O surpare vine sa spuna povestea corecta si completa

Stiti ca se spune „ca unii ce viseaza noaptea, fac ziua”. Cateodata, mi se mai intampla 🙂 Nu e rau daca se si potriveste cu realitatea. As putea chiar sa si recomand 🙂 Dar, bine, in cazul meu unii dau vina pe diverse: intamplare, genialitate, nebunie, noroc, divinitate, idiotenie, filinguri etc. Deci, nimeni nu poate intelege exact. De fapt, cred ca problema este ca viata nu este exacta. Poate pe hartie unul plus unul dau doi, dar, in viata, poate sa dea si unul singur 🙂

O opinie, insa, pot sa emit cu certitudine: daca nu faci ce simti la timpul potrivit, ma refer la lucruri serioase, mai tarziu ori nu mai ai sansa, ori e foarte dificil.

Sambata se inrosesc ouale. Majoritatea le inrosesc in Joia Mare. Eu le fac mereu sambata, ca daca rosul inseamna sangele, Iisus nu a murit joi. Asa mi se pare mie ca are logica.

Dar, dupa procedeul acesta ce sa mai fac? Sa stau asa ca oamenii? Hai ca nu este de mine. Si am plecat sa fac sport: aruncatul cu privirea prin locuri potential istorice 🙂

Umbland… vad ceva care crestea intre radacinile unui fag. Primul gand a fost ca e ceva munitie neexplodata din vreun razboi mondial. Dar vad acel orificiu si imi dau seama ca obiectul, in acel loc trebuia sa aiba o parghie, un cui, ceva de siguranta. Daca nu mai este, inseamna ca nu este nimic periculos. Dupa ce m-am asigurat, nu de teama, ci pentru ca imi place sa fiu prudent de fel, m-am apropiat si am observat ca este incorporat in copac. Deoarece copacul il tinea fix 🙂 cu un bat mic l-am curatat:

Nu era cine stie ce. Nici nu cred in povestile si sfaturile cum vine doar cineva special, care nu stiu ce face si stie el. Sa fim dresati cu povesti ca este cineva care doar asta face. Suntem in Romania si aici prima regula este sa te bazezi in primul rand pe tine, pe propria judecata. Apoi… care cum ne sunt prioritatile si intelesurile. Avem o viata, ea trebuie traita, nu fugim de orice si nu vedem pericole la tot pasul. Ca sa scoti chestia aceea din copac, care nu se misca un milimetru, iti trebuie o dalta, deci la ce bun sa ranesti bietul copac… pentru nimic?!

Si daca era o mina, un obuz, orice altceva activ, intai ma uitam eu cat voiam, ca e viata mea si cata vreme eram singur pe acolo, era strict problema mea. Apoi, mai veneam si a doua zi, probabil pentru poze mai bune, dupa care anuntam pe acestia, abilitati 🙂

Mai departe? Vin acasa, mers la Inviere la Pestera, vine duminica, discutii cu prieteni… ideea de baza a fost si este:

„Tu da-mi firul, ca ghemul ti-l aduc eu!”

Va mai aduceti aminte de povestea recenta cu gunoaiele de la Sinaia, cu niste chestii logice prin care era posibil sa fie aflati aceia care depozitau zeci de saci prin padure? Era mult o zi intreaga… pentru ca in vreo 5 ore ii si aflam. Ma indoiesc ca a facut vreo autoritate ceva, dar si eu mi-am vazut de treaba pentru ca nu vreau sa se spuna ca ma bag eu, ca ei ce sunt! Unora daca le arati ca te duce mintea la lucruri pe care nici macar nu le pot imagina, te cred cu capul sau mai rau. Te poti trezi in niste buclucuri din care privesti stupefiat ce se intampla 🙂 Sistemul lucreaza adesea impotriva cetatenilor!

Duminica, pe la 12:30, se termina o discutie cu un prieten cu aceleasi pasiuni, cu acea „nebunie” care „face mereu diferenta”. Mai jos, veti vedea ce inseamna o frantura de informatie cand sti cat de cat istoria locurilor de pe aici. Dupa discutie, trec in revista in minte, dealuri, versanti, vai si firicele, ma uit la ceas dupa o vreme si era 13:10. Zic: „Mergem! Stiu unde!” La 13:40 vine maxi-taxi. Altora nu ca le-ar fi luat o zi sau mai multe ci, nu ar fi ajuns vreodata pe acolo…

Urcam pante, inaintam pe fire de vai, din fuga observam vegetatia, tipurile de roci, debitul de apa, nu este aceasta, nu este nici cealalta… versantul este sigur mai umbrit, acolo sunt alunecari pentru ca stratele sunt permeabile dar nici acolo nu era. Si, dupa chestiile de logica, pe la ora 15:10 gaseam o cale ferata ingusta care a fost realizata doar pe sub pamant si care nu apare ca fiind vreodata realizata prin acea zona. As putea explica fiecare detaliu, dar nu are rost sa plictisesc sau sa se creada ca ma dau eu rotund. Tu da-mi firul, ca ghemul ti-l aduc eu 🙂

O premiera in istoria Vaii Prahovei. Despre ea veti afla in decembrie, in a patra carte a proiectului „Pasi in Timp – un proiect de reconstituire istorica si promovare turistica a Vaii Prahovei si Parcului Natural Bucegi”.

S-a prabusit tunelul in urma alunecarilor de teren.

Din pacate, sina de la exterior a fost afectata de factorii naturali. Daca o cureti, tot nu vezi unde a fost fabricata.

In schimb, sigur merge curatata sina prabusita in vale, pentru ca a stat mereu in umezeala. Zis si facut 🙂 La aprecierea mea, sub calea ferata era si un canal colector. Gaurile din teava sunt facute in mare parte intentionat, ca sa se scurga apa.

Am zis ca nu e in regula sa facem cine stie ce treaba in ziua de Paste, dar un metru de sina hai ca merge curatat. Nu scria insa nimic, ramane mai putin cu un metru pentru data viitoare. Dupa ce voi vedea ce scrie, fac o poza si o acopar la loc 🙂

Creanga buna de urcat 🙂 se si vad urmele.

Am dat si doua pietre la o parte ca sa ne uitam mai bine 🙂

Meritul descoperirii apartine prietenilor, Sorin Bugan si doi alpinisti: Miermorica si Mihai, carora le multumesc. Pana in ora 17 eram acasa…

Din pacate, acum la 8:50 a.m. in Valea Prahovei ploua. De pe la orele 22 a inceput. La Predeal ninge. Pe Bucegi, de asemenea ninge. Mantia alba ce acopera cu un strat subtire padurea a coborat pana la 1000 m altitudine. Astfel, excursia prognozata pentru azi, pe Bucegi, se amana… ca sa nu umblam aiurea prin ceata si sa nu vedem nimic. Deci, trebuie sa stam acasa prin jurul mesei, cum fac oamenii. Ce stupid mi se pare, trebuie sa ma gandesc la ceva neaparat…

Imagini de pe la inceputul lunii aprilie

1

2Nimic mai spectaculos decat sa mergi prin astfel de locuri. Apropo de acest lucru, am gasit un speolog care ar merge prin Pestera Ratei… o pestera de clasa A unde se intra cu aprobari speciale, dar deja fiind special, aceasta nu vad sa mai fie o problema 😉 … insa nu aveam cu cine merge prin labirintul de peste 5-7 km. O sa stau cel putin 10 ore prin interior… ideea ar fi sa ajungem seara si sa iesim dimineata. Sa vedem si cand…

3

4Un monument istoric aflat in parcul Dimitrie Ghica din Sinaia

5Bustul lui Iancu Brezeanu

7Am zis ca o sa postez si aceasta poza

8Urmele ospatului unui uliu… nu l-a mancat cu fulgi cu tot 🙂

9

10Manastirea Sinaia

Viata in Pestera Ialomitei

Pestera Ialomitei, a doua pestera ca marime din Parcul Natural Bucegi, vizitabila pe o lungime de circa 500 m, reprezinta una dintre cele mai importante atractii turistice din aceasta arie protejata.

Cea mai mare pestera din Bucegi este insa Pestera Ratei, pestera de clasa A, cu o lungime de peste 5 km. Pestera nu este vizitabila…pentru ca majoritatea astora cu atributii in Bucegi, sunt batuti in cap. Nu le-o spune nimeni si ei s-au obisnuit sa le stationeze mintea…

1

Daca ii ia cineva la intrebari, recita pasaje din ce au auzit: ca legea nu permite vizitarea pesterilor din acea categorie, ca de acolo se alimenteaza cu apa o localitate intreaga… Insa acestea sunt spuse pentru ca nimeni nu este capabil sa alcatuiasca un proiect cu acea pestera, asa ca de ce sa se lege la cap. La fel si cu lacul Bolboci. Nu ai voie cu barca pentru ca este acumulare de apa potabila.

Pai foarte bine ca exista legi, dar ideea este ca omul sa interactioneze cu mediul de o maniera normala. O barca cu vasle cred ca nu produce impurificarea lacului…mai rau fac cirezile de vaci si turmele de oi care se baga in apa si o coloreaza pe zeci de metri patrati. Degeaba ai anumite lucruri frumoase in Bucegi daca nu le poti vizita, exploata rational, dupa anumite reguli.

Cui pasa ca vine X de la Apele Romane sau de unde o fi, si face galagie ca nu ai voie sa intri in Pestera Ratei sau sa te plimbi cu barca pe lacul Bolboci? Il asezi la o masa si-i spui sa-ti arate cate argumente are el si cate au ceilalti. Si apoi ii dai doua suturi in fund…daca demonstrezi ca este o activitate controlata, fara impact negativ, si se mai incaseaza si bani din asta.

Nu au tupeu, initiativa, curaj, nu cunosc legislatia de mediu, nu au habar de turism…de aceea nu se face ceva. Sau daca se face atunci sunt investitii moarte din start menite doar a cheltui banul public…au bagat cate 20 miliarde lei vechi in trei constructii care nu functioneaza si nici nu vor produce vreodata ceva, fiind doar consumatoare mai departe de bani publici.

Oricum eu ma voi duce de cate ori voi avea ocazia cu barca pe lacul Bolboci. Nu are nimeni barca, deci nicio sansa sa fii prins. Apoi vreau sa vad neaparat un pastrav de circa un metru, cum se spune ca sunt prin lac :)) In instanta, daca stii legile contesti amenda si o castigi…

2

Legat de Pestera Ialomitei sunt cateva chestii interesante:

Din prima sala, Mihnea Voda, se trece in urmatoarea printr-un fel de tunel. Potrivit informatiilor culese  si aprecierilor mele, pe acolo curgea acum mult timp un parau cu debit mare. Acest parau a sapat in calcar si astfel a iesit la zi. Insa, nu s-a intrat de exemplu in Sala Ursilor, mai devreme de acum cel mult 150 ani pentru ca apa nu sapase in stanca decat atat cat ii era volumul. Motiv pentru care, primii intrati prin acea albie au mers vara cand nivelul apei era scazut. Dupa care au spus ce au vazut, ca pestera se continua. A venit apoi Cezar Bolliac si alti iubitori ai muntilor pe la sfarsitul secolului XIX si au largit tunelul. Pana acum 50 de ani s-a tot sapat manual la acel tunel astfel ca s-a amenajat un circuit vizitabil prin accesibilizarea celorlalte sali.

Este la fel de evident ca nu este vorba despre actualul paraias ce strabate azi pestera si pe care il vedem imediat ce intram. Acesta nu ar fi avut forta puternica de erodare, fiind mai degraba valabila ipoteza ca exista sub Pestera Ialomitei un fel de rau care s-a infiltrat din ce in ce mai jos pana a ajuns in raul Ialomita. Posibil sa fie si alte sali sub aceste sali cunoscute in prezent.

Apoi in Sala Ursilor s-au gasit schelete, oase ale ursilor de caverna (ursus speleus), acestia nu puteau intra pe unde se intra astazi, neexistand acea intrare. Primele mentiuni despre deblocarea acelui tunel vorbesc despre o inaintare pe burta, anevoioasa. Probabil ursii au intrat prin alta parte, o intrare ce s-a acoperit la vreun cutremur si ei au ramas prinsi in pestera. Conform unor date recente, ursii de caverna nu au disparut acum 15.000 de ani ci acum vreo 27.000 ani. Specialistii considera ca erau vegetarieni, lucru pe care eu nu-l cred…dantura, ghearele ii incadreaza la carnivore. Probabil erau si vegetarieni si carnivori, nu se stie de ce au disparut ca specie…

In Pestera Ialomitei s-au gasit diferite nevertebrate, o specie fiind considerata existenta doar in aceasta cavitate, deci unica in lume. Cercetarile insa nu au mai continuat. Cu toata grija calugarilor de la manastirea de la gura pesterii, lipsa de educatie se vede la tot pasul prin aceasta pestera.

Un lucru deosebit de interesant este existenta unei forme de viata, un fel de muschi, la circa 400 de metri de intrare…am observat chestia asta in vara anului trecut. Va dati seama, viata la o distanta de 400 m, in adancul muntelui… Fenomenul poate fi explicat prin doua lucruri esentiale: existenta unui climat umed si a unei surse de lumina.

3Viata

4Pana aici se viziteaza Pestera, locul se numeste „La Altar”

Pestera Ialomitei, desi un mediu antropizat, mai are multe surprize, multe de aratat…pana aproape de pestera este si un drum de acces, acum se poate ajunge cu masina pana la circa 300 m de intrare…sa vedeti de ce:

Imediat dupa Platoul cu poieni de la Padina vine un pod peste Ialomita. La capatul lui era o bariera ce inchidea accesul, intrucat in acea zona este interzis prin lege accesul motorizat, cu exceptia celor care au acolo constructii, padurarii adica.

Garda de Mediu Dambovita a cerut Directiei Silvice Targoviste sa ia masuri de blocare a accesului auto prin albia raului. Intelegeti ca unii soferi treceau prin apa ca sa ocoleasca bariera.

„Desteptii” din Romsilva au procedat cum sunt obisnuiti…ce credeti ca au facut? In loc sa protejeze mediul au smuls bariera ca sa treaca oricine, numai ca sa nu munceasca vreun pic la amplasarea unor obstacole langa pod, cum le ceruse Garda de Mediu. Bine ca au lasat macar bariera de dupa cabana lor, de aceea astazi se ajunge cu masina pana la 300 m de Pestera Ialomitei. Intelegeti ca drumul acela inchis prin lege incurca printre altele si interesele imobiliare, asa ca desi exista lege, aceasta este doar pe hartie.

Se intampla destule lucruri ciudate prin acea zona…la circa 200 metri distanta de acel pod este sediul POLITIEI, o cladire pe mai multe etaje. M-am gandit sa-i contactez sa vedem cu ce se ocupa, pentru ca eu de vreo 20 ani nu am auzit ca au facut vreun lucru bun. Bine, au o groapa de gunoi cat toate zilele langa cladirea lor, i-am lasat in pace, le-am dat timp sa le stranga singuri…vedem in primavara. Adica este jenant sa le spui ceva. Vor scoate si ei zeci de saci de acolo 🙂 trebuie sa-i aduc si pe ei intre limitele civilizatiei. Bine, groapa lor de gunoi era mica in comparatie cu tonele de gunoaie de la cabanele celor din Romsilva.

AM INCERCAT SA SI VORBESC CU EI, CAM PESTE TOT PRIN BUCEGI am OARECARE HABAR DE CE SE INTAMPLA. ASTFEL CA, MI S-A SPUS… de fapt sa redau intamplarea :)) O discutie telefonica:

-„Cine te intereseaza din politia de la Padina?”

-„Nu conteaza cine este, daca sunt ok. Sunt de treaba, au legatura cu muntele?”

-„SUNT BRACONIERI!”

Am inchis imediat! 🙂

😉 Evident ca eu sunt contrariat de acest zvon complet neintemeiat, o mare nedreptate, motiv pentru care nu l-am crezut si nici nu-l cred, dar am simtit nevoia sa-l scriu aici, ca sa stie cat mai multi ce rautati gratuite sunt raspandite prin Valea Ialomitei. Cat rau pot face unii oameni, ce ticalosi!

Va dati seama ca si acum sunt tot contrariat, cu trecerea timpului sunt tot mai contrariat. Oare oamenii astia, au avut vreodata o imagine pozitiva?! Ce inseamna omul? Cum pot spune cetatenii asemenea cuvinte neadevarate? Nu stiu, ma intreb si eu…! As fi mers eu sa reclam aceasta nedreptate profunda la Politie, dar nu aveam cum dovedi, cel care ma sunase isi ascunsese numarul. Si mi-am zis ca nu au cum sa-l identifice…ai naibii pungasi auzi la ei…adica astia cu telefonul, ca probabil erau mai multi langa acel telefon 🙂

Un fost sef al Mossad-ului spunea: „Uneori, cateva cuvinte aruncate in vant, iti pot schimba punctul de vedere”…eu as mai adauga …sau pot constitui cativa pasi intr-o anumita directie”.

Pana una-alta, este zi de week-end, sa ascultam mai bine o alta voce magnifica 🙂 😉

Din ciclul: „Tunelul lui Cinamar”…de ce cautati „reflectii de inchipuiri” acolo unde nu apar niciodata!?

Titlul este dedicatie pentru pasionati  de… secrete ale muntilor!

Cand vorbim despre taramul mistic al Bucegilor…cei mai multi  se gandesc la lumea de sub munte, la tunelul de la Vf. Omu spre Egipt sau la cel spre Tibet, la reptilieni, atlanti, spirite si lumini, la americanii si romanii ce ascund secrete in Marea Sala a Proiectiilor din munte…apoi vin Sfinxul, Babele, pelasgii, daco-getii.

Sar peste Gura de Rai, Gura de Iad, Intreitul Stalp al Cerului, etc…

Si fara a comenta va prezint o imagine, un tunel…Vedeti? Parca a fost sapat cu un urias burghiu…da, si este in Bucegi 🙂 Stiu ca unii vor zice ca este in Cheile Tatarului, eu ii invit sa se duca pana acolo sa caute asemanari…nu exista! Stiu ca sunt altii care vor crede ca am pus poza asa, la misto, sau am copiat-o de undeva. Pe acestia ii invit sa caute pe blog dupa data pozei 🙂

Deci poza nu a mai aparut nicaieri, este facuta hat-departe, unde este dificil de ajuns, sunt mai multe lucruri pe acolo, poate chiar este si cineva 🙂 , padure deasa, copaci plantati, animale…dar pentru raspunsuri trebuie sa cauti!

O cerere catre un comandant de ostire

Da, e vorba de un comandant, caruia i-am trimis o cerere…stiu ca doi ofiteri ai dumnealui intra pe aici, de unde stiu?, chiar de la niste subordonati ai lor…buun!

Si ce vreau eu?

Fiind un pasionat de istorie, arheologie, mistere, bla, bla, si colectionar de tot felul de chestii, monede, vederi vechi, etc si etc, vreau sa vad o chestie, sa o pozez de aproape, sa ma uit in detaliu la structura…

Numai ca acel obiectiv, desi cunoscut, este in perimetrul unei unitati militare aflata undeva pe o raza 20-30 km daca luam ca reper Sinaia. Si am aflat ca accesul este strict interzis, am si vazut asta, si trebuie depusa o cerere care nu se aproba prea lesne.

Mie insa intotdeauna mi-au placut lucrurile care nu se obtin prea lesne…:)

Si pentru ca nu doresc sa intru fara aprobare o sa-l rog pe dl. comandant sa fie amabil  sa-mi dea acordul sa fotografiez acel obiectiv care nu are nicio treaba cu secretul militar si mai apare prin anumite ilustrate, ce este drept nu prea recente.

Bine, pot sa ma duc si fara aprobare, dar nu pot publica pozele ca se prind ei 🙂

Si fiind un bun cetatean cu respect fata de valorile tarii, m-am gandit sa nu procedez ca odinioara prin alte locuri si sa depun o cerere. Ce mai fugeau unii dupa noi cu un aro…

As putea sa motivez cu anumite grade si referinte scrise de prin armata cu niste studii, apropo un prieten ce a intrat in cadrul armatei si avea doar o facultate a fost incadrat ca ofiter, oare eu cu 18 ani de scoala? Cu hartogaraie ca am fost un militar foarte, foarte si cu “prezentul act serveste pentru incadrare”? Oare stiu astia de azi cati maresali a avut armata romana? 🙂

Ce idiotenii!…oricum n-are Armata Romana bani sa tina unul ca mine. Cand ei ne-au chemat “sa servim patria” si ne-au predat o lectie de sclavie moderna. Cand multi dintre fostii mei colegi din armata nu au stiut sa se adapteze pentru a depasi situatia, si acum  au profile pe internet in care se considera “produse false ale societatii, nu-si pot face o familie, etc”.

Poate scoteam o carte dar mi s-a atras atentia ca nu este voie sa scriu asta, asa ca am ramas doar cu amintirea placuta, pentru mine, a revederii cu unele cadre, prin diverse locuri.

Asadar, vreau sa merg la acel obiectiv, am eu o impresie asa…si intotdeauna daca mi-am propus un lucru normal l-am si realizat. As putea da o multime de exemple dar o sa ma refer doar la tunelul in care se spune ca a fost dinamitat un tren in perioada celui de-al doilea razboi mondial. Si am intrat, cat de inchis era el, si am fost pana in capat si am trecut si de locul unde s-a tras un zid, si am scris si un articol in ziarul local, si am facut lumina acolo unde specula toata lumea. Am facut multe chestii d-astea…cu un final fericit, mai putin fericit, dar intotdeauna reusit. Am ramas suspendat intr-un turn de observatie ca s-a desprins o scara si a trebuit sa cobor cu cablul unui prelungitor…

O sa astept raspunsul d-lui comandant…doar nu face oricine ce vrea prin tara asta, sunt legi pentru toti, nu? Asa sa fie?!

Si apropo de aceste legi, vinovatii pentru criza economica, pentru lefurile taiate ale bugetarilor s.a.m.d. au fost gasiti, sau marea majoritate a populatiei trebuie sa acopere ca de obicei pagubele produse de clasa politica?