Traseul turistic religios: Manastirile din preajma DN 1A – Zamfira, Suzana, Cheia…

Cum mergi din Ploiesti spre Brasov pe la Cheia, asadar pe DN 1A, nu ai cum sa nu vezi pe primii 50 de km cel putin un indicator spre o manastire. Eu cred ca am vazut vreo 7, deci sunt 🙂

Pentru unii nu sunt obiective importante, nu le spun nimic. Altii merg ca si turisti, altii ca pelerini, altii cu diferite ganduri sperand la diverse rezolvari… Fiecare om isi are propriul univers, in cea mai mare parte fiind alcatuit prin raportarea la ce aude, vede, la mediul in care traieste. Nu prea ai cum sa zici, ca X traieste cum trebuie si Y nu traieste. Fiecare traieste cum doreste, cum crede ca lui ii este bine, consecinte in principal ale alegerilor noastre, a experientei acumulate sau invatate…sau 🙂

Mai jos, sunt niste manastiri pe la care am trecut, fara ca acest fapt sa constituie un indemn pentru cineva. Daca nu simti si nu intelegi ratiunea de a merge prin astfel de locuri, nu ai de ce sa mergi. Poate te regasesti in altceva.

In week-end-ul trecut, am fost in cateva zone de unde poti cuprinde cu privirea mari intinderi de pamant. Si am doua concluzii, mai vechi de altfel. Prima: noi si daca am fi de trei ori mai multi ca populatie, tot am incapea lejer in tara aceasta, care este atat de frumoasa si inca atat de bogata. A doua: in trecut, noi nu eram atat de multi si stateam risipiti prin tot felul de locuri, mai izolate sau mai putin izolate. Asa am si supravietuit si format ca popor, cine sa te gaseasca printre atatea vai si dealuri… Si cat de aiurea pare, raportat la ce se intampla in tara asta din 1989, asa cum suntem sau cum ni se mai spune, nimeni in afara de noi nu poate stapani acest teritoriu. Este scris in codul nostru genetic :)) Cumva iesim la suprafata. De aici si inexplicabilul… ca nu ne intelege nimeni si uneori nici noi.

Deplasarea pe la manastiri, a fost inclusa in cadrul unui traseu pe munte. Intai am trecut pe la manastiri, apoi am facut traseul si, la intoarcere, am mai trecut pe la inca o manastire.

Prima manastire la care ne-am propusa sa ajungem, a fost Manastirea Suzana. Este situata la vreo 60 km distanta de Ploiesti, dincolo de barajul Teleajenului de la Maneciu. Poate ca e cel mai frumos loc de acest gen de pe Valea Teleajenului. Multa liniste, o alta atmosfera. Manastirea este de maici, fiind ridicata pe la 1740 de o femeie din Sacele pe nume Suzana. De-a lungul secolelor, locuitorii din Sacele, desi aflati in Austro-Ungaria, au contribuit la ridicarea multor biserici situate in Tara Romaneasca. De exemplu, si manastirea din Predeal tot de saceleni este ctitorita.

Arhitectura munteneasca este bine conservata.

Biserica manastirii. Cand am ajuns noi nu incepuse slujba.

„Cand acest sfant lacas pasea in cel de-al 232-lea an al existentei sale…”, frumos spus.

Despartirea intunericului de lumina

Casa pelerinului

Muzeul manastirii

Izvorul

Patrulaterul manastiresc iti da impresia unei alte masuri a timpului. Fiecare traim si simtim timpul diferit.

Mai departe am continuat spre Cheia, cu gandul sa mai revenim. De ce nu, poate pentru o zi sau doua.

In statiunea Cheia, am oprit la manastire. Prima biserica de pe aici se spune ca a fost ridicata pe la 1770 si era din lemn. De regula, cand se vorbeste de o data cand s-a ridicat o biserica, se face referire la atestarea documentara. Cum noi nu prea scriam si daca scriam, documentele fie piereau in flacari la primul razboi, fie cine stie unde pe unde ajungeau, in marea majoritate aceste atestari documentare nu inseamna ca de atunci exista prin acele locuri o biserica. Aceasta putea exista de si mai multi ani, azi era arsa, maine reconstruita… nu mai statea nimeni sa socoteasca.

Ajungem si la Manastirea Cheia, asezata chiar langa drumul national. La Manastirea Suzana urci un pic de la drum.

Actuala biserica a fost ridicata in anul 1835 si, de-a lungul timpului, a suferit mici modificari. In interior, sunt inmormantati doi stareti.

Aici am prins slujba.

Un patrulater si aici, un spatiu trasat in care faci ca timpul sa capete o alta valoare.

Chilii, manastirea este de calugari.

Biserica manastirii

O mica bisericuta ridicata in anul 1927, in care se tin iarna slujbele.

„Sfanta Troita” a fost hramul unei biserici din lemn, arsa in trecut.

Cum sa nu intelegi timpul, viata, cum sa nu fii linistit si sa nu ai inspiratie, intr-o asemenea casuta? 🙂

Dupa parerea mea, este cea mai frumoasa icoana a manastirii Cheia. O icoana inaccesibila, as mai adauga.

O parte din muntii Ciucas

De aici, am pornit in traseul la care am facut partial referire in cele doua articole anterioare. La intoarcere, nu se cuvenea sa nu intram si la o alta manastire renumita: Manastirea Zamfira, cu biserica sa pictata de Nicolae Grigorescu.

Ne-am abatut vreo 500 m din DN 1A si, initial, ne-am oprit la aceasta biserica a satului Zamfira, aflata chiar langa manastire. Biserica tot de manastire tine.

Construirea acestei biserici, care e cea mai veche din manastire, a inceput pe timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat, pe la 1721 si s-a finalizat dupa vreo 20 de ani. Ctitorul initial a fost evident  o femeie pe nume Zamfira. Lucrarile au fost continuate de o nepoata a domnitorului Serban Cantacuzino, Smaranda. Ca atare, si manastirea este una de maici.

De aici se zice ca o duci ca in sanul lui Avram 🙂 Ia uite cum stau copiii acolo :))

Intrarea in manastire

Aflam ca este un proiect in derulare, deci biserica e inchisa sigur.

Si aici a intervenit focul

Cand ne-am apropiat, am vazut ca mai este un gard tras in jurul bisericii.

La anul se mai intra…

Slujbele se tin in paraclisul din fata

George vs. paunul 🙂 Ceva isi spuneau ei 🙂

Aceasta a fost partea religioasa a traseului, intr-o forma mai distanta, unde fiecare poate crede si interpreta cam cum doreste. Treaba este ca daca te afli prin apropiere de astfel de locuri, cine stie, poate nu e timp pierdut sa intri putin! Poate chiar prinzi „acea” masura a timpului…

Reclame

La multi ani!

LA MULTI ANI, dragi prieteni, amici virtuali, vizitatori, oameni de munte…

Va doresc ca 2017 sa fie un an al implinirilor si realizarilor pe care vi le planificati si le meritati!

Toate gandurile de bine, sanatate si fericire!

Cu drag, Adrian

A.C.Imagine de astazi de pe muntele Diham, locul unde domneste visul alb. Descrierea traseului azi sau maine 🙂

Traseul turistic: Busteni – Valea Jepilor – fosta cabana Caraiman – Babele – Hotel Pestera – Manastirea Pestera Ialomitei si retur

29 iunie, o deplasare traditionala pana la Pestera. Bine, nu mai este ca altadata ca traditia s-a cam pierdut. In trecut, se pleca cu corturi cu o zi inainte sau la cabane. Acum… sunt alte „prioritati”!

Bineinteles ca nu am mers… doar ca este hramul manastirii, mai aveam niste treburi pe acolo.

Intrare in traseu la 8:22. Nu inainte de a analiza un pic albia Vaii Jepilor. De cand seful Salvamont Busteni, d-l Gigel Haiduc, a postat un torent peste cascada Caraiman, ne uitam cam toti la apa asta dupa fiecare ploaie. Si cum tot a plouat… 🙂

a

bViitura suprinsa de d-l Haiduc. Mi-aminteste de acum cativa ani de cea din valea Gaura… cand auzeam stancile cum se lovesc unele de altele sub apa.

Deci privirea de control asupra apei 🙂

DSCF0933In noaptea precedenta, venise apa mare, asa cum se observa in dreapta… iarba este culcata. Asa ca, daca nu ploua prea tare nu se intampla nimic. Si ploua marunt, usor, era in regula, apa era limpede.

La intrare in padure, un panou nou, cum ar trebui sa existe peste tot in Bucegi:

DSCF0935

Poze din Valea Jepilor:

DSCF0937

DSCF0938

DSCF0945

DSCF0946

DSCF0947

DSCF0950

DSCF0952Cascada Caraiman

Pana aici ploaie marunta, mai departe ceata…

Trec de fosta cabana Caraiman, o intalnire neplacuta cu niste caini de stana… neplacuta pentru ei, evident! De la Babele coborare spre Valea Ialomitei la Pestera. Parca era alta lume. In Valea Ialomitei, nu era ceata, ploaie, era un timp frumos. Mai erau nori dar nu chiar ca in Valea Prahovei, unde abia spre seara s-a mai luminat.

Mai jos de zona Cimitirul Elefantilor, o denumire cel putin prosteasca in opinia mea, alta era denumirea in trecutul cand mai erau oamenii normali, vad ceva tolanit chiar in traseu. Cainele incepe sa latre, insa cum mancam niste biscuiti ii arunc si lui unul, apoi si inca unul altuia. Dar nimic! 🙂 Sau cum ar spune iubitorii de animale de orice fel: isi faceau datoria. Cum tin la hainele mele mi-am zis sa nu caut cu dinadinsul sa vad cum isi fac datoria asta a lor. Deci, daca treceti pe traseul Babele-Pestera si vedeti patrupede din acestea mergand in trei picioare sa-mi multumiti. Ideea era ca acesti caini nu stateau langa turma de oi ci mult mai sus, in traseul turistic. Ce turist trecea, il atacau. In acest timp ciobanul statea undeva mai jos, la somn.

M-am gandit ca de ce sa umblu eu pe la doctor din cauza unor caini, prietenii omului? Nu am chef! Sa umble ei in trei picioare! Pacat ca doar atat am reusit!

DSCF0962Dupa ce am trecut, tot in traseu au ramas… se mai dadeau si la alti turisti. Chiar imi spunea un prieten, ca pe munte sunt mult mai mari sansele sa fii atacat de caini decat de ursi 🙂 Corect! Acum depinde si daca stai sa fii atacat, sa vina ciobanul, ca bietii caini… sa iubim animalele chiar daca ne ataca. Trebuie sa fii inconstient sa te bazezi pe cioban, pe bucuria animalelor de a te vedea, alte basme din acestea.

DSCF0966

DSCF0961Si ciobanul somn de voie 🙂

DSCF0968Zona Pestera-Padina

DSCF0971Coborare printre oile altei turme… ce avea caini mai constienti, latrau de la distanta.

DSCF0972

DSCF0973

DSCF0974

DSCF0977

DSCF0978

DSCF0979Padurea Cocora, pe unde trece traseul spre Piatra Arsa

DSCF0980Cascada Doamnei

DSCF0987Cu albastru… postul Jandarmeriei

DSCF0988Se lucra la drumul spre manastire si hotel

DSCF0989

DSCF0991

DSCF0998Un loc excelent amenajat

DSCF0995

DSCF0997Frumos de tot 🙂

Putin de vorba cu parintele staret, vizitat biserica veche, apoi la altele ca timpul e scurt.

DSCF0992Biserica veche, locul unde gasiti cruci cu semiluna.

Crucile cu semiluna nu semnifica victoria crestinismului asupra islamismului. O sulita in care se gaseste semiluna semnifica de fapt acest lucru. Istoria acestor cruci este detaliata in cartea „100 de pasi in timp…” la paginile 162-165.

DSCF1002

DSCF1004Asta mi s-a parut geniala 🙂 Cum trage acela…

DSCF1005

DSCF1007

DSCF1011Biserica noua, Sf. Nifon

DSCF1015Hotelul Pestera

DSCF1016Pensiunea Cocora

DSCF1017Pensiunea Octavian

DSCF1019Un punct de informare turistic…

DSCF1020Sediul Salvamont Dambovita

DSCF1021Pensiunea Piciorul Babelor

DSCF1023La urcare spre Babele

DSCF1027Cladirea manastirii din fata intrarii in Pestera Ialomitei

DSCF1031

DSCF1033

DSCF1036Babele.. evident am intrat in alt timp, ceata, umezeala… Coborare tot pe Valea Jepilor, ca e mai scurt traseul.

DSCF1039

DSCF1041

DSCF1043

DSCF1046Macesul de acest tip are niste flori parfumate, diferit…

DSCF1049

DSCF1050

DSCF1052

Printre tufisuri si o capra neagra venita de la apa:

DSCF1055

DSCF1058

DSCF1060

DSCF1064Imagine spre Valea Spumoasa… pe la 15:30 ieseam din padure… peste cateva ore eram prin alt oras deja…

Traseul turistic: Predeal – Trei Brazi – Biserica Romano-Catolica Sf. Treime – Paraul Rece – DN 73A – Cabana Steaua – Saua Baiului – Muchia Lunga – Busteni

Un traseu desfasurat intre orele 9:30 – 15:30.

Dupa ce am coborat din trenul Regio de 9:20 si ceva, in Predeal, am luat azimut spre Covrigul de Aur, unde au oamenii acestia diferite produse de patiserie… care sunt foarte bune. Sunt prin centrul Predealului dar si pe Facebook… Covrigul de Aur Predeal, ceva de genul acesta.

Apoi, ca sa mai cascam gura, nu o luam pe strazi sa mai scurtam din traseu ci direct pe soseaua spre Trei Brazi. Ajungem pe la Trei Brazi pana in ora 10:

aPiatra Craiului departe, Fagarasii si mai departe

bCabana veche Trei Brazi

cColtii Morarului in stanga si Bucsoiu in dreapta

dDe la Trei Brazi urmam traseul spre Paraul Rece (o mini-statiune ce tine tot de Predeal), marcajul triunghi albastru regasindu-se la o distanta de vreo 200 metri de sosea. Este vizibil din parcarea noului hotel Trei Brazi.

eIn 20 de minute am si ajuns la cladirile de langa biserica Sf. Treime

fBiserica la care se lucra. Din ce am inteles este amenajat deja un spatiu pentru liturghii la subsol.

Continuam pe un drum presarat cu cruci pe margini, din loc in loc, sa se inteleaga ca se merge spre un lacas de inchinaciune.

j1

Intalnim si niste salcii „curgatoare”:

hColtii Morarului 2. Prima poza a fost de pe la Trei Brazi

iMesteceni si salcii

j2De acolo venim, de langa acea bariera. Asa ca, atentie! Nu este niciun indicator turistic, dar daca va uitati de la bariera inspre dreapta, spre locul de unde am facut aceasta poza, o sa vedeti un drum de pamant. Acesta este si traseul corect.

j3Trecem un paraias si se vede marcajul. Se tot urca de aici…

j4Se iese din padure si se urca pe partia de schi, pana la DN 73A, iesindu-se exact in mini-statiunea Paraul Rece.

Adica aici:

j5

k

l

mDestul de rar trece pe aici un autobuz

n1Asezamantul romano-catolic si muntele Postavaru in spate

n2Mergem un pic pe sosea apoi urcam pe muchia din dreapta si ajungem la acest drum…

n3Iar in sosea pentru a intra pe drumul forestier ce suie in Saua Baiului. Pana aici am facut 3 ore.

n4Frumos 🙂

n5Pe langa cabana Steaua (Forban)

Am urcat doar pe drumul forestier… nici tipenie de om, de masina, de animale. O liniste perfecta. Si peisaje, si tot felul de minunatii…

n6Ca niste suflete deschise spre cer

n7

n8Cabana Diham Phoenix pe culmea de vis-a-vis

n9Coltii Morarului 3

In Saua Baiului chiar la intersectie de drumuri… observam pe drum si prin iarba o multime de tuburi de cartuse (de manevra!):

o

p

rSunt cu zecile pe acolo

s1Ne apropiem de padurea de pe Muchia Lunga pasind pe langa un covor de viorele.

s2Mai si urcam, mai coboram…

s3Muntele Costila ca o cetate

s4Orhidee la tot pasul

s5Coltii Morarului de aproape… I-am pozat eu, de curand, tocmai de pe la Dambul Morii in Timisul de Jos.

s6

t1

t2

t3Busteniul la cateva minute distanta.

Uite asa, in 6 ore am parcurs un traseu ce descuraja de ceva timp pe niste prieteni; dar am mers noi si pentru ei :))

Inaugurarea Gondolei Carp, prima zi de functionare a telegondolei ce leaga Cota 1400 de Cota 2000

O instalatie de ultima generatie functioneaza incepand de astazi in zona Sinaia a Parcului Natural Bucegi. Vorbim de o telegondola ce interconecteaza Telegondola ce ajunge la Cota 1400 dinspre Sinaia si Telescaunul din Valea Soarelui. Se poate spune ca aceste trei instalatii deservesc un domeniu schiabil compus din trei parti: zona de padure Cota 1400-Sinaia, partiile de pe versantul estic al muntelui Furnica (prin noua instalatie) si partiile de pe versantul vestic al muntelui Furnica.

Azi a fost inaugurarea Gondolei Carp, situata pe partea estica a muntelui Furnica.

Cum a fost? Cam asa…

1Pe la ora 9 se vedea din Sinaia ca vantul spulbera zapada pe Platoul Bucegilor.

De altfel, dimineata pe la ora 8 am vazut ceva absolut superb: un nor de zapada spulberat de pe pajistile Jepilor Mari venea spre Valea Babei si, trecand de aceasta, se risipea peste padurile din zona Poiana Stanei.

Am zis ca pana ajung la Cota 1400 se va opri vantul… ce este drept, prin padure este o placere sa te plimbi 🙂

2Telegondola Sinaia-Cota 1400, cu traseul prin padure, deci ferita de vant, functiona.

3

4

5

6

7

8Sinaia dincolo de gondole

La Cota 1400 era cam frig:

9

10Salvamontisti

11Localnici, turisti

12Instalatia gata sa fie pornita

13

Au urmat discursurile d-lui Primar si al reprezentantului Leitner… discursuri pe care le reduc la faptul ca s-a facut ceva important pentru oras, localnici, turisti si viitor, dar si ca instalatia nu s-ar fi edificat fara sprijinul Bancpost care a oferit creditul. De asemenea, directorul acestei banci a fost prezent la inaugurare.

15Reprezentantul Leitner

14Dl. Bogdan Falcescu, directorul Transport Urban, societatea care a implementat proiectul gondolei si care va administra si aceasta instalatie.

16

17Primarul din Sinaia, dl. Vlad Oprea

18Jandarmii Montani

19

20

Desi s-a amanat ora inaugurarii, in speranta ca vantul se va opri, instalatia, prevazuta cu sisteme moderne de securitate, nu s-a lasat pornita. Instalatia nu functioneaza de la o anumita viteza a vantului, astfel ca siguranta turistului este pe primul plan.

Oamenii au asteptat, s-au dus pe la cabane, terase, s-au mai plimbat cu telegondola ce mergea spre Sinaia, pentru ca, dupa ora 12, sa se miste pe fire si gondolele noii instalatii:

21Traseul pitoresc al Gondolei Carp

22Statia superioara a instalatiei

Astfel, astazi, se mai asterne o fila in istoria turismului sinaian… Poate ca domeniile schiabile din Romania nu seamana cu ce este pe „afara”, cum sustin foarte multi, dar sunt de apreciat initiativele care incearca sa ne apropie de un anumit standard, precum si eforturile acelora care fac tot ce pot pentru comunitatile din randurile carora provin!

Un mic monument pe muntele Dichiu

Am mai trecut prin zona acelui munte dar nu l-am vazut niciodata. Am mai zis eu ca iti trebuie ani buni sa cotrobai prin toate cotloanele Bucegilor… dar nu prea ma crede nimeni. Unii fac 7-10 drumetii pe Bucegi si gata ii cunosc 🙂 Cum naiba se poate cunoaste un parc intins pe 300 kmp din cateva drumetii sau intr-un an sau doi, nu prea imi dau seama.

Cautam o inaltime sa fac niste poze, nu departe de cabana Dichiu. Mai intai am facut niste poze spre Valea Ialomitei, peste paduri:

1

2Zona Padina

3Saua Strunga si Refugiul

Bun… si dupa poze, continui umbletul pe pajisti:

4Si zic ce o fi acolo? Sa fie o borna sau o buturuga taiata si putrezita?!

5

6Un mic monument ridicat din pietre prinse cu ciment.

Ma uit prin preajma si zaresc un rest de cruce:

7

8Ne lipseste educatia… am devenit prea nepasatori. Ar trebui astfel de lucruri sa le pastram, sa le restauram fiecare cum putem sau mai multi. Ne miram ca altii au monumente de peste 1000 de ani. Este explicabil prin respectul pe care-l au fata de inaintasii lor, de istorie… Noua nu ne mai pasa de nimic. Cad cladiri vechi sub buldozere, se darama langa noi monumente istorice, dispar urme culturale cu o viteza ca niciodata.

Asta ca o paralela, nu zic acum ca acest mic monument l-a distrus nu stiu cine sau ca reprezinta nu stiu ce mare chestie. El este insa un crampei din istoria acelor locuri. Nu stim de ce s-au chinuit niste oameni sa aduca apa, ciment si pietre ca sa ridice acel monument. Poate in memoria cuiva, poate sa puna pur si simplu o cruce prin acele locuri. Pe astfel de urme se poate ridica in viitor cine stie ce poveste, cine stie ce pagina se va scrie peste… sa zicem 200 de ani. Stiu ca raportat la clipirea din ochi din prezent starneste poate rasul. Dar daca ne uitam in trecut, astia, predecesorii nostri, au tot lasat marturii pe baza carora s-a scris istoria nationala, pe baza carora stim ce s-a petrecut prin niste locuri.

Pe acest mic monument vechi de cine stie de cate zeci de ani, se disting mai multe cuvinte: „Initiatorii – Costea Radan – C. Bezdead….” Mai sunt si alte nume si pe o parte si pe alta a monumentului, trebuie sa ma uit cu atentie la poze. Deci acest Costea Radan era din comuna Bezdead, jud. Dambovita. Poate cineva de la primaria din localitate stie cine a fost acesta. Poate vedem de ce au ridicat acel monument… apa nu stiu de unde au luat, de la mare distanta e clar.

9

10Pentru cunoscatori si pentru cei care cauta acest traseu si tot nu-l gasesc. Nu ar fi rau sa-l remarcam intr-o zi. Marcajul triunghi albastru nu a fost unul oficial niciodata, in schimb traseul reprezenta in perioada anilor ’80 o provocare pentru tot felul de montaniarzi. Fata de cum era el descris in almanahurile turistice din perioada comunista, actualmente mai sunt ici-colo cate un marcaj. Multi au incercat sa faca traseul la pas cu GPS-ul, dar au pierdut traseul initial si fiecare a umblat in alta directie. Trebuie sa mergi de multe ori, dupa ani de zile… si total intamplator pui cap la cap tot traseul. Pentru ca mergi azi pe acolo si dorind sa scurtezi observi un marcaj, si mai pui pe harta o parte din traseul original. Maine cauti ciuperci si vezi alt marcaj, acolo unde nu te asteptai…

In fine, este bine ca mai sunt si astfel de trasee prin locuri foarte rar umblate de om.

Prima editie a Crosului „Hajnalka Predeleanu”

Evenimentul de ieri a facut cinste statiunii Predeal. Amintindu-si de cea care a fost prof. Predeleanu Hajnalka, administratia locala si profesorii liceului „Mihail Saulescu” din localitate, au organizat un cros in memoria acestui renumit cadru didactic cu o bogata activitate in domeniului schiului si al altor sporturi, cuprinsa intre anii 1979-2014. Un cadru didactic iubit si apreciat de foarte multa lume.

Pe 17 octombrie, a fost pusa in plan ideea de organizare a unui cros, care sa poarte numele acestei doamne.

1D-na prof. Hajnalka

2

3

4Evenimentul a fost moderat de d-l Predeleanu, sotul… o idee foarte frumoasa, o dovada de consideratie, de respect, de bun simt.

5Multi copii au participat la acest cros si aceasta cred ca este cea mai mare realizare

6

7Profesorul Ioan Campan

8

9Primarul Liviu Cocos

10

11

participantiParticipanti la cros

start 1Intai au plecat copiii pana in 13 ani, apoi s-a dat startul la cei cu varste intre 13-19 ani. Cei din imagine au intre 13 si 19 ani. Probabil la anul se vor alcatui niste categorii de varsta mai apropiate valoric, nu poti pune un copil de 13 ani sa alerge alaturi de unul de 19 ani 🙂

Traseul crosului a fost Piata Garii – B-dul Libertatii – Str. Liviu Rebreanu – Str. Eroilor – B-dul Libertatii – Piata Garii, adica in vreo 10-15 minute erai inapoi.

start 2

start 3Start fete 13-19 ani

Apoi cei intre 19-50 de ani au alergat la un loc.

startUltimele momente inainte de startul celor peste 19 ani

16Premierea celui mai mic participant… in varsta de 4 ani :)P

17Podium copii pana in 13 ani. La fel si aici, nu poti pune un copil de 7 ani sa concureze cu unul de 12.

18Podium fete pana in 13 ani

19Podium baieti 13-19 ani

20Podium fete pana in 19 ani

21Podium baieti peste 19 ani

22Podium fete peste 19 ani

23

24La buna organizare au mai contribuit: Politia, Jandarmeria, Ambulanta… nu s-a produs din fericire niciun incident nedorit. Si pentru o prima editie, se poate spune ca acest cros a fost bine organizat.

La Sinaia exista de ani buni Crosul „Adrian Ghioca”, vedem ca si Predealul are Crosul „Hajnalka Predeleanu”, mai trebuie la Busteni un cros in memoria profesorului Buruiana Petre.