Sindromul bolii verzi…

Vorbim de o boala verde raspandita la nivel national… aceea a iubirii de natura pentru ca si altii fac la fel. Pentru ca natura e frumoasa, pentru ca toti ursuletii si mistretii si catelusii trebuie sa traiasca si ei. Ca ei nu au nicio vina, ca noi le-am luat padurile, hrana, ca tradam pe cel mai bun prieten al omului… Nu v-ati saturat de prostiile acestea pe care le tot auzim mereu, sub diferite forme, in diferite medii?

Spunea un prieten, pe buna dreptate, ca niste smecheri cu tot felul de interese in spate au polarizat segmente mari de oameni iubitori de mediu, in ideea de a pune presiune pe autoritati si a-si promova diferite interese. Nu ar fi rau nici acest lucru daca interesele acestea ar avea legatura cu interesul general.

Acest sindrom al bolii verzi este un pericol la fel de mare pentru societate ca si coruptia. Eu inca mai sper intr-o lege care sa sanctioneze asemenea derapaje, instigari, atat pe manipulatori cat si pe manipulati. Personal nu sustin ONG-urile mari de mediu, cunoscute, si nu pentru ca am baut apa dupa nu stiu ce politicieni, ci pentru ca acestia in niciun caz nu au in spate intentiile pe care ei le tot propavaduiesc in spatiul public. Categoric ca in spate sunt oameni care au alt interes, nu al mediului.

Acelasi prieten, jurnalist regional, observase cu multa luciditate ca actiunile stupide ale acestor ONG-uri, au coalizat pe ascuns autoritati si exploatatori de padure, ca exemplu. In sensul ca, din zeci de sesizari, doar una-doua intrunesc niste aspecte ce pot fi cercetate. Restul e demagogie cu distrugerea padurilor si fictiune cu statistici luate din orice colt al netului. Deci, si abordarea unei petitii, sesizare, se face la modul dezinteresat si adesea se da o amenda modica, de comun acord, sa se inchida gura aiuritilor. In opinia mea, ONG-urile acestea manipuleaza mii si mii de oameni, prezentandu-le initial situatii reale, ca ulterior, sa se erijeze in autoritate unica in domeniul mediului, ca singurii care stiu si-i intereseaza ce e bine pentru natura. Astia nu pun si nu vor pune pret pe Academia Romana, pe specialisti in biodiversitate si cinegetica… ci doar pe aceia care se asociaza cu ei prin comentarii, like-uri. Pentru ei, ceilalti sunt toti mana in mana, nu fac nimic, nu-si dau interesul, stau in functii ca sa fure 🙂

„Oameni de munte” care iubesc mediul, intr-o conversatie pe Facebook, laudandu-se cu nerespectarea legii, cu instigari, cu injurii la adresa personalului administrativ al unei arii protejate. Cu sageata verde si un comentariu pertinent, realist.

Au sarit calul, au uitat de lege, blocheaza drumuri nationale, trag pe dreapta masini cu lemne, navalesc in exploatari legale, numesc genocid Ordinele date de ministri, inteleg cota de interventie ca fiind nr. de exemplare ce trebuie vanate in cadrul unei partide de vanatoare 🙂 Cand a emis ministrul Ordinul cu aceasta cota, ei si-au imaginat probabil, ca in fiecare zona unde este un urs, se duce cate cineva, se uita pe hartie si trage dupa cat scrie acolo: un urs sau doi ursi, zece ursi 🙂 Ei indeamna la respectarea unei legislatii de mediu pe care chiar ei nu o cunosc.

O consecinta a acestei „educatii ecologiste” este nesupunerea in fata legii atunci cand interesul lor este afectat. Daca legea se aplica altora e perfect, daca se aplica lor este un abuz. Si aici as da un exemplu. Cativa din acestia, „iubitori de natura”, au ajuns in Parcul Natural Bucegi si cand au fost opriti de un agent al ariei protejate si pusi sa plateasca tariful infim de vizitare nu doar ca nu au platit cei 5 lei, ci instigau si lumea sa nu plateasca, l-au injurat pe agent. Au facut apoi postari, vedeti sus discutile, chipurile sa-l faca celebru pe agent, in care l-au terfelit, injurat, unde se laudau cu faptele lor. Nu doar eu, ci si alte autoritati, i-am reclamat la Politie, Parchet. Niste declaratii, amenzi, nu le strica deloc…

Una este sa probezi ca se taie ilegal si alta sa pui in pericol intreaga industrie a lemnului, mii de locuri de munca, sa umpli spatiul public cu tot felul de povesti fara acoperire, cu tot felul de minciuni…

Si din postarile de pe Facebook se vede ca omul era imbracat in uniforma Administratiei, ca avea ecuson, dar astfel de nesimtiti aleg intotdeauna sa-si bata joc de lege.

Faza ca un transport lemnos este ilegal si l-ai depistat este un lucru, o lauda, iar instigarea la ultraj, la nerespectarea legii este cu totul alt lucru. Daca esti eco nu ai cum sa fii cand asa, cand asa.

Aici, in Valea Prahovei, padurile sunt pline de mistreti sau de ursi. Toata lumea da din umeri ca nu are ce face. Si aceasta situatie este peste tot in tara. Autoritatile centrale nu iau decizii de teama acestor instrumente de presiune care sunt aceste ONG-uri. Si mai departe chiar nu inteleg 🙂 Astia oricum nu au votat si nu vor vota PSD, deci eu daca as fi ministru PSD-ist, presupunand evident 🙂 nici nu m-ar interesa prostiile lor. As sustine exploatatorii si institutiile de mediu sa-i actioneze in judecata, sa le dea amenzi maxime. Doar amenda si munca mai educa o astfel de generatie. Dupa ce ai lasat telefonul si tastatura, viata te da pe brazda imediat.

Dar…. i-as si aduce in prim plan daca dovedesc furturile lemnoase de calibrul mereu subliniat de acestia…si as tine cont de parerile acelora care sunt rationali. Mai cred ca prostimea needucata nu trebuie sa participe la decizii, deciziile le iau oamenii cu capul pe umeri, cu scoala, nu aceia carora daca le arati o poza cu un urs impuscat plang 3 zile 🙂 Si dupa alte 3 zile le spui ca era de fapt grizzly si asta nu e pe la noi. Si iar plang pentru ca daca ai companioni, o tot tii intr-o lamentare perpetua. Dupa vreo saptamana, daca le pui o imagine cu un ren cu trei picioare si scrii ca un vanator roman i l-a luat pe al patrulea drept trofeu, aceiasi oameni cred imediat. Pentru ca poti manipula orice om lipsit de educatie, neinformat. Si la gradul de exprimare de pe Facebook, iti dai seama ca foarte multi nu au citit nici macar manualul scolar… vreodata.

De fapt, e cum am zis de la inceput. Se speculeaza emotiile oamenilor, e cool sa fii eco, sa vada prietenii, vecinii. In spate, altii isi ating scopurile, incurca, paralizeaza autoritati, activitati economice. Daca aceste ONG-uri fac o treaba mai buna decat Ministerul Mediului, Academia Romana, Politie, alte autoritati, sa-i punem pe ei atunci gestionari ai mediului 🙂 Ei cu retelele de socializare fac bine mediului, restul fac rau 🙂 In teren, 95% din acesti „ecologisti” nu cunosc urmele animalelor, nu deosebesc bradul de molid, planteaza copaci pe platoul montan sau puieti prin paduri seculare.

Altii, cu „experienta” cand aud ca autoritatile au salvat un urs ce s-a incurcat intr-un gard de sarma, in pofida filmarii evidente, se solidarizeaza in a crede ca a fost o capcana pusa de braconieri, vanatori, localnici etc. Unde evident toti conspira, mint. Niciodata adevarul nu e prezentat fiindca nu se doreste 🙂 Daca spui ca e altfel, ori devin isterici, ori patrunsi de adevarul propriu te privesc de sus cu intelegere, ca tu esti mic si prost si nu sti tu dedesubturile :))

Daca observati, toti cei care scriau despre Bucegi s-au cam oprit. Pentru ca exista riscul sa fii asociat cu astfel de rataciti, cu astfel de comportamente deviante. Astia nu stiu nimic despre natura… dar cu ajutorul „marketing-ului” transforma o frunza de fag intr-o defrisare cum nu s-a mai vazut. Cand este sa propuna masuri, vin cu toate prostiile, cu exemple din alte tari, neaplicabile la noi. Uita ca „dezvoltatii” din alte tari au 2-3 ursi sau deloc si noi vreo 7000. Sau nu stiu ce inseamna 7000. La intalnirile cu cei din minister, cu alte autoritati, sustin puncte de vedere obtuze, incoerente si nu pot enumera titlurile sau nr. vreunor acte normative. Vin acolo cu o poezie si o tot repeta. Daca nu le-o accepti, fac petitii sau ies in strada. „Ba’ daca impusti vreun ursulet, ma ia capul si ies in strada!” :)) Nu conteaza ca ursul a omorat sau ranit vreun om, ca a curatat de animale strazi intregi pradand cotetele oamenilor. „Ii era foame, ce? Este el vinovat? Tot oamenii sunt de vina 🙂 Nu au facut ei nu stiu ce? Uite cum se intoarce roata.” 🙂 Astfel de rationamente poseda „ecologistii” de azi!

Un studiu de impact realizat asupra acestei biodiversitati ar scoate la iveala faptul ca, anumite specimene trebuie conservate in spatii prioritare, in care sa li se administreze durabil si adecvat tratamente specifice: apa rece, munca, ore de cultura generala, dusi in gospodarii cu oameni ramasi fara animale sau care nu-si mai pot cumpara lemne de foc in prag de iarna din cauza pretului ce a explodat prin multe locuri. Dupa o saptamana… te duci acasa cu constiinta incarcata de cat rau ai putut face altor oameni, sustinand si propagand prostiile unor persoane pe care nu le-ai intalnit decat pe Facebook si care ti-au manipulat sentimentele demonizand autoritati, specialisti, legi…

Din cauza politicienilor de orice fel, am ajuns sa ne confruntam si cu aberatia aceasta. Daca marea majoritate a politicienilor ar lucra pentru tara la modul vizibil, asemenea curente nu ar exista! Oricum, eu pariez ca in vreo cativa ani, dispar astia cu zapacelile si manipularile lor in zona mediului!

Anunțuri

Traseul turistic: Cabana Dichiu – Camping Zanoaga – Cheile Zanoagei – Lacul Scropoasa – Captarea 7 Izvoare – Drum forestier Scropoasa – DJ 714 – Cabana Dichiu

Un traseu pe jos de circa 6 ore, depinde de cat stai sa admiri anumite obiective.

Venind din Sinaia, am lasat masina la cabana Dichiu fiind vorba de acel episod al lucrarilor demarate din senin, in varf de sezon, la DJ714A.

Era pe 1.08.2017

Am continuat spre intersectia cu DJ714 ce vine dinspre Moroeni:

Intersectia, la stanga spre Sinaia, la dreapta spre Moroeni. Noi venisem dinspre stanga si coboram spre Zanoaga.

Coborand spre Zanoaga si lasand intersectia in spate

Un molid devorat de licheni

Camping-ul Zanoaga… o cafea, o cola

Casute

Luam traseul marcat cu cruce albastra, ce intra prin Cheile Zanoagei, de-a lungul raului Ialomita.

Ce elemente protejate prin lege ar fi in aceasta imagine? Unul mai ales este evident.

Raul Ialomita

Primul pod, in stare buna

Al doilea pod peste rau, este insa rupt, luat de o viitura. Se coboara pe unde vedeti sagetile rosii.

Pe acolo se trece

De aici,  se vede mai bine podul rupt

Aspect din poteca turistica. La fel este aproape tot traseul. Ei bine, pe acesta am intalnit zeci de turisti din care majoritatea erau din acestia… legumicultori. Adica erau in slapi. Da, poti merge in slapi intre Bolboci si Padina, pe drum, dar prin mii de bolovani… Unii mai purtau si copii mici in brate. Nu zic sa te duci echipat de escalada, dar o talpa mai tare, un adidas ceva… e necesar.

La Scropoasa

Lacul Scropoasa

Pe lac am vazut rate domestice, rate salbatice si gaste domestice

Crucea celui care a fost cabanier la Scropoasa. Cabana este acum o ruina.

Cabana Scropoasa

Intreaga cabana este o ruina

Am continuat sa ne mai invartim pe langa lac:

Tunelul acesta de la capatul barajului apare prin unele locuri pe net, ca fiind „al americanilor”, stie toata lumea povestea, nu o reiau eu 🙂 Umbla pe sub munte dupa secrete… 😉

De acolo incep Cheile Orzei. Nu spun si eu ca sunt cele mai inguste chei din tara, pentru ca si altii zic ca la ei sunt de fapt cheile cele mai cele… Asa ca, le va masura cineva serios pe toate, intr-o zi, si vom afla si noi.

Trageau si ele la umbra

Apoi, plecam spre 7 Izvoare, o captare, o casa, pe sub care curge un suvoi de apa curata. Oamenii aceia pe care-i vazusem prin chei veneau in special atrasi de mirajul acestui loc. Nefiind indicator umblau de colo-colo epuizati si nu le gaseau. Cand au vazut izvoarele, locul nu le-a spus nimic. Au ramas in drum si au facut poze. Nu au luat apa ca trebuiau sa coboare putin, sa treaca paraul Scropoasa si sa ajunga la „apa zeilor”. Adesea lenea vine din prostie, din lipsa de educatie.

Bineinteles ca apa este foarte curata, dar nu are nicio treaba cu povestea ce se vehiculeaza. Dar povestea plus amenajarea acelui loc, supravegherea sa nu se arunce gunoaie, ar face-o o atractie serioasa. Amenajare si taxa. Cand iei bani si intretii.

Locul numit 7 Izvoare. Apa vine din munte pe sub acea constructie.

Mai sunt si aspecte reale de pe aici, dar nu doresc sa indemn oamenii la aventuri. Se mai accidenteaza cineva, cine stie. Plus ca fiind captare de apa, nu prea ai voie prin locul acesta.

Unul din sapte 🙂

Replica dupa Bigar la o scara mai mica.

Apoi am inceput sa urcam pe drumul forestier Scropoasa pentru a intersecta DJ 714, pentru ca urmandu-l, sa iesim mai tarziu la celebra intersectie de mai sus. Ca si cum veneam dinspre Moroeni.

Niste babe imposibile care ajunsesera pe acolo, tot bolboroseau intruna si tot felul, ca intr-un final sa ne intrebe de ursi, daca sunt. Pai, fiind in mijlocul Bucegilor logic ca erau, dar nu ies nici astia asa oricum 🙂 Iar ele faceau parte dintr-un grup de 15-20 persoane. Am inteles ca stateau undeva pe la Zanoaga-Bolboci si le indemn sa mearga pe unde au venit intrucat drumul ocoleste foarte mult. Dar fiind babe, ele intai vorbesc si apoi gandesc. Cand zic baba, nu ma refer la varsta inaintata, ci la femeile de un anumit gen, care comenteaza intruna, stiu totul, fac permanent observatii, te cicalesc si te fac cu capul. E bine sa iei distanta ca sa ai grija de sanatatea ta mintala.

Cum mai mereu am dreptate, nu a zis nimeni nimic si ne-am departat pe drumul nostru. Nu prea rapid din pacate, cum as fi vrut, pentru ca existau mustrari de constiinta, cavalerism probabil. Nu din partea mea. Pot sa zic ca imi cam dau seama de oameni destul de repede. Bun… si ne trezim cu babele vorbind intruna, speriate de moarte de urs, tragand de familii tampite de atata vorbarie, prin spatele nostru. Mai fac o incercare sa le explic ca nu e niciun pericol si ca nu are rost sa alerge nimeni, ca e mai scurt drumul pe care au venit. Inutil! Erau setate sa faca doar ce le trecea prin minti in acel moment.

Specia aceasta apare fie pe la tara, unde brusc tarancile se transforma in orasence care le stiu pe toate, fie sunt mahalagioaice de cartier, ce stau la parterul blocului si barfesc trecatorii. Doza de nesimtire este intotdeauna maxima. La scurt timp, simtind dezbinarea masculina au marsat cu aceasta. Femeile de genul acesta, daca le lasi sa ti se suie in cap nu le mai dai jos de acolo. Evident ca marionetele de barbati, sotii babelor, nu scoteau o vorba, striviti de posibilitatea unui scandal cu aceste vrajitoare 🙂

Doamne, si nici un urs macar nu se arata prin preajma 🙂 La limita decentei, a vocabularului, am scapat de ele si au facut cale intoarsa prin chei, pe unde venisera. Aruncau servetelele pe jos, pet-urile goale, dupa aceea au vazut zmeura si plangeau ca nu au pet-uri, ca nu trebuia sa le arunce. Deci, pe astia trebuie sa-i lasi in treaba lor, nu-i civilizezi niciodata, nu-i ajuti in vreun fel. Fiind oportunisti si needucati nu inteleg nimic. Simuleaza doar. Este prima oara cand mi-a parut rau ca nu a aparut un urs, sa-i fi luat putin la alergare…

Dupa o vreme, am inceput sa mai fac poze.

Intersectie la Scropoasa

Canton, odinioara al celor de la Administratia Parcului

Si am continuat pe drum… de la Scropoasa la Dichiu, la mers binisor, se fac cam 2 ore si un pic.

Nr. de telefon jandarmi montani

Iar la intersectia spre Dichiu

Ne apropiam de cabana Dichiu, unde nu mai aveau cine stie ce… ne-am luat totusi cate o cafea si cate o inghetata.

La plecare, am oprit masina sa luam niste branza de la o stana ce se vede de la cabana Dichiu. Mai luasem si altadata, cam scump, 30 lei/kg branza de burduf, dar face toti banii. In week-end, sotia baciului are o taraba langa cabana si se poate cumpara de la ea. Altfel, mergand spre stana, nedand claxoane, neavand un spray pentru caini, cine stie ce se intampla.

Intre conservarea naturii si protejarea stupida; luand urmele salbaticiunilor prin statiunile de la poalele Bucegilor

Primele masuri normale in ceea ce priveste fauna salbatica si interactiunile acesteia cu omul, in zona Vaii Superioare a Prahovei, au fost in sfarsit demarate de catre autoritatile din Sinaia si Busteni. Incet si foarte greu in opinia mea, incep si factorii de decizie de la nivel central, sa actioneze si sa inteleaga ca in unele domenii doar parerile specialistilor conteaza… si nu corul de parelologi pe care ii vedem propunand solutii neaplicabile decat in zona virtualului.

De cativa ani, a inflorit pe meleagurile tarii noastre, o pleiada de “eroi ai mediului” care intr-un procent covarsitor aduc numai deservicii acestei tari.

Parcul din Sinaia, langa Casino

La Sinaia, Busteni, Azuga ca si in multe alte locuri din tara aceasta, au inceput sa umble ursii si mistretii ziua prin oras. Cine locuieste in Valea Prahovei, stie ca pe aici nu s-au facut taieri importante de padure, ceea ce reprezinta un atu al Administratiei Parcului Natural Bucegi. Deci, nu-ti vine ursul sau mistretul ca nu mai are padure.

Si la Sinaia sunt multi iubitori de animale care nu vor putea niciodata privi obiectiv anumite probleme ale comunitatii. Ei insa trebuie respectati intrucat sunt mai buni, mai milosi din fire. Insa, cand ursul sau mistretul iti umbla in miezul zilei prin oras, ba iese pe la Manastirea Sinaia, ba urca pe str. Furnica, ba o scroafa iese cu 8 purcelusi prin cartierul Platou Izvor si se duce pana la hotelul Mara, ba la Silva , telecabina Busteni …. opiniile si reactiile lor nu sunt justificate. Mai ales ca exista acel paradox: ursul daca te sfasie esti bun de plata pe la doctori, spitale, dar daca tu il ranesti tot bun de plata esti… si pe langa o uriasa amenda te poti duce chiar in puscarie.

Capcana de prins mistreti tocmai in parcul din Sinaia 🙂

Datorita acestor persoane care aparent deruleaza actiuni de „protejare a mediului”, incurajand lumea sa cumpere animale din plus, tricouri, alte prostii, se creaza o cultura falsa despre protectia naturii. Oamenii ajung sa creada ca suntem buricul planetei, ca alte popoare sunt imbecile, ca a proteja natura inseamna sa te uiti ca la o vitrina, sa nu atingi, sa nu faci nimic. Din acest motiv, febra aceasta cuprinzand atatia oameni care se manifesta foarte vocal, autoritatile se blocheaza, se incurca in comunicate, abandoneaza initiative legislative si lucrurile raman asa, incurcate, problematice. De aceea, avem o explozie uriasa la efectivele de mistret si de urs la nivel national. Intrebarea este cat ii mai lasam sa se inmulteasca? Cati vrem sa avem, cate un animal pentru fiecare cetatean?

Sinaia fiind un oras cu o anumita rezonanta, autoritatile ca sa fie civilizate si sa respecte pe toata lumea, nu au dorit impuscarea mistretilor ce umblau brambura prin oras. Astfel ca gestionarul fondului cinegetic i-a tranchilizat si i-a dus de pe aici. A vorbi despre intretinerea unui fond de vanatoare, cum platesti pentru ce nu folosesti, cum scoti bani ca sa plimbi animale tranchilizate de colo-colo, este un intreg capitol. In fine, au fost prinse animalele si duse. Ca s-au intors aceleasi, ca sunt alti mistreti, nu am de unde sa stiu. Cert este ca dupa un timp, alti mistreti au aparut iar prin Sinaia. In atare conditii, s-a adoptat o hotarare de Consiliu Local,  s-au incheiat acte si s-a autorizat intrarea gestionarului acelui fond cinegetic in oras, sa faca orice este necesar ca acele animale sa nu mai puna in pericol viata cetatenilor.

Macar la Sinaia incep sa se faca pasii normali. Intr-o statiune cu asemenea pretentii, nu au ce cauta animalele salbatice prin oras. Toate trebuie prinse, relocate, impuscate, oricare solutie din acestea enumerate, mie mi se pare adecvata, pentru ca nu traim in rezervatii ci in comunitati de oameni. Ca recoltezi mistreti sau ii relochezi de pe aici, e un prim pas.

Mistret prins in buricul statiunii

Dus unde ii este locul

Reprezentanti ai Primariilor din Sinaia si Busteni au fost la sedinta organizata de Ministerul Mediului despre interventia la specia urs, derulata in interesul sanatatii si securitatii populatiei cat si in scopul prevenirii unor daune importante. Autoritarile locale se lupta insa cu morile de vant – birocratia in speta! Orice urs care e un pericol iminent e protejat de o procedura birocratica incat daca ursul te ataca, autoritatile pot interveni cam in 30 de zile…

Si eventual intai mutam ursul sau mistretul care a atacat un om sau o gospodarie si daca face la fel si acolo unde l-am dus, in sfarsit intervenim. Si multora nu li se pare nimic anormal in asta 🙂

Urs mort prin Bucegi, Un parc de poveste, Ursul I.C.A.S.-ului, Constructie veche la Sinaia

„Ba’ da’ tu ai impresia ca nemtii aia sunt atat de prosti? Crezi ca nu ar fi cumparat de la noi cati ursi  ar fi vrut, daca le-ar fi trebuit? Noi suntem cei mai mari fraieri din Europa… inapoiati. Nicio tara nu are atatia ursi ca noi, fiindca ursul aduce doar probleme si nu le trebuie animalul asta, ce nu ti-e clar?” – spusele unui om de munte care a mers prin Alpi, Pirinei, diverse tari, care aduce turisti straini si se plimba cu ei prin toate colturile Romaniei. Ideea este ca toti vor sa vada ursi, sunt incantati de fauna noastra, dar niciunul nu ar vrea sa vada ursi la el in tara.

In timp, am ajuns la concluzia ca avem nevoie de o dezbatere nationala referitoare la protectia mediului in general… insa impartita pe categorii: ape, fauna, lemn… Apoi, dupa ce se stiu opiniile oamenilor, trebuie numiti alti oameni, in functii de decizie, care pot sa realizeze ce s-a stabilit. Nu ai cum sa blochezi drumuri nationale ca nu vrei tu sa se exploateze padurea. Nu ai cum sa impiedici vanatoarea legala la unele specii de animale pentru ca ti se pare tie ca nu ar trebui impuscat nimic. Protectia mediului, a faunei, se realizeaza inclusiv prin vanatoare. Sunt exemplare bolnave, degenerate, batrane sau care fac pagube, iar acestea trebuie scoase din schema. Asta e opinia mea, vazand live diferite intamplari. Evident, ca sunt de partea ONG-ului care militeaza ca toate animalele sa traiasca daca se si ofera solutii practice. Cum vor face asta? Dupa mine, un astfel de ONG conservationist ar trebui sa stranga bani prin petitii pe Facebook, sa cumpere padure pe undeva, sa o imprejmuiasca. Apoi sa cumpere ursii cu probleme, bolnavi, care ies prin oras, si sa-i tina ei, sa-i creasca.

In general, omul de la oras crede ca ursul e un pic mai mult decat un caine. E imposibil sa le explici oamenilor luati de valul manipularilor pe Facebook altceva, adica realitatea. Tocmai de aceea, ca sa fie pace si prietenie, un ONG conservationist isi poate crea propria gradina zoologica. Sa le puna nume la ursii neiubiti: Aburel, Vevefel, Feisbuciţa, Comicuţa etc. Si la miile de sustinatori de ocazie, sigur vor strange hrana pentru ani de zile. Totul este sa-i lasi sa-si iubeasca animalele asa cum stiu ei. Ca respect pentru pasiunea lor. Ca nu asta este normalitatea o lasam pe un plan secund. Mii si mii de oameni sunt educati pe retelele de socializare si ar trebui vazut, macar incercat, daca se pot asocia si in realitate pentru idealurile pe care le impartasesc. Posteaza unul niste mistreti impuscati in alta tara sau la noi, adauga termeni ca „macelariti”, exterminati”, „ce ne facem”, si sute de oameni isi schimba perceptia. Cred ca ne-ar trebui o lege, in cazul in care manipulezi, induci in eroare, blochezi mersul legii, tulburi comunitatea etc, sa te ia cineva la intrebari. Pentru ca asta nu inseamna libera exprimare ci altceva.

Oricum, important este sa nu mai auzim de cazuri stupefiante, absurde, de genul: fugaritul ursilor pe strazile din Azuga cu motoreta sau de ranirea unui om prin padure de catre urs… si mii de oameni sa tina cu ursul. Deci, daca un urs te omoara prin padure sau in curtea ta… e greseala ta 🙂 In ambele situatii, cand le-am auzit, am murit de ras, chiar daca nu e nimic de ras. Treaba este ca nu pot sa cred ca traim in asemenea stare de anormalitate.

La nivel national este explozie de efective la mistret si urs. Nu mai vorbesc de cainii fara stapan, semisalbaticiti. Ceva trebuie facut ca sa fie toata lumea multumita.

Week-end-ul ce s-a incheiat, un grup de membri ai Clubului Alpin Roman urca pe Valea Alba din Bucegi, intr-o ascensiune. Cum urcau, au vazut un urs mort:

Foto: Clubul Alpin Roman

Probabil a fost surprins de o avalansa. S-a sunat la Administratia Parcului Natural Bucegi, ca asa se face, s-a stabilit ca animalul mort este situat pe raza Fondului Cinegetic 24 Azuga si, ca, in mod cert, a murit din cauze naturale.

Ati fost la Sinaia, in parcul Dimitrie Ghica? Cu siguranta, foarte multi. Cam in orice perioada, fie ca ploua, este senin, ninge, parcul acesta este fermecator. O vraja aparte te tine prin el 🙂 Cred ca am sute si sute de poze facute de-a lungul anilor, cu tot felul de ipostaze observate prin acest parc infiintat in anul 1881, sub indrumarea unui renumit arhitect peisagist al timpului, un elvetian pe nume Eder.

Poza pentru o idee.

Tot referitor la ursi, pe 23 mai, Florin Glinta, cunoscut om de munte, observase un urs care purta ceva la gat. Dumnealui cobora prin Valea Cerbului iar pe versantul Morarului vazuse acel urs. Mi-a trimis poza, am discutat cu cei de la Parcul Natural… pana la urma s-a stabilit ca este un urs… parte dintr-un proiect al Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice, monitorizat permanent. Proiectul din cate am inteles se numeste „Life for bear”.

Pentru a va informa corect si obiectiv, recomand site-ul in cauza:

http://www.forbear.icaswildlife.ro

Acum, eu sunt mai sceptic cu proiectele acestea. Adica si daca ajungi la concluzia ca un teritoriu suporta 30 de ursi sau 30 de mistreti… orice animal doriti, si proiectul identifica in acel areal 60 de ursi, 60 de mistreti etc., care este solutia pentru animalele in plus? Pe mine ma intereseaza care sunt masurile referitoare la excedent. Adica ii inmultim asa, pentru ce, unde ii ducem, ce ne dorim, care este pragul de toleranta, numarul maxim. Ma indoiesc ca vreun proiect din acesta propune selectia, pentru ca atrage valuri de antipatii 🙂 Nu esti eco, nu esti in trend. Adica la noi in multe situatii domneste asa, o ciudatenie, o scalzi, o sucesti, ca sa fugi de responsabilitate. Solutii nu-si asuma nimeni, de niciun fel.

Imi spunea un prieten acum doua zile ca daca era „pe mana mea” Parcul Natural Bucegi, de parca ar fi fost anterior proprietatea lui tata :)), cate nu se schimbau, nu stiu ce si nu stiu cum. Probabil, dar nu as mai fi avut niciun prieten 🙂

Primul gand? As fi rugat primariile ca intr-o saptamana, doua, sa curete lizierele de paduri de gunoaie ca sa nu mai vina niciun animal aproape de casele oamenilor. Ursul, intai, nu ia contact cu omul in curtea acestuia. Treceau la curatenie? Ma indoiesc 🙂 Sunau, da-l afara :)) In Bucegi, daca nu te sustine Dragnea personal, Iohannis, Patriarhul Daniel sau vreun ambasador vocal, 48 de ore e mult daca te prind la comanda :)) Al doilea gand: picior de caine vagabond ratacind prin padure inseamna minus la salarii. Nu prinsi, ca nu sta nimeni sa-i momeasca si lugu-lugu. Eliminati! Apoi pe Facebook se citea despre „criminalul”, „transformarea unui iubitor al muntelui in ucigas, braconier”, „i-au luat mintile banii, puterea”, adica stim cam ce ne poate pielea in online 🙂 Al treilea gand: avertisment pentru oieri, stai in traseul turistic cu oile si cainii, intri pe unde stau caprele negre, sperii turistii, o incurci. Daca este muscat vreun turist, ai inchis stana si ai plecat. Consiliere pentru turist, sprijinit in proces cu marturii, despagubiri maxime. Pentru ca fiecare trebuie sa stea in banca lui, la locul lui, sa-si faca treaba. Al patrulea gand: Cati ursi ai? Pai 50 in loc de 20. De ce? Nu am voie sa impusc, e blocat ordinul. Cine l-a blocat sa vina cu masuri alternative, sa cumpere cei 30 de ursi, sa-si asume raspunderea. Ei sau ministerul. Nu poti sa stai in birou si sa nu faci nimic de teama ca pe Facebook se creaza nu stiu ce. Vrei sa traiasca orice urs, vii cu solutii practice. Nu ai, glontul. Pentru ca oamenii sunt mai importanti decat ursii inmultiti excesiv, care umbla peste tot. E adevarat ca e vina noastra ca le-am distrus habitatul, dar nici sa crestem cu nemiluita ursi nu se poate. Sa lasam atatia cat pot trai in conditii bune pe un teritoriu si sa-i protejam pe acestia. Padurea nu e Zoo si nici Parc Natural nu inseamna Zoo.

Al cincilea gand: identificarea grupurilor de peste 10 persoane, neautorizate, care umbla brambura prin Bucegi in afara traseelor marcate turistic. Cea mai mare parte a acestora sunt infocati sustinatori ai conservarii speciei urs. Amenzi de minim 500 lei pentru fiecare, deoarece ca iubitor de urs trebuie sa cunosti ca nu te duci tu prin casa lui cand ai chef, si apoi sa faci petitii zbierand ca nimeni nu face nimic. Duplicitatea aceasta trebuie sanctionata. Te uiti la profilele de Facebook si iti dai seama cu cine ai de-a face. Vrei pe nemarcate dar vrei si ca ursii sa moara de batranete. Pai nu prea merge! O mie de petitii se pot face apoi pe Facebook, nu conteaza. Nu ai cum sa sustii cauza ursului dar tu sa umbli exact pe acolo pe unde nu ai voie, unde e zona de liniste pentru fauna. Bine, 90% din petitionari habar nu au ce inseamna zona de liniste si ei cred ca astia care fac ani de zile scoala la profile de mediu, silvicultura etc invata doar sa fure si sa culeaga coada soricelului. Cand te apuci de chestiile acestea, in mod sigur cand iesi din casa, te uiti intai in toate directiile :))

Si neaparat 🙂 bisericuta pentru cinstirea eroilor, pe Platoul Bucegilor, in forma pe care am vazut-o la staretul Manastirii Caraiman. Pentru ca e normal sa comemorezi istoria si miile de soldati morti prin aceste locuri. Nu te obliga nimeni sa intri, sa te tarasti pe burta pana acolo, sa dai vreun ban, sa umbli cu cruciulite si iconite cu Arsenie Boca. Cata vreme este democratie, fiecare trebuie respectat in credinta lui si lucrurile trebuie facute asa cum este normal. Bisericuta se ridica din banii celor care s-au nascut si sunt ortodocsi. Nu te obliga nimeni sa sustii un lucru in care nu crezi. Dar pot sa-mi imaginez bucuria oamenilor care nu au dorit biserica pe Bucegi, la fiecare tragere de clopot :)) … si Trinitas-ul transmitand live… 🙂

Cu 200-300 de voluntari schimbi fata Bucegilor, voluntari care sa aiba tot felul de facilitati. Pot comenta aiurea pe Facebook zeci de mii de oameni, e insignifiant cata vreme realitatea devine normalitate. In cele din urma, vor face si altii pasul dintre virtual si real. Acum este multa confuzie, manipulare, interese… dar nefiind proprietatea lui tata :)) trecem la ce a mai ramas dintr-o cladire veche la Sinaia, din vremea monarhiei:

Nou si vechi

Ma gandesc oare, ce a stat acolo sus, scris. Vazusem o vedere veche odata, dar nu am stiut sa o localizez atunci si am scos-o din sfera atentiei. Sigur era vorba de acest loc.

Incidente faunistice majore in Valea Prahovei, muntii Baiului si Bucegi, pe fondul lipsei de educatie

INTRODUCERE.

Dupa momentele binecunoscute din anii: 2000, 2004, 2007, toti ne-am trezit specialisti, politicieni, fotbalisti si etc. De la an la an suntem si mai multi. Prin intermediul retelelor de socializare ne strecuram ideile si… nu are cum sa nu fie cativa care sa ne si urmeze. Nu mai exista discernamant si nici responsabilitati.

Faci eveniment pe Facebook, plimbi turisti de la capatul tarii prin afara traseelor turistice din Bucegi. Nu esti nici autorizat pe linie turistica, incalci si legislatia de mediu. Daca pui problema in asa fel, te trezesti cu: „Ce vrei ma’? Nu veni! Nu e treaba ta! Ne stim de undeva?”.

Este taxa de intrare in Parcul Natural Bucegi. Are valoare simbolica de 5 lei si acel tichet de cativa lei este valabil luni de zile. O plateste cineva? Foarte putini! Si daca era 50 de bani, tot la fel stateau lucrurile. Pentru ca ne lipseste educatia, spiritul civic.

Toti incultii care au inceput sa studieze telefonul si mai departe de tasta de apel, au aparut pe Facebook. La astia doar le pui o imagine cu o padure taiata, din alta tara, sau cu un tren cu busteni si gata, sar fripti ca fura nenorocitii bogatiile, ca la puscarie, ca nu se mai poate. Daca ar fi toti live, am vedea ca sunt fie pe langa o sticla de bautura, fie chiulesc de la serviciu…

Cineva distribuise o imagine cu cai de diferite rase, de prin alte tari, peisaj diferit si scria sub poza „Ultimii cai din Delta Dunarii”. A avut si are sute de distribuiri. Ca sa-i protejam evident :)) deci imaginati-va cate aprecieri se tot strang 🙂 O minima trecere pe la scoala, iti spunea ca in Delta nu sunt brazi, conifere, cum apar in acel cadru natural. Nu mai zic de aspectul estetic al cailor care este imposibil sa-l dobandeasca in salbaticie, pentru ca la noi ar fi fost demult capturati, biciuiti, transati, pastramiti si mancati…

PARTEA I.

Asa cum stiti, ma refer la cititorii blogului, cunosc cat de cat problemele de mediu si de turism de prin Valea Prahovei si Bucegi. De asemenea, stiti ca in perioada aceasta, in Valea Rea din muntii Baiului, narcisele sunt in toi. Ca atare, sute de oameni merg in acele locuri cu scopul de a le admira sau de a le culege, dupa caz. Desi intri intr-o rezervatie, mergi pe un drum forestier al Romsilva, deocamdata nimeni nu te ia la intrebari: incotro te duci, cand nu e niciun fel de traseu turistic sau ce cauti pe acolo?! Pe strada, este aiurea sa te intrebe cineva unde mergi, insa prin padure, prin astfel de locuri, ar trebui. In anii trecuti, Jandarmeria a aplicat nu stiu cate sanctiuni pentru culegerea narciselor…

Sambata, cum cascam ochii pe Facebook, vad ca George Secareanu, un prieten din Moieciu, de la Casa Tolstoi, locatie faina, recomandata, oameni extraordinari, vazuse ceva prin Bucegi care-l suparase. El este un tip cu suflet si care umbla pe munte, in special prin zona dinspre Bran-Moieciu. Vazuse alaturi de prietena lui, un caprior caruia ii atarna mandibula si nu stia cum sa-l ajute. Ma gandesc ca probabil capriorul a fost atacat de un caine sau de vreun ras, si cumva a scapat… insa tot va muri pentru ca nu se poate hrani. Iata cateva imagini si discutii:

Foto: Andra Tamas. Se vede ca acel caprior era pe la marginea localitatii.

Cel putin mie mi se pare ca are niste urme de gheare pe la gat…

Oricum asta se intampla in natura, din pacate. Comentariile pe marginea subiectului au aratat insa si altceva. Cum multi devin specialisti si nu numai:

Sunt unii oameni care daca ar putea, ar lua toate animalele din natura… ca sa nu stiu ce. Ca sunt frumoase, ca ne este mila… Deci l-a gasit pe Bambi o doamna si l-a luat la sufletul ei mare. E frumos dar… ATAT DE GRESIT. Iedul trebuia sa ramana in padure, pentru ca mama sa nu se departeaza prea mult si la un moment se apropie, il cheama. Daca il luam, facem un rau, practic noi il condamnam.

Nu merge sa-l luam pe „nu stiu” in brate, cand facem lucruri pe care ar trebui sa le cunoastem cu totii, de la scoala. Stim ca nu trebuie sa aruncam peturi in natura si cu toate acestea umplem potecile montane; pe Platoul Bucegi la fel, aruncam, ca e vina autoritatilor ca nu pun cosuri de gunoi. Deci asta ar mai trebui, sa montam cosuri si pe munti. Luam vietati acasa, suntem Bambi, ca e la moda sa fim eco si pro-animale. Nu conteaza ca ursii se inmultesc peste masura si fac pagube prin oras. Zicem ca nu e vina lor. Ok, nu e vina lor, dar ce facem cu ei?? Daca rupi o laba ursului, ai dosar penal, daca el iti sfarteca o mana, e strict problema ta. Esti bun de plata si daca ursul e afectat si daca el te afecteaza 🙂 Ca si cu exploatarea padurilor, sa nu mai taie nimeni ca se fura, se defriseaza. Mie, in toate chestiile acestea mi se pare ca ne-am pierdut ratiunea.

Sti clar, ca om normal, ca daca pui mana pe un pui de animal salbatic, e foarte posibil ca mama lui sa nu-l mai primeasca inapoi. Sti ca padurea trebuie exploatata rational si nu interzise total taierile. La fel, sti ca si ursii astia cand produc pagube nu trebuie lasati asa, sa faca si mai multe, mergand pe ideea ca protejezi intai ursul si apoi omul. Adica trebuie niste masuri de conservare a speciei dar, in acelasi timp, mai pui si problema sigurantei oamenilor.

Dar, normalitatea nu mai exista… pentru ca suntem manipulati de atatia din cauza educatiei noastre precare. Nu mai punem mana pe carti, nu mai citim nimic in afara de sms-uri, ne umplem creierul de stiri false, suntem asfixiati de atatea informatii puerile incat scapam din vedere esentialul: rolul nostru in societate. Prin Facebook si alte retele intram cu totii intr-un mecanism care ne ocupa timpul, ne risipeste energia, dandu-ne impresia ca putem schimba intreaga lume. Astfel, cazi foarte usor in capcane intinse de persoane cu diverse interese. ONG-urile de mediu, multe dintre ele, au nevoie de sustinatori, ba pentru fonduri, ba pentru a deveni mecanisme de influentare a deciziilor autoritatilor. Una este sa te lupti ca tu Romania, sa exploatezi aurul de la Rosia Montana si alta sa aberezi cu disparitia ursilor, ca exemplu. Nici daca ar vrea cineva intentionat asta, de ursi nu scapi. Specia aceasta merge foarte mult, azi este aici, maine la 40 km. Nu e cum pare deloc. Ar trebui sa incercam sa vedem dincolo de orice actiune care cheama la sustinere: este o cauza pentru care sa luptam sau ne manevreaza careva urmarindu-si propriul interes? Si cu unele ONG-uri din acestea, realitatea nu este prea diferita de ce vedem in politica. Doar cunoastem ca pe Platoul Bucegilor s-au plantat molizi acum un an :))

PARTEA A II-A.

Tot sambata, autoritatile din Sinaia au fost puse pe jar. De ce???

Niste turisti, oameni de munte mergeau pe Valea Rea, la narcise. Deci peisaj, un ochi dupa ploaie, altul la drum, fain, splendoarea naturii in mijlocul primaverii. Majoritatea care aleg sa mearga pe munte, au o educatie sanatoasa, o alta formare. Mai sunt si inocenti din acestia care cu un rucsac in spate si dupa 3 excursii, au muntele la degetul mic. Pe pariu ca daca initiaza o campanie pentru stoparea defrisarii de pe muntele Peles, aduna niste mii de sustinatori, preponderent din acestia tot ca ei, „experimentati”. Partea ca nu exista muntele Peles nu conteaza, totul este sa se opreasca defrisarea, sa o oprim noi daca nimeni chiar asa, nu face nimic. Stim ca toti fura cot la cot, de unde pot si cat pot. Sigur Dragnea a pus la cale totul sau Soros, depinde in ce tabara esti. Bine, imediat ce ai auzit stirea, deja e fumata, ti-ai dat seama de scenariu, gata, e clar ce se intampla :))

Deci, pe Valea Rea, zeci si zeci de oameni urcau spre zona cu narcise. Nu e rau, oamenii merg in natura. Daca nu e nimeni sa te opreasca, inseamna ca e voie pe Valea Rea. Chiar nu conteaza intentiile personale din acest unghi.

Si urcau, si poezie, si frumusete. La un moment dat, ce sa fie??? BAMBIII!!! 🙂

Oamenii acestia au observat un „pui de caprioara” blocat printre pietre. L-au salvat, ca omul de munte e saritor, adesea. L-au bagat apoi intr-un rucsac. Parca nu se mai oprea din tremurat. De frig clar, nu de frica. Intotdeauna e ce ne place sa credem. Salvarea lui Bambi din Valea Rea a insemnat bagatul in rucsac:

Ziceti, voi acum!

Mai poate fi spus ceva??? Oare ce ne lipseste? In orice sector al acestei societati, lipseste ceva. Suntem defecti, neinstruiti, nu ne pasa, nu stiu… habar nu am.

L-au bagat in rucsac si l-au salvat! 😦

Dar, daca ne uitam atent, parca nu e Bambi ci… un vitel de cerb. Pentru ca sotia cerbului nu este caprioara, ci ciuta, cerboaica. Asadar, vorbim de o specie mult mai rara. Iezi de caprioara mai vezi, dar un vitel de cerb mult mai rar.

Va dati seama ca nu ai ce sa le reprosezi. Atat au stiut ei, au vrut sa-l duca la Gradina Zoologica. Am ramas asa, cum zicea George Secareanu, a zburat zen-ul. Nu e posibil ca oameni de munte sa efectueze o astfel de salvare. A-l duce la Gradina Zoologica nu este deloc o idee buna. La un moment dat, mama se intoarce dupa el si-l cheama.

Cel mai probabil ciuta a auzit ca vin oameni, s-a speriat si a fugit. Vitelul, inspaimantat, a fugit ce a fugit si a ramas blocat. In loc sa-l deblocheze si sa-l lase in acelasi loc, apoi sa plece mai departe, l-au protejat introducandu-l in rucsac.

Asta se intampla cand nu stim cum functioneaza legile naturii. Cand nu citim si nu ne pasa. Cand vorbim despre protectia mediului fara sa fi participat direct la ceva de acest gen. Sustinem si actionam dupa ureche, cum ni se pare. Mai intai de toate, ne documentam, vedem pe net, pe harti pe unde mergem, ce este pe acolo. Sustin o petitie, dau un like, dar cine este acela care o initiaza??

Intr-o zi, pe barajul Bolboci, un domn privea lacul si o intreba pe sotia lui, ce lac este. Deci habar nu avea pe unde era. Oamenii de acest gen nu-si cunosc tara, nu-i stiu apele, istoria, au golanit pe la coltul scolii si s-au trezit cu burta goala in societate si cauta si ei sa manance ceva. Atat! Alte viziuni, principii, ganduri de viitor, lipsesc cu desavarsire. Tot ce conteaza este un telefon, sa facem poze si sa ne vada vecinii. A, si mancarea. Ce alta cultura e mai importanta decat a burtii…

Revenind la oamenii de munte de pe Valea Rea cu un comportament surprinzator pentru mine, mai trebuie sa spun ca la fata locului au venit echipe din Jandarmerie si de la Fondul Cinegetic 25 Sinaia. Ce sa mai faci, ce sa le faci? Amenda este uriasa, oamenii clar au actionat cu buna intentie. La recomandarile gestionarului fondului cinegetic, lucrurile s-au incheiat in buna pace, cu avertismentul ca nu e bine, natura trebuie lasata sa-si urmeze cursul firesc… Intre oameni care au aceleasi scopuri, asemenea chestii nici nu ar trebui sa existe, presupunandu-se ca atunci cand alegi sa mergi in natura, stapanesti tot felul de notiuni.

Vitelul a fost luat de autoritati si eliberat in aceeasi zona, in speranta ca va fi recuperat de ciuta.

Credeti ca lucrurile s-au terminat???

Dar de unde…

Cei de la fondul cinegetic au fost chemati la Busteni, unde se auzise de o ursoaica si de niste ursuleti. Darnici, niste localnici au asmutit si cainii, sa fuga animalele padurii cat mai departe. Fiind si noapte, si cu cainii dupa ei, un ursulet a fost izolat de ursoaica si s-a urcat intr-un molid. Cand s-a facut zi, l-au observat cetatenii, turistii.

Vin oamenii acestia de la Cinegetic si care mai de care sa le dea sfaturi. Despre cum trebuie facut, ca ar fi bine ursuletul sa fie luat si crescut acasa de administratorul fondului cinegetic, ca ursuletii sunt atat de frumosi. Atat ne impinge educatia sa gandim. Sa alergam ursul cu caini, cu pietre, daca din cauza noastra un ursulet se pierde, nu-i nimic noi il putem salva si-l putem chiar creste. Un ursulet este asa, cum ne vinde WWF-ul, o chestie nepericuloasa, o contributie, un gift, un accesoriu.

Din fericire, pe acesta nu a reusit nimeni sa-l adopte, salveze sau ce ni se mai pare noua ca ar trebui facut, cei de la fondul cinegetic tinand „salvatorii” la distanta.

Daca un urs, in mod repetat, distruge cotete, rupe garduri, face pagube unor cetateni, noi, ceilalti, neafectati, tinem cu ursul. Cand intra si pe la noi, daca am avea o arma, l-am face sita. Totul e perfect cat timp stam in spatele monitorului, la caldurica, la confort, sustinand ce sustine toata lumea. Uneori mai facem cate o remarca inteligenta tinuta minte, dintr-o postare cine stie a cui. Sau pozam in critici literari. Daca lumea merge la stanga, noi, ca oile. Daca mergem cat mai multi, ce sa se intample? Nu conteaza ca e bine sau nu, important este sa faci atmosfera, sa vada prietenii ca existi 🙂 In lumea reala, nici nu ne salutam pe strada 🙂 Nu era conexiune uaireles, ‘msorry, eram bizi cu capu’ bro 🙂

Deci bietul ursulet, a scapat miraculos de „salvarea” oamenilor. Dupa ore bune de nervi, cand vezi atata lipsa de educatie, s-a reintregit familia de ursi. Sar peste etapa cu sa facem poze multe, live pe facebook, oare mai urca sau ce se mai intampla… pentru ca e limpede ca ne plac circul, barfele, sa ne dam cu parerea despre orice. Oricum stim orice, sursa de baza fiind Facebook 🙂 Ei bine, Viata bate Facebook-ul… si ar trebui ca autoritatile sa contureze planuri si programe plecand de la cat de mult ne afecteaza virtualul capacitatile mentale. Sa creeze actiuni in care sa fie invitati oamenii, instruiti, sa repare gardurile rupte la cetateni, sa strangem bani si sa-i cumparam gainile celui care i le-a mancat ursul, sa mergem in padure si sa adunam gunoaie, sa punem panouri cu nu e voie pe nemarcate, ca daca mergem si pe acolo, animalele acestea unde sa mai stea si ele, vin peste noi in oras…

Civilizatie nu inseamna sa convietuiesti cu ursul si cu caprioarele, ci sa-i lasi animalului sansa de a trai in mediul lui. S-au inmultit excesiv, fac pagube, iei masuri. Ca exemplu, toata tara este impanzita de mistreti. Nu ia nimeni nicio masura ca se face petitie pe Facebook, ca adica… ce facem noi, e Balc, il imitam pe Tiriac sau ce… Timp in care mistretii fac atatea pagube incat nici impuscarea si comercializarea lor nu ar acoperi valoarea daunelor. Sunt sigur ca in curand se va specula si prostia aceasta, si se va iesi cu mic cu mare la rugaciuni de alungarea mistretului…

Tineti minte, cand mergeti la munte si vedeti iezi cucuieti, „ciuţi mici” cum zicea un prieten 🙂 sau ursuleti, mai stiu eu ce, renuntati la „Save as” si alte bazaconii. Astea nu au acoperire in viata reala. „Save as” in rucsac sau la piept e nasol tare… Cel mai bine este sa ne indepartam, pentru ca daca atingi un pui de animal salbatic practic il condamni la moarte, fiind posibil sa fie respins de mama, datorita mirosului strain.

Multumiri lui George Secareanu pentru inca o lectie despre cum ar trebui sa fim, celor de la Jandarmeria Prahova, Politiei Locale Busteni si in special celor de la Fondul Cinegetic 25 Sinaia pentru gestionarea rationala a acestor situatii.

Plimbare prin bazinul Vaii Largi

Am reusit sa ma surprind singur! Bine, nu pe moment, pentru ca pe moment nu am realizat 🙂 Imi venise asa, o idee, si de la un fir de ata am ajuns la un ghem. Nu de alta, dar am realizat ca torc bine :))  Cand e vorba de un subiect anume, apoi nu stiu daca imi scapa prea multe variante de abordare. Le bag asa pe toate in oala cu ciorba.

Uite asa m-am trezit azi in bazinul Vaii Largi de mai jos de Sinaia. As fi pariat cu o zi inainte ca nu am ce cauta pe acolo, prea curand. Numai ca nu stii niciodata ce iti poate aduce viitorul…

Ma intreaba de curand un prieten: „ba’ tu esti cu cercetarile, iti bagi nasul peste tot, ce crezi, pe unde ar fi ascuns Sebastian Ghita? In ce tara?”. Si imi vine si mie raspunsul, ca nu a iesit din tara, ca este ascuns la vreo ambasada. A scapat prea profi ca sa o faca el singur! Nu se agita nimeni sa-l caute pentru ca stiu ca este tot in Bucuresti, zic eu! Sau de ce sa fugi la capatul lumii, cand poti sta sub nasul lor?

Bun, si hai sa mergem la Valea Larga. Noroc ca nu mai intreaba nimeni de ce. Am zis eu ca facem o bucla pe acolo, pe drumuri forestiere. Nu era chiar simplu, pentru ca este cam mare salbaticia pe acolo, ma gandeam ca pe drum o sa fie si zapada cam mare dar nu am mai zis nimic 🙂

maineAcesta era traseul propus dar si realizat pana la urma.

Urma sa ajungem pe Platou Izvor in Sinaia, sa urmam strada cu acelasi nume si sa intram in padure. E un forestier ce trece mai sus de hotelul Mara, apoi o ia prin padure niste kilometri. Pe acolo am zis. Inainte de asta, propun sa coboram pe Malul Spitalului, alt cartier din Sinaia, sa ne oprim la o brutarie, unde fac aia pe acolo, niste cornuri bune. Nu am mai coborat! 🙂 Deoarece, pentru ca…

Cum stateam asa in maxi-taxi, vad ca se pregateste sa coboare cineva. Priveam ganditor podeaua si vad in fata doua tocuri 🙂 Imi ridic privirea si imi zic „e din filme”. Ma uit prin preajma, toti se uitau, nu doar eu :)) Imi propun sa tac, sa nu ma trezesc vorbind. Mai bine sa privesc 🙂 O data cand am vorbit, a iesit bine. Altadata, cand am zis nu stiu ce naiba, parca… „ce peisaj”, am fost intrebat daca mi-e rau. Ceea ce am si confirmat! Era atat de dezarmant adevarul ca eram la un pas sa ma faca bine cu una lovitura. „Una iti dau si popa-ti canta!”. „Una doar?” sunase intrebarea mea. Na, fiecare cu gandurile lui crestinesti 🙂 Dupa faza asta mi-a „cantat” nevasta-mea o saptamana cu nu mi-e rusine si tralala.

Acum, zic eu, crezandu-ma intre prieteni 🙂 …”cu una din asta, vii dupa trei zile acasa”. Na, Chirila a avut la dispozitie o vara intreaga sa-i spele careva blugii in mare, dar el e Tudor Chirila… trei zile nu-s chiar multe. Acasa, mai tarziu, mi-a si parvenit raspunsul ca „ha, du-te, ca dus esti!” Prietenia e o vorba, ce mai! 😉

Cu gandul la ce vazusem, am ratat statia pentru Malul Spitalului. „Ce faci, ma’? N-ai zis ca o sa coboram pe Mal?” Ma trezesc eu si ma uit pe geam. Eram pe la stadion, unde sa mai coboram… 🙂  Noroc ca am gasit un chec bun pe Platou si nu am plans prea mult dupa cornurile de pe Mal.

Pana sa intram in padure, ma trezesc vorbind intruna. La scurt timp, ies de pe langa vilele de pe acolo, niste caini care ne tot petrec latrand. Mie imi plac cainii dar nu pe la picioarele mele sau prin arii protejate. Ma fac la ei zicandu-le „valea, ca imi fac mocasini din blana voastra!”… si ma umfla rasul de prostiile debitate… :)))

Hai ca am ajuns si pe forestier, vad ca nici pe blog nu termin cu vorbaria…

dscf8313Pe drum o multime de urme, in special de caini, mistreti si caprioare.

La un moment dat, mult mai departe la vreo 4 km, vazusem urmele unui cerb mare care mersese fix pe mijlocul drumului.

dscf8315Pe sub linia de inalta tensiune, aceea care vede de pe DN1 cand te uiti spre Valea Larga. Pana aici, am vazut o haita de caini ce latra pe o panta. Alergau ceva ca asa suna latratul… era un taraboi total.

dscf8319Ma indoiesc ca stie cineva sau prea multi, ce este in poza aceasta. Poate daca s-au uitat in cartea „100 de pasi…”.

Continuam, ziua parea frumoasa, calda… O multime de urme de animale tot traversau drumul sau mergeau pe el.

dscf8320Si a inceput sa apara cate un peisaj 🙂 Mai departe venea drumul nostru inzapezit. Dar nu a fost cine stie ce, cand putine ti se par grele 🙂

dscf8321Ne mai aruncam privirile si spre cate o vagauna…

Intrasem pe drumul forestier la 9:50.

dscf8322

dscf8325Si constatarea dupa vreo 5 km: niciun urs nu sta prin barloguri! Numaram 3 ursi care trecusera drumul… venind din deal spre vale. Oare unde se duceau de coborau de la altitudine spre firul vaii?! Dupa mancare.

dscf8328Anaconda

dscf8329Pe asta nu o mai vazusem

dscf8334Un alt cerb sau un mistret mare? As zice ca mistret.

dscf8335Pe acolo au coborat mistretii.

dscf8337Pur

dscf8339Ce mi-a placut mai mult, am inramat.

dscf8341Un batalion de soareci executasera un asalt asupra lemnelor stivuite de pe marginea drumului. Cine stie cat popor soricesc se afla bagat acolo…

dscf8344

Si ajungem la o organizare de exploatare forestiera:

dscf8351Nimeni, evident.

Hai ca pana aici, am mai mers prin zapada de circa 30 cm, mai o urma, mai o poza… dar, mai departe venea o padure deasa de molid. Dupa calculele mele, pe aici le place ursilor 🙂

dscf8355Molidis din cel mai pur, imparatia ursilor 🙂

dscf8357

dscf8358Vad o gheata, fac o poza si zic „uite ce a mai ramas din el”.

Urmele de animale aproape ca disparusera, exceptand rar cate o urma de urs. Asa ca am dat mai departe drumul la poze:

dscf8361

dscf8365Ma opresc… „Se vede releul Costila tocmai din Valea Larga”. De fapt, se vedea si Crucea.

dscf8367De aici vedem bine de ce nu se schiaza pe versantul estic al Furnicii. La Sinaia tocmai s-au redeschis partiile din Valea Soarelui.

dscf8369Vanturisul, Coltii lui Barbes, Vf. cu Dor

O luam asa pe drumul ce incepuse sa coboare si ma opresc. Urmeaza o faza foarte tare 🙂 Eu: „urmele acestea de urs sunt foarte proaspete”! Si aud imediat: „Uite-l acolo in fata!” La curba drumului era un urs care se uita la noi. Scot repede aparatul si din spatele ursului iese unul si mai mare… care ne priveste si el si in secunda doi au rupt-o la fuga la deal, in padure. Na, mai fa poze! Cine e atat de nebun sa se bage dupa ursi in padure de molid? 🙂

dscf8370Aici ne uitam in spate sa vedem daca mai ies la drum. E clar ca pe aici nu trece nimeni cu lunile. De altfel, la acea amenajare de exploatare se vine dinspre Sinaia, pentru ca pe partea aceasta, unde iese drumul, in Valea Larga, sunt multe portiuni de drum surpat.

dscf8373Urmele la inca un urs 🙂

In total: 6 urme de ursi singuri, o ursoaica si cu un pui, o ursoaica si doi pui. Foarte greu as lua in calcul ca am vazut si numarat de doua ori urmele unui urs. Sa zicem 5, dar cu mare greutate.

dscf8374Mergeau paralel, isi spuneau cate ceva 🙂

dscf8375Deci cum veneau ei pe cate un rand, cei trei s-au intalnit chiar aici, in fata, unde am pozat.

dscf8376„Ne prindeau astia pe aici, sa vezi mocasini ce ieseau din noi” :))

Ideea care este? Intreaga zona era plina de ursi 🙂 Ar fi cam la 7,5 km distanta de intrarea in drumul forestier dinspre Sinaia.

dscf8377

dscf8378Un pic mai jos de aici, am vazut ca mai aveam 1,8 km pana la iesirea din padure. Ca scria pe un arbore cifra 18. Deci astia de la padure nu considera ca este un singur drum. Mai departe, in spate, ramane padurea de molid. Mai jos de aceasta, nu am mai vazut o urma de urs. Astia acolo stau… se plimba, se viziteaza, merg mai mult pe drum. Inteligenti!

dscf8383

dscf8384

dscf8386La jir! 🙂

dscf8389Mirosea puternic a sulf dar nu am vazut vreun izvor.

dscf8390

dscf8394Tablou

dscf8398Podul de la Valea lui Bogdan

dscf8399Trecem pe langa o constructie, la vreo 200 metri de intrare pe acest asa-zis drum… pentru ca a fost luat de ape.

dscf8401Gata am iesit de pe drum, aproape de halta C.F.R. Valea Larga. Ma uit la ceas… era 13:20. Bucla asta a avut vreo 14 km. Pana la tren mai erau 35 de minute. Zic sa urcam un pic si pe dealul ce se vede din halta. Sunt acolo niste constructii si mereu imi zic sa ajung pana acolo si mereu uit.

dscf8414Acolo

dscf8410Paragina totala

dscf8406

Mai era o casa mai incolo, locuita… si o droaie de caini pe langa ea. Nu stiu cum or sta oamenii pe aici, asa izolati. Este interesant pentru o vreme, apoi nu mai stiu…

De ce m-am dus prin bazinul Vaii Largi? Asa! Sa beau ceai din termos 🙂 E, nu m-am dus chiar asa, dar nici ceva ce ma preocupa nu am observat.

„Ne-a infundat prin coclauri, pe unde era ursarie la greu!” 🙂

Ministerul Mediului despre Planul de Management al Bucegilor, Vipera Berus in zona Cascadei Tamina, Toamna si ploaie in peisaje

Cum bine spunea cineva de pe la noi, Bucegii au devenit o marfa si multi incearca sa-si ia o felie cat mai mare. Acum care este mai puternic si mai gurmand va si reusi. Eu cred ca aproape mai toti…

Stim ca Planul de Management al Parcului Natural nu a fost supus real dezbaterii publice, adica autoritatea de resort s-a adresat doar unora care activeaza prin Bucegi. De fapt, nici acestia nu au fost toti consultati… cum ar fi: Primaria Predeal, asociatiile care gestioneaza fauna in anumite zone din Parc si altii.

In special, a lipsit consultarea cu societatea civila, cu oamenii care merg pe munte, cei peste un milion de turisti. Se intelege ca Administratia Parcului, subordonata Romsilva, nu are cum sa vada cu ochi buni, activitatea asociatiilor cinegetice care nu apartin de Romsilva dar gestioneaza fauna in baza unor contracte incheiate cu Ministerul Mediului. Aceste asociatii au tendinta de a inmulti fauna si de a combate braconajul, pentru a se ocupa de fauna doar ei. Tot aceste asociatii platesc Ministerului o suma mare de bani, anual, pentru a gestiona fondul cinegetic… dar nu au voie sa vaneze peste tot, conform zonarii Parcului. Deci ei platesc si pentru gestionarea unor suprafete mari unde niciodata nu vor face vanatoare, selectie si asa mai departe. Platesc pentru ca asa este fondul organizat prin lege de ani de zile.

Aspectul cinegetic nu am auzit sa fie pus pe masa la dezbaterea cu institutiile ce actioneaza in Busteni. Ca acestia cu asociatiile nu au fost invitati.

In Bucegi, fiecare aspect si actiune trebuie tratata distinct si integrata apoi intr-o directie generala. Acest lucru nu se intampla. Unii nu vor oi pe Platoul Bucegilor, altii vor. Sunt turisti nemultumiti, sunt ciobani nemultumiti. Ba ca au caini multi pe langa turmele de oi, ba ca tot vine ursul pe la stana si nimeni nu face nimic. Mai e si treaba cu oile care manate de ciobani iresponsabili ajung in habitatele caprelor negre. Eu am tot zis ca nu sunt sanatosi. Dar stai si te intrebi… oare daca se faceau acele insamantari de pajisti cu banii ce vin de la APIA anual, daca se reabilitau terenuri degradate, mai intrau astia cu oile peste tot? Nu stiu, poate da, poate nu! Cert este ca nimeni nu s-a preocupat de pajistile din Bucegi, nu a bagat un leu in ele, doar le-a exploatat.

Referitor la Planul de Management m-am adresat Ministerului Mediului. Ca radem, glumim, ne mai vaitam dar blogul acesta este citit pe unde nu te astepti. Pentru ca nu se minte pe aici si nu se da liber la a spune fiecare toate nebuniile si prostiile. Nu se ofera titluri pompoase articolelor care sa induca astfel oamenii in eroare. Nu sunt „executii mediatice” cu ce face unul si altul. Mi se pare ca este o chestie normala ce fac si ca acest blog este necesar pe la noi… ca sa vedem realitate si din alte puncte de vedere. Evident ca mai bat si eu campii cu sa le dam niste suturi alora care critica reabilitarea refugiului din Saua Strunga 🙂

In adresa de mai jos, veti observa ce raspunde Ministerul Mediului:

adresa-mm

Sa credeti in primul rand ca isteria cu „s-a depus planul, nu mai e timp, nu se mai poate face nimic”, este tot o tehnica de manipulare prin care s-a dorit ca lumea sa se resemneze. Nu conteaza ca ai dreptate sau nu, totul este sa stai in banca ta.

Oricum, eu m-am incadrat in acel termen limita si am depus completarile la Plan… dar observati la punctele 1 si 2 ca Planul nu s-a depus inca.

DE ASEMENEA,

la punctul 3 rasuflati linistiti. Ma refer la cei care le pasa de Bucegi si nu posteaza doar poze ca sa-i vada prietenii pe unde se plimba si ce mari cunoscatori de munti sunt. Cand Planul va sosi la Minister, va fi pus in dezbatere publica pe site-ul lor, pe bune, nu ca pe la noi. Daca nu v-ati resemnat, vizitati zilnic site-ul. Daca v-ati resemnat, mai este o sansa 🙂

La punctul 4… aici am intins putin coarda. Pentru ca… o sa va spun si dvs. ce cred. Eu cred ca… si incerc sa fiu putin voalat… in Bucegi sunt oameni cu mari interese, cu multa putere de influenta si astia pot schimba Planul cand doresc. Bine, nu schimbari majore dar aproape neobservabile pentru 99%.

Bine, orice modificare este ilegala, cum spune si Ministerul. Dar ce mai conteaza daca sti cum sa o faci in asa fel incat sa nu se prinda nimeni…

Ideea este ca de prin Minister, ca mai cunosc si eu pe cate cineva pe acolo, razbat dese nemultumiri fata de acest Plan. Pentru ca multi cetateni au reclamat acolo si nu numai, faptul ca acest Plan este partinitor, nu au fost consultati si etc. Ceea ce a creat mari batai de cap unor functionari. Sunt zeci si zeci de sesizari depuse nu doar la Minister ci si la alte autoritati. Acestea din urma cer explicatii Ministerului fiind de competenta in special a celor care reprezinta Mediul. Politia intreaba daca s-a respectat legea, de la Secretariatul Guvernului nu stiu ce, ministrul etc. Cand atatia oameni fac atmosfera, fiecare isi ia masuri de precautie, cauta sa-si faca treaba, ca nu stii cine te ia la intrebari.

Inainte de orice, este o gafa a directorului Parcului aceasta lipsa de comunicare cu publicul. Daca era intelept si bine intentionat, punea totul in online, fratilor acesta este Planul, asta vrea fiecare autoritate, asteptam sa vedem ce ziceti. Si era simplu de tot! Nu avea bataie de cap nici el si nici volum de munca aceia din Minister. Eu am observat ca nu stie sa dialogheze, sa comunice cu oamenii, sa-i uneasca in jurul unei idei de interes comun. Nici nu-i lasa pe cei din jurul lui sa-l ajute. Si sa stiti ca Administratia Parcului chiar are niste oameni deosebiti, specialisti in diverse domenii, dar daca unul le stie pe toate si a propune inseamna a-ti bate cuie in talpa, nu mai zice nimeni nimic.

In primul rand, Administratia Parcului trebuia sa aiba un om pregatit in relatia cu publicul, care sa stie ce sa spuna si care astfel sa dea un aer de legitimitate tuturor actiunilor. Faptul ca in interviuri apare doar seful Parcului, si acesta cand si cand, face ca oamenii sa nu mai creada in cei care administreaza Parcul Natural. Li se pare ca institutia nu exista. Mai ales ca in mediul virtual unde informatia circula foarte rapid, ei nu exista… sau daca exista posteaza poze cu chefuri sau peisaje, ceea ce ii descalifica fara ca ei macar sa constientizeze. Drumul spre normalitate, protectia mediului, turism si dezvoltare durabila arata insa altfel. Ce se intampla in Bucegi este cu totul alt film!

Acum cu vipera din masivul Piatra Mare. Un pasionat de munte din Brasov, dl. Radu Neda, a pozat vipera in zona traseului spre Cascada Tamina, cred ca in week-endul ce a trecut.

Pozele cu aceasta vipera berus neagra-neagra 🙂 ca sunt diverse variatii coloristice la viperele berus, le-a postat pe Facebook.

Prin Bucegi si Baiului am vazut vipere, iata ca e logic sa fie si prin Piatra Mare.

radu-neda-langa-cascada-tamina

radu-neda-2Sursa: Facebook, contul d-lui Radu Neda

Si inchei cu toamna aceasta mohorata pe care nu o putem admira ca in alti ani din cauza ploilor. O toamna cu multa umezeala la munte si cu strat alb pe cele mai inalte varfuri.

dscf6171

dscf6176

dscf6178Ce imi place peisajul acesta 🙂 Il pozez in orice anotimp, de cate ori am ocazia 🙂

dscf6191

dscf6203Un mar specific zonei de munte, pierdut printre copaci din aceia, mai salbatici.