Centenarul Marii Uniri: Istoria adevarata a Vaii Superioare a Prahovei (I)

Pe aici, pe blog, au mai fost de-a lungul timpului diferite „seriale”. Ba „Vinerea muzicala”, ba „Dezbateri”, ba „Descoperiti Brasovul”, „Trasee turistice… s.a.”. Intrand sub auspiciile Centenarului, pana la 1 Decembrie 2018, vor fi prezentate pe blogurile ‘buceginatura2000’ sau ‘pasiintimp’ o serie de articole si actiuni specifice.

La articolul din data de 29.11.2017 un domn Gheorghe mi-a propus un subiect si acesta mi se pare foarte potrivit pentru inceperea acestui „serial”.

Cu siguranta trebuia un articol pe aceasta tema, despre istoria zonei Valea Superioara a Prahovei-Bucegi si aceasta pentru ca sunt o sumedenie de mistificari, de minciuni, de neadevaruri perpetuate. Imi dau seama ca initiativa aceasta va starni mai multe nemultumiri decat aprecieri, dar cum nu caut nici unele si nici altele, imi vad de idee 🙂 Spun aceasta pentru ca multora din aceasta zona si cred ca nu doar de pe aici, le place sa-si locuiasca niste minciuni. Cred ca li se par confortabile, cred ca daca sunt spuse de oameni ajunsi la o anumita varsta inseamna ca e adevarat sau… daca apar la televizor iar e adevarat. Tocmai de aceea actele serioase de marcare a acestui moment istoric, unic, pentru ca nu va mai fi niciodata anul 100 de la Marea Unire, vor fi izolate. Locuind niste minciuni ti se schimba perceptia si nu mai intelegi logica unor lucruri.

De ce sa fie considerat blogul buceginatura2000 o sursa credibila sau singura in ceea ce priveste istoria zonei? In primul rand, deoarece chiar asa si este 🙂  In al doilea rand, proiectul de reconstituire istorica inceput prin 2014 si concretizat in cateva carti, lucrari proprii, cercetari personale, nu copiate de la altii, dovedesc acest lucru. In al treilea rand, pentru ca tot ce spun este bazat pe documente de arhiva sau pe o logica evidenta.

Istoria foarte veche bazata pe descoperirile specialistilor arata ca pe Bucegi au fost lei de pestera, ursi de pestera, s-au descoperit dinti de rechin preistoric sau… asezari ale omului din Paleolitic. Pesterile din muntii Tataru reprezinta cele mai inalte statiuni paleolitice locuite de om, de la noi din tara. Un os de mamut a mai fost descoperit la iesirea Ialomitei din Bucegi, o roca vulcanica ajunsa pe Platoul Bucegi spune cine stie ce poveste, iar un lemn fosilizat gasit tot pe Platou arata ca la un moment dat existau paduri la aceasta altitudine si ca un foc puternic le-a mistuit. Si lemnul si roca au fost prezentate la timpul lor pe blog.

Istoria nu chiar asa de veche ne arata ca prin Valea Prahovei mai treceau diferite populatii in urma cu aproximativ 3800 de ani. Marturie sta depozitul de topoare din bronz descoperit acum peste 100 de ani la Sinaia. Eu si celalalt autor al proiectului Pasi in Timp suntem singurii localnici care au si vazut acele topoare, care le-au tinut in mana. In acelasi timp, asa cum am subliniat si in cartea „Predealul prin ochii tai”, celalalt depozit de bronz considerat „de la Predeal”, nu are legatura cu Valea Prahovei. Este doar o minciuna, o eroare propagata din cauza abordarii superficiale a subiectului. Acel depozit a fost descoperit tot intr-o localitate cu numele Predeal, dar situata pe Valea Teleajenului. Am vazut si acel depozit iar in cartea amintita am publicat poze cu obiectele descoperite la Sinaia si in acel Predeal. Fisa obiectelor de la Predealul din Teleajen spune clar unde s-a efectuat descoperirea. Dar cine sa mai caute intr-o fisa de acum nu stiu cati ani…

In Valea Prahovei urmeaza o sectiune de gol istoric adica perioada cuprinsa intre 1800 i.Hr si 1453 d.Hr. Nu stie nimeni ce a fost pe aici! Singura concluzie este aceea ca era o cale secundara de tranzit. Cezar Bolliac, cel care a pus bazele Muzeului Antichitatilor, unul dintre primii nostri istorici, este si cel care aduce lumina in zona noastra printr-o celebra descoperire in Pestera cu Oalele. In secolul III i.Hr. a existat o asezare geto-daca in zona comunei Moroeni-Dambovita. Bolliac nu avea de unde sa stie de acest lucru insa urcand pe Bucegi, in pestera amintita a descoperit urne funerare geto-dacice. Multi considera ca este o poveste ca multe altele de prin Bucegi. Numai ca am vazut inventarul acestei descoperiri si acestea sunt primele dovezi clare care atesta prezenta geto-dacilor pe Bucegi. Intregul subiect documentat prin arhive il veti regasi in cartea nr. 4 care va aparea in 2018. Astfel de cercetari nu pot fi prezentate detaliate pe un blog ci in niste carti serioase. Descoperirea lui Cezar Bolliac pune intr-o noua lumina stancile de pe Bucegi cu anumite forme si ma refer in special la Babele.

Sfinxul pe care zeci de mii de oameni il considera un protector sau nu mai stiu ce, nu are o istorie sau vreo legatura cu omul… inainte de anul 1936. Pentru ca el nu exista in forma de azi. Fiind alcatuit din diverse roci, intr-o zi i-a cazut o piatra de unde azi e orbita si asa s-a nascut povestea. Apoi omul a mai modelat la el. Piatra care a cazut sta chiar la baza stancii si intelesurile sunt doar pentru oamenii cu o anumita ratiune. Pentru altii este ceea ce vor ei sa fie. Mai putin adevarul. Un Sfinx mult mai vechi, cioplit tot de om dar cu sute sau mii de ani inainte sta inaintea Babelor.

Traditia vorbeste ca pe la 1453 niste calugari fugiti de la Constantinopol au intemeiat la baza Stancilor Sf. Ana un mic schit cu hramul Sf. Ana. Evenimentul acesta a fost preluat si relatat din calugar in calugar de cand s-a fondat manastirea Sinaia in anul 1695. Nu exista insa vreun document care sa sprijine aceasta poveste dar inclin sa o cred adevarata. Inceputurile vietii crestin-ortodoxe pe aici, in mod evident au plecat de la Stancile Sf. Ana. Acel loc istoric aflat pe raza Sinaiei este neprotejat, este plin de inscriptii de o mare valoare si care se sterg pe zi ce trece, intrucat nimeni nu-si pune problema conservarii acestui loc si, in mod cert, pentru generatiile viitoare vom fi niste inculti. Cam cum privim noi azi la comunistii care ardeau zile intregi mii si mii de carti aparute in perioada regala. Numai ca aceia comiteau un astfel de genocid cultural din cauza unei ideologii pe cand noi… nu avem niciun motiv, ci doar asa, ca nu ne punem problema. Cred ca trebuie vorbit la Primarie, intrucat pe linie de mediu sau de cultura, nimeni nu a miscat nimic.

Timp de mii de ani, accesul dinspre zona de deal si campie, pe actuala axa Ploiesti-Comarnic-Sinaia, s-a facut exclusiv prin defileul dintre Posada-Valea Larga. Austriecii au facut un drum cat de cat, pe pantele defileului dupa 1700. Acestia practic au latit un drumeag mai vechi deschis cu ocazia ridicarii manastirii Sinaia, lucrare inceputa la 1690. Pana la 1690 nu exista nicio constructie stabila, din piatra, in Valea Prahovei de la Sinaia la Predeal. Probabil mai stateau pe aici pastorii cu oile toamna dar case, hanuri, nu existau.

In afara de schitul de la Sf.Ana ma exista in zona Sinaia un schit din lemn, cu hramul Sf. Nicolae, asezat pe dealul Molomat sau Molomot. In ceea ce priveste atestarea acestuia… din nou, toti care au scris despre el au gresit. In primul rand, pentru multi Mihnea cel Rau sau Mihnea Turcitu sunt acelasi lucru… cu toate ca unul a domnit pe la inceput de secol XVI si altul spre sfarsitul  aceluiasi secol. In al doilea rand, asa-zisul document ce atesta schitul Sf. Nicolae de pe Molomat din anul 1581 dat de Mihnea Turcitu, nu se refera in niciun caz la schitul de la Sinaia. Eroarea s-a tot propagat datorita faptului ca de astfel de subiecte nu s-au ocupat specialisti ci tot felul de persoane… poate entuziaste, de buna credinta dar lipsite de studii aprofundate. Sunt insa aspecte pe care doar cine stapaneste domeniul le vede. Consultand documentul de la 1581 reiese ca este vorba de o mica manastire Malamoc sau Malamuc. Aceasta are hramul Sf. Nicolae. De aici si confuzia cu schitul de la Sinaia cu acelasi hram si asezat pe un deal cu un nume asemanator.

Numai ca este vorba de un locas religios aflat la vreo 30 km de Bucuresti, nu departe de fostul mare targ al Gherghitei. Acest locas religios de mici dimensiuni, cu bisericuta din lemn, avea hramul Sf. Nicolae fiind situat in satul/catunul Malamoc, Malamuc sau Balamuci (actuala manastire Sitaru din jud. Ilfov). La acesta face referire documentul de la 1581. Deci atestarea schitului Sf. Nicolae de pe dealul Molomat din Sinaia trebuie cautata undeva dupa anul 1600. Si nu o zic doar eu ci o zic si altii. In plus, in document se face referire ca acest loc religios este in apropiere de Gherghita. In Arhivele Nationale documentul cu pricina este catalogat cu referire clara la o manastire situata aproape de Gherghita. N-are treaba cu Molomotul nostru. Undeva pe la 1630-1650 consider eu ca s-a ridicat schitul Sf. Nicolae de la Sinaia… care a fost distrus total in anul 1788.

Am si copie de pe document.

Deci nu merge asa, necunoscand, inventam de la noi… Pentru ca, perpetuand astfel de prostii imbolnavim un segment important de populatie. Vedem la ce se ajunge cu astfel de mistificari… cum se duc unii pe orice vreme sa vada nu stiu ce piramide pe la Sfinx sau cred ca dacii au civilizat lumea intreaga, ca au inventat limba latina.

Reclame

Imprejurimile Sinaiei: alarma de leurda, de peisaje si de oameni iresponsabili

Stiti, cum ies urzicile, oamenii se anunta. Cum apar buretii, ghebele, la fel. Leurda, la fel 🙂

Intr-un an, am pus o masa in apa. Sa curga apa pe dedesubt si peretele de apa sa fie intr-o parte, aproape de masa… Aici:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/04/28/de-florii-la-gratar-pe-aici-prin-preajma-bucegilor-sa-fie-mereu-ceva-nou/

Mai am si acum fata de masa, de atunci am mai folosit-o o singura data, pentru ca o cumparasem doar pentru astfel de evenimente, clopotelul… Luna aceasta sunt 4 ani de atunci.

Urcand mai departe, am ajuns aproape de Poiana Stanei Regale, unde evident leurda era… in toi. Nu am vazut pe nimeni la cules, probabil ca inca nu s-a aflat.

Poiana Stanei

Urcusul spre Platoul Bucegilor. Erau mai multi oameni de munte ce incepeau sa urce. Excursia noastra era insa mai lejera.

Podet peste Valea Zgarbura. Este in plan sa o parcurg curand cu cativa prieteni.

Schitul Sf. Ana. Poza din cadru natural unic 🙂

De aici, nu mai facusem poze. E bine sa gasesti la o „problema” toate solutiile… sau cat mai multe.

Acolo am fost cu alta ocazie.

Coborare

Trei castele, o singura poza. Nu, nu e stanca de langa traseul de mai jos de schit.

Cea mai inalta stanca de la Stancile Sf. Ana

Demult, aici a fost un chiosc la care se ajungea pornind de la alt chiosc, cu numele de Sf. Ana, pe o poteca in serpetine cu multe trepte din piatra, trepte care se mai vad si azi. In perioada comunista a fost intretinut cat de cat. Am inteles ca prin anii ’80 s-a distrus total.

Haine de molid

Convietuire

Mai departe incepe clasica poveste despre cum niste oameni certati cu bunul simt, educatia, iresponsabili… distrug natura.

Intri pe drumul forestier Vulparie si, imediat pe dreapta, sunt niste saci de gunoaie. Nu stiu cati, multi. Parca mereu apar cativa in plus. Care cum trece, arunca. S-a mai curatat acel loc dar degeaba. S-au invatat mai multi si arunca.

Din acel loc si pana ceva mai departe de intersectia cu drumul forestier Poiana Tapului, am mai gasit 3 zone la care privesti stupefiat. Cineva darama o parte dintr-o casa sau o renoveaza, naiba stie, iar resturile le depoziteaza in padure:

Daca adaug si prima zona, pe care nu am pozat-o… dar e tot la fel ca primele doua, sunt zeci si zeci de saci de gunoaie pe o lungime de 500 metri. Jandarmeria patrula si sambata prin acele locuri, dar e clar ca oamenii acestia pentru care padurea nu este buna decat pentru a depozita gunoaie, le arunca noaptea.

Cred ca se poate afla destul de usor cine lucreaza in Sinaia in constructii, la interioare, si are o duba in care baga peste 20 de saci la un singur transport. Urca pe str. Furnica si coboara pe la Oppler. Duba are si usi la spate si una pe lateral. Sunt doua sau trei persoane, o echipa de muncitori. Unii saci sunt destul de grei, dar sunt aruncati la ceva distanta de drum, deci respectivii sunt invatati cu munca. Sunt prea rapizi ca sa aiba peste 45 de ani. Am mai vazut acelasi procedeu la intrare pe drumul forestier Posada-Valea Larga, la iesire din Sinaia, putin mai incolo de fantana lui Ciucu, pe stanga. Sa fie doua-trei saptamani de atunci. Daca nu le-au dus tot acolo, inseamna ca lucreaza in cartierul Furnica si li s-a parut mai aproape sa le arunce in padure, decat sa traverseze tot orasul. Sacii sunt noi, si cine lucreaza in Sinaia cumpara saci in procent covarsitor de la depozitul de pe Calea Moroeni, de la d-l Vasii. Cui a vandut acesta circa 100 de saci de rafie in ultimele 10 zile? N-or fi atat de multi.

Se reamenajeaza o camera sau doua, proprietarul casei este parte din aceasta actiune, pentru ca ar fi apelat cum fac altii, la firma de salubritate. La Sinaia, platesti si ti se aduce un container special pentru astfel de deseuri. Muncitorii au cumparat saci noi, inseamna ca sunt bine platiti, pentru ca nu i-au mai si recuperat. I-au aruncat cu totul. In mod sigur, cu acordul proprietarului s-au debarasat de gunoi. Bine, sigur proprietarul nu stia ca-i duc in padure, pe el il interesa sa faca economie la bani. Ma indoiesc, dupa cum s-a actionat, sa existe si vreo factura aruncata din greseala pe acolo. Au mai fost astfel de situatii si oamenii legii asa au gasit vinovatii. Astia mi se par mai smecheri. Dar cred ca un bon fiscal de la produse alimentare, tot se gaseste pe acolo 🙂 Sunt diverse conserve, borcane, ambalaje pe care le-a risipit ursul noaptea. Daca este un magazin de cartier, nu sunt greu de aflat cumparatorii. Astia se cunosc toti. Iar daca e Mega Image, Penny etc, si mai bine. Ora de pe bon si ziua, te duc direct la autori.

Luni, o sa iau legatura cu Administratia Parcului, Primaria, Garda de Mediu, Jandarmeria, ca nu am eu cum sa fac cercetari. In calitate de ce? E treaba institutiilor cu atributii in acea zona, sa anunte Politia, ce mai vor ei. Ideea este ca daca autorii nu pot fi prinsi, desi mi se pare realizabila treaba in cateva ore, trebuie sa mergem sa le adunam noi. Nu va ganditi ca daca semnalez ceva, ma duc acasa cu gandul ca am facut ce tinea de mine. E treaba altora sa identifice autorii, sa-i sanctioneze, „Treaba mea” este in special sa luam gunoaiele din padure, ca sa nu devina obisnuinta. Daca le lasi acolo, cetatenii vor spune ca nu sunt autoritati, ca nimeni nu face.

1 Mai… la mintea copiilor

Ieri a fost mai bine decat azi din punct de vedere meteorologic. A plouat destul de slab si s-a mai aratat si soarele. La prognoza meteo ascult mereu cu o ureche, de regula cred in prognoza mea, ma uit dimineata spre munti si trag concluzia.

Pentru 1 Mai aveam mai multe planuri dar iar s-au deteriorat „ambasadele” 🙂 Cam toate… si fiecare dintre prieteni avea altceva de facut, sau probleme, sau stateau in tacere. Pe mine treaba asta cu tacerea ma enerveaza, adica… doar acestia oamenii superiori tac cu un scop, ei sunt tacere, si vorbeste tacerea in locul lor. Mie mi se pare o prostie dusa la extrem dar na, fiecare este cum doreste, nu cum mi se pare mie.

Faza cea mai tare, mortala, care pe mine ma amuza foarte tare  este ca un bun prieten merge periodic in parc la Sinaia, sa dea de mancare la porumbei 🙂 „Mai are un pic si se pocaieste”- spunea alt prieten. Tot asa, un prieten pe care eu il stiam prin alte zari parca mai apropiate, ma suna din Delta. Dupa vreo 10 minute de discutii cu umor, imi spune ca de fapt, el se afla intr-o barca, pe un canal, si mai sunt si alte doua persoane cu el… care pescuiesc. Nu prinsesera nimic… daca tot vorbeau, ei intre ei, el cu mine 🙂

Deci, unele lucruri le faci doar cu anumite persoane, doar cu aceia alaturi de care esti pe aceeasi lungime de unda. Oricat ai vrea sa le faci cu altii, nu ies. Cum mai imi zice sotia, ca noi ne-am intalnit doar sa facem niste copii 🙂 Daca eu ii zic sa mergem la un concert ca este nu stiu cine care canta superb la vioara, zice ca nu sunt sanatos, daca ea imi zice sa mergem cu alte perechi, familii, la vreun restaurant sau sa ne plimbam toti cu alaiul pe strada, ma uit ca la film. Mi se pare timp pierdut, umblu asa de nebun pe strada si la restaurant ce sa vorbim? Oricum ne mai intalnim si in alte zile, deci nu stiu ce am putea sa vorbim nu stiu cat timp pe strada sau intr-un spatiu inchis… mergem doar sa mancam? Cum sa mergi undeva doar sa mananci… mi se pare un lucru de nimic.

Si din cate planuri aveam, am constatat ca nu avea aplicabilitate nici unul 🙂 Dar am mers inainte si cu parti din acestea. Am luat copiii la o mica expeditie: Directia Stancile Sf. Ana-Schitul Sf.Ana. Ei faceau deja parte din fiecare plan, dar mai erau si alte lucruri in program. Imediat ce le-am zis, sareau prin casa, spiritul salbaticiei si aventurii se trezise 🙂

Bineinteles ca ei intrebau daca se vor intalni cu un alt prieten de-al lor, cu care mai ieseau. Dar acesta nu putea veni. Rares facea cu mana la fiecare tren credea ca daca nu in primul, atunci in al doilea tren se afla si prietenul lor 🙂 Au mai pastrat o vaga speranta ca vor intalni acest prieten si familia lui prin padure, prin locurile in care am mai fost cu ei. Pana la urma si copiii acestia se simt bine cu prietenii lor 🙂

SAMSUNGRares fuga-fuga sa vada cine sta in acea grota

SAMSUNGIcoana veche de la Stancile Sf. Ana. Intai de toate, am facut tur istoric, sa mai inteleaga si copiii acestia cate ceva. Apoi, i-am lasat de capul lor pe acolo… bine, este un fel de a zice, ca eram cu ochii pe ei.

SAMSUNGO poza cand urcam. Greu i-am prins pe copii… seriosi in vreo poza. Se strambau, alergau, nu aveau stare… scoate-i de prin crengi, de prin noroaie, scoteau broscute de prin ochiuri mici de apa. Rares era cu batul dupa ele…

SAMSUNGAici, Andrei ii explica lui Rares cum sarea el si cu prietenul comun… din acel loc pe bara pusa de jandarmi

SAMSUNGExplorare… poza aceasta este facuta inainte de aceea de mai sus. Rares este nedespartit cand pleaca de acasa, de acel rucsacel.

grota 3In cealalta grota

rares4Strigate razboinice

9M-a chemat repede sa sapam, ca descoperise ceva 🙂 I se paruse dar dadea cu un bat de zor

icoana nouaIcoana noua

SAMSUNGAici eram la Schitul Sf. Ana… unde am ramas uimit. Andrei are de cativa ani o chemare spre Biserica. Uimirea consta in faptul ca atunci cand vezi un copil trezindu-se la ora 8 sa plece la biserica, si nu vrea sa manance pentru ca el trebuie sa ia anafura, ramai asa un pic pe ganduri. Si el nu se plictiseste niciodata… in fiecare duminica sau zi de sarbatoare are acelasi program. Cand eram mic si eu stateam pe la manastiri dar parca nu eram chiar asa 🙂

Si aici, la Schit, nu stiu ce i-a venit ca m-a intrebat cand il las si pe el o zi-doua. A intrat in vorba cu parintele. Afara i-am spus: Cum sa stai aici, nu te plictisesti, poate ti-e urat… dar el mi-a zis asa: „Nu, ca ma rog la Dumnezeu”. Uneori, mai deseneaza pe acasa, oameni in genunchi care se roaga in timpul rastignirii lui Iisus si tot felul de chestii. Se simte el in bine in spatiul acesta al Bisericii si ii fac mereu pe plac, il las oricand sa plece la slujbe, unde vrea. Este ceva foarte interesant. Mie, initial, mi s-a parut o curiozitate pur copilareasca, dar tot trecand timpul… 🙂

lumanari 2Rares sa aprinda si el o lumanare, adica el de ce nu 🙂 Mai apoi aveam sa urcam spre Cota 1400 unde el la telescaun ii spunea megascaun, a dat mana cu un politist, de fapt jandarm montan, pe care il chema Andrei, a vazut o doamna cu umbrela si uitandu-se la ea m-a intrebat: „aia de ce are umbrela?” 🙂 Si doamna auzindu-l, a venit repede spre el sa-i sopteasca razand „pentru ca ploua”. Lui nu i se parea 🙂 Prin padure, la intoarcere fugeau cum vazusera ei ca fuge infanteria stelara 🙂 🙂 I-am adus acasa ca pe niste purcelusi… cu betele dupa ei.

Rares fiind mai mic dar si mai rau 🙂 i se parea ca trebuie sa ne oprim in diverse locuri sa sapam, a vazut un copac pe drum si apoi arata spre altii ca vor cadea si ei tot pe drum si ca de ce nu i-a lipit cineva pe toti 🙂 La un moment dat i-am spus ca nu stiu cu cine seamana atat de zbuciumat si de incapatanat dar el avea lectia auzita si mi-a zis: „cu tine”… asa-i zice mama-sa, cand face un lucru rau seamana cu mine, cand face un lucru bun seamana cu ea 🙂

Azi nu am plecat nicaieri pentru ca tot ploua, marunt si continuu… nu este pentru copii 🙂 Ei stau si povestesc la cine-i asculta… aventura de ieri. Dimineata voiau sa plecam iar la „Sfanta Ana” 🙂

Stergerea „tatuajelor” de la Stancile Sf. Ana, Paula Seling sambata la Busteni, O Intrebare, Poze cu ursul prins in lat, Sfincsii in miniatura si Sfinxul

Am prea multe subiecte si prea putin timp… asa ca nu le dezvolt pe toate separate, ci, uite asa, le adun ca pentru o „ciorba”. Deschid insa articolul cu o piesa muzicala, un cantec superb de munte interpretat de 2 fete… care canta bine si mai sunt si imbracate 🙂 Cred ca asta imi place in primul rand, ca sunt imbracate… adica sunt din genul acela de femei care pot fi feminine fara a fi vulgare. Nu ma dau mai catolic decat Papa, dar o femeie este frumoasa si cu haine pe ea 🙂 🙂 Apropo de asta, zilele trecute circulam noi, trei baieti, cu jeepul prin Sinaia si strabateam un cartier. La un moment dat, in cadru apare o fata draguta, imbracata lejer, si se aude o voce: „O stiu pe asta, face rele!” 🙂 🙂 Noi, razand, am intrebat de unde stie? 🙂 El zicea ca prieteni din cartierul acela i-au zis…  gurile barbatilor bat orice 🙂 🙂 Deci, piesa:

O melodie de ascultat seara la o cabana sau in jurul unui foc de tabara

Primul subiect se refera la faptul ca acele mazgalituri de la Stancile Sf. Ana au fost sterse. Vandalizarea aceasta, care a avut loc in luna august, are si o explicatie. In acea luna, multi jandarmi montani au fost in concediu si nu au mai fost la antrenamente in acea zona. Prin urmare, pe traseele de alpinism de acolo s-au urcat altii, unii dintre ei fara pic de educatie si de responsabilitate… doar despre acel loc se vorbeste de pe la 1453. Nu trebuie sa cautam prin tot Bucegiul sau toata Sinaia unde scrie, trebuie sa mai si citim dinainte de a face pe undeva o deplasare. Unii habar nu au ce cauta pe la Sinaia, ma intrebau niste tineri unde este Cetatea Pelesului, acel loc neavand nici macar in poze aspect de fortificatie…

Instructorii Centrului Montan al Jandarmeriei Romane s-au mobilizat exemplar, ca si altadata, si in prezent acele inscriptii au fost sterse. Cercetarile initiate de mine conduc spre niste tineri din orasul Baicoi, jud. Prahova… acestia par a fi autorii.

1Multumiri instructorilor de la Centrul Montan din Sinaia

Al doilea subiect… cine trece pe la Busteni, nu ar trebui sa rateze un eveniment ce va avea loc sambata, o6.09.2014:

2In memoriam, inseamna ca a murit acel Liviu Vasilica… am aflat si eu azi… a, si era sa uit, un domn din Busteni m-a rugat pe Facebook sa-i promovez un produs, braga 🙂 Mi s-a parut initial un subiect greu abordabil, dar fiind localnic am trecut peste toanele mele… oricum nu stiam ce este aia braga, cum habar nu am care este telina si care este pastarnacul, nici nu cred ca am mancat vreodata asa ceva si nici ca ma intereseaza. Bun, fiind vorba de un mic comerciant local sa-i postez si lui chestia aceea, numita braga:

3Spune el, adica omul acesta are o terasa in centrul Busteniului numita „La Turcu”, ca braga este o bautura racoritoare: „Într-un centimetru cub de bragă dulce se găsesc 784500 de germeni, iar într-un centimetru cub de bragă acră, obţinută din bragă dulce, după cinci – opt zile, se găsesc 5850000 de germeni care pot reface flora intestinală saprofită a celui care a folosit tratament cu antibiotice”. Pentru cine este curios, nu l-am vazut in viata mea pe acest domn, poate el m-a vazut, dar daca m-a rugat de ce sa nu scriu despre ce face el…

Acum Intrebarea:

Cine ar putea sti unde se afla inima Reginei Maria? Am mai intrebat pe la diverse institutii, am cercetat, dar sunt intr-un punct mort. Inima a fost la Balcic, apoi la Bran… in prezent caseta in care se gasea inima este expusa la Muzeul National de Istorie… am fost si acolo sa o vad, caseta am vazut-o, dar nimeni nu stie unde este inima. Un ghid de acolo ne-a spus ca inima nu este in cutie si ca nici nu stie unde ar fi. Mi se pare incredibil, trebuie aflat… Poate stie cineva 😉

Legat de acel tablou deteriorat de care spuneam intr-un articol anterior, am aflat pictorul, i-am gasit si mormantul si casa unde a locuit, dar aceste informatii se vor regasi intr-un material viitor de care am mai vorbit. Nu are rost sa mai bat toba ca ma enervez pe mine in primul rand, totusi simt eu nevoia sa mai enervez si pe altii 🙂

Subiectul nr. 3 … ati auzit probabil ca pe la sfarsitul lunii trecute un urs a fost prins intr-un lat prin zona fondului cinegetic dambovitean Runcu. Iata si filmarea poate va amintiti:

Ursul a fost eliberat de colegii mei… si de la unul dintre ei am si pozele de mai jos:

4Bietul urs…

5Tot acel pamant a fost intors de ursul ce a incercat sa scape dintre acele sarme

6Operatiunea de salvare a ursului a costat, din cauza inconstientei unor localnici, cateva mii de lei…

Inca o data enunt acelasi punct de vedere, mai putin inteles… una este sa protejezi animalele ca in cazul de fata, cand le salvezi, si cu totul altceva sa vrei impuscarea unui urs care a ucis/atacat un om. Intotdeauna voi fi de parere ca viata unui om este mai importanta decat viata unui urs. Asta este, stiu ca unora nu le convine… dar de exemplu, daca ar fi dupa mine, as impusca toti cainii de prin padurile Abruptului Prahovean-Parcul Natural Bucegi. Ma enerveaza tare cand ii vad alergand caprioare sau cand aud ca un padurar mai descopera oase de ied prins de caini… nu trebuie sa stai la discutii… mai ales cu „ecologisti” care protejeaza doar in mediul virtual si nu ar cobori in planul real sa stranga macar un pet din fata blocului, imi place ca problemele sa se rezolve rapid si eficient. Legea spune ca nu au ce cauta cainii vagabonzi prin ariile protejate, precum si ca pot fi impuscati… si cum hingheri nu sunt prin padure, nu are cine sa-i prinda. Iubesc cainii, dar nu pe cei de prin padure sau pe aceia care umbla brambura pe strazi. Imi plac ursii, dar nu aceia care coboara in cartierul Silva din Busteni si care umbla seara pe strazi, ajungand pana in centru… localnicii nu mai au gaini, ursii sar garduri, rup cotete si se servesc… iar Ocolul Silvic Azuga nu are solutii.

Ca asa este la noi… cand ursul ia viata unui om, se gasesc multi sa tina cu ursul, cand ursul le vine in propria curte si le prada cotetele, spun ca de ce nu sunt impuscati si ursii astia, ca s-au inmultit excesiv 🙂 Cum am spus deseori, totul este pana cand un lucru interactioneaza cu noi direct si ne afecteaza, apoi schimbam placa 🙂 Sunt 2-3 ursi care vin pe la Silva, solutia, din punctul meu de vedere, nu este relocarea sau altceva care ar presupune costuri foarte mari iar rezultatele ar lipsi. Nu degeaba Administratia Parcului Natural Bucegi a distribuit pliante si a lipit afise cu „Nu hraniti animalele salbatice! Un urs hranit de om este un urs condamnat la moarte!”… un urs care colinda seara de seara strazile din Busteni nu se mai adapteaza in veci la viata salbatica… dimpotriva, nu-i va mai fi teama de om si nu-l va mai evita. Astfel ca, te poti intalni cu el prin padure si nu mai fuge de om, ci dupa el.

Al patrulea subiect – este un domn in Busteni, Ionas Andrei, ei bine, pe el il cunosc 🙂 Pe contul sau de Facebook am gasit…. o armata de Sfincsi in miniatura, care arata foarte bine. Iata si doua imagini:

7

8Chiar imi plac, parca ar fi „armata de teracota” 🙂

Merita adusa in in atentie si o poza luata tot de pe Facebook si postata de femina.ro. Este o poza foarte reusita cu Sfinxul din Bucegi:

femina.ro

Mai erau 2-3 aspecte, dar deja este prea mare articolul si devine obositor pentru toata lumea 🙂

Veste rea: Vandalizare la Stancile Sf. Ana, se cauta autorii… Veste buna: incheierea unei actiuni de ecologizare

Exact asa cum spunea Radu – UnBolovan pe site-ul sau, la Stancile Sf. Ana, persoane lipsite de bun simt si de educatie, au mazgalit cu vopsea Peretele cu Icoane. Stiti, este destul de trist sa vezi ca nu exista un minimum de cultura… vorbim despre un loc religios, crestin, atestat de pe la 1453. Vechimea si semnificatia acestei zone de la Stancile Sf. Ana ar trebui, teoretic, sa creeze niste probleme de constiinta. Suplimentar, un panou te avertizeaza, chiar de la intrarea pe drumul ce ajunge la baza acelor stanci, ca acestea sunt monumente ale naturii. Degeaba, insa! La educatie, civilizatie, vom fi deficitari o vreme indelungata.

Iata si in ce au constat actele huliganice de la Sf. Ana:

SAMSUNGPeretele cu Icoane… la baza caruia unii au ajuns pentru prima oara dusi de altii, ca la Cantonul Schiel

SAMSUNGCu vopsea verde, „TACI 2014”

SAMSUNGUrme istorice reabilitate anul trecut… bine ca sunt destul de sus fata de sol

SAMSUNGInca o „inscriptie”

SAMSUNG

SAMSUNGAu mazgalit in multe locuri

Cateva peisaje si de la Stanci:

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

Dupa cum ii spuneam lui Radu, am mers mai multi, care au o treaba cu mediul la modul real si care mai si fac, nu doar dau din gura fara rezultat… la Stancile Sf. Ana. Avand experienta mazgalelilor de la Sfinx, unii responsabili din domeniul mediului au spus ca vopseaua se va lua foarte greu. Altii au recomandat o solutie speciala, comandata pe net… In fine, am stat eu aseara si m-am gandit putin, ca doar nu degeaba se supara unii pe mine ca mai si fac 🙂 astfel ca azi a fost ocazia potrivita de a pune in practica o idee.

SAMSUNGLanga Grota Pustnicului era o „alta opera de arta”… ei bine, nu se lua vopseaua cu ce stiam noi. Dar:

SAMSUNG

SAMSUNGIdeea functioneaza, vopseaua se poate sterge fara sa ramana urme… insa va fi de durata actiunea. Ca sa stergi o astfel de mazgaleala, dureaza intre 30 si 60 de minute. O vom face si pe asta, tot la propunerea mea… ca sa mai aiba ce prostii sa mai scrie o tristete de redactor. Bucegi Natura 2000 nu exista doar in virtual, spre deosebire de altii, care neavand ce face, scriu ca sa se afle in treaba, isi cresc artificial traficul si se mint ca inseamna ceva in lumea reala a Bucegilor.

ACUM,

Daca ati fost pe la Stancile Sf. Ana de curand si ati observat tineri care fac alpinism, s-ar putea sa stie cineva cine sunt „pictorii”. Sunt doua persoane pana in 20 de ani, fiecare cu o inaltime de maximum 1,70 m, unul s-ar putea sa fie stangaci. Acolo unde a scris „Taci 2014”, la inaltime, a stat in coarda, nu avea cum ajunge altfel. Daca le recunoasteti de pe undeva „semnaturile”, nu ezitati sa scrieti aici.  Deci, nu avem de-a face cu niste copii care s-au distrat, nu sunt multi care fac alpinism la Stancile Sf. Ana.

Trecand, mai departe, la vestea buna…

Este foarte clar ca nicio institutie nu poate supraveghea drumurile forestiere. Daca s-ar realiza lucrul acesta, s-ar stopa rapid degradarea mediului. Exista o propunere acum un an sau doi, ca drumurile forestiere din Romania sa fie date in paza Jandarmeriei, dar nu s-a si materalizat acest lucru… putini sunt politicienii care ar dori acest lucru, din lemn se scoate o multime de bani. Astfel ca, pe marginile drumurilor din Bucegi sunt aruncate periodic tot felul de deseuri. Foarte rar autorii sunt si prinsi, ramanand pe seama celor care doresc sa mai stranga ce se arunca. Altfel, daca ne-am obisnui toti asa, ca nu se poate face nimic, ca suntem fara educatie, padurile ar arata ca vai de ele… Si asa, imediat ce va veni toamna, vom vedea si mai multe gunoaie, unele fiind acum ascunse de vegetatie…

La articolul din data de 15 august, publicasem si doua imagini cu zeci de saci aruncati pe marginea unui drum forestier. Am spus ca s-a stabilit o actiune de ecologizare… aceasta s-a incheiat, sacii au fost luati de acolo. Simplu si rapid. Daca vrei sa faci ceva, trebuie sa te implici putin…

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGGata, nu mai sunt, locul este curat… cat va sta asa

SAMSUNG

SAMSUNGNu postez ca sa-mi multumeasca nu stiu cine… ideea a fost intotdeauna de a condamna astfel de atitudini, de aruncare a tot ceea ce nu iti mai foloseste… prin padure. Laude nu am nevoie, oricum eu fac atatea aproape zilnic, incat nu simt nevoia de a primi aprecierile cuiva. Insa, actiunile acestea, ca se vor sterge mazgalelile de la Stancile Sf. Ana, ca s-au luat din padure 34 de saci cu deseuri, trebuie aduse in atentia iubitorilor de natura, oamenilor cu o anume educatie. De aceea este si un privilegiu sa se comenteze aici, pentru ca nu orice incult isi poate scrie ineptiile. Locuri de refulare sunt pe site-urile care fac orice pentru audienta… si permit orice. Insa impactul asupra comunitatilor al acestor site-uri este aproape nul.

Prezentarea unor astfel de actiuni creste gradul de responsabilizare, adica, daca eu pot lua niste saci din padure, altii pot sa nu arunce sau pot si ei face la fel in zona lor… sau poate ii vede cineva pe aceia care arunca si atunci lasam legea sa vorbeasca pe intelesul faptuitorilor. Si trebuie spus un lucru foarte clar… in atributiile mele nu stau strangerea gunoaielor, stergerea urmelor actelor de vandalizare, etc… nici nu raspund la comenzile cuiva, pentru ca in cele mai multe cazuri, eu propun prietenilor din domeniul mediului ce sa facem pentru mediu. Nu ma obisnuiesc si nu ma voi obisnui cu anumite atitudini… de 100 de ori daca arunca acolo cineva saci de deseuri, de 100 de ori merg si-i iau. Altii nu gandesc asa, pentru ca in fata tastaturii, singuri in noapte, rad sau li se pare ridicol…in sinea lor isi dau seama ca niciodata nu vor putea face ceva oarecum asemanator 🙂 Pentru ca nu au credibilitate in fata institutiilor implicate in Parcul Natural Bucegi si pentru ca nu au incercat niciodata sa faca anumite lucruri… la modul faptic. Din punctul meu de vedere, nu fac nimic special… alte lucruri le consider eu speciale, nu chestii din acestea minore.

Daca am reusit sa obtin sprijinul Directiei pentru Cultura Prahova si al Primariei Sinaia pentru ca acest vestigiu istoric, Peretele cu Icoane, sa devina parte din patrimoniul cultural national, si sper sa vedem acest loc figurand in lege, nu este pentru a ma acoperi eu cu „glorie” sau din alt motiv… ci pentru a pastra si pentru altii anumite valori. De aceea spuneam ca eu nu pot merge la mare, nici daca gratuit mi-a dat cineva posibilitatea, deoarece nu pot sta locului, simt nevoia sa fac anumite lucruri acum, cat sunt tanar. La mare poate ma voi duce eu dupa 60 de ani sau in alta viata. Am 35 de ani si multe, multe planuri si proiecte de dus pana la capat, obiective de realizat, alaturi de oameni care cred in mine, ca unii se mai pierd pe drum, atat poate fiecare… si nu vreau sa am concediu, timpul nu sta dupa mine… am sa ma relaxez stergand mazgalelile acelea.

SAMSUNG

1 ianuarie: Statistici si Proiecte, Directii si Atitudini

LA MULTI ANI, DRAGI PRIETENI AI BLOGULUI BUCEGI NATURA 2000!

Va doresc ca anul 2014 sa va intreaca asteptarile…

Cat despre ce anuntam ca va fi „altfel” pe acest blog, va invit sa cititi ceva mai jos. Mai intai, statisticile trimise de WordPress. In aceasta zi, 01. 01.2014, s-a pasit in alta suta de mii de vizualizari. Cred ca in 2014 blogul va atinge un milion de vizualizari. Asta o spun asa, in loc de introducere. Niciodata nu s-a pus problema vreunui scor, publicitate sau altceva…

I. Statistici:

Cei mai activi comentatori in 2013, pe acest blog, au fost, potrivit WordPress:

  • 1 Camelia 451 comments
  • 2 un.bolovan 211 comments
  • 3 criscar50 165 comments
  • 4 mariana 154 comments
  • 5 supernaturalvibes 103 comments

The Louvre Museum has 8.5 million visitors per year. This blog was viewed about 250,000 times in 2013. If it were an exhibit at the Louvre Museum, it would take about 11 days for that many people to see it.

In 2013, there were 259 new posts, growing the total archive of this blog to 1,208 posts.

The busiest day of the year was August 23rd with 7,327 views. The most popular post that day was Mafia din Busteni vs. Statul Roman: 3-0! Vandalii au smuls cu jeepul bariera ce inchide drumul spre Babele! Autorii morali? Doi politicieni iresponsabili! .

That’s 104 countries in all!
Most visitors came from Romania. The United States & Germany were not far behind.

Se mai observa cate articole s-au publicat in 2013, ca in ziua de 23 august au fost cam 7300 de vizualizari, nr. de vizualizari pe anul 2013, precum si 104 tari din care au provenit cititorii…

V-am mai spus eu ca nu exista in Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi un alt site, blog, mai vizitat ca acesta. De retinut ca WordPressul nu contorizeaza propriile mele vizite. Deci pot sa intru intr-o zi de o mie de ori, ca nu se contabilizeaza. Am mai zis 🙂

3

II. Proiecte

Anul 2014 este anul proiectelor. Sunt implicat in alcatuirea multor proiecte ce tintesc atragerea de fonduri europene. Sunt consultant, consilier, expert pe probleme de mediu in diferite proiecte ce se vor desfasura in Parcul Natural Bucegi si nu numai, in domeniile Mediu si Turism.

In afara de acest lucru, ce sper eu ca va fi incununat cu succes, va prezint astazi si un proiect la care va fi nevoie de sprijinul cat mai multor oameni. Si la celelalte va fi nevoie, dar la acesta cu atat mai mult.

Este adevarat, sunt unul dintre cei mai buni cunoscatori ai Bucegilor, nu este o lauda, ci o realitate. Stiu ce merge si ce nu merge ca si investitie, cunosc oamenii si locurile, stiu ce este real si ce nu este. Am sapat prin Bucegi, am intrat prin pesteri, am facut atatea incat nici nu pot sa le spun, dar asta doar pentru a cunoaste acest munte. Evident, invat zilnic, si la batranete voi fi Wikipedia Bucegilor 🙂 🙂 🙂

Proiectul de care va spun este in mintea mea de cand parintele Ioanichie Soncutean a inceput sa ridice schitul Sf. Ana. Se intampla prin 1995, eram in primul an de liceu. Schitul, insa, a fost finalizat abia in perioada 2008-2010.

Intotdeauna am fost contrariat de ridicarea acestui schit. Pentru ca acest schit nu are, in afara de nume, legatura cu fostul schit Sf. Ana. Acesta din urma a existat la baza Stancilor Sf. Ana si a fost intemeiat de aceia care au fugit din calea turcilor, dupa caderea Constantinopolului (mai, 1453). Schitul a fost edificat in anul 1453, potrivit datelor de la manastirea Sinaia, si a fost o constructie mica. Acest schit este prima constructie religioasa a Vaii Prahovei. Ortodoxismul in Valea Prahovei acolo s-a nascut.

Ei bine, noul schit Sf. Ana se afla la circa 2 km de Peretele cu Icoane de la Stancile Sf. Ana, locul de odinioara al fostului schit. Noul amplasament nu are nicio legatura cu istoria monahala, comună este doar denumirea de Sf. Ana.

1Actualul schit

Desi locul initial este plin de marturii istorice, inscriptii si picturi, si orice om interesat stie ca acolo a fost leaganul ortodoxismului in Valea Prahovei, intreaga zona de la Stancile Sf. Ana este azi in paragina, este un loc unde oricine poate face ce pofteste. Personal, am fost deranjat de aruncarea in anonimat a primului loc monahal al Vaii Prahovei.

Nu vreau sa intru in detalii prea mult…in perioada 2004 -2006 am purtat discutii cu cei de la Patriarhie, am primit si cand traia Patriarhul Teoctist o adresa de la el pe aceasta tema…mi-au cerut dovezi. Cand am alcatuit un studiu presarat cu dovezi din manastirea Sinaia si cu nume de calugari, Patriarhia nu mi-a mai raspuns. I-a deranjat adevarul, banuiesc eu.

Anul trecut, in 2013, cu sprijinul mai multor autoritati si oameni credinciosi, a fost restaurata icoana de la Stancile Sf. Ana, a fost un articol amplu publicat pe blog. Restauratorul picturii a mentionat ca ultima repictare a avut loc in anul 1905, dar erau culori de dinainte de anul 1900. Nimeni nu stie cand s-a pictat prima oara acea icoana. Nimanui nu i-a pasat de acest loc religios si toti s-au concentrat pe schitul din apropiere de Cota 1400.

2Urme istorice la vechiul loc al schitului

Intotdeauna am fost de parere ca trebuie ridicat un schit la baza acelor stanci, pe locul original, si nu in alta parte. In data de 29.12.2013 urcam spre Cota 1400 cu niste prieteni. Am intalnit pe unul dintre ucenicii parintelui Ioanichie. Acest calugar l-a avut drept duhovnic pe parintele Ioanichie, inca de prin anii 1980…

Ei bine, calugarul ne-a spus niste lucruri pe care eu le aveam fixate in minte de multa vreme. Dumnezeu i-a pus vorbele potrivite in suflet si acestea, o data spuse, au rodit in toti aceia care ascultau. Ce spunea el?

„Trebuie ridicat un schit, jos la Stanci, acolo trebuia de la inceput!”

Asadar, ne-am propus sa ne interesam de statutul juridic al terenului, de avize si aprobari, de acceptul Patriarhiei…apoi dupa obtinerea actelor sa fie gasiti si banii. Evident, acolo trebuie o constructie redusa ca dimensiuni, sa se integreze in peisaj. Nu sunt adeptul ridicarii de biserici asa oriunde, dar aici trebuie una, este mult mai justificat, de care sa se ingrijeasca 2-3 calugari.

Asta doream sa va aduc la cunostinta: in 2014 vor trebui incepute demersurile de ridicare a unui schit la baza Stancilor Sf. Ana. Vorbele calugarului erau parca aceleasi cu cele din mintea mea. Va reamintesc ca acel loc istoric este la indemana oricui si ca de data recenta, din nou au fost mazgalite cu vopsea imprejurimile… Viata monahala la baza acestor Stanci a continuat pana in perioada razboiului de independenta 1877-1878, cand in acel loc era atestat pustnicul Inochentie, vizitat de personalitatile politice ale vremii.

III. Directii si Atitudini

Blogul Bucegilor va ramane calibrat pe protectia mediului, cu scopul direct de a face mai departe lucruri folositoare pentru mediu si turism. Este un an in care investitiile in Bucegi, adica acele proiecte aplicate haotic, par a lipsi, pentru ca nu sunt bani. Vremurile cand unii se lafaiau pe bani publici si risipeau banii pe tot felul de prostii, de genul locatii ridicate in 2012 si inchise in 2013, ce au necesitat costuri de circa 20 miliarde lei vechi fiecare…s-au cam dus.

Nu mai sunt bani de risipit aiurea. Poate ca mai vor cate unii sa fure si vor mai face unele chestii, dar nu va mai fi la fel ca in alti ani. Acum, cine obtine fonduri europene traieste, cine nu, da inapoi mult sau dispare…

In plus, reprezentantii legii au intervenit, sunt dosare penale, o multime de amenzi, multe altele. In 2014 este destul de periculos sa mai faci prin Parcul Natural Bucegi ceea ce iti trece prin minte. Administratia Parcului vrea sa introduca o taxa de vizitare, pe care eu o vad drept o masura civilizata si benefica pentru aria protejata. Soferii de jeepuri au inceput demersurile pentru constituirea unei asociatii. Au fost prinsi braconieri; un om al legii din Valea Ialomitei este cercetat pentru diferite fapte…in tot ce s-a intamplat in unele locuri prin Bucegi, un mic rol l-a avut si acest blog. Altii scriu vorbe, noi prin Bucegi am presarat fapte…si cu ajutorul lui Dumnezeu vom mai face multe altele.

Asadar, in 2014 nu mi-am propus conflicte cu nimeni. De o perioada, putini au mai fost luati la tinta pe aici. Acum, in 2014, este ocazia potrivita de a se mai face ceva si pentru acest munte pe care noi, romanii, l-am mostenit de la alti inaintasi si pe care trebuie sa-l redam cat mai bine si generatiilor viitoare. Traind momentul si prinsi in valtoarea unei societati ce evolueaza in degringolada, scapam din vedere faptul ca in spatele nostru ramane ceva, bun sau rau. Ziua trece, actiunile, vorbele, gandurile raman undeva, nu ramane nimic, zero sau vid, cum poate gandim in sinea noastra. Anumite evenimente sau lucruri se produc la o scara pe care mintea umana nu o intelege suficient, nu exista coincidente si intamplari, exista doar fapte produse cu un rost, bazate pe ceva.

Pe acest blog, s-au adunat in timp niste oameni extraordinari, pe toti ii leaga Bucegii. Oare de ce? Ce au acesti munti asa de atractiv? Simtiti, stiu, dar nu puteti explica…poate ca matricea, originile 🙂 Unii sunteti rude cu fosti angajati ai Casei Regale, lucrati in Bucegi sau aveti la baza formare religioasa. Mai sunt aceia care au venit in Bucegi de cate ori au reusit, pentru ca au simtit chemarea muntelui…nu drumetia si ruptul picioarelor pe pantele muntelui, cum au spus cate unii, nu privitul peisajului i-au facut sa vina.

Nevazute, niste fire ale Constiintei te leaga de Bucegi. Cand ajungi in anumite locuri din acest munte si stai singur sa aprofundezi, sa te gandesti la viata si altfel, iti apar niste exprimari pe care le respingeai cu scepticism: „Parca este ceva!”, „Nu-i asa ca este ceva?!”. Simti ceva dar nu stii sa spui, pentru ca mintea nu are pe ce sa aseze noul sentiment. Te rogi la Dumnezeu sa te lumineze, daca tu crezi ca este ceva 😉

5

In niciun caz piramide sau ca te duci prin munte pana in Tibet si Egipt. Stiti ca in noi vorbesc multe voci, nu o poti descoperi pe aceea reala imediat, pentru ca suntem prinsi in lume si in obiceiuri care nu au nicio treaba cu adevarul. Nu traim doar pentru burti, bani, putere si condus alti oameni…mai avem si alte lucruri de facut in viata. Este greu de dezbatut sau scris pe acest subiect, deoarece in cuprinsul Bucegilor, si nu numai, au fost semanate nebunia si ratacirea, acum oricine cu ceva dictie poate trage dupa el 2-3 persoane si asa deturneaza adevarul. A vorbi despre anumite lucruri va fi doar o alta forma de nebunie…

Raman valabile si in 2014 regulile de comentare pe acest blog, afisate la rubrica „Despre Mine”. Imi scria cineva prin noiembrie, deranjat ca nu-i postam comentariile, ca nu am auzit de libera exprimare 🙂 Aici nu este libera exprimare in sensul dorit de fiecare, care cum i se pare. Este absurd sa invoci dreptul la libera exprimare cand nu ai identitate reala si injuri pe altii. De asemenea, aceeasi linie va fi mentinuta si cu zicerile unora, menite a arunca in ridicol opiniile celor ce scriu pe aici, a semana scandal sau a lovi in terte persoane publice. Deseori am spus ca unele lucruri sunt cum mi se par mie, dar ofer suficiente detalii ca oricine sa traga propriile concluzii. Ma duc si eu cu oistea in gard, dar mai si revin, nu o tin asa, ne mai revenim si noi 😉 Asa este firea umana!

7

Ma intalnesc pe strada uneori cu aceia care scriu prostii pe aici si pe care le vad doar eu si ei. Doar nu credeti ca scriu prea multi aiurea. Scriu tampenii, oameni cu care am fost prieten, am lucrat impreuna…care se straduiesc sa vada cu totul altceva. Eu ii stiu pe fiecare in parte, mi-e rusine sa le spun ca sunt doar niste oameni ce isi pierd timpul de pomana. Un prieten din presa scrisa spunea acum cateva luni, anonim evident, ca se va afla ca eu sunt platit ca sa scriu pe blog 🙂 Adica pe mine ma plateste cate cineva sa scriu despre altcineva 🙂 Nu s-a putut desprinde de ideea ca nici macar ipoteza nu poate fi luata in considerare, pentru ca unii chiar asa functioneaza, ca niste tonomate in care bagi bani si ei scriu la comanda. Este plina asa-zisa presa de treburi din acestea…de aceea se orienteaza oamenii spre Facebook si bloguri, sunt surse ce devin mult mai credibile.

Mai spunea ca fanii mei vor fi dezamagiti sa afle asta 🙂 🙂 Bietul de el, pai eu sunt vreo vedeta, fac ceva extraordinar ca sa am fani? 🙂 Eu cunosc oameni si imi urmez crezul de a face ceva pentru mai multi. Unii lucreaza ca ingrijitori pentru copii, altii sunt profesori, etc, fiecare trebuie sa facem ceea ce stim. Dar sa facem, nu sa trecem prin viata asa ca insectele…Unii nu vor intelege niciodata ce film ruleaza pe acest blog. Ii roade invidia, ii roade prostia, nimicnicia…De aceea, nici nu le tai bilete 🙂 🙂 Ma refer la aprobarea comentariilor.

Insistam in 2014 pe altceva. Nu mai tindem sa demonstram ilegalitati, pentru ca se vor petrece la scara mai mica decat in alti ani. Consider ca in acesti ani am reusit sa determinam unele institutii sa lucreze impreuna. In prezent, sunt mult mai pregatiti si vor gestiona destul de bine unele situatii. Nu sunt bani de furat, nu sunt nici proiecte de aplicat prin Bucegi la scara mare…si nu are rost sa ne pierdem timpul cautand si urmarind pe oricine. Trebuie facut acum cat mai mult cu bani europeni. Mai scriem despre natura, mai facem si alte lucruri prioritare, dar in 2014 nu mai smulge nimeni bariera de la Piatra Arsa, ca exemplu… Institutiile statului si-au facut datoria.

6

Dusmanii de ieri sunt prietenii de astazi. De la „il prindem si il aruncam pe munte prin vreun cotlon”, azi ne salutam cordial. Nu pentru ca le este teama, ci pentru ca incet-incet si-au dat seama de adevar, toti se obisnuisera cu ilegalitatile, era o rutina, nimic important. Insa ei aveau alte atributii…acum sunt constienti de rolul lor in Parcul Natural Bucegi.

Sanatosi sa fim, ca mereu va fi loc de fapte bune in Bucegi! 🙂 Mai si invatam unele lucruri…

Este bine! 🙂

Restaurarea icoanei seculare de la Stancile Sf. Ana…si altele, tot religioase: Moaste la Manastirea Caraiman, Catedrala din centrul Predealului!

In urma cu o saptamana, pe 7 septembrie, scriam un articol, denumit partial: „Intoarcerea la inocenta!”. Pentru ca asa a fost acea zi, o intamplare curata a vietii.

In acea zi, un plan initiat de Radu-UnBolovan s-a materializat. Pe 7 septembrie 2013, dupa circa un an de la initierea demersurilor, a avut loc un moment ce va ramane in istoria Parcului Natural Bucegi. A fost unul dintre lucrurile bune ce se fac pentru acest munte si implicit pentru aceia care cu bun-simt il viziteaza! Sau…cu dedicatiile aferente 🙂

Acum un an de zile, mergeam cu Radu Bolovanul la Stancile Sf. Ana sa privim icoana pictata pe stanca in urma cu cine stie cati ani. Vremea fiind rece, nu a permis ca pictorita contactata de Radu sa restaureze icoana Sf. Ana, astfel ca a fost amanat totul pentru vara lui 2013. Coincidenta sau nu, slujba de resfintire a icoanei a avut loc cu o zi inainte de 8 septembrie 2013-Nasterea Maicii Domnului si cu doua zile inainte de Sf. Ioachim si Ana.

La sfarsitul lunii august, departe de ochii curiosilor, intr-un fel de anonimat, au demarat lucrarile de restaurare…astfel de lucruri asa se fac, departe de mandria si orgoliile omenesti.

Multumiri pentru aceasta fapta mare, urmatorilor: Radu UnBolovan-initiatorul si coordonatorul lucrarii, pictoritei Cerasela Ciuca-restaurator renumit, printre altele a restaurat picturi pe la Voronet, d-lui Horia Iuncu si Administratiei Parcului Natural Bucegi, Jandarmeriei, parintelui Tanase Benone, d-lui Sarateanu-SC Comsar Total si intregii asistente prezente cu respectiva ocazie…fiecare cu rolul sau in aceasta poveste…putin din fiecare dintre cei aflati acolo pe 7 septembrie 2013 va ramane imprimat prin acele locuri…

Invitatii si nebunii cu presa, sarbatorirea evenimentului sau taieri de panglici nu s-au facut. A fost un lucru realizat cu modestie, cu evlavie, fara publicitate inutila.  Cu toate acestea, in acea zi s-a scris o fila de istorie: icoana celui mai vechi loc religios al Vaii Prahovei, atestat la 1453, a fost restaurata dupa mai bine de 100 ani. Ultima actiune de acest gen a avut loc in anul 1908.

7 septembrie 2013 a fost o zi unica, plina de frumos, emotie, ganduri si fapte curate, o adevarata intoarcere la inocenta sau „ce zici? daca am fi aici peste 2000 de  ani?”. Intrebarea care a suscitat imaginatia unora, intr-un fel in care nu s-ar fi asteptat nimeni.

Bucurati-va, asadar, ca dupa 105 ani a fost restaurata principala urma religioasa a Vaii Prahovei si muntilor Bucegi. Se poate vizita oricand acel loc, drumul este inchis insa cu o bariera, „obstacol” reamplasat de conducerea Muzeului National Peles si de mine in 2012 – o alta poveste. De la bariera se merge cel mult timp de 5 minute pe jos pana la acel loc religios…

Sa aveti numai ganduri bune cand pasiti prin acele locuri incarcate de istorie!

1Drumul spre Stanci

2In timpul slujbei

3Resfintirea

4„Ce zici? Daca am fi aici peste 2000 de ani?” 🙂 – cliseu reluat din data de 7 septembrie

Acum poze din timpul restaurarii:

4Schela facuta de angajatii SC Comsar Total

5Anul 1863…am pozat inscriptiile pentru ca in viitor, poate vor disparea

6La aceasta :)) 1943-Jana si Nicu, adica acum 70 de ani…cred ca au murit de mult! Poate si altii se vor uita la poze peste inca 70 de ani si noi nu vom mai fi 😉 Bine ca raman pozele 🙂

Oare daca as scoate tot blogul la imprimanta color, cate mii de pagini ar insemna si ce cost ar fi? Ma intreb acum pentru prima oara. Dar oricum au cei de la Primaria Busteni cel putin 1000 de pagini. Fiecare articol era acum cateva luni printat, conspectat, subliniat si apoi dus pe masa primarului si a altora din institutie. Sa vada si acestia ce nenorociri fac eu, cate rele…inamicul :)) Dar eu facand prea multe lucruri bune, i-am dezamagit si cred ca au abandonat. Mai fac asa cate o informare de cateva pagini…si eu chiar ma bazam ca va exista o arhiva a blogului pe la primarie 🙂

7Nisa veche sapata in stanca, odinioara acolo era un text cu litere chirilice

8Icoana in curs de restaurare, dupa 2 zile de munca…folosindu-se o pensula foarte mica, necesara la reparatii si detalii

14Aproape refacuta

9Acestea sunt Peretele cu Icoane si Grota Pustnicului de la Stancile Sf. Ana – cel mai vechi loc religios al Vaii Prahovei

11Tot luna august, dar alt an…1869. Ador sa privesc si sa citesc chestii din acestea, pot sta ore in sir si nu simt ca trece timpul 🙂

12Tricolorul…nu se vede de la sol, decat cu mare atentie. Am avut noroc cu schela si am pozat in detaliu. Cine stie ce vechime are si acesta…

13Una dintre cele mai clare inscriptii pastrate

Dupa cum vedeti, am postat cateva imagini, ca am facut multe-multe, pentru a va arata si importanta istorica a acestui loc. Singura protectie a zonei Stancile Sf. Ana este una din punct de vedere al mediului…sunt declarate monument al naturii. Din nefericire, Peretele cu Icoane nu este monument istoric, desi ar fi trebuit sa fie, nu este in niciun patrimoniu…este de izbeliste. Desi un loc istoric, religios, se afla insa in paragina. Pe 7 septembrie 2013, datorita in principal sinaianului Radu-UnBolovan, -este meritul lui in primul rand-, s-a refacut partial acest perete.

Cu voia lui Dumnezeu, ce a mai ramas, va fi restaurat in 2014!

La randul sau, Radu a detaliat aceasta actiune, cu bunul sau simt caracteristic, pe site-ul propriu:

http://www.unbolovan.com/2013/09/11/restaurarea-icoanei-de-la-stanca-sfanta-ana-din-sinaia/

….

Sa continui, cu partea a doua a titlului.

15Asadar, daca mergeti astazi la hramul Manastirii Caraiman din Busteni, veti gasi moastele Sf. Imparati Constantin si Elena. Nu uitati insa ca niciun fel de astfel de relicva sfanta nu face minuni pana cand nu-l primiti pe Dumnezeu in suflet.

Tot legat de Sf. Imparati Constantin si Elena, pot sa mai adaug ca acesta este si hramul unei grandioase biserici din statiunea Predeal, numita de cei de pe aici si din Valea Prahovei, catedrala. Probabil datorita constructiei impozante. Intr-o seara, am pozat-o din DN 1. Ma gandeam cu ce ocazie sa public pozele si iata ca a sosit momentul:

16

17

18O constructie superba, intr-un oras frumos, linistit

Ce faceam oare in anii trecuti pe 14 septembrie? In 2010, pozam garile din Valea Prahovei, transformate in santiere, in 2011, eram la manastirea Caraiman la slujba, dupa ce cu o zi inainte participasem la stingerea incendiului din zona Piciorul Babelor, in 2012, pe 14 septembrie ma pregateam pentru maratonul din muntii Ciucas, ce avea loc pe 15.09, dupa ce pe 13.09. am fost prin Valea Bucsoiului, intr-o poiana superba. In 2013…sa vedem pe unde voi fi 🙂

REVENIRE 15.09. Ieri a fost Ziua Crucii, unde puteam sa fiu? Decat printre cruci 🙂 Voi scrie saptamana viitoare! A fost foarte frumos!

Sa aveti o zi frumoasa!