Vine o vara de poveste in Valea Superioara a Prahovei: Evenimente si Concursuri

Cel putin asa se arata din punct de vedere al evenimentelor!

Pana una-alta, nu a fost nimic de poveste cand un om a murit, luandu-si zborul cu parapanta din zona Crucii de pe Caraiman.

Sursa foto: Salvamont Romania

Pregatirile sunt in toi pentru o noua editie de Marathon 7500, cel mai frumos eveniment montan din Bucegi si Valea Prahovei:

Pasionatii de arheologie pot lucra in aceasta vara pe santierele deschise de Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova. Mai jos, un articol de pe site-ul Europa FM:

La Sinaia, se anunta iar un concurs de eleganta:

In Predeal se lucreaza de zor la amenajarea unor trasee de mountain-bike…

Tot la Predeal am vazut un concurs interesant:

Cel mai modern si mai mare spatiu de Bowling din Valea Superioara a Prahovei este la Hotelul Carmen din Predeal. Tot vine vacanta, iti iei colegii de clasa si te inscrii in program, nu platesti nimic. Faina treaba!

Instructor si liceeni

Reclame

Crucea Dochiei de la Breaza de Jos

Unul dintre cele mai vechi monumente de pe Valea Prahovei se afla in Breaza de Jos… si este sau a fost, pentru ca nu stiu cum este mai bine de formulat, o cruce din piatra.

Aceasta se numeste Crucea Dochiei. Nu este foarte bine cunoscut acest mic obiectiv. Un vecin al monumentului spunea ca nu se numeste asa 🙂 Dar chiar asa se numeste!

Inca nu stiu daca sa spun ca este sau a fost… si aceasta pentru ca monumentul mai aminteste vag de cel de odinioara.

Despre aceasta cruce gasim o marturie inca din anul 1913. Nestor Urechia, cel care era inginerul dirigent al caii nationale Campina-Predeal, in cartea sa „Drumul Brasovului”, aparuta in 1913, ne da despre aceasta cruce cateva detalii:

E posibil ca Nestor Urechia sa fi gresit un pic numele autorului, in sensul ca nu-l chema Irimoiu ci Irimescu. Familia Irimescu de-a lungul timpului, a avut mai multi mesteri priceputi in daltuirea crucilor de piatra, printre care evident si un Pavel Irimescu. O alta cruce a lor dateaza din anul 1901.

Imagine din cartea lui Nestor Urechia – 1913

Si astazi, Crucea Dochiei, imagini – 2018:

Str. Libertatii, cum se merge din Breaza spre Podul Vadului, se vede din masina pe stanga. Crucea este in centrul imaginii, in acel chiosc negru…

Cruce ridicata in anul 1812

Adica… te uiti la partea superioara si iti dai seama ca este Crucea Dochiei, indiferent ce se spune. Si daca masori drumul dupa caracteristicile acestuia mentionate de Nestor Urechia tot la ea ajungi. Numai ca… din pacate, a fost inconjurata cu ciment pana sus… o mare prostie… Cineva asa a considerat ca trebuie restaurata, brutal…

Noua politica a C.F.R.-ului: Inchidem gari si „cumperi bilet” de la „naş”

Acest mastodont care se saboteaza singur de atatia ani, a mai gasit o metoda „ingenioasa” de a risipi banii. Trecand peste faptul ca majoritatea garilor sunt vai de ele si ca marea majoritate a vagoanelor sunt prost intretinute si mai prost salubrizate, investitiile si ideile lipsind cu desavarsire, cei care conduc C.F.R.-ul au mai gasit o „solutie”! 🙂

Probabil, cand se va descoperi „secretul” intoarcerii in timp, vor lua cei din viitor din hotii timpurilor noastre si-i vor da la schimb cu elitele duse de comunisti la lucrarile de la Canalul Dunare-Marea Neagra. Eu asa imi imaginez „dreapta Judecata” 🙂 🙂 🙂

Trecand peste acest exercitiu de imaginatie, nu de imagine 🙂 iata ceva din ispravile mintilor (i)luminate cine stie de ce interese, ale unora din C.F.R.

Astia nu s-au gandit sa investeasca in noi garnituri, sa puna niste usi, geamuri pe la gari, sa vopseasca vreun stalp cum e normal, sa schimbe un bec, din respect fata de oameni. Astia s-au gandit sa faca un program de vanzare bilete cam la fiecare gara din Valea Prahovei si nu numai. Rezulta doua concluzii clare din aceasta initiativa:

Prima: ca o parte din personalul garii a fost concediat.

A doua: se descurca fiecare calator cu controlorul.

Ce a rezolvat C.F.R.-ul cu aceasta masura? Pai sa va spuna cineva care foloseste poate si de 4 ori pe zi trenul. Adica eu!

Nu a rezolvat absolut nimic daca masura a fost gandita ca o eficientizare a companiei. Pur si simplu banii nu se mai duc pe bilete emise in casierii ci in buzunarul „naşilor”.

Precizare: mi-am adus aminte de ceva 🙂 Nu-i asa, ca atunci cand opreste trenul in gara de la Brazi, nu mai este covorul acela de gunoaie? Mai greu, dar cu teama de amenzile Garzii de Mediu Prahova, nesimtitii de acolo au ecologizat toate liniile pe sute de metri. De cate ori trec, ma uit!

Revenind,

In anumite intervale de timp, nu mai gasesti pe nimeni la gara sa-ti dea bilet. Pe un afis vezi programul si o lista de trenuri la care poti lua bilete din tren. Cand te urci in tren, controlorii se uita ciudat si nu prea stii de ce. Cu 90% dintre controlori discutia e de imprietenire 🙂 La fiecare tren, am vazut situatii din acestea. Prin urmare, incerc sa inteleg care este scopul inchiderii garilor???

La gara din Azuga

Program la gara din Poiana Tapului

Gara din Poiana Tapului dupa ce se inchide 🙂

La Breaza 🙂

Astia ori sunt prosti si au lasat la latitudinea nasilor solutionarea problemei biletelor ori sunt hoti si nasii au un plan de indeplinit din care dau si ei mai departe? Stiti ca si cei cu microbuzele de pe ruta Sinaia-Azuga, asta spun tot timpul: „Nu, dom’ne, noi trebuie sa facem planul zilnic!”. Mereu cand aud, ma gandesc ca bietii soferi sunt obligati sa indeplineasca cine stie ce plan… Este o fantezie sa crezi ca ar fi vorba pe undeva prin zona transporturilor din tara asta de vreun plan cinstit.

Sa zicem ca te afli langa Bucuresti, la Buftea, si e o zi de duminica. Vrei sa iei trenul. Pai, programul la bilete e pana la 14:30 🙂

Daca esti controlor si pleci cu Regio de 16:20 din Bucuresti spre Brasov, esti boier. Prinzi o gramada de gari inchise 🙂 Deschis e doar pe la Ploiesti, Campina, Sinaia, Busteni, Predeal… iar inchise sunt circa 20 de gari. La fel e si la trenurile de dimineata… mai ales in cursul saptamanii, cand e plin de navetisti.

Deci, inchizi garile unde ai un sistem de contorizare a biletelor si dai libertate controlorilor, adica intr-o zona unde nu stapanesti lucrurile? Ma intreb asa: ori e prostie, ori e hotie? Ca treaba buna nu e in niciun caz!

Centenar la Predeal: „Bucuria de a nu mai exista granita in inima tarii!”

Eveniment special la Predeal ocazionat atat de Centenar cat si de Zilele Orasului. A iesit un program special, unic pe Valea Prahovei ca valoare istorica si culturala.

A fost un moment in care am vazut cum membrii comunitatii predelene si-au scos in fata valorile si le-au prezentat generatiilor tinere. Cu edili, profesori, preoti, sportivi, politisti, vanatori de munte, jandarmi etc si etc, s-a creat un cadru rareori vazut in zona Vaii Prahovei. Oamenii acestia, indiferent ce reprezentau, au conlucrat perfect, si-au dat mainile si au marcat 100 de ani de la Marea Unire, exact asa cum trebuie facut oriunde in tara aceasta.

Au vorbit si de eroi, si de unire, si de Romania dar nu au uitat nici de cei din prezent, inca printre noi, care si-au adus aportul la dezvoltarea localitatii.

Primul episod al evenimentului s-a consumat vineri, 18 mai, la Manastirea Sf. Nicolae, locul de unde a inceput sa pulseze viata la Predeal, prima asezare a viitorului oras. La 1774, calugarul Ioanichie cu sprijinul mocanilor din Sacele, ridica un schit mic. Asa isi are inceputurile aceasta localitate.

Pana la acest moment, Predealul a a avut cele mai multe actiuni dedicate Centenarului, din zona Vaii Superioare a Prahovei.

Colonelul Stefanescu, veteran de razboi alaturi de liantul generatiilor: Catalin Campeanu, directorul Centrului National de Informare si Promovare a Turismului din Predeal.

Categorii de predeleni

Doamnele din Liga Pensionarilor din Predeal au pregatit o multime de deserturi

Pe toate scriau Predeal, Zilele Orasului Predeal…

Biserica veche a manastirii din Predeal. Evenimentul s-a desfasurat loc chiar langa aceasta. La anul, biserica va implini 200 de ani existenta, fiind refacuta total in anul 1819.

Portul popular de la Predeal

Foarte multi copii implicati

Ce mi-a placut foarte mult a fost faptul ca tineri si batrani, adulti si copii, s-au regasit in acelasi loc, socializand si bucurandu-se unii de prezenta altora. Evenimentul a fost incarcat de multa emotie.

Se vad mormintele staretilor Predealului: Panteleimon Vidrighinescu si Antonie Naescu, mai in spate mormantul eroului politist Lepadatu Gheorghe, ucis in luptele de la Brasov din anul 1989, si o parte din monumentul si fostul cimitir legionar. Acolo au fost ingropati circa 100 de legionari ucisi in vremea lui Carol al II-lea. In perioada comunista, cimitirul a fost distrus. A fost reconstituit cat de cat dupa 1990.

Soldatii romani in Razboiul de Intregire. Nu stiu de unde poate fi imaginea, poate fi chiar in Valea Prahovei, la Azuga sau intre Predeal si Azuga.

Momentul in care a fost introdus in scena, un alt veteran de razboi.

„Scena”

Toti cei aflati in curtea manastirii, un alt loc mai bun nici ca putea fi ales, au putut sa-si vada eroii inca in viata, sa vorbeasca si sa se pozeze alaturi de ei. Atmosfera nu a fost una protocolara ci una de prietenie. Standardele, etichetele nu-si aveau locul, oamenii prezenti simteau momentul deci, fiecare stia ce are de facut.

Profesoare si alte doamne implicate periodic in viata comunitatii.

Parintele Teofil de la Manastirea Predeal, cel care a si initiat amplele restaurari ale locasului religios din ultimii ani.

Parintele paroh Lucian Vitan prezentand o carte veche cu Poeziile lui Eminescu, gasita nu stiu pe unde. I-a prezentat-o d-lui profesor Campan, liderul incontestabil al istoriei la Predeal. Pentru ca una este sa stii istorie si alta sa o si sadesti in sufletele elevilor. Generatii de elevi s-au indragostit iremediabil de Predeal, istorie si natura datoria lui. In acest an, va face jumatate de veac de activitate didactica… Tot cu aceasta ocazie, am mai cunoscut un domn care avea jumatate de secol de activitate didactica.

D-na Ioana Bran, creatoarea portului popular de la Predeal

Vanatorii de munte

Personaje predelene la aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire: Catalin Campeanu – sufletul Centenarului la Predeal, parintele Teofil – restauratorul vetrei vechi a orasului, prof. Campan – cel mai prolific cadru didactic al orasului Predeal.

Prof. Campan, vorbind despre Unire, despre azi, despre viitor. Uitandu-se prin curte ne-a aratat 5 generatii…

Da, cel mai mic avea cateva luni.

D-l Liviu Cocos, fost primar al Predealului. Omul sub care orasul a inceput sa se miste si care a dat credit unor tineri ca d-l Catalin Campeanu, sa se ocupe de anumite probleme ale orasului. Imi este clar observand nu doar viata la Predeal, ca orice comunitate are nevoie de o echipa tanara care sa initieze lucrurile. Tinerii au energie, sunt impetuosi, aduc progresul…

Pe oriunde a fost si am fost, l-am vazut pe d-l Cocos inconjurat de oameni. Acestia il cauta, il pretuiesc.

Mai sus, l-ati vazut cu o carte mare. Era de fapt o carte dedicata Centenarului pe care dansul a tinut sa o doneze comunitatii. Aceasta carte va circula din casa in casa, pentru ca fiecare predelean sa transmita un gand spre viitor, celor care vor veni dupa noi… peste 100 de ani. Atunci vor fi 200 de ani de la Marea Unire, moment in care „noi, cu totii, vom fi uniti, dincolo de gard”– cum spunea d-l profesor Campan. Adica in cimitir 🙂

Parohul Lucian Vitan cel care a indemnat tanara generatia sa citeasca. „Sa citeasca orice si mult, sa miroasa a carte in camerele voastre; mirosul de carte e cel mai frumos miros!”

D-na Ungureanu, sefa Ligii Pensionarilor, o femeie omniprezenta in viata orasului. Ea a rugat asistenta si mai ales elevii, sa raspunda cu prezent atunci cand sunt solicitati la evenimentele din Predeal, asa cum o fac si ei, pensionarii, de ani de zile.

Maica stareta Spiridona, o persoana care nu prea se afiseaza in public, un exemplu de smerenie.

I s-a dat cuvantul si unui mic elev, sa spuna ce crede despre acum si despre viitor. Am vazut cu totii un copil coerent, cu idei bine fixate…„Vreau sa ne pastram traditiile si sa fim cu totii mai buni, mai uniti!”

Cei de fata au oferit apoi diplome elevilor

Copiii si nu numai vibrau de emotie langa veteran. Au fost momente in care copiii se apropiau de acesta, sa-i vorbeasca, sa-l vada… cand vor fi mari el va fi mort demult… Buna treaba au facut organizatorii evenimentului, punand fata in fata generatiile, in contextul sarbatoririi a 100 de ani de la Marea Unire.

Elev, primar, profesor

Reprezentantul Federatiei Romane de Bob si Sanie

Iesirea din scena a veteranului

Si au inceput sa curga randurile in Cartea de Aur a Centenarului…

Primul cetatean al Predealului care a scris in aceasta carte a fost celalalt autor al proiectului Pasi in Timp. Apoi au venit sa scrie copiii…

Poza de final a doamnelor aflate la pensie dar mai active ca oricand in viata comunitatii.

O sa revin cu alte episoade intamplate in aceste zile la Predeal! Marea Unire si Centenarul se simt evident mai puternic acolo unde a fost o granita seculara, nedreapta, care ne-a separat de ceilalti frati ai nostri!

Nu mai e granita in inima tarii, la Predeal!

Mai mult de atat, bariera de la fosta granita a fost descoperita in urma cu niste ani si este la MApN. O sa va povestesc ce se va face cu aceasta!

„Memoria locurilor” – Sarbatorirea Centenarului la Busteni

A doua mare manifestare de Centenar din Valea Superioara a Prahovei, dupa Simpozionul de la Predeal, a fost organizata vineri, 11 mai, la Busteni.

Organizatorul a fost Centrul de Pregatire pentru Personalul din Industrie, prin d-l director Marian Ilie, cunoscut om de cultura al zonei noastre.

O intalnire despre eroii locului si nu numai, cu alocutiuni ale unor profesori, preoti, edili… Un mare si emotionant moment, cu oameni cu aceleasi ganduri de cinstire a inaintasilor…

Programul simpozionului, in linii mari a fost acesta:

In jurul orei 10, evenimentul a demarat cu intonarea imnului national inclusiv a strofei finale cu „Preoti cu crucea in frunte…” S-a auzit apoi poezia „Nu plange, maica Romanie”…

Au urmat, cuvintele d-lui Marian Ilie, emotionat de moment ca oricine care simte ceva, atunci cand se gandeste la cei care cu pretul vietii au facut o Romanie Mare. Dansul spunea ca trebuie sa ramanem uniti si sa lucram cu totii pentru acest lucru….

Sala pana sa vina participantii.

Sosirea altor bustenari. Dar, au fost invitati din toate localitatile de pe Valea Prahovei.

Organizatorul si moderatorul

Moderator a fost d-l profesor Focseneanu Viorel. Pe un ecran inainte de alte cuvantari s-au derulate diferite scene din filme istorice sau din cursul Primului Razboi Mondial. Cateva am pozat si eu:

Primul care a deschis seria comunicarilor, a fost preotul paroh de la Biserica Domneasca, parintele Virgil Grigore, autor al unei carti deosebite despre acea biserica.

Ce a spus parintele? Iata cateva idei din discursul sau:

Ca rascoala lui Horea, Closca si Crisan a fost o resurectie a ortodoxiei in Transilvania. Horea, de cate ori mergea la Viena, era insotit de preotul Ionita din Certeze. Biserica a fost mereu alaturi de popor si toti alcatuim Biserica. A mentionat ca de cate ori se canta imnul, trebuie cantata si strofa „Preoti cu crucea in fruntea…” pentru ca si preotii au suferit alaturi de soldati, multi au si murit prin lagare ca prizonieri. Dansul ne-a adus in atentie, o initiativa a Patriarhiei care a cautat sa alcatuiasca o lista, carti, despre preotii care au participat la Primul Razboi Mondial si la Marea Unire. Astfel, s-a descoperit ca parintele Iustin Serbanescu de la Cernica mergea cu crucea in fata trupelor romane.

De asemenea, la 2.X.1916, acesta a preluat comanda unui regiment care apara muntele Susai de la Predeal si care ramasese fara ofiteri, toti acestia murind in lupte. Preluand comanda, fara arma, a reusit sa mobilizeze fortele noastre si sa respinga inamicul. In anul 1918, a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a”.

Urmatorul a fost d-l profesor Albert Mircea de la o scoala gimnaziala din Busteni, care a vorbit despre politica de neutralitate a Guvernului roman.

D-l Albert Mircea

D-l profesor Dragnea Laurentiu de la o scoala din Comarnic a prezentat campania din anul 1916, luptele din Carpati, din Valea Prahovei…

Profesorul din Comarnic, in dreapta.

A venit si un moment foarte interesant pentru mine cand d-l profesor Sandu Valeriu, a inceput sa prezinte niste documente originale:

Profesorul Sandu Valeriu

Daca aveai o gaina, trebuia sa dai 2 oua pe saptamana… In acea vreme, Valea Prahovei era inca sub ocupatie germana.

Si ceva foarte frumos, un document original, foarte rar desi au exista cu miile, ce vorbeste de infiintarea  sectiei Predeal a Ligii pentru Unitatea Culturala a Tuturor Romanilor.

Un mesaj pentru viitor:

„Spre a tuturor viitorilor Romani stiinta si pentru a urmasilor nostri propovaduitori ai neamului acesta, cunostinta.”

D-l Sandu Valeriu a prezentat cateva cifre: Primul Razboi Mondial a durat 1551 de zile, a implicat 28 de state si au murit 25 de milioane de oameni. Armata romana a intrat in razboi cu un efectiv de 850.000 de militari din care doar  350.000 aveau pusti. In luptele pentru apararea Vaii Prahovei, au murit 8000 de oameni. Cimitirul din Azuga este ridicat chiar pe locul unde a murit primul erou al Azugii, Ioan M. Babes.

Tot dansul considera o minciuna, zvonul cu propunerea in comunism de taiere a bratelor Crucii de pe Caraiman si de punere in varf a unei stele mari, rosii. A precizat ca s-a adresat la acea vreme Patriarhului Justinian Marina, care i-a dat o suma de bani din care s-au cumparat tot felul de materiale necesare iluminarii Crucii.

Mai spunea ca in tunelul dezafectat in prezent, situat la iesirea din Busteni spre Azuga existau 2 tunuri situate pe platforma feroviara. Se pregateau tunurile, apoi o locomotiva le impingea la exterior, se trageau cateva salve, apoi iar intrau la adapost. Intr-un astfel de mod, s-a tinut pe loc ofensiva inamicului nu stiu cat, vreo 2 saptamani 🙂

A mai vorbit de Wilhelm Kremnitz, cel a carui cruce este in Poiana Tapului, dumnealui spunand ca din timpul vietii, acesta si-a amenajat mormantul….

Povestea despre un drapel vechi, romanesc, dus in Ungaria, a carui urma dansul a luat-o si s-a dus pana intr-o localitate pe acolo, dar drapelul se pierduse.

Si senatorul Savin si primarul Busteniului, d-l Ghita au rostit cateva cuvinte cu aceasta ocazie.

Senatorul, fost primar la BusteniPrimarul Busteniului: „Avem datoria de a cunoaste adevarul istoric, de a-l duce mai departe generatiilor viitoare. Cred in continuitate, ca o cale de a duce mai departe societatea noastra.”

D-l profesor Nicoara Narcis din Breaza a citit tuturor despre viata generalului Ion Manolescu, care a condus in timpul Primului Razboi Mondial, Divizia 12 Infanterie. Dansul a subliniat rolul acestui general in dezvoltarea localitatii Breaza, mentionand ca in 1877 si in Primul Razboi Mondial, au murit in lupte 162 de brezeni.

Profesorul Narcis Nicoara

D-l profesor Grivescu Eugen din Sinaia a prezentat un material referitor la Regina Maria. Spunea ca in acele momente dificile pentru tara noastra din 1916-1918, cuplul regal a actionat solidar, ignorau amenintarile bolilor si se duceau printre soldati, ca in acea perioada a fost o relatie stransa intre natiune si familie regala.

Profesorul Eugen Grivescu

In fata auditoriului au mai prezentat teme si d-na profesor Haiduc Ioana si d-l arhitect Dan Manea. Ultimul a vorbit despre restaurarile bancilor din piatra datate la 1905, restaurari realizate de dansul alaturi de Rotary Club. A vorbit frumos si despre Crucea de pe Caraiman prezentand diverse poze, lasand impresia corecta ca mai sunt si oameni care nu raman impasibili si se implica in tot felul de actiuni de protejare a patrimoniului cultural.

Profesor Ioana Haiduc

Arhitect Dan Manea

Prezentarea mea a inclus imagini si scurte povesti cu eroi necunoscuti din zona noastra. La momentul prezentarii unui erou din Azuga, l-am invitat din sala pe d-l consilier local Mihai Grama care pregatise un material complex cu poze si multe informatii. Domnul respectiv este cel care restaureaza fantana monumentala a lui Nestor Urechia si care tine legatura cu familia fostului general Gheorghe Garoescu, cel care a luptat pe la Azuga si a avut aici un bust ridicat. Voi reveni pe viitor cu mai multe amanunte.

S-au prezentat imagini facute chiar de general, unele de familie, altele de pe front. Cu ajutorul d-lui arhitect de mai sus, s-a gasit si un amplasament nou, al bustului ce va fi refacut. Monumentul generalului a fost distrus de comunisti si bustul eroului abandonat prin spatele fostei Primarii. Acolo a fost descoperit de d-l consilier care l-a amplasat in curtea spitalului din Azuga, unde exista si azi.

D-l Claudiu Istrate, reprezentatntul Asociatiei Excelsior, cei care fac tot felul de evenimente culturale in Valea Prahovei a vorbit tuturor despre viata lui Badea Cartan, cel care se odihneste in cimitirul din Sinaia, subliniind ca in toamna se va face o deplasare pe urmele acestuia, pana la Columna. Evident, nu pe jos. Se va lua legatura cu comunitati de romani, se vor duce carti…

D-l Istrate

Ultimul cuvant l-a avut d-l economist Marius Seceleanu, o alta personalitate cunoscata a zonei. Dansul avand o vasta cultura, ne-a prezentat aspecte inedite din viata transilvanenilor, a Bisericii de acolo, a vorbit despre Tratatul de la Belgrad si alte lucruri mai putin cunoscute de cei prezenti.

D-l Seceleanu

Nu in ultimul rand, sa-i prezint si pe baietii de la Tehnic, cei care au stat in spatele bunei organizari:

D-l Adrian Buzatu

D-l Valentin Gheorghiu

Discutiile au durat pana pe la ora 15, marcandu-se astfel asa cum trebuie momentul Centenarului si la Busteni. Am inteles ca un alt simpozion, pe aceeasi tema, va fi prin toamna, tot la Busteni. Toate lucrarile prezentate vor fi stranse si incluse intr-o carte.

Dezbaterea publica asupra Planului de Actiune pentru conservarea speciei urs brun din Romania, cand inca ne mai intrebam ce sa protejam mai intai: Omul sau Ursul?

09.05.2018. Bucuresti, Palatul Parlamentului, sala Avram Iancu, ora 12.

Comisia de Mediu a Senatului Romaniei a facilitat aceasta dezbatere prin punerea la dispozitiei a unei sali. Dezbaterea s-a referit in special la specia urs brun dar, s-a adus in discutie si Planul de Actiune la specia lup. Unii au cerut o alta dezbatere la specia lup, motivand diverse, ca se amesteca lucrurile, ca este o discutie separata, ca mai trebuie timp, ca sa vina toata lumea interesata. Nu stiu daca va mai fi o dezbatere, inca una, si pe tema lupului.

Dezbaterea a fost condusa de d-na director Croitoru, de alti reprezentanti ai ministerului, de presedintele si de vicepresedintele Comisiei de Mediu a Senatului (d-l senator Savin Emanoil)…

Au participat senatori, presedinti de consilii judetene, specialistii I.C.A.S.-ului, reprezentanti ai O.N.G.-urilor, Romsilva, gestionari de fonduri cinegetice, televiziuni… crescatori de animale pagubiti de urs, oameni raniti de urs, multi altii.

Desi d-na director Croitoru, persoana care a condus si dezbaterea cu Planul de Management de la Busteni, a incercat sa aduca la aceeasi masa toate partile si sa adune toate propunerile utile, acest lucru i-a reusit doar intr-o oarecare masura, spre final discutiile capatand anumite accente.

Eu nu am identificat doua tabere cum spuneau unii, cei care protejeaza ursul si cei care vor sa-l impuste, ci mai multe. Cea mai echilibrata tabara, ca sa zic asa, este cea in care se afla si Ministerul Mediului si care pune pe primul plan protejarea omului. Nu e vorba doar de urs, protejare sau vanatoare ci de ce facem din acest moment cu oamenii care traiesc in localitati montane, pe munti, au animale etc.

O sa va enumar mai jos, concluziile, ideile principale ale celor care au luat cuvantul, astfel incat sa-si faca fiecare o imagine cat de cat, sa nu se mai cada prada dezinformarilor si manipularilor. Chiar acolo, la Palatul Parlamentului, au fost persoane pe care nu le-am vazut niciodata, inclusiv din Minister, care m-au felicitat pentru articole, pentru pozitiile echilibrate luate. Lucrurile trebuie spuse asa cum sunt, ascultat ce spune fiecare si, apoi, gasita solutia corecta. Trebuie sa inteleaga oricine ca discutiile pe tema ursului nu pleaca de la faptul ca este o specie pe cale de disparitie la noi in tara.  Sunt foarte multi ursi, mult peste efectivul optim, nu mai au spatiul necesar din tot felul de cauze…

Deci, daca o spun cam toti specialistii din tara asta ca ursul s-a inmultit foarte mult, specialisti care au studiat in facultati de profil si lucreaza in teren de zeci de ani, atunci asa este! Oricat ar spune toate ONG-urile la un loc ca nu este asa. Daca toate institutiile statului cu atributii pe linie de mediu sustin acest lucru, da-o incolo de treaba ca nu sunt toti prosti, inculti, orbi, vanatori, spagari si mai stiu eu ce. Ca sa ai rezultate pozitive trebuie sa aplici masuri adecvate si ambele trebuie asezate pe realitati. Mie mi se pare ca o data cu acest Plan incepe sa se aseze lucrurile si la specia urs.

Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice este elaboratorul acestui Plan de Actiune, care poate fi imbunatatit cu propunerile facute in cadrul dezbaterii. Planul va deveni apoi parte dintr-un Ordin de Ministru. Asa cum se cuvenea, acest plan a fost prezentat mai bine de 30 de minute, de cunoscutul Ramon Jurj. Dumnealui a prezentat obiectivele si actiunile la specia urs, pe care le redau mai jos:

Apoi, a luat cuvantul un domn din Vrancea, dansul s-a referit la specia lup si la un proiect derulat de Agentia pentru Protectia Mediului Vrancea, finantat din fonduri europene si de Ministerul Mediului. In cadrul proiectului s-au identificat 14 amenintari in ceea ce priveste conservarea lupului si au fost propuse si discutate 27 de masuri cu factorii interesati.

Presedintele Consiliului Judetean Brasov, d-l Adrian Vestea,  a spus ca la nivel de judet efectivul optim este de 340 de ursi si ca in prezent sunt vreo 600, creand o atmosfera de nesiguranta cetatenilor, afectand anumite sectoare economice, ex. turismul.

Alte exprimari:

  • vanatoarea a fost din pacate pana acum, o reactie si nu o activitate ca la carte.
  • in cazul unor situatii problematice, sa se intervina in maximum 24 ore, ca apoi poate ursul in cauza nu mai poate fi gasit. Unii au zis ca interventia trebuie facuta in 4-5 ore. Ministerul a spus ca in cazul in care amenintarile sunt iminente, nu se tergiverseaza ca in alti problema ci se emite de indata ordin de interventie.
  • viata omului este mult mai importanta decat viata unui animal.
  • la nivel national trebuie impuscati, ca sa aducem situatia cat de cat la un echilibru, 1000 de ursi. 500 din acestia provin din sporul natural si 500 sunt o consecinta a neefectuarii vanatorii la aceasta specie in ultimii ani din cauza ONG-urilor. (Parere din judetul Harghita)
  • in protejarea lupului trebuie atrasi vanatori, prin acordarea de cote de recolta, altfel nimeni nu are interes sa-l protejeze considerandu-l daunator etc. Circa 300 de lupi ar trebui impuscati pe an. (Parere din judetul Harghita)
  • Aceasta stare de haos atat legislativ cat si in teren este intretinuta de tot felul de pseudo-specialisti care au tot felul de interese.
  • Vrem sa avem un management real al speciei urs dar si sa mentinem siguranta cetateanului. (D-na Croitoru)
  • Nr. optim de ursi la noi in tara este de 4000 de exemplare si noi avem peste 6000.
  • Nr. de ursi, cifra de 6000, a fost considerata de reprezentantii O.N.G.-urilor nereala. S-a propus si nu doar de ei, metoda markerilor genetici. In opinia mea, ne va lua 5 ani sa o aplicam la nivel national, presupunand ca am avea fondurile necesare. Nici atunci nu poti spune ca ai o baza de date cu toti ursii.
  • Planul I.C.A.S.-ului a fost oarecum contestat de reprezentanta Institutului de Biologie al Academiei Romane, care a evidentiat probleme si a propus diferite masuri. In cele din urma, si parerea acesteia se fundamenta pe niste situatii care nu mai exista in prezent.
  • „Voi credeti ca a numara ursi este farmacie?”- spunea cineva.
  • S-a solicitat public asumarea raspunderii, in cadrul dezbaterii, a ONG-urilor. „Noi nu mai impuscam daca va asumati public raspunderea, ca aveti grija de urs, ca platiti pagubele produse de acesta. Noi platim, gestionarii fondurilor cinegetice in solidar cu Ministerul Mediului, acest pagube.” (Reprezentant fond cinegetic). Evident s-a dat vina pe ONG-uri pentru despagubirile de miliarde lei vechi platite pana acum. In mare parte chiar asa si este. ONG-urile au pus presiune pe Minister si unii ursi problema nu au mai fost impuscati si au creat pagube in continuare. Pulsul luat de mine, daca pot spune asa, este ca toti specialistii, autoritati, gestionari de fonduri cinegetice, padurari, primari etc. si-au dat mana. Cineva chiar a spus-o deschis, fiind chiar aplaudat: „Astia ne iau pe toti de prosti si de incompetenti, neavand nici studii, nici experienta in teren. Toti suntem prosti si hoti in tara asta?”
  • Nu au cum sa ne invete pe noi cum sa gestionam ursul, tari care au 10-50 de ursi.
  • Stiu cum actioneaza un urs de 10 ani, de 20 ani. Dupa cativa ani de obisnuinta cu omul, si va trece de o varsta, nu va avea nicio teama de om. Un urs de 10-20 de ani omoara nu raneste.
  • Cum sa numeri toti ursii exact cand avem cazuri monitorizate si stim ca poti sa ai in fondul cinegetic saptamana aceasta 10 ursi si in cealalta 3 ursi. Un urs monitorizat, de exemplu, a plecat din Brasov si l-am gasit la sute de kilometri distanta. Nu stiti despre ce vorbiti. Noi ne ocupam de specia asta de zeci de ani…

A fost invitat si fostul ministru Attila Korodi… dumnealui a spus ca ministerul trebuie sa plateasca relocarea ursului acesta fiind de interes national. El a incercat o pozitie prin care sa nu deranjeze nicio parte.

S-a mai spus de infiintarea de zone tampon, in padure, unde sa se infiinteze plantatii de zmeura, aluni, mere padurete, alte specii care fructifica, pentru a tine animalele la distanta de zonele locuite de oameni.

Foarte important, s-a subliniat ca in Plan si nu numai, nu exista modalitatea de despagubire a omului atacat de urs. Si cum bine s-a spus, „daca ursul in curtea mea imi rupe o mana, un picior, el nu pateste ulterior nimic. Daca eu ii rup lui un picior, ma duc la puscarie. Deci ce protejam mai intai, omul sau ursul?” Treaba este ca omul ranit nu stie incotro sa se indrepte pentru despagubire, fiind purtat de colo-colo.

Pentru a inchide subiectul definitiv cu exportul ursilor in alte tari europene, Ministerul s-a adresat mai multor ambasade si a primit numai raspunsuri de respingere. Strainilor nu le trebuie niciun urs. Intr-unul din raspunsurile primite se spunea: „Noi nu putem avea politici de mediu in detrimentul protejarii omului”. Sau ca aducerea de ursi ar starni protestele fermierilor.

D-l Marian Ilie din Busteni a sustinut ca pentru Valea Prahovei este bine ca exista acest Plan.

D-l Octavian Anghelescu, tot din Busteni, dar care lucreaza in Bucuresti a spus ca in Alpi ursul nu are habitat, muntii fiind fragmentati de partii, zone turistice, lucru perfect adevarat. A dat si exemplu de functionare a unei masuri, aceea cu garduri electrice, observat de dansul pe Valea Suru, unde un apicultor si-a adus rulota cu stupi si a inconjurat-o cu gard si ursul nu i-a facut nicio paguba. In replica, cineva a strigat ca ce facem, impanzim Romania cu garduri electrice?

D-l Savin: „Trecem ursul in patrimoniul ONG-urilor si platiti voi despagubirile!”

Ce am propus:

Am trimis pe adresa ministerului 5 propuneri:

  1. Infiintarea unui sistem functional de compensare a pagubelor produse de urs. Sa fie platite despagubiri de catre Ministerul Mediului pentru ca este in curtea lor, specia lor…
  2. Interventie rapida la exemplarele-problema si nu dupa luni de zile
  3. Includerea in viitorul Ordin de Ministru a doua prevederi:

a) “în ariile naţionale sau naturale protejate în scopul păstrării zonelor de linişte a faunei, este interzis tranzitul uman în afara traseelor marcate turistic sau abaterea din drumurile forestiere fără aprobarea administraţiilor acelor arii protejate şi a gestionarilor fondurilor cinegetice”.

b) “în vederea bunei aplicari a prezentului Ordin, instituţiile subordonate ministerului mediului şi gestionarii fondurilor de vânătoare pot aplica sancţiuni persoanelor depistate în habitatele specifice ursului brun, în afara traseelor turistice şi a drumurilor forestiere”.

Nu consider ca reducerea prin impuscare a nr. de ursi rezolva problema pe termen lung. O rezolva pe termen scurt. Daca omul continua sa invadeze si sa umble prin zonele de liniste ale ursului, ursii ramasi, vor cauta sa coboare spre localitati, obisnuindu-se cu omul.

4. Asigurarea de fonduri ministeriale pentru relocare si tranchilizare. Actualmente, pentru aceste actiuni platesc Primaria si gestionarii fondurilor cinegetice. Pentru mine, contribuabilul de rand, nu mi se pare in regula acest lucru.

5. Interventie dupa caz si in zonele protejate sau strict protejate, in vederea mentinerii efectivului optim de ursi si a recoltarii sau relocarii ursilor habituati. Adica, de ce sa stai o mie de ani la panda, prin oras, pe strazi, fiindca nu poti intra dupa el in padure din cauza ca nu-l poti impusca/tranchiliza acolo. Dar o poti face in oras. Deci, in momentul in care s-au identificat ursul problematic si solutiile, nu mai stai pana vine acesta, te duci si il iei si gata, s-a rezolvat problema. Asa e de exemplu la Silva, pe str. Cezar Petrescu etc in Valea Prahovei…sau cand e vorba de un urs ce ataca stanele noaptea, apoi fuge in padure. Fiind zona de protectie stricta, nu poti sa te duci dupa el. In cazuri din acestea, trebuie mers dupa el.

Concluzii:

Dintotdeauna controlul faunei s-a facut prin vanatoare. Vrem nu vrem, ursii nu sunt albine ca sa-i tot inmultim.

Alte tari, de exemplu Ungaria, scot mai multi bani din vanatoare si nu au zestrea noastra nationala.

Fara vanatoare, speciile isi pierd din simturi si ne vom transforma intr-o mare gradina zoologica, mergand unii pe langa altii pe strazi si prin paduri.

Planul e clar ca se va aproba, urmand apoi sa se decide unde, cat si in ce fel trebuie intervenit.

Cetatenii inca mai pot depune propuneri.

Parerea mea, strict in ceea ce priveste zona Valea Prahovei-Bucegi, este ca relocarea nu mai este o solutie, daca a fost vreodata. Desi iubesc natura, pentru mine omul are prioritate. Nu-mi place evident ca vor trebui impuscati ursi, dar nu putem convietui cu ei. De ani de zile observ problema si solutiile oferite de ONG-uri mi se par nerealiste. Tot dupa mine, in perimetrul Parcului Natural Bucegi ar trebui impuscati un nr. de circa 30 de ursi si peste 100 de mistreti. La fel, aceasta actiune nedublata de punerea in practica a acelei prevederi din Regulamentul Parcului, de a nu se mai merge prin Bucegi in afara traseelor turistice, nu va fi o solutie decat de moment. Daca sustii ca iubesti ursii/fauna/natura, nu mergi prin zone salbatice.  E voie in alti munti, care nu sunt arii protejate. Iar in cazul Bucegilor, exploatarile forestiere nu au luat din habitatul ursului, taierile aici fiind minime comparativ cu alte Parcuri si aceasta in special datorita Administratiei Parcului Natural Bucegi.

Apreciez politica Ministerului de a nu se mai lasa atras in petitii, actiuni pe Facebook si alte aberatii. E clar ca daca stai la povesti, vor muri oameni in cele din urma. Planul ministerului, completat cu propunerile celor prezenti, indiferent de tabara lor, poate pune bazele pe viitor unui management real la aceasta specie.Toate actiunile trebuie derulate in acelasi timp, de la vanatoare, la educare, informare, solutii de protejare a bunurilor si animalelor domestice, recensaminte reale… Daca doar vanezi, nu ai facut nimic. Daca nu vanezi deloc, cine stie ce se mai intampla.

Nu in ultimul rand, protejarea/conservarea/controlul faunei este treaba institutiilor statului. Noi, ceilalti, ne putem da cu parerea, propune si intreba.

Ziua Veteranilor la Busteni si Azuga

Brigada 2 Sarmizegetusa in subordinea careia se afla si Batalionul 21 Vanatori de Munte „General Leonard Mociulschi” a publicat imagini si de la Busteni, si de la Azuga, referitoare la Ziua Veteranilor.

Asadar, trecand peste momentul nepotrivit de la Sinaia, in toate statiunile Vaii Superioare a Prahovei s-au omagiat veteranii de razboi.

Mai sunt 2 veterani la Predeal, si cate unul la Azuga, Busteni si Sinaia.

Primarul Busteniului d-l Irinel Ghita, d-l Pascovici veteranul… apoi, comandantul vanatorilor de munte, d-l colonel Cristescu si plutonierul major Oros.

Primarul din Azuga, d-l George Barbu, veteranul Vasile Glesnea si comandantul Batalionului 21

D-l colonel este un om deosebit, care simte, constient de pozitia sa, un profesionist si un mare patriot… si care s-a tot implicat in viata Vaii Prahovei. Sa ne amintim totusi ca primul comandant care a scos batalionul prin statiuni realizand o unitate populatie-militari a fost d-l colonel Ovidiu Conduruta. A fost urmat de d-l colonel Adrian Buzea. Batalionul a avut asadar numai comandanti unul si unul…

Pentru mine aceasta este imaginea acestei Zile a Veteranilor. D-l Barbu nu poate fi altfel, e genul de politician care ramane om. Cand esti om, chestiile esentiale vin de la sine.