. Pentru cultura viitoare a voastra si a copiilor vostri, va indemn sa intrati in posesia acestui ghid!”

DSCF5459Treptele dintr-o poveste

DSCF5467Desene din roti in panta 🙂 Sau cum se da cu spatele cand gresesti drumul…

De prin tara: Zimbri ucisi de caini hoinari si Descoperiri arheologice

Urmaresc tot felul de site-uri pentru a vedea ce mai apare nou, referitor la istoria noastra. Pentru ca lucrurile noi ce se descopera, ne pot ajuta sa intelegem mai bine ce stiam si devenise comun, banal.

Intai, vorbim despre o noua descoperire de mare valoare, a opta la numar, a unui pasionat de arheologie din Piatra Neamt. Dl. Marius Irimia, a descoperit in ultima perioada, in 2 luni de zile, un tezaur alcatuit din 200 de denari imperiali romani si un alt tezaur, compus din alti 167 denari. Toate acestea au ajuns in patrimoniul statului, ceea ce este un lucru foarte bun… la cat a fost jefuita Romania si siturile sale.

denariSursa foto: descopera.ro

Dintr-un articol al Adevarului, mai au si articole bune cateodata, am aflat ce mai urmareste Politia in domeniul obiectelor sustrase din siturile noastre. Este vorba de niste scuturi din fier:

scuturi

Acestea alaturi de altele au fost descoperite la cetatea dacica Piatra Rosie din muntii Orastiei. Un astfel de scut are o valoare de 80.000 euro. Ma gandesc asa, oare statul nu le plateste descoperitorilor un procent din valoarea a ce a fost descoperit? Sau ii amana la nesfarsit?

Povestea scuturilor o gasiti aici:

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/enigmele-scuturilor-dacice-piatra-rosie-reprezinta-comorile-pretioase-impodobite-reprezentari-sacre-1_569832c637115986c68089db/index.html?ref=yfp

Acum despre zimbri…

In 2014, in Romania demara cel mai important proiect de acest gen din Europa, in vederea reintroducerii zimbrilor in fauna tarii.  Recent, cei de la WWF au descoperit ca 2 zimbri au fost ucisi de caini hoinari.

Deci ne suparam sau nu, asta e realitatea. Si astfel de caini trebuie scosi din mediul salbatic. Cand am scris de ciobani si de astfel de caini, ce se intampla prin Parcul Natural Bucegi, au aparut tot felul de… suparati, care sustin o cauza pana dincolo de limitele absurdului. Una este sa iubesti cainii, sa-i iei de pe strada pentru ca unii oameni nu au suflet si alta cand niste caini ucid tot ce le iese in cale.

Este ca si cu musulmanii veniti in Europa. Unii plesnesc de sanatate, cum spunea presedintele Cehiei… altii, o mica parte, chiar au probleme. Pe mine nu ma intereseaza episoade regizate cu bietii refugiati, mie imi place faza preventiva cu gardul de sarma ghimpata, cum fac ungurii… sau doar primirea femeilor si a copiilor.

Spune WWF-ul ca o haita de caini a devenit cel mai puternic grup de pradatori din zona, ca fac nu stiu cate pagube… si o sa cititi ce mai fac cainii astia hoinari, in articolul de mai jos:

http://www.hotnews.ro/stiri-mediu-20743177-wwf-doi-dintre-zimbrii-eliberati-muntii-tarcu-fost-omorati-caini-salbatici.htm

De ce se scriu astfel de articole, de ce exista acea haita de caini, stiti? Din cauza ca acelora care trebuie sa impuste cainii din fondul cinegetic, le este frica sa-i impuste 🙂 Ca vin nu stiu cati si protesteaza, ca au murit pradatorii. Ca le este frica de scandal, deoarece, chipurile, trebuie sa intrebam, sa ne consultam cu totii. Deci, nu suntem capabili nici sa mai luam astfel de decizii normale, simple.

Cam asa patruleaza o astfel de haita… m-as oferi voluntar, la scoaterea lor din fondul cinegetic, ca doar Legea Vanatorii e foarte clara in astfel de situatii… insa e ceva distanta pana in muntii Tarcului 🙂

Directia Silvica Dambovita vrea sa impuste orice…pana si ZIMBRII

In anul 2012, blogul BucegiNatura2000 a declarat aceasta institutie cel mai mare dusman al mediului din Parcul Natural Bucegi.

Acesti „silvicultori” adapostiti in haina verde a Romsilvei, nu au facut la viata lor nimic bun pentru fondul forestier. Anul trecut au finalizat asfaltarea unui drum forestier prin Valea Ialomitei, care nu accesibilizeaza nimic…in afara de paduri virgine devenite, prin tot felul de smecherii, paduri particulare. Aceasta realizare spune totul despre Directia Silvica Dambovita. Padurarii toarna asfalt…

1

Ultima lor nemernicie este dorinta de a vana Zimbrii din rezervatia statului de la Bucsani. Specia este disparuta de vreo 200 de ani de la noi din tara, si astia vor sa-i impuste. Li se pare mai lesne decat sa-i ingrijeasca…pac-pac si au bagat banii in buzunar. Doar nu credeti ca-i ia Romsilva.

Ma enerveaza cand vad atata prostie! Deci, silvicultorii adevarati, in urma cu 50 de ani au adus o pereche de zimbri la noi in tara. In decursul deceniilor s-au inmultit si acum hai sa-i impuscam ca sunt in jur de 100 in Romania. Pai in cat timp cresti un zimbru si in cat timp il impusti?

Nu sunt impotriva vanatorii, nu am fost si nici nu voi fi. Vanatoarea este necesara, trebuie inlaturate exemplarele de fauna ce se inmultesc excesiv, a se vedea pradatorii, sau iepurii, cine mai stie ce pasari, gaste, rate…cainii vagabonzi ce urmaresc caprele negre.  Trebuie impuscate animalele degenerate, ori cele care au omorat oameni, etc. Dar sa vii cu ideea sa impusti zimbrii dintr-o rezervatie, pe motiv ca sunt prea multi, trebuie sa nu fii sanatos.

2

Mai degraba ar trebui facute controale de catre specialisti la astfel de persoane ce vor sa impuste zimbrii din rezervatie. Pai trebuie stat cu ochii pe ei, ca le vine ideea sa-i taie ca pe porci, tot vine Craciunul. Ce nenorociti!

Sunt atatea idei, dar nu vor sa munceasca, astia obisnuiti sa taie padurea. Pot scrie un proiect cu finantare europeana, sa infiinteze o zimbrarie, o noua rezervatie, pot cere bani multi…dar ei ii vor acum, imediat. Noi suntem vai de capul nostru…cand ne scaldam in oligofrenism, cand exacerbam la maximum protectia mediului. Ce progres sa mai vrem, ce tot speram la mai bine, cand singuri ne facem rau. Nimeni nu ne face mai mult rau decat noi insine.

3

Eu as face astfel:

1. Cativa specialisti scriu proiectul european, cu tot ce inseamna…lobby pe la ministerul mediului, pe la alte institutii ca mor zimbrii de foame, etc…

2. Daca am zimbri de doua ori mai multi decat capacitatea spatiului pe care il detin si nu am nici hrana pentru ei, ma adresez tuturor. Chem televiziunile, demarez o campanie, sa strangem bani sa le asiguram hrana, pentru o vreme, pana cand ne vine o idee, pana vedem o solutie.

3. Chem gestionarii de fonduri private de vanatoare si le dau cate o pereche de zimbri, cu acte, in baza unui angajament reciproc avantajos. Un privat are tot interesul sa creasca numarul de zimbri. Se poate face vanatoare la zimbru, cand se vor regasi cam 50 de exemplare in majoritatea judetelor tarii. Pe un fond de vanatoare, cand ai vreo 20 de exemplare, poti impusca 2. Nu poti nici sa stai sa cresti zimbri intr-o veselie. Dar chestia asta cu vanarea lor, trebuie luata in discutie peste vreo 10 ani. Acum, fiind zeci de exemplare, este o ocazie buna sa se inmulteasca mai repede.

Iubesc mediul, imi pasa si am dovedit, dar in Romania de azi nu poti merge pe un singur drum: hai sa protejam ca este bine! Am enumerat punctele de mai sus, pentru ca asa poti multumi pe toata lumea. Sunt si vanatori si protectionisti, cat si persoane cu alte preocupari decat mediul si vanatoarea. Trebuie sa faci cate ceva pentru fiecare, sa existe un echilibru. Altfel, ecologistii organizeaza proteste si te injura, vanatorii adevarati sunt oameni cu bani multi si o sa iti puna multe frane, oamenii din a treia categorie se bucura ca aduci fonduri in tara si ca realizezi ceva cu acei bani. Daca te trezesti vorbind ca directorul judetean al Romsilvei, nu vei avea niciun aliat.

Prezinti problema oamenilor, explici public ce vrei sa faci, in proiect introduci si ecologisti, si gestionari de fonduri de vanatoare, sa multumesti ambele tabere.

13

La aprecierea mea, astia de la Directia Silvica Dambovita sunt slab pregatiti, nu cunosc nimic despre vanatoare si fauna. Pai ce vanator adevarat iti vine tie sa-ti impuste un zimbru intr-o asemenea rezervatie si sa-ti dea 5000 euro? Ca atat vor ei sa ceara…

Este aberatia maxima, ai zimbri intr-o zona considerata rezervatie si in loc sa te preocupi de ei, sa anunti cu mandrie ca ai de doua ori mai multi, tu anunti ca vrei sa-i impusti. Astia nu-si dau seama ce consecinte au vorbele lor. Ala care este director judetean de fond forestier, nu mai poate face diferenta: el trebuie sa aiba grija de zimbri, nu sa-i impuste.

La acest articol, ecologistii de ocazie, de genul Stoenica fotograful, tipul ce vinde biciclete pe la Surmont si altii ca ei, nu au ce cauta sa comenteze pe aici. Ei sa faca poze si sa se laude cu frumusetile patriei sau sa vanda biciclete ca sa se mocirleasca unii. Atata pot, habar nu au cu ce se mananca protectia mediului si se dau ecologisti. Poze am si eu cu zecile de mii, important este sa mai fac aceleasi poze, in aceleasi locuri, si peste ani. Nu doar in prezent, ca astia de ocazie. Dar ei nu pricep. Au niste hobby-uri si faptul ca acestea implica si natura, ii face sa o aprecieze, dar asa la nivel de copiere fara discernamant a diferitelor opinii. Este la moda sa fim ecologisti asa fara argumente, doar ca vedem ca se impusca un animal. Mai postase, cine isi aduce aminte, unul pe Facebook, o mistificare a adevarului. Cum ca un strain a declarat ca vine el si ne impusca fauna. Si toti astia, de-alde Stoenica, Surmont, etc, repede sa ia ei atitudine, ca vine ala si face genocid. In cateva zile, s-a demonstrat ca omul, strainul acela, nici macar nu stia despre ce este vorba, dar devenise cel mai injurat cetatean strain in Romania. Uite asa, din prostii din acestea, cu oameni din acestia, miscarea ecologista nu are nicio sansa la noi in tara.

Seful Directiei Silvice Dambovita trebuie demis imediat. Nu pentru ca a dovedit o atitudine anti-mediu, lipsita de profesionalism. Acestea sunt adiacente. Pentru prostie trebuie demis. Pentru rusinea pe care o aduce RNP, pentru scandalul ce este pe cale sa izbucneasca, sigur pe la acea rezervatie vor roi televiziunile sa dea stiri de senzatie. O alta imagine negativa pentru Romsilva, asa se intampla pe la noi, tot felul de neaveniti in diferite functii!

Cand mii de oameni protesteaza in diverse orase pentru mediu, se trezeste si nesimtitul asta sa scoata la mezat zimbrii statului.

14

21 de ani de la moartea parintelui Arsenie Boca

Astazi se implinesc 21 de ani de cand parintele Arsenie Boca a plecat din lumea aceasta.

A murit la Sinaia in 1989 si a fost inmormantat in Tara Hategului, la Manastirea Prislop.

Am citit multe despre el, azi am auzit ca sunt zeci de mii de pelerini la mormantul sau. Sunt oameni pe care-i cunosc si care tin pe biroul lor la serviciu  o imagine cu parintele. Imagini cu el am intalnit insa si in lacasurile din cult din preajma Bucegilor, in pesteri, in monumente.

Se spune ca parintele face minuni in continuare. Fiecare insa poate descoperi daca este asa sau nu. „Insistati cu ‘telefoanele’, asa spunea intr-o carte”

Eu imi amintesc cand am fost acum cativa ani la manastirea Prislop. Mie acel loc nu mi-a placut, am avut tot timpul o senzatie ciudata. Nu ma refer la mormantul parintelui, ci la atmosfera existenta in acel lacas de cult.

Este o manastire de maici, aflata la cativa kilometri de un sat, parca Silvasu se numea satul. Cu o zi inainte am fost la manastirea Recea, tot o manastire de maici.

Intre personalul monahal de la aceste manastiri nu poate fi pus semnul egal.

Mare, foarte mare deosebire! Stiu ca supar pe cineva cu ce spun. Din pacate asta este defectul meu.

Maicile de la Prislop mi s-au parut pline de ura, dusmanoase, parca nu le convenea ceva. Am dormit in acea manastire in spatiile pentru oaspeti. In cursul orelor ce mai erau pana la lasarea intunericului, am asistat la multe scene. Prin manastire erau si alte femei ce se aflau in vizita. Maicile le priveau pe acestea altfel. Parca le cautau motive: „aici nu sunteti acasa la voi”, „nu mai umblati de colo-colo”, „cum de ati venit fara fuste”, etc. De altfel, la poarta manastirii se gaseau niste cutii in care erau o multime de fuste si fiecare femeie isi lua cate una peste pantaloni.

Am inteles ca asa este normal intr-o manastire. Sunt reguli ce trebuie urmate. Nu imi amintesc, cu siguranta pentru ca sunt subiectiv, de vreo vorba buna a acelor maici. Dupa cum nu am vazut atata dusmanie la oameni ce poarta strai monahal ca la manastirea Prislop.

A venit ora mesei, unii mergeau, eu nu m-am dus. Era intuneric, ca altfel as fi plecat pe jos pana in sat.

Intotdeauna am fost o persoana care cauta sa invete cat mai mult. M-am gandit ca femeile acelea au fost poate dezamagite „cand erau in lume”, ca este grea viata la manastirea ascunsa de padure.

M-am plimbat pe acolo un timp. Deja cateva maici ma expediasera la camera, ca sa nu mai iesim dupa lasarea intunericului, ca nu vrem „sa intelegem”, spuneau ele.

„Intelegem?”, dar eram singur. Se refereau probabil la toti cei sositi. Am plecat spre camera abia dupa ce o alta maica ma luase din nou la rost. Remarcasem ca manastirea era plina de pelerini. La un moment dat am trecut pe langa o constructie. Arunc o privire si vad ca incaperea era plina de femei. La picioarele lor erau o multime de saltele, prin urmare, noaptea, pelerinele au dormit pe saltele. Credinta cere sacrificii. Mie imi era indiferent unde as fi fost cazat.

Intr-un fel, m-am bucurat. Ca erau niste doamne cu fitze in cap, care urmau sa doarma pe jos 🙂

In camera, eram patru barbati. Patul in care stateam era tot ce isi putea dori un pelerin. Totul alb, pregatit doar ca sa te intinzi in el. Numai ca…

Si cum eu dorm doar cand mi-e somn, am iesit iar afara. Nu am coborat bine scarile, ca iar am fost prins si certat pe drept. Telefonul nu avea semnal, nu aveam cu cine vorbi…

Se pare ca atunci cand trebuie sa stau linistit, atunci nu stau. Oamenii aceia din camera ma indemnau la vorba, eu nu aveam stare. Adica cum, sa stau in camera ca se lasase intunericul. Ce asta este motiv? Am deschis usa usor si tiptil iar m-am dus afara.

M-am asezat pe ceva si stateam pe ganduri. Era bezna totala, cerul era acoperit. Am inghetat cand doua maici se oprira langa mine. Nici nu le vazusem, nu le auzisem, erau ca niste fantome prin noapte.

M-au trimis in camera, cu precizarea ca sa nu mai venim daca nu ne convine. I-am spus ca plecam eu de mult, dar venise noaptea. Una dintre ele m-a intrebat rastit unde dorm. Si i-am zis ca pe acolo pe la etaj. Maica m-a luat la rost, ca ce nu e bine, sau ce. I-am zis ca vreau sa stau afara, asa, pur si simplu. Se pare ca nu se putea. De ce? Nu am aflat.

In camera ceilalti dormeau. Toata noaptea m-am invartit pe acolo. O noapte lunga. Nu mi-a placut la manastirea Prislop si daca mai merg, nu voi mai dormi acolo cu siguranta niciodata.

A doua zi, am fost dis de dimineata la mormantul parintelui. Care este inconjurat de flori, multe flori. Stiam de mult timp ca parintele cand a fost intrebat ce sa se faca dupa 7 ani de la moartea sa, raspunsese: „Pecetluit sa-mi fie mormantul pana la a doua venire a Mantuitorului”, si din 1989 nimeni nu a deschis mormantul.

Ceva mai departe de mormant este si o poteca ce duce la Grota Sf. Ioan de la Prislop. Am fost si pe acolo. In cele din urma, cineva a dat startul de plecare spre casa.

O maicuta a venit si i-a zis organizatorului pelerinajului asa: „Nu plecati in timpul slujbei ca veti avea necazuri”. Mai erau cam 20 minute pana incepea slujba. Organizatorul zorea pelerinii spre autocare si microbuz. Am avut la un moment dat impresia ca vrea sa-l pacaleasca pe Dumnezeu. Ideea asta imi venise asa deodata.

Nu m-am urcat in autocar cu el si am luat un loc in microbuz. Nici nu pornisera motoarele ca deja se auzeau clopotele batand, slujba incepea. Organizatorul mai si spunea la toata lumea ce a zis maicuta. Parca fugea de ceva, de cineva.

Ca lumea e proasta ma convinsesem eu de mult, dar de vreme ce eram printre ei,  nu eram nici eu mai rasarit :). Se auzea, „sa ne ierte Dumnezeu, isi faceau cruce, se mai auzea un aoleu, cate un oftat”. O doamna propuse sa citim in cor un acatist al nu stiu cui. In mintea mea era ceva simplu: se putea supara oare Dumnezeu pe astfel de prosti?

Mai amintesc doar ca la un moment dat intre cele doua mijloace de transport erau zeci de kilometri, unul dintre soferi mergea in directie gresita, pe celalalt il amendase politia, la unii pelerini li se facusera rau…

Eu ca de obicei, desprins din peisaj :), cu gandul la predica pe care ne-o facuse parintele Teofil Paraian la manastirea Sambata, ca: „manastirea este tinda raiului, locul unde cerul intalneste pamantul, ca nu toti cei din manastiri se vor mantui…”

Spre disperarea organizatorului, cu doua zile in urma trasesem dupa mine un mare grup de pelerini in Alba Iulia, unde ne oprisem pentru a lua masa. Mi se parea absurd sa nu vizitez cetatea, si incet, incet,  se luasera multi dupa mine. Evident ca unii se ratacisera pe acolo, am pierdut destul timp.

In bazarul de la Bran, am recidivat si era sa raman pe acolo…

Organizatorul acela nu m-a mai chemat in alte pelerinaje, pentru ca un pelerinaj este un pelerinaj si nu o excursie pe la obiective turistice. Eu umblam sa fac poze, sa cumpar tot felul de chestii ce mi se pareau interesante, sa privesc picturi, ruine… 🙂

Uitasem de rezervatia de zimbri de la Hateg unde sarisem gardul sa-i fotografiez, cine a fost acolo stie ca pot fi priviti de pe un drum dupa ce iti iei bilet, dar ce poze sa faci ca ei erau cam departe. Apoi de ursul dintr-o cusca, tot acolo.

Era asa frumos si prietenos acel urs. Avea niste ochi tristi, saracutul de el, oamenii ii dadeau mancare din palma printre gratii…

Fiecare cu ale lui 😉