O minune a naturii si un exemplu de civilizatie: Platoul Pietrei Mari

Uneori, lucrurile se petrec pe neasteptate si momentul te surprinde initial, pentru ca apoi sa iasa totul cum trebuie 🙂 Am ajuns pe platoul muntelui Piatra Mare, acum cateva zile. Muntele acesta, unul dintre cei 4 munti care inconjoara statiunea Predeal, este si el sit Natura 2000. La taierile din satelit postate de Facebook, nu ai zice ca este. Una este sa exploatezi ca la carte, si alta sa chelesti versanti cum am vazut pe la Timisul de Sus. Bine, si treaba asta este legala, pentru ca poarta numele de „taieri in parchete mici”. La ras se pot taia 2 hectare… dar este cu dus si intors chestia aceasta. Daca in acte scrii ca inclinatia versantului are o anumita valoare, poti taia. In teren, e posibil ca inclinatia versantului sa fie alta, si sa nu ai voie de fapt, sa tai. Asta se observa doar daca este cineva preocupat…

Iata insa cateva cadre montane care dau un suflu nou realitatii omenesti 🙂

In centrul Platoului este cabana Piatra Mare… o constructie mica dar primitoare.

Tot felul de frumuseti sunt inghesuite prin acest loc.

Brasovul il ai la picioare

Nu departe de cabana, sunt locuri perfecte de amplasat corturile.

Cu masina pe aici, nu cred ca se va ajunge in urmatorii 50 de ani.

Intr-o zi de week-end, platoul abunda de oameni, mai ales daca se anunta vremea buna.

Cu toate acestea, nu vezi un gunoi, un pet, un ambalaj, nimic.

Mai multe puncte de belvedere… acestea sunt perfecte pentru servirea mesei. Totul este sa ajungi primul.

Pe fiecare stanca se afla cate un grup de iubitori ai muntelui.

Prima stanca

A doua stanca

Monumente naturale care supravietuiesc in principal, pentru ca nu oricine poate ajunge prin aceste locuri.

Ruinele fostei cabane de pe Piatra Mare.

Prima cabana de pe Piatra Mare a aparut inainte de 1900.

In interiorul cabanei sunt tot felul de amintiri, este recreat un cadru istoric, cu imagini si obiecte de demult.

Cabana fiind mica, sunt cazati in primul rand cei care fac rezervare.

O schita cu traseele se afla in apropierea cabanei.

Dar, o chestie cu adevarat frumoasa, pe care nu o veti vedea niciodata in Bucegi de exemplu, din „ratiuni” evidente 😉 este amenajarea unui izvor nu departe de cabana si semnalizarea acestuia cum se cuvine.

Adica, prin acest munte unii se gandesc si la altii, spre deosebire de anumite locatii turistice unde nu ai incotro si trebuie sa cumperi de la acestea. Nu o sa vezi in Bucegi, un indicator pus la o cabana, care sa te indrume spre un izvor. Ideea este de a consuma de la cabana, ce sa-ti iei tu apa din padure :))

La Piatra Mare, lucrurile sunt altfel:

Spre izvor

Nu as fi bagat prea tare de seama, daca nu as fi auzit un turist ca intreaba pe cineva de la cabana, unde gaseste apa. Si acela i-a raspuns din bucatarie sa urmareasca marcajul ca izvorul e aproape. In Bucegi nu am auzit niciodata un astfel de sfat 🙂

Vreo 5 magarusi folositi la transportul celor utile pe la cabana, zburdau liberi printre floricele si oameni 🙂 Zici ca ai nimerit cine stie pe unde si te uiti asa, cum acest platou impleteste oameni si natura.

Poze cand plecam, oamenii apareau de pe diverse trasee. Mai toti treceau si pe la cabana sa comande cate ceva.

Pana si indicator spre o toaleta aveau 🙂

Da, si sunt si jnepeni pe acest munte. Cineva ma intrebase mai demult.

Asadar… e foarte frumos si pe aici, de stat pe iarba cu orele. Trebuie sa ajungi pe aici undeva pe la 9 dimineata si sa cobori pe la ora 16. Sa fie si zi frumoasa… sa ai timp sa simti ca ai stat in natura.

Anunțuri

A doua zi de Craciun… pe la Pestera Bogdan!

Mereu imi propun sa spun mai multe, dar tot mereu imi spun ca nu stiu cati ar intelege 🙂 Asa ca prefer sa las ceva aici, accesibil tuturor. Desi nu era in plan sa ajung pe la aceasta pestera, s-a nimerit. Oricum, este o pestera care mereu ma va fascina. Poate si pentru ca in mentalitatea localnicilor are o alte rezonanta acest simbol…

Plecam! Printr-o mica ninsoare.

dscf7706De undeva, din vale, se auzea cum cineva taia ceva cu un topor. Dupa sunet taia dintr-un fag uscat, doborat de vant, dar inca suspendat intre alti copaci. Ceea ce nu era rau deloc, mie imi place ca mai sunt localnici care merg sa ia lemne de foc din padure. Mi se pare normal. Pentru ca oamenii acestia isi iau toporul ca pe timpuri, o franghie, taie crengi, ce gasesc, le leaga si le trag pana acasa. E chiar frumos!

Unii dintre noi, mai ales cei de pe la oras, mari montaniarzi, dar care nu sunt capabili sa faca deosebirea dintre molid si brad, au luat-o un pic pe aratura cu salvarea padurilor. Cum vad pe cineva cu un lemn, suna la 112 🙂 Nu fac diferenta intre omul de rand care sta de o viata langa padure si face ce au facut toti stramosii lui… si cel care devasteaza padurea cu tot felul de utilaje, alegand in complicitate cu padurarii cei mai frumosi arbori.

dscf7709

dscf7710Acum vreo 8 ani si ceva, montam pe aici, acea balustrada.

dscf7711Coborand spre pestera

dscf7713Dialog: „Sa le dea Dumnezeu sanatate, celor care au pus franghia asta pe aici, ca e foarte utila!”

„Nu am pus-o noi ma’, ce ai?”

„Da, stiam :)”

„Nu a luat-o nimeni!”

„Eu ti-am zis atunci ca daca nu o iei tu, nu o ia nimeni!” 🙂 Asta asa, ca sa pun gaz pe foc!

Ideea este ca de ani buni, franghia aceea a ajutat sute de maini sa coboare si sa urce. Cine ajunge acolo, nu are cum sa o ia, pentru ca isi da seama de utilitatea acesteia.

dscf7714Prapastia la doi pasi… sau hai, unul mai mare. Dar este si o balustrada pusa tot prin acele timpuri si vad ca rezista. Am facut un lucru bun 🙂 Mai trebuie la anul pusa inca una, sa fie acolo.

dscf7715In fata pesterii cunoscuta sub denumirea de „a lui Bogdan”. Chipurile, acest Bogdan era un vestit om de munte, il chema Nicolae Bogdan, si este cel care l-a adus Mihai Haret, autorul primului ghid al Vaii Prahovei (1910), in acest loc. Si cum Haret era si cu alti copii, au decis ei sa-i zica asa pesterii. Cele mai vechi inscriptii din pestera dateaza insa din anul regatului (1881), deci pestera era cunoscuta de mai mult timp, inainte sa ajunga acestia pe acolo.

dscf7716

dscf7721Frumoasa pestera aceasta, cea mai mare din partea prahoveana a Bucegilor. Eu sper sa fie prinsa intr-un proiect de amenajare, cum are in plan Primaria Busteni.

dscf7722Un capitol intreg despre aceasta pestera si nu numai, este in a doua parte a cartii „100 de pasi in timp”.

dscf7724Trepte sapate intr-o stanca dar si urmele unor gheare de urs. De cand nu am mai fost pe aici, am vazut ca a incercat cineva sa sape si el o treapta, exact acolo unde este bine conturata o urma de gheara de urs. Cu astfel de idei, distrugem tot.

dscf7729Daca tot a luat lumanarea de botez a copilului, am zis sa facem un mic artificiu. Ti-ai gasit! Mi-a murdarit cu ceara geaca, am zis ca-i dau o bataie dar am uitat 😉

Anul 1923. Sectembrie, cum se zicea pe atunci. Azi, chestiile astea amuza foarte tare. Cel putin pe mine.

dscf7734

dscf7750Aurel si Adrian Ghinescu au fost acum aproape 100 de ani prin pestera. Mai multe inscriptii gasiti pe blogul https://pasiintimp.wordpress.com

Acolo, postez ce pare mai vechi.

dscf7760Zici ca e ceva diluvian

dscf7769

dscf7771Anul 1882 in capatul pesterii. Se vede ca a fost cineva si peste 100 de ani, in 1982.

dscf7773

dscf7779In locul acesta ma pozez eu, cand ajung pe aici. Sa ma uit peste ani.

dscf7782Cartierul Cumpatu – Sinaia

dscf7783De mai departe, vazusem niste caprioare. Am zis sa ne apropiem usor, dar ne-au simtit. Totusi, nu au fugit, ca eram prea departe.

dscf7787

dscf7788

dscf7790

Cam atat! 🙂 Cateva ore de umblat prin padurile Bucegilor… Si o piesa muzicala, noua, frumoasa… cu imagini din Brasov, un oras care imi va placea mereu:

Sinca Veche si Schitul Sf. Nectarie

Un fost loc religios, manastire rupestra, dupa unii veche de vreo 2000 de ani, dupa altii de cateva sute. Cunoscut si sub denumirea de Templul Ursitelor, diverse ipoteze.

Mai exact, intr-o stanca s-au sapat niste incaperi si de aici… liber pe taramul ipotezelor. Pana prin 2005, stanca uriasa nu era acoperita cu lemn, dar cineva s-a gandit sa o protejeze si astfel a aparut un invelis lemnos.

DSCF2210

DSCF2145Din acea directie am intrat pe raza acestui asezamant, ce cuprinde atat stanca-vechiul loc religios, cat si un schit nou.

DSCF2181Invelis din lemn ce acopera stanca

DSCF2148Sa intram:

DSCF2154

DSCF2155

DSCF2159

DSCF2161

DSCF2166

DSCF2168

DSCF2174

DSCF2149

Prin imprejurimi:

DSCF2135Gardul asezamantului

DSCF2136

DSCF2137

DSCF2138

DSCF2146

DSCF2214Magazin de obiecte bisericesti

DSCF2182

DSCF2185

DSCF2188

Spre schit:

DSCF2194

DSCF2206Schitul vazut din fata

DSCF2199

DSCF2197Muscate rosii 🙂

DSCF2203

DSCF2202Moaste Sf. Nectarie

DSCF2207Schitul vazut din spate

DSCF2204Sunt mai multe alei care ajung la schit

Traseu tematic: La „Athos-ul romanesc” – Asezarile rupestre de la Bozioru – Nucu – Alunis; Muzeul Chihlimbarului; Cascada Caşoca…

Prin luna mai, un prieten special dadea nastere unei idei de excursie in… „Ţara Luanei”. Cu timpul, s-a informat, a organizat totul, a stabilit data plecarii si am tinut legatura cei implicati, pana in ziua plecarii. Am stiut de la inceput ca voi merge, deci cu o luna inainte, i-am si zis! 🙂 Pentru ca stiam ca trebuie sa ajung acolo, sa nu pierd o ocazie unica. Ca unele lucruri ne sosesc in viata doar la un moment dat… le iei sau nu le iei, asa se pune problema. Este vorba de o constientizare a… timpului!

„La Curbura Buzaului se afla „Athos-ul romanesc”, un panteon natural si spiritual cu locuri mitice si mistice, in care, odata intrat simti fiorii primelor ceremonii arhaice” -din spusele celor care au cercetat. Ce mai spun cei care au scris despre aceasta zona?

DSCF9879

„Acest spatiu reprezinta vatra sihastriilor din muntii Buzaului, constituita se pare, pe un perimetru sacru geto-dac in care erau venerate soarele si apa – izvoare de viata si putere. Locul ascetilor geto-daci fiind luat mai tarziu de crestini, astfel ca manastirile ortodoxe aparute in sec. IV au preluat sihastriile geto-dacice, dobandind un rol important in procesul continuitatii vietii spirituale in acest spatiu.” – I. Mandricel, „Chemarea clopotelor scufundate”, pag. 40).

„Vestitul ansamblu sihastresc Alunis-Nucu-Ruginoasa reprezinta cel mai vechi centru calugaresc din Carpati” – Ioanichie Balan, „Vetre de sihastrie romaneasca”.

„Inchipuiti-va un stup de bisericute agatate de trupul muntelui, forfotind de rucodelii (corvoade), patruns de zumzetul cantarilor dar mai ales de sunetul toacelor si clopotelor, zdrobind marginile zilelor si noptile veacuri de-a randul” – Brosura „Vestigiile rupestre din muntii Buzaului” a Consiliului Judetean Buzau.

Oameni si oameni am pornit spre aceste locuri definitorii. Cum se face accesul? Venind dinspre Bucuresti, Valcea, Busteni am gasit numitor comun orasul Ploiesti apoi pe ruta: Valeni de Munte-Drajna de Sus-Posesti-Calvini-Cislau-Viperesti-Bozioru-Fisici-Nucu, intoarcere prin Alunis-Colti-Patarlagele…

Din comuna Bozioru, drumurile sunt vai si amar. Apar in cateva puncte de pe raza comunei, panouri de promovare a zonei cu asezari rupestre, unele asezari se spune ca dateaza inca din Paleolitic. Toate aceste asezari se mai numesc si Agatoane, termen generic care desemneaza biserici, chilii sau monumente de arta crestina sapate sau sculptate direct in piatra.

DSCF9873Harta agatoanelor din zona satului Nucu, o harta care circula si pe net… si care se afla si pe panouri, ultimul fiind in satul Nucu.

Pana in satul Nucu am mers de nu mai ajungeam, pe un drum ce greu poate fi numit cale de acces pentru masini. Ok, pana la urma si ajungem.

In Nucu si pe durata parcurgerii acestui traseu nu am vazut sa fie semnal la telefonia mobila.

Este foarte interesant ce a cuprins proiectul european care, chipurile, a pus in valoare acest loc, de la Nucu. Probabil s-au facut doar panouri, pentru ca in teren starea traseelor este una deosebit de proasta. Mai mult de atat pe o tablita metalica am citit ca un profesor si o mana de elevi au marcat aceasta zona, ici-colo. Sunt de parere ca vreo 4-6 persoane, pot marca intr-o singura zi, foarte bine, intreaga zona.

Deci traseele pe care le vedeti pe panou, au o valoare pur orientativa, nu va pot ajuta prea mult in teren. Traseul rosu este cel cu banda rosie si care inconjoara tot acest bazin al asezarilor rupestre… dar marcajul apare si acolo unde nu ar trebui sa fie. Traseul cu galben pe panou nici nu are echivalent in teren. Adica este o chestie asa, pur distinctiva, facuta doar pe panou. Probabil urma sa aiba banda galbena. Proiectul acesta s-a incheiat acum cativa ani. Dupa ce scriu articolul o sa fac o cerere sa vedem ce contine procesul verbal de incheiere a lucrarilor. Vad ca nimeni nu si-a pus problema pana acum.

Recomandarea este ca masinile, chiar si cele de teren, sa fie lasate, la ultima casa din Nucu:

DSCF9878Aici, la ultimul panou. Mai departe vine un drum de pamant, mocirlos, degradat total de explotarile forestiere si de animalele satenilor. Daca nu ai tractor, buldozer, nu e vorba ca nu ajungi, problema este ca nu prea mai poti nici sa te intorci… 🙂 Drumul este un dezastru.

Parcam, trecem un parau, inaintam prin noroaie, mai intram prin fanete, ne mai capteaza atentia cate un peisaj…

DSCF9886

DSCF9889Pini nascuti prin crapaturile stancilor masive

Trebuia sa ajungem in Poiana Cozanei si am ajuns in vreo 20 de minute:

DSCF9896

DSCF9893Poiana Cozanei

DSCF9894O mica bisericuta… cred este pusa asa, doar pentru decor.

Pana in poiana am auzit de un fel de cub de piatra, situat pe un varf in apropiere, care avea o poveste interesanta:

DSCF9897Cubul

DSCF9898Adica acolo situat

DSCF9904Bisericuta… pe aici umblam prin acea poiana incercand sa ajungem la obiective, conform unui plan… care nu se potrivea cu ce vazusem pe panou. Poiana are multe mlastini… dar ocolite este o placere sa te plimbi printre atatea plante.

Si incepem cautarile:

DSCF9912

DSCF9915Urcam putin de la panou si facem stanga, apoi un alt urcus de 2 minute si vedem scara de acces catre chilie.

DSCF9919

DSCF9924

DSCF9926Un buchet de garofite albe

DSCF9928

DSCF9932

DSCF9934

DSCF9937Fereastra

DSCF9940Din ce am observat noi, la intrare exista un fel de usa, peretii au fost „tapetati” cu lut, probabil sa retina caldura si a existat si o soba.

DSCF9942Fostul altar

DSCF9943

De la aceasta grota, langa care intalnim marcajele triunghi albastru si banda rosie, foarte probabil de la chilie incep, dupa cum reiese din teren… coboram pe unde am urcat in poiana.

Iesim langa o salcie ce seamana dupa mine, cu un porc spinos 🙂

DSCF9945

De retinut ca de la bisericuta din lemn, cum te uiti spre dreapta vezi 2 panouri: primul este despre Chilia lui Dionisie Torcatorul si al doilea, ceva mai in dreapta spune o poveste despre o grota denumita impropriu pestera:

DSCF9950Asa cum se vede mai jos, monumentul istoric este inchis datorita valorii mari a inscriptiilor.

Aici a existat schitul Fundul Pesterii sau Profiru, una dintre atestari fiind de pe la 1639. Inscriptiile insa sunt si din vremea geto-dacilor.

DSCF9951Un grilaj metalic protejeaza intrarea.

DSCF9953

DSCF9954

De la pestera inchisa te uiti la deal si vezi o panta destul de inclinata. Cu siguranta, multi nu mai urca pe acolo, pentru ca nu prea are logica, nu exista marcaj sau vreun indicator. Totusi, am urcat spre „Scaunele lui Negru Voda”, mai ales ca pe mine ma interesau foarte tare.

Dupa 5 minute de urcus sustinut ajungem la un panou:

DSCF9956

d1

DSCF9961

DSCF9962Scaunele la care nu se poate ajunge fara o coarda

Intre timp, profitand de un moment de ragaz, vazand si cubul de piatra printre frunze, undeva paralel cu mine, zic sa merg pana acolo. Trec muchia, intru pe valea de langa peretele stancos si incep sa urc. Dureaza ceva urcusul, ajung in creasta stancoasa…

DSCF9967

DSCF9969Pe creasta

DSCF9970Celebrul cub si o scara care nu suporta cel mai probabil mai mult de 100 kg.

Pe cub constat ca pot vorbi la telefon si ca este singurul loc de prin zona unde ai semnal.

DSCF9971Poiana Cozanei

DSCF9977

Nu am mai coborat pe unde am urcat, ci pe cealalta vale, de dincolo de creasta.

DSCF9980Intai vad o creasta cocosului

DSCF9981Apoi acestea si iar mai multe, incat am umplut o sacosa si o bucata uriasa, cea mai mare ciuperca creasta cocosului vazuta pana la acel moment, am tinut-o separat.

DSCF9982Vorba unui prieten: „e mult mai mare decat capul meu”. Si au mai ramas pe acel bustean circa 5kg.

DSCF9987Traseul spre cub

DSCF9988Prima sageata, cea de langa panou arata pe unde se urca la Chilia lui Dionisie, a doua, pe unde se urca la Fundul Pesterii si Scaunele lui Negru Voda. Revenim aproape de chilie, in traseul cu triunghi albastru.

Poteca urca prin poiana, trece de un crang de salcii batrane, urca un mic deal si ajungem tot in poiana dar pe un platou unde vedem doua stanci solitare. Facem dreapta inainte de ele, si vedem pe un copac triunghiul albastru. Cine nu este obisnuit cu muntele cat de cat, slabe sanse. Pe aici trebuiau niste stalpi metalici si o sageata metalica.

DSCF9995Urcam vreo 5 minute spre Bisericuta lui Iosif, un alt important vestigiu rupestru…

DSCF9998Am ajuns si aici, nu inainte de a scoate de sub pamant un ciob de oala de lut, destul de vechi.

In fata fostei biserici se afla un brad monumental, secular, cel mai probabil adus din alte parti si plantat. Aici a existat odinioara schitul Ioan Bogoslov, atestat la 1587. Evident vechimea acestui loc religios este mult mai mare.

DSCF9999Se spune ca acesta ar fi fost „ochiul care vede totul”.

Dupa cum observati sunt niste nise sapate in perete. Acelea sustineau un acoperis ce se prelungea mai multi metri catre exterior, unde astazi sunt copaci, fagi. Celelalte gauri, patrate, sustineau grinzile din lemn ale acoperisului.

DSCF0005

DSCF0006Chiar deasupra intrarii este acel peste de care se vorbeste in panou

DSCF0012Altarul

DSCF0018Peretele

DSCF0019Verticalitatea este impresionanta

DSCF0022Multiple inscriptii pe pereti, majoritatea pana in 1900

DSCF0029

DSCF0033Incepem sa urcam spre Agatonul Vechi si Agatonul Nou pe marcaj triunghi albastru. Conform panoului cu harta traseelor nu avea ce sa caute pe aici marcajul banda rosie. Acesta urca pe o alta varianta pana aproape de un lac, denumit Lacul Mistretilor. La acel lac trebuia pus un panou si sageti indicatoare.

Urcam o panta inclinata, se porneste o ploaie puternica, mergem prin ploaie cu pelerinele pe noi, poteca devine din ce in ce mai dificila, ca o silueta se vede undeva in stanga Agatonul Vechi, de fapt, urmele unui schi mai vechi… si ajungem la Agatonul Nou. Cum ploua torential nu mai scot aparatul foto ci pozez cu telefonul:

agaton

Din interior razbatea incredibil de frumos, glasul unui preot acompaniat de niste adolescenti. Aproape ca am uitat toti de ploaie. Probabil era un acatist al Sf. Agaton. Dar ne miscam si incepem coborarea putin ocolitor… ca panta cu traseul era plina de noroi. Trecem de Lacul Mistretilor, iesim din padure si ajungem la drumul de pamant care dupa ce ca era distrus si vai de el, acum era deja calamitat 🙂

drumDupa ce am framantat lut in picioare, cat pentru 10 sobe fiecare, coboram in tandem cu o cireada de vaci. Ele prin noroi, noi prin noroi. Acum, na, trebuie sa iei lucrurile cu calm si sa-ti vezi de treaba 🙂 La casele oamenilor ne-am curatat in paraul de acolo si am plecat spre Alunis.

Pe drumuri comunale am facut pana la pensiune… nu stiu, destul de mult 🙂 mai bine de o ora. Pana acolo am tot incercat sa-mi fixez toate informatiile si permanent m-am intrebat cum pot trai oamenii in zona asta. Este o splendida izolare, o liniste totala, o atmosfera coplesitoare. Nu sunt animale salbatice, nu vezi pasari, la Nucu sunt o mana de case ascunse de vegetatie interminabila, bagate toate intr-un fund de vale. Ori tragi lemne din padure, ori duci vacile la pascut. Alta activitate…

Ca incarcatura istorica, religioasa, zona este nemaipomenita. Accesul insa este jalnic. E bine sa stai prin astfel de locuri cateva zile, dar niciun animal salbatic sanatos nu cred ca vietuieste pe acolo 🙂 Am vazut o urma de la o caprioara… si mult mai departe niste urme de mistreti. Te uiti de acasa spre poieni situate pe versanti plini de vegetatie si mereu acelasi peisaj… Nimic! 🙂

Ma si gandeam: cine naiba sa marcheze trasee pe aici? 🙂 Sau daca te accidentezi cred ca o interventie se realizeaza de pe la 50 de km, din orasul Nehoiu. Nu are cine sa te ia de pe acolo… Salvamont, Jandarmerie Montana, deja vorbim de stiinta avansata 🙂

Bun, ajungem la pensiunea Nicoara din Alunis, comuna Colti. Luam camerele in primire, dusurile, masa… si filmul nu dureaza mai mult. Era o liniste atat de perfecta ca nu ai cum sa nu adormi. Mi-am dat seama ca nu am mai dormit de mult atat de bine. Ma trezesc pe la 6 dimineata, deschid geamul si vad ca rasare soarele:

DSCF0045

DSCF0049

De la geam se mai vedeau:

DSCF0041Peste drum o fosta sectie de votare

DSCF0042La dreapta, strada

DSCF0043La stanga, o parte din pensiune si intrarea in curtea bisericii din Alunis, functionala de pe la 1277.

Pensiunea Nicoara cred ca este si singura unitate de cazare din sat:

DSCF0046

DSCF0055

DSCF0057

DSCF0059Toate holurile au niste decoratiuni speciale… aici pare o vanatoare la care participa soldati austrieci. Tabloul este tesut de mana, nu este o pictura sau altceva.

DSCF0060

DSCF0078

DSCF0062

DSCF0065

DSCF0067Foarte scump 🙂

DSCF0070

Iesim un pic din pensiune in ideea de a merge la biserica din apropiere, pozez o cruce de piatra si se porneste iar ploaia.

DSCF0073In aceasta excursie am numarat 67 si de cruci din piatra, vazute de aproape sau din masina.

DSCF0081Pensiunea

DSCF0077Ploaia

In camera am stat mai mult in picioare… pentru ca de la atata liniste adormi imediat 🙂 Dupa ce am facut pozele la rasarit, am adormit iar. Si iar m-am trezit, si iar am adormit. Deci da-o incolo de treaba 🙂 Cred ca pe aici, o mare parte din timp il dormi. Pentru somn si odihna recomand zona! Masini nu prea sunt, tren nici atat, pasari nu canta, oamenii nu tipa ca nu sunt multi… e pace totala.

Cred ca daca as sta pe aici, dupa o luna vorbesc singur: „ce faci ba’ Adriane?”, „uite ma duc sa mai dorm!” 🙂 Aaa, si toate lumea merge in cizme. Recomand celor care merg prin zona sa aiba cizme. Cand voi mai merge imi iau cizme, nu ai ce face cu bocanci sau adidasi.

In sfarsit, se opreste ploaia dar luam totusi pelerinele…

DSCF0082Intrarea in curtea bisericii

DSCF0083

DSCF0088

DSCF0089

DSCF0090Biserica

DSCF0092Pana in biserica, o cruce si in spate ei o grota

Imagini din biserica:

DSCF0095Aici vedeti istoricul

DSCF0102

DSCF0103

DSCF0104Catapeteasma

DSCF0150

DSCF0152

DSCF0108Pisania

Icoanele importante sunt insa pe tabla pictata.

DSCF0109

DSCF0110Iosif cu Pruncul sau Sf. Anton cu Pruncul, nu stiu… nu am vazut pana acum o astfel de icoana in bisericile ortodoxe. Iosif cu Pruncul am vazut la catolici.

DSCF0154

DSCF0158Maica Domnului unde de obicei este Pantocratorul

DSCF0159

In dreapta bisericii este o alta chilie:

DSCF0112

DSCF0116In stanga se observa „patul” din piatra

DSCF0134

DSCF0136

Mai sus de grota aceasta mai vine inca una sapata in stanca:

DSCF0139

DSCF0140Aceste trei grote sunt in jurul bisericii si in ele locuiau vechii calugari

DSCF0142De mai sus, se vede satul Alunis, in dreapta cu acoperis verde… o parte din pensiune.

DSCF0143

DSCF0160

DSCF0166Crucea de pe biserica a fost smulsa sigur de un vant mai puternic. Nu o mai pune nimeni la loc.

DSCF0180

DSCF0119

DSCF0210

DSCF0127Prin nisa din dreapta se poate privi in altar

DSCF0130

DSCF0121

DSCF0126

DSCF0174

DSCF0192

DSCF0187

DSCF0200

DSCF0205

Si de aici ne-am intors la pensiune… nu inainte sa… Vad eu o stanca inalta cu steaguri pe ea si imi zic ca nu ar fi rau… pana acolo sa dau o fuga. Nu a mai fost insa ca la cubul de piatra. A fost mult mai dificil 🙂 Varful Zboiu parca se numeste… Nu mai postez ca lungesc mult articolul, mai revin eu cu completari. Dar daca ati vazut mocirle imense in care se balacesc mistretii ganditi-va ca e nimica toata. Practic a trebuit sa sar din curte in alta curte, pe drum nu se putea merge 🙂

DSCF0215

Pornim spre Muzeul Chihlimbarului unde o gasim pe celebra Diana Liana Gavrila… „mama” enigmelor si a asezarilor rupestre din Muntii Buzaului, cu carti scrise, tururi cu ghid, o enciclopedie. Stie tot! Eu am ascultat povestea chihlimbarului, cu pinul de acum 60 milioane de ani care azi este disparut si care secreta rasina, am intrebat ce ma interesa si discret am sters-o afara 🙂 Nu puteam asculta totul, desi era foarte interesant.

Pana la muzeu, vedeam mereu panouri cu acelasi continut:

DSCF0222Adica asa se numeste drumul, ca pe aici se duceau unii dupa chihlimbar. Nu este cine stie ce… este asa, ca sa stii pe unde esti 🙂

DSCF0219Muzeul se afla la etaj, este compus din 3 camere mici dar este mare prin piesele unicat pe care le are. A fost inaugurat la 14 iulie 1980 si este singurul de acest gen din tara.

DSCF0226

DSCF0227

Intrarea costa 6 lei/persoana. Camera din fata este cu chihlimbar, cea din stanga are unelte si fosile, cea din dreapta tot felul roci.

DSCF0237Coliere din chihlimbar

DSCF0236Am cerut detalii pentru ca am vazut undeva o descriere a unei descoperiri asemanatoare.

Ma strecor eu afara, nu inainte de a constata ca aveam pe casa o piatra usoara, neagra, gasita pe o vale din Bucegi… de fapt era un chihlimbar negru. Aveau una identica la muzeu… bine, un pic mai mica. Am vrut sa o postez dar nu mai stiu pe unde am pus-o. Trebuie neaparat o completare 🙂

DSCF0243Aici este o fosta mina… o doamna de pe acolo zicea de o exploatare a chihlimbarului, eu stiu… 🙂

DSCF0244Sunt si niste sine de trenulet… cine stie ce utilizare a fost. Mai trebuie citit.

Plecam si ne oprim in orasul Nehoiu. Centrul National de Informare si Promovare Turistica era deschis. Hop si noi sa vedem, daca ne-a scapat ceva… Ne scapase, dar era prin alta zona a judetului Buzau: chilia lui Ambrozie.

In interior o gasim pe Florina Fetic, foarte amabila, care ne-a trecut in revista tot judetul, toate imprejurimile. Ne-a pus la dispozitie harti, brosuri si ne-a raspuns la toate intrebarile. Cum aveau si un caiet de impresii, nu am ratat ocazia de a scrie primul. Mai ales ca acel viitor registru avea o imbracaminte dintr-o panza taraneasca, faina. Si era si ideea de a scrie primul, important este sa fii primul cand conteaza, filozofai eu 🙂

DSCF0253

Bineinteles ca am batut toba de drumurile comunale si de starea jalnica a traseelor de la Nucu…

DSCF0255O biserica in apropiere de centrul de informare…

Tot cu aceasta ocazie am gasit o harta detaliata a judetului Tulcea. Mai aveam eu ceva similar, dar asta era mult mai completa. Am programat de vreo 2 ani o excursie acolo de 2-3 zile. Pe bicicleta nu altfel, ca se simt altfel lucrurile, viata, de pe bicicleta. Pe distanta Tulcea-Constanta, 2 nopti pe la cate o pensiune, si stanga-dreapta catre diferite obiective.. Bine, distanta in linie dreapta o parcurgi intr-o zi lejer cu bicicleta, dar sunt multe abateri de la drum, tot felul de chestii de vazut. Treaba ar fi sa pun bicicleta intr-un Interregio pana la Tulcea…

Deci fain si profi la acel Centru. Ma uit mai bine si ce vad? O mapa cu Predealul 🙂 Imi zic: sa vezi ca a fost Catalin de la centrul din Predeal si aici 🙂 Intreb si gata, brusc a devenit lumea mica. Nu-l mai sunam pe Catalin, ramane sa vorbesc eu cu el… apoi plecam spre Siriu, la cascada Casoca. Nu auzisem de ea pana aici, dar organizatorul, facuse un plan superb.

Ajungem pe o ploaie torentiala ca in filme. Cascada fiind la 5 minute de masina, luam pelerinele si coboram sa o vedem.

casotaCascada… era urgie ce mai 🙂

Ma si gandeam sa vezi ce este pe drumul spre Brasov, pe la Intorsura Buzaului. Bine ca noi nu am luat-o pe acolo, ca acasa am vazut la tv o stire cu un utilaj ce intervenea sa curete drumul de aluviuni. Ne-am intors la Nehoiu, unde nu cazuse o picatura de ploaie, apoi Patarlagele-Valeni de Munte-Ploiesti… Pe drum, povesteam amuzati din intamplarile lui Alexandru Fosile, cu dormitul in biserica, de prin munti…

Mai este de povestit…

„Se muta Sfinxul din Bucegi, un pic mai incolo!” Pe culmile montane cu demagogia, lipsa de profesionalism si nebunia!

Uneori, as vrea sa nu mai scriu nimic, sa nu mai imi pese de nimic. Dar nu prea se poate, unii suntem defecti si tot comentam, vrem sa facem, d-astea…

Alteori, ma bucur ca am blogul si pot sa informez lumea, sa vorbesc cu ei, sa spun ce doresc, sa le prezint realitatea din Bucegi.

Am auzit ca se muta Sfinxul. Va rog sa fiti putini realisti, obiectivi, adica normali, daca mai puteti in vremurile acestea…

Dvs. constientizati ca acel Sfinx este de fapt un urias mastodont din piatra, de „n” tone… care nu poate fi dislocat, cu atat mai putin mutat?

52

Dom’ne da’ spune unul o prostie si toti o preluam si ne inflamam… Cadem in tot felul de presupuneri de dragul spectacolului. Eu zic asa: cine spune ca Sfinxul va fi mutat, nu a fost niciodata la Sfinx, nu stie ce este. Acea stanca uriasa nu o va putea nimeni muta de acolo, niciodata, sau cel putin pana murim noi 🙂 Eu cred ca am pierdut simtul realitatii si ne bufonizam pe zi ce trece.

Exprimarea cu mutarea Sfinxului apartine directorului Parcului Natural Bucegi si este scoasa din context. Directorul a avut o discutie cu un proprietar de teren, i-a spus acela ca are Sfinxul pe „terenul sau”… omul suparat ca nu poate construi pe acolo o fi zis la nervi catre seful Parcului… ca nu-l intereseaza, sa-si ia Sfinxul. Ceva de genul. Noi daca suntem oricand gata sa fim pacaliti si foarte naivi, luam de bun acest spectacol si tipam dupa bietul Sfinx, sa nu pateasca vreo mutare.

Zona Sfinxului si a Babelor si nu numai, face parte dintr-un proces/litigiu intre Dambovita si Prahova, fiecare doreste sa fie pe teritoriul lor. Nu o sa vezi niciun edil din Busteni sau din Moroieni ca o sa zica, da, sa se mute Sfinxul 🙂 Imi place sa cred ca nu suntem condusi de pacientii unor spitale de profil!

Acum apare unul care zice ca este pe acolo proprietar :)) Ok, sa presupunem prosteste ca asa ar fi! Dar oricine, in Parc, are nevoie pentru o constructie de avizul Administratiei Parcului Natural Bucegi… condusa de d-l director, cel de mai sus 🙂 Deci eu si proprietar pe bune daca as fi, daca m-a facut mama norocos sa am Sfinxul in curte 🙂 nu pot sa imi bat joc de tine care trebuie sa-mi dai primul act, de baza in tot ce voi face 🙂 Apoi Sfinxul prin lege este monument al naturii, Agentia pentru Protectia Mediului credeti ca vreodata va da vreun acord sa mute cineva Sfinxul? Dar eu pun intrebarea prosteste, asa ceva este o nebunie, o tampenie din acelea pe care doar noi, romanii, le putem da nastere. Maine aflam ca se va muta Crucea si stanca de la Omu va fi carata mai aproape, poate in locul Sfinxului 🙂

Am vazut ca a facut cineva o petitie sa nu fie mutat Sfinxul. Nu pot sa rad pentru ca mi se pare tragic. Cineva crede pe bune ca va fi Sfinxul mutat. Mai poate fi spus ceva???

Oameni buni, Sfinxul nu este amintirea din gips ce o luati cand plecati acasa de pe tarabele localnicilor, nu este figurina de pe birou, este ceva imens, o stanca uriasa, gigantica 🙂 Careia ce trebuie sa-i facem? Sa-i punem roti? 🙂 Dar cum? Sapam dupa stanca in adancul muntelui? Cu ce-l tragem, cu ce-l miscam? Unde vrem sa-l ducem? 🙂 Cine plateste? Cine scoate banii pentru o astfel de „operatiune”? 🙂 🙂

Deci noi poate ca traim in Romania, dar Romania nu este un desen animat, nu este o lume imaginara in care ce gandim se si poate intampla, dupa vreo zi sau doua!!!

Sa semneze cine doreste acea petitie, eu refuz sa iau parte la un asemenea circ. O petitie serioasa propune o schimbare, are un obiectiv normal. Daca se face o petitie impotriva defrisarilor sau altceva imperios necesar, da… as participa, dar la asemenea nebunii, pardon!

Mai bine v-ati gandi cum sa importam normalitate. In timp ce noi visam ca muta cineva Sfinxul, primul ministru olandez merge la serviciu cu bicicleta:

image-2015-10-25-20528886-41-ministrul-olandez-mark-rutte-drum-spre-muncaDar bine, noi daca am avea un edil care sa mearga pe jos, am zice ca e prost. Am rade de el ca nu stie sa fure. Ca nu e smecher. Ca doar prostii si saracii merg pe jos sau cu bicicleta. Putini am intelege ca nu trebuie sa stai neaparat in Mercedes sau in Lamborghini ca sa fii om, ca sa fii in slujba cetatenilor.

Traversarea muntilor Bucegi si Leaota; Din Busteni – jud. Prahova, la Cetateni – jud. Arges (Ultima parte)

Azi: Manastirea Cetatuia Negru Voda si intoarcerea la Busteni. Daca ati avut rabdare pana acum, atunci merita sa vedeti si aceasta ultima parte. Multumesc! 🙂

In jurul orei 8 a.m. am parasit locul de campare indreptandu-ne spre manastirea care constituia punctul final al excursiei noastre.

1Se anunta o zi frumoasa. Dupa un indicator pe care scria Schitul Negru Voda, am facut stanga.

2Prin zona aceasta trebuie sa fie o comunitate de rudari, nu stiu daca aceste case le apartineau, dar in niciun caz nu sunt bordeie si ce mai auzisem. Studiasem traseul in detaliu, stiam pe unde trebuia sa trecem, citisem comentarii diverse, ca fura astia tot ce le cade in mana, ca nu trebuie sa lasi masina prin apropiere, sa nu le dai nimic…

Ei bine, nu am avut nicio problema cu ei, dimpotriva chiar am vorbit de mai multe ori, ne spuneau ca au o viata grea si ca acum ca s-a facut zmeura mai scot niste bani. De altfel, stateau insirati pe marginea soselei pana la Cetateni. Surpriza a fost ca toata lumea intalnita, fie in drum spre manastire, fie in drum spre statia de maxi-taxi stia ca venim de la Busteni. Explicatia nu putea fi alta decat ca noi am vorbit cu o seara inainte la o terasa cu localnicii.

Am inceput sa urcam spre manastire, pe o poteca fara marcaj, fara indicator. Pur si simplu te duci asa printre stanci si padure. Cred ca trebuia pus un indicator la intrarea in acest traseu ca sa nu se duca lumea prin micul cartier al rudarilor. Deci sa nu va imaginati ca in doi timpi si trei miscari esti la manastire. Nici pomeneala! 🙂 Urci bine, sunt o multime de serpentine, cred ca prin padure si stanci, urci cam 30 minute.

Evident ca pentru cine vine cu anumite ganduri si intelege sa se mai bucure si de cele de prin preajma, timpul trece imediat. O multime de chestii interesante sunt spre si in aceasta manastire ridicata in varful unei stanci colosale. Am selectat cateva poze din cele peste 250 facute pe aici. Daca mai merg inca o data pe acolo, voi face tot atatea, este mult prea frumos ca sa cuprinzi totul deodata!

3„Coltu’ cu trepte”… abia se mai vede si probabil inscriptia este foarte rar observata

4Pana sus, poteca este presarata cu cruci si icoane cu scene din „Drumul Crucii”. De asemenea, sunt si banci pentru popas

5

7

8

9Trecem pe langa unul dintre reperele zonei: Crucea lui Mihai Viteazul

10

11Crucea a fost ridicata de un preot, in 1920, cel care a si restaurat schitul, in amintirea marelui domnitor care s-a adapostit la schitul ridicat de Negru Voda dupa lupta de la Calugareni. Stim bine ca Mihai i-a invins pe turci la Calugareni, dar nu a fost o batalie decisiva. I-a pus pe fuga si aia cand s-au intors dupa o zi, doua, a fost randul romanilor sa o ia la sanatoasa in asteptarea ajutorului transilvanean.

12

14Pe dealul opus se vedea insa o alta manastire, nu stiu despre ce manastire e vorba, dar noi o vazusem cu o zi inainte, din poienile acelea frumoase, pe cand coboram din Leaota.

15Putin mai jos de schit, cimitirul

16

17Pestera Mosului, o grota in care a locuit un sihastru

18Interior grota

19Cu alb, cariera de la Campulung

20La poarta manastirii, desi mie tot imi vine sa-i zic schit pentru ca este destul de mic

21Clopotul vechi

22

23

24

25Acolo este sapata in stanca o biserica, din vremuri seculare. Imaginile de mai sus sunt din interiorul ei.

Am continuat pe langa biserica noua, din lemn, spre un perete cu picturi si alte mici obiective:

26Biserica noua si un perete pictat

27Clopotnita

28Un nuc in dreapta, plantat de calugari, si mai departe „Crucea Dorintelor”

29Vedere spre Valea Dambovitei de la Crucea Dorintelor. Splendid! Dupa curba este statia de maxi-taxi, in centrul comunei

30Urmele de pasi sau celebrele urme de pasi de la Cetatuia. Pe un pliant al manastirii am citit ca legenda le atribuie lui Negru Voda si familiei sale. Ca ei se rugau… si ca semn ca rugaciunea le-a fost ascultata au ramas intiparite aceste urme. O legenda frumoasa, ce mai!

Varianta a doua cu aceste urme, ar fi ca sunt vechi de 100.000 de ani. Tot la manastire am citit… si dupa aceasta lectura m-a luat un somn 🙂 Va dati seama ca nu este adevarat din multe, multe motive.

Eu as inclina mai degraba spre teoria ca niste monahi au sapat acele urme, in care se asezau ei pentru rugaciune… din anumite considerente. Ar trebui incercat sa vedem ce se intampla daca pui picioarele goale in acele scobituri. Poate unii simt cine stie ce. Deci eu cred ca nu are nicio treaba cu legenda si cu 100.000 de ani. Pentru cei care au trait prin acele locuri acele urme simbolizau ceva, faceau parte dintr-un ritual zilnic.

31La Crucea Dorintelor… unde gasesti diverse obiecte personale

32

33Privire inapoi, de la Crucea Dorintelor spre platforma stancoasa pe care se afla manastirea

34Da, trebuia sa fie si ctitorul pictat. In biserica noua sunt pictati staretul Modest Ghinea si episcopul Argesului, Calinic Argatu

Mai privim o data spre biserica sapata in piatra, dupa ce am intrat in biserica exact cand se incepea citirea Evangheliei, acatiste, rugaciuni si am plecat:

38

36Scrisoarea staretului afisata pe peretele schitului. Nu prea am inteles aceasta initiativa, comunitatea de rudari nu va pleca doar pentru ca le dai un alt teren. Si-au facut case pe acolo… nu vad o solutie. Si eu sunt pasionat de istoria neamului (ma refer la istoria reala, nu la aceea inventata cu voievozii romani mari zmei, ca adunau ei o mie de oameni si bateau vreo 20.000, sau ca aici este leaganul civilizatiei, ca romanii au fost si ei tot traci 🙂 dar daca i-au tolerat pe acei rudari din 1989, daca i-au lasat sa ocupe situl, sa toarne betoane, sa sape si sa ridice, asta este, acum ii tolerezi. Ca sa-i muti de acolo, trebuie sa le dai alte locuinte, nu un teren gol. Este logic ca nu vor pleca ca le dai un teren. Da, este trist ce se intampla, ca peste vestigii si-au facut unii case… dar si solutiile ar trebui mai mult cautate.

39In fata bisericii noi sta si o cruce din lemn in memoria luptatorilor anticomunisti… si am coborat de la manastire. Nu am putut cuprinde chiar toate din cele vazute pe acolo…

40Manastirea vazuta din DN

41Peisaje spectaculoase oriunde priveai

Si am ajuns la casele locuitorilor din Cetateni:

42

43

44Arhitectura, gardurile, atrag imediat privirile

45

46

47

48Monumentul Eroilor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial. Monument situat in curtea Caminului Cultural Cetateni

49Sediul Politiei este peste drum de statia de maxi-taxi Cetateni-Targoviste. Tot pe partea aceasta sunt 2 terase, un magazin. Microbuzele pleaca din ora in ora, pana la Targoviste, pretul unui bilet este de 10 lei. Am stat la o terasa, la inghetata, suc si dulciuri, pana a plecat microbuzul.

Soferul avea 4 roti pe spate, doua si doua. Una dintre ele avea cauciucul dezumflat, asa cam pe jumatate. Baietii astia i-au zis soferului de roata cu problema, dar acesta nu a parut prea interesat 🙂

„Si mergi asa?” … „Poate ajungem in Targoviste!”. Soferul s-a intors si baietii mureau de ras, ca este nebun 🙂 Apoi cand au vazut unde trebuie sa asezam rucsacii, unul i-a zis: „Sa dea naiba, daca tu ai curatat pe aici, de cand ai masina asta!” 🙂 Deci dupa ce ne-am pus „bine” cu soferul, ala nu a mai vrut sa discute cu noi. Oricum, ceva nu era in regula cu el, pentru ca in timp ce mergea a vazut in fata ca stationa o duba. Din fata venea un tir, deci el avand banda ocupata trebuia sa se opreasca. Dar a incetinit atat cat sa-si dea seama ca incape intre masina si tir. Si a mers mai departe, in treacat zburandu-i oglinda celui cu duba 🙂 Sa te tii rasete prin microbuz. Probabil din cauza galagiei, nu s-a mai putut concentra si prin localitatea Malu cu Flori i-a mai luat la unul oglinda :)) Era de belea, omul asta 🙂

Am ajuns in Targoviste si am luat-o spre Autogara Mondotrans. Pana acolo am traversat o zona cu pepeni si nu mai stiu ce, ca ne-am dus inainte… bine, nu toti. Doi au ramas mai in urma sa parlamenteze cu femeile de pe acolo, intrecandu-se in glume, alea ca vin si ele cu cortul, astia ca sunt binevenite ca au probleme la genunchi, masaje, prostii d-astea.

Biletele pentru Busteni costau 17 lei/persoana si autobuzul a plecat la 14:45. Pe la ora 16:30 eram prin Busteni, incheind excursia aceasta frumoasa.

Ma gandisem la o evaluare, cum ar fi sa alergi de la Busteni la Cetateni. Cred ca daca pleci in alergare la 5 dimineata esti in Cetateni pana sa se intunece, pe la orele 20-21. Apoi iti ia o saptamana sa te recuperezi 😉 🙂

Mai avem in plan pentru sfarsitul lunii august o alta traversare: Busteni peste muntii Baiului-Grohotis-Ciucas- Tabla Butii, iesire prin zona Buzaului.

Dezbaterea no.15: Inscriptii si placi comemorative pe stancile de la Vf. Omu

Astazi condamnam gesturile persoanelor care isi scriu numele pe stancile muntilor. Ni se pare corect, este corect, deoarece societatea a mai evoluat si astfel de apucaturi pot fi realizate in multe alte locuri, nu prin natura. Este cel putin absurd sa vii din Bucuresti cu un spray ca sa scrii pe Sfinx, dupa cum s-a intamplat anul trecut…

Dar bine, am dat doar un exemplu. In trecut, nu parea nimic ciudat sa-ti scrii numele pe stanca muntelui, mai ales cei care ajungeau la Babele si la Omu, infaptuiau acest lucru. Probabil le lua vreo ora sa sape cu dalta si ciocanul 🙂 Astfel ca, aceste inscriptii pot fi considerate azi niste mici marturii istorice.

Ideea care este… sa ne dam cat mai multi cu parerea, sa vedem ce inscriptii sunt sau au fost pe stancile de la Omu… Ce spun cartile? Dar imaginile? Ce stiti voi?

Din imaginile mai vechi, se pot observa, prinse de Columna Cerului de la Omu, mai multe placi comemorative. Azi nu mai sunt. Probabil au fost rupte si aruncate dupa Revolutie.

a

cSe mai vad doar urmele suruburilor in care au fost prinse si o singura placa a Asociatiei Surzilor… pusa in anul 1983, la a 30-a aniversare a acestei asociatii.

Asa ca, daca mai stie cineva ce scria pe acele placi sau ce inscriptii a observat ori a auzit ca ar fi fost la vf. Omu… este binevenit sa le scrie.

bAceasta poza apartine domnului Mircea Ordean, unul dintre marii iubitori ai Bucegilor, si a fost realizata in luna mai a anului 1979, fiind publicata si pe Facebook.