Cetatea Oratia, Biserica de la Podul Dambovitei si Mausoleul Eroilor de la Mateias

Prima parte din traseul auto(turistic):

CETATEA ORATIA

Cetatea, date fiind dimensiunile sale reduse, nu avea un rol prea important. O armata o putea cuceri destul de usor. Mai degraba, era un punct de observare. Insa, sunt niste aspecte foarte importante care nu sunt inca deslusite… Din pacate, desi au fost depuse proiecte de restaurare, Consiliul Judetean Arges inca nu a concretizat nimic, de vreo 10 ani.

Localitatea Podul Dambovitei

Turnul cetatii

Ce este sigur, din punctul meu de vedere 🙂 si in unele cazuri este mai mult decat suficient 🙂 ar fi ca… aceasta cetate a fost ridicata la inceputuri, de cei din Transilvania si nu de cei din Tara Romaneasca. Observand configuratia terenului, se vede bine cine vine dinspre Campulung-Rucar. Daca o ridicau cei din Tara Romaneasca, fortificatia ar fi fost prost amplasata, nu vedeau apropierea dinspre Transilvania a vreunei armate, decat atunci cand aceasta era foarte aproape.

Mai degraba, mica cetatuie a fost afectata de catre trupele ce veneau din Tara Romaneasca.

BISERICA DIN LOCALITATEA PODUL DAMBOVITEI

Traditia unei biserici prin aceste locuri, este mult mai veche.

O veche cruce, care in niciun caz nu este vreuna din imagine, desi se lasa asta de inteles, a fost amplasata prin acele locuri in timpul domnitorului Constantin Brancoveanu. Crucea din piatra este rdicata putin dupa anul 1920, in memoria celor cazuti in Primul Razboi Mondial.

MAUSOLEUL EROILOR DE LA MATEIAS

Daca treceti pe soseaua ce leaga Campulungul de Brasov, nu ar trebui sa ratati vizitarea acestui grandios monument ridicat in amintirea celor care au murit pentru intregirea granitelor tarii noastre.

E ceva spectaculos, unde fiecare ne trezim un pic, ne rupem de realitatea pe care noi o credem unica. Ea este unica pana la un moment dat.

Mausoleul

Cum se vede Campulungul de la Mateias

Pentru 5 lei de persoana, vizitezi un muzeu special

In acest loc, personalul muzeului pune in scena simularea audio si video a unei lupte din Primul Razboi Mondial. Ceva frumos 🙂

Aici sunt osemintele eroilor.

Oseminte

Dincolo de usa sunt osemintele

Prahoveni cazuti la Muscel. Asa cum muscelenii au cazut la Predeal…

Program de vizitare Mausoleul Eroilor de la Mateias

Anunțuri

Vreti o „poveste” de Florii? Despre Floria de la Posada Prahovei, sigur nu stiti! Si nu numai…

Despre Floria de pe la noi, sigur nu ati auzit. Daca zic de valea Florei atunci multi au auzit. Valea Florei este in localitatea Posada. Stiti, Posada aceea celebra. Floria a fost un catun invecinat cu catunul Posada. Cum veneai de la Comarnic in sus, spre Sinaia, ajungeai la Posada si, imediat dupa Posada, la intrare in defileul Prahovei, gaseai catunul Floria. Ambele catune aveau in jurul anului 1800, la un loc, cateva zeci de gospodarii. Floria era asadar, chiar la intrare in defileu 😉

Floria sus, Lespezi adica schitul il vedeti pe la mijloc… si mai jos Podul Negrului. Retineti: Podul Negrului adica Podul lui Neag de azi. Negru Voda era tatal lui Basarab I. Podul Neagului era comuna care reunea la un moment dat toate localitatile de pe Valea Prahovei de la Posada la Predeal.

In acest defileu s-a dat lupta din anul 1330, celebra batalie in urma careia Tara Romaneasca a devenit independenta. Stiu ca sunt multe carti, articole, pareri ale unor mari istorici ca lupta s-a dat de fapt nu stiu pe unde. Dar, am citit toate aceste carti si am mers pe fiecare ipoteza. Niciun muzeu de istorie si nicio administratie locala, din nicio parte a tarii, nu a reusit sa-mi arate, pentru ca nu exista, o mica dovada in sprijinul celor sustinute de marii nostri istorici. E limpede ca nu au gasit dovezi si ca fiecare a scris dupa cum a crezut.

Aspect din Cronica pictata de la Viena

Vreti sa stiti mai departe?

Potrivit unor deductii personale care in niciun caz nu tin loc de adevar istoric, dar conduc spre acesta, armata maghiara avea o directie de deplasare impusa de asigurarea unor necesitati firesti, plus ca obiectiv… distrugerea armatei lui Basarab. Pana si totalitatea acestor deductii logice si identificarea asezarilor umane existente la acea data, sunt mai realiste decat consideratiile unor istorici. Insa, dovezile sunt situate in lumea reala. Asa ca?

Undeva trebuia sa fie informatia. Undeva trebuie sa existe date despre biserica lui Basarab I ridicata in cinstea evenimentului. Intr-o zi, aveam sa fac o descoperire importanta pe o harta straina. Nu a facut-o altcineva pentru ca nu avea cine. Logic! Cercetatorii istorici apartin unei bresle cu niste reguli, sunt inspaimantati in mare parte de asumarea unor responsabilitati 🙂 Ca sa vezi niste lucruri trebuie sa ai pasiune si credinta in ceva superior, sa asezi totul pe o baza solida si sa crezi in ce faci. Bun, si vad ceva ce nu vazuse nimeni altcineva. Stiti ce?

In defileul Prahovei se afla o biserica. Si nu era aceea a schitului Lespezi. Anterior, teoria mea se sprijinea pe doua dovezi. Una fiind marturia unui calator polonez care in anul 1574 spunea ca a vazut dincolo de Gherghita (localitate langa Ploiesti, in apropierea careia se uneste Doftana cu Prahova), biserica lui Basarab I. Alta, o gasisem prin hrisoavele lui Mircea cel Batran. Acesta inchina unei manastiri in anul 1409, o biserica ce se afla pe valea Prahovei, cu moara si metoc. Istoricii nostri nu au identificat niciodata despre ce biserica este vorba. Asta o recunostea chiar Petre P. Panaitescu! Aceasta biserica, Mircea nu o mentioneaza ca si ctitorie a sa, fiind anterioara anului 1386, an cand a preluat el domnia. Apoi?

Manastirea Lespezi in stanga si, sus, se observa biserica din defileu. Vedeti? Au fost 2 biserici de la Posada 🙂

Se intamplara si alte lucruri: Biserica Ortodoxa nu avea nicio informatie despre o biserica pe valea Prahovei iar cercetarile mele derulate de la Predeal la Ploiesti, au scos la iveala faptul ca o singura biserica a fost plasata langa apa Prahovei, dar abia din secolul XVII, deci nu are legatura. Hrisovul lui Mircea se refera evident la biserica ridicata de Basarab I. Acest Basarab I nu avea cum sa ridice biserica tot in 1330, pentru ca lupta s-a dat in luna noiembrie. Deci venea iarna. Asa ca a ridicat-o in anul urmator, in 1331. Stiti care era caracteristica acestei biserici?

Avea Trei Stalpi din piatra.

Cercetatorul Florian Micu-Smarandescu a identificat cu ocazia unor cercetari, in memoria populara din zona Posada, existenta unui schit cu numele… Ghiciti?

Cu numele Trei Lespezi! Doar ca dansul il asaza gresit sub actualul schit Lespezi, pe cand el era de fapt in preajma defileului.

Fix peste 330 de ani de la ridicarea bisericii de catre Basarab I, in anul 1661, se ridica schitul Lespezi pe care azi il stim cu totii. De ce s-a ridicat schitul Lespezi?

Pentru ca acei calugari de la biserica lui Basarab I erau in calea drumului. Basarab  o zidise chiar pe locul luptei cum se spune. Evident ca nu langa apa ci pe o inaltime din apropiere, dar in defileu. Cine stie de cate ori daramasera armatele straine, biserica ridicata in 1331. Ca atare, personalul monahal a gasit un boier care le-a ridicat o alta biserica dincolo de apa Prahovei, intr-o poiana impadurita pe laturi, la adapost. Iar biserica veche a ramas probabil ca monument, ingrijita de cei care aveau grija si de moara.

Arcul cu sageata a fost arma decisiva in aceasta lupta.

In arhive, cu ajutorul unui prieten, am identificat ca ambele biserici erau notate separat.

Unii zic, si e posibil asta, ca Floria vine de la floarea ostirii maghiare cazuta in defileu, loc in care au cazut o multime de nobili. Deci catunul Floria avea o biserica denumita Trei Lespezi. Faceti legatura, nu-i asa, cu cei trei stalpi de piatra ai bisericii lui Basarab I?

Continuarea?

Saptamani de zile am cautat vreo urma de fundatie a acelei biserici care nu mai exista astazi. Despre presupuneri, exercitii de logica, cautari, nu am sa va plictisesc. Pe 6 martie 2016 am gasit fundatia Bisericii. Nici nu o sa va spun despre semnificatia acestei zile in vietile unora care au legatura cu proiectul „Pasi in Timp”. Dar, pe 6 martie se sarbatoreste… „Aflarea Sfintei Cruci”. Un an mai tarziu, un prieten, un cautator specializat prin arhive, avea sa citeasca acea carte, traind emotia descoperirii.

Insa, initial, nu am dorit sa ma bucur prea tare. Poate era altceva. Nici nu aveam cum sa spun cuiva pentru ca ar fi zis ca sunt nebun 🙂 Si nebunul a vazut ca este un covor vegetal langa fundatie, ce acopera niste lespezi. Adica zidurile s-au prabusit in interior.

Colt fundatie. Un singur colt de piatra iesea din pamant. A fost un mare noroc ca am descoperit acest loc.

Daca aveti dubii ca nu am dreptate, va invit sa cititi relatarea regelui maghiar despre acea  lupta. Apoi, imaginati-va defileul din Posada prahoveana, daca il stiti cat de cat, fara… calea ferata. Daca scoateti calea ferata, care este liniara si a taiat versanti, veti obtine o cale cotita cum este descrisa de rege. Descrierea acestuia si peisajele din Cronica Pictata de la Viena similare cu cele de la Posada prahoveana, va vor lamuri suficient. In plus, masurand personal distanta dintre punctele unde se poate inchide cu succes defileul, a reiesit ca incap lejer 15.000 de oameni. Unii istorici militari au cazut in culmea penibilului, calculand cum merg cate 4 soldati in linie nu stiu prin ce defileu, in care o armata nu ar fi avut cum sa intre. Pentru ca nu erau practicanti hipnotizati ci oameni medievali cu instincte. Majoritatea istoricilor au mers pe cai batatorite de altii, pentru ca acei altii erau niste nume in istorie. Si ei fiind prea mici si ca oameni si ca stiinta, au incercat si ei sa mai urce un pic. Practic, nu au scris decat niste carti cu teoriile lor si atat.

Cand mai aveam timp, prin vara si toamna, mai veneam pe la acel loc si mai dadeam din bolovani la o parte. Pana la urma, adunand cele gasite, plus o moneda otomana ce intarea ipoteza mea cu anul daramarii bisericii, am luat legatura cu specialistii in arheologie, gandind eu ca sunt suficiente probe sa vina sa-si faca treaba. Ce s-a intamplat vreti sa stiti?

Spre defileu, jos Posada, departe Podul Oratiilor.

Le arat ce gasisem, discutam, stabilim. Convenim ca nu sunt probe din perioada 1330, nici nu aveau cum sa fie, de vreme ce erau la suprafata, printre bolovani si tinand cont de cate ori se daramase biserica. A ramas sa pun eu toate elementele intr-un studiu si sa-i caut. In poveste apar mai multe institutii ale statului.

Preocupat insa si de soarta unor monumente de pe Valea Prahovei, monumente valoroase pentru identitatea zonei si vazand ca sunt tot felul de actiuni prin care acestea se distrug, si stiind ca inca din anul 2014 solicitasem cu sprijinul primariilor din zona, clasarea acestora… l-am reclamat la Ministerul Culturii pe directorul Directiei de Cultura Prahova. El venea din comunism, cu o alta gandire, nu stiu ce meciuri mai avea cu unii primari de pe aici si nu facuse nimic. Nu stiu ce se intampla si aud ca omul dispare din functie. Ce urmeaza?

Directia de Cultura „descopera” mailul meu referitor la descoperirea din defileul Posadei, mail pe care eu l-am trimis la ei… in urma cu 4 luni de zile. Coincidenta? Nu, deloc! Erau suparati de incidentul cu directorul. Noua directoare face asadar o adresa la IPJ Prahova, unde subliniaza toate prevederile legale incalcate de mine, sugera exact ce trebuie sa faca Politia, amenzi, infractiuni, dosare. Ea nu aflase ca predasem obiectele, si nici probabil, de intalnirile cu alte institutii. Adica nu se ia oricine de don director. Ok…

Fiind oameni cu mintea intreaga pe la Politie, nu m-am trezit noaptea cu cineva pe acasa. M-au chemat si am dovedit cu un dosar intreg, ca exista o corespondenta intre mine si alte autoritati, ca predasem ce gasisem in momentul cand am finalizat acel studiu/carte. Am fost de cateva ori la Politie, va dati seama. Bun! Deci incercand sa faci un lucru bun dai de tot felul de oameni. Nici cum procedasem eu nu era ca la carte, dar tinand legatura cu niste institutii si specialisti, nu vedeam cum incalc legea. Mai ales ca ei nu considerau ceva important. M-am lamurit insa si cu greselile lor si cu ale mele, si cu interpretarea legii si am ales alt drum. Ce drum?

Cartea cu Posada… in ea sunt multe alte povesti si relatari. Din pacate, a fost o editie limitata, pentru specialisti mai ales. Editia a doua nu va mai avea imagini cu situl.

Al meu! Nu am nevoie de nimeni, de niciun specialist si de nicio institutie. Sa se spele pe cap cu potentialul sit pe care nici nu stiu daca s-au dus sa-l vada. Nu am mai calcat pe acolo ca nu vreau. Si cand nu vreau la mine, e nu vreau. Nici de ei nu vreau sa aud. Cata vreme nu incalc nicio lege, ma doare undeva de ei. Eu m-am straduit niste ani, sa caut prin arhive, sa cumpar carti vechi, sa merg prin muzee, sa cheltuiesc bani si sa risipesc timp, pentru a le pune „specialistilor” pe masa un fir serios de urmat. Nimeni cand vine vorba despre acea lupta din 1330 nu poate furniza atatea indicii si probe. Nefiind in bransa cu acesti oameni care sigur au priceput ca totul se leaga, dar s-au trezit cuprinsi de invidii si ca niste parsivi… au iesit cu legea care nu se respecta. Bun, si asa! Probabil pentru alti oameni nu inseamna nimic, ca asa sunt ei, pentru mine cu siguranta inseamna foarte mult. Pentru ca in viata asta sunt cetateni care lasa capul jos si pleaca acasa, cu gandul ca nu se schimba nimic, ca vai de noi, ca sabia de deasupra… Mai sunt si cetateni care lupta pentru ce cred, mai ales cand stiu ca au dreptate. Din prima categorie nu am facut niciodata parte. Ce am facut mai departe?

Moneda otomana

Le-am spus ca voi lua un detector de metale, adica voi fi autorizat sa-l folosesc si voi cauta in toata zona Posadei, unde e legal, mai putin in acel loc cu fundatia. Asta spre primavara, ca vad ca pe aici nu mai vine primavara, ci tot iarna. Le-am zis ca la adevar se ajunge si din alte directii, nu neaparat sapand. Si cand crezi in ce faci, mai este si Dumnezeu in schema, chiar se intampla. Astfel, la ora actuala, sunt identificate fonduri arhivistice, sunt gasite alte piste, alte dovezi documentare care sustin ce am spus de la inceput. In paralel, m-am consultat cu alti arheologi, nu din judetul nostru evident, care au zeci de ani de experienta si cu alti oameni de cultura si… au ramas consternati. Unul dinte acestia, rasfoind cartea spunea, nu mie.., „cand vezi asa ceva, te duci imediat, nu stai…”. Omul acesta in anul in care eu ma nasteam, 1979, publica lucrari si facea tot felul de descoperiri arheologice.

Altii care au vazut cartea cu Posada au inceput din primul moment sa urmareasca alte fire, sa fie sigur ca nu ne scapa ceva. Bomboana pe coliva este, si asta o stiu foarte putini, ca: am implicat o institutie maghiara in aceasta cercetare. Le-am trimis cartea, urmeaza ca ei sa faca alte cercetari pornind de la punctele de plecare din acea carte. Ai nostri nici nu au citit cartea si m-au trimis la Politie. Asa ca am zis sa nu-i mai incurc pe „specialistii” nostri, sa-si vada fiecare de treaba lui. Sunt suficienti cei implicati in noua cercetare si nu sapa nimeni ca nu e nevoie. Se vor face de rusine cand strainii le vor face treaba si va fi suficient.

Ai nostri pana vor incerca doar sa-si imagineze cum arata situl, pana vor discuta cu un proprietar pentru ca o parte din sit este pe terenul acestuia, va dura. Nu au timp, bani, dar pentru reclamatii ca am tinut mai mult decat spune legea o moneda care este 6 lei pe Okazii, au gasit timp. Am inteles ca oamenii acestia nu vor sa aiba de-a face cu cetatenii, ca noi ii incurcam, desi salariile lor sunt platite din banii cetatenilor. Ei descurajeaza orice astfel de actiune, doar ei stiu cel mai bine. Deci, de ce sa ne incurcam unii pe altii? Iar daca este vreo dovada din acea lupta, pe undeva, si nu le-au strans pe toate oamenii lui Basarab si nici nu le-a carat apa, cu siguranta o voi gasi in acest an. Pentru ca stiu unde sa le caut.

Peisaj la Posada

Un prieten si cativa specialisti m-au invitat la Bucuresti, la nu stiu ce conferinta cu arheologi, un fel de ce au mai facut ei in ultimul an, parca! Insa, nu ma vad stand pe langa nu stiu ce nume grele, ca sa ma vada si pe mine nu stiu cine. Nu am stat dupa nimeni niciodata si nici nu o sa ma duc sa ma ating de careva, sa iau un autograf de la nu stiu cine. Astea le pot face oamenii care nu pot sa faca anumite lucruri. Una este ca respecti ce face un om si alta sa ma duc sa-l vad, poate ma baga si pe mine in seama si sa rad pana acasa fericit 🙂 Da-o naibii de treaba! Un prieten spunea ca e bine sa ma duc ca poate ma ajuta vreunul cu o informatie. Eu nu am nevoie sa merg sa ma ajute pentru ca informatia nu o poseda niciunul. Pentru ca daca o avea cineva, o gaseam in cartile lor. Informatii clare despre Posada de la 1330 nu sunt la specialistii in viata pe care-i avem. Din simplul fapt ca nu s-au intalnit cu ea. Ei cu siguranta sunt buni in nu stiu cate, dar nu si pe acest subiect. Care este faza cu detectorul?

Intr-o discutie destul de inamicala, face to face cu un arheolog, acesta mi-a spus ca detectoristii ii duc pe arheologi in alte locuri decat cel initiale. M-am chinuit zile intregi sa inteleg de ce ar face acesti detectoristi asa ceva. Adica de ce sa nu vina arheologul si sa sape ca sa lamureasca problema? Si nu am inteles. Mi s-a parut ca exagereaza arheologul.

Sa stiti ca am inteles pana la urma de ce ar face un detectorist asa ceva. De teama! Pentru ca arheologul il poate reclama la Politie ca a sapat si a facut nu stiu ce pe acolo. Dar omului daca-i suna detectorul, nu poate chema la fiecare sunet un arheolog. Si cauta el. Daca gaseste o moneda cauta mai departe, cat suna detectorul. Se trezeste apoi ca a facut o groapa maricica. Se gandeste apoi ca arheologul poate spune ca doar el este abilitat sa sape si-l reclama la Politie. Prin urmare, un detectorist daca gaseste ceva valoros, cat de bineintentionat poate fi, este bagat in bucluc rapid de cate un specialist. Si asta pentru ca arheologii au o invidie incredibila pe cei cu detectoare si cauta sa descurajeze acest hobby prin orice mijloace. Daca ei te reclama, nu mai indeplinesti conditiile ca sa iti dea statul o recompensa. Deci e multa smecherie in treaba asta. Astfel ca, un detectorist mai prudent ii poate duce pe arheologi in alt loc, in care nu e nimic, de teama unor consecinte. Real, toti au de pierdut. Iata ceva de pe un forum, o sa caut link-ul ca l-am ratacit, despre cum intri usor in bucluc:

Sursa unul dintre forumurile detectoristilor. Exagereaza putin omul acesta, adica nu ti se iau lopetile, cizmele, noroiul 🙂 Dar acesta este cursul evenimentelor daca intri in el. Poti intra in el, la simpla idee a unuia de prin zona culturii si arheologiei.

Eu, fraier, nu mi-am dat seama, desi citisem pe forumuri tot felul de intamplari, cum oameni intelectuali, civilizati, au fost luati pe sus si dusi la politie si apoi prezentati ca braconieri 🙂 doar ca se uitau la un detector langa o plaja. Plus ca in ziare apareau stiri in care erau prezentati ca ultimii infractori. Deci nu e joaca! Mie imi trebuie un detector ca sa nu pierd timpul, intrucat stiu cam pe unde sa caut. Poate sa citeasca oricine cartea, ca e destul de greu sa vezi terenul, sa intelegi niste lucruri. Ideea este ca orice gasesti ca obiect de patrimoniu trebuie sa-l predai la Primarie in 72 ore. L-ai predat, nu ai nicio treaba, nici nu trebuie sa-ti pese ca mai exista directie de cultura, arheologi. Iar treaba cu recompensele… desi e lege, nu prea se aplica.  Nici dupa 3 ani, nu-ti dau banii, pentru ca unii asteapta bani evident, altii nu cer nimic, depinde. Cazul tipului din Horezu care a gasit 55 kg de monede de argint este ilustrativ. I-au spus ani in sir ca tot numara monedele 🙂 Marlani, ce sa le ceri 🙂 Daca retinea o singura moneda il prezentau ca pe un infractor. Omul i-a dat in judecata ca nu respecta legea si ca nu i-au dat 45% din valoarea descoperirii.

Problemele nu sunt doar acestea:

Asa ca, de Florii, v-am introdus in catunul Floria din Posada Prahovei dar si prin descoperiri, detectoristi si hatisurile legii. Sub semnul intrebarii este astazi… adica tot sub semnul meu al intrebarii, daca nu cumva acea casa veche postata intr-un articol anterior, existenta tot in zona fostului catun Floria, a apartinut lui Nicolae Grigorescu. Azi, denumirea de Floria nu mai exista, casele de acolo fac parte din localitatea Posada… care la randul ei, face parte din orasul Comarnic.

Posibila casa a pictorului

Si un link tot despre acest subiect cu Posada:

https://www.historia.ro/sectiune/timp-liber/articol/pe-urmele-bataliei-de-la-posada

Dar si despre aceeasi interpretare ciudata a legii. In articolul de mai jos, veti afla cum un detectorist a donat niste monede unui muzeu. Toti vorbesc de donatie. Treaba este ca nu e vorba de asa ceva. Donezi intotdeauna doar ce iti apartine. Ce este in pamant este al statului. Deci, nu-ti poti insusi si nici dona ce este al statului. Poti renunta la recompensa ca asa vrei si simti. Ce spun ei de donatie, nu are sens. Legea te obliga sa predai ce este de valoare, de patrimoniu, orice moneda dinainte de anul 1900, in 72 de ore de la descoperire. Deci predai, nu donezi. Donezi ceva cand este al tau, ceea ce nu este cazul de fata. Oricum, daca cercetezi problema in detaliu, o sa afli ca rare sunt cazurile in care statul respecta legea si le da recompensele 🙂 Trebuie sa mergi in instanta. In articol, o sa vedeti ca scrie ca statul nu le-a dat banii altora.

http://adevarul.ro/locale/focsani/foto-cautator-comori-pasiunea-unui-tanar-vrancean-descoperit-accele-turcesti-argint-vremea-sultanului-mustafa-iii-lea-1_58e360195ab6550cb8f2d40c/index.html

Aceste articole sunt binevenite, pentru ca se anuleaza acea etichetare a specialistilor, care propaga ideea ca toti care au un detector braconeaza situri. Simplul fapt ca te pozeaza unul umbland cu detectorul in preajma unei cetati, inseamna dosar penal si confiscarea detectorului. In afara de hoti care stiu cum sa vanda ce gasesc pe piata neagra si care folosesc detectoare pentru care nu au autorizatie, ca nu le trebuie evident, nu incalca nimeni in mod constient legea. Cea mai mare parte a detectoristilor sunt autorizati. Ei sunt oameni educati care vor sa participe la gasirea elementelor ce tin de istoria nationala. Este simplu! Dar, cum in cativa ani, detectoristii au predat statului cat au scos din pamant specialistii in 50 de ani, normal ca faci totul ca sa arati ca astia sunt niste hoti de fapt! 🙂

Traseu cultural-istoric: Curtea de Arges

Curtea de Arges – una dintre fostele capitale ale Tarii Romanesti. Oras regal dupa cum il definesc Primaria… si locurile. Capitala voievodatului lui Seneslau dupa altii. Sursa unor confuzii majore si pentru cei care deschid ochii zi de zi in acel oras si pentru cei care nu au ajuns vreodata in respectiva localitate.

Ca sa ajungeti fara bataie de cap prea multa la Curtea de Arges, cel mai bine este sa luati un microbuz/autocar din Bucuresti (Autogara Militari). Costa 25 lei biletul. Noi am plecat cu o cursa de ora 9 si am ajuns la ora 11 in Curtea de Arges. Inapoi am folosit aceeasi firma CFL, si la ora 16 am plecat spre Bucuresti. In 5 ore prin fosta capitala ai ce vedea.

Stati linistiti, nu ma apuc sa citez de prin carti, pliante si sa par cum vor altii sa para si nu sunt. Adica intelectuali, cititi, care deja stiu orice detaliu cu mult dinainte de a ajunge la locul faptei. Scriu ce mi se pare interesant si postez istoricul pozat… pentru ca fiecare vede cum doreste 🙂

Intai, pentru ca autocarul ne-a lasat aproape de gara din Curtea de Arges, am admirat putin gara regala, odinioara plina de stralucire si aproape pustie si degradata in prezent. Doar 2 trenuri pleaca spre Bucuresti pe zi si tot la fel sosesc dinspre Bucuresti. Cladirea garii, monument istoric ce dateaza din anul 1880 are o arhitectura impresionanta. Dintre toate garile ridicate pe timpul regelui Carol I, aceasta mi se pare cea mai deosebita.

GARA REGALA DIN CURTEA DE ARGES:

DSCF1082

DSCF1089„Mersul Trenurilor” 😉

DSCF1093Paragina

Mai departe, la circa 15 minute, gasim Biserica Domneasca. Ei bine, nu semana cu ce stiam eu. De ce? Pentru ca toti (sau mare parte din noi!) cand spunem Biserica Domneasca ne gandim la Manastirea  Curtea de Arges, la biserica aceea cu turnuri spiralate. Vazand Biserica Domneasca mi-am dat seama ca sunt doua lucruri distincte.

BISERICA DOMNEASCA DIN CURTEA DE ARGES:

DSCF1110Biserica si intrarea in fosta curte domneasca. In stanga se vede turnul portii si la mijloc turnul clopotnitei.

Deci nu este biserica aceea ridicata de Neagoe Basarab, mesterul Manole…

Biserica din imagine a fost inceputa pe timpul lui Basarab I, intemeitorul primului stat romanesc.

DSCF1126O constructie langa turnul portii

DSCF1125Pe aceasta intrare, gasim 2 placi:

DSCF1128

DSCF1130

De aici, ne intoarcem la turnul clopotnitei si vedem ceva foarte ciudat:

DSCF1134Basarab I, asa cum il stiam din manualele de istorie nu mai era Basarab I 🙂 Brusc, in imaginea aceasta devenise Nicolae Alexandru, adica fiul lui Basarab I. Langa el este primul mitropolit al Tarii Romanesti, Iachint de la Vicina.

DSCF1136

DSCF1137Un istoric foarte bun

DSCF1154Turnul de poarta al Bisericii

DSCF1148

Trecem de turn asadar si intram in fosta curte domneasca:

DSCF1163Ruinele palatului ridicat in timpul lui Neagoe Basarab (1512-1521)

DSCF1279Ruinele palatului ridicat de Basarab I

Ne apropiem si intram in Biserica Domneasca:

DSCF1318

DSCF1303

DSCF1176

DSCF1172

DSCF1178

O inscriptie deosebit de valoroasa a fost descoperita in biserica in 1920:

DSCF1187

DSCF1186Aceasta este astfel conservata

DSCF1211Cum era si un ghid care explica, trageam si noi cu urechile cand si cand. In opinia lui, acesta era acel renumit Print Negru. Bineinteles ca nu l-am luat in seama. Ca peste tot, unii oamenii ce stau prea mult intr-un loc, simt nevoia sa altereze unele episoade istorice si sa strecoare ei parerile lor. Cel mai probabil este un sfant din categoria celor razboinici/militari, cum erau si altii in apropierea picturii.

In brosura cumparata am intalnit si alte aberatii: exista o scena pictata in care un cavaler fara cap ia binecuvantare de la Iisus. Niciun crestin sanatos nu ar crede asa ceva si nu am gasit chestia asta pe undeva prin carti religioase, de orice fel.

DSCF1215

DSCF1236Moartea lui Petru

DSCF1263Straturi de pictura, mai vechi, mai noi

DSCF1267

DSCF1195Mormantul sau piatra de mormant a unui domnitor… Nu se stie cine ar fi. La inceput se credea ca este Vladislav Vlaicu. Cel decedat avea diferite bijuterii, un inel care semana cu al Printului Negru din Anglia. Vedem si o cruce malteza de unde presupunerea unora ca poate a fost catolic… Deci, nu se stie cui a apartinut mormantul.

DSCF1253As avea o presupunere evident… dar presupunerile raman presupuneri.

Acum, mai departe, sa vedem cum arata in opinia celor care promoveaza asezamantul, voievodul Vladislav Vlaicu:

DSCF1239Acesta, alaturi de sotia sa, tin in mana biserica…

DSCF1270Il gasim zugravit si pe… „voievodul Nicolae Alexandru”, fiul lui Basarab I Intemeietorul. Daca luam cel mai elementar manual de istorie, de clasa a IV-a sa zicem, vom gasi ca personajul este Basarab I. In materialele promovate de muzeul municipal acesta este altcineva.

Mai mult de atat, ghidul venea cu o alta poveste… ca acest Nicolae Alexandru este zugravit astfel pe cand era catolic sau renunta la credinta sa catolica pentru ortodoxism. El trasese concluzia asta dupa analizarea picturii. Adica fraierului i se paruse ca voievodul, oricine ar fi el, ingenunchea in fata lui Iisus. Daca ne uitam rational, ca in primul rand trebuie sa fim rationali si nu condusi de tot felul de ganduri, voievodul nu ingenuncheaza, el sta cu piciorul stang pe ceva, probabil o treapta. Nu este pozitia unui om care renunta la credinta sa, care evident nu era buna 🙂

Atat Basarab cat si fiul sau, erau considerati schismatici, adica ortodocsi de catre regalitatea maghiara. Basarab era numit „schimaticul voievod”, Nicolae Alexandru „pastrase obiceiurile rele ale parintelui sau”.

In imagini nu sunt nici Nicolae Alexandru si nici Vladislav Vlaicu!

Continuam povestea alta data si nu aici…

La plecare zarim dupa clopotnita si niste pietre de mormant pe care insa nu mai scria nimic…

DSCF1314

DSCF1323Peste drum de biserica, statuia lui Basarab I. Clar, sculptorul s-a inspirat din pictura din Biserica Domneasca.

DSCF1307

DSCF1340La cumparaturi…

DSCF1342Primaria

DSCF1343Asa ar trebui si la Sinaia

MANASTIREA CURTEA DE ARGES

Distanta dintre Biserica Domneasca si Manastirea Curtea de Arges, (in care se afla biserica ridicata de Neagoe Basarab, palatul episcopal, palatul regal) este de circa 1,5 km. Se merge doar pe Bulevardul Basarabilor:

DSCF1366Ridicata intre 1515-1517, dar lucrarile au fost continuate si de alti domnitori: Radu de la Afumati, Matei Basarab…

Trebuie sa va spun din start ca aceasta biserica, pe care o vedeti, este una veche de putin peste 100 de ani. Ei bine, intr-o zi a venit arhitectul francez Andre Lecomte de Nouy si cumva i-a convins pe toti ca mai bine ridica o biserica noua, preluand toate detaliile celei vechi, decat sa restaureze biserica veche.

Nu gasiti aceeasi mentalitate si astazi? Cu siguranta este mai greu sa restaurezi ceva vechi si mai usor sa ridici ceva nou. Dar aici vorbim de istorie si identitate nu de magazinul de branzeturi sau de o unitate de cazare. Nu prea o sa gasiti mentiunea asta, ca noua nu ne place adevarul. Ne place minciuna istorica… am preluat-o din comunism si o ducem mai departe azi. O sa vedeti insa ca biserica nu are patina timpului…

DSCF1376Porumbei cu clopotei in ciocuri… la vant cica se misca… Nu batea vantul!

DSCF1383Cate o floare… reginelor si regilor Romaniei. Reginele cate un trandafir rosu, regii cate o garoafa rosie. Nu a fost ideea mea dar mi s-a parut un gest superb, plin de recunostinta si sensibilitate. Nu este un gest complicat dar nu oricine il poate face.

DSCF1406Evanghelia pictata de regina Elisabeta

DSCF1418

DSCF1424

DSCF1420

DSCF1431Regele Carol I

DSCF1437Regina Elisabeta sau Elisaveta cum este trecut pe mormant

DSCF1434Icoana Sf. Mc. Filofteia

DSCF1441

DSCF1446

DSCF1443In capela de mai sus se afla mormantul regelui Carol al II-lea

DSCF1451Apoi am mers la moastele sfintei mucenite Filofteia, aduse in tara in vremea lui Radu I. Initial au stat in Biserica Domneasca, apoi le-a adus Neagoe Basarab la manastire.

DSCF1473

DSCF1475

DSCF1453Prin curtea manastirii, intr-un spatiu special amenajat, cineva s-a gandit sa pastreze aceste urme. O initiativa de bun simt!

DSCF1463Manastirea este aranjata intr-un mod deosebit.

FANTANA MESTERULUI MANOLE

DSCF1494

DSCF1487

DSCF1490

VIITOAREA NECROPOLA REGALA:

DSCF1499

CRUCEA DE PIATRA CE AMINTESTE DE EPIDEMIA DE CIUMA:

DSCF1508

DSCF1505

DSCF1515Probabil a fost sosea pe aici

DSCF1516

RUINELE BISERICII SAN NICOARA:

DSCF1523

DSCF1536

Ar mai fi multe de spus, dar istoria se traieste la locul intamplarii ei. Acolo se simte cum trebuie. Imaginile sunt doar interfata, drumul catre urmele pastrate la Curtea de Arges.