La Cascadele Vanturisului… pe firul Izvorului Dorului si pe sub Coltii lui Barbes

Ca sa realizezi un traseu turistic pana la Cascada Mare a Vanturisului, ar fi nevoie de multi, multi bani 🙂 Probabil nimeni nu va face un traseu turistic pe acolo, datorita reliefului…

Am prins un moment liber si, cu doi prieteni, am plecat spre muntele Vanturis. Nu stiu a cata oara din viata asta, am ajuns la cascadele din Vanturis… cine mai stie… Ideea este ca am ajuns mereu, pe orice vreme si indiferent cat era de mare apa.

Initial, am plecat din Busteni… in timp, daca locuiesti pe la poalele unor munti, iti faci tot felul de variante de trasee. Mie imi este cel mai usor sa ajung in Poiana Vanturisului pe drumurile forestiere Poiana Tapului-Vulparie-Calea Codrului… sunt 10 km.

1Dimineata, prin padure. Desi stabilisem o ora de intalnire, un prieten a venit cu 30 minute mai devreme… sa asculte padurea, asa zicea el 🙂 Frumos, nu? 🙂 Nu am zis nimic, si eu mai fac din acestea…

2Iar pe langa lacul verde, ca si in alti ani

3Am zis sa pozez podul acesta facut in perioada comunista si sa-l compar cu pozele din anii trecuti

4Cararea ce vine din Valea Zgarbura

5Masa si bancile din Poiana Vanturisului

6Am plecat privind in urma, este superb acest loc, doar ca aici este un alt „pol al ploilor”, aici ploua frecvent, la fel ca si in Valea Rea. Azi, insa, nu a plouat 🙂

7Fiind cu oameni pe care-i cunosteam… am lungit traseul, ne-am dus hat-departe de firul apei. Stiti, acum cativa ani, scriam despre o floare mai rara in Bucegi decat floarea de colt. Aceasta se numeste Iris aphilla ssp. hungarica. Intr-un an, am gasit-o eu prin muntele Vanturis… nu mai fusese observata din anul 1982 sau 1985, nu mai retin exact. Altii mi-au zis ca nu s-a mai auzit de ea de pe vremea botanistului Alexandru Beldie, care umbla din floare in floare, prin Bucegi, prin anii ’70.  Gasisem o statiune importanta de irisi si am anuntat pe cei in masura…

In fine, am luat si acasa doi irisi, nu au inflorit in primul an, ci in al doilea… un iris a ajuns la Agentia pentru Protectia Mediului Prahova, altul la un prieten, doi sunt la mine… pentru ca s-au mai inmultit si irisii acestia. Ma gandeam eu prin 2012 si spuneam pe blog, daca o fi bine sau nu, sa-i replantez prin alte zone. Unii au zis ca sa ii duc tot acolo de unde i-am luat, au fost tot felul de pareri. I-am ascultat pe toti si apoi am concluzionat ca tot ca mine este bine 🙂 🙂

Intai, tot in 2012, si apoi si in 2013, am taiat niste arbusti care-i umbreau… molizii, daca se intind si cresc, nu se mai dezvolta ceva la baza lor, deci plantele acestea ar fi murit, dupa ce ca nu sunt atat de raspandite. Apoi, in 2012, am presarat cateva zeci de irisi mai sus de locul principal, extinzand statiunea 🙂 Prin 2013 mi-a venit mie ideea, vazand ca s-au prins in ghiveci, sa-i mai cobor putin altitudinal… si am plantat cativa si in locul de mai sus…  ideea este ca i-am replantat doar in muntele Vanturis si exista, in prezent, in 3 locuri diferite. De fapt, nici banii nu se tin intr-un singur buzunar 🙂

Intamplarea face ca azi, in cautare de diverse aspecte, sa mai vad in alt loc cateva exemplare de iris, in asociatie cu alte plante. Acum sunt sigur ca nu mai au cum sa dispara, in plus, toate cele 4 locuri cu irisi le-am marcat pe GPS.

8Astazi a fost o zi foarte interesanta… pe langa faptul ca doar Matrix mai intreba, din cand in cand, pe unde suntem, dar ii placea si lui peisajul salbatic, am avut o stare foarte buna, as fi mers continuu prin astfel de locuri… La un moment dat, vad ceva. Aceasta este o captare… din zona Vanturisului.

Niciodata nu mi-am pus problema cum ar arata captarile din Vanturis, pentru ca am vazut cum se capteaza apa pe intreg Abruptul Prahovean. Au montat comunistii conducte si acelea sunt functionale si azi. Nimeni nu a facut vreo investitie serioasa, apa curge, unii iau banii, simplu! Credeam ca si pe aici, este la fel, iese apa, fac un camin din ciment, pun o teava si gata. In plus, stiam ca toate conductele ce vin din Vanturis pierd apa pe traseu si doua dintre ele sunt doar de decor. Deci, nu m-a interesat niciodata cum arata sau unde or fi captarile. Conductele le-am vazut, fie gaurite, fie indoite de viituri sau avalanse. In imaginea de mai sus, vedeti o astfel de captare, la care banuiesc ca nu a mai fost nimeni de vreo 20 de ani. Nimeni dintre cei abilitati. Evident ca si eu calc prima oara pe acolo…  si din intamplare.

Poarta are in loc de balamale, doua talpi de ghete 🙂 🙂 Bine, totul este ruginit, putrezit, cazut, prin acel loc.

10Din interior razbatea un zgomot puternic. De unde sunt sagetile rosii, de acolo venea cu putere un suvoi de apa. Deci, acum zeci de ani, unii oameni destepti, au ridicat o constructie mare, la naiba prin padure, taman acolo de unde iese apa din stanca muntelui. Sursa de apa este de calitatea intai si, in mare parte, se risipeste prin padure. In plus, asemenea amenajari nu au sisteme de inchidere, nu sunt intretinute, nu sunt in vreun fel ingrijite. Atat Sinaia, cat si Busteniul au probleme cu apa, in prima localitate se mai intrerupe alimentarea cu apa in unele cartiere, iar Busteniul importa o parte din apa de la Azuga.  Astfel de izvoare, captate exact la locul de iesire din munte, nu prea sufera modificari de debit, problema este la conducte, cele mai multe trebuie inlocuite, pentru ca apa se pierde pe traseu.

O filmare din interior:

Daca aceasta captare a constituit un element de atractivitate, cea de-a doua captare intalnita mi s-a parut o realizare extraordinara. Imaginati-va ca dintr-un perete de stanca ies o multime de izvoare, ce au un debit important, si cineva a ridicat de-a lungul peretelui o constructie, fara sa se mai oboseasca sa faca tot felul de chestii inutile si costisitoare, de genul bazine, gratare, nu mai stiu ce. Au ridicat o constructie utila, adaptata terenului… Eu cred ca oamenii acestia, care administreaza in prezent resursele de apa, nici nu stiu de unde vine apa 🙂

11A doua captare, zidul trebuie refacut…

12Usa metalica nu se mai poate inchide, pentru ca un izvor a tot curs pe langa captare si a colmatat intrarea, iar de sus cade un alt izvor, ca o perdea de apa peste intrare. Nici nu mai conta cata apa cadea sau era pe jos, trebuia sa intru, sa vad… am intrat singur imediat.

13Stanca din interior

Dar sa va prezint si o filmare:

14Un loc foarte frumos, greu de ajuns, situat departe de orice poteca… bine ca am ajuns si pe aici

15Am vrut sa fac poza aceasta mai devreme, dar nu aveam cu ce… pierdusem aparatul foto. Asa ca, am dat „filmul” inapoi si am facut reconstituirea pas cu pas. L-am gasit in 10 minute 🙂

16Cred ca este de prin anii ’40-50, conducta aceasta… va spuneam ca sunt mai multe conducte

17Dupa ce i-am purtat prin tot felul de locuri pe cei doi prieteni, am ajuns si in firul vaii

18Primul prag de apa mai important de pe acest curs de apa… mai important si mai cunoscut, unii ajung pana aici si o numesc Cascada Mica a Vanturisului, dar este o eroare, fiind doar un prag de apa.

19

20Alta cascada mica, sunt multe din acestea

21Si se vede Cascada Mare a Vanturisului

22Circa 45 de minute, distanta de „cascada mica”. Asa cum am mai spus in anii trecuti, sunt 3 cascade importante pe acest curs de apa al Izvorului Dorului. Se numesc Cascadele Vanturisului de la muntele vecin… poate ca trebuiau sa se numeasca altfel, Cascadele Izvorului Dorului.

23Asta nu inseamna ca traseul este usor… Matrix, o avea el mana dreapta rupta, dar are tricou de Marathon 7500 🙂 spune ceva si chestia asta 🙂 Tot urcand, insa, de ani de zile pe acest traseu, cunosti fiecare piatra, stii pe unde sa traversezi, sa ocolesti, este sentimentul ca esti acasa, nu in necunoscut…

24Si lasam Cascada Mare, dupa ce o admiram, filmare nu mai postez, ca nu are rost, mi se pare chiar mai mica apa ca in trecut… am facut niste poze, cobor eu la un moment dat, prietenii de drum imi cerusera sa le fac niste poze cu aparatele lor si ce vad? Ei se uitau la mine, eu mai jos de mine, in stanga… Un urs iesise din padure si, in cateva secunde, a traversat linistit apa, exact pe acolo pe unde un om, daca ar calca, ar aluneca. Ursul a trecut linistit si a intrat sub o stanca. Nu a mai iesit. Noi am crezut ca vine dupa noi, dar nu cred ca ne-a vazut sau auzit, din cauza vuietului apei. Dupa cateva minute, am coborat sa vad ce face sub stanca… numai ca nu era acolo. Sunt doua variante, ambele posibile, fie a cazut in pragul de apa mare de mai jos, fie s-a strecurat pe langa stanci si nu l-am vazut noi, astfel ca a intrat in padure.

25In vreo 20 de minute eram prin altfel de locuri…

26Un prieten a vazut ceva pe o stanca, se pare ca ghintura…

27O traversare periculoasa, daca aluneci… orice este posibil. Nu se vede bine, dar distanta dintre sageti nu este mica deloc, pietrele sunt alunecoase. Accesul spre aceste cascade nu este unul facil, eu nu as merge niciodata cu persoane necunoscute prin astfel de locuri, mi se pare foarte periculos, trebuie sa ai o buna conditie fizica, sa stii sa iei decizii cand trebuie sa te intorci, ce faci, in ce fel, etc. Nu ai semnal la telefon, in caz de accident, este greu sa se intervina… te joci cu viata prin astfel de locuri, daca nu ai experienta montana, cu tot ce inseamna aceasta. In plus, zona este plina de ursi, care trec, vin, neauziti sau nevazuti. Pot sta pe margine, pot dormi pe langa apa, trebuie sa fii atent…

28A doua cascada a Vanturisului, aceasta imi place mie mai mult decat prima

29

Mai este inca o cascada, mult mai mica, in amonte, si care formeaza Lacul Mare… La ora 14 ieseam intr-o poiana sub Coltii lui Barbes, loc in care am facut un popas mai lung… Timpul de pe poze poate induce ideea ca se ajunge repede de la cascade la traseul turistic de sub Colti. Sunt intre cele doua puncte niste versanti inclinati ce te lasa fara suflu. Cei mai multi dintre aceia care ajung la Cascada Mare a Vanturisului, folosesc o alta ruta de iesire, o vale aflata in partea stanga, cum urci spre cascada… Si pe acolo se face mult ca timp, dar este mai sigur si se iese nu departe de Stana din Vanturis. Noi nu aveam cum sa mergem pe acolo, deoarece am fi pierdut timp. Asa, in loc sa iesim la Stana din Vanturis, am iesit in acelasi interval de timp in Drumul de Vara, la circa 20-25 minute de Cota 1400.

31Pe sub Coltii lui Barbes, la circa 15 minute de Drumul de Vara… aproape 30 de minute am stat in poiana, la masa si la soare. Ceva mai departe, se observa DJ 713, prin padurea muntelui Paduchiosu

Ca o alta precizare, eu nu realizez aici o antiteza cu altii, si nici nu prezint o extravaganta, aventura. Pur si simplu asa vad lucrurile. Pot merge prin tot felul de locuri, pentru ca le cunosc si nu-mi asum riscuri inutile. Probabil, cu voia lui Dumnezeu, voi mai merge de multe ori prin aceste locuri, dar niciodata nu o sa cred ca este ceva simplu de facut… dimpotriva. Sambata, pe 17.05, un prieten aflat la cules de ciuperci a vazut zeci de persoane ce urcau spre Cascada Mare… nu stiu si cati ajung pana acolo, sper sa nu fie nimeni nebun si sa creada ca trebuie bifat acest obiectiv doar pentru a pune o poza, doua, pe Facebook… sa mergi pentru palmares 🙂

Ziua, insa, nu se putea incheia fara un alt urs 🙂 Pe acesta nu l-a mai ratat aparatul foto:

32O ursoaica si doi pui mici

33Aici incerca sa-si dea seama ce este cu mine. Initial, trecusem foarte aproape, dar nu am scos aparatul, ca sa nu fac prea multe miscari, dar apoi, m-am oprit. Si ea adulmeca, privea, sa inteleaga daca sunt un pericol sau nu pentru pui

34Ii privea pe prietenii care se impacientasera putin… cred ca a intrat prea adanc in noi groaza asta de ursi 🙂 Ca in orice lucru, trebuie sa manifesti prudenta, iar in acest caz, nu era un pericol. Aproape de ursoaica erau doi caini care o latrau, puii erau de anul acesta, si nu sunt buni alergatori, cand vor creste, da, trebuie sa tii o distanta mult mai mare. Apoi, eu fug destul de bine, ursul este un alergator bun pe cateva sute de metri, ursoaica, indiferent cum ii paream eu, nu avea cum sa-si paraseasca puii si sa ma alerge pe mine. Pentru ca daca ii parasea, i-ar fi prins cainii. Aceasta logica era si in capul ursoaicei, noua ni se pare ca este doar un animal care umbla asa, de colo-colo, prin padure. Suplimentar, terenul era denivelat, avantajat fiind tot eu. Daca ar fi fost teren neted, as fi stat la peste 100 metri distanta.

Pe la ora 17 eram la Poiana Stanei Regale si pe la 18 acasa, incheind o bucla de peste 30 km, mergand prin tot felul de locuri. Circa 2 ore au fost pierdute din cauza mea, eu umbland aiurea si schimband traseul pe unde mi se parea interesant… cred ca nu as avea cum sa plec de acasa, doar cu gandul ca merg sa vad o cascada de apa, trebuie sa vezi multe altele… Am venit multumit acasa, am vazut si facut tot ce mi-am propus 🙂

Reclame