Traseul turistic: Telecabina Pestera – Muntele Doamnele – Drumul Granicerilor – Valea Horoabei – Pestera

Un traseu prin Parcul Natural Bucegi…

Startul era de la telecabina Pestera. Initial am trecut cu masina pe langa lacul Bolboci:

Podul cu Florile oglindit in apele lacului Bolboci

Cabana Bolboci

Nu, nu functiona. o tineau asa. Era marti si aveau revizie pana la 10:30, ca asa este programul. Cu toate acestea, in geam era pusa o hartie cu scris de mana, ca la 12 o vor pune in functiune. Asa ca turistii care ajungeau, fie se intorceau la Pestera Ialomitei, fie porneau pe jos spre Babele.

Muntele Doamnele si zona pe unde urca traseul turistic marcat cu punct rosu.

Imagine spre Obarsia Ialomitei

Cascada Doamnei, monument natural

Natura virgina

In alte timpuri, astfel de arbori se numerotau pentru ca sunt foarte rari.

Perete de stanca

Mecetul Turcesc, alt monument natural

In varful stancii, flori

Se vede jos un stalp. De la acesta, abia mai sus se vede poteca marcata. De la stalp mai pleaca o poteca insa nemarcata, spre dreapta cum se priveste poza… trebuie putina atentie.

Stanca

Coltul Doamnei, in stanga

Tarcul oilor

Flori de colt abia deschise

Vedere de pe muntele Doamnele pana la lacul Bolboci, peste zona Pestera-Padina

🙂

Un buchet prin care se regaseste si o planta numita popular busuioc salbatic.

Un buchet adevarat de flori de colt 🙂

Cascada Obarsiei Ialomitei mereu impunatoare

Atentie, daca veti folosi traseul marcat cu triunghi rosu ce strabate Valea Doamnele. Exista o stana de oi chiar langa traseul turistic.

Traseul turistic ce urca de la Pestera la Vf. Omu. In vederile vechi, langa stanca de jos era un bolovan imens care pana la urma s-a erodat si a cazut prin jnepeni.

Sfinxul din Bucegi, vedere de pe culmea muntelui Doamnele

Din Drumul Granicerilor privire peste Valea Gaura spre muntele Scara

Am stat de cateva ori pe acel pod de piatra

Se vedeau niste animale pe muntele Scara

Erau 4 magari

Poiana Gutanului vazuta din preajma Drumului Granicerilor. Acest drum, azi traseu turistic marcat cu banda rosie, nu este chiar un drum propriu-zis, ci o poteca lata pe care patrulau in trecut granicerii romani si austro-ungari. Azi traseul turistic leaga Vf. Omu de zona Padina.

Refugiul din Saua Batrana

Pe astfel de portiuni ale Drumului Granicerilor se poate merge in picioarele goale 🙂

Din traseul turistic am coborat direct in Valea Horoabei, ca sa intram pe drumul de pamant si piatra ce leaga Valea Horoabei de Valea Ialomitei. Aceasta portiune de traseu din Drumul Granicerilor-Valea Horoabei-Valea Ialomitei ar trebui marcata turistic. O sa fac o propunere.

Cabana Diana cu verde si o noua constructie. Ne uitam dupa masina parcata 🙂

Hotelul Pestera, in mod sigur cea mai buna unitate turistica din Parcul Natural Bucegi, din mai multe puncte de vedere.

Lacuri in apropiere de Cheile Ursilor

Parca e plin de viata muntele cu atatea animale

Prea erau frumosi acesti cai, sa mai tin cont si de soare 🙂

Cam asta a fost, o excursie de vreo 6 ore lejera…

Reclame

Traseul turistic: Platoul Bucegi (intersectia auto Piatra Arsa-Babele) – Babele – Sfinxul – Cerdac – Vf. Omu – Valea Gaura – Cascada Moara Dracului – Monumentul israelian – Şimon… si acasa!

Traseu pe Bucegi, unde in alta parte?! 🙂

Sa plecam mai de dimineata, sa nu plecam ca poate vremea, ca poate traseul e nu stiu cum… intrebari in mintile participantilor…

Plecam!

Parca e 7 si ceva cand pornim cu masina, parca e 8 si ceva cand lasam masina pentru a urca spre Babele.

8:20 trecem de bariera de la Piatra Arsa 🙂 Chipurile mergem hotarati.

Din masina am mai coborat noi, sa pozam razele… soarelui!

1Sinaia, vazuta de la granita dintre judetele Prahova si Dambovita

2Parca raza batea peste acel monument, sub forma de columna. Nimeni nu mai stia al cui a fost. Intamplarea sa-i zicem si interpretarea corecta a unei surse din anii ’30, au ajutat la lamurirea misterului. Mister dezlegat la pagina 453 a cartii „100 de pasi in timp, un alt fel de ghid despre Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi”.

Sau cum zicea d-l Gheorghe Niculescu, scriitor al multor carti despre Valea Prahovei si nu numai, despre cartea „100 de pasi in timp..: „Cartea aceasta te ia de mana si te duce exact acolo unde incepe istoria!”

3Spre Sfinx

„Uite!.. cum-necum, bolovanul asta tine in spate turismul din Busteni!” – (am retinut rapid constatarea).

5Lasand in spate Babele

Ziua se anunta asa si asa. Dar daca te iei dupa asa si asa, nu mai faci nimic. Ma uit eu la munte ca oracolul si ma trezesc vorbind „ca nu ploua azi”.

6Sfinxul din Bucegi

7Despre Sfinx… paginile 305-310 ale cartii mentionate mai sus.

8Abureala… in niciun caz ploaie 🙂 Se incalzeau pamantul, stanca, apa se evapora. Doar plouase bine cu o zi inainte. Aici mergeam spre Cerdac.

Hotaram sa o luam unii pe deasupra Cerdacului, altii pe sub Cerdac. Eu tot pe deasupra, saptamana trecuta am fost pe sub Cerdac.

9Un „Strajer”. De aproape, poate fi vazut la pagina 487 in „100 de pasi in timp…”.

10Calcule bucegiste pe pietre. Nu are WordPress-ul butonul „Translate”…

Iesim din zona Cerdacului, doar ca mai sus constatam ca l-am pierdut pe Cezar. Il strigam si ne raspunde de printr-o vagauna. Facea poze la o capra neagra de aproape…

Intre timp, pana a sosit, m-am uitat pe acolo de pietre mai interesante, pentru pozat… si am gasit ca se preteaza destul de bine la aceasta actiune si… frumoasa Vale a Cerbului 🙂

11Ne-a indragostit iremediabil de munte Nestor Urechia cu povestile sale 🙂 La loc de cinste figureaza si Valea Cerbului, treaba cu zanele 🙂 si nu doar!

12Am ajuns si la Varful Omu, constatand ca ne-am incadrat perfect. Am stabilit noi, un 10:30 pe aici. Ceasul arata insa 11:05 deci chiar ne-am tinut de plan 🙂 Ne mai invartim pe acolo… prin cabana observam ca o Fanta la 0,5 litri se vinde cu 7 lei. O nimica toata! 🙂 Mi se pare un pic aiurea 🙂

13Valea Gaura, cea mai frumoasa si mai lunga vale din Bucegi, ne astepta. Cate amintiri am legate de valea aceasta… ce fain! 🙂

La 11:20 pornim catre Saua Hornurilor, deja era foarte cald.

Coboram si ma intorc sa privesc spre zona Omu-Bucura:

14Drumeti aproape de crucile de pe varful Bucura

La hornuri gasim 2 batrani si 2 mai tineri. Domnul si un copil de vreo 12 ani sfatuiau o doamna trecuta de 65 de ani si o copila de vreo 14 ani, sa urce si apoi sa coboare pe poteca de vara spre Malaiesti. Ma bag si eu ca doar toti ne opriseram la acea intersectie si-i sugerez ca mai bine se duce si el cu doamna, pentru ca hornul este foarte inclinat si sigur are zapada in el de la jumatate in jos. Se pare ca nu stia ca poteca de vara este chiar usoara si vedea doar distanta pana la ea… care i se pare mare. Na, fiecare face ce doreste. Cu un copil obosit si fara echipament specific, o coarda macar, mi s-a parut o actiune riscanta prin Hornul Mare.

Noi plecam pe un alt traseu, ei raman. Nu stiu ce s-a mai intamplat. Nu as fi coborat niciodata cu un copil pe acolo…

165 ore pana Simon, chipurile…

15Deja eram mai jos de ceata care parea hotarata sa ramana agatata de varfurile cele mai inalte ale Bucegilor.

Pare o vale cu o alta identitate decat altele… frumoase dar diferite!

DSCF0657Covor de floricele, parfum din fiecare floare, priviri din petale, pacat ca nu pozele nu miros 😉

DSCF0661Un colt de Eden

DSCF0671Pozam acolo unde ne regasim

DSCF0672Clipesti si privesti. Dai pagina cu pagina si simti emotiile altor zile pe aici: cu Iulica, Razvan, la marathoanele 7500, la antrenamente, viitura dintr-o zi de iunie, plimbari pe aici cu tot felul de oameni deosebiti. Te asezi si spui: colo am facut popas, in anul…, dincolo ne-am pus pelerinele, poze, ciocolati Milka… ochii prin care vorbeste natura. Zeci de drumetii prin aceasta vale… Acolo, jos, langa stanca alba cu molizi, in micuta poiana, stateau cu corturile, la primele mele treceri pe aici, doua cupluri. Imi povesteau ca veneau an de an si stateau acolo cate o saptamana. Sunt mai bine de 10 ani de cand nu i-am mai vazut. Toate trec, important este cum trec si ce ramane…

DSCF0676Portiunea cea mai abrupta din acest traseu este de aici, pana in prima poiana de mai jos.

Trecem pe langa diversi oameni: de munte sau doar accidental pe acolo. Un cuplu ne spune ca si-a pierdut betele telescopice la o traversare de apa. Ii asiguram ca daca nu a urcat nimeni dupa ei, le vom gasi. Stabilim sa le bagam sub masina lor, o Skoda albastra de Bucuresti. Schimbam nr. de telefoane…

DSCF0679„La Masuratoarea Oamenilor”, m-am gandit eu sa-i zic asa acestei stramtori, unde se strecoara foarte multi cu destula greutate.

DSCF0687Ne uitam de unde am coborat si ne oprim pentru popas, poze, mancare… salam banatean, branza cu rosii, cascaval, snickers, mars, slanina, biscuiti…

DSCF0692Moi, aussi

DSCF0696

DSCF0709Locuri pe unde povestile si visele isi dau binete…

DSCF0712Ceva e acolo si ceva aici… Viata si iubirea se pot naste si in piatra. Fiindca peste tot poate exista cate o fisura…

DSCF0716Izvorul…

DSCF0714„Bruma”… o apa de calitatea I.

DSCF0720

DSCF0724

DSCF0725

DSCF0730Spre Cascada Moara Dracului

Sa mergem spre cascada care a pus pe jar cateva sute de cititori intr-o singura seara, pe aici, pe blog, prin 2015.

DSCF0735In dreapta, un mic prag de apa, apoi cascada impartita in 2 fire… si ultima cascada, de mai sus, vizibila foarte putin.

DSCF0736Fuga peste pragul de apa si hai la baza cascadei pentru poze

DSCF0737

DSCF0738

DSCF0743Fiecare fir al cascadei da o lupta de neimaginat la scara mintii umane cu stanca…

DSCF0744Pornind spre cascada de deasupra…

DSCF0746Ultima cascada…

DSCF0749Traseul turistic trece pe deasupra acestei ultime caderi de ape. Deci multi pozeaza caderea de apa din traseul turistic si cand ajung jos, cred ca au pozat si de sus aceeasi cadere de apa. De fapt, sunt doua cascade.

Exact ca la Cascadele Vanturisului. Mari oameni de munte, coboara la o cascada impresionanta si apoi scriu ca au fost la Cascada Mare a Vanturisului. Degeaba le explici, ca ei merg de zeci de ani la o cascada a Vanturisului, dar nu si la cea mai mare din acea zona, ca nu-i inveti tu pe ei. Cascada Mare a Vanturisului este vizibila si din muntii Baiului, pe cand a doua cascada si aceasta destul de mare, la care ajung majoritatea montaniarzilor… nu este vizibila decat daca te afli… in aer, nu la sol. Ei vad cascada din sosea, vin pe deasupra, dar nu coboara la aceea pe care au vazut-o, ci la alta.

DSCF0752Privire de sus…

Urcusul pe langa cascade nu-l recomand.

DSCF0762Am ajuns repede in poiana de langa Stana Gaura. Pe indicator scrie ca se urca in 4 ore la Omu, noi coborasem tot in 4 ore, admirand peisaje…

DSCF0765Pe triunghi albastru spre Poiana Gutanului si apoi spre Saua Strunga. Noi am luat-o la vale spre Simon, pe marcaj triunghi galben, parasind astfel marcajul cruce rosie ce continua spre Bran.

DSCF0766

DSCF0768Intrand in padure… privind in spate

DSCF0770Dupa ce coboram, le gasim betele oamenilor… 🙂

Facem o pauza… si ne tinem si de glume…

DSCF0771

DSCF0773Preliminariile Campionatului European de Schi Nautic Alpin. „Las-o pe avarie, ca nu stam mult” 😉 Macar am reusit perfomanta sa ne calificam la vizita medicala aferenta…

DSCF0786Alta confluenta… daca o intalniti, ramaneti singuri cateva minute. Aici se aude ce cereti.

DSCF0787

Continuand prin padure, ne intalnim cu un maximum al mintii umane:

DSCF0790

DSCF0791A cioplit copacul ca sa infiga o scandura. Lucrare! Banca! Aveti cum sa intelegeti procesul gandirii autorului, ca eu nu reusesc? Bine totusi, ca nu a taiat copacul ca sa se mai odihneasca trecatorii… pe tulpina!

DSCF0794Varfurile acelea le-am ratat… pozate dintr-o poiana, aproape de monumentul ridicat in memoria celor care au cazut prin aceasta zona stancoasa… cu elicopterul.

DSCF0800Steagul Romaniei lipseste deseori. Poate mai trece cineva pe aici si aduce unul… Steagul israelian este innoit periodic.

DSCF0802Dumnezeu sa-i odihneasca!

DSCF0805Ajungem la intersectie de drumuri si trasee turistice. La dreapta, pe banda albastra se urca in Poiana Gutanului.

DSCF0806Aceasta este intersectia. Noi veneam din stanga.

DSCF0809Ma uitam spre culmile poienite ale Simonului si ma gandeam la ce povestea un prieten…

Au plecat acum vreo 3 ani prin Delta, la cativa kilometri de un sat, pe o mica insula. I-a lasat cineva cu barca, au avut un sac de paine si mancare pentru 10 zile. Au stat 10 zile, la soare, pescuind, traind in natura. Adica era un grup de prieteni. Incercam sa-mi imaginez cum isi gateau, cum isi umpleau timpul.

Cred ca as fi taiat tot lemnul de pe acolo, ca era, si as fi plecat naibii in a treia sau a patra zi 🙂 cu o pluta, cu ceva… Mi s-a parut o experienta unica pe care eu insa nu as face-o, mai ales sa mergi numai cu baieti 🙂 In doi, un el si ea, cred ca trece timpul un pic diferit. Si faceam eu paralele in aceasta poveste, pe acolo, pe la Simon, privind cadrul natural generos… cu case raspandite pe dealuri, flori, vegetatie, poezie… Concluzia mea: prin astfel de locuri superbe, nu ai de ce sa mergi singur. Trebuie sa mergi cu persoane care simt, inteleg, nu fac simple bifari de trasee. Frumoase peisajele din zona Bran-Simon-Moeciu dar nu ma vad singur in ele 🙂 Este nasol tare sa te plimbi singur prin astfel de locuri. Bine, ca nu mi-am propus sa fac asta vreodata!

DSCF0812Construit prin POS Mediu 🙂 finantare europeana integrala… acces modern spre niste fanete.

La intrare in sat am privit niste animale pascand si oameni care intorceau fanul. Ce frumos! Probabil ca dupa ani de munca, nu cred ca ei mai vad bucuria unor astfel de activitati… devine „un must”.

DSCF0813

DSCF0835Un pui de somn la umbra unui pom fructifer printre pui de gaina, gaini si bibilici…

DSCF0837Ne holbam prin curti… le zisesem ca mergem cativa kilometri pe strada principala denumita Iancu Gontea, un profesor…

DSCF0838

DSCF0839Nu ai cum sa stai singur intr-un astfel de peisaj 🙂

DSCF0843Casa veche

DSCF0845Util… am incercat uneori, in allte excursii.

DSCF0848Ma uit si vad pe peretele unei case, o placa de marmura…

DSCF0849Ne-am lamurit…

DSCF0852O alta placa pe cladirea scolii

DSCF0851Intersectia cu Manastirea Bran sau schitul Balaban cum i se mai spune…

DSCF0854Nici de data aceasta nu am ratat-o.

DSCF0859A doua biserica a satului…

La 18:40 ajungem si noi la drumul national, iar la 19 sosea ultimul autobuz spre Brasov. Urcam si coboram in Brasov, pe la Bartolomeu. La fix prindem autobuzul spre gara si de acolo ne-am suit intr-un IR si am coborat la Busteni…

Totul a mers bine… am coborat pe Valea Gaura intr-un timp mult mai mare decat se face la urcare 🙂 🙂 Dar asa se face in plimbari… Data viitoare cred ca urmeaza Valea Horoabei, dar sa mai scada apa… sa nu ne imbaiam pe langa scarile metalice.

Si alte poze:

a

cNu mai zic nimic… am zis!

Traseul turistic: Busteni – Jepii Mici – Sfinxul – Baza Salvamont Baba Mare – Vf. Omu – Valea Gaura – satul Şimon

Vreme buna, timp perfect pentru excursii. Ieri s-a aratat si ceva ploaie pe aici, dar primele zile ale lui septembrie chiar au fost perfecte. Intruna din aceste zile am facut si excursia de mai sus, o drumetie inceputa cam atipic pentru altii, destul de tipic pentru mine.

Itinerariul stabilit tot de mine… desi s-ar fi vrut altceva. Totusi m-am gandit ca este mai bine cum zic 🙂 fapt recunoscut apoi in unanimitate, asa ca am plecat din Busteni peste Bucegi la Simon. Eu dorind sa fac acest traseu exclusiv pe jos, am fixat intalnirea la Babele. Acelasi eu am uitat ca nu pot fi mereu punctual din cvasi-motive si ora 9 la Babele a fost de fapt un 9:40 pe la Baza de la Baba Mare. Nu mai conteaza cine te asteapta, fete sau baieti, batrani sau colegi, conteaza ca intarzii.  Pe la 7:40 eram abia in Busteni in centru 🙂 Si eu care trebuia sa fiu peste 80 de minute la Babele… nicio sansa.

Ulterior, am aflat eu ca inca o fata care a fost cu noi, urcase cu o zi inainte tot pe jos, singura, pe Jepii Mici. Foarte curios, am intrebat-o mai tarziu cand am aflat, de ce a mers, chestii din acestea, si mi-a zis ca a auzit ca este cel mai greu traseu si ca vrut pe acolo, ca a parcurs traseul in 4 ore. Pe masura ce povestea, in mintea mea a aparut contextul… deci cum statea asa intre blocuri, si-a zis „ce naiba fac eu pe aici, ia sa merg pe Jepii Mici ca este greu, de ce sa stau acasa” 🙂 . Am zis ca mor de ras si am necajit-o de cateva ori pe traseu cu treaba asta. Bine, i-am zis ca traseul de azi este un traseu lung dar a spus: „cu cat e mai lung, cu atat mai bine”, si mi-am dat seama ca se va descurca.

Deci am urcat repede Jepii Mici, pe la 8 am intrat in padure si pe la 9:25 eram iesit din Vale… mai exact, tin minte ca am primit un sms la 9:28 si semnal ai mai sus de cabana Caraiman, deci trecusem de aceasta locatie.

1La 8:11 eram la indicator, cu multumiri pentru cei care au sters porcariile scrise pe indicatoarele aflate de-a lungul traseului. Probabil cei de la Salvamont… m-am gandit cand le-am zis ca trebuie sterse… ca s-ar putea sa nu inteleaga si sa o ia ca pe o gluma. Dar au facut o treaba foarte buna.

2

3Treptele sapate

4Cascada Caraiman fara apa… Aici eram la 9:08, nu am urcat chiar rau…

5O capra neagra cobora prin spatele meu si… gata am ajuns 🙂

6In traseul spre cabana si varful Omu, marcaj banda galbena… cabana se vede acolo unde este sageata rosie

7O privire spre Coltii Morarului apoi pe sub Cerdac am continuat… sa ne apropiem de cabana Omu, intai cu privirea si apoi cu pasul 🙂

8Nu parea cine stie ce animatie pe la cel mai inalt varf al Bucegilor

9A aparut si un indicator nou, acesta cu cele trei trasee. Felicitari celor care au ridicat stalpul, l-au fixat si au adus indicatorul. Conteaza mult asemenea actiuni mici pentru ca ele decid niste evenimente… fiind indicatoare stie oricine unde merge.

10Dupa „Pe aici coboram” ma uit spre vf. Bucura

11si inteleg ca fie nu a vrut, fie ca a fost pe acel varf. Mai jos am aflat ca nu si-a dat seama ca acela este varful si de intors inapoi nu mai putea fi vorba, fiind deja foarte jos.

De la Omu, ne-am mai uitat asa de jur-mprejur:

12Traseul ce coboara pe Bucsoiu Mare, coboara tocmai dupa acel varf din imagine

13Traseul spre Bucsoiu are marcaj banda rosie si pe el se ajunge in Busteni in 4 ore… pe fundal se vede orasul Rasnov

14Releul Costila… vedere peste gardul fostei rezervatii de la Vf. Omu care nu mai exista decat pe hartie

15Cabana si refugiul Malaiesti

16Traseul turistic Bucsoiu-Malaiesti, marcat cu triunghi albastru, denumit si Brana Caprelor. Adica treci de varful Bucsoiu, cobori vreo 20 minute cel mult si se face o poteca la stanga cu marcajul pe care vi l-am spus. Foarte pitoresc traseul. Se coboara in Valea Malaiesti pe unde vedeti sagetile din poza.

17Peste muntele Padina Crucii zarim Lacul Tiganesti precum si traseul turistic ce urca spre Saua Tiganesti

18Lacul Tiganesti, considerat a fi singurul de origine glaciara din Bucegi

19Si deja suntem pe Valea Gaura, in opinia mea valea cea mai pitoreasca din Bucegi

20Pe stanga vedem bordeiul unde dorm noaptea ciobanii. De la Omu eu vazusem o turma de cai ce pasteau pe aici, insa ajunsi la fata locului caii erau de fapt magari :))

22De acolo am inceput sa coboram

23Cum spunea cineva mai jos: „De sus nici nu iti dai seama cat de frumoasa si de lunga este valea”

24Aici, am cuprins un intreg univers intr-o fotografie. Aceasta este cea mai faina poza a traseului… din punctul meu de vedere 🙂 …un element introdus in acest cadru poate naste o lume noua, zic si eu 😉

25

Imagini pitoresti dupa depasirea segmentului abrupt de coborare, prevazut cu lanturi, care, spre surpriza mea a parut din punctul celorlalti de vedere, partea cea mai interesanta a traseului:

26

27

28

29

Insa dupa admirarea acestor „peisaje desenate” ne-am asezat la un popas:

30Dupa ce am auzit de regim, de vegetarian, vegan si mai stiu eu ce… mi-am dat seama ce bine ma simt eu cu Pepsi si gratar. Probabil tot asa se simt si altii, important este sa faca fiecare ce crede.

31Un coacaz rosu ni s-a aratat chiar in zona de deasupra cascadei Moara Dracului, cadere de apa inexistenta acum 🙂 Coacazele care nu erau coapte cum ar trebui, deci cine mai trece peste vreo 2 saptamani 🙂 Important este sa nu le confundati cu altceva.

32

33Pana in Simon 1 ora si jumatate pe marcaj triunghi galben

34Pe aici am aflat ca suntem prieteni pana la urs. Adica daca vine ursul nu mai suntem prieteni 🙂 scapa cine poate 🙂

Dupa o coborare destul de accentuata am ajuns si la firul apei, poteca urmareste acest fir, traverseaza poieni superbe si ajunge intr-un drum forestier:

35

36

Am trecut si pe la monumentul militarilor cazuti cu elicopterul in muntele Gutanu:

37

38Constatam ca doar steagul Israelului mai este si ca lipseste al Romaniei. Poate trece cineva pe acolo si pune un steag…

39Tratament cu apa rece de munte 🙂

40

41

42Toamna, tu ne bati la geam sau deja ai venit pe nestiute…

Mergem ce mai mergem si vedem masina Jandarmeriei:

43

44Vreo 4-5 taurasi pasteau, pe dreapta observam o casuta si un mar. De o creanga a pomului fructifer atarna o sacosa. In sacosa, se ghiceau niste mere. Concluzia? Cineva mai trece pe acolo din cand in cand si atunci cand se mai coace un fruct, il aduna si-l baga in traista 😉 Hai ca toamna e lunga…

45Vestea buna este ca am ajuns in Simon. Vestea mai putin buna este ca urma un drum de cativa kilometri pana la statia de autobuz 🙂 Pentru mine era o placere, aveam de pozat cate ceva de prin Simon.

46Tatal era foarte atent la noi, ca nu cumva sa pricinuim ceva familiei 🙂

47I-am atras rand pe rand pe catelusii astia dupa noi, promitand ca vor fi parte din meniul de seara. Bietii caini, ce am mai ras de ei… Am vrut sa-i pacalesc si sa-i bag intr-o curte oarecare si sa-i inchid acolo, dar ideea mea a fost primita cu rasete si cu indemnul sa mergem ca ne ia lumea de pe acolo la bataie. Dintr-o curte, un mar isi intindea crengile peste gard venind in intampinarea dorintelor turistilor ca noi… Desi pornisem de la o casa cu un numar apropiat de 400, parca numerele scadeau foarte greu, abia am ajuns pe la 220, prin urmare mai era pana la statie… Eu ma vaitam cel mai tare, „cat mai e, ca nu mai ajungem” ca sa nu aiba loc nimeni de mine :))

48„Nu-l pozezi, uite ce frumos este…” Eu da, dar nici nu-l vazusem 🙂

49

50Asta voiam in mod special sa pozez. Este clar ca aici m-am rupt de grup, pentru vreo 20 de poze.

51Biserica din Simon, parca mai trecusem pe langa una… sau nu?!

52Aici trebuie sa mai vin… super poza.

Cand am ajuns la statia de microbuz, un nene de pe acolo ne-a spus ca trebuie sa apara si autobuzul, era vreo 17:35. Deci de la Omu si pana in Simon am facut circa 5 ore si jumatate de mers lejer.

53Poza din autobuzul spre Brasov, un bilet costa 7 lei. In Simon, am ajuns la concluzia ca nu vom prinde trenul de 19:35 spre Busteni si ca abia la ora 21 vom mai avea un microbuz.

Insa nu a fost asa, un moment de geniu al unuia dintre noi si am coborat din autobuz langa un taxi, un mijloc mult mai rapid. Cu 10 lei am ajuns la 19:24 la gara din Brasov.

Deci am prins trenul 🙂 Si excursia s-a terminat cum trebuia.

Traseul turistic: Busteni – Babele – Sfinx – Cerdacul vaii Cerbului – Mecetul Turcesc – Drumul Granicerilor – Refugiul Batrana – Vf. Batrana – Culmea muntelui Batrana – Valea si Canionul Horoabei – Manastirea Pestera Ialomitei – Padurea Cocora – Complexul sportiv Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stanei Regale – Busteni

Mai era putin si s-ar fi implinit un an de cand voiam sa ajung pe muntele Batrana… insa toate se fac la timpul lor. Pe 12 septembrie, anul trecut, am vrut sa ajung pe acel munte, pe un alt traseu decat acesta de fata. Aici imi propusesem sa merg: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/12/cand-te-cheama-poate-ca-trebuie-sa-mergi-muntele-doamnele-si-culmea-batrana/

Pe muntele Doamnele am mai fost de cateva ori in ultimul an, deci nu mai avea rost, asa ca am schimbat traseul. Sa continui tot cu primii pasi 🙂 Nu aveam de gand sa merg, de fapt, pe muntele Batrana. Cel putin nu ma gandeam la asta vineri. Insa vineri am primit un minunat cadou de la dl. Panac, directorul de la Telecabina Busteni, o carte din 2014 despre toata istoria vanatorilor de munte, dumnealui activand in aceasta arma ani de zile, avand gradul de colonel. Cartea a fost scrisa de un alt colonel, dl. Gheorghe Suman, si este exceptionala si de real folos pentru mine, aflat intr-o mare munca de documentare… stiti, ghidul! 😉 Ei bine, aceasta carte, „Glorie, Speranta si Onoare”, trebuia sa ajunga la una dintre cele mai indreptatite persoane sa o citeasca… si nu stiam de unde sa o cumparam. Daca are cineva un telefon valabil de la editura Univers Stiintific si la care sa se si raspunda, este rugat sa-l posteze.  Si tineam acea carte ca pe o relicva, ceva de mare valoare, si abia asteptam sa o dau… pentru ca tot datorita d-lui Panac mai aveam inca una.

Vineri, cartea parca ma ardea in rucsac, pentru ca stiam ce inseamna aceasta carte pentru cineva… cum aveam treaba la serviciu, nu as vrea sa-mi amintesc cat de repede am lucrat, cat de repede am alergat si cu ce febra musculara m-am ales. Sambata, oricum umblasem mult, iar dupa lasarea intunericului, abia mai mergeam 🙂 Dar am zis eu ca remediul nu poate fi altul decat un traseu lung pe Bucegi… adica la Vf. Batrana. Nu stiu ce mi-a venit, dar nu i-am zis decat lui Matrix unde vreau sa merg… apoi l-am stresat si pe el, in ideea de a-l face sa renunte, ma gandeam ca imi sta mai bine fugind pe coclauri, decat mergand. O idee ratacita, clar 😉

… si ajung cu el la telecabina din Busteni, iar la 9:30 eram pe la Sfinx, dupa ce coborasem din telecabina la statia de la Babele. Eu, imbufnat, iar plecasera boii de acasa si ma straduiam sa-i adun de pe pasunile altora.

SAMSUNGImi place foarte mult acea cupola ce alcatuieste varful muntelui Batrana. Fiecare dintre noi vedem lucrurile prin prisma a ceea ce stim, citim, etc… fiecare vedem cu proprii ochi. Ar trebui insa sa incercam sa deschidem ochii, mai degraba la nou, decat la sf-uri. Urmaream de curand alaturi de cateva sute de internauti, expeditia unui domn prin Bucegi care voia sa ajunga… in grota uriasilor dintre Sfinx si Babele, inchisa de americani si de alti nenorociti care vor sa ne foloseasca, stiti, chestii din acestea 🙂 Nu vreau sa spun prin asta ca nu am fi manipulati si folositi… apoi postase o poza cu „expeditionarii” fata de care americanii nu aveau cum sa mai ascunda secretul,  cu ei printr-o pestera din zona Cimitirul Elefantilor, mai jos de Babele 🙂 Si unii credeau ca au intrat in grota aceea, secret mondial.

Am si eu doi prieteni, un barbat si o femeie, cam pe aceeasi linie… pe unul l-am dus periodic pe munte, a invatat o multime de chestii si acum spune ca el le stia de mult, de mult timp, si de fapt, nu stia nici macar ce lemne sa foloseasca pentru foc sau ce semnificau unele marcaje turistice… iar celalalt, ar crede mai degraba ce scrie cineva pe net sau intr-o carte, decat pe mine, chiar daca realitatea arata ca eu am dreptate. Cand ii spun ca nu exista ce se spune, imi spune de unde stiu, ca-i cred idioti pe nu stiu cati, ca eu le stiu pe toate… desi s-a convins de zeci de ori ca nu se sustine ceea ce se vehiculeaza de cate unii.  Categoric ca nu le stiu pe toate, nimeni nu ar putea, dar in materie de Bucegi, sa-mi vii mie cu poze din Avenul Babelor si sa zici ca ai intrat in grota descrisa intr-o fabulatie, este peste putinta de acceptat. Astia care umbla prin Bucegi cu tot felul de idei ca elibereaza lumea de povara minciunii, ca dacii, ca sa murim ca unul pentru nu stiu ce, astia sunt doar pacienti care umbla in libertate. Noi avem nevoie de o mana de fier care sa ne conduca, sa ne ridicam prin munca si sa ne remarcam prin educatie, civilizatie, alt tip de rezultate…

SAMSUNGSpuneam anul trecut, tot in septembrie, despre eroziunea de la Sfinx… priviti acum, la un an distanta… Pentru ca nu costa cine stie ce, ideea nu este atractiva. Am inteles ca aceia de la Consiliul Judetean Dambovita au preluat ideea intr-un proiect si o vor aplica… mai incolo, mai tarziu 🙂  Sper sa se faca intr-o zi la Sfinx o amenajare, suntem prea needucati ca sa pastram ce avem. Aici scriam anul trecut o poveste despre acest monument realizat de om: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/15/renaturare-la-sfinx-oare-ar-fi-bine/

SAMSUNG

SAMSUNGUn monument foarte frumos, doar ca el nu vine din perioada geto-daca, cu Zamolxe, stramosii… ci de prin 1935. L-a cioplit cineva de nici o suta de ani, retineti: DACA ACEST CHIP AR FI EXISTAT, ISTORIA AR FI PASTRAT IN DIFERITE DOCUMENTE DESCRIEREA SA. PRIMII BUCEGISTI, ACEIA CARE AU PUS BAZELE TURISMULUI IN BUCEGI, NU SCRIU NIMIC DESPRE EL. REGINA ELISABETA, CU POVESTILE EI FASCINANTE DESPRE BUCEGI, NU FACE REFERIRE, CAROL I, REGINA MARIA, NESTOR URECHIA, FRATII SCHIEL, MIHAI HARET, STARETUL NIFON -CEL CARE CONDUCEA PRIMA ASOCIATIE TURISTICA DIN ISTORIA BUCEGILOR, ASOCIATIA „SINAIA”, DENSUSIANU IN „DACIA PREISTORICA”, BADEA CARTAN CARE TRECEA BUCEGII… NICIUNUL NU SCRIE DESPRE ACEST CHIP CARUIA NOI II SPUNEM SFINX. ASTAZI ESTE UN SIMBOL NATIONAL PENTRU CA-L ALATURAM STRAMOSILOR NOSTRI GETO-DACI, DAR EL NU VINE DE ACUM 2000 DE ANI. TOTUSI, ESTE O FIGURA SUPERBA, CE TREBUIE PROTEJATA, FIIND UN OBIECTIV TURISTIC.

SAMSUNGUn ambalaj 🙂 ce vine sa spuna mult despre educatia noastra. Nu mai avem unde sa solutionam probleme hormonale decat pe iarba, pe langa Sfinx 🙂 Dragi cititori, observati ca aici s-au iubit o Geta si un Dac 🙂 Probabil, noaptea, au venit la Sfinx sa li se arate vreun spirit si de frig, ce sa faca si ei… au pornit centralele. Cine stie cate a mai vazut si stanca asta…

Am pornit pe traseul marcat cu banda galbena ce suie la Vf. Omu, dorind sa mergem pe poteca de la baza Cerdacului si sa ajungem la intersectia cu traseul ce vine din Valea Ialomitei spre Omu.

SAMSUNG„Bolovanul lui Radu” – asa ii va ramane numele 🙂 Ajuns in acest loc, un prieten face mereu un popas

SAMSUNGCe imi plac astfel de peisaje… bine, am facut multe-multe poze pana mi-a placut una

SAMSUNGO privire spre Vf. Omu, inainte de a intra pe poteca de sub Cerdacul vaii Cerbului, dar noi nu aveam vreo treaba cu Omu

SAMSUNGIzvorul de la Cerdac, uneori curge, alteori nu… ieri i-am ascultat doar eu murmurul

SAMSUNGStanca uriasa denumita Mecetul Turcesc… un idiot, ca sa merg pe linia spusa de un prieten… a scornit o poveste cum ca de aici aruncau dacii copiii nascuti cu handicap. In conditiile in care noua nu ne-au ramas mai mult de 150 de cuvinte dacice si cateva inscriptii, vine un prost sa spuna asa ceva. Si multi cred ca asa au si stat lucrurile…  Unde este sageata galbena, trebuia sa ajungem, de acolo incepe Drumul Granicerilor, vechea poteca de granita dintre Vechiul Regat si Transilvania.

SAMSUNGIn drum spre Mecet, trecem si pe langa o alta stanca, denumita Saturn, tatal zeilor 🙂 Ca stanca si ca obiectiv, este interesanta, dar nu are vreo treaba cu vreo legenda, cu zeii, cum se mai crede… daca as sta sa ma ocup de asemenea prostii, as veni cu vreo 200 de stanci de prin Bucegi ce merita o denumire.

SAMSUNGLasam traseul din Valea Ialomitei, se vad stalpii, si mergem deasupra Mecetului. „Montaniarzii” scoliti pe site-uri de inchipuiri spun ca este o pestera in aceasta stanca, de fapt, este o grota mica, in panta, fara nimic interesant… dar deja are tot felul de povesti, evident, toate sunt adevarate 🙂 🙂

SAMSUNGPrivim prin Valea Ialomitei pana la acea mica pata din zare: Lacul Bolboci

SAMSUNG

SAMSUNGPestera celebra care ar comunica subteran pana sub Vf. Omu. Va dati seama ca are doar cativa metri si ca totul este o poveste… sa precizez ca nu este aceea din Mecet, este alta 🙂

SAMSUNGValea Gaura, cea mai frumoasa si mai lunga vale din Bucegi

SAMSUNGNu-i asa ca sunt superbe? Am mai stat pe aici, o vreme, sa ma uit, Matrix, care intotdeauna merge inainte, nu a venit 🙂

SAMSUNGEu mai pierd timpul, abatandu-ma constant de la traseu… cand vad doar poteca, ma plictisesc, si imi fac de lucru unde vad cu ochii. Putini au rabdarea lui Matrix 🙂

SAMSUNGO privire inapoi, cu galben, Vf. Omu, cu rosu, stanca Saturn, si in dreapta Mecetul Turcesc… vedeti in dreapta si stancile albe, calcarele in care se afla acea pestera… in spatele stancilor este Valea Gaura. Grota, daca ar merge mai departe de cativa metri, ar da in peretele acelei vai, in niciun caz nu ar ajunge spre Omu

SAMSUNGSi inainte, Drumul Granicerilor… ce mai fugeam pe aici pe 14 iunie, la ultramaratonul Bucegi-Leaota.

SAMSUNGCupola Batranei 🙂 hai ca mai avem putin…

SAMSUNGSi s-a gasit un turist normal care sa lege acest indicator abandonat pe sol. Niciodata nu l-au montat realizatorii traseului turistic pe stalp. Punctul rosu este marcajul ce traverseaza culmea muntelui Doamnele…

SAMSUNGTot  pe langa traseul turistic… vazusem eu candva ceva ce trebuia pozat acum mai in detaliu

SAMSUNGAceasta punte suspendata… foarte frumoasa!!! 🙂

SAMSUNGPutin inclinata spre stanga

SAMSUNGCativa pasi, nu mai multi… ca nu stau bine cu echilibrul in general, iar atunci, in mod special

SAMSUNGDesi nu s-ar zice

SAMSUNGDin nou Valea Gaura, poate o sa mai merg pe aici, luna aceasta sau cealalta, sa coboram in Simon de data asta… pe triunghi galben…

SAMSUNGAcum sa revin la muntele Batrana, ne apropiam… prin acest jnepenis am mers 8 minute si au fost facuti 1207 pasi, fiind consumate 38 de calorii… asa spunea o jucarie de-a lui Matrix. Varful acesta, Batrana, situat la 2181 m altitudine, este considerat de unii mistici, un loc al energiilor negative, aflat in antiteza cu Gura de Rai. Oricum, cu energia mea negativa din acea zi, bateam orice 🙂 …are unul din Busteni un taxi si pe masina scrie „ma invidiaza concurenta” :)… asa si cu mine 😉 Il invidiaza concurenta, auzi…

SAMSUNGRefugiul Batrana

SAMSUNGSpre dreapta continua Drumul Granicerilor, pe directia aratata de sagetile rosii intalnim traseul turistic ce coboara prin Valea Doamnei pana aproape de pensiunea Cocora, marcat cu triunghi rosu. Pe indicatorul din fata scrie 2 ore si jumatate, eu zic ca daca ati ajuns pana aici, nu aveti cum sa nu ajungeti la acea pensiune situata vizavi de statia de telecabina de la Pestera, in cel mult 2 ore. Pe directia aratata de sagetile galbene este limpede ca ne indreptam spre polul răului 🙂 Am intalnit si o turma de ovine, deci le place si lor raul 😉 se spune ca vietatile ocolesc astfel de locuri, ca ele simt mai bine decat omul… dar cate nu se spun, si daca nu le asezi pe un fundament, o iei asa, pe campii, sau pe culmea muntelui Batrana…

SAMSUNGJnepeni „colorati”

SAMSUNGFoarte frumos 🙂 un covor de licheni albi… este clar ca eram prin zona varfului Batrana

SAMSUNGPoluare zero

SAMSUNGPe varf 🙂 Aici am facut un popas sa mancam, sa privim, eu m-am simtit bine 🙂 pe aceasta cupola… se mai spune ca o cupola este cea mai buna constructie de sustinere a vietii 🙂 Odata, mi-a zis cineva sa nu ma duc intr-un loc, ca ma prind niste reptilieni si nu am cum sa ma apar de ei… Oooo! dar mi-a fost asa de teama, incat a doua zi am ajuns acolo… dar fiind de-al casei, ne-am strans doar mainile, am facut schimb de telefoane si de like-uri pe facebook 🙂 Restul va povestesc intr-o alta viata… nici fata in fata nu am cum sa va spun, ca ar trebui sa plece doar unul, nu-nu, secretul este secret 🙂 🙂 Ati fi foarte suprinsi daca ati afla cate sute de persoane cred cu tarie astfel de scenarii…

SAMSUNGCe peisaj! Pe acolo este traseul „Drumul Granicerilor”

SAMSUNGVarful Batrana, de acolo venim, o privire inapoi… foarte frumos, mai vin pe aici, cat de des am sa pot…

SAMSUNGAcolo, jos, sunt traseele spre Babele, Valea Ialomitei-Omu, culmea Doamnele, Valea Doamnei. Il zapacisem pe Matrix. Razvan, la telefon, imi spunea sa fac o diversiune si sa-l las pe acolo 🙂 Venea el acasa singur… 🙂 El nu mai avea chef tot stanga, tot dreapta, iar eu aveam tot timpul din lume 🙂

SAMSUNGPe acolo urma sa coboram, intersectam un drum, faceam dreapta si ajungeam la stana din valea Horoabei

SAMSUNGAdica aici

SAMSUNGAm inceput sa coboram prin pitoreasca vale a Horoabei

SAMSUNGPeisajele sunt extraordinare, acest traseu este unic in Bucegi si nu este deloc usor, asa cum spun cate unii pe diverse forumuri… veti vedea in imagini

SAMSUNGSe merge drept inainte… ei bine, pe acest traseu pitoresc l-am intalnit pe dl. Claudiu si pe sotia dansului. Dansii mai citesc pe aici si le multumesc pentru ca am reusit sa ne cunoastem. Marturisesc ca am fost foarte surprins si nu mai stiam ce sa spun 🙂 Pe acolo nu ma mai intalneam cu oameni de pe acest blog, dar este posibil orice. De-a lungul timpului, am intalnit multi oameni de munte datorita acestui blog… si cand merg prin oras, sunt tot felul de oameni cu care ma salut, vorbesc… am o mica multumire, am facut cate ceva, unii ma cunosc asa cum sunt, exista ceva familiar care ne leaga.

SAMSUNGCand vedeti apa izvorand din stanca, sa nu aveti niciun dubiu… este cea mai buna. Cand o vedeti curgand prin albii, ar trebui sa va puneti intrebari. Un astfel de perete cu izvoare nu are cum sa aiba decat o apa curata

SAMSUNGPe sub acea stanca trebuie coborat, nu se trece pe deasupra 🙂

SAMSUNGCam asa ceva

SAMSUNG

SAMSUNGPe acolo am coborat, ii lipseste o treapta, dar cand ai picioarele lungi, nu este vreo problema

SAMSUNGMai mergem putin si intalnim o alta scara, mai mare, metalica, mult mai sigura

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGIata cine a facut uriasul efort de a transporta pe bucati, prima scara metalica in acest loc. Din pacate, a fost luata de o viitura, iar aceasta recenta a fost amplasata de salvamontistii damboviteni

SAMSUNGSplendid!

SAMSUNGMai multi tineri coordonati de salvamontisti invatau tehnici de escalada si de salvare

SAMSUNGI-am privit putin, apoi am continuat sa coboram

SAMSUNGPe acolo trece traseul 🙂

SAMSUNGDin dreapta, de la nici 20 metri, iese acel suvoi de apa

SAMSUNGSa intram, asadar

SAMSUNGDupa ce trecem prin acel tunel, vine iar o coborare accentuata. Va spuneam ca nu este un traseu usor, multi asa il lauda. Pentru un om de munte, obisnuit cu tot felul de trasee, poate fi unul usor. Atat timp cat pe aici exista riscul sa te accidentezi grav, nu recomand acest traseu pentru incepatori… asa, cu mai multi, asigurati in coarda, unii incepatori pot merge

SAMSUNGPoteca vine de undeva mult deasupra cascadei… si este foarte stramta

SAMSUNGAcesta a fost primul marcaj al traseului… trebuie sa stiti ca acest traseu nu este unul turistic. Ca sa devina turistic, deci omologat, trebuie sa indeplineasca niste conditii… cam greu de amenajat pentru a indeplini toate criteriile. Altfel, pentru cei cu experienta montana, este un traseu spectaculos.

SAMSUNGIn poiana Horoabei

SAMSUNGNoua cabana Horoabele, noua, pentru ca i s-au mai facut niste imbunatatiri, modificari vizibile

SAMSUNGAcces spre zona curtilor manastirii Pestera Ialomitei… vedeti si un mic izvor, sper sa nu aveti vreodata intentia sa beti apa din el. Mirosul, desi persistent, nu le spune unora nimic… pe ideea batraneasca si imbecila ca „apa, daca trece de 7 pietre, este buna de baut”.

SAMSUNGAsta ca sa stiti sa nu bateti drumul de pomana 🙂 Probabil se fac ca lucreaza si inventeaza pretexte sa cheltuie banii, zic si eu, parerea mea 🙂 neavand incredere in astfel de „proiecte”… adica trecutul nu-i recomanda. Au mai incercat ei sa dezvolte turismul in Bucegi, cheltuind milioane de euro, nerealizand, insa, nimic

SAMSUNGCurtile manastirii si biserica veche

SAMSUNGBiserica noua cu hramul Sf. Nifon

SAMSUNG

SAMSUNGAproape de padurea Cocora sta aceasta podoaba de toamna

SAMSUNGIn trecut, acest traseu se numea „Drumul lui Butmaloiu”. Pe acest marcaj am venit de la hotelul Pestera si ne indreptam spre Complexul de la Piatra Arsa. Daca primul este in Valea Ialomitei, ultimul se afla pe Platoul Bucegilor

SAMSUNGSe vede Complexul, de unde noi trebuia sa facem dreapta. Continuand pe marcaj banda albastra, se ajunge pana in Poiana Stanei Regale.

Dar sa nu plecam asa repede 🙂 Nu inainte de a vedea cate masini platesc taxa de parcare la bariera de la Piatra Arsa:

SAMSUNGTot ce se afla intre acele panouri sunt platitori de „taxa”

SAMSUNGPe stanga drumului spre complex sunt niste adaposturi pentru cai

SAMSUNGBun, si ajungem si la complex. Spuneam acum cateva luni ca administratorii au demolat cabana veche, in loc sa o repare, sa o conserve cumva, ei au daramat-o. Ca si cum iti duci la maculatura albumul de familie cu pozele bunicilor. Fraierii si-au dus la gunoi istoria si au ramas cu o constructie inestetica din beton. Spuneau ca ridica altceva mai frumos, stiti, vechea poveste, dar vad ca au turnat o fundatie departe de fostul loc al cabanei.

SAMSUNG

SAMSUNGAcesta este locul denumit „stadionul de la Piatra Arsa”… pe aici se antreneaza, adica dau niste ture de teren, sportivi din diferite loturi. Ierburile acelea nu au fost taiate in vreun an, noroc ca mai cade bruma, mai intra vacile 🙂 Pana la urma, este senzatia aceea ca te antrenezi in mediu ostil :)) Sigur despre asta este vorba…

SAMSUNGSi am ajuns si pe Piciorul Pietrei Arse, apropiindu-ne de intrarea in padure. La 16:45 eram in fata complexului, 30 de minute mai tarziu eram pe poteca de pe Piciorul P.A.

SAMSUNGS-a dus si banca asta, invinsa de timp

SAMSUNGInchei cu o observatie facuta anul trecut, tot in acest loc… dar mai bine sa pun link spre acel articol: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/07/intoarcerea-la-inocenta-poiana-stanii-regale/

Pe la 18:30 am ajuns acasa, nu eram obosit, contrar asteptarilor proprii, ci eram asa, impacat cu soarta 🙂 Febra musculara imi disparuse si nu simt nimic nici azi, luni. Dupa cateva nopti in care am dormit foarte putin, ma asteptam sa fiu praf. Pe la 1 noaptea faceam baie 🙂 pe la 3 am reusit sa adorm, pe la 8 am plecat cu treburi de serviciu. Am avut energie de la polul răului :)) Am si baut 2 cani de ceai din flori de rododendron, imi spusese mie parintele Ioanichie de la schitul Sf. Ana, acum cativa ani, niste chestii despre acest ceai. Apoi, eu daca mai dau si la altii, mai imi spun si ei… despre efecte.

As mai adauga si ca pe abrupturile muntelui Moraru am vazut prin binoclu multe capre negre, ca imi place sa gasesc anumite pietre albastre, destul de rare, si ca, bineinteles ca am gasit una, ca erau multi turisti pe trasee, in special pe Drumul Granicerilor, ca am luat cazaturi cat pentru tot anul, nefiind atent… si m-am ales cu mai multe semne de buna purtare, stiam eu ce stiam de nu am mers pe acea punte suspendata, poate cadeam de pe acolo :)… ne-am incurcat cateva minute bune prin niste jnepeni, dar mi-a placut sa aud cum il cuprindea disperarea pe Matrix 🙂 … mai era ciobanul de la iesirea din padurea Cocora ce striga: „Uuu!” asa, in nestire. Nu era nici macar ecoul ca sa-i raspunda, dar el striga intruna, ii placea sa se auda si cred ca si radea 🙂

Treaba este ca daca ai ceva conditie fizica si iti place muntele, retii o gramada de aspecte!

Mai putin de 24 de ore pana la startul Marathonului 7500

Maine dimineata, la ora 6, se da startul competitiei Marathon 7500.  Sunt doua trasee de alergare montana in cadrul Marathon 7500, un ultramaraton de 90 km si un maraton de 45 km.

Marathon 7500 (7500 vine de la diferenta de nivel), supranumit „regalul maratoanelor din Romania”, a ajuns in 2014 la a 6-editie.

In acest an ajung si eu la a 5-a participare consecutiva… de trei ori la ultramaraton si o data la maraton, iar acum tot la ultramaraton.

Iata cateva imagini de anul trecut:

Cu o zi-doua inainte de acest concurs, parca se schimba atmosfera, incepe febra pregatirilor in care se prind rude, prieteni, colegi, etc. Marathonul 7500 te scoate din tiparele zilnice, doar cand te gandesti la cat este de lung traseul si pe unde ajungi, te asezi putin cu picioarele in apa rece, cum spune cineva 😉 si iti pui intrebarea: „Cum va fi anul acesta?”

Pot spune ca nicio editie nu seamana cu alta, in fata ai un traseu ce strabate cele mai importante trasee turistice din Bucegi. Unii oameni isi propun sa ajunga intr-o zi la Vf. Omu, traseul de concurs te aduce de trei ori la Vf. Omu, din trei directii diferite… si toti ne propunem sa facem acest lucru in cat mai putine ore…

La prima participare am incheiat traseul pe locul 8 in 36 de ore, apoi, de la an la an, timpii s-au redus, 28 ore, 25 ore… ar fi bine sa urmam acest trend. Particip cu un prieten din Brasov, Iulian de la Clubul pentru Protectia Naturii si Turism, club ce organizeaza evenimentul. Cu el nu am alergat in acest an 🙂 ne-am antrenat separat. In schimb, avem un ritm apropiat si ar trebui sa ne potrivim… daca unul alearga prea repede, il oboseste pe celalalt si gata, s-a terminat concursul, nu mai are cine sa alerge.

Ultramaratonul de 90 km de pe Bucegi este o cursa in primul rand tactica, daca nu iti distribui bine resursele, ai patit-o. Cazi psihic, apoi fizic.

O sa aflati mai jos, in aceste zile, detalii despre ce fac la aceasta cursa 🙂 Tot in acest articol. La fel ca in ziua de 28 noiembrie cu piramida de la Sfinx… Multumesc!

SPATIU PENTRU TEXT 🙂

 

VINERI, 18 IULIE, ORA 20:30 – Având în vedere faptul că vremea pe Bucegi a fost întreaga zi total nefavorabilă, cu vânt, ploaie interminabilă, temperaturi scăzute, ceaţă densă pe seară, ţinând cont şi de apropierea nopţii, organizatorii au considerat că nu este cazul să se asume nişte riscuri inutile şi au hotărât, după ce au trecut aproape 14 ore de la începerea concursului de ultramaraton, ca acesta să se încheie. Se fac eforturi pentru recuperarea tuturor concurenţilor de pe traseu şi reunirea acestora la tabăra de bază din zona telecabinei de la Peştera.

Adrian şi colegul lui ajunseseră deja la vârful Omu, venind de pe Bucşoiu, erau în grafic, aşa cum acesta este prezentat mai jos. 

 

SAMBATA, 19 IULIE, ORA 11:00 – Sunt acasa 🙂 Am plecat de dimineata, la 7:20, din tabara de la Pestera, urcand spre Babele si coborand in Busteni, pe Jepii Mici. La 9:45 eram in Busteni. Despre concurs, cred ca veti citi maine seara sau luni. A fost ceva incredibil. Ploi torentiale ne-au surprins si pe Valea Obarsiei Ialomitei, si pe Valea Cerbului, cat si pe Bucsoiu. Niciun echipament de protectie nu avea cum sa reziste acestor intemperii. Era foarte frig si inghetau hainele pe noi, fiind si uzi pana la piele. Nu exista niciun concurent care sa nu fi fost ud… adaugam vantul puternic, ceata… toate acestea au condus la intreruperea concursului. Organizatorii au luat cea mai buna decizie, cred ca s-ar fi intamplat multe nenorociri daca nu ar fi procedat asa. Evident, multi au fost nemultumiti, dar ce sa facem, nu gandim individual, nu conteaza performanta si aventura, ci siguranta tuturor participantilor. Multumesc 🙂 Bineinteles ca mai merg si la alte maratoane, chiar daca la acesta se putea incheia cine stie cum…

 

 

 

TIMPII PROPUSI DE NOI:

Startul se da din fata telecabinei Pestera, la ora 6 a.m.

La ora 7:00 vrem sa fim la primul punct de control situat la cabana Valea Dorului.

La ora 8:00 trebuie sa fim la postul 2 aflat la Poiana Stanei Regale, venind pe directia Saua Vf. cu Dor-Cota 1400-Schitul Sf. Ana

La ora 9:15 trebuie sa fi urcat deja Piciorul Pietrei Arse si sa fim la Complexul Sportiv Piatra Arsa, unde este al 3-lea punct de control.

La ora 10:15 trebuie sa fi coborat Jepii Mari si sa fim la intersectia cu traseul ce urca Jepii Mici, la al 4-lea punct de control.

La 11:45 trebuie sa atingem punctul 5 situat la cabana Babele.

La 12:30 ar fi bine sa fim inapoi la Pestera, la tabara de baza, unde este al 6-lea post de control.

Urmeaza sa plecam in 15 minute din acest loc, pe Valea Obarsia Ialomitei, pana spre Vf. Omu.

La ora 14:25 trebuie sa bifam postul 7 de la Omu si sa incepem sa coboram Valea Cerbului pana la cabana Gura Diham.

La ora 16:30 trebuie sa fim la postul 8 de la Gura Diham si sa incepem urcusul inapoi, spre vf. Omu, prin Poiana Izvoarelor si Abruptul Bucsoiului, portiune de traseu ce reprezinta una dintre spaimele concurentilor.

La ora 18:00 trebuie sa fim la intersectia de trasee „La Prepeleag”, la postul 9.

La ora 19:30 trebuie sa fim la vf. Omu, atingand postul 10.

La ora 21:00 trebuie sa fim la refugiul Ciubotea din zona Bran, la postul 11, dupa ce am coborat Valea Ciubotea. Valea aceasta este foarte urata, se coboara normal in 4 ore. De la refugiu trebuie sa plecam la ora 21:20 spre Valea Gaura.

La 22:45 trebuie sa fim la postul 12 de langa Stana Gaura.

La 24:30 trebuie sa atingem pentru ultima oara Vf. Omu, bifand postul 13, dupa care alergam pe ramura vestica a Bucegilor, fosta granita intre Romania si Austro-Ungaria, ajungand in Saua Batrana si coborand spre Poiana Gutanu.

La ora 2:30 trebuie sa atingem postul 14 situat in Poiana Gutanu si sa plecam spre Saua Strunga.

La ora 3:40 trebuie sa bifam si postul din Saua Strunga, cu numarul 15, si sa coboram spre cabana Padina.

La ora 5:00 ar trebui sa trecem linia de sosire, daca totul decurge bine.

Adaug o intarziere de ora, pentru ca poate pierdem 5 minute intr-un loc sau 5 in altul, etc. In mod normal, daca reusim sa nu rupem ritmul, trecem de stane cu bine, nu dam de vreun urs si nu ne accidentam prin bezna, in 24 de ore am incheia traseul. Ca de obicei, eu ma incalzesc greu si abia pe la Piatra Arsa ma dezmeticesc si incep sa am un ritm bun… oricum, pentru mine ca psihic nu inseamna nimic pana ajung inapoi la tabara, la postul 6. In mintea mea este fixata de ani buni ideea ca, de fapt, atunci incepe problema, traseul, pana atunci am fugit si noi putin, vreo 35 de km. Important este sa nu coboram Valea Ciubotea pe intuneric… pe acolo sunt multe obstacole si vom pierde timp abordandu-le noaptea. Pe lumina, le sari, le ocolesti, vazandu-le de la distanta.

Pe Ciubotea si Gaura ma ia capul in fiecare an, imi zic ca nu mai vin niciodata, ma intreb ce caut pe acolo, intr-un an, in 2011, de nervi, am urcat singur toata padurea pana la stana Gaura. Am ramas in urma, bodoganind, pana nu am mai vazut nicio lumina de frontala in fata, ci doar bezna. Urcam asa, injurand. Apoi, cand m-am saturat, nu mai aveam stare, ca de ce nu mergem mai repede… Aici este frumusetea acestui ultramaraton, treci prin multe stari, totul pare inuman, te intrebi cat poate indura un om 🙂 iar finalul este apoteotic. Cati termina un astfel de traseu? 🙂

In fiecare an, multe echipe nu trec linia de sosire… cei mai multi isi propun sa incheie traseul cu bine, eu vreau un timp cat mai bun, mai jos de pozitia 10.  Acum, cum o vrea Dumnezeu 🙂

In 2012, de la cabana Padina am taiat drumul pe o poteca paralela cu apa Ialomitei, asa am castigat vreo cateva minute, de fapt primul traseu turistic pe acolo era, in trecut. Astfel am depasit un echipaj feminin sau mixt nu mai stiu exact, -ce venea pe drumul auto-, dar cred ca erau doua alergatoare… de la un club sportiv cunoscut. In tabara, am ajuns inaintea lor cu cateva minute… desi nu concuram cu ele, acestea fiind la feminin, ne-am trezit intr-o poveste ciudata. Mare parte din tabara spunea ca vom fi descalificati, unii baieti spuneau ca fetele s-au plans organizatorilor ca am scurtat traseul si ca ele erau foarte orgolioase si nu suportau sa le intrecem, fiind foarte bune… Unii vorbeau, eu stateam linistit, fiindca nu eu am scris regulamentul concursului, ci organizatorii. Prin urmare, orgoliu sau nu, regulamentul avea o prevedere si anume: ca este permisa folosirea scurtaturilor. Probabil anul urmator au luat-o si ele tot pe acolo… asta este, daca nu cunosti, pierzi timp.

Important este sa incheiem acest ultramaraton si sa intram in primele 10 echipe. In acest an, competitia aduce la start peste 200 echipe, unele inscrise la ultramaraton, altele la maraton. Diseara o sa fiu in cortul meu la Pestera si maine pe vremea aceasta alerg… ia sa vad pe unde ar trebui sa fiu… este 10:52 acum… sunt pe laaa… jumatatea Jepilor Mici 🙂

Numai bine!

Traseul turistic: Busteni – Babele – Varful Omu – Muntele Scara – Coltii Clincei – Saua Tiganesti – Muntele Clincea – Bran

Cum sa incep cel mai bine, oare?! 🙂 A fost cel mai frumos traseu pe care l-am parcurs anul acesta. A fost asa cum trebuia sa fie…

Mereu mi-a placut traseul pe muntele Clincea, pe care cobori de la Omu la Bran. Este pitoresc, cu multe de vazut. Suplimentar, au mai fost si altele de vazut.

Intrucat toate articolele-prezentari de trasee turistice, sunt vizualizate intens fiecare, zilnic, si aceasta postare va fi facuta in acelasi ton ca si cele anterioare: descriere, detalii, imagini, repere, recomandari.

Traseele spre Bran, ce pornesc de la Vf. Omu, pot fi realizate numai dupa ce te informezi in prealabil despre starea vremii. Parcurgand suprafete insemnate de gol alpin, devine riscant pe ploaie cu tunete si fulgere. Iarna, practic nu ai ce cauta pe aceste trasee.

Din Busteni am urcat cu telecabina la Babele, la ora 9 eram sus pe munte. Trebuie facuta o distinctie: pe munte mergi sa te antrenezi, sa vezi peisaje, sa te relaxezi, sa te simti bine, sa inveti unele lucruri. Nu poti si sa alergi si sa privesti…de aceea am si mers cu telecabina, ca sa fie timp sa vezi cam tot ce se poate vedea de pe un astfel de traseu.

In rucsac, cand mergi pe un asemenea traseu, trebuie sa ai tot ce trebuie, niciodata nu stii ce se va intampla. Ca o constatare, mergi ani de zile pe Bucegi, si este de ajuns un moment de neatentie si te poti accidenta. Pe munte, ca sa te simti bine, trebuie sa ai la tine tot ce iti trebuie. Ca fapt divers, eu pe traseele turistice, vara si toamna, nu port bocanci de munte. Explicatia mea este simpla: adidasul de munte este mult mai practic, nu-ti oboseste piciorul, nu iti tine fix piciorul, este bine sa ai glezna libera…acum, fiecare cum stie; unii vor sa-si tina glezna fixa. Cert este ca niciodata nu am facut vreo entorsa, scrantit piciorul, din acestea. Si merg de mic…

1Din telecabina, vedere spre Brana Caraimanului. Localnicii din zona telecabinei se uitau la munte si spuneau ca vine ploaia 🙂

2La Babele. Cum presupuneam, pe munte era destul de placut, plafonul jos de nori dadea impresia falsa ca va ploua

3Poteca sau drumul de pamant spre Sfinx, stanca mai mare ce se vede drept inainte

4Sfinxul

5Si un mic cort, langa o alta stanca renumita a Bucegilor

6In imagine, zona Babele, cu verde este acoperisul cabanei. Noi aici eram aproape de stanca Baba Mare.

7Baba Mare este unul dintre cele mai bune puncte de vizualizare a Bucegilor, dominand vecinatatile. In imagine Valea Ialomitei, o mica parte din aceasta. Sagetile verzi indica traseul turistic Pestera-Valea Doamnei-Saua Batrana-Poiana Gutanului-Moeciu de Sus, marcaj triunghi rosu. Sageata mov reprezinta stana din Piciorul Doamnei.

Sagetile galbene arata traseul Pestera-Obarsia Ialomitei-Vf. Omu, marcaj banda albastra. Sagetile rosii reprezinta un drum de caruta ce iese in Valea Horoabei, la o stana. Nu este un traseu turistic.

8Aspect spre Valea Ialomitei, zona Pestera. Cu sageata galbena, traseul ce coboara de la Babele la Pestera. Cu albastru-postul Jandarmeriei Montane, cu verde-statia de telecabina Pestera, cu rosu-refugiul salvamont, cu maro sageata dubla-Pestera Ialomitei, cu mov-hotelul Pestera. Constructiile mai de departe apartin zonei Padina.

9Sageata cea mai de sus reprezinta cel mai frumos punct panoramic al Bucegilor, Podu cu Florile. Cu sageata galbena-drumul asfaltat Bolboci Mal Stang, cu verde Cheile Tatarului, pe acolo trece vechiul drum Bolboci, neasfaltat. Cu rosu, barajul si lacul Bolboci.

10Desi un curent impingea ceata spre Platoul Bucegilor, un vant ce sufla pe Platou nu lasa ceata sa vina. Astfel, aceasta ramanea doar pe marginea abruptului prahovean, creand impresia de jos, din Valea Prahovei, ca pe munte este o vreme neprielnica drumetiilor.

11Sa-i dam Bolovanului, ce este al lui 🙂 Aici un mic aspect din patria Bolovanilor 🙂

12O turma de circa 1200 de oi. Nu am vazut niciun caine. Unul din ciobani, ne-a prins un miel sa-l mangaiem. Bietul de el se zbatea, dar am pus mana pe el 🙂 Frumoase oi!

13Asa se transporta pe la stane, la statia meteo, si la cabana Omu, anumite lucruri. Vin unii cu un Aro si altii cara cu un tractor cu senile

14Valea Cerbului si sus de tot, cabana de la varful Omu. Observati cate serpentine descrie poteca turistica marcata cu banda galbena. Este un traseu ce leaga Busteniul de acest varf.

15O multime de floricele la tot pasul

16Poteca noastra, marcaj banda galbena de la Babele si pana la Omu, trecea pe sub acest parapet natural stancos, denumit Cerdac. O sa va spun mai jos detalii despre acest loc.

17Mecetul Turcesc, o imensa stanca alcatuita din calcare jurasice, ce domina Valea Ialomitei. Scriu despre Valea Ialomitei pentru ca aceasta este perspectiva oferita de acest traseu Babele-Omu, in partea stanga a sensului de deplasare.

18Muntele Obarsiei. Cu rosu este un drum foarte rau de acces, pe care se deplaseaza acel tractor cu senile mentionat. Iarna, acea varianta de acces este mai sigura pentru turisti, ma refer la aceia ce incearca sa ajunga totusi la varful Omu, desi este interzis. Cu verde, este poteca de vara, pe care am venit si noi. Intre cele doua, poteca si drum este Cerdacul, meterezele naturale de stanca. Incorect, mai este denumit Ceardac sau Cerdacul Obarsiei Vaii Cerbului. Din muntele Obarsiei, nu ies decat izvoarele raului Ialomitei, care curg in alta directie. Asadar corecta este denumirea de Cerdacul Obarsiei, si atat.

19Poteca cu banda galbena, ultima parte spre Vf. Omu. In fata, in dreapta se vede Vf. Bucura

20Cabana si stancile de la Vf. Omu. Nu va luati dupa ce spun unii, ca la acest varf au fost mai multe stanci uriase si ca una nu mai este. Sunt toate cele trei, mari, in aceleasi locuri milenare. Este plin internetul cu tot felul de prostii.

21Statia meteo de la Omu

22Pe culmea din dreapta, se merge spre Bran

23Valea Gaura, cea mai pitoreasca vale din Parcul Natural Bucegi. Atentie, traseul nu incepe de-a dreptul ci din Curmatura Hornurilor, undeva in dreapta, la cam 20 de minute de mers, distanta de varful Omu

24Oile de la stana din Gaura (sunt 2 stane in aceasta vale, una in caldarea de sus, si alta jos, la limita de sus a padurii).

25Aici este Curmatura Hornurilor, intersectie de trasee. De unde venim noi este poteca spre Vf. Omu, inainte traseele spre Bran prin Valea Ciubotea si muntele Clincea. In dreapta este Hornul Mare, si se coboara spre Malaiesti, in stanga, traseul spre Bran prin Valea Gaura.

26

27Acum vara, eu va recomand sa nu intrati in acest horn. Pot veni pietre peste voi sau peste cei aflati mai jos

28Asa arata „traseul turistic” prin Hornul Mare, apa, zapada au spalat terenul. Cea mai buna cale de acces spre valea Malaiesti ramane poteca de vara

29Un mic urcus spre Varful Scara, noi urmaream de la Vf. Omu, marcajul banda rosie

30In stanga cum urcam, vedem jos: cu galben, mica stana din caldarea superioara a Vaii Gaura, cu sageti rosii traseul turistic spre Bran, marcaj cruce rosie

31

33O uriasa stanca, denumita „Altarul Zeilor”. Povestea/legenda, am auzit-o cand eram mic, la unul din cei de pe la Pestera Ialomitei. Nu are rost sa o scriu, mai bine asa.

34Cert este ca dupa cativa ani, am ajuns din nou pe aceasta stanca

35Imprejurimi

36O lume de stanci, ca niste sulite spre cer. Un varf din apropiere se numeste Lancia

37Popasul a fost langa acel Altar, pe un mic platou

38Perpendicular cu Releul Costila

39Urcus spre Altar

40Superb acest loc, plin de semnificatii. Nu m-am straduit sa-l aduc in atentie si nici sa-l ascund, multi l-au vazut de departe, dar una este sa vezi si alta sa stii, altfel este o stanca banala, cu ceva peisaj de jur-imprejur. Pentru ca nu am fost cu niciun prieten de munte in acest loc, nici nu gasesc de cuviinta sa scriu altceva. Am fost doar pe aceasta stanca, am ajuns si atat, povestile sunt povesti.

41Din nou pe traseul turistic spre Bran, marcaj banda rosie. Aceasta este singura portiune mai problematica de pe tot traseul. O coborare printr-un horn ce da inspre Valea Tiganesti. Nu se coboara greu, nu este pericol de cadere in gol daca stai pe poteca.

42Una din florile gingase ale muntelui…Macul Galben, relict glaciar

43In acest horn, era ceata, o ceata frumoasa, liniste deplina, doar ecoul vorbelor se auzea. Foarte frumos si aici

44

45Pe acolo este traseul

46Iesirea din horn. Am pus si astfel de poze, sa se vada ca sunt amenajari, ca traseul trebuie parcurs cu atentie, sa vada oricine despre ce este vorba. Ca fapt divers, pe acest traseu am vazut si copii si persoane la 65 de ani

47Coltii Clincei, printre care se strecoara poteca

48In stanga sensului de deplasare, se observa Valea Ciubotea, o vale dificila de parcurs

49

50

51

52Si se duce ceata ce ne-a invaluit un timp, si astfel vedem zona Branului

54Rododendron inca inflorit

55Flori de rododendron si Valea Tiganesti

56Valea Tiganesti. Oile au stana langa lacul din dreapta. Mare atentie la caini, au existat anual incidente aici. Cu verde, traseul turistic marcat cu banda galbena, traseu de legatura intre zona Malaiesti si Bran. Traseul acesta pleaca de langa cabana Malaiesti, urca muntele Padina Crucii dupa care merge pe acesta, aproximativ pe curba de nivel, pana la lac. Apoi, urca pe unde vedeti turma de oi, pana la refugiul din Saua Tiganesti. De aici se continua pe banda rosie, pe care veneam si noi.

57Trecand de Coltii Clincei. Sagetile indica poteca pe unde am coborat

58Mantia de ceata ne tot dadea tarcoale :). A fost o vreme potrivita, daca era soare, ne vaitam de piele acum…

59Refugiul din Saua Tiganesti, singura amenajare turistica din aceasta parte a Bucegilor. Tineti cont ca de la cabana Omu si pana aici sunt cam 2 ore, deci daca ploua puternic, -pe munte nu prea ploua usor 🙂 -,  nu este prea grozav sa fii pe creste…intre cele doua locatii.

60Am vazut si o vatra de foc, dar sa stiti ca nu sunt lemne prin imprejurimi. Cine face focul aduce lemne de mult mai jos, probabil sunt mai multi si ia fiecare cate o creanga

61Directia traseului turistic de pe muntele Clincea

62Prelungire muntoasa in stanga

63Sageata verde arata unde intra in padure acest traseu turistic. Cu rosu, ultimul punct de belvedere al traseului

64Traseul prin padure, langa ultima sageata, in stanga, se afla si Portita Clincei

65

66Portita

67

68Garofite albe (Dianthus kitaibelii subsp. spiculifolius, cunoscuta si sub denumirea de barba-ungurului

69Un buchet deosebit

70Dintr-o parte

71Din alta, aceeasi stanca

72De retinut: indicatoarele traseului marcat cu banda rosie, Vf. Omu-Clincea-Bran, contin toate timpi eronati. Nu va luati dupa ce scrie pe acestea. Cine le-a montat nu a parcurs acest traseu turistic. Traseul, la mers lejer, poate fi parcurs in 5 ore. Am parcurs respectivul traseu de multe ori, este o stupizenie ce au trecut ei pe indicator.

Potrivit indicatorului din imagine, mai aveam 3 ore pana in Bran. Real, in maximum o ora esti iesit din padure, la baza partiei Zanoaga, in cartierul Poarta al Branului. Sa povestesc putin si apoi verificati voi ora de pe poze, si imi veti da dreptate. La ora 18 eram jos la partie, la ora 19 am luat autobuzul spre Brasov, la ora 20 eram in Brasov. Dupa indicator, eu la ora 20 trebuia sa sosesc in Bran. Acesti timpi, cei de pe poze din acea zi, au fost stabiliti de mine la mers normal, fara graba, fara alegare. Este o certitudine, de la acest stalp cu sageti indicatoare, intr-o ora iesi din padure.

73Traseul are un blocaj major, multi arbori au cazut si trebuie ocolit. Atentie sa nu ocoliti prea jos si sa tot coborati, la un moment dat trebuie sa urcati, dupa vreo 200 metri.

74Asa cum v-am spus, intr-o ora se iese din padure, nu va luati dupa ce scrie pe indicatoare. Cei care le-au amplasat nu cunosc limitele localitatii Bran si multe altele. Probabil trebuia amplasat la golul alpin si vreun lenes nu s-a mai dus pana acolo, asa ca l-a batut in acest copac.

75Palaria sarpelui, ciuperca otravitoare

76Pe marginea partiei Zanoaga, la iesire din padure

77Privire inapoi, spre Bucegi

78Cum se iese din padure, se observa un gard de lemn pe sute de metri lungime. Langa acesta este un drum. Din locul unde traseul turistic ajunge langa drum, este bine sa alegeti drumul. Acesta merge in dreapta.  Traseul insa trece la cativa metri de o stana, drumul fiind asadar mai sigur, ocoliti doar cateva minute.

79Hotelul-Cetate, realizat de o firma din Galati in parteneriat cu primaria din Bran, un proiect mort, de cativa ani totul a fost abandonat

80Intalnind asfaltul, sau poate ca trebuia dupa 3 ore, asa cum „spunea” indicatorul 🙂 Pentru cei mai neantrenati, neobisnuiti cu muntele, sfatul meu este sa cunoasca un nr. de telefon de la un taxi din Bran, strada aceasta are mai jos sute de case, mergi o vreme pe ea 🙂

81Asteptand un autobuz spre Gara Brasov

82Aproape de gara, in Brasov, poza de pe o trecere de pietoni :)) Se vedea prea bine soarele 🙂

Cam asa arata traseul Omu-Bran prin muntele Clincea. Este lung, dar frumos, avand doar o portiune mai dificila, intr-un horn. In rest, pe vreme potrivita, este ceva de neuitat…ideea este sa nu te cramponezi de timp, cat mai este, cum mai este mai incolo, sa ai ce trebuie la tine…mergi, vezi, asculti, vorbesti, intelegi, traiesti 🙂

A fost o zi perfecta!

Cat mai este pana la primavara…si curiozitati!

Inca vreo 2 luni de iarna, februarie-martie, una de zapada si ploaie, adica aprilie…si pe la sfarsitul lui aprilie-inceputul lunii mai apare si Primavara, aici la munte 🙂 Cam dupa 15 aprilie privim mai cu speranta 🙂

Azi, o zi de week-end cam rece, pe munte se vede ca ninge, se vede si cat a nins ieri…nici nu m-am dat cu schiurile in acest an 🙂 De regula, oamenii se dau pe partii…la mine nu se aplica regula asta. Ceva foarte plictisitor. Cobori, urci cu telescaunul si iar cobori. Tot asa. Nimic interesant.

Ca sa simti ca traiesti trebuie altceva:

1Daca te dai cu schiurile o data pe un astfel de traseu, prin padure, partia iti va parea o banalitate 🙂

2Sau alt exemplu 🙂 Este de ajuns doar o coborare…ca inapoi oricum nu are cine sa te urce. Peisajul este sublim, obstacole la tot pasul, te mai opresti, ii mai astepti pe ceilalti, mai un popas, ceva de mancare, un ceai din termos, animale…

3Mai „stergi” cu umarul un copac, mai ocolesti o stanca…dupa cateva ore te-ai saturat de schi, pentru o vreme 🙂 Mereu iti vei spune ca a doua oara nu vei mai merge, dar vei merge de cate ori vei avea ocazia. Schiurile nu trebuie sa fie noi dar nici uzate, sa fie bune…oricum le zgarii :)) Mai conteaza? 🙂

O sa merg si in iarna asta, am ales traseul. Urcare cu telecabina din Sinaia la Cota 2000, coborare pe schiuri pana in Saua Varfului cu Dor, urcare pe Vf. cu Dor pana in Vanturis. Acolo, in functie de panta, de zapada, fie urcam si pe Vf. Vanturis ( in vreo 30 de minute 🙂 ) , fie „o taiem” pe la jumatatea versantului dupa care ne lasam prin vaile cu vegetatie unde predomina fagul. Daca urcam pe varf ne dam o vreme pe pantele muntelui pana ajungem intr-un punct astfel incat sa nu traversam padure de molid, care este mai deasa, si sa ne dam mai mult pe unde este vegetatie de foioase. Totul dureaza mai multe ore dupa care ajungem aproape de Sinaia…bocancii, trusa de prim ajutor, o coarda de alpinism, nu lipsesc din rucsaci, desi nu s-a intamplat niciodata ceva, este bine sa fii pregatit.

Ca de obicei, unele lucruri se vor derula dupa acelasi scenariu, clasic. Matrix va fi inainte, pentru ca el nu face deosebirea cateodata, intre plimbare si competitie. Si se duce…apoi ne suna ca unde suntem. Eu de regula nu-i raspund :)) L-am mai pacalit cu bicicleta de exemplu…el era la intersectia DJ 713 cu drumul spre Targoviste asteptandu-ne. Ne despartisem in Saua Dichiului. Dar noi am urmat drumul vechi de pe langa Cuibul Dorului si am ajuns in Sinaia. Acolo, ne-am pus la mancat strudele cu mere si gogosi cu ciocolata si tot acolo i-am raspuns la telefon…Este o vorba prin Bucegi „oaia care se rupe de turma, o mananca lupii” 🙂

Bine, el este baiat de treaba dar nu are rabdare…iar cand are, merge mai in spate. Dar si atunci il enervez, merg pe unde este mai rau…el striga ca stie ca intentionat fac asa, eu ii zic ca astfel este terenul  :))

Mie imi place sa nu gonesc de nebun cu schiurile, sa ma mai opresc prin diferite locuri de pe traseu, mai privesti de jur imprejur, traiesti viata, ochii cuprind orizonturi mai departate sau mai apropiate, esti stapanul viitoarei clipe…un sentiment imposibil de trait pe o partie de schi.

Vremea trebuie sa fie potrivita, senina, dar nu cu temperaturi mari.

….

Sa trec la rubrica Curiozitati:

1. Cel mai bun biolog al Parcului Natural Bucegi, a spus despre acel molid necunoscut de la articolul anterior, ca arata asa in urma unui atac…al unei ciuperci. Am tot amanat sa pun o poza la rubrica „Montaniarzi” cu baiatul acesta. Un tanar cu un mare potential, foarte bine pregatit in domeniul mediului. Actualmente? Specialist in informatica. Vedeti ironia? Cel mai bun om pe segmentul botanica-biologie din Bucegi lucreaza ca informatician…pentru in Bucegi nu sunt locuri pentru asemenea profesionisti. Un tanar de exceptie, ne intalnim, desi suntem din Busteni, poate o data sau de doua ori pe an.

Cu el si alti prieteni am fost sa descoperim Pestera Bogdan, fapt intamplat intr-o zi de 1 mai, cand eram la liceu, demult…ce indepartate par acele timpuri…

Cati oameni, cati specialisti adevarati are Busteniul, ce profesori extraordinari, nici nu vreau sa ma gandesc prea mult…toti acestia, in majoritatea lor nu lucreaza in oras. In orasul unde, un necunoscut pentru localnici, Ionel Ganea este facut cetatean de onoare dintr-un motiv cel putin imbecil…ca ar fi fotbalist-golgheter. Asa scrie pe site-ul Primariei, nu am scris eu :))

Asadar, ce a facut Ganea pentru orasul Busteni? Este fotbalist-golgheter. Ce poate fi mai infantil de atat? Sa-l faci pe unul care nu are vreo legatura cu Busteniul, cetatean de onoare…pentru ca acesta ar fi nici mai mult nici mai putin decat…un fotbalist-golgheter :))

Oare ce ar spune sa zicem 10 primari din judet, daca le-ai scrie sa il faca pe Ganea, si ei, cetatean de onoare? Sa te adresezi asa, fiecaruia: „Stimate domnule primar, va propun sa-l faceti cetatean de onoare pe dl. Ionel Ganea pentru ca el este un fotbalist-golgheter!”. Cred ca ar rade zile in sir oamenii aceia :))

2. In Carpatii nostri exista o planta interesanta, este mai rara ca prezenta in Carpatii Orientali, dar in Bucegi se intalneste prin mai multe locuri. Se numeste Silene acaulis. In romaneste este mai putin important, pentru ca o cunosc mai mult cei din domeniu. Este o planta pitica, puternica, un pionier al crestelor golase. Seamana cu un muschi dar nu este. Are radacini mici, intortocheate, se fixeaza foarte bine de piatra sau pamant. Cand are apa, planta poate fi palpabila. Cand nu are, este o masa uscata, lipita strans de stanca sau pamant. Pentru mine, este un simbol al rezistentei vietii. Florile acestei plante sunt foarte frumoase, micile ghemotoace de culoare roz, pierdute printre stanci par niste broderii…naturale. Oricine merge pe munte le-a remarcat cu siguranta 🙂

4

5

3. Exercitiu de imaginatie…in imaginea de mai jos, este un izvor, o sursa curata de apa, pe Valea Gaura. Un izvor ce se strecoara printre muschi, o apa proaspata, susurul – o muzica minunata, este o clipa incremenita in acest munte. Nu este orice fel de izvor…este ultima sursa de apa cum urci spre Vf. Omu, vine asa, parca tainicsoptit, de undeva din jnepeni. Sunt locuri in Bucegi, unde timpul pare ca poate fi oprit…acesta este unul din atatea sute sau mii…fie ca bei apa din acel izvor, fie ca-l privesti sau ca il asculti, putin!

6Poate ca daca le-am spune astfel de curiozitati, de povesti, cum sunt acestea despre Silene acaulis si Izvorasul din Valea Gaura, sau poate daca i-am duce pe acolo pe oamenii acestia ce pot face anumite lucruri pentru Parcul Natural Bucegi…poate ca s-ar schimba cate ceva in bine. Poate ca dupa 3 ore de urcat, din Bran si pana la acel izvor, orice om chiar daca nu iubeste muntele, ar binecuvanta acel izvor…atunci poate ar intelege ca sunt lucruri facute pentru toti, nu ca sa le insuseasca fiecare, micimea omeneasca…