O Lege a Muntelui si „realitatea” construita. Unde este viitorul?!

I-au ingropat/incinerat pe copiii morti in avalansa. Gata, de acum viata continua…

Ca de obicei, in astfel de cazuri, am avut mii si mii de opinii, puncte de vedere. Tocmai de aceea, spun unii, ar trebui o Lege a Muntelui. Corect, ar trebui! Daca peste un milion de turisti intra anual doar in Parcul Natural Bucegi, e clar ca trebuie asezate lucrurile.

Ce am inteles din aceasta nenorocire:

Că ii poti ignora pe salvamontisti cand ai mers pe muntii din afara tarii, ca poti spune ‘cine sunt astia’. Ca poti ignora prognozele institutiilor statului si chiar vremea care isi desfasoara episoadele ei in fata ta. Ce daca ninge, parca nu a mai nins si altadata.

Că televiziunile si mass-media in general cauta senzationalul si mai deloc etica. Adica daca ar fi loc in cosciug, s-ar baga cineva si acolo ca sa transmita live.

Că peste noapte, tot ce iti trebuie pentru a fi expert este doar un cont de Facebook. Ai cont, le stii pe toate.

Că exista o infima categorie de oameni care vad lucrurile clar si ar fi procedat altfel, dar si o larga categorie care, totusi, de teama, nu ar fi plecat pe o astfel de vreme, in drumetie montana.

Că stirile senzationale nu au acaparat doar importante spatii publice ci si mentale, ceea ce a dus la o falsa cunoastere a muntelui. Pe munte au aparut astfel, tot felul de scenaristi si televizionisti care dupa doua-trei ture aveau muntele la degetul mic. Anii au trecut, ei circuland cu orice altceva dar mai putin pe jos, si tot dand stiri montane, au devenit repere ale celor din orase, care tanjeau dupa un crampei de munte.

Că atunci cand te apuci de munte si ai o varsta, trebuie sa fii constient ca poate niciodata nu vei avea reflexele sau cunostintele pe care le are cineva nascut acolo, si care face asta de mic copil. Poti duce copilul mic pe munte daca stai la oras, insa nu este acelasi lucru ca si cum ar trai acolo. Chestiile acestea cu recorduri, omologari de cel mai nu stiu cum in nu stiu mai ce, sunt simple infantilitati, spoieli de experienta montana.

Că multi se uita prea mult la filme, la canale tv, vad tehnici de supravietuire, aventura prinde contur in cadrul imaginar conturat si apoi debarca la Busteni, in gara, cu rucsaci astronomici, plini de toate prostiile care nu vor fi de folos vreodata. Bandana, ochelarii, bocancii, pioletul, izoprenul, sunt la vedere, pentru a se intelege ca ei fac o chestie serioasa. Sunt echipati pentru „orice”, ca vremea, nu-i asa, se schimba rapid pe munte…

Mai sunt multi de „Că”…

Pentru ca e lumea lui fac ce vreau, trebuie o lege a Muntelui, trecuta prin Parlament. Ai ignorat avertismentele Salvamont, esti pe cont propriu. Ii suni sa te salveze, esti bun de plata s.a.m.d.

Iata mai jos, cateva capturi din discutiile montaniarzilor pe Facebook. Le asez aici, ca sa intelegeti ca nimeni nu poate lua decizii mai bune in locul tau.  Degeaba te raportezi la guru muntelui, nu vei fi ca el, nu va fi ca tine, sunt lumi separate. Inainte de a te masura cu muntele, alearga prin parcuri, margini de paduri, abordeaza apoi cu altii, trasee usoare cu rucsacul in spate, ia-ti cat mai putine la tine pe aceste trasee, ca sa simti lipsa la ce trebuie sa ai permanent la tine. Nevoia iti fixeaza in minte tot ce nu trebuie sa uiti cand te vei lua de o drumetie serioasa… si nu lista de sfaturi montane pe care o vezi pe tot felul de site-uri, nascute fie pentru publicitate, like-uri sau din cine stie ce frustrari.

Un om cu experienta care stie ce vorbeste. Pe Retezat au fost dupa o ninsoare zdravana, doua grupuri: unul mare, unul mic. Normal, niciunul nu avea ce sa caute in acea zi, mai bine mai asteptau 2-3 zile. Un grup a patit-o, altul nu. Supravietuitorii avalansei au fost salvati de cei din primul grup. Dupa mine, ambii lideri de grup au gresit grav. In asemenea conditii meteo iti asumi raspunderea pentru tine, nu duci si pe altii. Un lider bun este unul care le preda invataceilor prima regula a muntelui: prudenta. Evident, ca fara acel grup de 50 persoane, cei loviti de avalansa, cred ca ar fi murit de frig. Insa nu avem de a face cu eroi si salvati, ci doar cu persoane care au tras si pe altii dupa ei, in conditii in care se putea muri.

Vedem ce inseamna mass-media si recordurile, directiile gresite in abordarea si intelegerea muntelui. Nu inseamna ca nu trebuie sa mai faci performanta sau sa nu duci copilul pe munte. Inseamna ca tu poti pleca si la 2 noaptea, pe frigul cel mai cumplit, este strict treaba ta. Cand tragi pe altul dupa tine, nu mai este acelasi lucru…este o mare raspundere.

O marturie credibila, venita chiar din grupul celor 50. Liderul scolii de ghizi ca multi alti oameni de munte, poate strabate muntii cam pe orice vreme. Are antrenament, experienta, urmareste iarna liniile de creasta si nu traseele de vara inzapezite. Cand ai o vreme nenorocita si pericol de avalansa iminent, te uiti insa la cei 50 de oameni si zici: „hopa! ce naiba fac? unde-i duc pe astia 50?” Cand e vorba de tine e usor, cand e vorba de altii, te apasa o enorma responsabilitate. Daca te apasa, daca nu, ii iei ca pe oi si la drum…

Apoi, cineva a cautat pe site-ul ANT sa vada daca sunt autorizati acesti ghizi care umbla pe munti. Unii spun ca nu au gasit. Ma cam indoiesc sa faci de capul tau scoli de ghizi fara sa fii tu insuti autorizat. Dar e posibil!

Un ghid bun il formezi dupa ani de zile, de aceea si costa destul de mult astfel de servicii. Un ghid face foarte multe: fise, programe, tabele, stie legislatia, cunoaste oamenii care-i conduce, vorbeste cu toti, e primul care rezerva, care aseaza turistii in autocar, la masa etc si apoi se gandeste la el. Cand lucrezi cu agentii si hoteluri renumite, aia nu accepta sa o dai in bara sau sa fii iresponsabil. Niciun operator de turism serios nu lucreaza cu persoane care nu sunt autorizate de catre ANT. Scolile astea de ghizi pentru multi inseamna tehnici de supravietuire, mers incolonat, carat de rucsaci, haiducie. Ce lectii de management al riscurilor sa dai, cand pleci pe munte cu 50 de tineri, in asemenea conditii? Departe de mine gandul ca omul nu stie muntele, el insa are mentalitate de Legiune Straina, de luptator, iar aspirantii la titlul de ghid nu sunt si nici nu vor fi niste soldati.

Un punct de vedere extraordinar.

Multi au indemnat la liniste si la respect fata de victime si fata de cei care au scapat cu viata. Sa fim nu stiu cum, sa dovedim respect, sa ne oprim, ca este o tragedie…

Deci, in viata asta una din chei, ca sa o parcurgi asa cum trebuie, este sa ai bun simt. Cu bun simt faci cu mult mai multe decat daca ai fi pragmatic. Pragmatici si nepasatori sunt ucigasii, oamenii fara scrupule, care la finalul vietii vad ce au pierdut dar nu mai pot schimba nimic. Insa, nu trebuie sa confundam bunul simt cu spusul adevarului in fata. Nu o sucim acum, ca bietul parinte trebuie sa-si planga copila, traieste marcat pe viata. De fel, nu doresc raul nimanui, merg pe ideea ca timpul, Dumnezeu, viata, rezolva aceasta problema mult mai bine decat noi. Dar, acest om, maniac dupa recorduri, trebuie sa-si aline durerea la Puscarie. Acolo ii este locul. El si-a ucis propriul copil, el este autorul moral, pentru ca el i-a bagat in zona de avalansa.

Evident ca nu a vrut asta, dupa cum ce sofer vrea sa ucida pietoni?.. Asa cum unul se suie beat la volan sau calca neatent un om pe trecere, asa si altii umbla zapaciti prin tot felul de locuri periculoase. Ai omorat oameni beat, te duci la puscarie. Asa trebuie si in zona montana cand mor unii din cauza altora. Sa lasam mila si compasiunea pentru acest inconstient care nu este la prima abatere, el tot recidiveaza. Multi nu inteleg cum la experienta lui a gresit astfel. Uite ca se poate! Pentru ca mergi de 999 de ori in zone de risc si nu se intampla nimic, apoi intervine obisnuinta, simturile nu mai sunt in alerta. In mod sigur, din cauza cetii dense nu a vazut zona in care se angajase, altfel nu s-ar fi bagat pe acolo. A fost o decizie eronata, de moment. Si cand din cauza ta mor oameni, ca ai vrut sau ca nu ai vrut, te duci la Puscarie. Ai omorat niste oameni, ce sa faci in libertate???

Vlad Petreanu in articolul sau, pune punctul pe i, cu acest domn cu experienta montana, patimas al recordurilor.

http://www.petreanu.ro/omorat-copiii-retezat/

Intai umbla cu copilul in spate fara casca, apoi i-a dus prin zona de avalansa. Insa, acest episod sa fie oare singurul? Mai sunt pe net, marturii ale unora care spun cum prin alti munti, nu ai tarii, forta copila cea mare la efort, cum trecusera un curs de apa, pe frig si cum copila fiind la o anumita perioada a racit puternic…

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/traumele-cumplite-spatele-marilor-succese-copiilor-alpinisti-fost-desfiintat-tatal-dor-getei-popescu-modul-si-a-tratat-fiica-1_58ff478e5ab6550cb88ac8d1/index.html?ref=yfp

Prin urmare, sa terminam cu povestile ca parintii trebuie sa-si doreasca nu stiu ce de la proprii copii, impingandu-i la nu stiu ce fel de eforturi. Cand chinui astfel copiii, nu cred ca te mai poti numi parinte. Copiii nu sunt soldati, nu sunt animale, nu se instruiesc cum esti tu format.

Acest domn este foarte posibil sa fie personajul principal dintr-un alt accident, intamplat in Bucegi in anul 2005. Atunci un tata si o fetita de 10 ani, au ramas izolati, noaptea, pe un traseu spre varful Omu. Si tot iarna. Tare mi-e teama ca tot de acest om e vorba, doar ca era cu fata cea mare, nascuta in 1994.

Priviti cati oameni si-au riscat vietile si atunci.

http://ileanachindia.blogspot.ro/2005/03/teste-la-frig-16-februarie-1-martie.html

Dragostea de munte se poate insufla in diferite moduri, nu sa dormi cu un copil in zapada, pe la 2400 m altitudine. Se poate verifica pe cine au salvat in 2005, salvamontistii, intre 26-27 februarie. Daca este acelasi personaj, omul isi poate plange durerea, ca evident ca este o durere, pe patul unei Puscarii, de unde isi poate scrie memoriile vaste. Nu e vorba ca-l judec eu, ca nu am mila, nu stiu ce. Problema este, ma intreb asa, ca parinte: ce mai trebuie sa mai faca acest domn, ca sa-l ia cineva la intrebari? Sper sa fie omul de la cele mai mari altitudini care face puscarie; sa mai doboare un record.

Iar daca de Legea aceasta a Muntelui, se apuca vreodata cineva, se va face vreun colectiv de lucru, atunci ca sa functioneze si sa se intample ceva, trebuie ales un lider. Cea mai abilitata persoana din Romania, care a dovedit ca poate uni oameni cu aceleasi pasiuni, un om de o calitate morala superioara, un super om, persoana care este un exemplu pentru mii de oameni de munte, este d-l Lucian Clinciu.

Mai jos, cum vorbeste, cine este, ce gandeste. In opinia mea, acest OM este cel mai bun lider montan din tara:

Pe la minutul 7:50… „in momentul in care incerci sa dezvolti ceva, nu faci lucruri care-i distrug pe oameni…”. Asa gandeste un om responsabil…

Anunțuri

Cum a fost vremea la sfarsit de aprilie… de 7 ani incoace!

A venit primavara, au iesit ghioceii, s-au trecut ghioceii, infloresc merii si corcodusii, apare frunza la fag, e cald, se topeste zapada de pe versantii muntelui. Ne uitam cum primavara se instaleaza cat mai bine… ca dupa cateva zile sa vedem ca a venit tot iarna 🙂

Sa vedem, oare, asa a fost si in alti ani, la sfarsit de aprilie? Zic sa ma uit din 2010 incoace prin arhiva blogului.

Pai, in 2010, spre sfarsitul lui aprilie, mai era zapada pe munte dar niciun pic in Valea Prahovei sau pana pe la 1700 m altitudine.

Imagine din 18.04.2010.  In 2017, acest peisaj l-am pozat pe 2.04. Deci, daca vom compara 2010 cu 2017,  se poate spune ca in 2017, aici la poalele Bucegilor, primavara a venit mai repede cu circa 2 saptamani.

Fapt confirmat si de o alta imagine:

Acelasi peisaj din 2010, l-am intalnit in 2017 undeva in apropiere de 10.04. Adica am trecut prin acest loc pe 8 sau pe 9.04.2017.

In 2011, pe la sfarsit de aprilie mergeam in Poiana Vanturisului, daduse coltul ierbii pe muntii Baiului, pe Bucegi mai era zapada in special pe vai si pe Platou. Foarte putina prin zona Pestera-Padina, deloc in muntii Diham si Paduchiosu, iar intr-o zi ca azi, de 20, dormeam langa un ulm inflorit.

Spre Piatra Arsa

Peisaj din muntele Paduchiosu

Flori de ulm

Totusi, iarna a mai dat semne si in perioada 15-17.04.2011 si Bucegii aratau asa:

Este cam acelasi peisaj ca in 2017. In Valea Prahovei aveam acest peisaj pe 16.04. in dimineata primei zile de Paste. Diferenta este ca vremea dupa data de 17.04. in 2011 s-a incalzit iar in 2017 s-a racit considerabil 🙂

In 2012, vorbeam tot de primavara… Ne uitam la ghioceii si la leurda din Poiana Stanei:

Poiana era plina de ghiocei si branduse

Comparativ, venirea primaverii pe aici, seamana in 2010 si 2012.

Si pe platou era zapada, vazusem pe 16.04.2012 schiori in drum spre Piatra Arsa. Totusi, zapada nu mai era cine stie ce:

In anul 2013, zapada era destula de Bucegi dar vremea in Valea Prahovei era peste asteptari. Oamenii au dus animale la pascut, am vazut bureti negri, ceea ce in 2017 nu am observat.

Oricum, traseele pe Jepii Mari si Jepii Mici erau pline de zapada…

In 2014, aceeasi ciudatenie, iarna in toata regula pe Bucegi si primavara frumoasa la poale:

Pe 21.04. era atat de bine ca deja ieseam in natura 🙂

Intr-o zi ca azi eram pe aici. Daca nu ar fi nins, si azi in 2017 era acelasi peisaj, la vegetatie ma refer.

La fel, daca nu ningea, acelasi peisaj ar fi fost si in zona Poiana Stanei. Anii 2014 si 2017 seamana pana la un punct.

In 2015, la sfarsit de aprilie leurda era mai mica, inflorea irisul pe care-l dadusem unei cunostinte, urzicile erau mici, abia apareau frunzele fagilor. In acest an, primavara, fata de 2017, a venit mai tarziu cu o saptamana, doua.

Padure spre gol alpin, muntii Baiului

Peisaj cu leurda 29.04.

Asa erau urzicile pe 23.04. In prezent, ele sunt sub zapada dar mult mai mari si nu se mai culeg.

Iar pe Bucegi era zapada consistenta, dupa procedeul sus iarna si jos primavara:

Anul trecut, in 2016, spre sfarsitul lunii, primavara era la ea acasa. Se curata poteca regala de la Sinaia de frunze, se curata cimitirul eroilor de pe Valea Rasnoavei din Predeal, in Predeal chiar venise primavara. Pe 26.04. faceam poze de la Floresti-Prahova spre Bucegi, iar pe 18 aprilie realizam un traseu fain pe Bucegi. Primavara in 2016 a venit mai repede decat primavara din 2017 🙂

Sfarsit de aprilie 2016 la Predeal. Vedem fagi inverziti… Si daca nu ar fi venit zapada acum in 2017, tot nu inverzisera. Deci, chiar a venit mai repede primavara anul trecut.

Imprejurimile Predealului, pe aici facusem cunostinta cu un urs. Inverzisera si zadele…

Spre Bucegi pe DJ 713, pe 18.04. Se observa cum inainta primavara in altitudine pe padurea din dreapta. Clar, cu o saptamana cel putin, venise primavara mai devreme in 2016.

Zapada pe culmile inalte ale Bucegilor

Concluziile?

Pai, zapada a fost mereu pe Bucegi in aceasta perioada, mai ales pe vai si pe Platou. Primavara a venit mai devreme sau mai tarziu cu circa 2 saptamani. Dar, cel putin in acesti ani prezentati, niciodata nu a fost zapada la poalele Bucegilor. Acum, totul este alb imaculat, fiecare creanga, casa, gard, are mantie alba:

Bine ca in afara de salcii nu prea inverzisera alti copaci…

Plimbare prin bazinul Vaii Largi

Am reusit sa ma surprind singur! Bine, nu pe moment, pentru ca pe moment nu am realizat 🙂 Imi venise asa, o idee, si de la un fir de ata am ajuns la un ghem. Nu de alta, dar am realizat ca torc bine :))  Cand e vorba de un subiect anume, apoi nu stiu daca imi scapa prea multe variante de abordare. Le bag asa pe toate in oala cu ciorba.

Uite asa m-am trezit azi in bazinul Vaii Largi de mai jos de Sinaia. As fi pariat cu o zi inainte ca nu am ce cauta pe acolo, prea curand. Numai ca nu stii niciodata ce iti poate aduce viitorul…

Ma intreaba de curand un prieten: „ba’ tu esti cu cercetarile, iti bagi nasul peste tot, ce crezi, pe unde ar fi ascuns Sebastian Ghita? In ce tara?”. Si imi vine si mie raspunsul, ca nu a iesit din tara, ca este ascuns la vreo ambasada. A scapat prea profi ca sa o faca el singur! Nu se agita nimeni sa-l caute pentru ca stiu ca este tot in Bucuresti, zic eu! Sau de ce sa fugi la capatul lumii, cand poti sta sub nasul lor?

Bun, si hai sa mergem la Valea Larga. Noroc ca nu mai intreaba nimeni de ce. Am zis eu ca facem o bucla pe acolo, pe drumuri forestiere. Nu era chiar simplu, pentru ca este cam mare salbaticia pe acolo, ma gandeam ca pe drum o sa fie si zapada cam mare dar nu am mai zis nimic 🙂

maineAcesta era traseul propus dar si realizat pana la urma.

Urma sa ajungem pe Platou Izvor in Sinaia, sa urmam strada cu acelasi nume si sa intram in padure. E un forestier ce trece mai sus de hotelul Mara, apoi o ia prin padure niste kilometri. Pe acolo am zis. Inainte de asta, propun sa coboram pe Malul Spitalului, alt cartier din Sinaia, sa ne oprim la o brutarie, unde fac aia pe acolo, niste cornuri bune. Nu am mai coborat! 🙂 Deoarece, pentru ca…

Cum stateam asa in maxi-taxi, vad ca se pregateste sa coboare cineva. Priveam ganditor podeaua si vad in fata doua tocuri 🙂 Imi ridic privirea si imi zic „e din filme”. Ma uit prin preajma, toti se uitau, nu doar eu :)) Imi propun sa tac, sa nu ma trezesc vorbind. Mai bine sa privesc 🙂 O data cand am vorbit, a iesit bine. Altadata, cand am zis nu stiu ce naiba, parca… „ce peisaj”, am fost intrebat daca mi-e rau. Ceea ce am si confirmat! Era atat de dezarmant adevarul ca eram la un pas sa ma faca bine cu una lovitura. „Una iti dau si popa-ti canta!”. „Una doar?” sunase intrebarea mea. Na, fiecare cu gandurile lui crestinesti 🙂 Dupa faza asta mi-a „cantat” nevasta-mea o saptamana cu nu mi-e rusine si tralala.

Acum, zic eu, crezandu-ma intre prieteni 🙂 …”cu una din asta, vii dupa trei zile acasa”. Na, Chirila a avut la dispozitie o vara intreaga sa-i spele careva blugii in mare, dar el e Tudor Chirila… trei zile nu-s chiar multe. Acasa, mai tarziu, mi-a si parvenit raspunsul ca „ha, du-te, ca dus esti!” Prietenia e o vorba, ce mai! 😉

Cu gandul la ce vazusem, am ratat statia pentru Malul Spitalului. „Ce faci, ma’? N-ai zis ca o sa coboram pe Mal?” Ma trezesc eu si ma uit pe geam. Eram pe la stadion, unde sa mai coboram… 🙂  Noroc ca am gasit un chec bun pe Platou si nu am plans prea mult dupa cornurile de pe Mal.

Pana sa intram in padure, ma trezesc vorbind intruna. La scurt timp, ies de pe langa vilele de pe acolo, niste caini care ne tot petrec latrand. Mie imi plac cainii dar nu pe la picioarele mele sau prin arii protejate. Ma fac la ei zicandu-le „valea, ca imi fac mocasini din blana voastra!”… si ma umfla rasul de prostiile debitate… :)))

Hai ca am ajuns si pe forestier, vad ca nici pe blog nu termin cu vorbaria…

dscf8313Pe drum o multime de urme, in special de caini, mistreti si caprioare.

La un moment dat, mult mai departe la vreo 4 km, vazusem urmele unui cerb mare care mersese fix pe mijlocul drumului.

dscf8315Pe sub linia de inalta tensiune, aceea care vede de pe DN1 cand te uiti spre Valea Larga. Pana aici, am vazut o haita de caini ce latra pe o panta. Alergau ceva ca asa suna latratul… era un taraboi total.

dscf8319Ma indoiesc ca stie cineva sau prea multi, ce este in poza aceasta. Poate daca s-au uitat in cartea „100 de pasi…”.

Continuam, ziua parea frumoasa, calda… O multime de urme de animale tot traversau drumul sau mergeau pe el.

dscf8320Si a inceput sa apara cate un peisaj 🙂 Mai departe venea drumul nostru inzapezit. Dar nu a fost cine stie ce, cand putine ti se par grele 🙂

dscf8321Ne mai aruncam privirile si spre cate o vagauna…

Intrasem pe drumul forestier la 9:50.

dscf8322

dscf8325Si constatarea dupa vreo 5 km: niciun urs nu sta prin barloguri! Numaram 3 ursi care trecusera drumul… venind din deal spre vale. Oare unde se duceau de coborau de la altitudine spre firul vaii?! Dupa mancare.

dscf8328Anaconda

dscf8329Pe asta nu o mai vazusem

dscf8334Un alt cerb sau un mistret mare? As zice ca mistret.

dscf8335Pe acolo au coborat mistretii.

dscf8337Pur

dscf8339Ce mi-a placut mai mult, am inramat.

dscf8341Un batalion de soareci executasera un asalt asupra lemnelor stivuite de pe marginea drumului. Cine stie cat popor soricesc se afla bagat acolo…

dscf8344

Si ajungem la o organizare de exploatare forestiera:

dscf8351Nimeni, evident.

Hai ca pana aici, am mai mers prin zapada de circa 30 cm, mai o urma, mai o poza… dar, mai departe venea o padure deasa de molid. Dupa calculele mele, pe aici le place ursilor 🙂

dscf8355Molidis din cel mai pur, imparatia ursilor 🙂

dscf8357

dscf8358Vad o gheata, fac o poza si zic „uite ce a mai ramas din el”.

Urmele de animale aproape ca disparusera, exceptand rar cate o urma de urs. Asa ca am dat mai departe drumul la poze:

dscf8361

dscf8365Ma opresc… „Se vede releul Costila tocmai din Valea Larga”. De fapt, se vedea si Crucea.

dscf8367De aici vedem bine de ce nu se schiaza pe versantul estic al Furnicii. La Sinaia tocmai s-au redeschis partiile din Valea Soarelui.

dscf8369Vanturisul, Coltii lui Barbes, Vf. cu Dor

O luam asa pe drumul ce incepuse sa coboare si ma opresc. Urmeaza o faza foarte tare 🙂 Eu: „urmele acestea de urs sunt foarte proaspete”! Si aud imediat: „Uite-l acolo in fata!” La curba drumului era un urs care se uita la noi. Scot repede aparatul si din spatele ursului iese unul si mai mare… care ne priveste si el si in secunda doi au rupt-o la fuga la deal, in padure. Na, mai fa poze! Cine e atat de nebun sa se bage dupa ursi in padure de molid? 🙂

dscf8370Aici ne uitam in spate sa vedem daca mai ies la drum. E clar ca pe aici nu trece nimeni cu lunile. De altfel, la acea amenajare de exploatare se vine dinspre Sinaia, pentru ca pe partea aceasta, unde iese drumul, in Valea Larga, sunt multe portiuni de drum surpat.

dscf8373Urmele la inca un urs 🙂

In total: 6 urme de ursi singuri, o ursoaica si cu un pui, o ursoaica si doi pui. Foarte greu as lua in calcul ca am vazut si numarat de doua ori urmele unui urs. Sa zicem 5, dar cu mare greutate.

dscf8374Mergeau paralel, isi spuneau cate ceva 🙂

dscf8375Deci cum veneau ei pe cate un rand, cei trei s-au intalnit chiar aici, in fata, unde am pozat.

dscf8376„Ne prindeau astia pe aici, sa vezi mocasini ce ieseau din noi” :))

Ideea care este? Intreaga zona era plina de ursi 🙂 Ar fi cam la 7,5 km distanta de intrarea in drumul forestier dinspre Sinaia.

dscf8377

dscf8378Un pic mai jos de aici, am vazut ca mai aveam 1,8 km pana la iesirea din padure. Ca scria pe un arbore cifra 18. Deci astia de la padure nu considera ca este un singur drum. Mai departe, in spate, ramane padurea de molid. Mai jos de aceasta, nu am mai vazut o urma de urs. Astia acolo stau… se plimba, se viziteaza, merg mai mult pe drum. Inteligenti!

dscf8383

dscf8384

dscf8386La jir! 🙂

dscf8389Mirosea puternic a sulf dar nu am vazut vreun izvor.

dscf8390

dscf8394Tablou

dscf8398Podul de la Valea lui Bogdan

dscf8399Trecem pe langa o constructie, la vreo 200 metri de intrare pe acest asa-zis drum… pentru ca a fost luat de ape.

dscf8401Gata am iesit de pe drum, aproape de halta C.F.R. Valea Larga. Ma uit la ceas… era 13:20. Bucla asta a avut vreo 14 km. Pana la tren mai erau 35 de minute. Zic sa urcam un pic si pe dealul ce se vede din halta. Sunt acolo niste constructii si mereu imi zic sa ajung pana acolo si mereu uit.

dscf8414Acolo

dscf8410Paragina totala

dscf8406

Mai era o casa mai incolo, locuita… si o droaie de caini pe langa ea. Nu stiu cum or sta oamenii pe aici, asa izolati. Este interesant pentru o vreme, apoi nu mai stiu…

De ce m-am dus prin bazinul Vaii Largi? Asa! Sa beau ceai din termos 🙂 E, nu m-am dus chiar asa, dar nici ceva ce ma preocupa nu am observat.

„Ne-a infundat prin coclauri, pe unde era ursarie la greu!” 🙂

Dupa viscol, muntele si padurea

Intai, aspecte urbane ale viscolului:

aLa Sinaia, nu era cine stie ce 🙂 comparativ cu ce era la Busteni. Sinaia este bine protejata de niste culmi impadurite la nord si la sud. La Busteni, imediat ce trece vantul de Muchia-Lunga-Saua Baiului… e nasol!

2Spre gara… desi la doi pasi cum se spune, nu am mai ajuns. Se intampla sa nu ajungi, nici cand mai ai de facut cativa pasi.

La Busteni acum:

3Se circula un pic dificil pe DN 1 🙂 Motiv de suparare pentru multi, ca nu e nu stiu cine prezent. Doar politistii de la Rutiera stau pe orice vreme la intersectii. Bravo lor, oameni responsabili.

In general, cei care au patit-o, sunt oameni care nu iau in seama nimic, stiu ei mai bine ce este de facut.

4Pana la urma este o chestie de abordare. Ti-e frig si teama stai in casa.

v1

Nu e chiar rau sa iesi totusi pe o astfel de vreme, daca mergi pe picioarele tale.

Dimineata, iesind afara si observand muntii:

dscf8051E ceva zapada, dar a viscolit-o si a aruncat-o prin vai.

dscf8052

dscf8053

dscf8056

dscf8055

dscf8057La Cota 2000 vad ca mai dureaza finalul filmului acesta cu viscolul.

In fine, in loc sa ne vaitam si sa dam vina pe autoritati, mai bine facem fiecare cate ceva 🙂 Ca tot auzisem si la Sinaia, si la Busteni, si la Predeal, ca nu vine Primaria sa faca nu stiu ce 🙂 Noi doar sa privim 🙂

Ceea ce ma duce cu gandul la un calator strain pe meleagurile noastre pe la 1830. Sunt si niste adevaruri in relatarile lui care s-au perpetuat peste timp. Cum ar fi lenea, bautura etc…

bis6-copy„Munca de orice fel este in grija femeilor” 😉 Trebuie sa alegem oare primari-femei?! „Barbatii isi petrec viata tolaniti” 🙂 cred ca aceasta era realitatea acelor timpuri…

Mai bine, sa ascultam o piesa romaneasca, deosebita, ca ne-am mai schimbat si noi de atunci… Nu in toate, dar pe ici, pe colo… Ne-am civilizat, am mai facut si treaba, am inceput sa iubim si sa respectam femeia, asa femeile au devenit frumoase 🙂 O femeie nu poate deveni frumoasa si la propriu si la figurat decat prin iubirea unui barbat. Cred ca si invers e valabil, daca stau sa ma gandesc… In rest, mai folosim masti si pentru a privi si pentru a fi priviti!

 

Parcul Natural Bucegi… de la vantul printre creste la Planul de Management!

Ieri a fost un spectacol oferit de vreme. Vantul parca fugarea zapada care zbura din pisc in pisc, pana ce cadea in vai… ornand in alb padurea. Apoi se facea senin pentru un timp scurt, dupa care norii iar acopereau muntele.

dscf6321

dscf6328

Asa era ieri dimineata. Azi dimineata ningea slab peste tot si pe munte si prin Valea Prahovei.

Despre Parcul Natural Bucegi si celebrul sau plan de management…

A fost o alta dezbatere, realizata la Busteni saptamana trecuta, tot la fel de netransparenta, dar care a devenit transparenta prin faptul ca un consilier local de la PNL isi tine promisiunile facute in campania electorala, si se cunosc niste realitati.

O sa scriu putin despre ce mi se pare mie mai important.

In primul rand, cum am mai zis, Administratia Parcului a gresit total prin lipsa de comunicare, un capitol la care mereu a fost deficitara. Trebuia facut un site, un blog, un cont pe Facebook, ceva public, unde sa gaseasca oricine Planul si propunerile. Sa fie vizibile toate propunerile, atat ale autoritatilor cat si ale cetatenilor. Sa fi fost un moderator sau mai multi care sa explice in parte fiecaruia, sa ia in seama toate propunerile, sa discute cu oricine.

Nu s-a intamplat asa, totul a fost trecut sub Tacere! Ei bine, tacerea este cel mai mare dusman al relatiilor dintre oameni. Cand taci, ascunzi ceva, esti vinovat de ceva. Intotdeauna oamenii care tac cand trebuie sa vorbeasca, devin susceptibili. Si la noi e nevoie doar de o scanteie, in orice domeniu, si se produc derapajele.

In al doilea rand, constatam ca centrul de greutate in Bucegi, in ceea ce priveste proiectele de dezvoltare se afla in Valea Ialomitei, unde se doreste realizarea unei statiuni montane. Incet-incet se va face. De ce vrem sa ajungem cu civilizatia in varf de munte, nu stiu. Nu e nici ceva rau daca se pune in valoare acea zona turistica, problema consta in faptul cum se va pune? Consiliul Judetean Dambovita sub administrarea pdl-istului Florin Popescu avea o strategie de dezvoltare montana, care s-a dovedit apoi a fi o mare nenorocire si pentru Parcul Natural Bucegi si pentru institutia in cauza. Nu l-a tras nimeni de maneca, ma gandesc ca si la statiunea aceasta sa nu se intample tot la fel.

Mie mi se pare ca mai toate proiectele astea zise de dezvoltare urmaresc doua scopuri: deturnarea banilor si specula imobiliara. Atat!

Cea mai buna investitie in Bucegi este amenajarea Pesterii Ialomitei, altceva… mai spuneti si dvs 🙂

dscf6327

Componenta mediu-turism nu a facut parte din preocuparile vreunei institutii cu atributii in Bucegi, ma refer la administratiile locale, fiecare a dorit sa aiba proiecte, spatiu de manevra pentru acestea, sa le aplice. Insa lucrurile vor trebui schimbate si facute altfel, cu persoane responsabile care sa stie sa aplice un proiect in acord cu exigentele de mediu si, de asemenea, sa aiba acea durabilitate de care tot vorbim si nu o implementam deloc.

In pofida lipsei de transparenta dovedita de Administratiei Parcului, mie unul, mi-e greu sa cred ca acestia si Consiliul Stiintific vor aviza toate propunerile cu care vin administratiile locale. Nici nu cred ca un om normal avizeaza un traseu spre o conducta de apa… pe o latime de 30 metri. Cred ca pentru manipularea oamenilor s-a mai pus un zero… probabil era vorba de 3 metri. La fel si cu heliportul de… 5000 mp. Poate or fi fost 50 mp sau 500 mp dar nu 5000 🙂 Cine e atat de nebun sa-ti aprobe tie un heliport pe 5000 mp? Da-o naibii, ca orizontul puscariei s-ar vedea bine de tot. Eu cred ca astea sunt niste prostii inventate pentru a pune presiune fie pe Administratia Parcului, fie pentru a discredita Primaria. Unui elicopter ii sunt suficienti 50 mp.

Deci Crucea de pe Caraiman este la MAPN care, probabil, nu vor reusi nici ei sa o reabiliteze. Daca stai sa studiezi problema e clar ca se intampla ceva cu reabilitarea crucii asteia. Cineva nu vrea acest lucru. Oricum a fost o greseala ca acest monument a ajuns la MAPN. Mai bine Primaria facea o campanie nationala cu strangere de fonduri pentru reabilitare si sigur se intamplau lucrurile mai repede.

Crucea fiind la MAPN, nu inteleg de ce mai preocupa pe cineva de pe la noi transportul materialelor. Banii lor, treaba lor! Ei ar trebui sa vorbeasca direct cu Administratia Parcului, nu altcineva.

dscf6329

Heliportul platit de Consiliul Judetean cum se zice, nu-si are niciun rost, prin zona respectiva pot ateriza fara nicio amenajare toate elicopterele de la Ghimbav. Acesta este un caraghioslac pe care niste oameni normali nici nu ar trebui sa-l bage in seama. Cred ca sunt la Parc si astfel de oameni.

Referitor la biserica inchinata eroilor, proiect ce se vrea a fi aplicat la Baba Mare. Primaria din Busteni a acordat 3000 mp Arhiepiscopiei Bucurestilor pentru derularea initiativei. Eu cred ca Primaria a fost foarte ok in acest caz. Dar mereu zerourile i-au zapacit pe oameni 🙂 Stim ca a si fost o petitie sa nu se construiasca biserica pe acolo.

Ati vazut vreo petitie cand s-a construit DJ 713 sau cabanele dambovitene din care azi doar una este functionala cat de cat, cheltuindu-se peste 60 miliarde lei vechi? Sau vreo petitie impotriva statiunii Pestera-Padina sau a vreunui alt proiect de anvergura cat de cat? Nu a existat! Sarim peste faza cu petitia impotriva mutarii Sfinxului, ca aceea este o petitie a unor oameni care doreau sa se pensioneze medical si nu stiau cum sa o faca. Cu asemenea referinta te trece orice comisie medicala, fara spaga, fara nimic.

Petitia impotriva ridicarii unei astfel de biserici a fost, in opinia mea, o dovada de cat de repede plecam urechea la tot ce spune unul sau altul. Totul a fost umflat atat de mult incat practic aveai impresia ca se ridica o catedrala grandioasa pe toata suprafata alocata. Cateva mii de oameni au semnat petitia fara sa fi vazut vreodata zona unde se va construi biserica.

Am fost de la inceputul aparitiei acestei idei, pentru ridicarea unei biserici care sa cinsteasca eroii si voi fi si pe mai departe. Mie mi se pare o idee buna. Se face o biserica nu un bar de noapte. Bineinteles ca sunt atatea cazuri cand preotii gresesc si mai marii lor se afiseaza cu masini scumpe dar a generaliza mi se pare alunecarea pe un alt teren.

Sistemul educational e la pamant, monarhia este acaparata de tot felul de personaje dubioase care in numele regelui dau statul in judecata cerand ceva ce nu le-a apartinut niciodata (a se vedea unitatea vanatorilor de munte din Predeal), spitale nu se construiesc, tinerii pleaca in strainatate pentru ca nu mai are cine sa le insufle dragostea de tara deci nu se mai intorc pentru ca nu-i leaga nimic, autostrade nu se fac, se fura cat se poate, clasa politica nu reprezinta interesele romanilor… poate ca nu ar trebui sa ne legam si de credinta in Dumnezeu si alte accesorii.

Am si uitat rolul Bisericii la formarea statului, ca documentele istorice Biserica le-a pastrat secole la randul, ca primele scoli se tineau in chiliile manastiresti si invatatori erau calugarii si preotii. Parerea mea este ca ar trebui in contextul atator dezamagiri, sa incercam sa ne pastram credinta in Dumnezeu si in Biserica, sa nu mai fim usor de deturnat spre chestii pe care nu le intelegem imediat. Sa mai stam si sa analizam, nu doar din prisma banilor. Ca sunt oameni ai Bisericii care gresesc asta e clar, dar dupa cum se vede ei sfarsesc in aceeasi mocirla ca si altii: hoti, politicieni. Vrei nu vrei, Biserica ortodoxa ii uneste pe romani, ii tine aproape. Nu o sa ma apuc sa ma iau de ce face si cum face. Fiecare avem destule pacate, eu unul nu vreau sa imi adaug gratuit inca unul. Ca a te opune construirii unui lacas inchinat lui Dumnezeu, asta inseamna. Ca altii, ulterior, ii schimba destinatia e vina lor. Si aici ma refer doar la Biserica. Sunt biserici in care nu vin oamenii, pentru ca slujitorii de acolo nu au treaba cu Biserica. Si oamenii nu mai vin. Poti sa faci o biserica superba, daca o faci pentru tine si pentru a insela oamenii, nu-ti iese.

In cazul bisericii de pe Platou, inainte de orice, ar trebui ca orice contestatar sa mearga duminica la manastirea Caraiman, sa-l auda si sa-l cunoasca pe staretul manastirii. Un om tanar, cumpanit, responsabil, modest, cu glas bland si cu multa intelepciune. Daca poate cineva sa spuna ca acest parinte nu e pe calea lui Dumnezeu, atunci nu stiu in ce masura poate discerne si altele. Pentru mine, fiecare duminica in care nu ajung acolo si nu-l ascult este o pierdere.

Sa ridici un complex manastiresc de mare anvergura la vreo 2300 m altitudine mi se pare o idee ce nu poate fi aplicata. Apoi, scrie consilierul PNL-ului din Busteni, participant la discutiile cu Administratia Parcului, ca proiectul prevede ceva de proportii mult mai mici. Undeva la o constructie intinsa pe 80 mp. Probabil trebuie facuta si o constructie de locuit, dar oricum privesti lucrurile aici bagi bani vreo 6 luni pe an. Sunt perioade in care ramai acolo izolat din cauza zapezii si viscolului.

Stiu ca unora le da cosmaruri prezenta unei cruci vii pe Bucegi, dar citind Biblia, mergand pe la biserici, sunt sanse… 🙂

Si mi s-a parut un lucru chiar fain… Biserica a urmat calea legala, au umblat dupa documente, chestie nespecifica prin Bucegi. Aproape de ei, la Floare de Colt si la Piatra Arsa s-au turnat fundatii betonate si nimeni nu avea un act la acel moment. Nu s-a agitat nimeni!

dscf6330

dscf6331

O anomalie este si faptul ca traseele de alpinism aflate in zona de protectie stricta vor fi inchise, adica ma gandesc eu… cam toate din muntele Costila. Cred ca este ceva ce nu va fi pus in practica vreodata, Busteniul fiind consacrat ca leagan al alpinismului de la noi din tara. Cred ca la articolul cu pricina din viitorul plan trebuie trecut un punct suplimentar… „exceptie fac traseele din muntele Costila…”.

Cu drumetiile prin astfel de zone de protectie stricta sunt de acord. La cata lume ajunge in Bucegi, in cativa ani nu o sa mai fie pe aici, locuri neumblate de oameni.

Cu cicloturimul… aici trebuie facuta o diferentiere. Astia nu pot intra in aceeasi oala cu aceia care umbla motorizati. Orice pasionat va dori sa ajunga la Vf. Omu cu bicicleta. Dar nici sa umble peste tot nu este in regula. Ar trebui in loc sa se interzica acest sport total, stabilite niste trasee pe unde e voie si pe unde nu. Ma intreb ce se va intampla cu traseele specifice de la Cota 1400 la Sinaia? Parca prin septembrie a fost o etapa nationala… un concurs nu stiu de care. Biciclistii acestia lasa o multime de bani la telegondola Sinaia-Cota 1400 si daca au deja prin padure niste trasee… nu stiu de ce sa le inchizi amenajarile. In cel mai bun caz faci o delimitare a acestor trasee, sa nu se mai faca si altele.

Ca si in cazul fostului restaurant de la Cota 1400, o cladire ce apartine Telefericului Prahova. Ani de zile din cauza orgoliilor locale, aceasta societate nu a ajuns la un consens cu administratia orasului. Si s-au certat, judecat, criticat… pentru ca astazi sa se puna in discutie demolarea acelei cladiri impozante. O cladire in stare foarte buna, spatioasa, careia ii pot fi acordate o multime de functionalitati. Atat s-au urmarit prin instante oamenii astia incat s-a obtinut demolarea cladirii. Si azi se uita unii la altii… parca ne dusmanim noi, dar demolarea e un act practic, nu prea ii vine nimanui sa rada cladirea aceea. Este trist ca doar atunci constientizam niste lucruri, in fata realitatii. Poate ca nu trebuia sa se ajunga pana acolo.

dscf6337

Mai este cladirea Agentiei pentru Protectia Mediului Prahova de la Babele care sta in paragina. Ori constructorul a furat banii, ori nu au mai fost fonduri, cert este ca reprezinta un peisaj dezolant. Nu am vazut pe nimeni sa faca o petitie catre minister sau guvern ca sa se aloce fonduri pentru finisarea constructiei. Nu a vorbit nimeni de o stangere de fonduri, adica noi cei care ne dam iubitori ai muntelui si mediului sa adunam niste bani, care sa fie folositi vizibil la terminarea acelei constructii. Dimpotriva, multi oameni care merg pe munte sunt inversunati si ar vrea sa dispara cladirea din peisaj. Dar parca iubeati mediul? Parca strigati ca se distruge muntele. Ce facem, sa demolam cladirea celor care reprezinta mediul? 🙂 Poate ca tocmai pentru ca sunt corecti si profesionisti nu au bani. Poate nu se vrea sa ajunga aceasta institutie in Bucegi. Noi suntem mereu cu tot felul de solutii aberante…

Pai nu mai bine se vad muntele si proiectele din Bucegi, de la Babele, decat de la Ploiesti? Am ceva experienta cu mediul, cu Bucegii… si daca a fost vreo institutie profesionista din Ministerul Mediului, care si-a facut treaba ca la carte aceea a fost Agentia pentru Protectia Mediului Prahova. Astia au acolo specialisti pe bune, ei dau actele de mediu. Administratia Parcului este consultata in proiecte, dar cuvantul decisiv ei il au.

Treaba e ca nu ne pasa si nici nu cunoastem. Mai bine vorbim si atacam pe oricine, scapand astfel de propriile frustrari si nemultumiri. In contextul in care toti fura, te intrebi de ce sa mai faci ceva? O sa constatati cu surprindere la o analiza mai atenta,  ca nu toti fura in tara asta. La Busteni, am mai spus, mai este un iubitor de munte, vocal, cu un site. A incercat omul actiuni, s-a implicat, a incercat. Apoi si-a dat seama ca schimbarea trebuie sa porneasca din fiecare. Si azi, ofera un exemplu de cetatean responsabil. Si-a luat drept obiectiv ecologizarea unor trasee turistice si el le intretine periodic. Face ceva practic, in realitate. Toti putem face cate ceva, cat de putin si conteaza. Nu sa plantam copaci pe Platoul Bucegilor sau prin curtea complexului de la Piatra Arsa cand sunt atatea hectare de padure taiate la ras. Acolo nu impadureste nimeni ca nu trec oameni sa ne vada si sa le salte apoi pe Facebook.

Ideea de final este ca un Plan de Management al Parcului Natural Bucegi ar trebui sa fie o chestie de interes comun, transparenta de la inceput si pana la final. Treaba cu publicarea intr-un singur loc, a tuturor actelor si propunerilor este singura chestie care merge si care elimina pe viitor, o multime de sesizari, batai de cap, conflicte. Pentru ca inseamna deschidere, normalitate. Nu poti face chestiile acestea simple inseamna ca nu lucrezi cu adevarul si reprezinti interese opuse majoritatii!

dscf6333

dscf6341

Bucegii… pana in ora 8 a.m.

Treaba sta cam asa: pe munte este iarna in toata regula! Zapada din belsug… Bine ca nu s-a asternut si pe aici, prin statiunile de la baza muntelui. Asteptand primavara…

a

b

c

d

e

f

g

h

i

Viata ca un serial… Timpul!

Merg zilele trecute la Sinaia ca sa vad un scenariu, cum reactioneaza fortele de interventie in caz de atac terorist. Buna treaba si cu Sinaia aceasta, mereu se intampla ceva. De exemplu, in acest week-end se schiaza foarte bine la Cota 2000… si mai sunt si alte activitati ce le poti face aici. Gasesti muzee deschise, o alta atitudine fata de viata si fata de turisti… ca omul nu-ti vine doar sa doarma si sa manance.

Cu simularea aceea de atac nu prea am ce spune. Au fugit unii, au tras un pic, adica s-a intervenit 🙂 si baietii buni au castigat. Mai departe, actiunea era detaliata de un domn, la un microfon sincronizat pe zona apropiata, doar pentru o mana de persoane. Celelalte sute stateau la distanta si incercau sa traga cat de cat cu urechea… dar degeaba, specialistul vorbea pentru propria asistenta. Cum stim ca inamicul asculta sau vegheaza, probabil vorbea in soapta 🙂 Dumnealui devoala etapele scenariului, ca altceva nu avea ce sa le spuna… Am vazut mai multe detalii intr-un interviu pe Digi sau pe Protv, nu mai stiu exact pe care. In acel interviu se atragea atentia telespectatorilor ca in caz de ceva sa nu intervina niciun cetatean, sa se stea pe undeva si sa anunte fortele de interventie, care sunt special antrenate, special ceva, oameni special platiti.

a

Adica aceia de la Colectiv care au murit salvandu-i pe altii nu trebuiau sa procedeze asa. Sau cetatenii ce au salvat alti cetateni la aeroportul belgian, mai recent, trebuiau sa fuga fara sa se uite in urma. Adica toti sa devenim asa, indobitociti, ca vine cineva si ne scapa sau ne scuteste de orice obligatie morala. Apatici… ca sa intervina cine trebuie. Pai daca aceia „care trebuie sa intervina” sunt suficient de antrenati, nu se intampla atentate.

La o zi dupa aceasta aplicatie cu baietii buni, au fost atentatele de la Bruxelles. Ce n-am inteles si nu pot sa inteleg prea bine este – cum naiba sa traiesti ca om pasnic intr-o comunitate si apoi sa te arunci in aer, omorand oameni care nu ti-au facut niciun rau, pe care nici macar nu-i cunosti. Nu stiu ce filosofie este asta.

b

„Sa vezi la noi” – auzi mai peste tot vorbindu-se. Adica suntem vai de capul nostru. Eu parca as spune ca nu este chiar asa, totusi Romania are alt tip de relatii cu lumea araba, nu a colonizat, nu a debarcat pe teritoriul altora. Si cred ca este o eficienta in domeniu… adica mai sunt oameni care-si fac treaba. Bine, noi daca vom pierde sau vom pati ceva, o vom datora clasei politice, alcatuita in majoritate din tradatori si corupti.

Sa admiram insa recentul succes DNA Ploiesti, care a reusit sa aresteze 2 procurori, apoi pe fostul sef al Politiei Prahova si pe fostul sef al DGA Prahova. Unul si unul, dupa cum se vede. Oamenii acestia isi foloseau functiile nu in interesul statului si al cetatenilor, ci pentru a ajuta un deputat. Ii spuneau acestuia cine se ocupa de dosarele sale, precum si orice element din ancheta. Unii incercau sa-si faca meseria si colegii isi bateau joc de munca lor, cam asa se intelege.

c

dJandarmii din Sinaia

Merg printr-un oras mare, trec pe langa o biserica… aceasta era inchisa. As fi scris despre ea, ca era si veche, si frumoasa. Dar o sa postez mai jos doua poze.

Cum intr-un oras mare sunt multe biserici, nu ai cum sa nu treci pe langa o alta. Hop si eu! Mai ales ca ma legau niste amintiri de ea de prin 2004. Cu ochii de azi, am vazut ca biserica a avut insa o alta destinatie la inceputurile sale. Stiu, nu va enervati, am o topica destul de ciudata 🙂 Mi-am insusit-o involuntar, cand eram mai mic, pentru ca imi placea acest fel de exprimare la un prieten de familie, de pe la Pestera Ialomitei. Vorbea asa, un pic invers. Il gaseam tare enervant pentru ca trebuia sa ascult pana la final, ca sa pricep tot ce spune 🙂

bisericaBiserica Sf. Treime, cea inchisa

pisaniePisania

Biserica era mare, interiorul mic. Cum vine asta, nu pot sa explic acum, dar spatiul unde se tine slujba si unde stau enoriasii este cam 20% din constructie. Cum ziceam, scopul initial a fost diferit. Intru eu, de-ale bisericii… si iau niste lumanari. Nu le aprind, pentru ca doamna ce mi le vanduse mi-a atras atentia ca vine parintele in 15 minute si o sa citeasca acatiste, si ca e bine sa scriu unul. Chiar asa, zis si facut! Il scriu si i-l dau doamnei. In bilet pun niste hartii de 1 leu, restul de la nu stiu ce mai cumparasem. Nu mi-am dat seama cati sunt, i-am pus si am plecat. Dupa cativa metri ma cheama iar doamna. Erau 4 lei, dar daca mai adaug un leu se roaga mai multe zile parintele 🙂 Va dati seama ca am vrut sa se roage mai mult parintele 🙂 Eram atat de amuzat de situatie incat m-am dus prin toata curtea, pana am gasit unde se aprind lumanarile… cu toate ca era aproape de intrare 🙂

Alta zi, alta distractie. In tren. Liniste. Era liniste pentru ca toti ascultau conversatia a doua persoane. Una traise o viata ca un roman de aventura, alta tot la fel, ca tot ce si-a pus in cap i s-a intamplat a doua zi. Si a doua mai spunea ca a facut foarte multe in ultimii 10 ani, dupa ce-i murise sotul care… „bietul de el, bine ca a murit”, ca nu a mai apucat sa vada cat a muncit ea. Dupa aceasta exprimare se aude un ecou, al unui domn pe la 50 de ani, situat vizavi de cele doua cucoane, langa mine. Pana atunci el nu scosese un sunet. Tipul era clar unul care facea glume inteligente si avea acel umor specific. Si exprimarea doamnei se continua cu a lui, asa ca un ecou: „bietul de el, bine ca a murit!”. La cate prostii se vehiculau, normal ca era bine ca a murit! 🙂 Minute in sir am ras cu lacrimi, sub privirile contrariate ale doamnelor.

fAndrei a implinit zilele acestea 12 ani… asa ca, pe neasteptate, ne vom trezi batrani 🙂 Dar parca nu a trecut timpul chiar degeaba.

A, si am fost si prin Bucuresti, corcodusi infloriti… Iar pe aici, pe la Busteni, ningea azi-dimineata. Ne-am obisnuit cu intemperiile, cu frigul… vremea de joi, din Valea Prahovei, era vineri in Bucuresti…

Nu mai este o noutate ca Busteniul a devenit „rosu”, edilul sef si vreo 2000 de cetateni au trecut la PSD… iar pe Valea Cerbului au venit de ceva timp primii turisti cu rulotele. Bucegii si Baiului si padurile lor au straie albe, dar potrivit doamnelor din tren, aceasta nu poate fi decat Zapada Mieilor 🙂 🙂 🙂

verdeVerdele Ploiestiului

O piesa tot cu timpul 🙂