Traseul turistic: Telecabina Pestera – Muntele Doamnele – Drumul Granicerilor – Valea Horoabei – Pestera

Un traseu prin Parcul Natural Bucegi…

Startul era de la telecabina Pestera. Initial am trecut cu masina pe langa lacul Bolboci:

Podul cu Florile oglindit in apele lacului Bolboci

Cabana Bolboci

Nu, nu functiona. o tineau asa. Era marti si aveau revizie pana la 10:30, ca asa este programul. Cu toate acestea, in geam era pusa o hartie cu scris de mana, ca la 12 o vor pune in functiune. Asa ca turistii care ajungeau, fie se intorceau la Pestera Ialomitei, fie porneau pe jos spre Babele.

Muntele Doamnele si zona pe unde urca traseul turistic marcat cu punct rosu.

Imagine spre Obarsia Ialomitei

Cascada Doamnei, monument natural

Natura virgina

In alte timpuri, astfel de arbori se numerotau pentru ca sunt foarte rari.

Perete de stanca

Mecetul Turcesc, alt monument natural

In varful stancii, flori

Se vede jos un stalp. De la acesta, abia mai sus se vede poteca marcata. De la stalp mai pleaca o poteca insa nemarcata, spre dreapta cum se priveste poza… trebuie putina atentie.

Stanca

Coltul Doamnei, in stanga

Tarcul oilor

Flori de colt abia deschise

Vedere de pe muntele Doamnele pana la lacul Bolboci, peste zona Pestera-Padina

🙂

Un buchet prin care se regaseste si o planta numita popular busuioc salbatic.

Un buchet adevarat de flori de colt 🙂

Cascada Obarsiei Ialomitei mereu impunatoare

Atentie, daca veti folosi traseul marcat cu triunghi rosu ce strabate Valea Doamnele. Exista o stana de oi chiar langa traseul turistic.

Traseul turistic ce urca de la Pestera la Vf. Omu. In vederile vechi, langa stanca de jos era un bolovan imens care pana la urma s-a erodat si a cazut prin jnepeni.

Sfinxul din Bucegi, vedere de pe culmea muntelui Doamnele

Din Drumul Granicerilor privire peste Valea Gaura spre muntele Scara

Am stat de cateva ori pe acel pod de piatra

Se vedeau niste animale pe muntele Scara

Erau 4 magari

Poiana Gutanului vazuta din preajma Drumului Granicerilor. Acest drum, azi traseu turistic marcat cu banda rosie, nu este chiar un drum propriu-zis, ci o poteca lata pe care patrulau in trecut granicerii romani si austro-ungari. Azi traseul turistic leaga Vf. Omu de zona Padina.

Refugiul din Saua Batrana

Pe astfel de portiuni ale Drumului Granicerilor se poate merge in picioarele goale 🙂

Din traseul turistic am coborat direct in Valea Horoabei, ca sa intram pe drumul de pamant si piatra ce leaga Valea Horoabei de Valea Ialomitei. Aceasta portiune de traseu din Drumul Granicerilor-Valea Horoabei-Valea Ialomitei ar trebui marcata turistic. O sa fac o propunere.

Cabana Diana cu verde si o noua constructie. Ne uitam dupa masina parcata 🙂

Hotelul Pestera, in mod sigur cea mai buna unitate turistica din Parcul Natural Bucegi, din mai multe puncte de vedere.

Lacuri in apropiere de Cheile Ursilor

Parca e plin de viata muntele cu atatea animale

Prea erau frumosi acesti cai, sa mai tin cont si de soare 🙂

Cam asta a fost, o excursie de vreo 6 ore lejera…

Anunțuri

Traseul turistic: Platoul Bucegi (intersectia auto Piatra Arsa-Babele) – Babele – Sfinxul – Cerdac – Vf. Omu – Vf. Bucura – Vf. Gavanu – Valea Ialomitei – Cascada Obarsiei – Padurea Cocora – DJ 713

Sa vedem cat mai multe, sa nu fie nici prea mult de mers, sa fie si vremea buna, sa mergem si cu masina… un traseu de genu’. Cam cum gandesc unele doamne 🙂

Pana la urma a ramas sa ne auzim dimineata devreme, sa ne uitam la vreme. Acum, sa ma bag un pic in seama… pai daca te iei mereu dupa vreme nu mai faci nimic. Citeam ca si Radu-UnBolovan a fost cu altii ca el, pasionati de foto, si au prins o vreme capricioasa, postase poze faine. La un moment dat intervenise unul care merge si el pe munte si-i trasese un pic de maneca, adica ei cand pleaca pe munte nu se uita si la meteo? Cam cum vine asta? 🙂 Ce oameni de munte sunt? :))

Eu zic ca daca stai mereu stresat de vreme faci un traseu propus din alte 5. La vreme te uiti cand ai de gand sa strabati trasee de creasta, sa ramai pe undeva cateva zile, nu cand te duci cateva ore si mai ai si masina prin apropiere. Iar vara pe munte, in afara de trasnet pe creasta nu prea vad alte pericole 🙂 In rest, daca ai tot ce-ti trebuie la tine, cunosti zona, aia este, pleci la drum. Acestea sunt reguli cand pleci cu alti oameni care au experienta montana, gen cei care participa la Marathon 7500, stiu sa se orienteze… cand pleci cu familie, copii, persoane mai putin experimentate te uiti si la vreme si la traseu, iei in calcul mai multe.

Plecam si noi, luni, pe la 8 dimineata, urcam pe Dichiu, trecem de cabana, ziua se anunta foarte buna… ajungem in spatele a doua masini, una de IF alta de OT. Primul il sicana pe cel de-al doilea, nu-l lasa sa-l depaseasca, si mergea fix pe mijlocul drumului. Noi la fel stateam dupa ei, asistand la spectacol. Niste claxoane dar degeaba, ca boul din fata era absent. Nu voia sa stea pe banda lui ci pe mijlocul drumului. Probabil mai studia si peisajul, il enerva si pe ala din spatele lui… Prindem insa un culoar si viteza pe langa ei, cu claxoane si cuvinte frumoase. Eu propusesem sa le dam niste suturi la Piatra Arsa acestor „tarani”. Bine, ramasesem asa, intr-o aripa, dupa duminica Rusaliilor.

La Piatra Arsa, din masina de IF coboara un nene la vreo 50 de ani, niste copii, o femeie, inca o baba, din masina de Olt niste pustani, fete si baieti, cam de liceu. Oricum astia ultimii, daca ascultau manele nu puteau fi la facultate. De cand e drumul asfaltat, oricine poate ajunge pe munte, adica e si rau si bine.

Ne luam rucsacii si pornim de la intersectia drumului auto spre Piatra Arsa cu cel de pamant spre Babele… spre inaltimile Bucegilor, spre Omu 🙂

DSCF0392Spre Babele, privind la stalpul de telecabina si la Cruce

DSCF0395Cu acoperis verde cabana Babele, mai la dreapta statia de telecabina, telecabina oprita in dreptul… releului Costila 🙂 Zic sa fac o poza cand „se ciocnesc”. Este o iluzie evident.

DSCF0400La Babele

DSCF0404George pe un petec de zapada, mai incolo era si mai multa…

DSCF0409Gentiene… superb amestecul de alb si albastru

DSCF0418Aproape de varful Omu

DSCF0421

DSCF0430Varful Bucura

DSCF0435Stanca de la Omu, statia meteo, cabana la adapostul stancii…

Am stat vreo ora la Omu, pe un vant cum rar am intalnit 🙂 Sufla vantul din toate directiile.

DSCF0444Predealul… hmmm!

DSCF0452Gandacel in catarare pe stanca de la Omu… voia sa ajunga in varf, mda 🙂

DSCF0459Pe varful Bucura… si aici un vant din povesti

DSCF0460

DSCF0462Echilibristica… din cauza vantului. Insa era foarte frumos varful inconjurat de flori. Bine, in folclorul unora vf. Bucura sau vf. Ocolit cum se mai numeste, mai inseamna ca orice vietate il ocoleste din cauza energiilor, ca nu creste nimic, basme din acestea. Se numeste varful Ocolit ca e mai simplu sa urmaresti curba de nivel decat sa urci pe el, de-a dreptul. Deci poteca ocoleste varful… si din acest motiv varful se numeste si Ocolit.

DSCF0466La varful Gavanu situat la o aruncatura de bat distanta de vf. Bucura

DSCF0473

DSCF0477„Chipul din Mecetul Turcesc”… poza pe cand coboram in Valea Ialomitei

DSCF0479

DSCF0480

DSCF0485Versant din muntele Doamnele

DSCF0486Pe aici se duce apa Ialomitei pentru a se pravali in renumita sa cascada… eu si Hogas ce ne mai tragem de sireturi cu astfel de exprimari 🙂

DSCF0487Pare un volum mic de apa, dar nu e chiar asa… e destul de adanca

DSCF0489

DSCF0490Inceputul caderii…

DSCF0494

DSCF0500

DSCF0501

DSCF0503

DSCF0505

Acum si cateva din pozele prietenilor… am stat vreo ora si jumatate pe la cascada. Nu mai era vant, era perfect… turisti urcau si coborau.

SONY DSCCu LucicaKONICA MINOLTA DIGITAL CAMERACu Cezar… impotriva vantului 🙂

SONY DSCDupa aproape 19 ani… din nou cu George la cascada Obarsiei Ialomitei. Ultima oara am fost amandoi cand eram la liceu… pe 21 iulie 1997. De regula, retin destule, unele zile se tin minte. Atunci urcasem pe valea Cerbului la Omu, coborasem pe valea Ialomitei, urcasem spre Piatra Arsa prin padurea Cocora, ne prinsese o ploaie zdravana, ne-am intalnit cu ursul mai sus de cascada Urlatoare…

Unii uita si cand este ziua de nastere a apropiatilor, nu tin minte nicio excursie, uita orice moment frumos… pentru ca sunt prinsi prea mult in realitate, inainte de orice le este foame, daca nu le da nimeni nimic, nu stiu cu cine sa voteze. Cu cine naiba sa votez daca nu mi-a dat nimeni nimic??? Cand auzi asa ceva, mai le dai dreptate si celor care spun ca ne meritam soarta. Mi se pare important sa marchezi, sa tii minte anumite zile, momente, sa ai un portofoliu sufletesc, adica o anumita sensibilitate, sa-ti pese un pic… Bine, nu ai ce sa ceri de la multi. Chiar ieri ii spuneam cuiva, ce avea liceul si i se parea ca are un handicap ca nu a urmat o facultate, ca bunul simt face cat zece facultati. Si, apoi, chiar era excelent vazuta la locul de munca si fara nu stiu ce facultate, din cauza acestui bun simt.

Stiu persoane sclipitoare, cu multa scoala, perfecte in domeniile care lucreaza… dar ca oameni sunt praf, sunt de o golanie, si de o nesimtire aidoma alora din cartiere rau-famate. Deci incap in anumiti oameni si multa scoala si multa nesimtire. Asta pentru ca invatand mecanic nu inteleg trairile din spate, exemplele, si raman niste roboti idioti, in stare doar de operatii matematice. Totul se invarte in jurul cifrelor, al sabloanelor, daca apare unul la tv care vorbeste mult si spune ceva care ei nu ar putea gandi, memoreaza repede ce spun aia si citeaza si ei, cand si cand, sa dea impresia ca sunt oameni cititi. Fac doar ce fac si altii, nu au identitate, originalitate, iar cand ajung in fata unor situatii de genul… a fi in sala unui concert simfonic, nu stiu cum sa se poarte, se apuca sa manance, fac ce nu trebuie. Pentru ca mai poti copia comportamente, gesturi, dar pana la urma cade cortina si se vede ca nu faci casa buna cu  bunul simt.

De aceea, merg doar cu persoane cu o anumita educatie, oameni dincolo de invelis, nu neaparat cu studii la Oxford 🙂 La Buzau am fost cu niste oameni minunati, pe traseul acesta la fel. Este important sa mergi cu oameni ca si tine, care nu iti vaneaza greselile, vorbele, pentru a le folosi apoi impotriva ta. Care ce spun, aia si gandesc! Oamenii educati au o anumita toleranta la ceilalti, vad altfel viata. Chiar se arata surprins un prieten, ca mai ramasesem cu niste accese de furie si el nu ma stia asa… am sucit-o un pic, ca nu avea rost sa-i zic ca am cunoscut pe cineva de cea mai ordinara nesimtire, fiindca m-as fi incurcat in injuraturi, ca nu e posibil asa ceva… sa constati ca ditamai geniul, ca stiu un astfel de om perfect din multe puncte de vedere, este ca om, ceva de cea mai joasa speta.

SONY DSCCascada Obarsiei

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERAPrin padurea Cocora, acolo unde mai multi molizi blocheaza poteca turistica. Ia sa dau un mesaj la Salvamont Dambovita, ca ar trebui eliberata poteca…

Prin padure… o caldura… iar cand am iesit in poteca de la golul alpin, din Plaiul lui Pacala era si mai si… Am ajuns la drumul asfaltat, in masina si asa s-a terminat excursia. Treaba este ca nu am vazut rododendron inflorit, pe Vanturis si Varful cu Dor, ca in alti ani. Ori l-au terminat ploile, ori nu a inflorit. Pe la cascada Obarsiei era inflorit.

Traseul turistic: Sinaia – Cuibul Dorului – DJ 713 – muntele Paduchiosul – cabana Dichiu – Zanoaga – Saua Lucacila – muntele Lespezi – Pestera cu Oale … si retur!

Iesire pe munte 🙂

Sambata, intr-o statie de autobuz din Busteni. Vin ultimul ca de obicei. Nu vin ca intarzii, ci altii vin ei prea devreme 😉

Apare un microbuz de Brasov-Craiova, ne suim in el. Soferul evident nu stie unde este intersectia cu Cuibul Dorului sau Cota 1000, dar il linistim ca ii vom arata noi. El cere 6 lei de persoana, eu ii spun ca biletul este 5 lei. Ii dam 5 lei si coboram la intersectia cu drumul vechi spre Cuibul Dorului. Urcam pe drumul forestier si in vreo 10-12 minute trecem pe langa cabana Cuibul Dorului, pe poarta careia zarim „Proprietate privata”, deci adio cabana!

1Urmam DJ 713, facem poze, se anunta o zi splendida.

2Pietre cazute… sunt cu zecile insirate pe langa marginea acestui drum

3

Lasam drumul asfaltat si o poteca ne suie in poienile muntelui Paduchiosu, cu privelisti mult mai frumoase…

4

6

7

8La 9 fix eram in fata cabanei Dichiu

9

10Coboram spre Valea Ialomitei si ce vedem agatat de un molid? Un panou:

116 hectare de padure de vanzare. Poate daca ne-am asocia niste sute sau mii de cetateni si am fi toti proprietari, cumparand aceasta padure, nu s-ar mai vinde niciodata. Aplicat modelul la nivel national… vise, nu?!

12„Cabana” Podu cu Florile, cimitirul a peste 2o miliarde lei vechi. Nu era tipenie de om, nici nu are ce sa faca vreun om pe acolo…

13Finish-ul era inca departe: muntele Lespezi si Claia de Piatra

14Ajungem pe la ora 11 si pe muntele Lespezi si privim inapoi. Iata Bucegii! 🙂

15Stana de langa Saua Lucacila, peisaj surprins de pe muntele Lespezi

DSCF7151Mai multe anotimpuri

DSCF7153Si daca tot privim spre alb, sa vedem si o brandusa alba

DSCF7155Claia de Piatra

DSCF7156

Plecam spre Pestera cu Oale sau cu Oalele, aceeasi ciorba!

DSCF7162

DSCF7163

17Punct final

Am cascat un pic ochii pe acolo si am ajuns la concluzia ca trebuie schimbata denumirea. Daca oale nu mai sunt de mult, erau insa destule oase. Un ras probabil a prins un miel si l-a mancat acolo:

DSCF7169

DSCF7176

Ne asezam pe un varf ca sa mancam si sa privim o panorama cat mai mare.

DSCF7187Releul Costila vazut de pe muntele Lespezi. A doua zi, duminica, aveam sa-l fotografiez din Floresti Prahova.

Ne intoarcem ca sa nu pierdem timp, pe acelasi traseu, spre Saua Lucacila.

DSCF7192

Renuntam la drumul forestier ce trece pe langa cabana Podu cu Florile si urmarim o poteca slab conturata, care dupa 10 minute ne scoate la un fost drum de exploatare. Asa am ajuns in spatele Campingului Zanoaga:

DSCF7195

DSCF7200Acestea sunt preturile

DSCF7201Casutele…

DSCF7203Peisaj la Zanoaga… este posibil sa ma insel dar in aceeasi zi, la Zanoaga a fost si pictorul Sisu Vicentiu. Cred ca a reprodus acest peisaj, dar privindu-l ceva mai din dreapta, intr-un tablou. Am vazut azi pe Facebook… trebuie sa-l intreb. Veti gasi multe din picturile sale prin cabanele din Bucegi, daruite acelor locatii.

DSCF7205Baza Salvamont Zanoaga

Urcam pe drumul care se vede pana la cabana Dichiu. Tot pe aici si coborasem 😉

DSCF7207

DSCF7209

DSCF7211Cabana Dichiu vazuta de pe drumul vechi al Dichiului. Pe acest drum am continuat pana in padurea din apropierea fostei cabane Cuibul Dorului.

DSCF7220Mai jos de noi… noul drum al Dichiului… si asfaltat.

DSCF7221

DSCF7225

Mai facem un popas si auzim sunete scoase… nu de motoare ci de pasari. Numaram 4, 5, 6… par ulii sau soimi. Iau aparatul, fac niste poze… si prind un astfel de galagios simpatic 🙂

DSCF7226Prins in fapt! 🙂 Un adevarat rege al inaltimilor! Este ireal de frumos 🙂

DSCF7228Povestile din stanci… am mai vorbit despre ele…

DSCF7235Poienile de pe Paduchiosu

DSCF7240Cota 1400… departe Susaiul si Piatra MareDSCF7242De-ale berbecilor

DSCF7246La intalnirea cu asfaltul zarim asta…

Fiind prinsa bine, ne uitam, pozam si plecam!

DSCF7248La scurt timp ne intalnim cu inginerul silvic Radu Bratu, cateva vorbe si povesti, si gata am ajuns in Sinaia. La ora 18 eram acasa, la Busteni!

Traseul turistic: Busteni – Sfinx – Pestera Ialomitei – Babele din Plaiul lui Pacala – Piatra Arsa – Cota 1400 – Drumul Vechi al Cotei – Sinaia

Motto: „Tot verdele și sălbăticia naturii te învață mai mult decât toate sistemele umane. Evident, când ai ochi, minte și suflet pentru Natură” – Cezar Partheniu

Asadar un nou traseu de week-end prin Parcul Natural Bucegi.

Mai intai am urcat cu telecabina din Busteni la Babele si ne-am indreptat spre Sfinx:

1

Pe marcaj cruce albastra am coborat spre Pestera Ialomitei, recent modernizata si deschisa turistilor:

2Turisti cu un copil mic ce urcau spre Babele

3Valea Sugarilor pe dreapta cum se coboara de la Babele

4Scorusi plini de fructe

5

6Privire inapoi spre Babele si Sfinx

7Statia de telecabina de la Pestera… langa ea un punct de informare, pensiunea Piciorul Babelor si refugiul Salvamont Dambovita

8

9Sediul Salvamont

10In spatele acelei cladiri este pestera Ialomitei

11Bisericuta din pestera

12Aici este punctul unde se plateste biletul de intrare: 10 lei/adult si 5 lei/copil. Excelent comportamentul doamnelor de la casierie.

13Privire inapoi, pe unde intrasem

Mai departe spre interiorul pesterii:

14

15Aici este zona „La lacuri”

16

17

18

19Grota Ursilor

20

21

22Formatiune „Piele de leopard”…am observat decat intr-un singur loc

23In capatul vizitabil al pesterii, punctul „La Altar”

24Pe acolo se continua pestera…

Acum inapoi 🙂

25

26O replica ce infatiseaza un craniu de urs al cavernelor

Din pestera ne-am intors spre curtile calugarilor si ne-am oprit la troita recent restaurata:

27

28

29Foarte frumos pictata si restaurata. In interior nu era insa nicio cruce la data la care am fost noi. Cel mai probabil, a fost amplasata una chiar de Ziua Crucii.

30Deisis

Am ajuns la telecabina de la Pestera si am urcat la Babele. Pret cartele: 20 lei/adult, 10 lei/copil. Apoi am mers pe drumul de pamant spre intersectia cu DJ 713. La un moment dat am facut dreapta pe o poteca, pentru a ajunge la Babele din Plaiul lui Pacala.

31

32

33Mi-a placut mai mult aceasta poza neclara decat aceea clara. Pe fundal, complexul de la Piatra Arsa.

34Babele nu se ating, de fapt 🙂

35De la acele Babe si pana la Piatra Arsa sunt circa 30 de minute de mers pe jos

36Complexul cuprinde circa 10 constructii… fiecare cu alta forma. Bine, serviciile am observat ca sunt bune, dar acest amalgam nu pare deloc estetic.

37Sfinxul Pietrei Arse

Excursia a continuat pe sub varful Furnica pe Drumul de Vara, Cota 1400, Drumul Vechi al Cotei, Sinaia… si s-a derulat in intervalul orar 10-19. S-a mers usor, cu popasuri, cu copii, traseul nu are vreun grad de dificultate…

Traseul turistic: Busteni – Jepii Mici – Sfinxul – Baza Salvamont Baba Mare – Vf. Omu – Valea Gaura – satul Şimon

Vreme buna, timp perfect pentru excursii. Ieri s-a aratat si ceva ploaie pe aici, dar primele zile ale lui septembrie chiar au fost perfecte. Intruna din aceste zile am facut si excursia de mai sus, o drumetie inceputa cam atipic pentru altii, destul de tipic pentru mine.

Itinerariul stabilit tot de mine… desi s-ar fi vrut altceva. Totusi m-am gandit ca este mai bine cum zic 🙂 fapt recunoscut apoi in unanimitate, asa ca am plecat din Busteni peste Bucegi la Simon. Eu dorind sa fac acest traseu exclusiv pe jos, am fixat intalnirea la Babele. Acelasi eu am uitat ca nu pot fi mereu punctual din cvasi-motive si ora 9 la Babele a fost de fapt un 9:40 pe la Baza de la Baba Mare. Nu mai conteaza cine te asteapta, fete sau baieti, batrani sau colegi, conteaza ca intarzii.  Pe la 7:40 eram abia in Busteni in centru 🙂 Si eu care trebuia sa fiu peste 80 de minute la Babele… nicio sansa.

Ulterior, am aflat eu ca inca o fata care a fost cu noi, urcase cu o zi inainte tot pe jos, singura, pe Jepii Mici. Foarte curios, am intrebat-o mai tarziu cand am aflat, de ce a mers, chestii din acestea, si mi-a zis ca a auzit ca este cel mai greu traseu si ca vrut pe acolo, ca a parcurs traseul in 4 ore. Pe masura ce povestea, in mintea mea a aparut contextul… deci cum statea asa intre blocuri, si-a zis „ce naiba fac eu pe aici, ia sa merg pe Jepii Mici ca este greu, de ce sa stau acasa” 🙂 . Am zis ca mor de ras si am necajit-o de cateva ori pe traseu cu treaba asta. Bine, i-am zis ca traseul de azi este un traseu lung dar a spus: „cu cat e mai lung, cu atat mai bine”, si mi-am dat seama ca se va descurca.

Deci am urcat repede Jepii Mici, pe la 8 am intrat in padure si pe la 9:25 eram iesit din Vale… mai exact, tin minte ca am primit un sms la 9:28 si semnal ai mai sus de cabana Caraiman, deci trecusem de aceasta locatie.

1La 8:11 eram la indicator, cu multumiri pentru cei care au sters porcariile scrise pe indicatoarele aflate de-a lungul traseului. Probabil cei de la Salvamont… m-am gandit cand le-am zis ca trebuie sterse… ca s-ar putea sa nu inteleaga si sa o ia ca pe o gluma. Dar au facut o treaba foarte buna.

2

3Treptele sapate

4Cascada Caraiman fara apa… Aici eram la 9:08, nu am urcat chiar rau…

5O capra neagra cobora prin spatele meu si… gata am ajuns 🙂

6In traseul spre cabana si varful Omu, marcaj banda galbena… cabana se vede acolo unde este sageata rosie

7O privire spre Coltii Morarului apoi pe sub Cerdac am continuat… sa ne apropiem de cabana Omu, intai cu privirea si apoi cu pasul 🙂

8Nu parea cine stie ce animatie pe la cel mai inalt varf al Bucegilor

9A aparut si un indicator nou, acesta cu cele trei trasee. Felicitari celor care au ridicat stalpul, l-au fixat si au adus indicatorul. Conteaza mult asemenea actiuni mici pentru ca ele decid niste evenimente… fiind indicatoare stie oricine unde merge.

10Dupa „Pe aici coboram” ma uit spre vf. Bucura

11si inteleg ca fie nu a vrut, fie ca a fost pe acel varf. Mai jos am aflat ca nu si-a dat seama ca acela este varful si de intors inapoi nu mai putea fi vorba, fiind deja foarte jos.

De la Omu, ne-am mai uitat asa de jur-mprejur:

12Traseul ce coboara pe Bucsoiu Mare, coboara tocmai dupa acel varf din imagine

13Traseul spre Bucsoiu are marcaj banda rosie si pe el se ajunge in Busteni in 4 ore… pe fundal se vede orasul Rasnov

14Releul Costila… vedere peste gardul fostei rezervatii de la Vf. Omu care nu mai exista decat pe hartie

15Cabana si refugiul Malaiesti

16Traseul turistic Bucsoiu-Malaiesti, marcat cu triunghi albastru, denumit si Brana Caprelor. Adica treci de varful Bucsoiu, cobori vreo 20 minute cel mult si se face o poteca la stanga cu marcajul pe care vi l-am spus. Foarte pitoresc traseul. Se coboara in Valea Malaiesti pe unde vedeti sagetile din poza.

17Peste muntele Padina Crucii zarim Lacul Tiganesti precum si traseul turistic ce urca spre Saua Tiganesti

18Lacul Tiganesti, considerat a fi singurul de origine glaciara din Bucegi

19Si deja suntem pe Valea Gaura, in opinia mea valea cea mai pitoreasca din Bucegi

20Pe stanga vedem bordeiul unde dorm noaptea ciobanii. De la Omu eu vazusem o turma de cai ce pasteau pe aici, insa ajunsi la fata locului caii erau de fapt magari :))

22De acolo am inceput sa coboram

23Cum spunea cineva mai jos: „De sus nici nu iti dai seama cat de frumoasa si de lunga este valea”

24Aici, am cuprins un intreg univers intr-o fotografie. Aceasta este cea mai faina poza a traseului… din punctul meu de vedere 🙂 …un element introdus in acest cadru poate naste o lume noua, zic si eu 😉

25

Imagini pitoresti dupa depasirea segmentului abrupt de coborare, prevazut cu lanturi, care, spre surpriza mea a parut din punctul celorlalti de vedere, partea cea mai interesanta a traseului:

26

27

28

29

Insa dupa admirarea acestor „peisaje desenate” ne-am asezat la un popas:

30Dupa ce am auzit de regim, de vegetarian, vegan si mai stiu eu ce… mi-am dat seama ce bine ma simt eu cu Pepsi si gratar. Probabil tot asa se simt si altii, important este sa faca fiecare ce crede.

31Un coacaz rosu ni s-a aratat chiar in zona de deasupra cascadei Moara Dracului, cadere de apa inexistenta acum 🙂 Coacazele care nu erau coapte cum ar trebui, deci cine mai trece peste vreo 2 saptamani 🙂 Important este sa nu le confundati cu altceva.

32

33Pana in Simon 1 ora si jumatate pe marcaj triunghi galben

34Pe aici am aflat ca suntem prieteni pana la urs. Adica daca vine ursul nu mai suntem prieteni 🙂 scapa cine poate 🙂

Dupa o coborare destul de accentuata am ajuns si la firul apei, poteca urmareste acest fir, traverseaza poieni superbe si ajunge intr-un drum forestier:

35

36

Am trecut si pe la monumentul militarilor cazuti cu elicopterul in muntele Gutanu:

37

38Constatam ca doar steagul Israelului mai este si ca lipseste al Romaniei. Poate trece cineva pe acolo si pune un steag…

39Tratament cu apa rece de munte 🙂

40

41

42Toamna, tu ne bati la geam sau deja ai venit pe nestiute…

Mergem ce mai mergem si vedem masina Jandarmeriei:

43

44Vreo 4-5 taurasi pasteau, pe dreapta observam o casuta si un mar. De o creanga a pomului fructifer atarna o sacosa. In sacosa, se ghiceau niste mere. Concluzia? Cineva mai trece pe acolo din cand in cand si atunci cand se mai coace un fruct, il aduna si-l baga in traista 😉 Hai ca toamna e lunga…

45Vestea buna este ca am ajuns in Simon. Vestea mai putin buna este ca urma un drum de cativa kilometri pana la statia de autobuz 🙂 Pentru mine era o placere, aveam de pozat cate ceva de prin Simon.

46Tatal era foarte atent la noi, ca nu cumva sa pricinuim ceva familiei 🙂

47I-am atras rand pe rand pe catelusii astia dupa noi, promitand ca vor fi parte din meniul de seara. Bietii caini, ce am mai ras de ei… Am vrut sa-i pacalesc si sa-i bag intr-o curte oarecare si sa-i inchid acolo, dar ideea mea a fost primita cu rasete si cu indemnul sa mergem ca ne ia lumea de pe acolo la bataie. Dintr-o curte, un mar isi intindea crengile peste gard venind in intampinarea dorintelor turistilor ca noi… Desi pornisem de la o casa cu un numar apropiat de 400, parca numerele scadeau foarte greu, abia am ajuns pe la 220, prin urmare mai era pana la statie… Eu ma vaitam cel mai tare, „cat mai e, ca nu mai ajungem” ca sa nu aiba loc nimeni de mine :))

48„Nu-l pozezi, uite ce frumos este…” Eu da, dar nici nu-l vazusem 🙂

49

50Asta voiam in mod special sa pozez. Este clar ca aici m-am rupt de grup, pentru vreo 20 de poze.

51Biserica din Simon, parca mai trecusem pe langa una… sau nu?!

52Aici trebuie sa mai vin… super poza.

Cand am ajuns la statia de microbuz, un nene de pe acolo ne-a spus ca trebuie sa apara si autobuzul, era vreo 17:35. Deci de la Omu si pana in Simon am facut circa 5 ore si jumatate de mers lejer.

53Poza din autobuzul spre Brasov, un bilet costa 7 lei. In Simon, am ajuns la concluzia ca nu vom prinde trenul de 19:35 spre Busteni si ca abia la ora 21 vom mai avea un microbuz.

Insa nu a fost asa, un moment de geniu al unuia dintre noi si am coborat din autobuz langa un taxi, un mijloc mult mai rapid. Cu 10 lei am ajuns la 19:24 la gara din Brasov.

Deci am prins trenul 🙂 Si excursia s-a terminat cum trebuia.

Traseul turistic: Busteni – Babele – Pestera – Cabana Padina – Saua Strunga – Saua Strungulita – La Bancuta – Vf. La Bisericuta – Moieciu de Sus

Un alt traseu spre zona Bran-Rucar cu plecare din Valea Prahovei. Initial ideea a fost sa ajungem in Fundatica dar mai apoi am recalculat… desi am urcat cu telecabina din Busteni si ne-am oprit la Babele unde domnii Marian si Catalin ne-au dat o multime de detalii despre acest traseu… si chiar daca am ajuns la Pestera tot cu telecabina, ei bine, de la Padina plecam la ora 10:40, asadar, foarte tarziu pentru un astfel de traseu.

Prin urmare a ramas traseul din titlu. Ziua se anunta perfecta si a fost perfecta si din multe alte aspecte 🙂 La Busteni, la Babele si in zona Pestera-Padina era foarte, foarte multa lume… am vazut un cetatean care cerea de pomana pe drumul de la Pestera. Nu am mai vazut pana acum in Parcul Natural Bucegi astfel de oameni.

1Plecare de la cabana Padina

2Pensiunea Cocora situata vizavi de statia de telecabina de la Pestera

3

4Una dintre cele mai mari constructii din Bucegi se ridica langa cabana Diana

5Stana unde au fost trasnite circa 100 de oi, acum vreo luna de zile. Traseul turistic nu este pe unde suntem noi, dar toata lumea urca pe langa stana pentru ca este mai usor… se ajunge intr-o poteca ce urmareste curba de nivel.

6Traseul turistic ar fi pe unde arata acele sageti rosii, curba de nivel urmata de mai toata lumea este indicata de sagetile galbene.

7

9Refugiul din Saua Strunga… a fost periodic degradat de turisti necivilizati, ploua prin el, arata destul de rau in interior

10

11Am ajuns aici dupa vreo 50 de minute, nelipsitul Pepsi iar ne-a insotit, am facut un mic popas, apoi pe la 12 ieseam din Bucegi si treceam in Leaota.

De la acest refugiu, se urmeaza marcajul banda rosie, in stanga, nu se merge inainte sau la dreapta. Vine un stalp cu indicatoare, se urmeaza directia aratata de indicatorul spre cabana Leaota.

12Refugiul din Saua Strunga vazut din traseul spre Leaota, noi ne apropiam de Saua Strungulita

13Saua Strungulita, poarta dintre Bucegi si Leoata, este situata la 15-20 minute de Saua Strunga

14Vedere spre Babele si Sfinx de langa Saua Strungulita… pariu pe ce vreti, bine eu am si poza mult mai mare si o pot apropia 🙂 dar este unul certat cu regulile Parcului Natural Bucegi urcat pe Sfinx

15Intrand pe taramul Leaotei. Unde este sageata rosie este locul „La Bancuta” pentru ca acolo a fost o vreme o mica banca. In prezent, este doar un loc de foc si niste lemne risipite, arse partial. De acolo, urma sa facem dreapta pe un picior de plai, o muchie prin padure.

16In timp ce coboram, vedeam in dreapta traseul turistic ce pleaca din Saua Strunga spre Poiana Gutanului si nu numai…

17Ne uitam si in spate de unde am iesit din Bucegi, atrasi de strigatele ciobanului care ne spunea ca nu a coborat din Bucegi deloc in aceasta vara. Ne ceruse bomboane, noi i-am dat niste ciocolata.

Cum unul dintre prieteni nu prea socializeaza cu cainii, nu ca eu ma dau in vant dupa ciobanesti, tot puneam paie pe foc cand intalneam cate o turma… el ca „sa stam unii langa altii”, eu apeland ciobanii cu: „Bre, da’ niste caini asa mai mari, mai rai, nu ai? Care sa latre…” 🙂 Bine, prietenul ramanea foarte serios cand auzea ce debitez dar la intoarcere mi-a zis ca nu s-a suparat ca l-am necajit. Treaba era ca am intalnit doar caini care leneveau, obisnuiti cu turistii si care stateau doar pe langa ciobani.

18

19Saua Strungulita, in spatele nostru

Si… atentie: de mai jos de Sa, se urmeaza linia de creasta, pe acolo trece traseul turistic. Este si un drum care usureaza deplasarea si intersecteaza traseul ceva mai departe. Dar, desi te scapa de mici urcusuri, privelistea nu mai este aceeasi. In plus, scapi din vedere acest traseu, putin cunoscut:

20Este un alt traseu spre Moieciu, ce pleaca din traseul spre Leaota, dupa ce ai trecut de Saua Strungulita. Veti gasi pe multe forumuri si site-uri tot felul de greseli sau ca pareri ca nu exista acest traseu. Ca sa va faceti o imagine corecta, trebuie sa stiti:

  1. In Saua Strunga intalniti trei trasee marcate cu banda rosie. In dreapta urca traseul cunoscut drept „Drumul Granicerilor” si ajunge la Omu. Inainte, traseul cu banda rosie ne scoate pe langa Poiana Gutanului la Simon. Traseul spre Simon este comun cu un traseul ce coboara la Moieciu. In stanga, se ajunge in Leaota.
  2. Acum traseele spre Moieciu. Din Saua Strunga spre Poiana Gutanului coboara 2 marcaje, banda rosie-Simon, si triunghi rosu-Moieciu de Sus. La vreo 20 minute cel mult distanta de Saua Strunga, traseul spre Moieciu coboara abrupt in stanga. Acesta este primul traseu spre Moieciu. Mai departe, ajungeti aproape de Poiana Gutanului, continuati pe langa o ruina ce era odinioara fostul canton Bangaleasa si veti vedea prin aceasta zona alt marcaj triunghi rosu care de asemenea duce tot la Moieciu 🙂 Insa acesta vine de la Pestera-Valea Doamnei-Saua Batrana-Poiana Gutanului. Deci avem 2 trasee care duc la Moieciu de Sus, ambele cu triunghi rosu. Ce va spuneam eu mai sus, este al treilea traseu spre Moieciu, acesta pleaca de mai jos de Saua Strungulita, din culme, nu din drum, asadar din traseul spre Leaota.

21Unde este sageata galbena este traseul cu banda rosie spre cabana Leaota. De acolo se vede acest al treilea traseu spre Moieciu, altfel, nu exista vreun indicator. In imagine este primul stalp al traseului spre Moieciu.

Multi recomanda tot felul de site-uri, de genul emunte, alpinet, etc, mie, in domeniul Bucegilor, mi se par destul de slabute. Fie au tot felul de povesti fantastice, fie a postat fiecare ce a dorit si gasesti tot felul de variante, astfel ca nu mai stii care este cea corecta. Recomandari de site-uri nu prea am, probabil forumul de pe carpati.org dar si acolo trebuie sa diseminezi un pic. Cel mai sigur este sa te bazezi pe tine 🙂 Dar o persoana care nu comunica informatii trunchiate si are trasee batute cu piciorul prin acesti doi munti este Cezar Partheniu, are si un blog de drumetii montane.

22Vedere spre Abruptul vestic al Bucegilor. Saua Strunga cu rosu, Saua Batrana cu galben.

23Traseul cu banda rosie continua spre stanga, noi ne-am oprit unde arata acea sageata rosie, in locul unde era in trecut o banca mica

24Din locul „La Bancuta” privind spre Piatra Craiului si zona Bran-Moieciu. Ca sa ajungem in Fundatica ar fi trebui sa continuam pe banda rosie pana in Curmatura Fiarelor si sa coboram pe unde este sageata rosie. In fata noastra vedeam stana din Poiana Lacului si cu galben Vf. Gorganu (alt. 1598 m).

Noi insa am facut dreapta pe singura poteca existenta. Spun asta pentru ca nu ai cum sa te ratacesti, e doar o poteca.

25Ultima privire spre Bucegi, de acolo venisem

26Imediat am si coborat, tinta fiind locul unde arata sageata rosie: varful La Bisericuta. Ideea era sa traversam acele poieni pitoresti.

27Apropiem un pic stana noua din Poiana Lacului, pe acolo este o varianta mult mai directa si mai rapida spre Moieciu, dar si o poteca nemarcata spre Fundatica. Noi am preferat sa ajungem in acele poieni din Moieciu lasand pe alta data si acest traseu.

28Trecem printr-o mica poienita cu aceasta constructie darapanata dar totusi frumoasa 🙂 mentionand ca in coborarea din locul unde a fost bancuta, poteca intersecteaza mai jos drumul spre stana, un drum facut probabil de vreun an-doi cu buldozeul. Am coborat mai bine de o ora pe acel drum pana sa iesim in poienile cu acele constructii pentru fan.

29De vis 🙂

29bIncadrat in vis

30Aici ar fi trebuit sa fie doi prieteni pasionati de fotografie: Micutul si Cezar, sigur plecam noaptea din aceste locuri de basm, dar poate-i conving cu pozele acestea 🙂

31

32Valea Gaura din Bucegi

33

34Sagetile rosii arata pe unde venisem, bine nu am pozat eu din dorinta de a relata traseul cat mai detaliat. Ci, precum in basme, cum ma uitam eu asa, ceilalti erau deja integrati in aceasta panorama de poveste, vad o fata frumoasa (aveam si binoclul 🙂 ) in pantaloni scurti, cu parul in vant, zburdand ca o caprioara prin poieni spre constructiile acelea pline cu fan. Si tot urca spre constructii… la un moment dat a ajuns la una si nu a mai iesit de acolo 😦 :))  Am incercat sa-i fac atenti pe prieteni dar nu era un subiect important asa ca nu am fost bagat prea mult in seama 🙂 Ei sunt si foarte seriosi, de fel.

35Spre varful La Bisericuta

36

37Mai jos de varf, continuand drumetia.

38

39

40

41

42

43Zici ca esti pe la poalele Alpilor… Transilvaneni ce-i drept, dar nu-i nici un bai. Important este ca sunt romanesti.

44

45Sa stai asa pe o astfel de margine verde, sa privesti si sa tot privesti, sa te destrami in particule si sa te recompui aidoma unei renasteri. Cam asa, cum spun „Holografii” 🙂

46

47

48

49Popas sa mancam si sa stam la soare tot prin aceasta zona am facut…

Apoi am coborat in localitate, nu departe de pensiunea MC, la bere rece, Pepsi si inghetata. Intreb si eu ce inseamna MC si mi se spune: „Monte Carlo”. Imi dau seama ca este de la aer si de la peisaj si ca de fapt denumirea corecta ar fi Moieciu Cald.

50Aceasta este pensiunea MC aflata pe partea cu paraul Moieciu Cald 🙂 Prietenii au ramas la umbra, eu am continuat mai departe pe jos, desi patronul pensiunii, foarte amabil, mi-a spus ca mai sunt multi kilometri pana la DN.

Cezar plecase cu masina din Busteni si trebuia sa soseasca in circa 30 minute. Ultima oara cand il sunasem era pe la Rasnov. Deci mai aveam timp sa mai pozez cate ceva, sa iau pulsul vietii de pe acolo 🙂

M-am dus vreo 4 km pana m-am intalnit cu el. Pe primul loc trebuie mentionat ca oamenii de pe acolo sunt foarte credinciosi, toti au cruci pe case, am vazut tot felul de troite pe la porti…

51

52„Crede si vei birui, lupta si vei invinge”

53Cum ar fi sa stai acolo, intr-un astfel de loc? Cred ca mi-as face un perete din sticla spre munte, undeva la etaj 🙂 Sa vezi peisajul cat mai bine. Cata inspiratie si cata energie cred ca ai intr-un asemenea loc 🙂 Mai trebuie un telescop, un fotoliu care sa se legene singur… mai trebuie… Ce mai, sunt faini Bucegii din orice parte i-ai privi 🙂

55Un prieten, tot vazand atatea constructii noi se intreba si intreba: „Bai, dar unde sunt localnicii?” Aveai impresia ca doar orasenii si-au facut pensiuni si vile prin aceste locuri. Dar mai sunt, ca in imaginea de mai sus, si case de localnici.

Mai revin eu si cu alte poze in zilele urmatoare.

Traseul turistic: Busteni – Vf. Omu – scena de poveste a Vaii Malaiesti

Din nou la Malaiesti, la exact o saptamana dupa ce am mai fost… Parca prea este frumos acel loc 🙂

Mai intai am urcat din Busteni cu telecabina la Babele, dupa care am aruncat o privire pe la Sfinx:

sfinx

Din acest loc, am urmat traseul spre Varful Omu, pe care nu-l poti pierde nici pe ceata si cred ca nici noaptea, fiind lat si cu multi stalpi. Marcajul este banda galbena.

Pana la Omu, iata ce am intalnit:

desen piatraCe reprezinta nu stiu…

stanca 1Cam toate stancile cu anumite forme au o denumire. Dupa cum li s-a parut unor oameni. Denumirile sunt folositoare ca repere in orientare, nu ca ar semnifica nu stiu ce. In timp, probabil, poteca de langa stanca din imagine va capata denumirea de: Aleea Icarului Cazut… si tot asa.

peisaj 1Pe acolo, pe jos, am vazut 3 exemplare de vanturel rosu, specie protejata de legislatia comunitara… sunt niste pasari ca niste ulii mici.

cerdacAndrei prin zona Cerdacului Vaii Cerbului. Multi spun „Ceardac” 🙂 dar DEX-ul ne spune cum este corect…

SaturnCu sageata rosie cabana Omu. Stanca din fata este Saturn, deci v-ati dat seama cum sta treaba 🙂 Prin stanga stancii, mergeti pe str. Saturn, bifurcatie imediat cu b-dul Ialomitei care coboara vertiginos, dar dvs continuati sa urcati si pana la Omu mergeti pe str. Intreitul Stalp al Cerului… adica strada asta trece si ea pe sub varfurile Gavanu-Bucura-Omu.

Ajunsi pe la Omu, am dat pe acolo tururi de cabana si de stanca, eu cu ideea ca o ciocolata calda este 7 lei, de fapt Cola era 7 lei la 0,5 l. Pana la urma ciocolata nu era atat dar nici nu stiu cat… oricum nu am stat mult ca voiam sa facem un mare popas la cabana Malaiesti, insa 20 de minute tot am stat 🙂

salvamont omuBaza salvamont de la Omu. A costat vreo 4 miliarde lei vechi daca tin bine minte 🙂 La aprecierea mea, evident eronata 🙂 cu un miliard lei vechi, aduci si materiale, faci si o jucarie mult mai mare. Deci chestia asta permanent inchisa nu e buna de nimic 🙂 Serios! 🙂 De cand merg eu la Omu, daca am vazut deschisa de 2 ori sandramaua aceasta. Acum mai este o parte amuzanta 🙂 Intrucat nu au gandit la momentul respectiv, pe timpul iernii „baza” nu poate fi folosita… deoarece au pus usa spre nord, pe directia vantului dominant. Daca totusi reusesti sa intri, nu ai cum sa mai iesi pentru ca ingramadeste vantul nametii in fata usii. Cum o dai nu e bine.

vf. bucuraSa privim mai bine spre varful Bucura

valea gauraSi spre Valea Gaura…

In cele din urma si spre traseul nostru:

vedere de la omuCam de pe acolo incepe coborarea pe poteca de vara spre Malaiesti… sau bulevardul Malaiesti

indicatoareNe dam seama ca suntem bine 🙂 Hornul Mare este un pic mai departe de aceasta intersectie, la cel mult 7 minute… spun asta pentru ca am intalnit niste turisti care au preferat sa urce cu rucsacii prin horn, pe motiv ca distanta dintre locul unde iese poteca de vara in creasta si locul de iesire din horn ar fi de 30 minute 🙂 Asa ca au luat-o prin horn pentru a castiga cele 30 de minute. Fain!

Am inceput sa coboram, este superba valea, sa prinzi zi buna ai ce vedea, te bucuri de liniste, de peisaje, de floricele, de zborul fluturasilor… de observatiile pertinente ale unora ca mine, care observase o banda de struti mergand incolonati pe Brana Caprelor 🙂

aeroportPare un aeroport, eu de ce sa nu am naluciri? Deci, poteca nu trece pe langa el, din motive de securitate: Zona de Decolare a Viselor. Traseul turistic este undeva in stanga.

poteca de varaIata ce frumos serpuieste poteca de vara, perfecta pentru o drumetie in care nu alergi, nu te grabesti, cand mergi ca turistul obisnuit. Pe acolo am coborat, de la o curba am pozat stanca aceea „aeroport”.

macul galbenMacul galben, alta specie ocrotita, o floare gingasa de munte

cruciAndrei citind ce scrie pe o cruce… adica povesti despre niste copii care nu au fost cuminti si nu au ascultat de parinti, ce sa zic si eu. El a venit acasa cu versurile de pe crucea aflata pe stanca Saturn, „ca aceia iubiti de zei, mor tineri”…

hornul mareIntersectia cu Hornul Mare

drept inainteCelebrul nostru indicator „Drept Inainte”… reper de unde stiam ca vom intra foarte curand chiar acolo, la mama viselor. Adica aici:

vis 1

vis2

vis 3

vis 4

vis 5

vis 6

vis 7

vis 8Am privit doar, ca nu trebuie sa vorbesti in asemenea peisaje. Acolo unde sunt stancile cazute ma gandeam daca ar fi si cred ca este, un petec de iarba, sa asezi cortul. Oare cum ar fi sa stai o noapte prin acea lume de piatra si sa privesti la stele? 🙂 De incercat pe viitor…

Hai ca in sfarsit am vazut ca ne apropiem si de cabana, mult a fost, tot la fel a ramas:

cabana malaiesti

cal alb

cai

drumetiCabana de munte, oameni de munte. Nu este un peisaj antropic frumos? 🙂 Pentru ca nu ajunge chiar oricine la Malaiesti

zapada varaDoua pete de zapada

Am stat circa o ora si 45 de minute, un popas adevarat 🙂 Intr-un final, cateva tunete ne-au trezit la realitate si am pornit spre Prepeleag-Pichetul Rosu, pe marcaj triunghi rosu:

malaiesti 1Privind inapoi… prin urmare mai venim 🙂

peisaj 2

stanca 2Alt chip stancos, cum sa-i zicem, cum sa-i zicem? Fofează! 🙂

peisaj 3Mult incolo se vede Magura Codlei

la prepeleag

bancaBanca ridicata in memoria lui Traian Murgilas, mort pe Valea Bucsoiului in 2012. Dumnezeu sa-l odihneasca!

pichet indicatoareAm ajuns si la intersectia de trasee de la Pichetul Rosu. Tabla cu apa ar trebui data jos si amplasata pe la Poiana Izvoarelor, ca in acest loc nu foloseste la nimic… pentru ca nu ai o sursa de apa la indemana. Daca ai ajuns pana aici, ce faci, te intorci dupa apa la cabanele din spate? Nu mai bine pui anunt la acele cabane? Bine, tabla este de peste 10 ani, ca ne obisnuim asa.

costilaConcert peste muntele Costila, cu lumini, tunete

cruceLa Gura Diham, dupa o coboare frumoasa, printre cativa stropi anemici de ploaie… apoi pe drum pana la gara, ca fiind si duminica si dupa orele 18, cei cu minicarul care asigurau transportul intre gara Busteni si Gura Diham nu au mai circulat, dar nu a fost asta cine stie ce mare problema. A fost o excursie reusita! 🙂