Ctitorul Mihail Cantacuzino si un atestat, Cimitirul eroilor de la Busteni, Imagine cu toti rangerii Parcului Natural Bucegi…

01.08.2018 – o vara pe cinste! Persoane mai in varsta nu-si amintesc de o astfel de vara in Valea Prahovei, in ultimii 50 de ani. Zic ei! Probabil asa zic toti batranii in toata tara.

Se intelege ca si azi noapte a plouat in Valea Prahovei. Nu inseamna ca nu a plouat si ieri pe zi 🙂 Dupa cum se prezinta cerul, poate sa ma vina iar o repriza de ploaie. Asta este, cu ploaie, fara ploaie, viata merge mai departe!

Trecand pe langa monumentul spatarului Mihai Cantacuzino de la Coltea-Bucuresti, m-am intrebat a nu stiu cata oara, cum de la Sinaia nu s-a gandit nimeni sa-i ridice o statuie, un bust. Spatarul a ctitorit Manastirea Sinaia in jurul careia a inceput sa se dezvolte asezarea cunoscuta mai tarziu drept Sinaia.

„Fundatorul Manastirei Sinaia”

Tot cu gandul la acest aspect, am observat in timp, in carti, ca Manastirea din Sinaia a avut mereu un cronicar, un om care nota ce se intampla in manastire, care scria despre ceilalti monahi si despre imprejurimi. Pana in zilele noastre s-a pastrat aceasta traditie. Mereu acea persoana a fost orientata spre cultura, carti, istorie. Iata persoana din zilele noastre:

Protosinghelul Mihail Harbuzaru de la Manastirea din Sinaia este acum expert cu acte 🙂 Nu ca nu ar fi fost si fara ele.

Alta zi, trecand prin Busteni, nu am putut sa nu remarc inca o data, cat de bine ingrijesc cei de la Biserica Domneasca, acel mic cimitir al eroilor:

Ieri a fost Ziua Rangerilor, prilej cu care angajatii Parcului Natural Bucegi au facut o fotografie de grup. Nu mai stiu de cand nu i-am mai vazut 🙂

De final, inca doua poze:

O fresca… in spate se observa o alta pictura.

Cu primarul din Comarnic, d-l Sorin Popa si familia Galateanu, cunoscuti sportivi. Foto: d-l Cristi Moaca.

Reclame

„Buna ziua, frati romani!” – 26.07.2018, inaugurarea bustului generalului Gheorghe Garoescu la Azuga

O frumoasa actiune desfasurata in aceasta zi la Azuga. Este evident ca lucrurile le pot face sa se intample numai oamenii care le si simt. Cam asa a fost la Azuga, unde oamenii s-au unit cu timpul si istoria:

Vanatorii de munte si cei de la asociatia „Traditia Militara”

D-l Ontanu si alti generali

Sosirea preotilor… au fost 10.

Sosirea primarului d-l George Barbu si onorul primit.

D-l primar si fiica generalului Garoescu, Roxandra, dezvelind bustul restaurat.

Emotie comuna

Asa arata monumentul…singurul monument ridicat la Centenar in Valea Prahovei.

Omul cu organizarea, d-l Oros -plutonier adjutant

Autorul moral, d-l consilier local Mihai Grama.

Prima a vorbit fiica generalului, azi in etate de vreo 90 de ani.

A avut o coerenta si o luciditate remarcabile.

Unul dintre cele mai frumoase discursuri ale zilei, necitit de pe foi ci din suflet.

Primarul George Barbu a fost si este o alegere fericita pentru azugeni.

La fel scria si pe vechiul monument. D-l Grama s-a chinuit ceva vreme pana a reusit sa gaseasca o poza de arhiva cu textul clar.

D-l Mihai Grama, un personaj care se simte perfect in apele si atmosfera istoriei.

Privind spre Crucea de pe muntele Caraiman, spre aceasta este orientat si monumentul.

D-l Ontanu inmanand o diploma primarului. Si dansul a tinut un discurs.

Depunerea coroanelor

Generalii

Reprezentantii Predealului, primar, viceprimar si d-l profesor Campan.

Moment de exceptie cu un copil cantand.

Generalul Gheorghe Turda citind o poezie patriotica si cantand apoi celebrele sale cantece.

Defilare

Primarii din Azuga si Predeal in discutie, o noua revedere comuna dupa aceea din Vf. Grecului cand au sfintit acolo o cruce dedicata eroilor.

Cel din stanga este restauratorul bustului

Dupa zeci de ani de la distrugerea monumentului generalului Gheorghe Garoescu, cel care pe cand era capitan al unei companii de mitraliere a aparat cu succes intrarea in Azuga si apoi un sector din Valea Cerbului in toamna anului 1916, la Azuga oficialitati locale, rude ale generalului, cadre militare, oameni sufletisti ce au dorit sa predea generatiilor viitoare niste valori, preoti, localnici, turisti etc, au reusit sa readuca la viata un monument dedicat unui mare erou al acestor locuri.

Au fost prezenti si cei din administratiile locale din Sinaia si Busteni, remarcandu-se echipa clasica a Busteniului, oameni nelipsiti si mereu apropiati de astfel de momente cultural-istorice, identitare: d-l viceprimar Nae Savel, d-l director Marian Ilie, seful Centrul Cultural din Busteni- d-l Spurcaciu… multi altii.

„Buna ziua, frati romani” apartine primarului sufletist din Azuga….

Iata ca, la moment aniversar, 100 de ani de la Marea Unire, se intampla tot felul de lucruri frumoase in Valea Prahovei. Si cum timpul trece, se strang randurile…. in sensul ca sunt anuntate si alte evenimente pana la sfarsit de an.

Reparatii pe Valea Jepilor, Autobuz turistic in Brasov, Intalnire pentru salvarea cabanei Leaota

Turismul se sprijina pe o sumedenie de elemente toate aflate in stransa legatura, interdependente. Degeaba ai atractii naturale daca pana la ele iti rupi picioarele… Degeaba aloci fonduri pentru promovare daca nu ai bine pusa la punct infrastructura si locatiile in care vrei sa-ti vina oamenii. Omul cand vine, trebuie sa stie exact ce are de vazut, facut, sa nu caute prea mult, sa aiba totul la indemana.

E cale lunga pana la acest, inca deziderat, pe Valea Prahovei. Sunt locatii turistice superbe, obiective turistice renumite, aplicatii de orientare insa, toate acestea nu sunt conectate ci fiecare e pe cont propriu. Ar trebui o strategie locala turistica pentru fiecare oras din Valea Prahovei, o strategie zonala pentru intreaga Vale a Prahovei si de aceasta legata o alta cu Parcul Natural Bucegi. Pentru ca una poti face la Busteni si alta la Sinaia; una e sa fii in Valea Prahovei si alta in Parcul Natural Bucegi. Dar cine mai are chef de strategii cand nu a facut nimeni nimic si doar s-au risipit banii…

O sa observati daca veti studia putin fenomenul ca marea majoritate a turistilor sositi in Valea Prahovei sau in Bucegi, nu au informatii de baza ci vin in virtutea unor chestii auzite, de multe ori, o fraza, un titlu de eveniment. In fine, fiecare incearca sa-si atraga turisti, fiecare creaza oferte si rezulta o sumedenie de informatii care mai mult deruteaza/bulverseaza turistii. Acestia nu mai stiu ce sa aleaga.

In fine… 🙂

Saptamana trecuta, salvamontistii din Busteni au facut niste reparatii pe traseul turistic de pe Jepii Mici:

In imagini: Florin Treaba, Laurentiu Paraschiv…

Oameni care-si fac treaba, bravo lor!

Se incearca si salvarea cabanei Leaota, ce a mai ramas din ea:

Am lasat la urma, o veste foarte faina. Cum fac unii turism…

La Brasov, a aparut un autobuz turistic. Biletul costa 10 lei si e valabil toata ziua. Circula sambata, duminica si de sarbatori legale prin tot orasul. Face 10 curse pe zi, cu plecare din Livada Postei. Fiecare statie e langa un obiectiv turistic. Cobori la un obiectiv turistic il vizitezi si dupa o ora revii in statia de autobuz. Iar te sui in autobuz si te duci la alt obiectiv, fiindca biletul e valabil toata ziua. Autobuzul vine din ora in ora. Intre obiective, pe un ecran LCD ruleaza imagini cu obiectivul de care se apropie autobuzul 🙂

Biletele se pot cumpara de la sofer sau de la casieriile din Livada Postei. In autobuz mai gasesti si pliante cu informatii turistice…

Ideea este ca turistii sa se simta cat mai bine, sa nu umble brambura de colo-colo pana gasesc un obiectiv turistic!

Iata cum se pot face niste lucruri asa, mai civilizate, imediat ce pasesti prin Transilvania. Ar trebui sa lasam Bucurestiul drept principal sediu administrativ si sa mutam capitala intr-un oras mai civilizat, gen: Cluj, Sibiu 🙂

Vine o vara de poveste in Valea Superioara a Prahovei: Evenimente si Concursuri

Cel putin asa se arata din punct de vedere al evenimentelor!

Pana una-alta, nu a fost nimic de poveste cand un om a murit, luandu-si zborul cu parapanta din zona Crucii de pe Caraiman.

Sursa foto: Salvamont Romania

Pregatirile sunt in toi pentru o noua editie de Marathon 7500, cel mai frumos eveniment montan din Bucegi si Valea Prahovei:

Pasionatii de arheologie pot lucra in aceasta vara pe santierele deschise de Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova. Mai jos, un articol de pe site-ul Europa FM:

La Sinaia, se anunta iar un concurs de eleganta:

In Predeal se lucreaza de zor la amenajarea unor trasee de mountain-bike…

Tot la Predeal am vazut un concurs interesant:

Cel mai modern si mai mare spatiu de Bowling din Valea Superioara a Prahovei este la Hotelul Carmen din Predeal. Tot vine vacanta, iti iei colegii de clasa si te inscrii in program, nu platesti nimic. Faina treaba!

Instructor si liceeni

Crucea Dochiei de la Breaza de Jos

Unul dintre cele mai vechi monumente de pe Valea Prahovei se afla in Breaza de Jos… si este sau a fost, pentru ca nu stiu cum este mai bine de formulat, o cruce din piatra.

Aceasta se numeste Crucea Dochiei. Nu este foarte bine cunoscut acest mic obiectiv. Un vecin al monumentului spunea ca nu se numeste asa 🙂 Dar chiar asa se numeste!

Inca nu stiu daca sa spun ca este sau a fost… si aceasta pentru ca monumentul mai aminteste vag de cel de odinioara.

Despre aceasta cruce gasim o marturie inca din anul 1913. Nestor Urechia, cel care era inginerul dirigent al caii nationale Campina-Predeal, in cartea sa „Drumul Brasovului”, aparuta in 1913, ne da despre aceasta cruce cateva detalii:

E posibil ca Nestor Urechia sa fi gresit un pic numele autorului, in sensul ca nu-l chema Irimoiu ci Irimescu. Familia Irimescu de-a lungul timpului, a avut mai multi mesteri priceputi in daltuirea crucilor de piatra, printre care evident si un Pavel Irimescu. O alta cruce a lor dateaza din anul 1901.

Imagine din cartea lui Nestor Urechia – 1913

Si astazi, Crucea Dochiei, imagini – 2018:

Str. Libertatii, cum se merge din Breaza spre Podul Vadului, se vede din masina pe stanga. Crucea este in centrul imaginii, in acel chiosc negru…

Cruce ridicata in anul 1812

Adica… te uiti la partea superioara si iti dai seama ca este Crucea Dochiei, indiferent ce se spune. Si daca masori drumul dupa caracteristicile acestuia mentionate de Nestor Urechia tot la ea ajungi. Numai ca… din pacate, a fost inconjurata cu ciment pana sus… o mare prostie… Cineva asa a considerat ca trebuie restaurata, brutal…

Noua politica a C.F.R.-ului: Inchidem gari si „cumperi bilet” de la „naş”

Acest mastodont care se saboteaza singur de atatia ani, a mai gasit o metoda „ingenioasa” de a risipi banii. Trecand peste faptul ca majoritatea garilor sunt vai de ele si ca marea majoritate a vagoanelor sunt prost intretinute si mai prost salubrizate, investitiile si ideile lipsind cu desavarsire, cei care conduc C.F.R.-ul au mai gasit o „solutie”! 🙂

Probabil, cand se va descoperi „secretul” intoarcerii in timp, vor lua cei din viitor din hotii timpurilor noastre si-i vor da la schimb cu elitele duse de comunisti la lucrarile de la Canalul Dunare-Marea Neagra. Eu asa imi imaginez „dreapta Judecata” 🙂 🙂 🙂

Trecand peste acest exercitiu de imaginatie, nu de imagine 🙂 iata ceva din ispravile mintilor (i)luminate cine stie de ce interese, ale unora din C.F.R.

Astia nu s-au gandit sa investeasca in noi garnituri, sa puna niste usi, geamuri pe la gari, sa vopseasca vreun stalp cum e normal, sa schimbe un bec, din respect fata de oameni. Astia s-au gandit sa faca un program de vanzare bilete cam la fiecare gara din Valea Prahovei si nu numai. Rezulta doua concluzii clare din aceasta initiativa:

Prima: ca o parte din personalul garii a fost concediat.

A doua: se descurca fiecare calator cu controlorul.

Ce a rezolvat C.F.R.-ul cu aceasta masura? Pai sa va spuna cineva care foloseste poate si de 4 ori pe zi trenul. Adica eu!

Nu a rezolvat absolut nimic daca masura a fost gandita ca o eficientizare a companiei. Pur si simplu banii nu se mai duc pe bilete emise in casierii ci in buzunarul „naşilor”.

Precizare: mi-am adus aminte de ceva 🙂 Nu-i asa, ca atunci cand opreste trenul in gara de la Brazi, nu mai este covorul acela de gunoaie? Mai greu, dar cu teama de amenzile Garzii de Mediu Prahova, nesimtitii de acolo au ecologizat toate liniile pe sute de metri. De cate ori trec, ma uit!

Revenind,

In anumite intervale de timp, nu mai gasesti pe nimeni la gara sa-ti dea bilet. Pe un afis vezi programul si o lista de trenuri la care poti lua bilete din tren. Cand te urci in tren, controlorii se uita ciudat si nu prea stii de ce. Cu 90% dintre controlori discutia e de imprietenire 🙂 La fiecare tren, am vazut situatii din acestea. Prin urmare, incerc sa inteleg care este scopul inchiderii garilor???

La gara din Azuga

Program la gara din Poiana Tapului

Gara din Poiana Tapului dupa ce se inchide 🙂

La Breaza 🙂

Astia ori sunt prosti si au lasat la latitudinea nasilor solutionarea problemei biletelor ori sunt hoti si nasii au un plan de indeplinit din care dau si ei mai departe? Stiti ca si cei cu microbuzele de pe ruta Sinaia-Azuga, asta spun tot timpul: „Nu, dom’ne, noi trebuie sa facem planul zilnic!”. Mereu cand aud, ma gandesc ca bietii soferi sunt obligati sa indeplineasca cine stie ce plan… Este o fantezie sa crezi ca ar fi vorba pe undeva prin zona transporturilor din tara asta de vreun plan cinstit.

Sa zicem ca te afli langa Bucuresti, la Buftea, si e o zi de duminica. Vrei sa iei trenul. Pai, programul la bilete e pana la 14:30 🙂

Daca esti controlor si pleci cu Regio de 16:20 din Bucuresti spre Brasov, esti boier. Prinzi o gramada de gari inchise 🙂 Deschis e doar pe la Ploiesti, Campina, Sinaia, Busteni, Predeal… iar inchise sunt circa 20 de gari. La fel e si la trenurile de dimineata… mai ales in cursul saptamanii, cand e plin de navetisti.

Deci, inchizi garile unde ai un sistem de contorizare a biletelor si dai libertate controlorilor, adica intr-o zona unde nu stapanesti lucrurile? Ma intreb asa: ori e prostie, ori e hotie? Ca treaba buna nu e in niciun caz!

Centenar la Predeal: „Bucuria de a nu mai exista granita in inima tarii!”

Eveniment special la Predeal ocazionat atat de Centenar cat si de Zilele Orasului. A iesit un program special, unic pe Valea Prahovei ca valoare istorica si culturala.

A fost un moment in care am vazut cum membrii comunitatii predelene si-au scos in fata valorile si le-au prezentat generatiilor tinere. Cu edili, profesori, preoti, sportivi, politisti, vanatori de munte, jandarmi etc si etc, s-a creat un cadru rareori vazut in zona Vaii Prahovei. Oamenii acestia, indiferent ce reprezentau, au conlucrat perfect, si-au dat mainile si au marcat 100 de ani de la Marea Unire, exact asa cum trebuie facut oriunde in tara aceasta.

Au vorbit si de eroi, si de unire, si de Romania dar nu au uitat nici de cei din prezent, inca printre noi, care si-au adus aportul la dezvoltarea localitatii.

Primul episod al evenimentului s-a consumat vineri, 18 mai, la Manastirea Sf. Nicolae, locul de unde a inceput sa pulseze viata la Predeal, prima asezare a viitorului oras. La 1774, calugarul Ioanichie cu sprijinul mocanilor din Sacele, ridica un schit mic. Asa isi are inceputurile aceasta localitate.

Pana la acest moment, Predealul a a avut cele mai multe actiuni dedicate Centenarului, din zona Vaii Superioare a Prahovei.

Colonelul Stefanescu, veteran de razboi alaturi de liantul generatiilor: Catalin Campeanu, directorul Centrului National de Informare si Promovare a Turismului din Predeal.

Categorii de predeleni

Doamnele din Liga Pensionarilor din Predeal au pregatit o multime de deserturi

Pe toate scriau Predeal, Zilele Orasului Predeal…

Biserica veche a manastirii din Predeal. Evenimentul s-a desfasurat loc chiar langa aceasta. La anul, biserica va implini 200 de ani existenta, fiind refacuta total in anul 1819.

Portul popular de la Predeal

Foarte multi copii implicati

Ce mi-a placut foarte mult a fost faptul ca tineri si batrani, adulti si copii, s-au regasit in acelasi loc, socializand si bucurandu-se unii de prezenta altora. Evenimentul a fost incarcat de multa emotie.

Se vad mormintele staretilor Predealului: Panteleimon Vidrighinescu si Antonie Naescu, mai in spate mormantul eroului politist Lepadatu Gheorghe, ucis in luptele de la Brasov din anul 1989, si o parte din monumentul si fostul cimitir legionar. Acolo au fost ingropati circa 100 de legionari ucisi in vremea lui Carol al II-lea. In perioada comunista, cimitirul a fost distrus. A fost reconstituit cat de cat dupa 1990.

Soldatii romani in Razboiul de Intregire. Nu stiu de unde poate fi imaginea, poate fi chiar in Valea Prahovei, la Azuga sau intre Predeal si Azuga.

Momentul in care a fost introdus in scena, un alt veteran de razboi.

„Scena”

Toti cei aflati in curtea manastirii, un alt loc mai bun nici ca putea fi ales, au putut sa-si vada eroii inca in viata, sa vorbeasca si sa se pozeze alaturi de ei. Atmosfera nu a fost una protocolara ci una de prietenie. Standardele, etichetele nu-si aveau locul, oamenii prezenti simteau momentul deci, fiecare stia ce are de facut.

Profesoare si alte doamne implicate periodic in viata comunitatii.

Parintele Teofil de la Manastirea Predeal, cel care a si initiat amplele restaurari ale locasului religios din ultimii ani.

Parintele paroh Lucian Vitan prezentand o carte veche cu Poeziile lui Eminescu, gasita nu stiu pe unde. I-a prezentat-o d-lui profesor Campan, liderul incontestabil al istoriei la Predeal. Pentru ca una este sa stii istorie si alta sa o si sadesti in sufletele elevilor. Generatii de elevi s-au indragostit iremediabil de Predeal, istorie si natura datoria lui. In acest an, va face jumatate de veac de activitate didactica… Tot cu aceasta ocazie, am mai cunoscut un domn care avea jumatate de secol de activitate didactica.

D-na Ioana Bran, creatoarea portului popular de la Predeal

Vanatorii de munte

Personaje predelene la aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire: Catalin Campeanu – sufletul Centenarului la Predeal, parintele Teofil – restauratorul vetrei vechi a orasului, prof. Campan – cel mai prolific cadru didactic al orasului Predeal.

Prof. Campan, vorbind despre Unire, despre azi, despre viitor. Uitandu-se prin curte ne-a aratat 5 generatii…

Da, cel mai mic avea cateva luni.

D-l Liviu Cocos, fost primar al Predealului. Omul sub care orasul a inceput sa se miste si care a dat credit unor tineri ca d-l Catalin Campeanu, sa se ocupe de anumite probleme ale orasului. Imi este clar observand nu doar viata la Predeal, ca orice comunitate are nevoie de o echipa tanara care sa initieze lucrurile. Tinerii au energie, sunt impetuosi, aduc progresul…

Pe oriunde a fost si am fost, l-am vazut pe d-l Cocos inconjurat de oameni. Acestia il cauta, il pretuiesc.

Mai sus, l-ati vazut cu o carte mare. Era de fapt o carte dedicata Centenarului pe care dansul a tinut sa o doneze comunitatii. Aceasta carte va circula din casa in casa, pentru ca fiecare predelean sa transmita un gand spre viitor, celor care vor veni dupa noi… peste 100 de ani. Atunci vor fi 200 de ani de la Marea Unire, moment in care „noi, cu totii, vom fi uniti, dincolo de gard”– cum spunea d-l profesor Campan. Adica in cimitir 🙂

Parohul Lucian Vitan cel care a indemnat tanara generatia sa citeasca. „Sa citeasca orice si mult, sa miroasa a carte in camerele voastre; mirosul de carte e cel mai frumos miros!”

D-na Ungureanu, sefa Ligii Pensionarilor, o femeie omniprezenta in viata orasului. Ea a rugat asistenta si mai ales elevii, sa raspunda cu prezent atunci cand sunt solicitati la evenimentele din Predeal, asa cum o fac si ei, pensionarii, de ani de zile.

Maica stareta Spiridona, o persoana care nu prea se afiseaza in public, un exemplu de smerenie.

I s-a dat cuvantul si unui mic elev, sa spuna ce crede despre acum si despre viitor. Am vazut cu totii un copil coerent, cu idei bine fixate…„Vreau sa ne pastram traditiile si sa fim cu totii mai buni, mai uniti!”

Cei de fata au oferit apoi diplome elevilor

Copiii si nu numai vibrau de emotie langa veteran. Au fost momente in care copiii se apropiau de acesta, sa-i vorbeasca, sa-l vada… cand vor fi mari el va fi mort demult… Buna treaba au facut organizatorii evenimentului, punand fata in fata generatiile, in contextul sarbatoririi a 100 de ani de la Marea Unire.

Elev, primar, profesor

Reprezentantul Federatiei Romane de Bob si Sanie

Iesirea din scena a veteranului

Si au inceput sa curga randurile in Cartea de Aur a Centenarului…

Primul cetatean al Predealului care a scris in aceasta carte a fost celalalt autor al proiectului Pasi in Timp. Apoi au venit sa scrie copiii…

Poza de final a doamnelor aflate la pensie dar mai active ca oricand in viata comunitatii.

O sa revin cu alte episoade intamplate in aceste zile la Predeal! Marea Unire si Centenarul se simt evident mai puternic acolo unde a fost o granita seculara, nedreapta, care ne-a separat de ceilalti frati ai nostri!

Nu mai e granita in inima tarii, la Predeal!

Mai mult de atat, bariera de la fosta granita a fost descoperita in urma cu niste ani si este la MApN. O sa va povestesc ce se va face cu aceasta!