Diverse… de prin oras, de prin natura

O serie de surprize au pregatit organizatorii Festivalului Sinaia Forever, eveniment ce va avea loc saptamana viitoare. In fiecare zi, acestia mai dezvaluie cate un artist:

Un prieten imi semnalase un fel de constructie, situata prin padure:

Prin statiile de autobuz/maxi-taxi de prin Valea Prahovei au aparut niste afise cu excursii:

Acestea le-am vazut si prin microbuze, deci operatorul principal de transport persoane de pe aici, le organizeaza.

Poate ca nu li se pare la multi dar aceasta nu poate fi catalogata decat ca o minunatie a naturii. Concluziile se desprind de la sine.

Observand pisica aceasta printr-un cimitir, m-am gandit instantaneu la superbul film „Demoni printre noi” 🙂

O panorama spre orasul Comarnic:

Centrul Predealului

Anunțuri

Manastirea Ghighiu, „Catalogul Manuscriselor Manastirii Sinaia”, Autoportretul lui Parvu Mutu Zugravul, Sinaia Forever

Ar fi putut fi o noua fila de istorie pentru Valea Prahovei dar nu a fost sa fie. Nu ca nu ar fi fost adevarat. Dar, cand nu poti prezenta probe concrete, este mai greu sa creada lumea. Trebuie cautat mai departe prin arhivele dinainte de perioada comunista. Chiar daca am cercetat cruce cu cruce, tot cimitirul manastirii, cel cautat nu figura pe nicio cruce. Cu tot ajutorul maicilor de la Manastirea Ghighiu, rezultatul a fost acelasi.

Dupa logica mea, am identificat doar sirul de cruci unde ar fi trebuit sa fie acesta, fiind evident ca in perioada comunista, peste cel decedat in urma cu peste 100 de ani, a fost ingropat altcineva. De altfel, si informatia o gasisem intr-o carte din anul 1930. Totusi, deplasarea nu a fost fara niciun succes, gasind locurile de veci ale unor personaje despre care multi cred ca fac parte din povesti batranesti. Si eu credeam la fel 🙂

Manastirea vazuta de la iesirea din Ploiesti

O sa revin cu un articol separat despre acest loc religios. Sunt o gramada de vazut si de trait la aceasta manastire… celebra icoana „Siriana”…

Dupa niste ani de munca, parintele dr. Mihail Harbuzaru, protosinghel la Manastirea Sinaia, a reusit sa cuprinda intr-un intreg manuscrisele manastirii.

Pe coperta vad si un manuscris al carui titlu este: „Pisania Sfintei Manastiri Sinaia ot Plaiu Prahovei”. Cred ca parintele a tradus toate manuscrisele intalnite in biblioteca manastirii 🙂

„Catalogul Manuscriselor Manastirii Sinaia” poate fi gasit de cumparat la magazinul manastirii. Este cu siguranta o mare realizare, nefiind o compilatie sau o culegere de povesti de la sateni. Acest catalog va ramane peste timp… fiind printre putinele carti despre istoria Sinaiei si a Vaii Prahovei care mai si spun ceva.

Ramanand tot pe taramul religios, fiindca Biserica a fost cea care a pastrat istoria natiunii romane, ea a tinut condici, documente, in baza carora istoricii au alcatuit manualele, tin sa multumesc celor care m-au ajutat sa termin cercetarea referitoare la Parvu Mutu Zugravul.

Autoportret Parvu Mutu si sotia sa Tudora

Omul acesta, canonizat in 2017,  a pictat timp de 20 de ani doar ctitorii cantacuzine 🙂 In afara de acest nr. compact, el a mai pictat si inainte de cei 20 de ani cat si dupa 🙂 Interesant a fost ca in timp ce eu eram la o biserica si nu vorbisem cu nimeni despre aceasta cercetare, un prieten era in alta biserica pozand si filmand exact ce ma interesa, scutindu-ma pe mine de o zi sau doua de deplasari…

Peste o saptamana vom asista la cel mai mare eveniment al Vaii Prahovei: Festivalul Sinaia Forever.

S-au intamplat sau se intampla prin Valea Prahovei

Viata aceasta, cu bune sau mai putin bune pentru unii este doar matematica. A cifrelor, a relatiilor, a banilor, cu minti captive in forme geometrice perfecte. Daca stai sa te gandesti, traim intr-un sistem impus de noi, creat de noi. Inainte de a pasi pe treptele civilizatiei, in natura nu existau patrate, dreptunghiuri, bani etc. Noi am inventat totul. Nu am putut schimba faptul ca la fel murim… ca la inceputuri. In vreo suta de ani, probabil reusim sa nu mai murim 🙂

Ma uitam ca Andrei Plesu a renuntat sa mai scrie articole intr-un cotidian pe motiv ca este inutil. Oricum peste un interval de timp nimeni nu-si va mai aminti de aceia care pentru el erau subiecte. Mi se pare valabil, omul isi vede de batranetea lui. Dar, pana acum, aceste alegeri ale sale, de a scrie, erau pentru sine, pentru altii sau reprezentau o directie impusa inconstient de sistemul in care traim?!

Cred… ca peste timp, va supravietui din noi, doar ceea ce lasam in altii si pentru altii, la modul concret, tangibil.

La sfarsitul saptamanii trecute, s-a stins din viata profesorul de romana, Ion Floricica din Sinaia. Cu o activitate de decenii la catedra, generatii de elevi trecuti prin mana lui, un om sufletist, o valoare venita din trecut care a supravietuit si in prezent pentru mult timp. Parea etern, parea acelasi de cate ori il vedeam. Intreaga sa familie avea aceeasi eleganta, acel bun simt specific inaltei educatii. Este un privilegiu al vietii sa cunosti astfel de oameni. Fiecare om cu care ne intersectam in aceasta viata, vine pentru a ne mari cunostintele despre noi insine in primul rand.

Dar, mai devreme sau mai tarziu, toti vom face acel pas spre dincolo. Dumnezeu sa-l odihneasca! E multa analiza daca ne traim viata asa cum trebuie…

Tot in ultimele zile, Salvamontul din Busteni si-a continuat activitatea de refacere a marcajelor si traseelor turistice din Bucegi, intrerupand-o de cateva ori pentru salvarea unor persoane. Fie localnici care s-au intalnit cu ursul pe vreun traseu, fie turisti accidentati, cazuti in rape, cu diverse traumatisme. Unele din aceste situatii au fost detaliate pe pagina lor de Facebook.

Se intelege ca in perioada urmatoare, are loc la Predeal o mare actiune de remarcare a traseelor statiunii. Trasee care merg in 4 munti 🙂 deci e mobilizare mare.

Ma gandeam la o discutie auzita la dezbaterea cu legea turismului, discutie initiata de actualul senator Emanoil Savin. Nu ai cum sa scoti la pensie un salvamontist la varsta actuala de pensionare. La peste 60 de ani el nu mai este compatibil total cu activitatea de salvare. Ar trebui schimbat ceva…

De altfel, chestia aceasta cu iesitul la pensie mi se pare o mare bulibaseala. In primul rand ca daca ai azi 25-35 de ani trebuie sa-ti scoti din cap aceasta poezie. Peste 20-30 de ani ma indoiesc ca va mai avea statul capacitatea de a plati pensii. Poate chiar mai devreme, asa ca, ceea ce faci cu mainile tale aceea si ramane, nu promisiuni ca pe viitor nu stiu cine ce pensie iti da.  Plus ca dupa mintea mea, ar trebui scoasa posibilitatea pensionarii la 40 si ceva de ani, ca nu stiu in ce arma ai servit. Cand esti in puterea varstei, experimentat, mi se pare absurd sa poti sa iesi la pensie doar asa, dupa criteriul varstei. E o prostie. Pentru categorii din acestea, plus Salvamont, un 55 de ani mi se pare corect, dar nu 45 🙂 Vezi barbati in toata firea, apti, sanatosi, umbland pe strada sau la cules de macese, cica la plimbare, ca sunt la pensie :))

Eu cred ca un om in firea lui, trecut pe la scoala, neaparat pe la scoala pentru ca tot ce faci in viata este sub acest semn, nu se limiteaza la pensie. Vrei nu vrei, educatia, bunul simt, sunt criterii decisive, ca poti constientiza aceste lucruri sau nu, ele tot decisive raman si fara sa stii. Te gandesti la pensie, ca la o solutie pentru batranete. Dar daca tu faci din asta un obiectiv de cand intri in campul muncii, te limitezi incredibil. Societatea comunista a produs tipare, s-au tot copiat lucruri, stari, situatii, pana in prezent. Cei cu mintea mai deschisa au facut pasul si le-au depasit, constatand realitatea si siguranta viitorului. Pensia este un lucru asa, in viitor, nu trebuie sa devina un obiectiv principal.

Ceea ce mai trebuie sa subliniez este ca autoritatile la Busteni, au acordat si in acest an atentie educatiei, deschizand anul scolar de o maniera proprie, autentica. Acum nu mai este nicio campanie electorala ca sa se traga alte concluzii, sa existe interpretari. Toate unitatile scolare de pe raza orasului sunt moderne, utilate, arata impecabil. Suplimentar, fiecare copil de la gradinita si pana la clasa a VIII-a, a primit de la Primarie cate un ghiozdan cu rechizite si caiete. Cu siguranta, mai toti parintii si-au trimis la scoala copiii echipati corespunzator. La fel, cu siguranta ca pentru multi altii, acest gest al administratiei locale este de apreciat si nu stiu in cate orase se mai procedeaza la fel.

Mesajul autoritatilor este evident, suntem in alta dimensiune, important este ce va fi si ce facem pentru acest „ce va fi”.

Deschiderea anului scolar in cartierul Poiana Tapului (Busteni)

In acest dreptunghi al scolii am stat si eu 8 ani… cate careuri, cate momente, cum in fiecare an ne mutam in alt loc, pe masura ce ajungeam in alta clasa.

Oficialitati locale aplaudand strigatele de bucurie ale celor care au intrat in clasele pregatitoare. De la dreapta la stanga, dupa d-l Bitoiu cel cu aparatul foto, vin un reprezentant al Inspectoratului Scolar, directoarea scolii d-na Vasilescu, ce ne mai bucuram ca la noi la clasa, nu a ajuns cu tainele matematicii, preotul paroh d-l Grosu. Parintele Grosu este paroh peste Poiana Tapului… un ajutor al sau este de vreo 4 ani si baiatul meu cel mai mare, Andrei, care acum e clasa a VIII-a. Adesea eu il mai necajesc spunandu-i sa nu se deprinda cu „manierele” parintelui, cu niste buzunare cam mari dupa cum se spune. Tot adesea, Andrei se supara, ca nu e adevarat, ca parintele este un om foarte bun, care-i invata doar lucruri bune… 🙂

In imagine ii mai vedem pe primarul Busteniului d-l Ghita Irinel, viceprimarul d-l Nae Savel, consilierul local d-l Toma Andronel, fost profesor la aceasta scoala timp de decenii si fostul meu diriginte.

Discursul primarului. Langa acesta il vedem pe d-l viceprimar, probabil cea mai experimentata persoana in administratia publica locala de pe Valea Prahovei. Cred ca o poate spune oricine, la Busteni, viceprimarul este un exemplu de stabilitate, de drum unic. Mie mi-a facut mereu impresia unei persoane dedicate, foarte serioasa.

Aici avem discursul reprezentantului Politiei Busteni, d-l Alin Robu, o persoana foarte cunoscuta prin colectivele scolare. Nu vine doar la inceput de an ci adesea pe la ore, unde indruma, invata copiii, manifestand interes si solicitudine… in conditiile in care sectia de politie a orasului mai are o mana de oameni. Restul au iesit la… pensie 🙂 Nu reusesc sa inteleg cum statul prefera sa scoata niste oameni perfectionati din sistem, in puterea varstei, sa-i tina acasa platindu-i. Faza cu pensia la 45 de ani ar trebui scoasa, e total anormala.

Consilieri locali cu „radacini” la aceasta scoala. D-l Mihai Totpal, la stanga, unul din creatorii brandului Mervani, fostul sef al Centrului Roman de Mediu si d-l Toma Andronel care mi-aduc aminte ca a plecat de la scoala din Poiana Tapului dupa Revolutie, devenind viceprimar al orasului.

Rares cel mic deja e in grupa mare. Aici era sub impresia momentului, langa mamici si d-na educatoare.

D-l Toma era profesor de educatie fizica, avea elevi care obtineau tot felul de diplome si medalii la concursuri judetene si nationale. Era un perete plin cu aceste trofee scolare. Mobiliza clasele mai mari la refacerea terenului de sport si a imprejurimilor acestuia. Nu era el prea apropiat de copii dar stia sa-i uneasca si sa-i mobilizeze. Inainte, parca profesorii aveau o anumita nota ce impunea respect, erau niste modele pentru elevi. In timpul cand era viceprimar s-au montat tribune la terenul de sport de la aceasta scoala.

Deci 🙂 vremurile trec, vin, important este sa nu le trecem doar pentru noi ci si pentru altii. Vazusem o stire cum s-a dus un tip care are afaceri cu energia verde sa monteze panouri solare la o comunitate izolata. Le-a adus la oamenii aceia energie electrica pe banii lui. La aproape 100 de case a montat panouri, ca asa a vrut el. Asa i s-a parut lui normal. Cand vezi asa ceva, iti dai seama ca nebunia aceasta de 27 de ani cu progresul si vanzarea tarii la bucata, nu a ucis chiar totul in noi si nici pe toti dintre noi.

Traseu cultural: Floresti Prahova – Biserica din Calinesti – Biserica din Magureni – Expozitia „Ferdinand I regele intregitor de tara” – Orient Express

Nu au fost prea multe zile in acest an despre care sa zic ca au fost pline, chiar daca poate asa au parut. Ultima a fost cu Transfagarasanul, ziua aceea a fost chiar plina 🙂

Sambata seara analizam un viitor capitol de carte si imi mai trebuiau cateva detalii la un subiect cu Parvu Mutu Zugravul, mare pictor de biserici, canonizat etc. Si cum pe aici prin zona le cam stiam, aflu ca mai erau si altele… in alte localitati. Imi zic sa ma duc a doua zi pe la acestea si fac un plan. Studiez o harta, imi dau seama ca mai mult de 10 km de mers pe jos nu sunt si renunt la bicicleta, nu avea rost sa o mai plimb pe tren. Ideea era sa ajung in gara Floresti Prahova, sa trec prin centrul acestei comune, pe langa ruinele palatului Micul Trianon, peste podul pe sub care curge Prahova, stanga la Calinesti la biserica, apoi revenire la o intersectie si continuat spre comuna Magureni… dupa care inapoi la gara. Mi s-a parut ca o bicicleta ma incurca, mai ales ca ma gandeam sa mai stau si prin bisericile acestea… pictate de Parvu Mutu cu cativa ani inainte de 1700.

Vine dimineata, ma trezesc fara niciun chef. Cu trenul CFR-ului stabilesc ca nu merg pentru ca nu ai cum sa pui in circulatie un tren compus din locomotiva si 2 vagoane pe ruta Bucuresti-Brasov, in varf de sezon, decat daca esti imbecil sau nesimtit. Plus alte aspecte niciodata remediate. Pierd un pic vremea si fug spre gara unde noroc ca a intarziat trenul particular 2 minute si asa l-am prins. Cei de la Regiotrans sunt mult mai atenti; cand isi dau seama ca e lume multa in Valea Prahovei leaga doua garnituri, nu doua vagoane si aduna toti calatorii de prin gari. Si au bun simt si preocupare in a rezolva problemele reale:

Inca o data subliniez faptul ca niciodata nu am facut si nici nu fac o sesizare ca nu am eu ce face. Cand scriu o sesizare sunt niste adevaruri in spate, nu spun ceva neadevarat, nu vanez greseli si chiar trebuie luata atitudine.

Biletele se dau in tren si platesc un bilet pana la Floresti Prahova. In tren este si wi-fi pentru cine nu are pe telefon. La 7:54 era trenul la mine, la 8:51 am ajuns. Cobor si merg spre centrul Florestiului. Singur… uneori nu e prea fain dar trebuia sa merg, ca sa castig ziua.

O parte din zidul ce inconjoara constructia ce trebuia sa fie o replica a palatului de la Trianon.

Campina vazuta de la Floresti. Mereu ma opresc pe podul de peste Prahova si fac poze gandindu-ma de cate ori m-am oprit pe acest pod si cu cine. Din pacate, viata si oamenii sunt cum sunt si putini ar avea o explicatie pentru asa ceva 🙂

Trec podul, iau cateva curbe si ajung la intersectia cu Filipestii, Magureni si Lunca Prahovei. Eu fac stanga pe langa ansamblul curtii boieresti Mavros-Cantacuzino, azi spital sau sanatoriu de glumeti. In afara de un turn situat la capatul proprietatii, o poza la poarta sau la zid, nu prea ai ce vedea:

Turnul care se vede chiar din sosea.

Ospiciu intrare

Tot zidul proprietatii. Nu are rost sa va plictisesc cu povestea, ca si eu am citit-o doar asa, cu ochiul stang. Si pe sub vreo 5 gene. Dar ideea e ca Mavros general grec s-a intalnit cu o Cantacuzino si s-au casatorit. Prin curtea ospiciului mai sunt si ruinele unei capele. Toti ii spun romano-catolica desi grecul si romanca pareau ortodocsi.

Primul obiectiv serios al zilei era biserica din satul Calinesti, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” la care pictase Parvu Mutu si ucenicii sai. Cand am vazut biserica in poze am ramas impresionat de cat de frumoasa poate fi 🙂

Biserica din Calinesti, construita intre 1636-1646.

E clar ca au rascolit curtea si toate oasele le-au pus intr-un singur loc. Nu am vazut o cruce veche, ceea ce mi se pare ciudat.

Aproape de intrarea in biserica este mormantul Elisabetei Cantacuzino care nu avea nici macar 1 an… dar unele site-uri o dau si ctitor 😉

Da, e o parte din stilul pictorului…

Nu am inceput sa o studiez, inca… e atat de alterata.

Ultima poza inainte de plecarea de la aceasta biserica, de unde am luat o multime de detalii si informatii noi chiar daca seculare 🙂

Merg inapoi cam un kilometru pana la intersectie si ma duc spre comuna Magureni, la biserica de acolo. Pana in alta intersectie vad o cruce veche. Din masina nu vezi multe si am observat ca si pe bicicleta trebuie sa mergi incet pentru a vedea totul.

Cruce in satul Novacesti

Dateaza din anul 1889 si nu cred ca e monument istoric. Important mi se pare ca sunt oameni care conserva astfel de obiective.

O privire spre departe 🙂

Continui, intru in Magureni dupa vreo 2 km si tot inainte pe sosea, pe langa case, spre centrul comunei.

Cruce la o intersectie in Magureni. Nu are litere si nici cifre, pe nicio parte.

Intr-o curte vad ruinele acestea si le asociez tot cu Cantacuzinii, caramida este de pe la 1700… Cine stie ce anexe sau case or fi fost si pe aici, la vreo 500 metri de biserica si la 700 m de la ruinele palatului/conacului spatarului Draghici Cantacuzino. Mi-am propus sa sar gardul la intoarcere daca aveam timp si nu am avut. Dar vin eu cu bicicleta intr-o tura mai lunga si ma duc atunci mai aproape, sa vad ce este.

Ajung si la biserica fix la finalul slujbei. La Calinesti am stat ceva, mai o poza, mai o rugaciune, nici sa deranjez oamenii cu aparatul… Am gasit destul de repede ce ma interesa dar acolo e frumos sa ramai, nu sa treci in fuga. Deci am mai stat pe acolo, pozand colturi, cotloane etc iar aici am ajuns la final.

Biserica „Sf. Treime” din Magureni, construita intre 1671-1674, monument istoric clasa A.

Pana aici lucrurile au mers bine, urma sa vorbesc cu preotul paroh Alexandru Schiopu, venit in anul 1993 la aceasta biserica, fiind adus de la o parohia romaneasca din Sofia. Pentru ca la Magureni vorbim de Draghici Cantacuzino, Pauna Cantacuzino, Parvu Cantacuzino, cei care au ridicat si… biserica schitului Lespezi din Posada 😉 Cunostinte vechi si direct interesat…

Ma uit prin biserica si mi-aduc aminte de enoriasii si de preotul de la biserica Sf. Nicolae tot din Floresti Prahova, cum insistau acum vreo doi ani sa nu fac nicio poza. Nu doar in interior ci nici pe afara. De cate ori imi aduc aminte, ma gandesc ca este un bun exemplu ca prostia si avaritia fac ravagii. Mi-au si zis de ce sa nu fac poze dar nu scriu pentru ca padure fara uscaturi nu exista.

Aici, la Magureni este un intreg tablou de Cantacuzini, cu zecile, deci e de pozat, de studiat, trebuie timp, aprobare ca biserica nu se tine deschisa ca vreau eu. Vazand multitudinea de informatii care ma interesau, am uitat cel mai important aspect, ce anume trebuia sa caut. Ma duc insa sa vorbesc cu parintele care era in altar. Dansul m-a intrebat ceva despre istoria lacasului, Draghici etc si a vazut ca sunt documentat. I-am explicat ce intentionez si foarte amabil m-a poftit in altar, sa pozez, sa ma uit. Mi-a aratat apoi o multime de chestii… episoade pe care nu le stiam. Dupa aceasta m-a lasat cu un ajutor de-al sau sa-mi aprinda luminile, sa stea pana pozez.

Ctitori, pisanie, biserica. Stiu ca multi spun ca am luat-o pe calea Bisericii dar cata vreme mie mi se pare in regula, nu vad ce e rau in asta. Insa este o bucurie nu doar sa-L descoperi pe Dumnezeu ci si lucrarile altora semanate prin biserici. Stiu ca e dificil pentru unii sa inteleaga si mai stiu inutilitatea explicatiilor cand unele lucruri se simt si atat! Nu are a face cu spalarea pe creier, mersul in genunchi, scrisul fara numar pe pomelnice sau ce ne mai sare in ochi ca mita a vietii in care ne complacem… ci cu ceva mult prea serios, de necuprins in cuvinte.

Lungul sir al ctitorilor

In aceasta zi am facut cateva sute de poze. La biserica aceasta am ajuns cu aparatul foto care imi arata ca acumulatorii sunt pe duca. Ma gandeam ca de cand tot semnaliza problema, voi face doar cateva poze. Cu toate acestea  am facut mai bine de 100 doar aici. Nu umbla nicio energie prin biserica, nu va speriati 🙂

Si pisania de deasupra aminteste de zidirea bisericii in timpul lui Antonie Voievod… cel care a ridicat si la manastirea Turnu o biserica, peste ruinele celei vechi a lui Vlad Tepes. Am fost si acolo pe jos din Ploiesti… fiind in Targsorul Vechi.

Detalii din catapeteasma. Exista si un proiect de restaurare a bisericii in general ce va demara curand.

Tot conversand diverse, am adus vorba si de Parvu Mutu cel care a fost canonizat oficial pe 6 august 2017 sub numele de Sf. Pafnutie. De altfel, in 1718, dupa moartea sotiei sale Tudora, Parvu Mutu se face calugar alaturi de fiul sau, la Manastirea Margineni. In 1731 moare si acest fiu iar Parvu, cunoscut drept monahul Pafnutie pe atunci, se retrage la schitul Robaia, un asezamant mai izolat si unde va muri peste 3 ani.

Mormantul sau nu se cunoaste. Insa, in urma sa au ramas o multime de biserici pictate, icoane pe lemn ce pot fi vazute la Muzeul Manastirii Sinaia. I se spunea Mutu pentru ca picta intr-o stare de rugaciune a mintii, a inimii si a trupului. Lucra o zi intreaga doar atent la ce facea. Seara manca. Iar daca era intrerupt in cursul zilei, nu mai lucra in acea zi. Omul acesta chiar pricepuse niste taine ale acestei lumi. Taine care azi sunt simple nimicuri, chestii ce starnesc ilaritate desi daca am putea vedea ca un film, evenimentele derulate de-a lungul sutelor de ani, fara alterarea realitatii acelor timpuri, altfel am aborda viitorul. Din pacate, asa ceva nu se poate deocamdata si mintea umana isi are limitele ei.

Icoana Sf. Pafnutie Parvu Mutu Zugravul

Am inteles ca in toate bisericile pictate de acesta se gaseste o astfel de icoana.

Uitasem de elementul principal pe care-l cautam insa, ajutorul preotului fara sa stie de gandul meu m-a dus exact acolo sa-l pozez. Nu l-as fi gasit pentru ca nu e chiar asa la vedere. Plus ca uitasem. Doar ca sunt zile in care culegi cu sacul si altele in care nu ramane nici praful pe degete.

Am plecat spre ruinele conacului lui Draghici Cantacuzino, aflat asa cum multi stiu, inconjurat de proprietati private. Povestea incepe cum initial un localnic s-a apropiat de ruine si a tot inaintat spre ele. Azi cu gardul, maine cu diverse ocupand terenul. Dupa el altii. Si uite asa, acea ruina, monument istoric este inconjurata de constructii, garduri si nu te poti apropia de acesta. Evident ca e ilegal, dar ce sa faci, sa le darami casele? Si asa sunt in pericol, ca le poate cadea o caramida in cap sau un intreg zid peste ei.

Acoperis lipit de zid

Mai spre toamna, cand cad frunzele, poate atunci sa mai vin pe aici, sa socializez, una-alta, ca sa ma apropii de zidurile acestea. Clar gandul ma duce la ce scria Nichita Stanescu… „daca timpul ar fi avut frunze, ce toamna!”

Trec pe langa primarie, pe langa bustul de mai jos, ocazie cu care ma si documentez un pic cine este:

A inventat un rucsac zburator si a spus ca el de meserie este roman. Evident s-a nascut in aceasta comuna.

Ma uit la ceas si era 12:25. Retinusem ca aveam tren inapoi la 13:13 si 15:51. Pe cel de 13 nici nu-mi propusesem sa-l prind pentru ca mi se paruse ca nu am timp sa cuprind totul. Asadar, vreo 45 de minute din centrul localitatii Magureni pana la gara din Floresti. Zic sa incerc sa prind trenul si merg la pas iute 🙂 Sunt cativa kilometri si mi se parea ca nu am cum sa ajung, era totusi cam departe. Culmea e ca am si ajuns si am mai si facut poze pe la gara. La ora 13 eram in gara, pe alocuri am mai si fugit 🙂

Ce transformare…

Mersul trenurilor in gara Floresti Prahova

Vine trenul particular, acelasi controlor, trenul aproape plin. Ma asez gandindu-ma cum le-am facut pe toate, cum s-au potrivit de bine. Ma uit pe telefon si vad un sms pe care nu-l auzisem fiind pe strada. Un repros al cuiva care refuza efectiv sa inteleaga vreun gest de-al meu. Orice as face il pune in oglinda, e altceva, nu intelege evidenta. Intotdeauna priveste din alt unghi, niciodata cel potrivit sau cel mai simplu. La inceput era oarecum amuzant, dupa aceea chestia aceasta mi-a scos multi peri albi 🙂 Pacea si prietenia se integreaza in atmosfera cand imi zice de expozitia cu regele Ferdinand de la castelul Peles, la care uitasem sa mai merg. Nici nu stabilisem o data anume ci ca trebuia mers. Doar ca uitasem.

Trenul ajungea la ora 14, expozitia se inchidea pe la ora 16, daca nu era lume multa ne incadram si prindeam deschis.

Deci ajung cu trenul… si pe aleile Pelesului ajungem la expozitie.

Aceasta expozitie, este organizata de Muzeul National Peles si se doreste a fi o reamintire a sacrificiilor facute pentru realizarea Marii Uniri din 1918. Aceasta institutie culturala are in plan tot felul de manifestari tematice, de constientizare a publicului. Orice actiune care aduce in atentia romanilor faptele inaintasilor, in acest vartej al nimicurilor de zi de zi, este binevenita.

O multime de exponate cu tot atatea povesti se gasesc in cadrul acestei expozitii, la care intrarea este libera. Se poate vizita de miercuri pana duminica intre orele 9:15-16:15.

Portret din 1910 cu regele Ferdinand I

Observam calaretii garzii regale pe aleea de la Pelisor

Ruperea barierelor de granita in august 1916 si intrarea pe pamantul romanesc al Transilvaniei.

Un extraordinar vas comemorativ din argint realizat in Suedia in anul 1919. Pe acesta sunt simbolurile provinciilor romanesti, numele copiilor si cuplului regal, numele si datele unor lupte ca Marasesti, Marasti etc.

Deci, merita sa ajungeti acolo, sa vedeti mantia regelui purtata cu ocazia incoronarii la Alba Iulia, in 1922 si multe altele.

Cand am iesit afara era ora 16 🙂 si ploua. Nu ploua chiar torential dar suficient sa te faca sa cauti adapost. Si mai bine decat la o cofetarie, unde? Cand s-a oprit ploaia putin, fuga la gara. Acolo constatam ca ziua nu se incheiase, si ne-am tot uitat cum ploua puternic si la trenul Orient Express. Cam asa a fost ziua de duminica 🙂 Evident discutand despre Parvu Mutu Zugravul si despre faptul ca mai trebuia mers pe la Buzau la schitul Berca. Fiind cam departe nu stiam cand vom sau voi ajunge. Cu schitul acesta tot am bodoganit intruna de vineri si pana duminica, fiindca la alte biserici mai aproape, pictate de Parvu Mutu, era mai lesne de ajuns. La aceasta, iti trebuie o zi intreaga.

Orient Express

Credeti ca s-a terminat? 🙂 Nu!

A doua zi, ieri, prietenul meu George Grigorescu imi trimite o multime de poze si de filmari facute duminica sau sambata… la schitul Berca. Nu vorbisem nimic cu el, de altfel, de mai mult de o saptamana nu ne mai auzisem. Tot ce imi trebuia era in ce imi trimisese el, inclusiv autoportretul lui Parvu Mutu. In afara de mine, nu stia nimeni ca sunt exact la pictorul acesta si ca imi puneam problema ajungerii la acel schit. Duminica dupa amiaza am mai zis si altei persoane. Na, ce face si „intamplarea” aceasta! 🙂

UPDATE, TOT AZI 🙂

Termin articolul de publicat pe la 10:20 a.m. si plec la dezbatere, intr-o sala. Stau ce stau, ascult, si dupa un timp ma uit pe pereti. Ce credeti? Undeva sus, erau pictati Draghici Cantacuzino, Pauna sotia sa si Parvu Cantacuzino :)) Habar nu aveam ca sunt acolo zugraviti. Va zic eu ca astia au avut o anume motivatie cand au ridicat schitul Lespezi din Posada…

Ploaie peste Orient Express

Sinaia, azi, undeva pe la ora 18 si ceva.

Un tren frumos era tras la linia 1. Cand ma uit mai bine, trenul avea vagoane insirate in toate garile Sinaiei. Sinaia are trei gari, doua regale si una civila. Bine, regale au ramas doar cu numele. Intr-una nu stiu ce mai e pe acolo, iar in cealalta care e si prima gara regala a Sinaiei, se afla azi o expozitie de trenulete, care nu trebuie ratata in special daca aveti copii.

Si numai ce ma uit, ca nu apuc sa scot aparatul si se porneste o ploaie nemaivazuta. Pe sosea, am auzit ca multi soferi, din aceia mai prudenti, au tras pe dreapta sa treaca vijelia. Ideea e buna, numai ca trebuie sa te uiti unde parchezi, sa nu te trezesti cu vreun copac sau vreo creanga peste tine.

In legatura sau nu cu aceste ploi ce au cazut prin mai multe locuri din judet si tara, brusc, trenurile au avut intarzieri de minimum 30 de minute. Cele ce veneau dinspre Bucuresti. Va dati seama ca nu are rost sa ne suparam, C.F.R.-ul e vraiste, nu au cu ce face treaba, dezinteresati. Nu au locomotive, vagoane…

Trenul de ora 13 care pleaca din Brasov are 2 vagoane. Si merge la Bucuresti. Doar din Brasov se umple, va dati seama cand trece prin Valea Prahovei. Daca nu mai au un vagon, doua, lasa trenul asa. Adesea, prin unele gari, mecanicul uita ca are doar 2 vagoane si opreste dincolo de gara. Din experienta el trage bine, doar ca are garnitura incompleta si… lumea fuge dupa tren. Uneori, trenul de 18 care pleaca din Brasov, nu mai pleaca fiindca nu are locomotiva. Si oamenii stau in tren pana trenul se transforma in urmatorul tren si in loc de ora 18 pleci dupa ora 19, si nu la Bucuresti ci doar pana la Ploiesti 🙂 Daca iei cartile vechi care descriu cum se circula pe calea ferata in perioada 1879-1900, o sa afli un lucru interesant. Acele trenuri de altadata parcurgeau distanta Brasov-Bucuresti in acelasi interval de timp ca acum in 2017. Ma refer la Interregio de azi, ca Regio actual nici acum nu se incadreaza la nivel de 1900. Pe la 1900 ajungeai in 2 ore si ceva la Bucuresti. Azi cu Regio treci de 3 ore… si aceasta doar daca norocul isi face aparitia, nu e nici ger, nici canicula, nimic altceva decat noroc.

Iata si ploaia peste Orientul Express:

In gara civila

Prima gara regala a Sinaiei

A doua gara regala

Vreo 20 de minute a plouat ca in filme.

Transportul in comun pe Valea Prahovei; alternative, firme si ce sa alegi

Suntem in toiul verii. Coloane de masini parcurg Valea Prahovei. Totusi, cum sa te deplasezi pe aici?

Prima alternativa, cand se circula bara la bara, este sa folosesti trenul. Daca e week-end, e cu atat mai bine, pentru ca intre statiunile de aici, pretul la bilete chiar si la Interregio, este ca la Regio. Partea proasta este ca CFR-ul trimite adesea cate un tren care are… maximum 2 vagoane 🙂 Bine, cele Regio au 2 vagoane. Am vazut si duminica, trenuri spre Bucuresti cu 2 vagoane. Cei de la Regiotrans sunt mai isteti si-i culeg pe toti din gari.

Insa, pe aici sunt si transportatori rutieri, ca o a doua alternativa:

1. Cei care asigura legatura intre Sinaia-Poiana Tapului-Busteni-Azuga, sunt cei cu microbuzele inscriptionate Ave Diana. In general, soferii sunt amabili, respecta programul. La gara Sinaia stau mai mult pana pleaca, vreo 10 minute, cica asa au programul.

Microbuz in Busteni. Pe o scara de la 1 la 10, ei sunt cam de 8 🙂

Totul este sa nu faci abonamente la firma lor. Cu atat mai mult daca esti elev. Sunt soferi care nu iau elevii pentru ca au abonamente si ei vor bani 🙂 Bine, ca e vara.

2. Pe relatia Sinaia-Comarnic-Breaza opereaza firma Georgiana Trans. Microbuzele sunt noi, soferii amabili, tarife accesibile, se respecta programul. Nota 10 pentru firma aceasta care opereaza de niste ani buni pe aici.

3. In interiorul Sinaiei, gasim transportatorul local Transport Urban, preturi bune si confort. Si acestia ajung la 10.

4. Tot in Sinaia, mai este o firma S.C. Cord Impex care asigura legatura cu Predealul. Cursele se fac insa dupa ureche si de regula microbuzul se opreste la Azuga, nu mai merge pana la Predeal, ca nu vrea soferul. Deci nu sunt seriosi absolut deloc. Nici nu le poti da nota, ca sunt ca si cum nu ar fi.

5. Prin Valea Prahovei, mai trec si cei de la CDI, pe rutele Brasov-Bucuresti, Tg. Mures-Bucuresti. Asa cum bine spunea un prieten, astia au cei mai nesimtiti soferi. Circula cu viteza excesiva, sunt agresivi in trafic, nu dau prioritate la treceri de pietoni, daca este ploaie trec prin balti si vai de cei de pe trotuar. Deci astia au microbuze noi, respecta orarul, dar resursa umana este sub orice critica. Plus ca se abat de la DN1 cand e un pic de coloana si baga microbuzele pe stradute, chipurile scurtaturi, prin toate gropile posibile, desi ei ca transportatori rutieri trebuie sa respecte traseul. Mai bine te duci cu trenul la Bucuresti decat cu ei. Nota 2 pentru magarii astia 🙂 Seara nici nu mai intra la gara Predeal, o sterg in viteza spre Bucuresti.

La gara Predeal

6. Pe traseul Azuga-Predeal-Brasov este un alt transportator: S.C. Codreanu. Astia sunt vai de ei, neseriosi, nu le merge nimic la masina, soferii sunt necivilizati, au glume proaste la care doar ei rad. Locul de unde pleaca, adica in autogara Brasov, este mai insalubru decat toaletele garii. La ghiseul pe care ei il denumesc „Informatii” nu e nimeni niciodata. Permanent unde este un fel de birou, ce arata ca o bodega, sunt vreo 3-4 persoane care vorbesc intre ele si adesea nici nu vad sirul de calatori care vor sa intrebe despre curse. Ce curse? Unele se fac, altele nu.

Cursa spre Predeal din Brasov

Semianalfabetismul este in floare, asa se si explica atitudinile unor soferi ai acestei firme.

Depinde de soferi, uneori se fac cursele spre Predeal, alteori nu. Poate se duc si spre Azuga, poate nu. Cum are chef soferul 🙂 Mai jos un astfel de exemplu, surprins spre finele iernii:

Lumea credea ca face cursa, dar soferul nu avea chef.

De regula, soferii scornesc tot felul de povesti si pleaca la ale lor. Nu am vazut un sofer serios pe ruta asta, sau parca e doar unul, dar nu as fi prea sigur.

Oamenii au ramas in statie, „vine colegul in spate” 🙂 Bine, nu e niciun coleg care sa vina de undeva 🙂 Poate vreo alta firma.

Na, se duse 🙂 Asa ca, la Predeal, e cel mai rau dintre toate statiunile de pe Valea Prahovei, din punct de vedere al transportului rutier.

Deci aceasta firma, mai mult de nota 2 nu ai cum sa-i dai. Oricum sunt degeaba si cu cat dispar mai repede cu atat nu mai incurca oamenii.

Program autobuze langa gara Predeal. Nu trebuie sa te bazezi ca acele curse din dreptul S.C. Cord sau S.C. Codreanu ca se fac toate. Unele se fac, altele nu, depinde cine este sofer si ce chef are.

7. Microbuzele Craiova-Brasov trec in functie de traficul de pe DN1, dar soferii sunt amabili si opresc in statii, vorbesc civilizat. Strabat Valea Prahovei cam de doua ori pe zi spre Brasov, si de doua ori spre Craiova. Nota 10.

La gara Sinaia

La urma, am lasat cel mai serios transportator rutier de cursa lunga:

8. Autobuzele Mondotrans care circula pe ruta Targoviste-Brasov. Soferii acestei firme, circula prudent, au vreo 10 ani de cand trec pe aici. Respecta programul, au aer conditionat, preturi bune. Daca omul are locul de munca la vreun asezamant social din zona Timisurilor, il lasa exact acolo ca sunt oameni, pe cand golanii de la CDI, il lasa la kilometri buni distanta. Merg cu astia de la Mondotrans de ani multi, nu am ce sa le reprosez, isi fac treaba cum trebuie. Zece plus 🙂

Foto: Tram Club Romania

Au trei curse pe zi cu plecare din Brasov, si alte trei cu plecare din Targoviste. Fie seara, fie dimineata, nu evita zona garii Predeal.

Mai sunt cursele Sinaia-Talea si Sinaia-Secaria, curse care se mai si fac, cu soferii normali. Si acestia au calificativ maxim.

Cursele dinspre Sinaia si dinspre Secaria

O sa completez acest post, cu program si imagini 🙂

„Nemaifiind” terenuri degradate, au ales sa impadureasca poienile din mijlocul padurii!

Mai bifam o „actiune de protectie a mediului” in zona Bucegilor. Stiti ca in Bucegi, ca de altfel in multe alte arii protejate din tara aceasta, lucrurile stau invers. Orice actiune negativa este de fapt una pozitiva dupa mintile unora, si orice minciuna este de fapt un lucru bun, doar ca unii cica nu-si dau seama.

Anul trecut, au plantat iubitori ai naturii, molizi pe marginea DJ 713, in special la gol alpin, in zona Vanturis si la Piatra Arsa. Si, din sute de puieti, unul singur nu s-a prins. Ce se deduce din aceasta? Ca si-a batut cineva joc de ei, invatandu-i alte reguli ale naturii. Sunt mii de locuri ce pot fi impadurite in tara aceasta si tu vii sa impaduresti in varful muntelui! Eu de ani de zile nu mai cred in actiunile acestea ale unor ONG-uri de mediu chipurile, si le abordez asa, circumspect. Sunt pline de tineri care iubesc natura la modul pueril, dezorganizat, usor de manipulat. Iei rucsacul in spate, o cazma in mana si gata ai plecat sa faci bine natura. Mai cotizezi cumparand un poster, un ursulet, un tricou si te-ai implicat 🙂 Cui ai facut bine, chiar nu stiu…

Pai, daca nu mai sunt copaci sa ne arati si noua, nu mai sunt nici paduri. Ce taieri ilegale sa mai raportezi? Cand pui un astfel de afis in garile din Valea Prahovei, mie mi se pare penibilul dus la extrem. Poate tu, autor de afis nu sti cum arata un copac, dar eu din orice gara de pe aici, vad mii si mii de copaci. Cum sa iei in serios, asemenea bufonarie…

Nu i-a amendat nimeni pe acei tineri care au impadurit pe langa DJ 713, cu toate ca era o actiune ilegala sa impaduresti pajisti montane. Niste copii adusi cine stie de unde, care credeau ca iubesc natura. Ce sa le faci?!

La fel ca si cu cainii care umbla prin padure si pe munte, fara stapan. Ce sa le faci? Daca-i impusti, cum spune legea, ei fiind in fondurile cinegetice, nu te mai spala nicio apa. O data se rascoala Facebook-ul si lumea iubitoare de caini incepe sa injure 🙂 Daca le arati ca au mancat o caprioara, nu e cine stie ce, sigur e vreun accident sau vreo inscenare. Si cu ursii la fel. Nu e deloc asa cum credem, ca noi avem ursi si alte tari europene nu mai au, deci ce binecuvantati suntem. Daca e sa te informezi, afli ca tarile acestea intentionat „i-au eradicat”, sa se plimbe omul linistit, sa creasca oi etc. De aceea nu vor sa le dam ursii nostri care sunt prea multi. Nu-i vor nici pe degeaba! Dar e foarte greu sa-i faci pe romanasii nostri cu mintea plina de superstitii si prostii seculare, sa inteleaga unele realitati.

Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi nu s-au confruntat deocamdata cu defrisarile de anvergura. S-au mai taiat evident arbori legal si ilegal, dar nu a taiat nimeni versanti intregi, sa zici ca gata, ai ditamai dezastrul ecologic. Dimpotriva, din Parcul Natural Bucegi, o mare pepiniera naturala, poti extrage anual 20.000 de puieti din diferite specii lemnoase, fara nicio problema. Cum sunt betele de chibrit intr-o cutie, asa cresc molizii, brazii, fagii. Daca ar fi rariti de mici, nu s-ar mai sufoca unul pe altul, si din cinci ar trai toti. Nu unul sau doi.

In fine, starea de prostie ecologica convine atator interese personale. Grav este ca aceste interese personale nu tin cont de faptul ca societatea evolueaza gresit. Gresit sau cum o fi nu conteaza, banul sa curga. Pot muri nu stiu cati oameni, nu conteaza pentru ca in calcul este luat doar profitul. Macar daca ar fi prostita lumea frumos, ca oamenii au nevoie sa creada in ceva mereu. Sa fie frumos, sa fie cel mai cel din lume, buricul pamantului…

Cum treceam eu prin Muchia Lunga-Saua Grecului, acum cateva zile, vad o actiune noua de „refacere a mediului”. Ma opresc si imi zic: „Dumnezeule Mare, astia au trecut si pe aici!” O aruncatura de bat mai incolo, cum te duci spre cabana Diham Phoenix, este o taiere la ras, despre care am mai scris. Si desi era obligatoriu, nu a facut nimeni impadurire. Acolo unde trebuia, nu s-a gandit nimeni sa impadureasca. Sa ne intrebam de ce oare se impadureste acolo unde nu trebuie, in loc sa se faca impadurirea terenurilor degradate?

De la distanta zici ca au ramat nu stiu ce animale. De fapt, a bagat omul cazmaua de vreo 4 ori, a dat pamantul la o parte si gata. A plantat un lastar si a lasat pamantul asa. Tot ce vedeti in imagine, ma refer la poiana, este plantat cu puieti de molid, lastari de fag, paltin. Prin poienile acestea mai ies caprioare, cerbi, ursi, tot felul de animale, fiind singurele pajisti ale zonei. Si cineva le-a impadurit.

Pana hat-departe

Toata poiana e plina de puieti si lastari

Adio priveliste spre Costila si Morar peste niste ani.

Gunoaie si sfori de la actiunea de salvare a naturii sunt peste tot.

Cam aceasta este zona care a fost impadurita, ce am vazut la prima vedere. Ca ma gandesc ca astia au plantat pana dincolo de Vf. Grecului. Asa cum se vede, in mijlocul padurii erau niste poieni si cineva le-a umplut cu puieti.

Multi veti zice ca e perfect. Ca la cat s-a taiat in tara asta, macar sa se si impadureasca. Sunt de acord si eu, dar doar acolo unde s-a taiat si se impune. Nu impaduresti unde nu trebuie. Sunt de impadurit margini de drumuri nationale, judetene ce traverseaza prin campie, atatia versanti dezgoliti, atatea terenuri degradate. Cand te bagi prin padure sa impaduresti, ceva nu e in regula pe multe planuri 😉

Actiunea aceasta s-a derulat pe raza judetelor Prahova si Brasov, pentru ca limita intre judete trece chiar prin Saua Grecului. Evident, stalpul cu indicatoare turistice din Sa nu mai exista.  Un turist care nu a mai fost pe acolo, habar nu are pe unde este traseul ce coboara spre Azuga. Dar, intr-o discutie cu d-l Daniel Banu, seful Salvamontului Prahova, dansul mi-a spus ca se va rezolva aceasta problema.

In mod sigur atat in cadrul sitului Natura 2000 Bucegi cat si la Registrul Agricol, acele poieni ce au fost impadurite, au un alt statut pe care nu-l schimbi asa, cand si cum vrei. Am anuntat administratiile locale din Predeal, Azuga si Busteni de aceasta actiune. Pentru ca nu este o actiune cu impact pozitiv asupra mediului cat am vrea sa credem. Pentru fauna si pentru comunitatile locale nu este. Conteaza pentru palmaresul cuiva, probabil!