Urs mort prin Bucegi, Un parc de poveste, Ursul I.C.A.S.-ului, Constructie veche la Sinaia

„Ba’ da’ tu ai impresia ca nemtii aia sunt atat de prosti? Crezi ca nu ar fi cumparat de la noi cati ursi  ar fi vrut, daca le-ar fi trebuit? Noi suntem cei mai mari fraieri din Europa… inapoiati. Nicio tara nu are atatia ursi ca noi, fiindca ursul aduce doar probleme si nu le trebuie animalul asta, ce nu ti-e clar?” – spusele unui om de munte care a mers prin Alpi, Pirinei, diverse tari, care aduce turisti straini si se plimba cu ei prin toate colturile Romaniei. Ideea este ca toti vor sa vada ursi, sunt incantati de fauna noastra, dar niciunul nu ar vrea sa vada ursi la el in tara.

In timp, am ajuns la concluzia ca avem nevoie de o dezbatere nationala referitoare la protectia mediului in general… insa impartita pe categorii: ape, fauna, lemn… Apoi, dupa ce se stiu opiniile oamenilor, trebuie numiti alti oameni, in functii de decizie, care pot sa realizeze ce s-a stabilit. Nu ai cum sa blochezi drumuri nationale ca nu vrei tu sa se exploateze padurea. Nu ai cum sa impiedici vanatoarea legala la unele specii de animale pentru ca ti se pare tie ca nu ar trebui impuscat nimic. Protectia mediului, a faunei, se realizeaza inclusiv prin vanatoare. Sunt exemplare bolnave, degenerate, batrane sau care fac pagube, iar acestea trebuie scoase din schema. Asta e opinia mea, vazand live diferite intamplari. Evident, ca sunt de partea ONG-ului care militeaza ca toate animalele sa traiasca daca se si ofera solutii practice. Cum vor face asta? Dupa mine, un astfel de ONG conservationist ar trebui sa stranga bani prin petitii pe Facebook, sa cumpere padure pe undeva, sa o imprejmuiasca. Apoi sa cumpere ursii cu probleme, bolnavi, care ies prin oras, si sa-i tina ei, sa-i creasca.

In general, omul de la oras crede ca ursul e un pic mai mult decat un caine. E imposibil sa le explici oamenilor luati de valul manipularilor pe Facebook altceva, adica realitatea. Tocmai de aceea, ca sa fie pace si prietenie, un ONG conservationist isi poate crea propria gradina zoologica. Sa le puna nume la ursii neiubiti: Aburel, Vevefel, Feisbuciţa, Comicuţa etc. Si la miile de sustinatori de ocazie, sigur vor strange hrana pentru ani de zile. Totul este sa-i lasi sa-si iubeasca animalele asa cum stiu ei. Ca respect pentru pasiunea lor. Ca nu asta este normalitatea o lasam pe un plan secund. Mii si mii de oameni sunt educati pe retelele de socializare si ar trebui vazut, macar incercat, daca se pot asocia si in realitate pentru idealurile pe care le impartasesc. Posteaza unul niste mistreti impuscati in alta tara sau la noi, adauga termeni ca „macelariti”, exterminati”, „ce ne facem”, si sute de oameni isi schimba perceptia. Cred ca ne-ar trebui o lege, in cazul in care manipulezi, induci in eroare, blochezi mersul legii, tulburi comunitatea etc, sa te ia cineva la intrebari. Pentru ca asta nu inseamna libera exprimare ci altceva.

Oricum, important este sa nu mai auzim de cazuri stupefiante, absurde, de genul: fugaritul ursilor pe strazile din Azuga cu motoreta sau de ranirea unui om prin padure de catre urs… si mii de oameni sa tina cu ursul. Deci, daca un urs te omoara prin padure sau in curtea ta… e greseala ta 🙂 In ambele situatii, cand le-am auzit, am murit de ras, chiar daca nu e nimic de ras. Treaba este ca nu pot sa cred ca traim in asemenea stare de anormalitate.

La nivel national este explozie de efective la mistret si urs. Nu mai vorbesc de cainii fara stapan, semisalbaticiti. Ceva trebuie facut ca sa fie toata lumea multumita.

Week-end-ul ce s-a incheiat, un grup de membri ai Clubului Alpin Roman urca pe Valea Alba din Bucegi, intr-o ascensiune. Cum urcau, au vazut un urs mort:

Foto: Clubul Alpin Roman

Probabil a fost surprins de o avalansa. S-a sunat la Administratia Parcului Natural Bucegi, ca asa se face, s-a stabilit ca animalul mort este situat pe raza Fondului Cinegetic 24 Azuga si, ca, in mod cert, a murit din cauze naturale.

Ati fost la Sinaia, in parcul Dimitrie Ghica? Cu siguranta, foarte multi. Cam in orice perioada, fie ca ploua, este senin, ninge, parcul acesta este fermecator. O vraja aparte te tine prin el 🙂 Cred ca am sute si sute de poze facute de-a lungul anilor, cu tot felul de ipostaze observate prin acest parc infiintat in anul 1881, sub indrumarea unui renumit arhitect peisagist al timpului, un elvetian pe nume Eder.

Poza pentru o idee.

Tot referitor la ursi, pe 23 mai, Florin Glinta, cunoscut om de munte, observase un urs care purta ceva la gat. Dumnealui cobora prin Valea Cerbului iar pe versantul Morarului vazuse acel urs. Mi-a trimis poza, am discutat cu cei de la Parcul Natural… pana la urma s-a stabilit ca este un urs… parte dintr-un proiect al Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice, monitorizat permanent. Proiectul din cate am inteles se numeste „Life for bear”.

Pentru a va informa corect si obiectiv, recomand site-ul in cauza:

http://www.forbear.icaswildlife.ro

Acum, eu sunt mai sceptic cu proiectele acestea. Adica si daca ajungi la concluzia ca un teritoriu suporta 30 de ursi sau 30 de mistreti… orice animal doriti, si proiectul identifica in acel areal 60 de ursi, 60 de mistreti etc., care este solutia pentru animalele in plus? Pe mine ma intereseaza care sunt masurile referitoare la excedent. Adica ii inmultim asa, pentru ce, unde ii ducem, ce ne dorim, care este pragul de toleranta, numarul maxim. Ma indoiesc ca vreun proiect din acesta propune selectia, pentru ca atrage valuri de antipatii 🙂 Nu esti eco, nu esti in trend. Adica la noi in multe situatii domneste asa, o ciudatenie, o scalzi, o sucesti, ca sa fugi de responsabilitate. Solutii nu-si asuma nimeni, de niciun fel.

Imi spunea un prieten acum doua zile ca daca era „pe mana mea” Parcul Natural Bucegi, de parca ar fi fost anterior proprietatea lui tata :)), cate nu se schimbau, nu stiu ce si nu stiu cum. Probabil, dar nu as mai fi avut niciun prieten 🙂

Primul gand? As fi rugat primariile ca intr-o saptamana, doua, sa curete lizierele de paduri de gunoaie ca sa nu mai vina niciun animal aproape de casele oamenilor. Ursul, intai, nu ia contact cu omul in curtea acestuia. Treceau la curatenie? Ma indoiesc 🙂 Sunau, da-l afara :)) In Bucegi, daca nu te sustine Dragnea personal, Iohannis, Patriarhul Daniel sau vreun ambasador vocal, 48 de ore e mult daca te prind la comanda :)) Al doilea gand: picior de caine vagabond ratacind prin padure inseamna minus la salarii. Nu prinsi, ca nu sta nimeni sa-i momeasca si lugu-lugu. Eliminati! Apoi pe Facebook se citea despre „criminalul”, „transformarea unui iubitor al muntelui in ucigas, braconier”, „i-au luat mintile banii, puterea”, adica stim cam ce ne poate pielea in online 🙂 Al treilea gand: avertisment pentru oieri, stai in traseul turistic cu oile si cainii, intri pe unde stau caprele negre, sperii turistii, o incurci. Daca este muscat vreun turist, ai inchis stana si ai plecat. Consiliere pentru turist, sprijinit in proces cu marturii, despagubiri maxime. Pentru ca fiecare trebuie sa stea in banca lui, la locul lui, sa-si faca treaba. Al patrulea gand: Cati ursi ai? Pai 50 in loc de 20. De ce? Nu am voie sa impusc, e blocat ordinul. Cine l-a blocat sa vina cu masuri alternative, sa cumpere cei 30 de ursi, sa-si asume raspunderea. Ei sau ministerul. Nu poti sa stai in birou si sa nu faci nimic de teama ca pe Facebook se creaza nu stiu ce. Vrei sa traiasca orice urs, vii cu solutii practice. Nu ai, glontul. Pentru ca oamenii sunt mai importanti decat ursii inmultiti excesiv, care umbla peste tot. E adevarat ca e vina noastra ca le-am distrus habitatul, dar nici sa crestem cu nemiluita ursi nu se poate. Sa lasam atatia cat pot trai in conditii bune pe un teritoriu si sa-i protejam pe acestia. Padurea nu e Zoo si nici Parc Natural nu inseamna Zoo.

Al cincilea gand: identificarea grupurilor de peste 10 persoane, neautorizate, care umbla brambura prin Bucegi in afara traseelor marcate turistic. Cea mai mare parte a acestora sunt infocati sustinatori ai conservarii speciei urs. Amenzi de minim 500 lei pentru fiecare, deoarece ca iubitor de urs trebuie sa cunosti ca nu te duci tu prin casa lui cand ai chef, si apoi sa faci petitii zbierand ca nimeni nu face nimic. Duplicitatea aceasta trebuie sanctionata. Te uiti la profilele de Facebook si iti dai seama cu cine ai de-a face. Vrei pe nemarcate dar vrei si ca ursii sa moara de batranete. Pai nu prea merge! O mie de petitii se pot face apoi pe Facebook, nu conteaza. Nu ai cum sa sustii cauza ursului dar tu sa umbli exact pe acolo pe unde nu ai voie, unde e zona de liniste pentru fauna. Bine, 90% din petitionari habar nu au ce inseamna zona de liniste si ei cred ca astia care fac ani de zile scoala la profile de mediu, silvicultura etc invata doar sa fure si sa culeaga coada soricelului. Cand te apuci de chestiile acestea, in mod sigur cand iesi din casa, te uiti intai in toate directiile :))

Si neaparat 🙂 bisericuta pentru cinstirea eroilor, pe Platoul Bucegilor, in forma pe care am vazut-o la staretul Manastirii Caraiman. Pentru ca e normal sa comemorezi istoria si miile de soldati morti prin aceste locuri. Nu te obliga nimeni sa intri, sa te tarasti pe burta pana acolo, sa dai vreun ban, sa umbli cu cruciulite si iconite cu Arsenie Boca. Cata vreme este democratie, fiecare trebuie respectat in credinta lui si lucrurile trebuie facute asa cum este normal. Bisericuta se ridica din banii celor care s-au nascut si sunt ortodocsi. Nu te obliga nimeni sa sustii un lucru in care nu crezi. Dar pot sa-mi imaginez bucuria oamenilor care nu au dorit biserica pe Bucegi, la fiecare tragere de clopot :)) … si Trinitas-ul transmitand live… 🙂

Cu 200-300 de voluntari schimbi fata Bucegilor, voluntari care sa aiba tot felul de facilitati. Pot comenta aiurea pe Facebook zeci de mii de oameni, e insignifiant cata vreme realitatea devine normalitate. In cele din urma, vor face si altii pasul dintre virtual si real. Acum este multa confuzie, manipulare, interese… dar nefiind proprietatea lui tata :)) trecem la ce a mai ramas dintr-o cladire veche la Sinaia, din vremea monarhiei:

Nou si vechi

Ma gandesc oare, ce a stat acolo sus, scris. Vazusem o vedere veche odata, dar nu am stiut sa o localizez atunci si am scos-o din sfera atentiei. Sigur era vorba de acest loc.

Incidente faunistice majore in Valea Prahovei, muntii Baiului si Bucegi, pe fondul lipsei de educatie

INTRODUCERE.

Dupa momentele binecunoscute din anii: 2000, 2004, 2007, toti ne-am trezit specialisti, politicieni, fotbalisti si etc. De la an la an suntem si mai multi. Prin intermediul retelelor de socializare ne strecuram ideile si… nu are cum sa nu fie cativa care sa ne si urmeze. Nu mai exista discernamant si nici responsabilitati.

Faci eveniment pe Facebook, plimbi turisti de la capatul tarii prin afara traseelor turistice din Bucegi. Nu esti nici autorizat pe linie turistica, incalci si legislatia de mediu. Daca pui problema in asa fel, te trezesti cu: „Ce vrei ma’? Nu veni! Nu e treaba ta! Ne stim de undeva?”.

Este taxa de intrare in Parcul Natural Bucegi. Are valoare simbolica de 5 lei si acel tichet de cativa lei este valabil luni de zile. O plateste cineva? Foarte putini! Si daca era 50 de bani, tot la fel stateau lucrurile. Pentru ca ne lipseste educatia, spiritul civic.

Toti incultii care au inceput sa studieze telefonul si mai departe de tasta de apel, au aparut pe Facebook. La astia doar le pui o imagine cu o padure taiata, din alta tara, sau cu un tren cu busteni si gata, sar fripti ca fura nenorocitii bogatiile, ca la puscarie, ca nu se mai poate. Daca ar fi toti live, am vedea ca sunt fie pe langa o sticla de bautura, fie chiulesc de la serviciu…

Cineva distribuise o imagine cu cai de diferite rase, de prin alte tari, peisaj diferit si scria sub poza „Ultimii cai din Delta Dunarii”. A avut si are sute de distribuiri. Ca sa-i protejam evident :)) deci imaginati-va cate aprecieri se tot strang 🙂 O minima trecere pe la scoala, iti spunea ca in Delta nu sunt brazi, conifere, cum apar in acel cadru natural. Nu mai zic de aspectul estetic al cailor care este imposibil sa-l dobandeasca in salbaticie, pentru ca la noi ar fi fost demult capturati, biciuiti, transati, pastramiti si mancati…

PARTEA I.

Asa cum stiti, ma refer la cititorii blogului, cunosc cat de cat problemele de mediu si de turism de prin Valea Prahovei si Bucegi. De asemenea, stiti ca in perioada aceasta, in Valea Rea din muntii Baiului, narcisele sunt in toi. Ca atare, sute de oameni merg in acele locuri cu scopul de a le admira sau de a le culege, dupa caz. Desi intri intr-o rezervatie, mergi pe un drum forestier al Romsilva, deocamdata nimeni nu te ia la intrebari: incotro te duci, cand nu e niciun fel de traseu turistic sau ce cauti pe acolo?! Pe strada, este aiurea sa te intrebe cineva unde mergi, insa prin padure, prin astfel de locuri, ar trebui. In anii trecuti, Jandarmeria a aplicat nu stiu cate sanctiuni pentru culegerea narciselor…

Sambata, cum cascam ochii pe Facebook, vad ca George Secareanu, un prieten din Moieciu, de la Casa Tolstoi, locatie faina, recomandata, oameni extraordinari, vazuse ceva prin Bucegi care-l suparase. El este un tip cu suflet si care umbla pe munte, in special prin zona dinspre Bran-Moieciu. Vazuse alaturi de prietena lui, un caprior caruia ii atarna mandibula si nu stia cum sa-l ajute. Ma gandesc ca probabil capriorul a fost atacat de un caine sau de vreun ras, si cumva a scapat… insa tot va muri pentru ca nu se poate hrani. Iata cateva imagini si discutii:

Foto: Andra Tamas. Se vede ca acel caprior era pe la marginea localitatii.

Cel putin mie mi se pare ca are niste urme de gheare pe la gat…

Oricum asta se intampla in natura, din pacate. Comentariile pe marginea subiectului au aratat insa si altceva. Cum multi devin specialisti si nu numai:

Sunt unii oameni care daca ar putea, ar lua toate animalele din natura… ca sa nu stiu ce. Ca sunt frumoase, ca ne este mila… Deci l-a gasit pe Bambi o doamna si l-a luat la sufletul ei mare. E frumos dar… ATAT DE GRESIT. Iedul trebuia sa ramana in padure, pentru ca mama sa nu se departeaza prea mult si la un moment se apropie, il cheama. Daca il luam, facem un rau, practic noi il condamnam.

Nu merge sa-l luam pe „nu stiu” in brate, cand facem lucruri pe care ar trebui sa le cunoastem cu totii, de la scoala. Stim ca nu trebuie sa aruncam peturi in natura si cu toate acestea umplem potecile montane; pe Platoul Bucegi la fel, aruncam, ca e vina autoritatilor ca nu pun cosuri de gunoi. Deci asta ar mai trebui, sa montam cosuri si pe munti. Luam vietati acasa, suntem Bambi, ca e la moda sa fim eco si pro-animale. Nu conteaza ca ursii se inmultesc peste masura si fac pagube prin oras. Zicem ca nu e vina lor. Ok, nu e vina lor, dar ce facem cu ei?? Daca rupi o laba ursului, ai dosar penal, daca el iti sfarteca o mana, e strict problema ta. Esti bun de plata si daca ursul e afectat si daca el te afecteaza 🙂 Ca si cu exploatarea padurilor, sa nu mai taie nimeni ca se fura, se defriseaza. Mie, in toate chestiile acestea mi se pare ca ne-am pierdut ratiunea.

Sti clar, ca om normal, ca daca pui mana pe un pui de animal salbatic, e foarte posibil ca mama lui sa nu-l mai primeasca inapoi. Sti ca padurea trebuie exploatata rational si nu interzise total taierile. La fel, sti ca si ursii astia cand produc pagube nu trebuie lasati asa, sa faca si mai multe, mergand pe ideea ca protejezi intai ursul si apoi omul. Adica trebuie niste masuri de conservare a speciei dar, in acelasi timp, mai pui si problema sigurantei oamenilor.

Dar, normalitatea nu mai exista… pentru ca suntem manipulati de atatia din cauza educatiei noastre precare. Nu mai punem mana pe carti, nu mai citim nimic in afara de sms-uri, ne umplem creierul de stiri false, suntem asfixiati de atatea informatii puerile incat scapam din vedere esentialul: rolul nostru in societate. Prin Facebook si alte retele intram cu totii intr-un mecanism care ne ocupa timpul, ne risipeste energia, dandu-ne impresia ca putem schimba intreaga lume. Astfel, cazi foarte usor in capcane intinse de persoane cu diverse interese. ONG-urile de mediu, multe dintre ele, au nevoie de sustinatori, ba pentru fonduri, ba pentru a deveni mecanisme de influentare a deciziilor autoritatilor. Una este sa te lupti ca tu Romania, sa exploatezi aurul de la Rosia Montana si alta sa aberezi cu disparitia ursilor, ca exemplu. Nici daca ar vrea cineva intentionat asta, de ursi nu scapi. Specia aceasta merge foarte mult, azi este aici, maine la 40 km. Nu e cum pare deloc. Ar trebui sa incercam sa vedem dincolo de orice actiune care cheama la sustinere: este o cauza pentru care sa luptam sau ne manevreaza careva urmarindu-si propriul interes? Si cu unele ONG-uri din acestea, realitatea nu este prea diferita de ce vedem in politica. Doar cunoastem ca pe Platoul Bucegilor s-au plantat molizi acum un an :))

PARTEA A II-A.

Tot sambata, autoritatile din Sinaia au fost puse pe jar. De ce???

Niste turisti, oameni de munte mergeau pe Valea Rea, la narcise. Deci peisaj, un ochi dupa ploaie, altul la drum, fain, splendoarea naturii in mijlocul primaverii. Majoritatea care aleg sa mearga pe munte, au o educatie sanatoasa, o alta formare. Mai sunt si inocenti din acestia care cu un rucsac in spate si dupa 3 excursii, au muntele la degetul mic. Pe pariu ca daca initiaza o campanie pentru stoparea defrisarii de pe muntele Peles, aduna niste mii de sustinatori, preponderent din acestia tot ca ei, „experimentati”. Partea ca nu exista muntele Peles nu conteaza, totul este sa se opreasca defrisarea, sa o oprim noi daca nimeni chiar asa, nu face nimic. Stim ca toti fura cot la cot, de unde pot si cat pot. Sigur Dragnea a pus la cale totul sau Soros, depinde in ce tabara esti. Bine, imediat ce ai auzit stirea, deja e fumata, ti-ai dat seama de scenariu, gata, e clar ce se intampla :))

Deci, pe Valea Rea, zeci si zeci de oameni urcau spre zona cu narcise. Nu e rau, oamenii merg in natura. Daca nu e nimeni sa te opreasca, inseamna ca e voie pe Valea Rea. Chiar nu conteaza intentiile personale din acest unghi.

Si urcau, si poezie, si frumusete. La un moment dat, ce sa fie??? BAMBIII!!! 🙂

Oamenii acestia au observat un „pui de caprioara” blocat printre pietre. L-au salvat, ca omul de munte e saritor, adesea. L-au bagat apoi intr-un rucsac. Parca nu se mai oprea din tremurat. De frig clar, nu de frica. Intotdeauna e ce ne place sa credem. Salvarea lui Bambi din Valea Rea a insemnat bagatul in rucsac:

Ziceti, voi acum!

Mai poate fi spus ceva??? Oare ce ne lipseste? In orice sector al acestei societati, lipseste ceva. Suntem defecti, neinstruiti, nu ne pasa, nu stiu… habar nu am.

L-au bagat in rucsac si l-au salvat! 😦

Dar, daca ne uitam atent, parca nu e Bambi ci… un vitel de cerb. Pentru ca sotia cerbului nu este caprioara, ci ciuta, cerboaica. Asadar, vorbim de o specie mult mai rara. Iezi de caprioara mai vezi, dar un vitel de cerb mult mai rar.

Va dati seama ca nu ai ce sa le reprosezi. Atat au stiut ei, au vrut sa-l duca la Gradina Zoologica. Am ramas asa, cum zicea George Secareanu, a zburat zen-ul. Nu e posibil ca oameni de munte sa efectueze o astfel de salvare. A-l duce la Gradina Zoologica nu este deloc o idee buna. La un moment dat, mama se intoarce dupa el si-l cheama.

Cel mai probabil ciuta a auzit ca vin oameni, s-a speriat si a fugit. Vitelul, inspaimantat, a fugit ce a fugit si a ramas blocat. In loc sa-l deblocheze si sa-l lase in acelasi loc, apoi sa plece mai departe, l-au protejat introducandu-l in rucsac.

Asta se intampla cand nu stim cum functioneaza legile naturii. Cand nu citim si nu ne pasa. Cand vorbim despre protectia mediului fara sa fi participat direct la ceva de acest gen. Sustinem si actionam dupa ureche, cum ni se pare. Mai intai de toate, ne documentam, vedem pe net, pe harti pe unde mergem, ce este pe acolo. Sustin o petitie, dau un like, dar cine este acela care o initiaza??

Intr-o zi, pe barajul Bolboci, un domn privea lacul si o intreba pe sotia lui, ce lac este. Deci habar nu avea pe unde era. Oamenii de acest gen nu-si cunosc tara, nu-i stiu apele, istoria, au golanit pe la coltul scolii si s-au trezit cu burta goala in societate si cauta si ei sa manance ceva. Atat! Alte viziuni, principii, ganduri de viitor, lipsesc cu desavarsire. Tot ce conteaza este un telefon, sa facem poze si sa ne vada vecinii. A, si mancarea. Ce alta cultura e mai importanta decat a burtii…

Revenind la oamenii de munte de pe Valea Rea cu un comportament surprinzator pentru mine, mai trebuie sa spun ca la fata locului au venit echipe din Jandarmerie si de la Fondul Cinegetic 25 Sinaia. Ce sa mai faci, ce sa le faci? Amenda este uriasa, oamenii clar au actionat cu buna intentie. La recomandarile gestionarului fondului cinegetic, lucrurile s-au incheiat in buna pace, cu avertismentul ca nu e bine, natura trebuie lasata sa-si urmeze cursul firesc… Intre oameni care au aceleasi scopuri, asemenea chestii nici nu ar trebui sa existe, presupunandu-se ca atunci cand alegi sa mergi in natura, stapanesti tot felul de notiuni.

Vitelul a fost luat de autoritati si eliberat in aceeasi zona, in speranta ca va fi recuperat de ciuta.

Credeti ca lucrurile s-au terminat???

Dar de unde…

Cei de la fondul cinegetic au fost chemati la Busteni, unde se auzise de o ursoaica si de niste ursuleti. Darnici, niste localnici au asmutit si cainii, sa fuga animalele padurii cat mai departe. Fiind si noapte, si cu cainii dupa ei, un ursulet a fost izolat de ursoaica si s-a urcat intr-un molid. Cand s-a facut zi, l-au observat cetatenii, turistii.

Vin oamenii acestia de la Cinegetic si care mai de care sa le dea sfaturi. Despre cum trebuie facut, ca ar fi bine ursuletul sa fie luat si crescut acasa de administratorul fondului cinegetic, ca ursuletii sunt atat de frumosi. Atat ne impinge educatia sa gandim. Sa alergam ursul cu caini, cu pietre, daca din cauza noastra un ursulet se pierde, nu-i nimic noi il putem salva si-l putem chiar creste. Un ursulet este asa, cum ne vinde WWF-ul, o chestie nepericuloasa, o contributie, un gift, un accesoriu.

Din fericire, pe acesta nu a reusit nimeni sa-l adopte, salveze sau ce ni se mai pare noua ca ar trebui facut, cei de la fondul cinegetic tinand „salvatorii” la distanta.

Daca un urs, in mod repetat, distruge cotete, rupe garduri, face pagube unor cetateni, noi, ceilalti, neafectati, tinem cu ursul. Cand intra si pe la noi, daca am avea o arma, l-am face sita. Totul e perfect cat timp stam in spatele monitorului, la caldurica, la confort, sustinand ce sustine toata lumea. Uneori mai facem cate o remarca inteligenta tinuta minte, dintr-o postare cine stie a cui. Sau pozam in critici literari. Daca lumea merge la stanga, noi, ca oile. Daca mergem cat mai multi, ce sa se intample? Nu conteaza ca e bine sau nu, important este sa faci atmosfera, sa vada prietenii ca existi 🙂 In lumea reala, nici nu ne salutam pe strada 🙂 Nu era conexiune uaireles, ‘msorry, eram bizi cu capu’ bro 🙂

Deci bietul ursulet, a scapat miraculos de „salvarea” oamenilor. Dupa ore bune de nervi, cand vezi atata lipsa de educatie, s-a reintregit familia de ursi. Sar peste etapa cu sa facem poze multe, live pe facebook, oare mai urca sau ce se mai intampla… pentru ca e limpede ca ne plac circul, barfele, sa ne dam cu parerea despre orice. Oricum stim orice, sursa de baza fiind Facebook 🙂 Ei bine, Viata bate Facebook-ul… si ar trebui ca autoritatile sa contureze planuri si programe plecand de la cat de mult ne afecteaza virtualul capacitatile mentale. Sa creeze actiuni in care sa fie invitati oamenii, instruiti, sa repare gardurile rupte la cetateni, sa strangem bani si sa-i cumparam gainile celui care i le-a mancat ursul, sa mergem in padure si sa adunam gunoaie, sa punem panouri cu nu e voie pe nemarcate, ca daca mergem si pe acolo, animalele acestea unde sa mai stea si ele, vin peste noi in oras…

Civilizatie nu inseamna sa convietuiesti cu ursul si cu caprioarele, ci sa-i lasi animalului sansa de a trai in mediul lui. S-au inmultit excesiv, fac pagube, iei masuri. Ca exemplu, toata tara este impanzita de mistreti. Nu ia nimeni nicio masura ca se face petitie pe Facebook, ca adica… ce facem noi, e Balc, il imitam pe Tiriac sau ce… Timp in care mistretii fac atatea pagube incat nici impuscarea si comercializarea lor nu ar acoperi valoarea daunelor. Sunt sigur ca in curand se va specula si prostia aceasta, si se va iesi cu mic cu mare la rugaciuni de alungarea mistretului…

Tineti minte, cand mergeti la munte si vedeti iezi cucuieti, „ciuţi mici” cum zicea un prieten 🙂 sau ursuleti, mai stiu eu ce, renuntati la „Save as” si alte bazaconii. Astea nu au acoperire in viata reala. „Save as” in rucsac sau la piept e nasol tare… Cel mai bine este sa ne indepartam, pentru ca daca atingi un pui de animal salbatic practic il condamni la moarte, fiind posibil sa fie respins de mama, datorita mirosului strain.

Multumiri lui George Secareanu pentru inca o lectie despre cum ar trebui sa fim, celor de la Jandarmeria Prahova, Politiei Locale Busteni si in special celor de la Fondul Cinegetic 25 Sinaia pentru gestionarea rationala a acestor situatii.

Plimbare prin bazinul Vaii Largi

Am reusit sa ma surprind singur! Bine, nu pe moment, pentru ca pe moment nu am realizat 🙂 Imi venise asa, o idee, si de la un fir de ata am ajuns la un ghem. Nu de alta, dar am realizat ca torc bine :))  Cand e vorba de un subiect anume, apoi nu stiu daca imi scapa prea multe variante de abordare. Le bag asa pe toate in oala cu ciorba.

Uite asa m-am trezit azi in bazinul Vaii Largi de mai jos de Sinaia. As fi pariat cu o zi inainte ca nu am ce cauta pe acolo, prea curand. Numai ca nu stii niciodata ce iti poate aduce viitorul…

Ma intreaba de curand un prieten: „ba’ tu esti cu cercetarile, iti bagi nasul peste tot, ce crezi, pe unde ar fi ascuns Sebastian Ghita? In ce tara?”. Si imi vine si mie raspunsul, ca nu a iesit din tara, ca este ascuns la vreo ambasada. A scapat prea profi ca sa o faca el singur! Nu se agita nimeni sa-l caute pentru ca stiu ca este tot in Bucuresti, zic eu! Sau de ce sa fugi la capatul lumii, cand poti sta sub nasul lor?

Bun, si hai sa mergem la Valea Larga. Noroc ca nu mai intreaba nimeni de ce. Am zis eu ca facem o bucla pe acolo, pe drumuri forestiere. Nu era chiar simplu, pentru ca este cam mare salbaticia pe acolo, ma gandeam ca pe drum o sa fie si zapada cam mare dar nu am mai zis nimic 🙂

maineAcesta era traseul propus dar si realizat pana la urma.

Urma sa ajungem pe Platou Izvor in Sinaia, sa urmam strada cu acelasi nume si sa intram in padure. E un forestier ce trece mai sus de hotelul Mara, apoi o ia prin padure niste kilometri. Pe acolo am zis. Inainte de asta, propun sa coboram pe Malul Spitalului, alt cartier din Sinaia, sa ne oprim la o brutarie, unde fac aia pe acolo, niste cornuri bune. Nu am mai coborat! 🙂 Deoarece, pentru ca…

Cum stateam asa in maxi-taxi, vad ca se pregateste sa coboare cineva. Priveam ganditor podeaua si vad in fata doua tocuri 🙂 Imi ridic privirea si imi zic „e din filme”. Ma uit prin preajma, toti se uitau, nu doar eu :)) Imi propun sa tac, sa nu ma trezesc vorbind. Mai bine sa privesc 🙂 O data cand am vorbit, a iesit bine. Altadata, cand am zis nu stiu ce naiba, parca… „ce peisaj”, am fost intrebat daca mi-e rau. Ceea ce am si confirmat! Era atat de dezarmant adevarul ca eram la un pas sa ma faca bine cu una lovitura. „Una iti dau si popa-ti canta!”. „Una doar?” sunase intrebarea mea. Na, fiecare cu gandurile lui crestinesti 🙂 Dupa faza asta mi-a „cantat” nevasta-mea o saptamana cu nu mi-e rusine si tralala.

Acum, zic eu, crezandu-ma intre prieteni 🙂 …”cu una din asta, vii dupa trei zile acasa”. Na, Chirila a avut la dispozitie o vara intreaga sa-i spele careva blugii in mare, dar el e Tudor Chirila… trei zile nu-s chiar multe. Acasa, mai tarziu, mi-a si parvenit raspunsul ca „ha, du-te, ca dus esti!” Prietenia e o vorba, ce mai! 😉

Cu gandul la ce vazusem, am ratat statia pentru Malul Spitalului. „Ce faci, ma’? N-ai zis ca o sa coboram pe Mal?” Ma trezesc eu si ma uit pe geam. Eram pe la stadion, unde sa mai coboram… 🙂  Noroc ca am gasit un chec bun pe Platou si nu am plans prea mult dupa cornurile de pe Mal.

Pana sa intram in padure, ma trezesc vorbind intruna. La scurt timp, ies de pe langa vilele de pe acolo, niste caini care ne tot petrec latrand. Mie imi plac cainii dar nu pe la picioarele mele sau prin arii protejate. Ma fac la ei zicandu-le „valea, ca imi fac mocasini din blana voastra!”… si ma umfla rasul de prostiile debitate… :)))

Hai ca am ajuns si pe forestier, vad ca nici pe blog nu termin cu vorbaria…

dscf8313Pe drum o multime de urme, in special de caini, mistreti si caprioare.

La un moment dat, mult mai departe la vreo 4 km, vazusem urmele unui cerb mare care mersese fix pe mijlocul drumului.

dscf8315Pe sub linia de inalta tensiune, aceea care vede de pe DN1 cand te uiti spre Valea Larga. Pana aici, am vazut o haita de caini ce latra pe o panta. Alergau ceva ca asa suna latratul… era un taraboi total.

dscf8319Ma indoiesc ca stie cineva sau prea multi, ce este in poza aceasta. Poate daca s-au uitat in cartea „100 de pasi…”.

Continuam, ziua parea frumoasa, calda… O multime de urme de animale tot traversau drumul sau mergeau pe el.

dscf8320Si a inceput sa apara cate un peisaj 🙂 Mai departe venea drumul nostru inzapezit. Dar nu a fost cine stie ce, cand putine ti se par grele 🙂

dscf8321Ne mai aruncam privirile si spre cate o vagauna…

Intrasem pe drumul forestier la 9:50.

dscf8322

dscf8325Si constatarea dupa vreo 5 km: niciun urs nu sta prin barloguri! Numaram 3 ursi care trecusera drumul… venind din deal spre vale. Oare unde se duceau de coborau de la altitudine spre firul vaii?! Dupa mancare.

dscf8328Anaconda

dscf8329Pe asta nu o mai vazusem

dscf8334Un alt cerb sau un mistret mare? As zice ca mistret.

dscf8335Pe acolo au coborat mistretii.

dscf8337Pur

dscf8339Ce mi-a placut mai mult, am inramat.

dscf8341Un batalion de soareci executasera un asalt asupra lemnelor stivuite de pe marginea drumului. Cine stie cat popor soricesc se afla bagat acolo…

dscf8344

Si ajungem la o organizare de exploatare forestiera:

dscf8351Nimeni, evident.

Hai ca pana aici, am mai mers prin zapada de circa 30 cm, mai o urma, mai o poza… dar, mai departe venea o padure deasa de molid. Dupa calculele mele, pe aici le place ursilor 🙂

dscf8355Molidis din cel mai pur, imparatia ursilor 🙂

dscf8357

dscf8358Vad o gheata, fac o poza si zic „uite ce a mai ramas din el”.

Urmele de animale aproape ca disparusera, exceptand rar cate o urma de urs. Asa ca am dat mai departe drumul la poze:

dscf8361

dscf8365Ma opresc… „Se vede releul Costila tocmai din Valea Larga”. De fapt, se vedea si Crucea.

dscf8367De aici vedem bine de ce nu se schiaza pe versantul estic al Furnicii. La Sinaia tocmai s-au redeschis partiile din Valea Soarelui.

dscf8369Vanturisul, Coltii lui Barbes, Vf. cu Dor

O luam asa pe drumul ce incepuse sa coboare si ma opresc. Urmeaza o faza foarte tare 🙂 Eu: „urmele acestea de urs sunt foarte proaspete”! Si aud imediat: „Uite-l acolo in fata!” La curba drumului era un urs care se uita la noi. Scot repede aparatul si din spatele ursului iese unul si mai mare… care ne priveste si el si in secunda doi au rupt-o la fuga la deal, in padure. Na, mai fa poze! Cine e atat de nebun sa se bage dupa ursi in padure de molid? 🙂

dscf8370Aici ne uitam in spate sa vedem daca mai ies la drum. E clar ca pe aici nu trece nimeni cu lunile. De altfel, la acea amenajare de exploatare se vine dinspre Sinaia, pentru ca pe partea aceasta, unde iese drumul, in Valea Larga, sunt multe portiuni de drum surpat.

dscf8373Urmele la inca un urs 🙂

In total: 6 urme de ursi singuri, o ursoaica si cu un pui, o ursoaica si doi pui. Foarte greu as lua in calcul ca am vazut si numarat de doua ori urmele unui urs. Sa zicem 5, dar cu mare greutate.

dscf8374Mergeau paralel, isi spuneau cate ceva 🙂

dscf8375Deci cum veneau ei pe cate un rand, cei trei s-au intalnit chiar aici, in fata, unde am pozat.

dscf8376„Ne prindeau astia pe aici, sa vezi mocasini ce ieseau din noi” :))

Ideea care este? Intreaga zona era plina de ursi 🙂 Ar fi cam la 7,5 km distanta de intrarea in drumul forestier dinspre Sinaia.

dscf8377

dscf8378Un pic mai jos de aici, am vazut ca mai aveam 1,8 km pana la iesirea din padure. Ca scria pe un arbore cifra 18. Deci astia de la padure nu considera ca este un singur drum. Mai departe, in spate, ramane padurea de molid. Mai jos de aceasta, nu am mai vazut o urma de urs. Astia acolo stau… se plimba, se viziteaza, merg mai mult pe drum. Inteligenti!

dscf8383

dscf8384

dscf8386La jir! 🙂

dscf8389Mirosea puternic a sulf dar nu am vazut vreun izvor.

dscf8390

dscf8394Tablou

dscf8398Podul de la Valea lui Bogdan

dscf8399Trecem pe langa o constructie, la vreo 200 metri de intrare pe acest asa-zis drum… pentru ca a fost luat de ape.

dscf8401Gata am iesit de pe drum, aproape de halta C.F.R. Valea Larga. Ma uit la ceas… era 13:20. Bucla asta a avut vreo 14 km. Pana la tren mai erau 35 de minute. Zic sa urcam un pic si pe dealul ce se vede din halta. Sunt acolo niste constructii si mereu imi zic sa ajung pana acolo si mereu uit.

dscf8414Acolo

dscf8410Paragina totala

dscf8406

Mai era o casa mai incolo, locuita… si o droaie de caini pe langa ea. Nu stiu cum or sta oamenii pe aici, asa izolati. Este interesant pentru o vreme, apoi nu mai stiu…

De ce m-am dus prin bazinul Vaii Largi? Asa! Sa beau ceai din termos 🙂 E, nu m-am dus chiar asa, dar nici ceva ce ma preocupa nu am observat.

„Ne-a infundat prin coclauri, pe unde era ursarie la greu!” 🙂

Ministerul Mediului despre Planul de Management al Bucegilor, Vipera Berus in zona Cascadei Tamina, Toamna si ploaie in peisaje

Cum bine spunea cineva de pe la noi, Bucegii au devenit o marfa si multi incearca sa-si ia o felie cat mai mare. Acum care este mai puternic si mai gurmand va si reusi. Eu cred ca aproape mai toti…

Stim ca Planul de Management al Parcului Natural nu a fost supus real dezbaterii publice, adica autoritatea de resort s-a adresat doar unora care activeaza prin Bucegi. De fapt, nici acestia nu au fost toti consultati… cum ar fi: Primaria Predeal, asociatiile care gestioneaza fauna in anumite zone din Parc si altii.

In special, a lipsit consultarea cu societatea civila, cu oamenii care merg pe munte, cei peste un milion de turisti. Se intelege ca Administratia Parcului, subordonata Romsilva, nu are cum sa vada cu ochi buni, activitatea asociatiilor cinegetice care nu apartin de Romsilva dar gestioneaza fauna in baza unor contracte incheiate cu Ministerul Mediului. Aceste asociatii au tendinta de a inmulti fauna si de a combate braconajul, pentru a se ocupa de fauna doar ei. Tot aceste asociatii platesc Ministerului o suma mare de bani, anual, pentru a gestiona fondul cinegetic… dar nu au voie sa vaneze peste tot, conform zonarii Parcului. Deci ei platesc si pentru gestionarea unor suprafete mari unde niciodata nu vor face vanatoare, selectie si asa mai departe. Platesc pentru ca asa este fondul organizat prin lege de ani de zile.

Aspectul cinegetic nu am auzit sa fie pus pe masa la dezbaterea cu institutiile ce actioneaza in Busteni. Ca acestia cu asociatiile nu au fost invitati.

In Bucegi, fiecare aspect si actiune trebuie tratata distinct si integrata apoi intr-o directie generala. Acest lucru nu se intampla. Unii nu vor oi pe Platoul Bucegilor, altii vor. Sunt turisti nemultumiti, sunt ciobani nemultumiti. Ba ca au caini multi pe langa turmele de oi, ba ca tot vine ursul pe la stana si nimeni nu face nimic. Mai e si treaba cu oile care manate de ciobani iresponsabili ajung in habitatele caprelor negre. Eu am tot zis ca nu sunt sanatosi. Dar stai si te intrebi… oare daca se faceau acele insamantari de pajisti cu banii ce vin de la APIA anual, daca se reabilitau terenuri degradate, mai intrau astia cu oile peste tot? Nu stiu, poate da, poate nu! Cert este ca nimeni nu s-a preocupat de pajistile din Bucegi, nu a bagat un leu in ele, doar le-a exploatat.

Referitor la Planul de Management m-am adresat Ministerului Mediului. Ca radem, glumim, ne mai vaitam dar blogul acesta este citit pe unde nu te astepti. Pentru ca nu se minte pe aici si nu se da liber la a spune fiecare toate nebuniile si prostiile. Nu se ofera titluri pompoase articolelor care sa induca astfel oamenii in eroare. Nu sunt „executii mediatice” cu ce face unul si altul. Mi se pare ca este o chestie normala ce fac si ca acest blog este necesar pe la noi… ca sa vedem realitate si din alte puncte de vedere. Evident ca mai bat si eu campii cu sa le dam niste suturi alora care critica reabilitarea refugiului din Saua Strunga 🙂

In adresa de mai jos, veti observa ce raspunde Ministerul Mediului:

adresa-mm

Sa credeti in primul rand ca isteria cu „s-a depus planul, nu mai e timp, nu se mai poate face nimic”, este tot o tehnica de manipulare prin care s-a dorit ca lumea sa se resemneze. Nu conteaza ca ai dreptate sau nu, totul este sa stai in banca ta.

Oricum, eu m-am incadrat in acel termen limita si am depus completarile la Plan… dar observati la punctele 1 si 2 ca Planul nu s-a depus inca.

DE ASEMENEA,

la punctul 3 rasuflati linistiti. Ma refer la cei care le pasa de Bucegi si nu posteaza doar poze ca sa-i vada prietenii pe unde se plimba si ce mari cunoscatori de munti sunt. Cand Planul va sosi la Minister, va fi pus in dezbatere publica pe site-ul lor, pe bune, nu ca pe la noi. Daca nu v-ati resemnat, vizitati zilnic site-ul. Daca v-ati resemnat, mai este o sansa 🙂

La punctul 4… aici am intins putin coarda. Pentru ca… o sa va spun si dvs. ce cred. Eu cred ca… si incerc sa fiu putin voalat… in Bucegi sunt oameni cu mari interese, cu multa putere de influenta si astia pot schimba Planul cand doresc. Bine, nu schimbari majore dar aproape neobservabile pentru 99%.

Bine, orice modificare este ilegala, cum spune si Ministerul. Dar ce mai conteaza daca sti cum sa o faci in asa fel incat sa nu se prinda nimeni…

Ideea este ca de prin Minister, ca mai cunosc si eu pe cate cineva pe acolo, razbat dese nemultumiri fata de acest Plan. Pentru ca multi cetateni au reclamat acolo si nu numai, faptul ca acest Plan este partinitor, nu au fost consultati si etc. Ceea ce a creat mari batai de cap unor functionari. Sunt zeci si zeci de sesizari depuse nu doar la Minister ci si la alte autoritati. Acestea din urma cer explicatii Ministerului fiind de competenta in special a celor care reprezinta Mediul. Politia intreaba daca s-a respectat legea, de la Secretariatul Guvernului nu stiu ce, ministrul etc. Cand atatia oameni fac atmosfera, fiecare isi ia masuri de precautie, cauta sa-si faca treaba, ca nu stii cine te ia la intrebari.

Inainte de orice, este o gafa a directorului Parcului aceasta lipsa de comunicare cu publicul. Daca era intelept si bine intentionat, punea totul in online, fratilor acesta este Planul, asta vrea fiecare autoritate, asteptam sa vedem ce ziceti. Si era simplu de tot! Nu avea bataie de cap nici el si nici volum de munca aceia din Minister. Eu am observat ca nu stie sa dialogheze, sa comunice cu oamenii, sa-i uneasca in jurul unei idei de interes comun. Nici nu-i lasa pe cei din jurul lui sa-l ajute. Si sa stiti ca Administratia Parcului chiar are niste oameni deosebiti, specialisti in diverse domenii, dar daca unul le stie pe toate si a propune inseamna a-ti bate cuie in talpa, nu mai zice nimeni nimic.

In primul rand, Administratia Parcului trebuia sa aiba un om pregatit in relatia cu publicul, care sa stie ce sa spuna si care astfel sa dea un aer de legitimitate tuturor actiunilor. Faptul ca in interviuri apare doar seful Parcului, si acesta cand si cand, face ca oamenii sa nu mai creada in cei care administreaza Parcul Natural. Li se pare ca institutia nu exista. Mai ales ca in mediul virtual unde informatia circula foarte rapid, ei nu exista… sau daca exista posteaza poze cu chefuri sau peisaje, ceea ce ii descalifica fara ca ei macar sa constientizeze. Drumul spre normalitate, protectia mediului, turism si dezvoltare durabila arata insa altfel. Ce se intampla in Bucegi este cu totul alt film!

Acum cu vipera din masivul Piatra Mare. Un pasionat de munte din Brasov, dl. Radu Neda, a pozat vipera in zona traseului spre Cascada Tamina, cred ca in week-endul ce a trecut.

Pozele cu aceasta vipera berus neagra-neagra 🙂 ca sunt diverse variatii coloristice la viperele berus, le-a postat pe Facebook.

Prin Bucegi si Baiului am vazut vipere, iata ca e logic sa fie si prin Piatra Mare.

radu-neda-langa-cascada-tamina

radu-neda-2Sursa: Facebook, contul d-lui Radu Neda

Si inchei cu toamna aceasta mohorata pe care nu o putem admira ca in alti ani din cauza ploilor. O toamna cu multa umezeala la munte si cu strat alb pe cele mai inalte varfuri.

dscf6171

dscf6176

dscf6178Ce imi place peisajul acesta 🙂 Il pozez in orice anotimp, de cate ori am ocazia 🙂

dscf6191

dscf6203Un mar specific zonei de munte, pierdut printre copaci din aceia, mai salbatici.

Braconaj prin Bucegi si disparitii prin acest Parc Natural

Ma gandisem eu ca braconajul s-a mai oprit prin Bucegi, dar de unde…

Duminica seara, niste turisti au auzit un urs, l-au si vazut zbatandu-se intr-o capcana pusa de braconieri. La fata locului s-au deplasat: reprezentanti ai fondului cinegetic, ai Administratiei Parcului Natural, jandarmii montani… ursul a fost tranchilizat si apoi eliberat.

La o cercetare mai atenta, acest colectiv montan a descoperit ca intreaga zona este impanzita de laţuri, capcane. Din pacate, stirea a aparut in presa, la tv, si astfel s-a ratat momentul, in opinia mea, de a-i prinde pe braconieri.

Pentru ca ei ar fi revenit la acele capcane in cateva zile. Trebuia doar ursul eliberat. Parerea mea 🙂 In prezent se fac cercetari… in fine, asteptam finalizarea acestora.

Un caz foarte ciudat s-a petrecut luni seara la Vf. Omu. O angajata a cabanei a plecat pe la orele 21 sa duca gunoiul, undeva la un spatiu de langa cabana. Si nu s-a mai intors! Ceea ce in opinia mea este foarte ciudat. O fata nu pleaca noaptea de la Vf. Omu. Dupa miezul noptii, cineva de la cabana a anuntat disparitia la 112.

Fata se numeste Maria Neacsu si are 19 ani:

disparuta

A doua zi, marti, salvamontistii si jandarmii montani condusi de dl. col. Petrescu au scotocit imprejurimile cabanei si vaile, dar fara rezultat.

Ar fi 3 ipoteze:

1. A plecat de bunavoie, aranjand cu vreun prieten aceasta plecare. Daca stam sa ne gandim, nici nu avea cand sa plece in plina zi, erau turisti, poate si patronul era pe acolo, acel insuportabil domn Popa. Se cunoaste faptul ca si propria lui fiica a plecat din cauza lui, la un moment dat, si toata lumea avea o foarte buna impresie despre aceasta. Am inteles ca acum este stabilita in Germania. Deci posibil sa fie aceasta varianta. Macar sa-i fi facut d-lui Popa un bine si sa fi plecat cu incasarile 😉 Cert este ca Politia a intrat si ea pe fir.

2. A plecat fortat, adica a obligat-o cineva. Poate a asteptat-o pe afara, cine stie, sunt multe scenarii valabile. Ma gandesc insa ca s-a cautat pe la toate locatiile aflate la o anumita distanta de cabana Omu, de orice fel ar fi acestea.

3. Poate a prins-o vreun urs si a tarat-o cine stie pe unde, desi este cam greu de crezut varianta asta. In cateva zile o gasea cineva, ciobanii cu oile, jandarmii, turistii… Zic asa cu ursul, pentru ca si la Cota 2000, de ceva timp, este semnalata prezenta unui urs impresionant, care a ranit cainii de pe acolo. Si cainii aceia sunt uriasi.

Ma gandesc asa pe fuga ca nu cred ca ar fi rau sa realizeze cineva un registru, un tabel cu disparitiile din ultimii 25-30 de ani din Bucegi. Macar ca un istoric, daca nu pentru altceva.

Ursi si oameni, convietuire interesanta la Busteni

Au iesit ursii din padure! Au mai iesit ei… dar pozele doamnei profesoare Iuliana Ciubuc, postate pe Facebook, m-au facut sa ma uit asa, mai lung. Ca la urs, adica!

Deci cum stau oamenii pe la blocuri in cartierul Silva al orasului Busteni, deschid ei usile sau ferestrele si ce vad? Ursi plimbandu-se printre blocuri si masini 🙂

O ursoaica si doi pui sfideaza orice teama si vine la pubelele cu gunoi. Gardul pare rupt tot de ursi, iar ursuletii fac echilibristica pe marginile pubelelor. Daca iesi la masina treci prin preajma familiei de ursi, daca vii din oras totpe langa ei treci. Pare ca nimeni nu are nicio treaba.

Nu stiu, ma uit asa, oare nu trebuie sa vina ocolul silvic, cei din ITRSV, din ce stiu zona forestiera tine de Azuga… ma gandesc ca poate iese vreun copil din bloc si vrea sa se joace cu ursuletii ca in desenele animate.

S-a mai vazut ca ursul sa iasa din padure, logic, noi, oamenii, i-am ocupat padurea, unde sa se mai duca si el, dar sa-l vezi asa in plina zi, navigand printre blocuri… este cam ciudat. Clar, toata familia de ursi este condamnata la relocare cine stie pe unde… mai devreme sau mai tarziu. Cu semnele de intrebare aferente.

Iata si cateva din pozele d-nei profesoare:

1

2

3

4

Concursul „Atinge Omu” – o poveste reusita; Incidente cu ursi, ploi si diverse

O sa abordez subiectele treptat dar nu in ordinea din titlu 🙂

Tot mai multe persoane incep sa-si puna intrebari, sa arate spre padurea care a imprumutat la inceput de vara aspecte de toamna. Gandacei care ataca fagii sunt pretutindeni, pe ferestre pe la case, in mijloace de transport in comun… trebuie doar sa te uiti cu atentie.

Sambata a plouat pe Bucegi bine de tot, grindina, fulgere, trasnete, tot ce trebuia sa se intample la o asemenea altitudine, pe poteci siroiau apele pluviale creand adevarate santuri… nici in Sinaia nu a fost mai bine. Desi am fost pe Bucegi sambata, toata ziua, nu am prins nicio ploaie. Se pare ca nici in Busteni nu a plouat.

Vineri am citit un articol pe net cu un urs „mare cat patul” 🙂 care fugarise niste sportivi din lotul national de nu stiu ce, cantonat la Complexul Piatra Arsa de pe Platoul Bucegilor. Initial, gandul m-a dus la faptul ca fugeau baietii astia printre jnepenii de langa complex si s-au intalnit cu ursul. Dar, de fapt, ei alergau pe traseul turistic ce duce la Pestera Ialomitei si prin Padurea Cocora au dat nas in nas cu ursul. Am renuntat sa scriu un articol pe tema asta, chiar daca mai spre seara a avut loc un incident cu un alt urs, adica niste masini au accidentat mortal un urs pe DN 1 la Poiana Tapului; pentru ca urma sa ajung sambata in Valea Ialomitei. Si ma gandeam eu ca imi voi face o imagine corecta asupra a ce li s-a intamplat acelor sportivi.

Bineinteles ca am presupus ca acesti alergatori fugeau repede si in liniste prin acea padure, au surprins ursul si acesta s-a speriat si a pornit dupa ei, instinctiv. Sportivii spuneau ca i-a fugarit ursul vreo 50 m dar ei s-au oprit dupa vreun kilometru 🙂 Un nou record national a fost stabilit cu siguranta prin Padurea Cocora…

Si in Valea Ialomitei am aflat de la seful Salvamontului, dl. Doru Deaconescu… ca, prin padurea respectiva este o ursoaica, aceasta are doi pui, ca ei o stiu din primavara… deci asta a fost. Ursoaica si ursuletii pasteau pe langa traseul turistic, baietii astia in alergare au trecut pe aproape, logic ca ursoaica s-a luat dupa ei, logic ca i-a alergat o distanta mica pentru ca nu-si parasea puii. Articolul citit de mine era evident unul mult exagerat 🙂 Am intalnit si eu sambata seara un urs in preajma unui drum forestier, dar el a urcat la vreo 100 metri pe o panta si statea acolo, iar eu am trecut mai departe… fiecare cu treaba lui. El auzise ca vin, eu auzisem cand urca panta…

Am mers in Valea Ialomitei la concursul organizat de Salvamontul dambovitean si denumit „Atinge Omu”. Din august 2014, de cand am fost la Vertical Trail Race, nu am mai fost la vreun concurs de alergare montana… pentru ca nu am mai reusit sa-mi fac timp, nici sa ma antrenez… si merg doar cand stiu ca pot trece linia de sosire. Deocamdata nu am abandonat la vreun concurs. Este insa un inceput in toate 🙂 🙂

Un lucru interesant a inceput sa se intample cu mine de vineri. Parca se pregatea organismul de concurs, ceva independent de minte si vointa 🙂 Cred ca atunci cand nu este nici una si nici alta, se mai invart si alte rotite 🙂

Si aveam o pofta teribila de mancare, lichide beam continuu, somn imi era… ca de obicei, in ajun de orice concurs, un genunchi mai da semne ca nu vrea, desi pana acum nu „a zis” nimic…

Vine sambata, plec la concurs. Traseul de alergare unul binecunoscut: start de la refugiul Salvamont situat langa telecabina Pestera – urcare pe Valea Obarsiei Ialomitei pana la Vf. Omu – continuare pe ramura vestica a Bucegilor pana in Saua Batrana unde este un refugiu – coborare pe Valea Doamnele – sosire langa telecabina Pestera.

Startul s-a dat la ora 11, eu am urcat pe la 9 si ceva la Babele cu telecabina.

peisaj babele 1

peisaj babele 2Am coborat usor, admirand peisajele

peisaj babele 3

peisaj babele 4

peisaj babele 5

peisaj babele 6Cum aveam timp, m-am plimbat mai mult

peisaj babele 7Aici m-am oprit! Si am stat sa admir din iarba imprejurimile, privind spre lacul langa care am stat cu alta ocazie… sa mananc niste banane…

peisaj babele 8…cu un ochi la zona de start a concursului unde se vedeau sportivi, corturi, masini, dar cum era aproape de ora 10 si timp sa ajung mai aveam… am ramas intins pe acolo sa ascult muntele… 🙂 Nu am stat mult linistit ca…

peisaj babele 9…privind spre stana de la baza muntelui Doamnele (se observa in imagine), vedeam si auzeam caini latrand. Trei turisti ocolisera stana ca sa intre in traseul ce urca acel munte si cainii de la stana ii simtisera. Din ce vedeam asa de la distanta, un caine mare alb tot se tinea dupa ei, incercand sa-i prinda de picioare. Pe caine nu-l striga nimeni de la stana… la un moment dat aud un pocnet slab, cred ca unul dintre turisti a dat cu o petarda mica. Nu prea folosesc acestea, sunt bune cele cu trei focuri care se vand de Craciun. Cainele a fugit inapoi la stana, dar turistii nu s-au departat prea tare din cauza urcusului. Cred ca si obosisera putin la inceput incercand sa ia distanta fata de caine.

Cainele insa a revenit iar pe langa ei, latrand de zor 🙂 I-au mai dat o petarda, dupa care au mai urcat un pic si au facut un popas de 10-15 minute. Tot ma gandeam la ce spunea Ion Trandafir, organizatorul Hit the Top, care a cotonogit cainii de la mai toate stanele din Leaota 🙂 La cate pietre erau pe acolo… turistii nu or fi vazut niciuna 🙂

Vazand chestia asta, cand am ajuns la organizatorii concursului l-am intrebat pe Geo Badea, -in opinia mea, cel mai bun salvamontist din Parcul Natural Bucegi (cel mai bun inseamna si existenta multor altor calitati)-, pe unde ne intoarcem din Valea Doamnele: pe traseul turistic sau pe drumul ce trece pe sub stana de la baza muntelui Doamnele? Mi-a spus ca traseul de alergare este acelasi cu traseul turistic. Prin urmare, cine mergea pe drum o facea pe proprie raspundere, de altfel, toti concurentii semnau o astfel de declaratie, intelegand riscurile unei asemenea competitii.

bariera drum obarsia

panouDoua treburi bine facute… ce sa cauti cu atv-ul pe acolo?

tabara 1In asteptarea startului

tabara 2

Ma uit la vreme, era clar ca inspre Babele-Piatra Arsa ploua, nu si inspre Omu. Am stat cateva minute sa studiez cerul, muntele, vantul, ca sa imi dau seama: imi iau un rucsac mic cu mine sau nu imi iau? In acesta am toate accesoriile necesare pentru orice vreme. Tinand cont de vreme si de specificul concursului, adica unul de viteza, renunt la rucsac spunandu-mi ca oricum ajung la vf. Omu intr-o ora, deci nu am de ce sa-mi fac griji. De la Omu pana la refugiul Batrana mai mult de 30 de minute nu voi face… Daca este ploaie puternica raman fie la Omu, fie la refugiul din Saua Batrana.

Zis si facut. Imi iau doar telefonul, doi plasturi 🙂 🙂 si tricoul din Irak… imi place tricoul asta, este lejer, nu retine apa, se usuca repede… La 11 luam azimut varful Omu, unde era primul post de control. Constient de pregatirea mea 🙂 am si spus cu mai multe zile inainte ca este o minune daca intru in primii 10. La start insa, vazand ce nume grele ale competitiilor montane s-au aliniat, am realizat ca si minunile astea se produc si ele uneori, iar acum nu era cazul 🙂 Dar in primii 15-20 tot as fi iesit 🙂 🙂 Am o problema cu treaba asta, adica din reo 70 de concurenti, mi se pare aiurea sa ies pe la coada clasamentului. Mai bine stau acasa. Cand alergi cu sportivi renumiti este bine insa sa obtii un loc cat mai onorabil, in prima jumatate a clasamentului… parerea mea!

Fugim spre Cascada Obarsiei, eu cu gandul la fiecare potecuta, piatra, curba, imi era totul familiar, imi ziceam ca multe nu se mai pot schimba o data ce ai trecut de urcusul de pe langa aceasta cascada. In sensul ca… nu prea mai poti ajunge din urma pe altii. La aprecierea mea, eram in primii 20 inca de la acea cascada. Cand am ajuns pe poteca de deasupra vaii Cerbului spre Omu, l-am vazut pe Galiteanu, unul dintre cei mai buni, pe sub varful Gavanu.

De la Omu, pentru majoritatea alergatorilor montani este ceva facil, se zboara 🙂 pe ramura vestica a Bucegilor. Nici nu am intreabat la punctul de control cati sunt in fata, m-am oprit pentru notarea nr. de concurs si am plecat mai departe. Este foarte greu sa mai prinzi pe cineva din urma pe astfel de portiuni. Cand sa ajung pe Saua Doamnele il vad in spate pe Mihai Godeanu… asa a fost pana la finish, eu fugeam de el, el dupa mine 🙂

Am vazut o ploaie puternica spre Pestera si zona Horoabele, dar din fericire norul avea o directie de deplasare opusa noua si nu am fost udati deloc pe traseu.

Nu stiu cum naiba am reusit iar performanta de a alerga singur prin plaiurile acelea… totusi Mihai era prea departe… iar in fata nu vedeam pe nimeni 🙂 🙂 Cat vedeai cu ochii nu era nimeni. Nici dupa Mihai nu se vedea cineva. La maratonul din muntii Ciucas, unde iesisem pe locul 7 sau 8, tot asa, fugisem prin paduri singur mai bine de o ora, nu mi-a placut deloc si nici nu am mai fost prin acele locuri de atunci.

Intru prin jnepenii la capatul carora se afla refugiul Batrana si un alt post de control, ies dintre ei, mi se noteaza iar nr. de concurs, si continui pe Valea Doamnele. Nu prea poti alerga bine pe aici, nefiind o poteca lata, trebuie sa fii un pic atent, dar am reusit sa pastrez distanta fata de urmaritor. Trec pe deasupra cascadei monument natural in prezent fara apa si vad la distanta mare alti alergatori. Pe coborare, doar in cazuri exceptionale am mai intrecut si eu cate un concurent, de-a lungul timpului.

La iesire din Valea Doamnei, era Geo Badea si un coleg de-al sau, vorbim putin si pornesc mai departe… intrezarind o chestie…

Mai multi alergatori nu au urmat traseul turistic ci au luat-o pe drum. Tot alergand la vale nu prea eram cine stie ce obosit, si mi-am facut de sus, de cand i-am vazut pe cei din fata, urmatoarea socoteala: daca alerg mai tare, ii ajung acolo unde traseul intersecteaza drumul. O iau asadar pe traseul turistic, Alin Tanase ma incurajeaza, imi zice ca vine cineva din spate foarte tare. Nu avea cine sa fie decat Mihai Godeanu, dar mi-am dat seama ca nu are cum sa ma mai ajunga si nici nu ma mai gandeam la el… ci la ce voi face cand voi ajunge langa acel grup de alergatori, daca voi avea resursele necesare pentru a-i depasi.

Am iesit la vreo 100 metri in spatele lor 🙂 dar nu mai erau toti, am mai vazut inca un sportiv in spate si 4 in fata. In grupul din fata i-am recunoscut pe Gianina Tanase (locul 2 la feminin ulterior) si Florin Totalca, nu stiu cine erau ceilalti doi… Pana la finish din grupul de 4 am depasit 3 sportivi… am ajuns pe locul 14 la Open. Am inchis cercul Pestera-Omu-Batrana-Doamnele-Pestera in 2 ore si 4 secunde. Pentru mine un timp foarte bun 🙂

Primul a ajuns Viorel Palici cu vreo 30 de minute inainte 🙂 Cel de pe locul 5 a venit la o ora si 45 de minute. Apoi in 15 minute alti 10-15 sportivi. Deci cam asa sta treaba cu valoarea si antrenamentul! La o astfel de cursa, mai poti spune ca nu ai fost in forma, etc, sa zicem ca pierzi 10 minute, dar la 20-30 minute diferenta de primul loc nu ai ce sa spui. Ca mai erau voci care sustineau diverse, faceau comparatii, ca alearga mai bine nu stiu pe unde 🙂

Primii 5 sositi de la cursele de viteza, sunt cam apropiati ca valoare, vine apoi un esalon pana la locurile 10-15, un altul 15-20 sau 15-25 chiar 30. Dupa care se rupe filmul, de regula dupa a doua jumatate a clasamentului… cand incep sa apara si altii, care fie alearga mai incet ca nu au antrenament sau ca le place sa priveasca peisajul, sau se menajeaza, ori raman sa se hidrateze pe la punctele de control, ori s-au accidentat si totusi vor sa continue…

A fost o cursa foarte frumoasa, bine organizata, cu voluntari aflati la intersectii de trasee ca sa nu se rataceasca nimeni, cu masina Jandarmeriei pe traseu, Salvare, o mica petrecere cu bulz si lapte inainte de premiere.

Dupa sosire, m-am gandit eu ca este bine sa merg pe jos o vreme… ca sa nu am a doua zi febra musculara. Pe la ora 14 privind din nou cerul si directia norilor, am plecat spre Babele. Dupa cum se comporta natura, ploaia se ducea spre Cheile Tatarului-Bolboci. Cred ca in jur de ora 15 eram la Babele:

babele

ploaie spre bolbociCum ma asteptasem, ploaia se ducea la Bolboci, totusi atinsese si Padina… am vazut seara imagini cu grindina de pe la cabanele de acolo. La Babele insa nu ploua.

Privesc Platoul Bucegilor spre Piatra Arsa si imi spun ca in 30-40 de minute o sa ploua si la Piatra Arsa. Mai plouase si pe la ora 11.

platouDar in 30-40 de minute as fi ajuns la Piatra Arsa, deci am plecat intr-acolo

intersectia cu jepii mariAjung la intersectia cu Jepii Mari, la cateva minute de complexul Piatra Arsa. Inca nu ploua. Spre Cota 2000 era urgie. Fulgerele apareau la 5-10 secunde distanta unul de celalalt. Era o prostie sa merg mai departe. Pana trece ploaia m-am gandit eu ca pot astepta la un ceai cu lamaie la Piatra Arsa:

ceai la piatra arsaPloaia 🙂 Pe aici am mai vorbit cu unul, cu altul, timpul a trecut, ies afara, privesc si plec spre Cota 2000. Dupa efort un ceai cu lamaie este perfect 🙂

spre cota 2000Varful Furnica… se vedea cum se elibereaza de nori, unii mergeau in dreapta, altii in stanga

varful furnicaFrumos si liniste… daca totusi intervenea neprevazutul, era o stana la 10 minute in dreapta si o alta in spate pe langa stadion. Este bine sa stii chestiile astea, sa nu stai in fata trasnetelor, sub grindina… ca la stiri asa s-a dat „rupere de nori prin Bucegi”…

poteca munte furnicaPe muntele Furnica privind in spate spre Platou

gheataCe se mai pastra prin iarba

urme ploaiePe Drumul de Vara, in urma ploii ce urma directia Cota 1000-Posada-Comarnic

cota 1400Cota 1400

Apoi pe la schitul Sf. Ana, drumul vechi al Cotei… am ajuns la cabana Schiori:

cabana schiori

manastirea sinaiaManastirea Sinaia…

Am luat un maxi-taxi spre Busteni si… asta a fost ziua de 13 iunie 🙂

medalie