Din natura pentru oameni: Minunea conurilor rosii de molid

Parcul Natural Bucegi, acest colt de rai intins pe vreo 300 kmp, nu este doar ceea ce se vede la o prima vedere… o arie protejata si atat! Are ceva pentru fiecare, noi momente, noi ipostaze care, de fapt, sunt lectii mai vechi scrise mereu in alt mod. Nou dar totul foarte vechi.

As face, daca as avea timp, un sondaj printre cei care merg pe munte. Pentru a afla de ce merg. Cred ca nu am afla ceva nemaiauzit dar ne-am da seama ca in spate sta o chemare, o magie, ceva inexplicabil… ca o intoarcere la origini de care mintea si propria persoana par oarecum straine, in sensul ca nu avem cuvinte pentru a descrie cum trebuie ce simtim… ca un imbold genetic de parca acolo trebuie sa fii, evident fara a sti prea bine sa explici.

Dar, gata cu filozofia 🙂 Important este sa ne regasim cat mai multi in tot ceea ce inseamna Muntele.

Am facut duminica o excursie de 12 ore pe Bucegi, o sa revin ulterior cu imagini. In articolul de azi, ideea este de a vedea o minune a naturii in mai multe cadre… incercand gandul vesniciei unor momente 🙂

Un peisaj cu stanci si specii forestiere… Cu sageti rosii: molizi

Acestia

Si mai aproape

Acesta este subiectul central… acele chestii rosiatice sau rozalii… care nu sunt muguri, ci conuri de molid. Observati ca ele cresc preponderent pe la varful acestor arbori. Poate ca de aceea nu s-a prea vorbit despre ei. Ca sunt prea sus.

Multi se uitau si nu intelegeau de unde iese ceaţa intr-o zi asa senina, cand nu era un nor de ploaie 🙂 De fapt, ce se intampla? Valuri de polen erau puse in miscare la o simpla adiere a vantului. Daca erai prin preajma, ti se infundau narile, gura, se depunea pe haine. Oricum, si fara sa fii pe aproape, tot te ajungeau particulele galbene. Nu as zice ca mi-a displacut, o ploaie cu polen nu o vezi mereu.

Magnifici… Va imaginati ce putere au acele conuri orientate spre cer?

„Insira-te, margaritare” 🙂

Domnul a dat, omul a luat 🙂 Intai imagini…

Ce splendoare! Ce folos sa urc prin arbori, cand era logic ca gasim la anumite altitudini si conuri mai la indemana…

Nu ma mai saturam de privit, mirosit, pozat. Cum nu prea imi impartasea nimeni romantismul si privitul in nestire, la inceput m-am cam grabit. Plus ca mai aveam traseu de parcurs.

Ati recunoscut departe zona Babele-Sfinx. Pai te poti satura repede de asemenea daruri naturale? 🙂

Alt val de polen, frumusete la cel mai inalt nivel 🙂

Pana aici 🙂 Adica, hai ca am stat prea putin si la poze si la cules. Nu exista animal ca sa manance din acestea, nu sunt protejate si nici nu ar avea de ce, nu dau niciun exemplu negativ pentru ca putini s-ar urca dupa ele, iar ca sa gasesti asa, ca in imagini, trebuie sa bati ceva potecile. Daca pleci cu scopul sa aduni, umbli o zi intreaga…

Am ramas, evident, mai mult timp aici.

Imbietori si peste orice specie si parte din rasinoase. Peste muguri de brad, de jneapan, conuri de pin sau jneapan etc. Conurile de molid in aceasta forma frageda, pline de rasina, sunt un medicament natural. Cat de amator ai fi, culoarea este un indicator perfect 🙂

Am mai lasat, o creanga plina, una goala, una tie, trei mie 🙂

Vedeti? Fiecare specie are mijloacele ei de protectie 🙂 Cine s-ar sui pe acolo?

Pensiunea Cocora pe fundal. Nici pe acestea nu le-am cules, e clar, varful e prea subtire si se rupe daca te sui aproape de conuri. Apoi, daca incerci sa urci, te faci galben de la polen, este imposibil sa nu te atingi de crengi, sa nu le misti. Cum le misti, cum se scutura saculetii cu polen.

Minunea de la inceput de iunie

Chiar si dupa ce am cules si am facut peste 50 de poze la aceste conuri… tot am continuat sa le admir pana am iesit din zona lor.

Absolut superbe… nu doar conurile ci si peisajele aferente. Locuri cu poluare zero, locuri aproape de cer, locuri ca in Geneza. Doar ideea de a merge prin astfel de locuri, te vindeca 🙂  …Totul este sa nu te agati de problemele fizice: ca e mult de mers, comoditate, mancare, nu rezolv nimic etc.

Facusem planul din timpul culesului: o parte pentru sirop si alta in borcane cu miere peste conuri.

A fost ceva 🙂 Uneori nu ajunge pana nu ramane. Cum nu a ramas… 🙂

Cu miere

Din timpul pregatirii. Intai pui niste conuri, torni un strat de miere, si tot asa. Ii lasi la intuneric vreo saptamana sau 10 zile, apoi filtrat totul. O sa vedeti ca mierea este diluata de sucul conurilor. Din ce rezulta iei dimineata cate 2 linguri.

Acum vreo trei-patru ani mai facusem asa ceva, si stabilisem eu o cura de o luna de zile. Nu prea am avut rabdare si cura s-a redus la cateva zile. Pentru ca din ce luam de aceea mai voiam 🙂 Am mai exagerat eu in chestii din acestea. La un antrenament de alergare imi luam apa cu magneziu. Indicatiile erau… un plic la nu stiu cata apa. Eu puneam patru plicuri la un pic mai multa apa. Ce putea sa se intample? 🙂

Din alte conuri am facut un sirop… au iesit vreo 4 litri. Culoarea siropului, dupa ce se fierbe si se prepara cu miere sau zahar, este roza, fara impuritati. Pe sticla mai sunt resturi de ambalaj, ca este o sticla de suc Teddy… dar siropul este limpede, dulce, aromat. Mult peste mugurii de brad culesi de la marginea padurii.

Patru ore prin Valea lui Bogdan si Muntii Baiului

„Nu am vazut pe nimeni, de cand sunt pe tren, sa coboare la Valea Larga!” Na, ca mai sunt si din acestia 🙂

Prin spatele garii din Valea Larga, suim niste trepte interminabile ca sa iesim la Izvorul Rece. De aici, facem dreapta pe DN 1 pana la drumul forestier spre Valea lui Bogdan. Apoi, intram pe forestierul ce are circa 4,5 km.

Inspre Bucegi

Si ajungem la poiana din capatul vaii, unde este o casuta din povesti 🙂

Mai departe, pe un drum care acopera usor-usor cu vegetatie:

Trebuie neaparat sa adun conuri rosii, cu prima ocazie.

Oameni de munte trecuti de prima tinerete, treziti de dimineata ca sa urce muntii Baiului.

Martinul este un obisnuit al zonei

Dansul copacilor in vantul vesnic

Valea Larga sau acasa la ursi

Departe

Mai aproape

Erau si niste cetateni pe la stana

Cariera din Sinaia, a lui Costinescu. Era un funicular care aducea piatra pana unde este Mefin astazi… Urmele funicularului mai sunt prin padure.

Cascadele Vanturisului, cea mai mare cadere de apa din Bucegi

Nu mai are apa prea multa. De aici, este cel mai bun loc pentru a poza aceasta cadere de apa.

Hotel International, impozant

Vantul in discutie, conflictuala evident, cu zadele

Coborarea spre Sinaia

Am iesit in drumul forestier ce duce spre Valea Cainelui sau spre Izvorul Rece, depinde cum se alege, am mers putin pe el si apoi am luat-o la vale, spre Prahova, iesind pe aici.

Intai au scris si apoi au dat drumul la apa.

Si pe aici in Sinaia, si gata 4 ore.

O piesa frumoasa:

Parcul Natural Bucegi… de la vantul printre creste la Planul de Management!

Ieri a fost un spectacol oferit de vreme. Vantul parca fugarea zapada care zbura din pisc in pisc, pana ce cadea in vai… ornand in alb padurea. Apoi se facea senin pentru un timp scurt, dupa care norii iar acopereau muntele.

dscf6321

dscf6328

Asa era ieri dimineata. Azi dimineata ningea slab peste tot si pe munte si prin Valea Prahovei.

Despre Parcul Natural Bucegi si celebrul sau plan de management…

A fost o alta dezbatere, realizata la Busteni saptamana trecuta, tot la fel de netransparenta, dar care a devenit transparenta prin faptul ca un consilier local de la PNL isi tine promisiunile facute in campania electorala, si se cunosc niste realitati.

O sa scriu putin despre ce mi se pare mie mai important.

In primul rand, cum am mai zis, Administratia Parcului a gresit total prin lipsa de comunicare, un capitol la care mereu a fost deficitara. Trebuia facut un site, un blog, un cont pe Facebook, ceva public, unde sa gaseasca oricine Planul si propunerile. Sa fie vizibile toate propunerile, atat ale autoritatilor cat si ale cetatenilor. Sa fi fost un moderator sau mai multi care sa explice in parte fiecaruia, sa ia in seama toate propunerile, sa discute cu oricine.

Nu s-a intamplat asa, totul a fost trecut sub Tacere! Ei bine, tacerea este cel mai mare dusman al relatiilor dintre oameni. Cand taci, ascunzi ceva, esti vinovat de ceva. Intotdeauna oamenii care tac cand trebuie sa vorbeasca, devin susceptibili. Si la noi e nevoie doar de o scanteie, in orice domeniu, si se produc derapajele.

In al doilea rand, constatam ca centrul de greutate in Bucegi, in ceea ce priveste proiectele de dezvoltare se afla in Valea Ialomitei, unde se doreste realizarea unei statiuni montane. Incet-incet se va face. De ce vrem sa ajungem cu civilizatia in varf de munte, nu stiu. Nu e nici ceva rau daca se pune in valoare acea zona turistica, problema consta in faptul cum se va pune? Consiliul Judetean Dambovita sub administrarea pdl-istului Florin Popescu avea o strategie de dezvoltare montana, care s-a dovedit apoi a fi o mare nenorocire si pentru Parcul Natural Bucegi si pentru institutia in cauza. Nu l-a tras nimeni de maneca, ma gandesc ca si la statiunea aceasta sa nu se intample tot la fel.

Mie mi se pare ca mai toate proiectele astea zise de dezvoltare urmaresc doua scopuri: deturnarea banilor si specula imobiliara. Atat!

Cea mai buna investitie in Bucegi este amenajarea Pesterii Ialomitei, altceva… mai spuneti si dvs 🙂

dscf6327

Componenta mediu-turism nu a facut parte din preocuparile vreunei institutii cu atributii in Bucegi, ma refer la administratiile locale, fiecare a dorit sa aiba proiecte, spatiu de manevra pentru acestea, sa le aplice. Insa lucrurile vor trebui schimbate si facute altfel, cu persoane responsabile care sa stie sa aplice un proiect in acord cu exigentele de mediu si, de asemenea, sa aiba acea durabilitate de care tot vorbim si nu o implementam deloc.

In pofida lipsei de transparenta dovedita de Administratiei Parcului, mie unul, mi-e greu sa cred ca acestia si Consiliul Stiintific vor aviza toate propunerile cu care vin administratiile locale. Nici nu cred ca un om normal avizeaza un traseu spre o conducta de apa… pe o latime de 30 metri. Cred ca pentru manipularea oamenilor s-a mai pus un zero… probabil era vorba de 3 metri. La fel si cu heliportul de… 5000 mp. Poate or fi fost 50 mp sau 500 mp dar nu 5000 🙂 Cine e atat de nebun sa-ti aprobe tie un heliport pe 5000 mp? Da-o naibii, ca orizontul puscariei s-ar vedea bine de tot. Eu cred ca astea sunt niste prostii inventate pentru a pune presiune fie pe Administratia Parcului, fie pentru a discredita Primaria. Unui elicopter ii sunt suficienti 50 mp.

Deci Crucea de pe Caraiman este la MAPN care, probabil, nu vor reusi nici ei sa o reabiliteze. Daca stai sa studiezi problema e clar ca se intampla ceva cu reabilitarea crucii asteia. Cineva nu vrea acest lucru. Oricum a fost o greseala ca acest monument a ajuns la MAPN. Mai bine Primaria facea o campanie nationala cu strangere de fonduri pentru reabilitare si sigur se intamplau lucrurile mai repede.

Crucea fiind la MAPN, nu inteleg de ce mai preocupa pe cineva de pe la noi transportul materialelor. Banii lor, treaba lor! Ei ar trebui sa vorbeasca direct cu Administratia Parcului, nu altcineva.

dscf6329

Heliportul platit de Consiliul Judetean cum se zice, nu-si are niciun rost, prin zona respectiva pot ateriza fara nicio amenajare toate elicopterele de la Ghimbav. Acesta este un caraghioslac pe care niste oameni normali nici nu ar trebui sa-l bage in seama. Cred ca sunt la Parc si astfel de oameni.

Referitor la biserica inchinata eroilor, proiect ce se vrea a fi aplicat la Baba Mare. Primaria din Busteni a acordat 3000 mp Arhiepiscopiei Bucurestilor pentru derularea initiativei. Eu cred ca Primaria a fost foarte ok in acest caz. Dar mereu zerourile i-au zapacit pe oameni 🙂 Stim ca a si fost o petitie sa nu se construiasca biserica pe acolo.

Ati vazut vreo petitie cand s-a construit DJ 713 sau cabanele dambovitene din care azi doar una este functionala cat de cat, cheltuindu-se peste 60 miliarde lei vechi? Sau vreo petitie impotriva statiunii Pestera-Padina sau a vreunui alt proiect de anvergura cat de cat? Nu a existat! Sarim peste faza cu petitia impotriva mutarii Sfinxului, ca aceea este o petitie a unor oameni care doreau sa se pensioneze medical si nu stiau cum sa o faca. Cu asemenea referinta te trece orice comisie medicala, fara spaga, fara nimic.

Petitia impotriva ridicarii unei astfel de biserici a fost, in opinia mea, o dovada de cat de repede plecam urechea la tot ce spune unul sau altul. Totul a fost umflat atat de mult incat practic aveai impresia ca se ridica o catedrala grandioasa pe toata suprafata alocata. Cateva mii de oameni au semnat petitia fara sa fi vazut vreodata zona unde se va construi biserica.

Am fost de la inceputul aparitiei acestei idei, pentru ridicarea unei biserici care sa cinsteasca eroii si voi fi si pe mai departe. Mie mi se pare o idee buna. Se face o biserica nu un bar de noapte. Bineinteles ca sunt atatea cazuri cand preotii gresesc si mai marii lor se afiseaza cu masini scumpe dar a generaliza mi se pare alunecarea pe un alt teren.

Sistemul educational e la pamant, monarhia este acaparata de tot felul de personaje dubioase care in numele regelui dau statul in judecata cerand ceva ce nu le-a apartinut niciodata (a se vedea unitatea vanatorilor de munte din Predeal), spitale nu se construiesc, tinerii pleaca in strainatate pentru ca nu mai are cine sa le insufle dragostea de tara deci nu se mai intorc pentru ca nu-i leaga nimic, autostrade nu se fac, se fura cat se poate, clasa politica nu reprezinta interesele romanilor… poate ca nu ar trebui sa ne legam si de credinta in Dumnezeu si alte accesorii.

Am si uitat rolul Bisericii la formarea statului, ca documentele istorice Biserica le-a pastrat secole la randul, ca primele scoli se tineau in chiliile manastiresti si invatatori erau calugarii si preotii. Parerea mea este ca ar trebui in contextul atator dezamagiri, sa incercam sa ne pastram credinta in Dumnezeu si in Biserica, sa nu mai fim usor de deturnat spre chestii pe care nu le intelegem imediat. Sa mai stam si sa analizam, nu doar din prisma banilor. Ca sunt oameni ai Bisericii care gresesc asta e clar, dar dupa cum se vede ei sfarsesc in aceeasi mocirla ca si altii: hoti, politicieni. Vrei nu vrei, Biserica ortodoxa ii uneste pe romani, ii tine aproape. Nu o sa ma apuc sa ma iau de ce face si cum face. Fiecare avem destule pacate, eu unul nu vreau sa imi adaug gratuit inca unul. Ca a te opune construirii unui lacas inchinat lui Dumnezeu, asta inseamna. Ca altii, ulterior, ii schimba destinatia e vina lor. Si aici ma refer doar la Biserica. Sunt biserici in care nu vin oamenii, pentru ca slujitorii de acolo nu au treaba cu Biserica. Si oamenii nu mai vin. Poti sa faci o biserica superba, daca o faci pentru tine si pentru a insela oamenii, nu-ti iese.

In cazul bisericii de pe Platou, inainte de orice, ar trebui ca orice contestatar sa mearga duminica la manastirea Caraiman, sa-l auda si sa-l cunoasca pe staretul manastirii. Un om tanar, cumpanit, responsabil, modest, cu glas bland si cu multa intelepciune. Daca poate cineva sa spuna ca acest parinte nu e pe calea lui Dumnezeu, atunci nu stiu in ce masura poate discerne si altele. Pentru mine, fiecare duminica in care nu ajung acolo si nu-l ascult este o pierdere.

Sa ridici un complex manastiresc de mare anvergura la vreo 2300 m altitudine mi se pare o idee ce nu poate fi aplicata. Apoi, scrie consilierul PNL-ului din Busteni, participant la discutiile cu Administratia Parcului, ca proiectul prevede ceva de proportii mult mai mici. Undeva la o constructie intinsa pe 80 mp. Probabil trebuie facuta si o constructie de locuit, dar oricum privesti lucrurile aici bagi bani vreo 6 luni pe an. Sunt perioade in care ramai acolo izolat din cauza zapezii si viscolului.

Stiu ca unora le da cosmaruri prezenta unei cruci vii pe Bucegi, dar citind Biblia, mergand pe la biserici, sunt sanse… 🙂

Si mi s-a parut un lucru chiar fain… Biserica a urmat calea legala, au umblat dupa documente, chestie nespecifica prin Bucegi. Aproape de ei, la Floare de Colt si la Piatra Arsa s-au turnat fundatii betonate si nimeni nu avea un act la acel moment. Nu s-a agitat nimeni!

dscf6330

dscf6331

O anomalie este si faptul ca traseele de alpinism aflate in zona de protectie stricta vor fi inchise, adica ma gandesc eu… cam toate din muntele Costila. Cred ca este ceva ce nu va fi pus in practica vreodata, Busteniul fiind consacrat ca leagan al alpinismului de la noi din tara. Cred ca la articolul cu pricina din viitorul plan trebuie trecut un punct suplimentar… „exceptie fac traseele din muntele Costila…”.

Cu drumetiile prin astfel de zone de protectie stricta sunt de acord. La cata lume ajunge in Bucegi, in cativa ani nu o sa mai fie pe aici, locuri neumblate de oameni.

Cu cicloturimul… aici trebuie facuta o diferentiere. Astia nu pot intra in aceeasi oala cu aceia care umbla motorizati. Orice pasionat va dori sa ajunga la Vf. Omu cu bicicleta. Dar nici sa umble peste tot nu este in regula. Ar trebui in loc sa se interzica acest sport total, stabilite niste trasee pe unde e voie si pe unde nu. Ma intreb ce se va intampla cu traseele specifice de la Cota 1400 la Sinaia? Parca prin septembrie a fost o etapa nationala… un concurs nu stiu de care. Biciclistii acestia lasa o multime de bani la telegondola Sinaia-Cota 1400 si daca au deja prin padure niste trasee… nu stiu de ce sa le inchizi amenajarile. In cel mai bun caz faci o delimitare a acestor trasee, sa nu se mai faca si altele.

Ca si in cazul fostului restaurant de la Cota 1400, o cladire ce apartine Telefericului Prahova. Ani de zile din cauza orgoliilor locale, aceasta societate nu a ajuns la un consens cu administratia orasului. Si s-au certat, judecat, criticat… pentru ca astazi sa se puna in discutie demolarea acelei cladiri impozante. O cladire in stare foarte buna, spatioasa, careia ii pot fi acordate o multime de functionalitati. Atat s-au urmarit prin instante oamenii astia incat s-a obtinut demolarea cladirii. Si azi se uita unii la altii… parca ne dusmanim noi, dar demolarea e un act practic, nu prea ii vine nimanui sa rada cladirea aceea. Este trist ca doar atunci constientizam niste lucruri, in fata realitatii. Poate ca nu trebuia sa se ajunga pana acolo.

dscf6337

Mai este cladirea Agentiei pentru Protectia Mediului Prahova de la Babele care sta in paragina. Ori constructorul a furat banii, ori nu au mai fost fonduri, cert este ca reprezinta un peisaj dezolant. Nu am vazut pe nimeni sa faca o petitie catre minister sau guvern ca sa se aloce fonduri pentru finisarea constructiei. Nu a vorbit nimeni de o stangere de fonduri, adica noi cei care ne dam iubitori ai muntelui si mediului sa adunam niste bani, care sa fie folositi vizibil la terminarea acelei constructii. Dimpotriva, multi oameni care merg pe munte sunt inversunati si ar vrea sa dispara cladirea din peisaj. Dar parca iubeati mediul? Parca strigati ca se distruge muntele. Ce facem, sa demolam cladirea celor care reprezinta mediul? 🙂 Poate ca tocmai pentru ca sunt corecti si profesionisti nu au bani. Poate nu se vrea sa ajunga aceasta institutie in Bucegi. Noi suntem mereu cu tot felul de solutii aberante…

Pai nu mai bine se vad muntele si proiectele din Bucegi, de la Babele, decat de la Ploiesti? Am ceva experienta cu mediul, cu Bucegii… si daca a fost vreo institutie profesionista din Ministerul Mediului, care si-a facut treaba ca la carte aceea a fost Agentia pentru Protectia Mediului Prahova. Astia au acolo specialisti pe bune, ei dau actele de mediu. Administratia Parcului este consultata in proiecte, dar cuvantul decisiv ei il au.

Treaba e ca nu ne pasa si nici nu cunoastem. Mai bine vorbim si atacam pe oricine, scapand astfel de propriile frustrari si nemultumiri. In contextul in care toti fura, te intrebi de ce sa mai faci ceva? O sa constatati cu surprindere la o analiza mai atenta,  ca nu toti fura in tara asta. La Busteni, am mai spus, mai este un iubitor de munte, vocal, cu un site. A incercat omul actiuni, s-a implicat, a incercat. Apoi si-a dat seama ca schimbarea trebuie sa porneasca din fiecare. Si azi, ofera un exemplu de cetatean responsabil. Si-a luat drept obiectiv ecologizarea unor trasee turistice si el le intretine periodic. Face ceva practic, in realitate. Toti putem face cate ceva, cat de putin si conteaza. Nu sa plantam copaci pe Platoul Bucegilor sau prin curtea complexului de la Piatra Arsa cand sunt atatea hectare de padure taiate la ras. Acolo nu impadureste nimeni ca nu trec oameni sa ne vada si sa le salte apoi pe Facebook.

Ideea de final este ca un Plan de Management al Parcului Natural Bucegi ar trebui sa fie o chestie de interes comun, transparenta de la inceput si pana la final. Treaba cu publicarea intr-un singur loc, a tuturor actelor si propunerilor este singura chestie care merge si care elimina pe viitor, o multime de sesizari, batai de cap, conflicte. Pentru ca inseamna deschidere, normalitate. Nu poti face chestiile acestea simple inseamna ca nu lucrezi cu adevarul si reprezinti interese opuse majoritatii!

dscf6333

dscf6341

Traseul turistic: Platoul Bucegi (intersectia auto Piatra Arsa-Babele) – Babele – Sfinxul – Cerdac – Vf. Omu – Vf. Bucura – Vf. Gavanu – Valea Ialomitei – Cascada Obarsiei – Padurea Cocora – DJ 713

Sa vedem cat mai multe, sa nu fie nici prea mult de mers, sa fie si vremea buna, sa mergem si cu masina… un traseu de genu’. Cam cum gandesc unele doamne 🙂

Pana la urma a ramas sa ne auzim dimineata devreme, sa ne uitam la vreme. Acum, sa ma bag un pic in seama… pai daca te iei mereu dupa vreme nu mai faci nimic. Citeam ca si Radu-UnBolovan a fost cu altii ca el, pasionati de foto, si au prins o vreme capricioasa, postase poze faine. La un moment dat intervenise unul care merge si el pe munte si-i trasese un pic de maneca, adica ei cand pleaca pe munte nu se uita si la meteo? Cam cum vine asta? 🙂 Ce oameni de munte sunt? :))

Eu zic ca daca stai mereu stresat de vreme faci un traseu propus din alte 5. La vreme te uiti cand ai de gand sa strabati trasee de creasta, sa ramai pe undeva cateva zile, nu cand te duci cateva ore si mai ai si masina prin apropiere. Iar vara pe munte, in afara de trasnet pe creasta nu prea vad alte pericole 🙂 In rest, daca ai tot ce-ti trebuie la tine, cunosti zona, aia este, pleci la drum. Acestea sunt reguli cand pleci cu alti oameni care au experienta montana, gen cei care participa la Marathon 7500, stiu sa se orienteze… cand pleci cu familie, copii, persoane mai putin experimentate te uiti si la vreme si la traseu, iei in calcul mai multe.

Plecam si noi, luni, pe la 8 dimineata, urcam pe Dichiu, trecem de cabana, ziua se anunta foarte buna… ajungem in spatele a doua masini, una de IF alta de OT. Primul il sicana pe cel de-al doilea, nu-l lasa sa-l depaseasca, si mergea fix pe mijlocul drumului. Noi la fel stateam dupa ei, asistand la spectacol. Niste claxoane dar degeaba, ca boul din fata era absent. Nu voia sa stea pe banda lui ci pe mijlocul drumului. Probabil mai studia si peisajul, il enerva si pe ala din spatele lui… Prindem insa un culoar si viteza pe langa ei, cu claxoane si cuvinte frumoase. Eu propusesem sa le dam niste suturi la Piatra Arsa acestor „tarani”. Bine, ramasesem asa, intr-o aripa, dupa duminica Rusaliilor.

La Piatra Arsa, din masina de IF coboara un nene la vreo 50 de ani, niste copii, o femeie, inca o baba, din masina de Olt niste pustani, fete si baieti, cam de liceu. Oricum astia ultimii, daca ascultau manele nu puteau fi la facultate. De cand e drumul asfaltat, oricine poate ajunge pe munte, adica e si rau si bine.

Ne luam rucsacii si pornim de la intersectia drumului auto spre Piatra Arsa cu cel de pamant spre Babele… spre inaltimile Bucegilor, spre Omu 🙂

DSCF0392Spre Babele, privind la stalpul de telecabina si la Cruce

DSCF0395Cu acoperis verde cabana Babele, mai la dreapta statia de telecabina, telecabina oprita in dreptul… releului Costila 🙂 Zic sa fac o poza cand „se ciocnesc”. Este o iluzie evident.

DSCF0400La Babele

DSCF0404George pe un petec de zapada, mai incolo era si mai multa…

DSCF0409Gentiene… superb amestecul de alb si albastru

DSCF0418Aproape de varful Omu

DSCF0421

DSCF0430Varful Bucura

DSCF0435Stanca de la Omu, statia meteo, cabana la adapostul stancii…

Am stat vreo ora la Omu, pe un vant cum rar am intalnit 🙂 Sufla vantul din toate directiile.

DSCF0444Predealul… hmmm!

DSCF0452Gandacel in catarare pe stanca de la Omu… voia sa ajunga in varf, mda 🙂

DSCF0459Pe varful Bucura… si aici un vant din povesti

DSCF0460

DSCF0462Echilibristica… din cauza vantului. Insa era foarte frumos varful inconjurat de flori. Bine, in folclorul unora vf. Bucura sau vf. Ocolit cum se mai numeste, mai inseamna ca orice vietate il ocoleste din cauza energiilor, ca nu creste nimic, basme din acestea. Se numeste varful Ocolit ca e mai simplu sa urmaresti curba de nivel decat sa urci pe el, de-a dreptul. Deci poteca ocoleste varful… si din acest motiv varful se numeste si Ocolit.

DSCF0466La varful Gavanu situat la o aruncatura de bat distanta de vf. Bucura

DSCF0473

DSCF0477„Chipul din Mecetul Turcesc”… poza pe cand coboram in Valea Ialomitei

DSCF0479

DSCF0480

DSCF0485Versant din muntele Doamnele

DSCF0486Pe aici se duce apa Ialomitei pentru a se pravali in renumita sa cascada… eu si Hogas ce ne mai tragem de sireturi cu astfel de exprimari 🙂

DSCF0487Pare un volum mic de apa, dar nu e chiar asa… e destul de adanca

DSCF0489

DSCF0490Inceputul caderii…

DSCF0494

DSCF0500

DSCF0501

DSCF0503

DSCF0505

Acum si cateva din pozele prietenilor… am stat vreo ora si jumatate pe la cascada. Nu mai era vant, era perfect… turisti urcau si coborau.

SONY DSCCu LucicaKONICA MINOLTA DIGITAL CAMERACu Cezar… impotriva vantului 🙂

SONY DSCDupa aproape 19 ani… din nou cu George la cascada Obarsiei Ialomitei. Ultima oara am fost amandoi cand eram la liceu… pe 21 iulie 1997. De regula, retin destule, unele zile se tin minte. Atunci urcasem pe valea Cerbului la Omu, coborasem pe valea Ialomitei, urcasem spre Piatra Arsa prin padurea Cocora, ne prinsese o ploaie zdravana, ne-am intalnit cu ursul mai sus de cascada Urlatoare…

Unii uita si cand este ziua de nastere a apropiatilor, nu tin minte nicio excursie, uita orice moment frumos… pentru ca sunt prinsi prea mult in realitate, inainte de orice le este foame, daca nu le da nimeni nimic, nu stiu cu cine sa voteze. Cu cine naiba sa votez daca nu mi-a dat nimeni nimic??? Cand auzi asa ceva, mai le dai dreptate si celor care spun ca ne meritam soarta. Mi se pare important sa marchezi, sa tii minte anumite zile, momente, sa ai un portofoliu sufletesc, adica o anumita sensibilitate, sa-ti pese un pic… Bine, nu ai ce sa ceri de la multi. Chiar ieri ii spuneam cuiva, ce avea liceul si i se parea ca are un handicap ca nu a urmat o facultate, ca bunul simt face cat zece facultati. Si, apoi, chiar era excelent vazuta la locul de munca si fara nu stiu ce facultate, din cauza acestui bun simt.

Stiu persoane sclipitoare, cu multa scoala, perfecte in domeniile care lucreaza… dar ca oameni sunt praf, sunt de o golanie, si de o nesimtire aidoma alora din cartiere rau-famate. Deci incap in anumiti oameni si multa scoala si multa nesimtire. Asta pentru ca invatand mecanic nu inteleg trairile din spate, exemplele, si raman niste roboti idioti, in stare doar de operatii matematice. Totul se invarte in jurul cifrelor, al sabloanelor, daca apare unul la tv care vorbeste mult si spune ceva care ei nu ar putea gandi, memoreaza repede ce spun aia si citeaza si ei, cand si cand, sa dea impresia ca sunt oameni cititi. Fac doar ce fac si altii, nu au identitate, originalitate, iar cand ajung in fata unor situatii de genul… a fi in sala unui concert simfonic, nu stiu cum sa se poarte, se apuca sa manance, fac ce nu trebuie. Pentru ca mai poti copia comportamente, gesturi, dar pana la urma cade cortina si se vede ca nu faci casa buna cu  bunul simt.

De aceea, merg doar cu persoane cu o anumita educatie, oameni dincolo de invelis, nu neaparat cu studii la Oxford 🙂 La Buzau am fost cu niste oameni minunati, pe traseul acesta la fel. Este important sa mergi cu oameni ca si tine, care nu iti vaneaza greselile, vorbele, pentru a le folosi apoi impotriva ta. Care ce spun, aia si gandesc! Oamenii educati au o anumita toleranta la ceilalti, vad altfel viata. Chiar se arata surprins un prieten, ca mai ramasesem cu niste accese de furie si el nu ma stia asa… am sucit-o un pic, ca nu avea rost sa-i zic ca am cunoscut pe cineva de cea mai ordinara nesimtire, fiindca m-as fi incurcat in injuraturi, ca nu e posibil asa ceva… sa constati ca ditamai geniul, ca stiu un astfel de om perfect din multe puncte de vedere, este ca om, ceva de cea mai joasa speta.

SONY DSCCascada Obarsiei

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERAPrin padurea Cocora, acolo unde mai multi molizi blocheaza poteca turistica. Ia sa dau un mesaj la Salvamont Dambovita, ca ar trebui eliberata poteca…

Prin padure… o caldura… iar cand am iesit in poteca de la golul alpin, din Plaiul lui Pacala era si mai si… Am ajuns la drumul asfaltat, in masina si asa s-a terminat excursia. Treaba este ca nu am vazut rododendron inflorit, pe Vanturis si Varful cu Dor, ca in alti ani. Ori l-au terminat ploile, ori nu a inflorit. Pe la cascada Obarsiei era inflorit.

Inaugurarea Gondolei Carp, prima zi de functionare a telegondolei ce leaga Cota 1400 de Cota 2000

O instalatie de ultima generatie functioneaza incepand de astazi in zona Sinaia a Parcului Natural Bucegi. Vorbim de o telegondola ce interconecteaza Telegondola ce ajunge la Cota 1400 dinspre Sinaia si Telescaunul din Valea Soarelui. Se poate spune ca aceste trei instalatii deservesc un domeniu schiabil compus din trei parti: zona de padure Cota 1400-Sinaia, partiile de pe versantul estic al muntelui Furnica (prin noua instalatie) si partiile de pe versantul vestic al muntelui Furnica.

Azi a fost inaugurarea Gondolei Carp, situata pe partea estica a muntelui Furnica.

Cum a fost? Cam asa…

1Pe la ora 9 se vedea din Sinaia ca vantul spulbera zapada pe Platoul Bucegilor.

De altfel, dimineata pe la ora 8 am vazut ceva absolut superb: un nor de zapada spulberat de pe pajistile Jepilor Mari venea spre Valea Babei si, trecand de aceasta, se risipea peste padurile din zona Poiana Stanei.

Am zis ca pana ajung la Cota 1400 se va opri vantul… ce este drept, prin padure este o placere sa te plimbi 🙂

2Telegondola Sinaia-Cota 1400, cu traseul prin padure, deci ferita de vant, functiona.

3

4

5

6

7

8Sinaia dincolo de gondole

La Cota 1400 era cam frig:

9

10Salvamontisti

11Localnici, turisti

12Instalatia gata sa fie pornita

13

Au urmat discursurile d-lui Primar si al reprezentantului Leitner… discursuri pe care le reduc la faptul ca s-a facut ceva important pentru oras, localnici, turisti si viitor, dar si ca instalatia nu s-ar fi edificat fara sprijinul Bancpost care a oferit creditul. De asemenea, directorul acestei banci a fost prezent la inaugurare.

15Reprezentantul Leitner

14Dl. Bogdan Falcescu, directorul Transport Urban, societatea care a implementat proiectul gondolei si care va administra si aceasta instalatie.

16

17Primarul din Sinaia, dl. Vlad Oprea

18Jandarmii Montani

19

20

Desi s-a amanat ora inaugurarii, in speranta ca vantul se va opri, instalatia, prevazuta cu sisteme moderne de securitate, nu s-a lasat pornita. Instalatia nu functioneaza de la o anumita viteza a vantului, astfel ca siguranta turistului este pe primul plan.

Oamenii au asteptat, s-au dus pe la cabane, terase, s-au mai plimbat cu telegondola ce mergea spre Sinaia, pentru ca, dupa ora 12, sa se miste pe fire si gondolele noii instalatii:

21Traseul pitoresc al Gondolei Carp

22Statia superioara a instalatiei

Astfel, astazi, se mai asterne o fila in istoria turismului sinaian… Poate ca domeniile schiabile din Romania nu seamana cu ce este pe „afara”, cum sustin foarte multi, dar sunt de apreciat initiativele care incearca sa ne apropie de un anumit standard, precum si eforturile acelora care fac tot ce pot pentru comunitatile din randurile carora provin!

Traversarea muntilor Bucegi si Leaota; Din Busteni – jud. Prahova, la Cetateni – jud. Arges (Partea a II-a)

Dupa ce natura, in decurs de cateva ore, ne-a aratat ce poate, nefiind totusi chiar surprinsi 🙂 am strans tabara si am continuat traseul spre Vf. Leaota.

Iata si locul unde am ramas peste noapte, coborand din stanga, de pe creasta:

10.07.2015 001Printre acei molizi, asadar un loc deosebit 🙂

Nici nu am plecat bine ca a venit din nou ceaţa:

10.07.2015 002Cineva probabil a vrut sa semnalizeze mai bine traseul si a urcat craniul acela pe stalp.

In creasta, ne-a intampinat un vant puternic si rece care ne-a determinat sa mergem mai repede, astfel ca am urcat culme dupa culme. Era si o poteca pe curba de nivel, aceasta ne-ar fi ferit de vant, dar prin iarba mare si plina de apa ne-am fi udat pana la genunchi. Apoi era si mai sigur de urmat creasta pe ceata.

10.07.2015 009Parca era imposibil sa nu gasesc eu ceva 🙂 Cartus de manevra.

10.07.2015 011Ceata incepea sa se mai risipeasca

10.07.2015 015O poza pentru cineva care se intreba cum aratam cu samarul in spate 🙂 🙂

10.07.2015 017Multe astfel de pante am urcat si coborat. Sagetile rosii arata pe unde venisem. Este si un drum in stanga, pe care nu se poate decat greu urca, cu vreo motocicleta.

10.07.2015 020Vremea devenea iar frumoasa

10.07.2015 030La un moment dat, i-am gasit masina unui proprietar de stana, cum urcase si pe unde, si cat se chinuise, nu ne-am straduit sa aflam… pentru ca nu merita 🙂

10.07.2015 038Acolo, departe, era Varful Leaota. Mai aveam ceva. Totul este cand mergi pe munte sa ai vreme buna ca sa poti admira imprejurimile.

10.07.2015 040Recunoasteti ce se vede in departare? 🙂 Podu cu Florile din Bucegi!

10.07.2015 043

10.07.2015 046

10.07.2015 053Iata si traseul nostru parcurs: in spate, departe, Bucegii… apoi sagetile arata creasta Leaotei, este de mers, nu gluma 🙂 Cred ca in aceasta poza nu am cuprins nici o treime din intregul nostru traseu! Se vede in poza si o mica momaie din pietre cu marcajul banda albastra ce trece de Varful Leaota si apoi dispare undeva la o intersectie de drumuri de pamant.

10.07.2015 058Semnul ce indica apropierea de varf: pietrele cu licheni galbeni

10.07.2015 062Interesant cum de nimeni nu s-a gandit sa construiasca pe aici un refugiu din piatra. Din atatea lespezi iese ceva frumos.

10.07.2015 064Aproape de varf. Undeva in dreapta am vazut orasul Campulung si cariera de piatra, iar in fata, cu sageata mare si rosie se afla comuna Stoenesti. Localitatea Cetateni era un pic mai departe, nu se vedea din cauza unei culmi impadurite.

10.07.2015 065De pe o muchie din dreapta, venea un traseu marcat cu punct albastru ce se oprea la varf. Bine, este impropriu spus traseu, ca nu era nicio poteca si nici alt semn nu se vedea.

10.07.2015 070In jurul orei 14 am atins Varful Leaota, aflat la altitudinea de 2133 metri.

10.07.2015 076La varf l-am gasit si pe acest pastor. Ne-a zis ca el ciobanise prin Fagaras o viata, dar a venit in Leaota, pentru ca patronul i-a dat cu 300 lei mai mult la salariu… moment in care ne-am pus pe o mama de ras 🙂 🙂 Avea un anume ton cand vorbea 🙂 Apoi am facut poze cu el, omul era foarte de treaba. Habar nu avea pe unde venea si Cetateni ăsta 🙂

10.07.2015 077„Firele vietii”

10.07.2015 078Ultimul loc in care am vazut marcaje turistice. Oricum sunt nefolositoare, fiind foarte rare, mai rau deruteaza, deci noi ne-am lipsit de ele de cum ne-am dat seama cum se prezinta treburile cu acestea prin Leaota. In caz ca mergeti la Varful Leaota, tineti mereu creasta, nu aveti cum sa va pierdeti. Iar de la varf si pana la capatul acestui masiv, tineti cont ca ultima creasta din dreapta este granita intre judetele Dambovita si Arges. Este suficient daca ati mai fost pe munte, daca gresiti si lasati creasta, aterizati in judetul Dambovita si… dupa cum spunea un prieten: „totul este sa nu nimerim prin vaile alea pline de padure, ca mergem pe acolo o saptamana pana dam de vreun sat, ceva” :))

Toate traseele din Leaota trebuie refacute, puse indicatoare… acesta este un proiect ce poate fi depus pe fonduri europene. Este de munca pe acolo, din greu…

10.07.2015 079Am mers pe acest drum pana ni s-au tocit picioarele 🙂 Adica pana la capatul său, care capat se termina tot pe pasune. Totusi, din el se desprindea o poteca lata ce ducea spre o stana, apoi cobora in padure. Prietenii mei o si luasera intr-acolo 🙂 Cand au vazut ca-i opresc, razand de ei ca nu intr-acolo este Cetateni, pareau cam suparati. Te „fura” imediat cate o astfel de culme si te trezesti pe la Runcu in Dambovita. Asa ca am continuat pe unde trebuia, incurajandu-i ca mai sunt cam 10 ore de mers 🙂 desi la varf le-am spus ca ajungem in 6 ore 🙂

10.07.2015 087Absolut superbe pajistile acoperite cu astfel de flori. De la distanta mare vedeam pete roz pe cate un versant.

Ei bine, daca pana pe la ora 16 am mers linistiti, adica atat cat se poate, ca am mai dat dupa cainii ciobanesti destul de insistenti, la un moment dat am simtit o masa de aer rece. Venea ploaia dupa noi. Eram totusi destul de bine, aproape de padure.

Ocolim o stana cu oile aflate in tarcuri, „la atatea oi iti dai seama ca au vreo 50 de caini” 🙂 mai de voie, mai de nevoie, si cand sa urcam inca o panta, ultima din Leaota, ne ia ploaia cu grindina in primire. Fiind niste molizi desi, ne-am adapostit repede si am scos pelerinele de ploaie. Evident ca am continuat apoi traseul pentru ca nu erau descarcari electrice.

Un timp am mers prin iarba si deci ne-am udat pe la picioare, apoi am coborat in dreapta pe o poteca pe unde sunt urcate oile primavara. Am intrat astfel in padure, atingand etajul fagului… ceea ce iti confera un plus de siguranta din diferite motive.

Din pacate, din cauza ploii care a durat cam 2 ore, nu am reusit sa admiram padurea alcatuita din mesteceni, fagi si alte foioase. Judecand dupa ce vedeam, nu le-am mai spus prietenilor ca suntem inca departe de tinta excursiei… padurea era neatinsa de om.

Am iesit din padure intr-o poiana, apoi intram din poiana in poiana, o minunatie, nu alta. Este imposibil de descris frumusetea acelor locuri. Intr-o astfel de poiana am ramas ultimul, sa privesc:

10.07.2015 092O casa paraginita invinsa de timp, cu vegetatie ce o va acoperi, situata la umbra unui fag, cu ceata prin preajma… parea un peisaj de poveste. Cat de frumos!!! Cine stie cate povesti s-au scris prin aceste locuri?! Desi parea prabusita partial, mie mi s-a parut ca acea constructie pare inca animata… 😉

Dar am mai gasit si altele prin poieni. Mai jos inca una:

10.07.2015 094Nu parea sa aiba o poveste ca prima 🙂

10.07.2015 097

De fapt, paseam printr-un mic rai intretinut de oameni muncitori, educati. O multime de parcele cu legume, pomi fructiferi erau prin aceste locuri. Ei bine, distanta pana la casele oamenilor era foarte mare. Cine venea aici, urca pe cal, nu avea cu ce altceva. Iata cum se prezenta zona:

10.07.2015 098Gradini cu cartofi. Ici-colo, mici constructii rudimentare in care cred ca mai dorm proprietarii gradinilor cand vin la treaba.

10.07.2015 100Acolo locuiesc cei care aveau gradinile din poze 🙂 Din aceste locuri si pana la casele oamenilor nu am gasit un singur gunoi, un pet, un pachet de tigari gol… nimic! Va dati seama ce oameni stau prin aceste locuri?

10.07.2015 101Ce cartofi frumosi…

10.07.2015 103Peisaj cu delimitari

10.07.2015 104O alta casuta parasita

La un moment dat, cufundati in peisaje, se aude: „Uitati un cires!”. Asa ca rucsacii jos si am plecat la cules 🙂 Erau cirese amare, negre si foarte bune.

10.07.2015 105Dupa o coborare mai accentuata, am ajuns la acest drum forestier. In sfarsit, ne apropiam de zona civilizata. Am intalnit un domn calare, cu care am stat de vorba. Urca alaturi de fiul sau spre acele pasuni pentru a fi acolo la prima ora a diminetii… sa coseasca. Mi-a placut foarte mult spatiul in care acesti oameni traiesc.

Si gata… am iesit in satul Cotenesti, unul din satele pline de istorie  din aceasta zona argeseana.

10.07.2015 107Asfaltul la cativa metri 🙂

Mai aveam cativa kilometri pana la Cetateni. Era stabilit sa dormim nu departe de manastirea al carui intemeietor este considerat Negru Voda, manastirea reprezentand finish-ul excursiei.

Strada principala a acestui sat avea pe stanga si pe dreapta vreo 300 case, una mai ingrijita decat alta. Oamenii de pe la porti ne salutau, ne intrebau de unde venim, erau extraordinar de politicosi. Aproape de drumul national 72A am gasit, conform indicatiilor localnicilor, un magazin cu terasa intr-o curte. Am cumparat tot felul si apoi am stat la terasa, la suc si bere. Cei de pe acolo au intrat in vorba cu noi, unii nici nu auzisera pe unde este orasul Busteni 🙂 Am iesit in DN si am continuat spre Cetateni.

10.07.2015 108Din drum am vazut undeva pe copacii din padure aceasta cruce cu icoana din lemn. Foarte frumoasa!

10.07.2015 112Manastirea trebuia sa fie la vreo 2-3 kilometri. Daca am fi iesit direct in Cetateni, trebuia sa ne intoarcem spre Stoenesti 2 kilometri, apoi iar in Cetateni sa luam un maxi-taxi spre Targoviste. Deci mai bine am coborat in satul Cotenesti, aflat la capatul comunei Stoenesti, continuand spre manastire si apoi spre statia de maxi-taxi. Sa fie un singur sens, nu un du-te vino.

Cum am zarit clopotnita sus, pe o stanca, ne-am oprit in prima poiana ce se preta camparii. La manastire urma sa urcam in dimineata urmatoare. Unii au pus corturile si altii au aprins focul si au adus lemne. Apoi cei de la corturi au plecat dupa lemne si ceilalti doi au pus masa 🙂 In seara aceea am mancat fasole boabe cu carnaciori si cartofi copti in care am pus apoi cascaval. Fasolea calda cu carnaciori a fost foarte buna… ca sa nu mai zic de cartofii care fiind fierbinti, au topit cascavalul pus la mijloc, deci a fost ceva special 🙂 Nelipsitul Pepsi ne-a purtat apoi spre corturi…

Nici nu amplasasem bine corturile la liziera padurii, ca doua cucoane care treceau mai jos de noi au inceput sa strige: „Ma’ baieti, vine ursul noaptea!”…

„Nu conteaza, daca vine, il bătem!” asa le-a transmis unul dintre noi in gluma 🙂 Ursul chiar nu facea parte din arsenalul grijilor noastre. Era la el acasa, este un locuitor al padurii, nu-l deranjam, nu ne pasa de el, multi oameni au devenit speriati tare de acest animal.

10.07.2015 113Pe burta in cort, rememorand excursia, traversasem muntii 🙂 In cort era foarte cald… una este sa dormi la 1700 metri altitudine si altceva la 600 metri altitudine.

Evident ca nu a venit niciun urs. La ora 2 noaptea a venit si randul meu sa stau o vreme la foc. M-a trezit Traian. Peste 30 minute, nici George nu mai avea somn, deci am stat de vorba amandoi. Cand ne-am plictisit, am dat drumul la radio. Ascultam Radio Orion 96,6 FM 🙂 Fain post, numai melodii frumoase, in acord cu excursia si cu gandurile noastre. Ar trebui sa le multumim 🙂

10.07.2015 116

Pe la 4:30 am pus toate lemnele pe foc si ne-am dus sa stam la gura cortului pana la 5, cand s-a luminat cat de cat. Apoi am adormit si ceilalti s-au trezit 🙂 Totul este bine cand exista un control, o coordonare in actiuni…

Noi montasem corturile pana sa se intunece si, nefiind departe de sosea, multi soferi ne claxonau, ne faceau cu mana… cine stie ce oameni iubitori de munte erau pe la volan 🙂 Masina Politiei Rurale a trecut de cateva ori, incetinind pentru a vedea ce hram purtam…

Dimineata, insa, am avut parte si de alte surprize. Veti vedea maine… alaturi de descrierea celui mai frumos loc monahal vizitat de mine pana in prezent: Manastirea Cetatuia Negru Voda, un loc unde Cerul intalneste fiinta efemera a omului pentru a-i pune in fata: Viata sau Moartea.

Tot ce vrei! „Nebun” sa fii!… Actiuni prin Parcul Natural Bucegi, diverse…

Povestea incepe cu o actiune comuna a unor institutii prin Parcul Natural Bucegi, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si Vanatoare, Administratia Parcului, Fondul Cinegetic 25 Sinaia, Garda de Mediu… capre negre, evaluari, problemele cu jnepenii, patrule si ce veti vedea putin mai jos. Pentru mine… o zi plina, fiecare cu traseul lui. Doi pe dincolo, doi pe dincoace, si tot asa…

Iata pozele mele:

Un varf pe care nu am fostTotusi, va trebui sa gasesc o zi cu soare la iarna, ca sa ajung cu schiurile prin padurea aceea. Mi-am promis mie de vreo 2 ani chestia asta. Nu am gasit o zi cum trebuie, adica senin, dar nici prea cald, sa te afunzi prin zapada, nici timp. Acum stiu ca pare o nebunie, ce sa cauti cu schiurile pe acolo… insa, cand aud de partii de schi, nu am niciun interes, dar, asa, o aventura pe acolo ar fi foarte interesant. Sa cobori de la Cota 2000 prin Valea Dorului, apoi pana la cabana Dichiu, sa mergi mai departe spre un varf si de acolo, la vale, prin padure, pana la manastirea „Inaltarea Domnului” de la Cota 1000 si DN 71.

capre negre 1Primele capre negre observate, trecute imediat la numaratoare. Ce frumos stau ele pe acolo, nimeni nu ajunge prin acele locuri

Busteni 1Vedere spre zona Vaii Zamorei – Busteni. Acolo va fi o pastravarie, nu departe de acel foc

Busteni 2O alta vedere asupra cartierului Zamora. Se pare ca s-au jucat unii cu focul intr-atat de tare, ca se vedea de pe Bucegi

Sfinxul UnicornPrietenul meu, Sfinxul 🙂  Am fost iarna pana acolo… am si scris un articol, poate mai merg

varf acoperit de jnepeni„Plapuma” de jnepeni… mi s-a spus ca inainte, adica in Codul Silvic, jnepenii erau considerati parte din fondul forestier… dar cu aceste modificari ce ar putea fi aprobate, nu ar mai aparea ca parte din acel fond… nu ar mai aparea in niciun fel. Noroc ca sunt in Parcul Natural, cred ca in alti munti, fara astfel de statut… sa nu mai continui!

CruceCum a murit omul acela chiar acolo… trasnit!

Peisaj 1Undeva mult mai jos era o alta capra neagra, dar m-a simtit si s-a ascuns

poteca JepiMai departe…

Canton SchielCantonul Schiel… am baut o cana de ceai cald cu lamaie, aveam la mine… gandindu-ma la cum se va solutiona litigiul pe aceasta constructie. Partile implicate doresc mansardare, extindere… nu restaurare, reabilitare. Unii mi-au zis ca ma agit si ne agitam degeaba, ar costa mult mai mult restaurarea. Dar, totusi, vorbim de un lucru vechi, emblematic pentru Bucegi si Busteni, ridicat nu acum cativa ani, ci in 1910… este, de fapt, o sacrificare a trecutului, o renuntare! As recomanda vizitarea micului muzeu al d-lui Samoila Gheorghe, strajerul colectionar din cetatea Rasnov, ceva de acel gen ar trebui sa devina acest canton, pe langa utilitatea turistica, fara extindere.

stalpi funicularStalpii funicularului construit acum circa 100 de ani… care traversa Bucegii, sau, cum imi spunea cineva: „de fapt, povestea vine de demult, insa nu toti o cunoastem”.

Creasta cu zadeO creasta stancoasa acoperita cu zade. Eram in week-end pe la Cota 2000 cand, de la o masa vecina, o familie discuta pe tema zadelor… Ea: „nu am vazut niciodata brazi asa de galbeni”. El: „S-au uscat!”. De fapt, nu sunt brazi, sunt zade, singura specie de conifer careia ii cad acele.

Peisaj 2

Capra neagra 2Pacat ca nu a stat mai mult, era tot intr-o miscare, fugea pe acolo, pleca dupa acea inaltime, iar revenea pentru scurt timp

sareSe mai puneau si bulgari de sare ici-colo

Peisaj 3

Peisaj 4

Peisaj 5

Intr-un articol, scris prin septembrie, spuneam ca se intampla ceva cu jnepenii din zona muntelui Jepii Mari, azi am observat ca fenomenul apare si la Jepii Mici. Am intrebat la Ministerul Mediului acum cam o luna de zile, iar azi, cativa specialisti incercau sa afle care este cauza… o fi un atac, o boala:

Jnepeni 1Cam asa arata jnepenii afectati, se usuca pe la varfuri

Jnepeni 2

jnepeni 3Probabil, aici s-a incheiat ori au fost alte cauze

jnepeni 4Se observa si mai in fata

jnepeni 5Incepand din stanga sus, prima sageata arata orasul Predeal, a doua-orasul Azuga, si ultimele doua, orasul Busteni

jnepeni 6Ultima poza cu jnepeni afectati… pozele sunt facute in zone diferite, cea mai afectata suprafata fiind aceea dintre stana Piatra Arsa si Vf. Jepii Mari

Peisaj 6

Peisaj 7

Peisaj 8Sa tot mergi prin asemenea locuri 🙂 Si urcusul este pe masura 🙂

Busteni 3Vedere spre Busteni… linia aceea lunga de blocuri apartine strazii Cezar Petrescu. Se mai vad DN1 si calea ferata, str. Victoriei, diverse

statia de telecabina BabeleStatia de telecabina de la Babele… azi nu a functionat telecabina, marti este mereu revizie tehnica si apoi sufla si vantul destul de tare. Poate sa ninga, poate sa ploua, telecabina circula… daca sufla vantul peste o anumita limita, nu mai circula telecabina. De retinut! Ca daca este senin, nu inseamna ca functioneaza!

PredealPredealul

SAMSUNGFrumos lucrat

capre negre 3

capre negre 4Capre negre vazute de mine… destul de multe

De incheiere, niste poze nu mai prejos decat altele 😉 Ceva destul de neasteptat… dar eu gasesc lucruri din acestea… sa vezi acum intrebari…

prabusire 1

prabusire 2

SAMSUNGUn camion militar prabusit de multe decenii in Abruptul Prahovean! Voi vedea ce este si cu treaba asta… apoi, cand o sa am toate datele, voi scrie.