HIT the TOP 2013 … cursa de sprint montan intre Bran si Vf. Omu

Primul concurs de alergare montana la care particip in acest an. M-am si pregatit 🙂 am alergat zero kilometri 🙂 Am mers asa pur si simplu sa vad pe ce loc ies, ce mai trebuie sa fac, sa vad tehnicile altora, sa-mi dezmortesc picioarele 🙂

Apoi, era un concurs unde veneau foarte multi sportivi valorosi, si doar in astfel de intreceri iti vezi adevarata valoare. Ma trezesc eu prin luna mai ca vreau sa particip, insa inscrierile se incheiasera din 23 aprilie. Pana la urma m-am rugat de organizatori sa ma treaca pe lista, mai erau si altii care doreau sa alerge si sa se inscrie. Din motive de siguranta, locurile au fost limitate la 70, eu am fost al 71-lea. In cele din urma, din ce am aflat, au fost 90-92 de persoane inscrise in competitie.

Nu cred ca au participat la acest concurs, oameni care nu erau obisnuiti cu alergarea, cu muntele. A fost o intrecere dura, un concurs dificil. Pe indicatorul turistic ce strabate Valea Ciubotea, cu plecare din Bran, scrie ca se fac 6-7 ore pana la Vf. Omu. Mie mi-a trebuit circa 2 ore, altora, o ora si cateva minute 🙂 Spunea organizatorul de un timp istoric, scos de un ungur, in cadrul acestei alergari. Acesta a ajuns la Omu intr-o ora si cateva minute, daca am inteles eu bine. Oricum, castigatorul a fost un roman, Paul Pepene.

Startul s-a dat la 9:30 sau 9:35 si un pluton de circa 20-25 de sportivi foarte buni, s-a distantat rapid pe drumul forestier. Organizatorul anuntase ca este frig sus la Omu, dar oricum imi luasem la mine foita de vant, tricou de schimb.

O vreme am alergat alaturi de Razvan Ilie, Cornel Spiridon, Marius Sendre, Bubulu, apoi am ajuns ceva mai sus. Cand am iesit in creasta, un vant rece ne-a intampinat. Eu il simtisem la iesirea din padurea si ma imbracasem. Deci, am auzit opinii impartite, dar pentru mine a fost un frig groaznic, astfel ca mi-am pus si gluga pe cap si am continuat asa. La Vf. Scara cand am ajuns, ungurul si romanul alergau de mama focului, se intorceau 🙂 Dupa ei George Buta, asa am numarat pana la Vf. Omu, circa 35 de concurenti in fata mea.

Mie imi era mai mult teama de coborare decat de urcare. Coborarea uzeaza genunchii, ligamentele, de la Vf. Scara inapoi, spre caldarea Ciubotei, am renuntat la „menajari”…prietenul de Marathon 7500, Razvan Alexe, spune mereu ca eu ma menajez prea mult la cursele de alergare montana. Mie imi place sa mai si merg a doua zi, nu sa zac de picioare. Dar am facut cea mai buna coborare de cand alerg eu la astfel de competitii.

Daca nici Cornel Spiridon care alearga foarte bine la vale, nu m-a mai prins din urma, este clar ca am fugit bine. Nu cred ca am facut o ora de la varful Omu pana la linia de sosire din Bran. Chiar mi-a placut sa cobor pante abrupte sarind printre stanci si bolovani, radacini, sa calculez unde ajunge pasul urmator…

Fugeam si de vant si de frig, si sa ajung la finish, sa nu fiu ajuns, pana la urma daca as fi fost antrenat mai bine as mai fi depasit 3-4 concurenti. Nefiind antrenat cum trebuie, am sosit pe locul 31, desi pe urmatorii 3 ii vedeam. Dar nu aveam cum sa-i intrec pe drumul forestier, la coborari si urcari abrupte ma descurc bine, pe loc plat eram leguma.  In circa 3 ore am incheiat concursul pe locul 31 in clasamentul general, printre locurile 20 si ceva la categoria de varsta 18-35 ani. Dar am fost si sunt multumit, atat pot 🙂 Sunt in prima jumatate a clasamentului general, nu ultimul 🙂

Cand am vazut cine participa m-am temut sa nu ies printre ultimii. Luni vor publica clasamentele si voi vedea si timpii intermediari… La o analiza, chiar nu am ce sa-mi reprosez, am alergat bine, nu am suflat ca o balena la tarm dupa sosire, stiu ce trebuie sa fac pe viitor…, probabil merg si la Duatlonul Tarii Barsei de la Rasnov de la sfarsitul lunii viitoare.

Podiumul nu l-a prins nici Silviu Balan, nici Radu Milea, nici Marcel Balan, obisnuiti cu locurile  fruntase, deci va dati seama ce a fost si ca au venit la acest concurs cei mai buni din tara. Nici CPNT-istii nu au ajuns in clasamentul general in primii 10, nu stiu Alex Itu, ceea ce spune multe despre duritatea  HIT the TOP si valoarea participantilor.

Despre organizare, nu pot sa spun decat atat: De Exceptie! Mie imi plac lucrurile bine puse la punct, sa se lege un lucru de altul. Stiti, este ca la masa, cand trebuie sa mananci si nu ai lingura sau furculita. Adica nu au fost astfel de momente, cu oameni care sa nu stie ce sa faca sau ce sa vorbeasca. A fost perfect.

Cursa HIT the TOP, organizata de Outdoor Romania a depasit asteptarile oricui. Nu ma refer la conditia fizica :). Va invit sa parcurgeti imaginile de mai jos, pentru a vedea un eveniment realizat la modul profesionist:

1La plecarea de acasa, urma sa ma intalnesc in Busteni cu cativa alergatori montani: Bogdan Iacob, Ilie Razvan, Aida Zodie, Marius Sendre. Impreuna am ajuns la Bran

2Sponsori

3Cate unii se incalzeau pe drumul forestier

4Cortul organizatorilor, unde semnai declaratia pe proprie raspundere, plateai taxa de participare in valoare de 40 lei, ridicai numarul de concurs si un borcan cu miere

5Adunarea pentru start, ora de pe poze, trebuie data inainte, este asadar 9:27. Imi place mie sa nu o dau, ca stiu ca deranjeaza pe cineva si mereu imi spune 🙂

6Cu nr.70 Marius Sendre, seful CPNT. Langa el, cu tricou verde, dl. Stan Turcu, binecunoscut pe aici pe blog si pe la concursuri, membru RO Club Maraton

8Aici se numara de la 10 catre 1, si urma startul

9La o ora de la start iesisem din padure. In poiana de mai jos este si un post de control

10Urma o urcare pe panta din fata, in varful acesteia era un post de hidratare, dar eu am mers mai departe, nu prea beau apa in concursuri. La coborare pe aceasta panta nu cred ca am facut mai mult de un minut

11Am ajuns la Varful Omu, dupa cum arata pozele in 1:55 minute. Din cauza frigului, am facut doar 3 poze in timpul concursului

12Alti sponsori au oferit ceaiuri cu lamaie, miere, menta, concurentilor

13Am incercat sa pozez pe oricine si-a adus aportul la buna desfasurare a acestui concurs

14

15Fiecare concurent era anuntat cu sunete de trompete, vuvuzele, aplauze, strigate

16Numar de concurs personalizat

17Nu doar vantul mi-l zbura din mana ci trebuia predat la restaurantul unde ni se servea masa. M-am grabit sa-l pozez 🙂 Dupa cum se vede, orice concurent avea destule numere de urgenta la indemana

18Langa mine era Sergiu Buhnia, aici suntem la restaurantul Bran de langa parcul orasului. Dl. cu ochelari este patronul. In cadrul taxei de participare era cuprinsa o masa la restaurantul sau.  Cum credeti ca proceda? Original :)) In sacosa aceea strangea numerele participantilor. Pe foaia din mana, trecea numarul fiecaruia. Astfel nr. 30 de exemplu, ii dadea felul intai. Dupa ce ospatarii aduceau acest fel de mancare, el taia numarul. La felul doi, mai adauga o linie, iar la desert incercuia numarul :)) Asa avea o evidenta foarte sigura. El dadea dispozitiile, nu s-a incurcat deloc 🙂

19Eu tot cu ochii pe el eram, sa vad daca se incurca 🙂 Dar nu a fost asa ceva. Berea este fara alcool, nu este a mea, eu beam Tuborg daca voiam, dar nu voiam. Nu cred ca merge dupa ce dai o fuga pana la Omu si inapoi

20Felul doi, sarmale cu mamaliguta, nu m-am obosit sa le pozez, la desert insa…

21…sunt primul. Nota 9,5 pentru clatite, aluat bun, sos bun, era nota 10 daca ar fi fost altceva in interior, era branza. Deci clatitele au fost bune, dar aici fiecare cu gustul sau…

Cele mai bune clatite le-am mancat acasa la dl. Clementin de la Parcul Natural, acum vreo doi ani parca, apoi vin cele de la Cota 2000.

22Dupa masa, am plecat la plimbare, sa mai vad una-alta, sa fac poze, sa ma misc 🙂 Sa vedeti ce a urmat

23Pe la monumentul generalului Mosoiu. Pana aici toate bune, ca turistul banal, poze precum chinezii la orice intalnit…doar ca imi aduc eu aminte ca vorbisem cu cineva sa pozez castelul Bran

25Chipurile castelul Bran. Ma uit eu asa si nu-mi place. Nici sa ma duc pe alee si prin bazar la castel  nu voiam. Este plictisitor, mereu la fel. Si incep calculele. Eu calculez orice, nu ca sunt un bun matematician, dar despic firul in 44, gasesc variante, pun intrebari, uneori tot eu raspund la ele. In mintea mea era o imagine cu acest castel vazut bine, fara copaci, etc. Imi spun, imaginea nu avea cum sa fie luata dintr-o casa intrucat castelul domina imprejurimile. Poate din aer? Dar cine se deranjeaza cu elicopterul sa faca o poza, sa fim seriosi. Deci???

Hai mai bine sa inconjor castelul ca poate gasesc un punct panoramic. Merg spre Moieciu :))  Dau cateva curbe cu gandul ca poate ma vede vreun prieten si va rade ca merg pe jos acasa, in directie gresita. Ajung langa o casa, vad o curte cu gardul rupt…si ma opresc. In fata o stanca mare, eu ma opresc pentru calcule. Privesc cand spre ea, cand spre castel, parca ar fi un loc bun de pozat. Se ghicea o vale de traversat, presupun eu ca sunt tot felul de gunoaie pe acolo…

Intru prin curte, ajung la vale, gunoaie peste tot, valea cu apa destul de lata, sar din piatra in piatra si ajung la o poteca. Dupa cum arata zona, probabil pe aici trag diverse „persoane nomade”.

26

27Limita Parcului National Piatra Craiului

28Castelul, cat de cat 🙂

29Zid vechi, pe care l-am escaladat sa fac poza de mai sus, spre castel

Si ajung intr-un loc in care nu am ajuns niciodata. Mereu am vrut sa ajung dar nimeni nu stia detalii sa-mi dea. Pana la urma am ajuns eu singur 🙂

30

31

32

33

34

35Locul unde a fost depusa inima reginei Maria. Am ajuns si aici 🙂 As mai fi dat eu detalii cum se ajunge cel mai bine in acest loc, dar este cineva care mereu se duce unde scriu. Problema nu este ca merge acolo, ci ca merge fara mine :)) Si asa, daca se straduieste putin, face niste calcule si-i da cu precizie locul :))

Urmarind insa tinta deplasarii, am pozat si castelul:

36In sfarsit o poza cum imi place. Castelul pozat de mine, se vede foarte bine. Faceam eu tot turul imprejurimilor si tot il pozam pana la urma, cum trebuie

37

38Tot deplasandu-ma stanga, dreapta, am intalnit un traseu turistic. Cum urca mi s-a parut indicat sa-l urmez, poate este si alt loc mai sus, mai bun

39Branul vazut de la inaltime

40

41Oare ce or fi acele ziduri din curtea castelului? Este doar o cale de a afla, sa mergi pana acolo 🙂

43Castelul, chiar o imagine buna

46Loc amenajat pentru gratar, etc

50Ziduri vechi

51

55

56In curtea castelului

57Aici era amenajarea vazuta de mine de pe celalalt versant

59Stanca de vizavi, si pe unde umblasem

60Mersul autobuzelor, plecare Bran

62Se poate vedea indicatorul turistic, pe marcaj triunghi galben, prin Valea Ciubotea s-a desfasurat cursa de alergare montana

63Restaurantul Bran, peste o ora avea sa fie premierea

64

66Cel cu diploma este Marcel Laza, locul I la peste 35 de ani, in spatele lui „Nusu” Ion Neagoe, locul II

67Organizatorii si copii sponsorilor

68George Buta, locul III la categoria sub 35 ani

Mi s-a parut mult mai important sa postez grupul voluntarilor, 4 dintre ei au venit tocmai de la Campulung Moldovenesc, pe banii lor, sa sustina evenimentul. Mai jos, trei dintre acestia:

71

72

73A mai fost cu ei inca o fata, dar s-a miscat prea repede si poza nu a iesit 🙂

74Razvan Tache, voluntar la Vf. Omu, cunoscut alergator la aceasta cursa

75Alt voluntar

Urmeaza un grup de fete, care s-au ocupat de siropuri pentru concurenti, strangerea banilor, inregistrarea timpilor in posturile de control…

76

77

78

79Aici patronul ne dadea numerele inapoi :)) 80:))

Si diploma mea de concurent onorabil:

81Acum ce sa spun, daca traseul turistic este de 6 ore dus, si eu l-am parcurs in 3 ore dus-intors, pentru mine ramane o performanta :))

Mi-a placut acest concurs, ramane o amintire frumoasa, la anul sper sa particip din nou. Mi-am dozat puterile, calculat unele lucruri, am fugit pe unde am reusit, parca picioarele nu-si mai puteau opri uneori miscarea de alergare…m-am grabit la intoarcere sa scap de vant asa ca am fugit spre padure, la sosire am baut doua ceaiuri, prin oras un Pepsi, apoi am luat la rand masinile cu inghetata pana m-a luat durerea de gat…m-am intors acasa cu „Bubulu” Bogdan Boja, m-am simtit bine in aceasta zi. Chiar ma miram seara, ca nu ma doare nimic. Cred ca daca nu te fortezi prea tare nu te doare nimic! 🙂 Insa azi-dimineata, surpriza! Niste dureri pe langa rotule, nu stiu ce era, dar osul dadea niste semne. Culmea sa te doare un os, rotula! Pana acum nu m-a mai durut. Bun, si in acest caz, au venit prietenii cu ideea sa facem o plimbare de duminica, vreo 15 km prin padure.

M-a luat Catalin cu masina si i-am prins din urma, altfel cine stie cand ii mai ajungeam ca eram avariat 🙂 Dupa vreo 2 ore mi-a trecut durerea, deci cui pe cui s-a scos intotdeauna 🙂 Si asa zilele urmatoare am multa treaba, saptamana debuteaza intens…

Am si filmat putin, nu mult, ca filmeaza mult cine ii place, mie nu prea imi place. Il auziti pe organizator, Ion Trandafir, vorbind si pe fetele care au participat, probabil au fost 7-8 persoane.

De asemenea, in filmarea urmatoarea auziti incheierea premierii, scandarile celor prezenti, detalii despre sponsori…

Si ultima filmare, patronul restaurantului ne da numerele inapoi, la un moment dat dau mana cu Gheorghe Blajiu, pentru a treia ora pe locul 3, la categoria peste 35 ani.

Asa am vazut eu Hit the Top 2013 🙂 Superb! O zi de neuitat! Ca si astazi, prin ploaie, la gratar, pe la pietrele aceluia care spune povesti prin documentare tv, ca nu are semnal telefonul pe acolo, ca par sicrie de piatra…, cum sunt multi naivi pe lumea asta, am intalnit si noi oameni care cautau „piatra magica”…dar despre acestea in zilele urmatoare! 🙂

Reclame

HIT the Top challenge – in imagini, rostiri, trairi si rezultate partiale

Azi un nou concurs montan in Parcul Natural Bucegi, unic de acest fel in tara.

Localitatea Bran a fost gazda unui eveniment organizat de Primarie in colaborare cu Asociatia Outdoor Romania si sprijinit de echipa salvamont, sponsori, voluntari, serviciul de ambulanta, etc.

Startul s-a dat din cartierul Poarta la ora 9 si a presupus parcurgerea unui traseu turistic dificil. Ceva de genul cine ajunge in varful muntelui si inapoi…unde varful se numea Vf. Scara de circa 2422m.

La linia de start s-au adunat iar o parte din elita competitiilor montane de la noi din tara.

O sa public si cateva poze, multe facute in timpul alergarii, pentru ca am preferat in locul bidonului cu energizant sa iau aparatul foto. Cati mai stau si de poze la un concurs? Si atunci faci poze bune, in timpul actiunii…deci cine nu stie ce este o competitie montana isi poate face o idee parcurgand imaginile de mai jos.

Cu putin timp inainte de start, concurentii incep sa se stranga la start…se vede si cortul organizatorilor/sponsorilor.

Startul a fost dat de primarul din localitate care a sosit punctual, si a incurajat participantii

Dupa 15 minute de la start am ajuns la refugiul din Ciubotea, alergand pana aici cativa kilometri pe un drum forestier plictisitor…urat, si la urcare si la coborare :)))

Dupa 20 minute de la start am ajuns la primul punct de hidratare, unde un organizator astepta sportivii cu pahare cu energizante

Mai jos trecusem de al doilea post de hidratare dupa un lung si abrupt urcus prin padure

Dupa iesirea din padure si depasirea celui de-al treilea punct de hidratare am inceput urcusul printr-o zona stancoasa…cot la cot cu domnul de mai jos. Acesta alerga incredibil de bine si avea pe la 50 de ani 🙂

In catunul Ciubotei sau in caldarea Ciubotea, spre ultimul punct de hidratare. La stana nu era nimeni, organizatorii au rezolvat acest aspect si niciun concurent nu a avut probleme cu cainii.

Postul 4 de hidratare si sprintul domnului ce avea vreo 50 de ani, de altfel nu era singurul mai inaintat in varsta care alerga foarte bine

Pe panta inclinata concurentii se agatau de tufisuri mici de rododendron ca sa urce mai bine, mai repede

Dupa aproximativ un sfert de ora am ajuns sus aproape de iesirea spre Vf. Scara

Cand mai aveam 10 minute pana la varf, asii competitiilor montane alergau spre Bran cu incrancenare fiecare dorind sa-si dovedeasca suprematia. Am facut mai multe poze cu acestia cuprinsi de spiritul competitiei.

Si Vf. Scara – Top-ul competitiei

Am ajuns din Bran (Poarta) in 90 de minute la Vf. Scara apoi pe coborare nu am mai facut poze. De la Vf. Scara si pana la linia de sosire am facut cam 50 de minute. Nu dupa mult timp de la venirea mea, a sosit si dl. mai in varsta.

Ambulanta nu s-a miscat din loc pana cand concursul nu s-a incheiat…cu bine

Si ultimii 4 concurenti ai competitiei…aplaudati de toti cei prezenti

In timpul premierii soseau si voluntarii din posturile de control si hidratare…se vad pe drum, mai departe

Intre dl. cu tricou galben si cel cu betele este Lucian Clinciu, cel care a introdus conceptul de maraton montan la noi in tara, omul care a scos din „amorteala” sute de tineri, indemnandu-i sa faca miscare pentru sanatatea lor.

Si primele trei castigatoare la feminin, flancate de organizatori

Cel din mijloc cu sapca este Ionut Galiteanu, dupa rezultate unul dintre cei mai buni sportivi din tara

Cu ocazia acestui eveniment am avut onoarea sa intalnesc multi cititori ai blogului meu, spre rusinea mea de unii nu imi mai aminteam cu exactitate, imi cer scuze pentru ignoranta dovedita, dar poate este si din cauza faptului ca ma concentrez mai mult pe dusmanii Parcului Natural…

Mai jos, un maratonist deosebit, un om cu o larga experienta de viata, la varsta dansului inca alearga zeci de kilometri…sper sa pot face si eu asta dupa ani 🙂 De un bun simt nemarginit dl. Stan Turcu m-a scos din impas elegant 🙂 A fost de acord si sa facem o poza pentru ca pe acest blog, o arhiva a lucrurilor din Bucegi, trebuie sa apara si oameni deosebiti, parca e cam mult spatiu alocat lucrurilor rele…

Asa a fost la prima editie de HIT the TOP, o organizare fara cusur, cu salvamontisti si organizatori patruland pe traseu pentru siguranta participantilor, cu voluntari care au transportat cu rucsacul zeci de kilograme de apa pentru organizarea punctelor de hidratare, cu sponsori seriosi si autoritati locale ce au dat dovada de implicare…a fost un concurs frumos atat prin dificultatea traseului ales pentru intrecere cat si prin atitudinea participantilor…daca nu ma insel cu un timp de dus-intors de 2 ore si 20 de minute am iesit pe locul 9.