Despre deszapezire la Busteni, Alpin Festival Film si Targul de Martisor de la AFI Ploiesti

Pana pregatesc un articol documentat despre proiectul de lege referitor la lucrarile de interes public din ariile protejate, o sa scriu astazi, cateva cuvinte despre cum se deruleaza deszapezirea la Busteni, despre un festival viitor de film si carte… si semnalez un fascinant targ de martisor…

Au fost si opinii negative referitoare la interventia operatorului ce face deszapezirea in orasul Busteni, insa acestea au aparut imediat dupa caderea precipitatiilor. In timp, toate aspectele s-au remediat. Din ce am vazut, de-a lungul acestei ierni, se intervine foarte bine la Busteni. Sunt vreo 5-6 masini de deszapezire si doua tractoare. Nu trebuie sa umbli dupa ei, ci doar sa mergi pe strada pur si simplu, cu treaba. Asa au aparut si imaginile de mai jos:

Strada Garii din Poiana Tapului si,  mai departe, inca o strada pe care, de regula, nu intra nimeni. Anul acesta au intrat de mai multe ori.

Pe Zamora

Unii

Altii

Pana si pe strada asta in panta s-a intrat, incat tind sa cred ca au fost pe toate strazile orasului.

Deci, de mai multi ani, Busteniul din punct de vedere al deszapezirii a stat si sta cel mai bine dintre toate localitatile de pe Valea Prahovei.

Cate ceva, din nou 🙂 si despre Alpin Film Festival ce se va derula in zona Valea Prahovei-Brasov. Tot felul de evenimente sunt prevazute in cadrul acestui eveniment si as semnala:

  • Pe 1 martie, la sediul Universitatii Transilvania din Brasov, are loc conferinta: „Ariile protejate – redute ale culturii montane”, orele 18-21.
  • Pe 2 martie, in sala de conferinte a hotelului Carmen din Predeal, are loc conferinta: „Educatia pentru turism montan”, orele 10:30-13:00.

Sursa foto: site-ul evenimentului.

  • Pe 3 martie, la Centrul Cultural „Aurel Stroe” din Busteni, incepand cu ora 10, vor fi prezentate imagini/scene din ascensiunile alpine romanesti in alti munti. De la ora 13 la ora 15 va fi o gala a alpinismului si de la ora 15 la Castelul Cantacuzino va fi o lansare de carte. De la ora 16 si pana la ora 19, vor fi alte proiectii la Centrul Cultural. Practic, aceasta zi de sambata este cu evenimente numai in Busteni.
  • Pe 4 martie vine iar randul Predealului, statiunea dintre 4 munti. La ora 8 incepe la partia Clabucet un concurs de Vertical, in cadrul caruia participantii urca pe partie, pe schiuri+piei de foca. Taxa de inscriere pentru doritori, am inteles ca este doar de 20 lei. De la ora 10 si pana la ora 13 are loc pe aceeasi partie un concurs denumit „Cupa Scolilor de Schi”.

Sursa foto: Centrul National de Informare Turistica Predeal

Alte detalii pe site-ul evenimentului: http://www.alpinfilmfestival.ro/program.html

Si neaparat sa nu uit de Targul de Martisor de la AFI Ploiesti… 🙂

Anunțuri

Cand muntele nu mai uneste, Targul de Turism al Romaniei, Alpin Festival Film…

De cateva zile a izbucnit un scandal de proportii in Valea Prahovei. Este vorba de interpretarea unei actiune de salvare a Jandarmeriei Montane, in muntii Sinaiei. Adevarul, asa cum l-am desprins, este urmatorul: un domn de la oras nu stiu ce cauta prin zona afluentilor Pelesului si, la un moment dat, nu a mai putut cobori. A sunat la 112 si astepta sa fie salvat. Astfel de situatii sunt cele care ar trebui sa determine aparitia unei obligatii de plata. Ai solicitat interventia si esti vinovat, platesti. Pentru ca acea persoana nu avea ce cauta in afara partiilor de schi si in afara traseelor turistice, potrivit Regulamentului de vizitare a Parcului Natural Bucegi, cu statut de lege. Sau macar ii dai 5000 lei/amenda ca a parasit traseele turistice. Asa incepe povestea transformata in scandal ulterior. Un om in situatie dificila, aparuta din propria sa vina, a cerut ajutorul.

Dupa vreo 2 ore, prin zona pe unde acesta ii astepta pe salvatori (o salbaticie incredibila si un frigul naibii pe vaile acelea!) trec niste practicanti ai sporturilor de iarna, 5-6 tineri. Acestia, experimentati dupa cum spun ei, ajung la domnul in cauza, au loc niste discutii dupa care ei pleaca mai departe. Din ce au spus acei tineri pe Facebook, reiese ca acea persoana a ramas acolo. Mai reiese pentru noi, cei de pe aici sau care inteleg cu „ce se mananca muntele”, calitatea umana a acelor tineri, unul dintre ei chiar specificand ca nu aveau ei atributii de salvare sau vreo conditionare de constiinta/responsabilitate. Ceea ce poate fi corect pana la un punct. Daca o iei omeneste, iti dai seama ca acel grup nu poate fi considerat ca alcatuit din oameni de munte. Era o gasca de oraseni atrasi de chestii extreme, oraseni de tipul fiecare e pentru sine, de restul nu-mi pasa. Deci acestia nu l-au convins, e clar, pe acel personaj singuratic sa coboare. Cand esti singur in pustietate si vezi 5 persoane, de ce oare nu a-i indrazni sa te atasezi de ei, sa iesi la liman? In mod evident pentru ca acel grup nu-ti furnizeaza incredere, in mod sigur ca nimeni nu s-a oferit sa stea dupa el, toti fiind preocupati sa coboare ei.

com grup

Pacat ca Administratia Parcului Natural si cine are atributii de sanctionare pe aceasta linie, nu a fost acolo sa le dea cate 5000 lei amenda/persoana. Erau in afara traseelor turistice, in rezervatie, in zona de conservare a Parcului, in zone unde animalele sunt la ele acasa si nu le deranjeaza nimeni prin acele locuri. Genul acesta de tineri sunt si primii care striga ca animalele nu mai au unde sa stea, ca padurea se taie, ca nenorocitii nu se mai opresc si tot fura 🙂

Grupul de „montaniarzi” aflat in coborare, intalneste o echipa de salvare a Jandarmeriei Montane, vreo 10 persoane. Aceasta echipa se afla la baza unei saritori si urca sa-l salveze pe omul care sunase la 112. Daca aceste 2 grupuri nu se intalneau, nu am fi aflat niciodata poate, nici despre unii si nici despre altii.

Pe astia cu durerea de basca de oameni, tinerii cu figuri de la oras, i-a lovit „soarta” neasteptat :))

Jandarmii i-au filmat si totul a fost transmis presei, intelegandu-se ca si ei au fost salvati. Intr-o filmare, tinerii apar coborand pe o coarda, iar din spusele acestora, tot ei au montat-o. Magnific cum s-au intalnit unii nepasatori si altii fara experienta.

Iata filmarea:

In filmare se vede cum oarecum deranjati, tinerii coboara cam suparati. Probabil si-au dat seama ca vor ajunge subiecte de presa, fapt si intamplat 🙂

A doua zi toata lumea afla cum jandarmii montani au salvat nu stiu cati turisti inconstienti 🙂 Acum astia, turistii, or fi stat ei prost cu omenia si cu bunul simt, dar nu sunasera la 112 pentru ca se descurcau. Cand s-au vazut subiecte „salvate”, ei care cautau extremul, au innebunit si vehementi au postat sute de comentarii pe Facebook, s-au adresat la presa…

Treaba este ca nu prea ai ce face, Jandarmeria are o alta credibilitate chiar daca da o stire neadevarata. Si na, pentru majoritate, au fost si ei salvati :)) In grupurile de oameni de munte se va vorbi multa vreme cum au fost salvati. Pentru ca unii au luat-o de buna. Eu nu le mentionez numele ca imi place sa citesc cum au fost salvati :)) si cum tot revin ei sustinandu-si cauza.

Am fost si voi fi un sustinator al jandarmilor montani, numai ca aici au gresit din nou. A mai fost un caz la Azuga, in sezonul trecut sau acum 2 ani, in care turistii coborand pe propriile picioare au intalnit echipa Jandarmeriei si, in urma filmarilor, acestia din echipa au fost considerati eroi si promovati in grad. Asta a fost o rusine incredibila… o chestie lipsita de orice decenta.

Adevarul este ca jandarmii montani din Valea Prahovei, cu putine exceptii, nu au capacitatea si antrenamentul specific sa intervina in astfel de zone. Ei pot actiona pe trasee turistice, prin padure. Iarna sau vara prin astfel de vagauni, pe versanti inclinati, nu au nicio sansa. Nu este un repros ci un adevar. Cei pe care-i vedem la televizor coborand din gondole  pe corzi sunt altii. Sunt instructorii Jandarmeriei care instruiesc oameni din toate posturile de jandarmi din tara. Acestia nu intervin in actiuni de salvare ca nu este jobul lor.

In zona Sinaia, si ar trebui sa o iau dinspre Busteni mai bine, incepand din bazinul Vaii Babei, continuand cu al Pelesului, al Vaii Zgarburei si al Izvorului Dorului (mai ales in firele de sub Coltii lui Barbes), in afara de cativa salvamontisti si  2-3 jandarmi nu are cine sa te salveze. Nu ca nu ar vrea ci ca nu pot sa o faca. Nu cunosc terenul in detaliu, nu stiu saritorile, nu au o procedura adaptata specificului fiecarei zone. Intr-o zona ca a Pelesului, cu zapada in padure de un metru, tu nu vii ca un incepator de jos in sus, ca ajungi intr-o mie de ani. Vii pe schiuri ca e iarna, de sus in jos, dupa ce in prealabil l-ai sunat pe turist sa iasa din vale, spre dreapta sau spre stanga si sa astepte acolo.  Sa nu stea in firul vaii si sa mai vina cine stie ce peste el.

Se vede lipsa de experienta in astfel situatii. Cat de motivati si dornici de a salva viata unei persoane ar fi acestia, lucrurile se fac cu calm, eficient, dupa un plan. Nu te epuizezi mergand cu orele prin nameti ca apoi sa se considere ca faci 5 ore pana la cel care are nevoie de ajutor. Daca ar fi coborat de la Cota 2000, in 30-40 de minute cel mult ar fi ajuns.

Pozele apartin jandarmilor si au fost publicate pe facebook.

Pana la urma la acel om care a sunat la 112, au ajuns 2 salvamontisti care au coborat de la Cota 2000. Acestia l-au dus pana la jandarmi si totul s-a terminat cu bine pentru respectivul.

Eu sper ca fiecare parte din aceasta aventura, cat si altii, sa inteleaga niste lucruri esentiale: prin astfel de zone se moare destul de repede, nu trebuie sa te bagi prin vai in care stii ca nu poti face fata, pe care nu le-ai vazut vreodata, ia-ti la tine chestii de baza pentru ca nu stii cine si cand si daca te salveaza. Iar daca esti prea bun, expert sau extrem, si vezi vreun din acesta pe vale, care nu stie ce sa mai faca, ia-l de acolo, ajuta-l, ca asa se face pe munte. Altfel, s-ar putea mai tarziu sa-l ai pe constiinta.

Mai departe alte subiecte, diferite evenimente:

In curand o noua editie de Alpin Festival Film.

Echipa Casino Sinaia poate fi intalnita la Targul de Turism al Romaniei.

O carte care mi-a atras atentia si trebuie sa o caut: „De la palatul domnesc de pe Podul Mogosoaiei, la palatul regal de pe Calea Victoriei”.

Maratonul Zapezii, Exercitiu de salvare la Gondola Sinaia, Performanta romaneasca la Jocurile Olimpice, Despre Cetatea Brasovului, Principele Nicolae…

Ninge ca in povesti in Valea Prahovei. Nici nu viscoleste, nu este nici prea frig, ninge asa…”la peisaj” 🙂 Adica sa te plimbi printre fulgii de nea intr-o asemenea zi, nu e deloc rau… (Nu am vazut pe nimeni! :)) )

Aici e la Azuga. La Sinaia si Busteni ningea mai bine… abundent 🙂

Busteni, ora 12, 14.02.2018:

Fosta vila Lahovary, locul unde a murit Badea Cartan in 1911, azi Vila Parc (nelocuita si de vanzare de vreo 5 ani).

Parcul din Poiana Tapului

Rares

Daca tot a venit iar zapada, sa subliniez ca sambata, pe 17.02.2018 la Rasnov, se desfasoara Maratonul Zapezii Isostar. In afara de cursa de 42 de km, cu traseul care jaloneaza pe strazile orasului, urca la cetate si apoi se duce spre zona Valea Glajeriei-Diham de unde se intoarce in oras, nu stiu alte detalii. Am cautat pe Facebook, pe site-ul d-lui Ilie Rosu si cand toate informatiile nu sunt la indemana, nu mai caut…

Ieri, a avut loc un exercitiu de salvare la Gondola Sinaia,  s-a simulat ca au ramas persoane blocate si s-a intervenit pentru coborarea lor in siguranta.

Alegera persoanelor blocate s-a facut prin tragere de la sorti :)) Pesemne nu voia nimeni 🙂

Gorby – Ciprian Goran, ca de obicei, in prima linie 🙂

Pozele apartin Centrului Montan Sinaia si au fost publicate pe Facebook.

Mai auzim daca nu ne uitam la tv… si de o performanta romaneasca la Jocurile Olimpice. Deja performanta la aceste Jocuri inseamna pentru noi, intrarea in primii 10.  Poate, cu timpul, ajungem si pe podium. Oare cu ce se mai duc si sportivii acestia la asemenea concursuri cand stim ca statul nu face cine stie ce pentru ei..? De altfel, scriu pentru ca fata aceasta care a obtinut locul 7 la sanie, Raluca Stramaturaru, este din Valea Prahovei.

Sursa: Facebook

Ca si Ana Bogdan, fata din tenis, tot din Valea Prahovei, si Raluca Stramaturaru obtine performante in special pe munca ei. Felicitari acestor oameni care reprezinta cu modestie si daruite culorile nationale… in timp ce altii stau prin complexe sportive in vacante si nu au nicio legatura cu sportul sau cu vreo performanta. Si daca ar fi una politica, in orice caz este una cu istoric negativ.

Am auzit ca se va redeschide Cetatea Brasovului, ce amintiri faine am acolo, sa bei o cafea pe marginea unui zid, langa meterezele de altadata ce adaposteau cate un tun… Doar ca bucuria a fost de scurta durata. Primaria municipiului castigase in instanta cetatea… Numai ca, aceia care o administrau, SIF si Aro Palace, si care nu au facut cine stie ce pentru acest obiectiv istoric, au formulat recurs la Inalta Curte, prelungind cu cateva luni un deznodamant previzibil. Numai sa nu faca altii…cam asa e la noi.

Sa speram ca in aceasta vara, vom vedea cetatea deschisa.

Aici alte poze din cetate: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/10/14/descoperiti-brasovul-istoria-recenta-si-veche-a-brasovului-iii/

Ma duce insa gandul la postarea recenta a d-lui Razvan Radu, muzeograf la  „Casa Domneasca” din Brebu, care spunea privind o pictura dintr-o biserica prin care trecea brutal o teava groasa (o sa caut poza), ca „Slava Domnului ca marile monumente istorice ale lumii, nu sunt pe mana noastra”. Se alegea praful de multe…

interventie biserica

Si cateva imagini cu Principele Nicolae si sotia sa…

Dezbaterea no.24: Ar trebui ca podurile de la Florei (Comarnic) si de la Izvor (Sinaia)… sa devina monumente istorice?

Iata si prima dezbatere pe acest an…

Vorbeam pe 15.01.2018 de primele poduri de piatra ce au apartinut actualului DN 1. Ca au fost ridicate pe vremea domnitorului Barbu Stirbei (1849-1853 si 1854-1856), fratele fostului domnitor Gheorghe Bibescu, cel care si incepuse lucrarile la prima sosea de pe Valea Prahovei.

Cel mai grandios pod al soselei initiale, a fost podul de la valea Floreiului, ridicat pe la 1855. Peste cativa ani, s-au incheiat lucrarile si la podul din zona Izvor, Sinaia.

Cat este de atunci si pana astazi? Ca sa fie rotund, sa zicem doar 150 de ani.

Ei bine, acele poduri exista si astazi, dar evident nu se mai circula pe acestea:

Podul de la Florei, pe raza Primariei Comarnic

Podul de la Izvor, pe raza Primariei Sinaia

Avem asadar, 2 martori mari ai istoriei din Valea Superioara a Prahovei. De ce sa nu le conservam, sa le reparam ici-colo, cat sa nu se mai cada pietre din ele?

De ce sa nu le transmitem generatiile viitoare sub forma monumentelor istorice? Cine stie ce tehnologii vor exista peste 50-100 de ani si poate atunci le vor conserva altii si mai bine…

Iata ce mi-a raspuns Directia Judeteana pentru Cultura Prahova, acelasi raspuns ajungand si la Institutia Prefectului, Ministerul Culturii si primariile mentionate:

Deci, Primariile Comarnic si Sinaia au si memoriul meu si instructiunile/sprijinul Directiei Judetene pentru Cultura.

Podurile nu sunt protejate de legea monumentelor istorice, ceea ce permite anumite interventii, adica toaletari, ca mai cresc arbusti prin crapaturi sau cimentat prin unele locuri…

Aceste constructii nu stau sa cada, dar au nevoie de unele reparatii pentru conservare. Ca de circulat auto, nu mai este nevoie, existand poduri moderne.

Intrebarile care apar, sunt diverse:

-Vor dori primariile sa faca acest efort?

-Nu cumva vor considera ca, de regula, istoria mai si costa? Si cum bugetul mereu e mic…

-Oare nu isi vor pasa raspunderea de la o institutie la alta? Ca nu sunt poduri ce tin de primarie, ca sunt poate ale CNAIR, Consiliul Judetean etc.? Cum am vazut bine intr-un articol anterior, referitor la situatia acelei balustrade de pod regal de la Castelul Peles? Care in cele din urma, nu apartine nimanui ca nu-i pasa nimanui, desi toti trec pe acolo…

-Localnicii ar fi de acord cu un asemenea demers cultural?

-In zilele noastre, se mai poate face distinctia ca nu sunt doar niste poduri vechi, nedemolate la timp de comunisti? Ca valoarea lor este inestimabila, parte a patrimoniului acestor locuri?

Stiu ca pe blogul acesta intra persoane de la ambele primarii, poate cineva va reusi sa explice si sa convinga pe aceia care pot lua niste decizii in acest sens. Iar daca si voi credeti ca podurile ar trebui conservate, raspanditi ideea/informatia. Chiar daca nu se va face nimic, macar se va sti care este treaba cu acele poduri. Si cum acestea nu vor cadea maine sau poimaine, cine stie, poate intr-o zi cineva va lua masuri corespunzatoare. Este important sa cunoastem, mai intai de toate!

La revedere, Lucian!

In urma cu vreo 10 ani, cu ocazia unor excursii pe munte, ne-am cunoscut mai multi. Mai exact, un domn profesor a avut initiativa de a ne strange la un loc. Asa am cunoscut si alti pasionati de munte din Valea Prahovei.

Unul dintre acestia a fost Lucian Stan, cunoscut in zona noastra de la tv. Pentru ca lucrase la statia din Sinaia a Antenei 1, acum nu stiu cat… vreo 15 ani sau mai bine.

Un baiat fain, care treptat ne-a invatat pe toti tainele fotografiei si care ne repara tuturor calculatoarele, laptopurile… Era sufletul oricarei excursii desi ii ziceam Micutul morocanos. Asta pentru ca fiind o fire introvertita, cateodata se retragea in lumea lui si iesea cand voia el. Ne obisnuisem cu felul acesta al lui de a fi si nu ne suparam niciunul. Nici nu cred ca putea cineva sa se supere pe el, fiindca era genul de baiat super bun, care nu deranja si nu a deranjat pe nimeni niciodata.

Era foarte analitic, simtea imediat oamenii, greu lasa pe cineva sa intre in lumea lui. Uneori urca singur pana la Cota 2000, sa prinda tot felul de peisaje pe care le astepta cine stie de cand.

Muchia Lunga

Anul trecut, a fost la un spital pentru ca avea niste probleme. Vestile au fost foarte proaste… avea cancer.

Si, de atunci, viata i s-a schimbat total. El ajungea la medic o data la 10 de ani… A urmat aceiasi pasi pe care ii face orice bolnav din tara asta, cunoscand umilintele si mizeria sistemului medical de la noi. L-au operat de cateva ori, slabise foarte mult, cand terminau o operatie, dupa un timp il chemau ca mai era ceva…

Bietul de el, ca de obicei, foarte rar spunea ce dureri are…

Inainte sa ajunga in Bucuresti, sa plece din Sinaia, imi spunea ca pe la 40-42 ani, incep multi sa se duca. Tot citise el pe net si asta era concluzia lui. Noi, prietenii, tot incercam sa-i formam alte concluzii, sa aiba o atitudine pozitiva. Unii oameni insa nu pot avea astfel de atitudini fiind mai sensibili. Dincolo de glume si de tacerea lui, era extrem de sensibil, usor de jignit.

Ma intreb ca prostul daca nu se opera si urma un tratament naturist, orice altceva decat mersul din spital in spital, oare era mai bine? Acum concluzia mea este ca aproape toti bolnavii operati de cancer, mor in perioada urmatoare.

Cu timpul, ne-am obisnuit sa-l stim la Bucuresti, alaturi de familia sa. Cand mama, matusa, sora, roiesc in preajma lui, tragi concluzia ca e pe maini bune. Doctorul spune ca se recupereaza in timp, el sustine ca-si vinde casa de la Sinaia pentru ca aici e prea frig si umezeala nu i-a facut bine si nici nu-i va face. Noi intelegem ca boala l-a obligat la alt drum.

Pe marginea lacului Bolboci

Acum imi dau seama ca povestea se derula pe niste coordonate gresite. El, ca de obicei, era un baiat cuminte care nu voia sa deranjeze pe nimeni. In general, stilul lui era de negare, de izolare, de asta este. Cred ca un astfel de bolnav trebuie adus in zona unde-i sunt cei mai multi prieteni, eliminata distanta. Niciun prieten sau ruda, nu poate veni zi de zi la el sa-l viziteze si sa-l incurajeze daca sunt distante mari. Cred ca astfel de persoane au nevoie zilnic de sustinerile prietenilor. Cred ca niciun bolnav nu trebuie crezut si, din acest motiv, trebuie adus acolo unde sunt mai multe cunostinte, astfel incat fiecare prieten sa-i ocupe periodic din timp. Stiind ca el a fost mereu singuratic, ne-am pacalit ca o sa fie bine.

Ultima oara am vorbit pe WhatsApp cu el, ii trimisesem niste poze, ii spuneam ca Rares si Andrei il iubesc, copiii fiind bucurosi ca mereu Lucică le-a reparat un laptop mai vechi plin cu jocuri. Erau poze cu cei mici la muzeul „Grigore Antipa”, de la ziua lui Rares din ianuarie etc. Alte poze erau cu peisaje recente si pe unde am mai fost…

Il urmaream insa pe WhatsApp, vazand cand intra. Ultima oara a fost pe 1.02. Intra zilnic pentru ca mai multi ii trimiteau poze de pe munte etc. Pe 2.02 nu a intrat, nici pe 3.02. Nu m-am gandit la ceva rau, am crezut ca este vreo toana sau se odihneste. Ieri, eram la intrarea in Brasov dinspre Predeal, telefonul a sunat de cateva ori dar fiind langa masini, nu l-am auzit. Pe la 10 si ceva, am citit un sms de la Dorin, un alt prieten: „Azi dimineata la 7 a murit Stanley”. Pe Facebook mai era un mesaj similar de la Emil. Mesajul l-am inteles dupa vreo 2 ore si acceptat abia pe la 1 noaptea. Uite asa, cei din jurul nostru pleaca usor-usor; nu e obligatoriu sa depasim 65 de ani pentru a incepe astfel de observatii.

Tot pe Muchia Lunga…

Viata, cu siguranta este nepretuita, o traiesti cum vrei si cred ca ti-o si hotarasti in proportie foarte mare. E important sa ai prieteni, sa-i lasi in viata ta pe cei care vor sa fie in viata ta, sa comunici, sa impartasesti, sa gasesti oameni care sa viseze cu tine si cu care sa faci planuri de lunga durata. E important sa nu te incarci cu ura, cu nemultumiri, sa speri ca maine poate fi mai bine, sa fii mereu prins in cotidian, sa-ti propui a face multe fapte bune. Sa-L asezi in centrul vietii tale pe Dumnezeu! Foarte posibil, cand esti descoperit cu asa ceva, nu mai poti constientiza toate acestea si cercul devine foarte restrans.

Haosul acesta pe care-l vedem in societate, ne-a departat unii de altii, viata te obliga la tot felul, facturile bat la usa, preturile cresc, parca totul in jur e foarte volatil si nu poti face o prognoza pe termen mediu. In mijlocul la toate acestea, abia te mai vezi pe tine cu problemele ce te inconjoara. Si uite asa ne rupem de traditii, de alti oameni, de o evolutie normala, manati azi la stanga, maine la dreapta, uitam de cei dragi, de cultura si de atatea altele. Chiar vorbeam ieri cu un prieten ca este o apatie totala cu acest Centenar. Spunea ca trebuie explicat ce s-a schimbat in noi, cum de aceia de acum 100 de ani simteau intr-un fel si cum de noi, azi, suntem atat de dezbinati si de plini de ura.

Acum, Lucian nu mai este decat in amintirile noastre si prin locuri ca Valea lui Bogdan, Cota 2000, Valea Pelesului, Poiana Stanei Regale, Muchia Lunga, Valea Gaura, Vf. Omu… locuri ce ne vor aminti mereu de rasul, glumele, ironiile cu care presara orele unui traseu turistic.

„Mai scrie ba’ si tu ceva pe blogul ala!”, era un indemn pe care-l auzeam des de la el. Na, uite ca am scris… trist este ca tu nu vei mai putea citi vreodata!!!  😦

Dumnezeu sa te odihneasca!

COMPLETARE: miercuri-07.02.2018. E bine sa ramana undeva si acest moment…

06.02.2018 – inmormantarea lui Lucică.

Am ajuns cu Dorin, despre care se poate spune ca i-a fost din copilarie cel mai apropiat prieten. La ora 1 incepea slujba religioasa. Pana atunci, am fost la capela sa-l vedem si sa-i aprindem o lumanare. E groaznic sa-ti vezi un prieten bun in asemenea loc. Era cum il stiam, mai slabut parca. L-am atins pe obraz si era atat de rece. Chiar daca l-am vazut si am asistat la inmormantare, tot mi-e greu sa cred ca nu mai este, ca nu ne mai sunam pentru excursii, povesti, calculatoare, ca nu ne mai vedem prin Sinaia. Ca totul e acum doar in sertarul cu amintiri; irepetabil.

Virgil s-a ocupat de aranjamentele cu masa dupa inmormantare si cine a vrut sa mai stea la o poveste, a mers dupa inmormantare la Izvorul Rece. Cei mai multi am plecat la serviciu etc…

Treptat, au inceput sa se adune aproape toti cei care-l cunosteau. Cei care nu au venit, erau la distanta sau prinsi prea tare la joburi si nu au putut scapa.

Am vazut-o pe d-na Carmen caruia Lucica ii spunea „Coana mare” si pe sora acesteia, pe d-nele Cristescu, toti colegii lui din televiziune: Adelina si Marian Negotei, Florin Ghiuta, Razvan Bunea, dar si alti prieteni buni… Emil si fratele lui Ovidiu, familia Curca – Dana si Iulian, Cezar Dobre-fotograful cunoscut mai bine de pe FB si mama lui, Catalin Neague-monitorul din Azuga, multi altii care aveau o legatura bine inchegata cu el, nevenindu-i nimanui sa creada ca participa la asemenea moment…

In biserica, a urmat slujba, cuvintele de final ale preotului-paroh, trecerea pe langa trupul lui Lucica sa ne luam la revedere…

Despre atmosfera, impresii si pareri…

Greu de auzit, de suportat, ce vorbea mama lui cu el. Se invinovatea de tot felul desi facuse orice era posibil… spunea ca nu a avut baiat in casa ci fata, ca el le facea pe toate: si mancare, curatenie, repara orice etc… Ceea ce stim si noi. Si mediul era unul diferit. Tatal lui a fost profesor de muzica, mama profesoara de geografie, el nu avea cum sa fie decat un baiat educat, manierat, cu mult bun simt… Bunul simt este cea mai importanta masura intre oameni.

Lucian a murit duminica, 04.02.2018, la ora 6:45 a.m., la spital, in urma unui stop cardio-respirator. Din cauza durerilor incepuse sa i se administreze in doze mici… morfina. Se crede ca inima lui slabita nu a rezistat la o doza. Mai urmase si un tratament impotriva unei bacterii, E.coli daca am inteles bine, cu care se capatuise prin spitale. Le mai avea si pe ale lui…

Spunea mama sa ca in urma cu o saptamana, cand il vizitase, el a reusit sa se ridice din pat si i-a zis sa-i dea pantofii, hainele, sa plece din spital, sa vina la Sinaia. Mama i-a zis ca saptamana viitoare, sa mai aiba putina rabdare. In alta zi, ne povestea ca i-a zis ca se ruga la Dumnezeu sa moara in somn… ceea ce s-a si intamplat.

Emil a pus pe niste dvd-uri niste poze cu Lucian, sa le aiba cat mai multi.

Lucica si Madi. Pe atunci era prietena lui Emil, azi sunt sot si sotie. Momentul este surprins pe Muchia Lunga… in 2012.

Azi, acel bustean nu mai exista… poate cine stie, vom face candva o banca in acest loc.

Comentarii diverse si pe pagina Comunitatii Bucegilor de pe Facebook: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=839698902868709&id=145785625593377

Multe alte poze cu Lucian sau facute de acesta, le gasiti pe profilul de FB al d-lui Emil Slavu din Sinaia.

Din sacul cu povesti reale: Cuza si Predealul, Platforma Cultura Data, Concurs pe Postavaru, Atitudine la Peles

Spune asa Iordan Tacu, in cartea „Predealul cu Imprejurimile”, aparuta in anul 1927 sub egida Turing Clubului Romaniei:

„La 1866, Alexandru Ioan I Cuza, trecu prin Predeal, de care trecere aminteste, pe una din ingalbenitele foi ale unei vechi carti bisericesti, un frate din monastire, pentru ca „trasura lui prafuita sa se opreasca o clipa la Brasov, la poarta hanului La Pomul Verde, si apoi mandrul domn, dispretuitor pentru cei ce-l izgonisera sa treaca linistit, mai departe spre odihna si moarte”.

Asta legat de Mica Unire, moment despre care nu am reusit sa mai scriu din lipsa de timp. Am un articol pe aceasta tema, in 2017. Legaturile acestui moment istoric cu Valea Prahovei sunt insa ceva mai ramificate…

Iata insa, ca la Brasov, la fostul han „La Pomul Verde”, exista azi o placa protejata de un geam, ce aminteste de sederea domnitorului prin Brasov:

Despre insemnarea existenta pe cartea veche, pot sa va spun ca nu mai exista. In principal, parohul Predealului nu a avut grija de biblioteca manastirii, multe carti putrezind prin clopotnita manastirii. Abia dupa 2005 s-a intrat acolo… prea tarziu insa. Asta este insa o alta poveste. Ca multe altele, mai putin cunoscute, le veti intalni intr-o noua carte, cum se cuvine.

Ministerul Culturii, saptamana aceasta, a anuntat deschiderea unei platforme interactive, Cultura Data, unde se pot observa o multime de date statistice, pe judete, muzee etc…

… adresa: http://culturadatainteractiv.ro/

Maine este si un concurs de alergare si mai ales de schi de tura pe muntele Postavaru, organizat de SKV Brasov:

Legat de o sesizare a mea catre Ministerul Culturii, ca nu mai sunt expusi niste caini din bronz la Peles si ca de vreo 3 ani nu se repara un parapet de pod, iata si raspunsul de la Muzeul National Peles 🙂

Deci, Muzeul nu are in administrate drumul ce trece prin fata gradinii castelului, de unde toata lumea face poze. Ok, nu-l ai. Dar cum poti sa treci pe langa asemenea nenorocire, ce loveste vizual zeci de mii de turisti, mi se pare ceva de domeniul… De ani de zile si membrii Casei Regale, si directorul de la Peles, si angajati ai muzeului, si ministrii… toti au trecut sau trec si nimanui nu-i pasa.

Poza de acum cativa ani, asa este si in prezent. Gardul putrezind, a fost insa inlocuit cu unul din sarma.

Legat de acele statui, cel putin eu am dubii serioase ca ar fi patit ceva atat de serios incat sa necesite restaurarea. O sa-i rog pentru niste poze. Unii nu cred chiar asa, orice se spune.

Noutati in transportul feroviar de pe Valea Prahovei

Pentru ca tot se anunta si ger si zapada, vad ca ninge zilnic de o vreme 🙂 si pentru ca pe pe DN 1 se circula mai dificil, m-am gandit ca pentru aceia care „se invart” pe aici, intre statiunile Sinaia, Busteni, Azuga, Predeal sau merg pana la Brasov, ar fi util sa cunoasca niste informatii feroviare.

1. In primul rand ca sa nu ai surprize, adica sa mergi la gara si acolo sa constati ca trenul intarzie nu stiu cat, e bine sa stii ca poti vedea pe unde se afla trenul tau… de acasa (pc, telefon…).

Sa luam de exemplu trenul Regio 3003, plecare din Bucuresti Nord-gara Basarab, destinatie Brasov.

Intri pe site-ul CFR si clic pe „Trenul meu”. Imediat in dreapta apare un camp liber unde tastezi nr. trenului. Apesi informatii tren si:

…vezi pe unde ar fi trenul si daca are intarziere. Se vede ca trenul vine la timp, ca a plecat din Sinaia.

La fel se poate verifica si pentru trenurile InterRegio:

Scriu detaliile acestea pentru ca am observat ca am multe cunostinte care circula cu trenul, dar nu cunosc astfel de informatii.

Mai departe,

2. In zilele de Vineri, Sambata si Duminica, cu toate ca nici acest lucru nu este prea bine cunoscut, intre statiunile din Valea Prahovei si pana la Brasov, poti circula cu trenurile InterRegio platind un bilet ca la trenurile Regio.

Exemplu: Esti in Sinaia si vrei sa te duci pe partiile de la Predeal, nu vrei sa stai in coloana pe DN 1. Mergi la gara, iei orice tren si platesti cel mult 4 lei/persoana. Oferta aceasta este valabila in week-end si mi se pare cea mai rapida si mai utila varianta pentru a ajunge dintr-o statiune in alta.

Mai nou,

De la 1 ianuarie 2018, C.F.R. a extins aceasta oferta in toate zilele saptamanii, asociind-o cu o alta denumita „Trenurile Zapezii”, valabila pana la 28 februarie 2018.

Daca vii la munte cu un astfel de tren, ai 25% reducere la biletul luat la InterRegio.

Daca doar circuli intre statiuni, poti folosi zilnic trenurile InterRegio si platesti vreo 4 lei/bilet/tren.

Iata si aceste trenuri ale zapezii: