O surpare vine sa spuna povestea corecta si completa

Stiti ca se spune „ca unii ce viseaza noaptea, fac ziua”. Cateodata, mi se mai intampla 🙂 Nu e rau daca se si potriveste cu realitatea. As putea chiar sa si recomand 🙂 Dar, bine, in cazul meu unii dau vina pe diverse: intamplare, genialitate, nebunie, noroc, divinitate, idiotenie, filinguri etc. Deci, nimeni nu poate intelege exact. De fapt, cred ca problema este ca viata nu este exacta. Poate pe hartie unul plus unul dau doi, dar, in viata, poate sa dea si unul singur 🙂

O opinie, insa, pot sa emit cu certitudine: daca nu faci ce simti la timpul potrivit, ma refer la lucruri serioase, mai tarziu ori nu mai ai sansa, ori e foarte dificil.

Sambata se inrosesc ouale. Majoritatea le inrosesc in Joia Mare. Eu le fac mereu sambata, ca daca rosul inseamna sangele, Iisus nu a murit joi. Asa mi se pare mie ca are logica.

Dar, dupa procedeul acesta ce sa mai fac? Sa stau asa ca oamenii? Hai ca nu este de mine. Si am plecat sa fac sport: aruncatul cu privirea prin locuri potential istorice 🙂

Umbland… vad ceva care crestea intre radacinile unui fag. Primul gand a fost ca e ceva munitie neexplodata din vreun razboi mondial. Dar vad acel orificiu si imi dau seama ca obiectul, in acel loc trebuia sa aiba o parghie, un cui, ceva de siguranta. Daca nu mai este, inseamna ca nu este nimic periculos. Dupa ce m-am asigurat, nu de teama, ci pentru ca imi place sa fiu prudent de fel, m-am apropiat si am observat ca este incorporat in copac. Deoarece copacul il tinea fix 🙂 cu un bat mic l-am curatat:

Nu era cine stie ce. Nici nu cred in povestile si sfaturile cum vine doar cineva special, care nu stiu ce face si stie el. Sa fim dresati cu povesti ca este cineva care doar asta face. Suntem in Romania si aici prima regula este sa te bazezi in primul rand pe tine, pe propria judecata. Apoi… care cum ne sunt prioritatile si intelesurile. Avem o viata, ea trebuie traita, nu fugim de orice si nu vedem pericole la tot pasul. Ca sa scoti chestia aceea din copac, care nu se misca un milimetru, iti trebuie o dalta, deci la ce bun sa ranesti bietul copac… pentru nimic?!

Si daca era o mina, un obuz, orice altceva activ, intai ma uitam eu cat voiam, ca e viata mea si cata vreme eram singur pe acolo, era strict problema mea. Apoi, mai veneam si a doua zi, probabil pentru poze mai bune, dupa care anuntam pe acestia, abilitati 🙂

Mai departe? Vin acasa, mers la Inviere la Pestera, vine duminica, discutii cu prieteni… ideea de baza a fost si este:

„Tu da-mi firul, ca ghemul ti-l aduc eu!”

Va mai aduceti aminte de povestea recenta cu gunoaiele de la Sinaia, cu niste chestii logice prin care era posibil sa fie aflati aceia care depozitau zeci de saci prin padure? Era mult o zi intreaga… pentru ca in vreo 5 ore ii si aflam. Ma indoiesc ca a facut vreo autoritate ceva, dar si eu mi-am vazut de treaba pentru ca nu vreau sa se spuna ca ma bag eu, ca ei ce sunt! Unora daca le arati ca te duce mintea la lucruri pe care nici macar nu le pot imagina, te cred cu capul sau mai rau. Te poti trezi in niste buclucuri din care privesti stupefiat ce se intampla 🙂 Sistemul lucreaza adesea impotriva cetatenilor!

Duminica, pe la 12:30, se termina o discutie cu un prieten cu aceleasi pasiuni, cu acea „nebunie” care „face mereu diferenta”. Mai jos, veti vedea ce inseamna o frantura de informatie cand sti cat de cat istoria locurilor de pe aici. Dupa discutie, trec in revista in minte, dealuri, versanti, vai si firicele, ma uit la ceas dupa o vreme si era 13:10. Zic: „Mergem! Stiu unde!” La 13:40 vine maxi-taxi. Altora nu ca le-ar fi luat o zi sau mai multe ci, nu ar fi ajuns vreodata pe acolo…

Urcam pante, inaintam pe fire de vai, din fuga observam vegetatia, tipurile de roci, debitul de apa, nu este aceasta, nu este nici cealalta… versantul este sigur mai umbrit, acolo sunt alunecari pentru ca stratele sunt permeabile dar nici acolo nu era. Si, dupa chestiile de logica, pe la ora 15:10 gaseam o cale ferata ingusta care a fost realizata doar pe sub pamant si care nu apare ca fiind vreodata realizata prin acea zona. As putea explica fiecare detaliu, dar nu are rost sa plictisesc sau sa se creada ca ma dau eu rotund. Tu da-mi firul, ca ghemul ti-l aduc eu 🙂

O premiera in istoria Vaii Prahovei. Despre ea veti afla in decembrie, in a patra carte a proiectului „Pasi in Timp – un proiect de reconstituire istorica si promovare turistica a Vaii Prahovei si Parcului Natural Bucegi”.

S-a prabusit tunelul in urma alunecarilor de teren.

Din pacate, sina de la exterior a fost afectata de factorii naturali. Daca o cureti, tot nu vezi unde a fost fabricata.

In schimb, sigur merge curatata sina prabusita in vale, pentru ca a stat mereu in umezeala. Zis si facut 🙂 La aprecierea mea, sub calea ferata era si un canal colector. Gaurile din teava sunt facute in mare parte intentionat, ca sa se scurga apa.

Am zis ca nu e in regula sa facem cine stie ce treaba in ziua de Paste, dar un metru de sina hai ca merge curatat. Nu scria insa nimic, ramane mai putin cu un metru pentru data viitoare. Dupa ce voi vedea ce scrie, fac o poza si o acopar la loc 🙂

Creanga buna de urcat 🙂 se si vad urmele.

Am dat si doua pietre la o parte ca sa ne uitam mai bine 🙂

Meritul descoperirii apartine prietenilor, Sorin Bugan si doi alpinisti: Miermorica si Mihai, carora le multumesc. Pana in ora 17 eram acasa…

Din pacate, acum la 8:50 a.m. in Valea Prahovei ploua. De pe la orele 22 a inceput. La Predeal ninge. Pe Bucegi, de asemenea ninge. Mantia alba ce acopera cu un strat subtire padurea a coborat pana la 1000 m altitudine. Astfel, excursia prognozata pentru azi, pe Bucegi, se amana… ca sa nu umblam aiurea prin ceata si sa nu vedem nimic. Deci, trebuie sa stam acasa prin jurul mesei, cum fac oamenii. Ce stupid mi se pare, trebuie sa ma gandesc la ceva neaparat…

Anunțuri

Traseul turistic: Busteni – Babele – Pestera – Cabana Padina – Saua Strunga – Saua Strungulita – La Bancuta – Vf. La Bisericuta – Moieciu de Sus

Un alt traseu spre zona Bran-Rucar cu plecare din Valea Prahovei. Initial ideea a fost sa ajungem in Fundatica dar mai apoi am recalculat… desi am urcat cu telecabina din Busteni si ne-am oprit la Babele unde domnii Marian si Catalin ne-au dat o multime de detalii despre acest traseu… si chiar daca am ajuns la Pestera tot cu telecabina, ei bine, de la Padina plecam la ora 10:40, asadar, foarte tarziu pentru un astfel de traseu.

Prin urmare a ramas traseul din titlu. Ziua se anunta perfecta si a fost perfecta si din multe alte aspecte 🙂 La Busteni, la Babele si in zona Pestera-Padina era foarte, foarte multa lume… am vazut un cetatean care cerea de pomana pe drumul de la Pestera. Nu am mai vazut pana acum in Parcul Natural Bucegi astfel de oameni.

1Plecare de la cabana Padina

2Pensiunea Cocora situata vizavi de statia de telecabina de la Pestera

3

4Una dintre cele mai mari constructii din Bucegi se ridica langa cabana Diana

5Stana unde au fost trasnite circa 100 de oi, acum vreo luna de zile. Traseul turistic nu este pe unde suntem noi, dar toata lumea urca pe langa stana pentru ca este mai usor… se ajunge intr-o poteca ce urmareste curba de nivel.

6Traseul turistic ar fi pe unde arata acele sageti rosii, curba de nivel urmata de mai toata lumea este indicata de sagetile galbene.

7

9Refugiul din Saua Strunga… a fost periodic degradat de turisti necivilizati, ploua prin el, arata destul de rau in interior

10

11Am ajuns aici dupa vreo 50 de minute, nelipsitul Pepsi iar ne-a insotit, am facut un mic popas, apoi pe la 12 ieseam din Bucegi si treceam in Leaota.

De la acest refugiu, se urmeaza marcajul banda rosie, in stanga, nu se merge inainte sau la dreapta. Vine un stalp cu indicatoare, se urmeaza directia aratata de indicatorul spre cabana Leaota.

12Refugiul din Saua Strunga vazut din traseul spre Leaota, noi ne apropiam de Saua Strungulita

13Saua Strungulita, poarta dintre Bucegi si Leoata, este situata la 15-20 minute de Saua Strunga

14Vedere spre Babele si Sfinx de langa Saua Strungulita… pariu pe ce vreti, bine eu am si poza mult mai mare si o pot apropia 🙂 dar este unul certat cu regulile Parcului Natural Bucegi urcat pe Sfinx

15Intrand pe taramul Leaotei. Unde este sageata rosie este locul „La Bancuta” pentru ca acolo a fost o vreme o mica banca. In prezent, este doar un loc de foc si niste lemne risipite, arse partial. De acolo, urma sa facem dreapta pe un picior de plai, o muchie prin padure.

16In timp ce coboram, vedeam in dreapta traseul turistic ce pleaca din Saua Strunga spre Poiana Gutanului si nu numai…

17Ne uitam si in spate de unde am iesit din Bucegi, atrasi de strigatele ciobanului care ne spunea ca nu a coborat din Bucegi deloc in aceasta vara. Ne ceruse bomboane, noi i-am dat niste ciocolata.

Cum unul dintre prieteni nu prea socializeaza cu cainii, nu ca eu ma dau in vant dupa ciobanesti, tot puneam paie pe foc cand intalneam cate o turma… el ca „sa stam unii langa altii”, eu apeland ciobanii cu: „Bre, da’ niste caini asa mai mari, mai rai, nu ai? Care sa latre…” 🙂 Bine, prietenul ramanea foarte serios cand auzea ce debitez dar la intoarcere mi-a zis ca nu s-a suparat ca l-am necajit. Treaba era ca am intalnit doar caini care leneveau, obisnuiti cu turistii si care stateau doar pe langa ciobani.

18

19Saua Strungulita, in spatele nostru

Si… atentie: de mai jos de Sa, se urmeaza linia de creasta, pe acolo trece traseul turistic. Este si un drum care usureaza deplasarea si intersecteaza traseul ceva mai departe. Dar, desi te scapa de mici urcusuri, privelistea nu mai este aceeasi. In plus, scapi din vedere acest traseu, putin cunoscut:

20Este un alt traseu spre Moieciu, ce pleaca din traseul spre Leaota, dupa ce ai trecut de Saua Strungulita. Veti gasi pe multe forumuri si site-uri tot felul de greseli sau ca pareri ca nu exista acest traseu. Ca sa va faceti o imagine corecta, trebuie sa stiti:

  1. In Saua Strunga intalniti trei trasee marcate cu banda rosie. In dreapta urca traseul cunoscut drept „Drumul Granicerilor” si ajunge la Omu. Inainte, traseul cu banda rosie ne scoate pe langa Poiana Gutanului la Simon. Traseul spre Simon este comun cu un traseul ce coboara la Moieciu. In stanga, se ajunge in Leaota.
  2. Acum traseele spre Moieciu. Din Saua Strunga spre Poiana Gutanului coboara 2 marcaje, banda rosie-Simon, si triunghi rosu-Moieciu de Sus. La vreo 20 minute cel mult distanta de Saua Strunga, traseul spre Moieciu coboara abrupt in stanga. Acesta este primul traseu spre Moieciu. Mai departe, ajungeti aproape de Poiana Gutanului, continuati pe langa o ruina ce era odinioara fostul canton Bangaleasa si veti vedea prin aceasta zona alt marcaj triunghi rosu care de asemenea duce tot la Moieciu 🙂 Insa acesta vine de la Pestera-Valea Doamnei-Saua Batrana-Poiana Gutanului. Deci avem 2 trasee care duc la Moieciu de Sus, ambele cu triunghi rosu. Ce va spuneam eu mai sus, este al treilea traseu spre Moieciu, acesta pleaca de mai jos de Saua Strungulita, din culme, nu din drum, asadar din traseul spre Leaota.

21Unde este sageata galbena este traseul cu banda rosie spre cabana Leaota. De acolo se vede acest al treilea traseu spre Moieciu, altfel, nu exista vreun indicator. In imagine este primul stalp al traseului spre Moieciu.

Multi recomanda tot felul de site-uri, de genul emunte, alpinet, etc, mie, in domeniul Bucegilor, mi se par destul de slabute. Fie au tot felul de povesti fantastice, fie a postat fiecare ce a dorit si gasesti tot felul de variante, astfel ca nu mai stii care este cea corecta. Recomandari de site-uri nu prea am, probabil forumul de pe carpati.org dar si acolo trebuie sa diseminezi un pic. Cel mai sigur este sa te bazezi pe tine 🙂 Dar o persoana care nu comunica informatii trunchiate si are trasee batute cu piciorul prin acesti doi munti este Cezar Partheniu, are si un blog de drumetii montane.

22Vedere spre Abruptul vestic al Bucegilor. Saua Strunga cu rosu, Saua Batrana cu galben.

23Traseul cu banda rosie continua spre stanga, noi ne-am oprit unde arata acea sageata rosie, in locul unde era in trecut o banca mica

24Din locul „La Bancuta” privind spre Piatra Craiului si zona Bran-Moieciu. Ca sa ajungem in Fundatica ar fi trebui sa continuam pe banda rosie pana in Curmatura Fiarelor si sa coboram pe unde este sageata rosie. In fata noastra vedeam stana din Poiana Lacului si cu galben Vf. Gorganu (alt. 1598 m).

Noi insa am facut dreapta pe singura poteca existenta. Spun asta pentru ca nu ai cum sa te ratacesti, e doar o poteca.

25Ultima privire spre Bucegi, de acolo venisem

26Imediat am si coborat, tinta fiind locul unde arata sageata rosie: varful La Bisericuta. Ideea era sa traversam acele poieni pitoresti.

27Apropiem un pic stana noua din Poiana Lacului, pe acolo este o varianta mult mai directa si mai rapida spre Moieciu, dar si o poteca nemarcata spre Fundatica. Noi am preferat sa ajungem in acele poieni din Moieciu lasand pe alta data si acest traseu.

28Trecem printr-o mica poienita cu aceasta constructie darapanata dar totusi frumoasa 🙂 mentionand ca in coborarea din locul unde a fost bancuta, poteca intersecteaza mai jos drumul spre stana, un drum facut probabil de vreun an-doi cu buldozeul. Am coborat mai bine de o ora pe acel drum pana sa iesim in poienile cu acele constructii pentru fan.

29De vis 🙂

29bIncadrat in vis

30Aici ar fi trebuit sa fie doi prieteni pasionati de fotografie: Micutul si Cezar, sigur plecam noaptea din aceste locuri de basm, dar poate-i conving cu pozele acestea 🙂

31

32Valea Gaura din Bucegi

33

34Sagetile rosii arata pe unde venisem, bine nu am pozat eu din dorinta de a relata traseul cat mai detaliat. Ci, precum in basme, cum ma uitam eu asa, ceilalti erau deja integrati in aceasta panorama de poveste, vad o fata frumoasa (aveam si binoclul 🙂 ) in pantaloni scurti, cu parul in vant, zburdand ca o caprioara prin poieni spre constructiile acelea pline cu fan. Si tot urca spre constructii… la un moment dat a ajuns la una si nu a mai iesit de acolo 😦 :))  Am incercat sa-i fac atenti pe prieteni dar nu era un subiect important asa ca nu am fost bagat prea mult in seama 🙂 Ei sunt si foarte seriosi, de fel.

35Spre varful La Bisericuta

36

37Mai jos de varf, continuand drumetia.

38

39

40

41

42

43Zici ca esti pe la poalele Alpilor… Transilvaneni ce-i drept, dar nu-i nici un bai. Important este ca sunt romanesti.

44

45Sa stai asa pe o astfel de margine verde, sa privesti si sa tot privesti, sa te destrami in particule si sa te recompui aidoma unei renasteri. Cam asa, cum spun „Holografii” 🙂

46

47

48

49Popas sa mancam si sa stam la soare tot prin aceasta zona am facut…

Apoi am coborat in localitate, nu departe de pensiunea MC, la bere rece, Pepsi si inghetata. Intreb si eu ce inseamna MC si mi se spune: „Monte Carlo”. Imi dau seama ca este de la aer si de la peisaj si ca de fapt denumirea corecta ar fi Moieciu Cald.

50Aceasta este pensiunea MC aflata pe partea cu paraul Moieciu Cald 🙂 Prietenii au ramas la umbra, eu am continuat mai departe pe jos, desi patronul pensiunii, foarte amabil, mi-a spus ca mai sunt multi kilometri pana la DN.

Cezar plecase cu masina din Busteni si trebuia sa soseasca in circa 30 minute. Ultima oara cand il sunasem era pe la Rasnov. Deci mai aveam timp sa mai pozez cate ceva, sa iau pulsul vietii de pe acolo 🙂

M-am dus vreo 4 km pana m-am intalnit cu el. Pe primul loc trebuie mentionat ca oamenii de pe acolo sunt foarte credinciosi, toti au cruci pe case, am vazut tot felul de troite pe la porti…

51

52„Crede si vei birui, lupta si vei invinge”

53Cum ar fi sa stai acolo, intr-un astfel de loc? Cred ca mi-as face un perete din sticla spre munte, undeva la etaj 🙂 Sa vezi peisajul cat mai bine. Cata inspiratie si cata energie cred ca ai intr-un asemenea loc 🙂 Mai trebuie un telescop, un fotoliu care sa se legene singur… mai trebuie… Ce mai, sunt faini Bucegii din orice parte i-ai privi 🙂

55Un prieten, tot vazand atatea constructii noi se intreba si intreba: „Bai, dar unde sunt localnicii?” Aveai impresia ca doar orasenii si-au facut pensiuni si vile prin aceste locuri. Dar mai sunt, ca in imaginea de mai sus, si case de localnici.

Mai revin eu si cu alte poze in zilele urmatoare.

1 Ianuarie 2015… La Multi Ani!

LA MULTI ANI TUTUROR CELOR CARE CITESC ACEST BLOG!

Sa aveti un an mai bun decat 2014. Anul 2015 sa va aduca multe realizari, sanatate si intelepciune.

Va invit pentru cateva clipe, uneori este de ajuns si o clipa pentru a intelege, intr-un decor de vis:

zapada 1Cata frumusete!

zapada 2Putin mai aproape

zapada 3Albul acesta este fantastic. Ma invarteam in jurul bancutei din lemn, aflata la kilometri prin padure, doar sa nu stric magia acestui peisaj

zapada 4Sa vedem ce este si aici

zapada 5Soaptele unui izvor aproape inghetat

zapada 6Povestea continua dupa fiecare piatra, la fiecare curba, in fiecare bula de aer de sub gheata… viata cu multiplele ei episoade 🙂

La multi ani! 🙂

Timpul si oamenii: Busteni – Muzeul Judetean de Istorie Brasov – Cetatea de la Rasnov – Capela Stella Maris de la Bran – Icoana noua de la Stancile Sf. Ana – Poiana Stanei Regale

„Exista fiinte al caror destin este sa se intalneasca. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Intr-o buna zi, se vor intalni” – Claude Gallay

Mai pe scurt, ca sa nu fie prea lung 🙂

Am ajuns si in Brasov pentru a arunca o privire la Muzeul Judetean de Istorie din Piata Sfatului. Inainte de a si ajunge, ne-am oprit o clipa sa privim o manifestare cu juni… „SolomonFest”, era probabil prima editie, ca pana acum nu am auzit de asa ceva.

SAMSUNG

SAMSUNGInsa ne astepta Muzeul

SAMSUNGProgramul… de fapt, am ajuns chiar la timp, pentru ca din octombrie muzeul va intra pentru mai multe luni in renovare, vor fi aduse piese noi, vor fi regandite unele expozitii. Personal, nu am fost foarte surprins, adica, asa cum se prezinta acum, este destul de slabut… un muzeu judetean cuprinde mult mai multe. Lipseau obiectele antice… si in plus, nu am vazut nimic expus din ceea ce au descoperit niste brasoveni pasionati de istorie.  Ma refer la un articol mai vechi, la care au comentat inclusiv descoperitorii…

https://buceginatura2000.wordpress.com/2014/06/03/o-noua-descoperire-in-zona-brasovului-de-data-aceasta-o-necropola-dacica/

SAMSUNGCladirea muzeului… se intra pe o parte si apoi te trezesti brusc in strada, pe o alta usa 🙂 Si trebuie sa te intorci inapoi, sa-ti iei bagajul, in cazul meu, rucsacul. Am intrat inapoi, nu m-a vazut nimeni, mi-am luat rucsacul si am plecat… ar fi putut sa-l ia oricine 🙂

Din Brasov la Rasnov:

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGCel mai interesant aspect este ca se lucreaza la un ascensor… acesta va transporta turistii din oras pana sus, la cetate

SAMSUNGDin drumul spre Poiana Brasov se face un alt drum la stanga. Acesta suie la cetate… insa nu este permis cu masina, ci cu un tractoras denumit trenulet 🙂

SAMSUNGPreturi la bilete si programul de vizitare al cetatii Rasnov… penultima oara venisem aici pe jos, intr-o plimbare cu un prieten… pe traseul Timisul de Sus-Spinarea Calului-Cheile Rasnoavei-Cetate-Poiana Brasov-Drumul vechi al Poienii – Gara Brasov… un traseu de la 7 dimineata pana la 8 seara 🙂

SAMSUNGCetatea… ridicata de sasi

SAMSUNGTurnul pe sub care se intra sau se iese in/din cetate

SAMSUNGIn multe locatii cu profil istoric din Romania, sunt afise care amintesc ca in urma cu 100 de ani a izbucnit primul razboi mondial

SAMSUNGCum mergeau romanii la razboi… parca ar fi Spulber din „Vraja Bucegilor” de Nestor Urechia

SAMSUNGPrin cetate

SAMSUNGActor in filmul meu 😉

SAMSUNGDin punctul meu de vedere, cel mai interesant loc al cetatii este muzeul unui domn pe nume Samoila Gheorghe, un impatimit al istoriei acelor locuri. Nu costa nimic sa intri sa-i vizitezi locul in care a strans de o viata tot felul de marturii istorice. In fata este un caiet mare in care scrii cu o pana impresiile…

SAMSUNGAcelui domn i se mai spune si „Strajerul cetatii”… la el am gasit si un lucru care ma interesa pe mine, nu m-am plimbat doar asa

SAMSUNGGandurile sale

SAMSUNGAducea cu „Cavalerul Trac”… scutul, insa, nu se prea potrivea, cat si cu niste calareti de pe tablitele de la Sinaia. Pana la urma, dl. Samoila mi-a spus ca este o reprezentare a regelui Andrei al II-lea care i-a colonizat pe sasi in Transilvania… bine, nu doar acest rege i-a adus, au mai fost si altii

SAMSUNGLa final, am facut o poza impreuna… sper sa mai trec pe acolo sa-l mai vad, un om foarte de treaba si care a stiut sa lupte pentru un vis. Astazi el face parte din propriul vis…trait in realitate. Locuieste in orasul Rasnov si zilnic vine la muzeu sa-l deschida. La muzeul lui, este creatorul propriului univers 🙂 Foarte frumos! 🙂

SAMSUNGInstrumente de tortura… roata si un pat de lemn unde li se intindeau corpurile victimelor pana li se rupeau oasele… cu ajutorul acelui maner din stanga! Aceste instrumente sunt lasate in aer liber si nu conservate.

SAMSUNGTricolorul peste Tara Barsei

SAMSUNGInainte de sasi s-au straduit si dacii la ea

SAMSUNGCateva curbe mai jos de cetate, intalnim chestia asta feroasa, ce o fi, ce o fi?

SAMSUNGSe va face un DinoPark… un parc de distractii. Ma gandeam ca ar fi fost mai util „un parc” cu locuri de munca…

SAMSUNG

De la Rasnov la Bran:

SAMSUNGCapela Stella Maris… ridicata de principesa Ileana in memoria mamei sale, regina Maria. Aceasta bisericuta, cred ca o constructie din aceasta ar fi fost utila pe Bucegi ;), este in paragina. Lanturi pe la gardul ce o inconjoara nu mai sunt. Au fost furate si duse la fier vechi.

SAMSUNGBisericuta este o copie fidela dupa aceea de pe fostul domeniu regal de la Balcic. Trebuie sa va mai spun ca sunt doua cladiri ce incadreaza capela, pline toate cu rromi.

SAMSUNGLa cateva sute de metri distanta de capela se afla si o nisa sapata in stanca, inchisa cu grilaj metalic… aflam ca aici a stat inima reginei Maria. Nu ati vrea sa stiti unde sta acum inima acestei fauritoare a Marii Uniri.

29bRegina Maria… coroana sa am vazut-o expusa la Muzeul National de Istorie

Apoi un mic popas la kilometrul zero al Branului:

SAMSUNGNu stiu cum ii spune aici, „La Cristi” sau „La Cetate”, dar nu mi-a placut ca astepti prea mult. Un ospatar la toate mesele. Aici am stabilit ca nicaieri nu se face un bulz la fel de bun ca la Stana Regala.

De la Bran la Sinaia:

SAMSUNGA luat cineva cartea din piatra asezata la cimitirul eroilor in memoria americanilor cazuti in Romania… sper ca a fost luata pentru a fi refacuta

SAMSUNGO alta icoana la Sf. Ana

SAMSUNGUnul dintre locurile mele preferate

SAMSUNGSi a inceput ploaia… ploile sunt frumoase la Stana Regala sau in parcul din Sinaia

SAMSUNG

SAMSUNGVenisem la Stana Regala pentru ca aveam o problema cu mancarea… uneori nu stiu ce sa mananc, nu-mi place nimic, ma uit la cate o vitrina fara sa iau nimic, desi poti alege din multe produse… sau la un meniu fara sa aleg nimic, ca nu stiu ce as vrea 🙂 nu mi se pare interesant. Asa, macar la Stana Regala stiu ce au bun, am probat si imi place. Sunt asa: placinta cu mere si sos de vanilie, papanasii- asta ca desert, ca desertul tine loc de felul I 🙂 apoi buna este si ciorba de mistret sau de vacuta… ca felul II, si apoi pui la rotisor cu mamaliga si mujdei sau bulz de mamaliga. Adica este pe gustul meu, nu stau mult sa caut, sa astept, sa intreb… stiu, cunosc, sunt multumit 🙂

SAMSUNGPuiul 🙂 I-am dat o taietura sa vad cum era in interior. Ce mai, era atat de bun, incat i-au ramas doar oasele 🙂

Si ziua s-a incheiat trecand pe langa aceste trepte, cine stie de cine si pentru ce turnate:

SAMSUNG

O melodie de final… probabil cea mai frumoasa a lui Enrique Iglesias:

Are si el un fix cu 3000 de ani, macar altii au zis de 2000 🙂

Cat si un link catre un articol… pe 22 septembrie 1939 a avut loc masacrul legionarilor, circa 250 de legionari fiind executati la ordinul regelui Carol al II-lea. Cu o zi in urma, legionarii il impuscasera pe primul ministru Armand Calinescu, unul dintre autorii morali ai asasinarii lui Corneliu Zelea Codreanu. Un an mai tarziu, cand la putere a ajuns Miscarea Legionara, osemintele celor executati au fost depuse in cimitirul manastirii de la Predeal, in cadrul unei mari ceremonii. Dupa venirea comunistilor, cimitirul a fost aproape ras de pe fata pamantului… putine lucruri au mai ramas astazi. Intr-un articol de saptamana trecuta se mai vede ce a mai ramas. Articolul despre ce s-a intamplat pe 22 septembrie 1939 poate fi citit aici:

http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2012/09/22/masacrul-din-21-22-septembrie-1939-252-de-legionari-ucisi-fara-proces-din-ordinul-regelui-carol-al-ii-lea-fotovideo/

A murit Parintele Gherontie… cel care a pus bazele Manastirii Caraiman

Sper sa fie un zvon, desi nu stiu cand am retras vreun articol de pe blog, ca fiind nefondat.

Am aceasta informatie de la un personaj monahal. Se pare ca parintele a murit azi-dimineata.

Si spunea cineva, nu de mult, ca nu arata prea bine…

Daca se confirma, ce sa spun, Dumnezeu sa-l ierte. A ridicat o manastire si a trait sa-si vada visul indeplinindu-se.

Fiecare dintre noi trebuie sa realizam ca in urma noastra raman doar faptele… noi suntem trecatori.

manastire

Intr-adevar, parintele a murit, scrie pe site-ul manastirii:

211Sursa: http://www.manastireacaraiman.ro/

 

Rares, bucurie inocenta de copil

Oare exista un exemplu de inocenta mai bun decat bucuria unui copil?

Azi, ma intalnesc pe strada cu Oana si cel mic. Rares era smiorcait 🙂 Cum eram si eu odinioara. Il intelegeam. Voia ceva: libertate!

Asa ca, vino la tati! Mami a plecat sa plateasca o factura si tati sa duca baiatul acasa. Cum am dat curba, gata, era de noi 🙂

EL: „agăn, agăn!” Eu, traducatorul perfect. Adica voia la leagan, in parc.

1

3

4

5

6

7Cu sageata verde, un angajat serios al societatii Comprest, societate ce aduna deseurile la Busteni… omul acesta, pe nume Adorian, zi de zi, dis-de-dimineata, este pe teren, sa adune gunoaiele aruncate la intamplare, sa deszapezeasca bancile, aleile, scari… De ani de zile, tot asta face… un om disciplinat.

8Se gandea departe 🙂 Cu cine sa semene, visa cu ochii deschisi 🙂

9El a crezut ca daca eu ma las pentru o poza cu cadrul mai larg, trebuie si el sa faca la fel

10Aici faceam intrecere, alergam 😉

11Victoria este a lui, evident

12La catelusul acesta ii place lui…

113Maine dimineata mergem sa-i ducem de mancare 🙂 Lui Rares ii place sa dialogheze cu el. Il intreaba tot felul 🙂 Este o placere sa-i privesti 🙂

Bine te-am regăsit, blog Bucegi Natura 2000

   Mi-a fost dor de acest blog frumos! În aceşti doi ani s-au schimbat atât de multe.   M-am bucurat când Adrian mi-a spus că voi administra din nou blogul. Este atât de frumos să te afli în mijlocul poveştii despre Bucegi.

   Vă promit că în această lună vă voi face să reveniţi cu plăcere sau din curiozitate.  Vă voi spune ceea ce nu s-a spus despre Bucegi, despre expediţiile mele cu Adrian, am multe să povestesc. Nu o să citiţi o critică din partea mea la adresa lui. Întotdeauna a fost şi va fi o persoană excepţională. Vă voi povesti.

   Nu voi mai înlocui gravatarul cu alta poză. Va vedea Răzvan şi iar îl va suna: „Vezi că şi-a pus fundul la gravatar”.

   Voi răspunde în cadrul comentariilor fiecărei persoane pentru a nu se crea confuzie.

   Eram atât de bucuroasă că voi scrie din nou. Îmi pregătisem o introducere emoţionantă.  Nişte comentarii aflate în aşteptare mi-au spulberat iluziile. Blogul a ajuns la mine ca să fie pe mâini sigure.

   Avem despre ce vorbi: despre el, despre Bucegi, mă voi prezenta într-un post şi vă voi arăta cum se trăieşte în altă ţară europeană. Mi-e dor de munţi, dar nu de România. Când vezi alte ţări realizezi că ţărişoara noastră frumoasă este în mâinile unor hapsâni, comuniştii vechi şi noi.  Bine spus: „Săracă ţară bogată”.

   Daţi-mi voie să mă prezint puţin:

   Mă numesc Mary Damian şi am fost logodită între 2001 şi 2002 cu Adrian.  Am comentat pe blog sub diverse pseudonime pentru a nu-i cauza şi mai multe probleme. Eu l-am îndemnat acum doi ani să mergem cu barca noaptea pe Lacul Bolboci, am intrat în conflict cu jandarmii şi am vrut sa dau cu maşina peste Matrix. Când am administrat blogul prima dată, l-am ţinut pe Adrian din scandal în scandal. Nu se va mai întâmpla.

Salutări prietenei mele, Camelia. În primăvară salutai Belgia, astăzi ea te salută pe tine.

   Sunt o fire energică, nu vorbesc de dragul de a vorbi, spun verde în faţă. Pentru Adrian nu am decât cuvinte frumoase.

   Primiţi din partea mea un buchet de flori alături de toată consideraţia; pentru acele persoane care au înţeles semnificaţia Bucegi Natura 2000. Mulţumesc tuturor că vă pasă! Va asigur că Bucegi Natura 2000 este Visul care nu va muri niciodată.

Mereu îl va duce cineva mai departe.

Este rândul meu!!!!!

buchetSursa: www.stolenimg.com