Scenarii, stele si zapada

Uite ordonanta, nu e ordonanta, ba pericolul a trecut, ba nu a trecut. Pana la urma cred ca nimeni nu avea cum sa-si imagineze in ce se va transforma aceasta initiativa. Este si o parte pozitiva… in toate aceste proteste… ca doar nu credeti ca este bine cand oamenii ies in strada. In general, cand oamenii ies in strada, undeva se greseste.

PSD trebuia sa ia in primul rand masurile economice anuntate, sa vada care e treaba cu bugetul si apoi puse in dezbatere modificarile la Codul Penal. Ar fi intelept ca si ministrul Justitiei sa fie demis, bietul om cu a lui „alta intrebare”. Nu pentru ce acte a promovat ci asa, pe motiv de „alta intrebare”. A aratat ca nu este pentru acea functie dar… daca este detasat la Informatii CFR la Gara de Nord face treaba.

Scenarii am vazut in aceste zile nenumarate. Ba ne dezbina Neamtu’ 🙂 ba Liviu Dragnea este un ayatollah 🙂 , cand mai e putin si ne ataca rusii cu razboiul hibrid, cand ungurii se pregatesc sa ia Transilvania, sau jos labele de pe Guvern ori… si aici mor de ras. L-am vazut pe un tip cu o pancarta, ceva mai mare ca o cutie de chibrituri. Pe ea scria ca… nu mai am bani nici de carton, hotilor! :)) Unii protestatari au avut niste idei geniale. Am inteles ca se va face un mic muzeu cu acele pancarte.

Ninge de ore bune la Sinaia…

Ideea de baza este ca asistam la un conflict intre generatii: o generatia educata in comunism din care nu toti au facut pasul spre democratie si nu i-au inteles valorile, si o generatie care a facut Revolutia si altii si-au insusit-o,  care iese acum in strada cu copiii lor, copii care erau mici la Revolutie. Cat nu vrem sa o recunoastem, Romania este impartita in doua. Unora le place sa fie pro-rusi,  si altora pro-europeni, pro-americani, sa umble unde vor si sa faca doar ce vor. Fiecare este acolo unde se regaseste, insa noi nu trebuie sa ne impunem fortat unii-altora aceste optiuni, nici sa facem orice sa le aplicam. Trebuie lasat timpul sa lucreze si sa construim o Romanie unita. Adica pro-rus sau pro-european cade pe loc secund. Important este sa fim toti pro-romani.

Realitatea arata ca Romania, oricat s-ar spune, si in principal doar din interior se aud critici, este o tara puternica in regiune, stabila, predictibila. Este al doilea furnizor de informatii in alianta nord-atlantica si asta spune multe. Indiscutabil ca atunci cand pocnim din calcaie se aude pana la Casa Alba si prin multe cancelarii europene. Asta este realitatea 🙂 Deocamdata, contextul international este dificil si noi ar trebui sa ne preocupam de altele, nu de certuri si ordonante noaptea, ci de economie, armata, educatie, sanatate etc…

Protestatar: „Trebuie sa fii nebun sa te pui cu un popor, al carui desert preferat este Coliva” :)) :))

Daca te voteaza nu stiu cate milioane de oameni nu inseamna deloc un cec in alb. Vedem insa ca politicienii nostri, toti, se filmeaza intre ei, isi fac gesturi obscene, posteaza pe Facebook ca vecinul se scarpina in ureche sau doarme… iar daca le vorbeste presedintele tarii pleaca pe afara 🙂 Poftim, maturitate la clasa politica!

Spuneam mai sus ca este si o parte buna cu protestele, adica romanii au interactionat fizic, s-au vazut, auzit, au cantat, s-au regasit in aceleasi principii si idealuri, indiferent ca au fost la Cotroceni sau la Piata Victoriei.

In principal, sunt de parere ca animozitatile acestea nu ne fac deloc bine, ca trebuie sa ne regasim identitatea, sa privim in trecut si apoi spre viitor, sa stim ce vrem, unde dorim sa ajungem. Cam acesta este si mesajul Academiei Romane, transmis printr-o voce comuna de circa 85 de academicieni:

„Sa ne cinstim eroii, sa fim la inaltimea lor, lasand generatiilor urmatoare, tuturor locuitorilor Romaniei, o tara unita, suverana, cu dragoste pentru trecut si pentru cultura sa, cu respect de sine, stapana pe pamantul sau, educata si prospera, o tara a Europei Unite, dar cu identitate proprie, romaneasca. Asa sa ne judece viitorul!”

Inainte de a face ceva trebuie sa citesti. Dupa ce citesti, iti schimbi atitudinea, nu mai astepti sa vina Primaria si nu mai stiu cine sa-ti dea zapada de la poarta sau din fata vilei, hotelului etc. Aduni pe altii ca tine sau te raliezi la actiuni similare gandirii tale. Repari o usa la o troita, bati 2 cuie la o sindrila sa nu o ia vantul, tunzi iarba primavara printre crucile eroilor, faci ceva cat de nesemnificativ ar parea. Pentru ca si cel mai mic gest conteaza… asta daca nu ne raportam mereu la timpul prezent. Iar cand e vorba de identitatea locurilor in care traim, cu atat mai mult trebuie sa ne implicam. Aceasta si mi-am propus cu acel proiect”Pasi in Timp”, pe care mai greu sau mai usor, mai drept sau mai cotit, il ducem mai departe.

Zilele trecute, baietelul meu de cativa anisori, asezand degetelul pe cartea „100 de pasi in timp…” mi-a spus, aratand spre un personaj de pe coperta asa: „Cu el ne-am intalnit si noi!” Imediat m-am gandit la imaginatia lui de copil, ca imi va spune ceva ce spun copiii mici. Cand l-am intrebat unde l-am intalnit, mi-a spus: „la Sinaia, este sub o cruce dar poza  e pe cruce. Acolo la tunuri unde ne-am jucat”. Si asa era. Acum o jumatate de an, am fost cu el pe la acele tunuri, ne-am plimbat prin cimitirul eroilor, iar el a tinut minte figura unui erou de pe cruce. De asemenea, daca il intrebi ce statuie e la Peles, el stie ca este a regelui Carol I, pentru ca a fost la ea si o tine minte. Daca nu le sadim copiilor niste lucruri, vor trece nepasatori prin viata sarind aceste etape esentiale…

Zic si eu. Acum fiecare zice cum crede!

soareUn soare inghitit de o gaura neagra… imagine realizata de NASA. De peste un an cica dureaza „digerarea”.

E frumos si la Sinaia dar lumea fuge la Predeal. In acest an, Predealul a depasit orice record la capitolul Turism.

Plimbare prin bazinul Vaii Largi

Am reusit sa ma surprind singur! Bine, nu pe moment, pentru ca pe moment nu am realizat 🙂 Imi venise asa, o idee, si de la un fir de ata am ajuns la un ghem. Nu de alta, dar am realizat ca torc bine :))  Cand e vorba de un subiect anume, apoi nu stiu daca imi scapa prea multe variante de abordare. Le bag asa pe toate in oala cu ciorba.

Uite asa m-am trezit azi in bazinul Vaii Largi de mai jos de Sinaia. As fi pariat cu o zi inainte ca nu am ce cauta pe acolo, prea curand. Numai ca nu stii niciodata ce iti poate aduce viitorul…

Ma intreaba de curand un prieten: „ba’ tu esti cu cercetarile, iti bagi nasul peste tot, ce crezi, pe unde ar fi ascuns Sebastian Ghita? In ce tara?”. Si imi vine si mie raspunsul, ca nu a iesit din tara, ca este ascuns la vreo ambasada. A scapat prea profi ca sa o faca el singur! Nu se agita nimeni sa-l caute pentru ca stiu ca este tot in Bucuresti, zic eu! Sau de ce sa fugi la capatul lumii, cand poti sta sub nasul lor?

Bun, si hai sa mergem la Valea Larga. Noroc ca nu mai intreaba nimeni de ce. Am zis eu ca facem o bucla pe acolo, pe drumuri forestiere. Nu era chiar simplu, pentru ca este cam mare salbaticia pe acolo, ma gandeam ca pe drum o sa fie si zapada cam mare dar nu am mai zis nimic 🙂

maineAcesta era traseul propus dar si realizat pana la urma.

Urma sa ajungem pe Platou Izvor in Sinaia, sa urmam strada cu acelasi nume si sa intram in padure. E un forestier ce trece mai sus de hotelul Mara, apoi o ia prin padure niste kilometri. Pe acolo am zis. Inainte de asta, propun sa coboram pe Malul Spitalului, alt cartier din Sinaia, sa ne oprim la o brutarie, unde fac aia pe acolo, niste cornuri bune. Nu am mai coborat! 🙂 Deoarece, pentru ca…

Cum stateam asa in maxi-taxi, vad ca se pregateste sa coboare cineva. Priveam ganditor podeaua si vad in fata doua tocuri 🙂 Imi ridic privirea si imi zic „e din filme”. Ma uit prin preajma, toti se uitau, nu doar eu :)) Imi propun sa tac, sa nu ma trezesc vorbind. Mai bine sa privesc 🙂 O data cand am vorbit, a iesit bine. Altadata, cand am zis nu stiu ce naiba, parca… „ce peisaj”, am fost intrebat daca mi-e rau. Ceea ce am si confirmat! Era atat de dezarmant adevarul ca eram la un pas sa ma faca bine cu una lovitura. „Una iti dau si popa-ti canta!”. „Una doar?” sunase intrebarea mea. Na, fiecare cu gandurile lui crestinesti 🙂 Dupa faza asta mi-a „cantat” nevasta-mea o saptamana cu nu mi-e rusine si tralala.

Acum, zic eu, crezandu-ma intre prieteni 🙂 …”cu una din asta, vii dupa trei zile acasa”. Na, Chirila a avut la dispozitie o vara intreaga sa-i spele careva blugii in mare, dar el e Tudor Chirila… trei zile nu-s chiar multe. Acasa, mai tarziu, mi-a si parvenit raspunsul ca „ha, du-te, ca dus esti!” Prietenia e o vorba, ce mai! 😉

Cu gandul la ce vazusem, am ratat statia pentru Malul Spitalului. „Ce faci, ma’? N-ai zis ca o sa coboram pe Mal?” Ma trezesc eu si ma uit pe geam. Eram pe la stadion, unde sa mai coboram… 🙂  Noroc ca am gasit un chec bun pe Platou si nu am plans prea mult dupa cornurile de pe Mal.

Pana sa intram in padure, ma trezesc vorbind intruna. La scurt timp, ies de pe langa vilele de pe acolo, niste caini care ne tot petrec latrand. Mie imi plac cainii dar nu pe la picioarele mele sau prin arii protejate. Ma fac la ei zicandu-le „valea, ca imi fac mocasini din blana voastra!”… si ma umfla rasul de prostiile debitate… :)))

Hai ca am ajuns si pe forestier, vad ca nici pe blog nu termin cu vorbaria…

dscf8313Pe drum o multime de urme, in special de caini, mistreti si caprioare.

La un moment dat, mult mai departe la vreo 4 km, vazusem urmele unui cerb mare care mersese fix pe mijlocul drumului.

dscf8315Pe sub linia de inalta tensiune, aceea care vede de pe DN1 cand te uiti spre Valea Larga. Pana aici, am vazut o haita de caini ce latra pe o panta. Alergau ceva ca asa suna latratul… era un taraboi total.

dscf8319Ma indoiesc ca stie cineva sau prea multi, ce este in poza aceasta. Poate daca s-au uitat in cartea „100 de pasi…”.

Continuam, ziua parea frumoasa, calda… O multime de urme de animale tot traversau drumul sau mergeau pe el.

dscf8320Si a inceput sa apara cate un peisaj 🙂 Mai departe venea drumul nostru inzapezit. Dar nu a fost cine stie ce, cand putine ti se par grele 🙂

dscf8321Ne mai aruncam privirile si spre cate o vagauna…

Intrasem pe drumul forestier la 9:50.

dscf8322

dscf8325Si constatarea dupa vreo 5 km: niciun urs nu sta prin barloguri! Numaram 3 ursi care trecusera drumul… venind din deal spre vale. Oare unde se duceau de coborau de la altitudine spre firul vaii?! Dupa mancare.

dscf8328Anaconda

dscf8329Pe asta nu o mai vazusem

dscf8334Un alt cerb sau un mistret mare? As zice ca mistret.

dscf8335Pe acolo au coborat mistretii.

dscf8337Pur

dscf8339Ce mi-a placut mai mult, am inramat.

dscf8341Un batalion de soareci executasera un asalt asupra lemnelor stivuite de pe marginea drumului. Cine stie cat popor soricesc se afla bagat acolo…

dscf8344

Si ajungem la o organizare de exploatare forestiera:

dscf8351Nimeni, evident.

Hai ca pana aici, am mai mers prin zapada de circa 30 cm, mai o urma, mai o poza… dar, mai departe venea o padure deasa de molid. Dupa calculele mele, pe aici le place ursilor 🙂

dscf8355Molidis din cel mai pur, imparatia ursilor 🙂

dscf8357

dscf8358Vad o gheata, fac o poza si zic „uite ce a mai ramas din el”.

Urmele de animale aproape ca disparusera, exceptand rar cate o urma de urs. Asa ca am dat mai departe drumul la poze:

dscf8361

dscf8365Ma opresc… „Se vede releul Costila tocmai din Valea Larga”. De fapt, se vedea si Crucea.

dscf8367De aici vedem bine de ce nu se schiaza pe versantul estic al Furnicii. La Sinaia tocmai s-au redeschis partiile din Valea Soarelui.

dscf8369Vanturisul, Coltii lui Barbes, Vf. cu Dor

O luam asa pe drumul ce incepuse sa coboare si ma opresc. Urmeaza o faza foarte tare 🙂 Eu: „urmele acestea de urs sunt foarte proaspete”! Si aud imediat: „Uite-l acolo in fata!” La curba drumului era un urs care se uita la noi. Scot repede aparatul si din spatele ursului iese unul si mai mare… care ne priveste si el si in secunda doi au rupt-o la fuga la deal, in padure. Na, mai fa poze! Cine e atat de nebun sa se bage dupa ursi in padure de molid? 🙂

dscf8370Aici ne uitam in spate sa vedem daca mai ies la drum. E clar ca pe aici nu trece nimeni cu lunile. De altfel, la acea amenajare de exploatare se vine dinspre Sinaia, pentru ca pe partea aceasta, unde iese drumul, in Valea Larga, sunt multe portiuni de drum surpat.

dscf8373Urmele la inca un urs 🙂

In total: 6 urme de ursi singuri, o ursoaica si cu un pui, o ursoaica si doi pui. Foarte greu as lua in calcul ca am vazut si numarat de doua ori urmele unui urs. Sa zicem 5, dar cu mare greutate.

dscf8374Mergeau paralel, isi spuneau cate ceva 🙂

dscf8375Deci cum veneau ei pe cate un rand, cei trei s-au intalnit chiar aici, in fata, unde am pozat.

dscf8376„Ne prindeau astia pe aici, sa vezi mocasini ce ieseau din noi” :))

Ideea care este? Intreaga zona era plina de ursi 🙂 Ar fi cam la 7,5 km distanta de intrarea in drumul forestier dinspre Sinaia.

dscf8377

dscf8378Un pic mai jos de aici, am vazut ca mai aveam 1,8 km pana la iesirea din padure. Ca scria pe un arbore cifra 18. Deci astia de la padure nu considera ca este un singur drum. Mai departe, in spate, ramane padurea de molid. Mai jos de aceasta, nu am mai vazut o urma de urs. Astia acolo stau… se plimba, se viziteaza, merg mai mult pe drum. Inteligenti!

dscf8383

dscf8384

dscf8386La jir! 🙂

dscf8389Mirosea puternic a sulf dar nu am vazut vreun izvor.

dscf8390

dscf8394Tablou

dscf8398Podul de la Valea lui Bogdan

dscf8399Trecem pe langa o constructie, la vreo 200 metri de intrare pe acest asa-zis drum… pentru ca a fost luat de ape.

dscf8401Gata am iesit de pe drum, aproape de halta C.F.R. Valea Larga. Ma uit la ceas… era 13:20. Bucla asta a avut vreo 14 km. Pana la tren mai erau 35 de minute. Zic sa urcam un pic si pe dealul ce se vede din halta. Sunt acolo niste constructii si mereu imi zic sa ajung pana acolo si mereu uit.

dscf8414Acolo

dscf8410Paragina totala

dscf8406

Mai era o casa mai incolo, locuita… si o droaie de caini pe langa ea. Nu stiu cum or sta oamenii pe aici, asa izolati. Este interesant pentru o vreme, apoi nu mai stiu…

De ce m-am dus prin bazinul Vaii Largi? Asa! Sa beau ceai din termos 🙂 E, nu m-am dus chiar asa, dar nici ceva ce ma preocupa nu am observat.

„Ne-a infundat prin coclauri, pe unde era ursarie la greu!” 🙂

Comemorare I.G.Duca-2016: Pentru ei timpul chiar nu conteaza!

29 decembrie 1933. Legionarii il asasineaza pe peronul garii din Sinaia… pe primul ministru al Romaniei, I.G.Duca. Moment de trista amintire… dar parte din istoria noastra.

gara sinaiaGara Sinaia

s2

Din nefericire, foarte putini mai constientizeaza azi ca trebuie sa ne cunoastem trecutul, pentru a nu fi inselati de prezent si pentru a pasi pe un drum sanatos in viitor.

Cand am demarat proiectul „Pasi in Timp” am fost animat de ideea de a consemna intr-un tot, ceea ce era pe cale sa se uite sau sa se piarda din Valea Prahovei. Intotdeauna am sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru asemenea moment de inspiratie, pentru ca, pas dupa pas, am reusit sa gasesc si sa adun ceea ce nu mi-am inchipuit vreodata…. Valea Prahovei are o istorie si niste urme culturale unice, specifice, si cuvintele mele, aici, nu ar putea reda vreun pic ceea ce am in mine… Dupa ce le veti descoperi si dvs., altfel veti vedea aceasta zona si viata… Nu, nu este mult spus!

s4Noul mers al trenurilor

Gasiti o mare parte din descoperiri/consemnari in cartile: „100 de pasi in timp, un alt fel de ghid despre Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi” si „Predealul prin ochii tai, o carte despre atunci, despre acum si pentru viitor”. Ar fi trebui sa anunt a treia carte, care evidentiaza trecutul, completand… dar, nu stiu cum sa va spun ca e trist…

Traim niste vremuri de maxima mediocritate si lansarea acelei carti ar compromite cele mai importante urme ale istoriei pe care le avem in zona. Cu dovezile in fata, multi specialisti  in tot felul, se uita la mine si nu stiu ce sa creada… am oare dreptate sau sunt plecat cu sorcova? Logica, bunul simt si dovezile de mai multe feluri, nu le spun prea multe. Mi-am dat seama si de ce pana la urma. Desi au zeci de ani de experienta, asa ceva ii depaseste. Nici presa nu pot sa o chem, ca pana ajung cei abilitati in locurile acelea, se duc altii mai motivati si la revedere. Avem numai idioti prin tot felul de functii. Trebuie sa gasesc o solutie cat mai buna pentru toata lumea.

Sa revin la ziua de azi, aceasta paranteza fiind necesara pentru a vedea cu cine defilam. De la Revolutie incoace, comemorarea marelui om politic a fost o chestie de obraz, o traditie. Urmaresc unele subiecte de ani de zile. Am acea perseverenta de a face aceleasi lucruri chiar daca le-am mai facut si tot asa… Cata vreme mi se pare mie ca este necesar.

Intotdeauna cu mare pompa, cu televiziuni dupa ei, liderii liberali din judetul Prahova se intalneau pe peronul garii si il omagiau pe I.G.Duca. Depuneau coroane, asa cum vedeti in imaginile din diferite perioade, atat pe blog cat si in cartea „100 de pasi in timp”. Nu a fost an in care sa nu ma intreb, daca aceasta asociere de organizatii liberale cu membrii si lideri, chiar intelegeau ce fac, ce cauta pe acolo sau cine a fost omul politic? Ma gandeam ca daca le spuneai ca I.G.Duca a fost impuscat cu un pistol cu gaze sau bile, jumatate din ei ar fi crezut.

In acest an, la ora 10 nu era nimeni pe peronul garii din Sinaia. La acea ora, de regula, se tinea un discurs, dupa care se depuneau coroanele. Orele au trecut si nici la ora 12 nu a aparut vreun liberal. Asadar, daca nimeni nu si-a amintit de acest moment, ani de zile a fost doar o chestie de imagine, de a fi filmati si de a se auzi vorbind la televizor.

s3

s5Doar plecari, nicio sosire 🙂

Insa, acum cativa ani, am descoperit ca nu doar ei depun coroane pe 29 decembrie. Mai vine cineva cu o coroana impecabila, alcatuita din trandafiri albi si rosii. Manierati, discreti, fara spectacol, acestia vin dupa ce are loc ceremonia oficiala si depun coroana lor. Pe aceasta coroana, o exprimare atrage atentia: „Pentru noi timpul nu conteaza”. Cred ca nimeni nu a sesizat astazi ce fac acesti oameni cu o coroana in maini. Pentru ca oamenii se bucura ca sunt sarbatorile la usa 😉 Traim pentru mancare si petreceri, nu pentru ceea ce este mai presus de acestea!

Felicitari, R.L. I.G.Duca pentru consecventa, gest si pentru ducerea mai departe a unei stafete care nu este pentru oricine!

s6Coroana de trandafiri… a fost mereu cea mai frumoasa. Pentru ca lucrurile importante in viata nu se fac la modul superficial, nu prin improvizatii, nu pentru imagine. Ele ies bine cand le simti, cand le dai o parte din tine!

s7

Nici la ora 14 nu au mai venit altii cu coroane. Poate merg dupa ce vad acest articol. Nu e tarziu, suntem inca in 29.12.2016!

 

A doua zi de Craciun… pe la Pestera Bogdan!

Mereu imi propun sa spun mai multe, dar tot mereu imi spun ca nu stiu cati ar intelege 🙂 Asa ca prefer sa las ceva aici, accesibil tuturor. Desi nu era in plan sa ajung pe la aceasta pestera, s-a nimerit. Oricum, este o pestera care mereu ma va fascina. Poate si pentru ca in mentalitatea localnicilor are o alte rezonanta acest simbol…

Plecam! Printr-o mica ninsoare.

dscf7706De undeva, din vale, se auzea cum cineva taia ceva cu un topor. Dupa sunet taia dintr-un fag uscat, doborat de vant, dar inca suspendat intre alti copaci. Ceea ce nu era rau deloc, mie imi place ca mai sunt localnici care merg sa ia lemne de foc din padure. Mi se pare normal. Pentru ca oamenii acestia isi iau toporul ca pe timpuri, o franghie, taie crengi, ce gasesc, le leaga si le trag pana acasa. E chiar frumos!

Unii dintre noi, mai ales cei de pe la oras, mari montaniarzi, dar care nu sunt capabili sa faca deosebirea dintre molid si brad, au luat-o un pic pe aratura cu salvarea padurilor. Cum vad pe cineva cu un lemn, suna la 112 🙂 Nu fac diferenta intre omul de rand care sta de o viata langa padure si face ce au facut toti stramosii lui… si cel care devasteaza padurea cu tot felul de utilaje, alegand in complicitate cu padurarii cei mai frumosi arbori.

dscf7709

dscf7710Acum vreo 8 ani si ceva, montam pe aici, acea balustrada.

dscf7711Coborand spre pestera

dscf7713Dialog: „Sa le dea Dumnezeu sanatate, celor care au pus franghia asta pe aici, ca e foarte utila!”

„Nu am pus-o noi ma’, ce ai?”

„Da, stiam :)”

„Nu a luat-o nimeni!”

„Eu ti-am zis atunci ca daca nu o iei tu, nu o ia nimeni!” 🙂 Asta asa, ca sa pun gaz pe foc!

Ideea este ca de ani buni, franghia aceea a ajutat sute de maini sa coboare si sa urce. Cine ajunge acolo, nu are cum sa o ia, pentru ca isi da seama de utilitatea acesteia.

dscf7714Prapastia la doi pasi… sau hai, unul mai mare. Dar este si o balustrada pusa tot prin acele timpuri si vad ca rezista. Am facut un lucru bun 🙂 Mai trebuie la anul pusa inca una, sa fie acolo.

dscf7715In fata pesterii cunoscuta sub denumirea de „a lui Bogdan”. Chipurile, acest Bogdan era un vestit om de munte, il chema Nicolae Bogdan, si este cel care l-a adus Mihai Haret, autorul primului ghid al Vaii Prahovei (1910), in acest loc. Si cum Haret era si cu alti copii, au decis ei sa-i zica asa pesterii. Cele mai vechi inscriptii din pestera dateaza insa din anul regatului (1881), deci pestera era cunoscuta de mai mult timp, inainte sa ajunga acestia pe acolo.

dscf7716

dscf7721Frumoasa pestera aceasta, cea mai mare din partea prahoveana a Bucegilor. Eu sper sa fie prinsa intr-un proiect de amenajare, cum are in plan Primaria Busteni.

dscf7722Un capitol intreg despre aceasta pestera si nu numai, este in a doua parte a cartii „100 de pasi in timp”.

dscf7724Trepte sapate intr-o stanca dar si urmele unor gheare de urs. De cand nu am mai fost pe aici, am vazut ca a incercat cineva sa sape si el o treapta, exact acolo unde este bine conturata o urma de gheara de urs. Cu astfel de idei, distrugem tot.

dscf7729Daca tot a luat lumanarea de botez a copilului, am zis sa facem un mic artificiu. Ti-ai gasit! Mi-a murdarit cu ceara geaca, am zis ca-i dau o bataie dar am uitat 😉

Anul 1923. Sectembrie, cum se zicea pe atunci. Azi, chestiile astea amuza foarte tare. Cel putin pe mine.

dscf7734

dscf7750Aurel si Adrian Ghinescu au fost acum aproape 100 de ani prin pestera. Mai multe inscriptii gasiti pe blogul https://pasiintimp.wordpress.com

Acolo, postez ce pare mai vechi.

dscf7760Zici ca e ceva diluvian

dscf7769

dscf7771Anul 1882 in capatul pesterii. Se vede ca a fost cineva si peste 100 de ani, in 1982.

dscf7773

dscf7779In locul acesta ma pozez eu, cand ajung pe aici. Sa ma uit peste ani.

dscf7782Cartierul Cumpatu – Sinaia

dscf7783De mai departe, vazusem niste caprioare. Am zis sa ne apropiem usor, dar ne-au simtit. Totusi, nu au fugit, ca eram prea departe.

dscf7787

dscf7788

dscf7790

Cam atat! 🙂 Cateva ore de umblat prin padurile Bucegilor… Si o piesa muzicala, noua, frumoasa… cu imagini din Brasov, un oras care imi va placea mereu:

Munti si nori

De sambata trecuta si pana azi, duminica, pe munte a fost o vreme perfecta. Patru zile din acest interval de timp au fost cu plafon de nori. Insa acest plafon a stat nemiscat atatea zile peste Valea Prahovei si o buna parte a tarii… nu si pe munte.

dscf6895Bucegii si „acoperisul” Vaii Prahovei

dscf6889Magura Codlei

dscf6959Pe muntii Baiului

dscf6973Imagine spre Valea Doftanei, muntii Grohotisului si mult mai departe.

dscf6976Ciucasul

dscf6980Tot zona superioara a bazinului Doftanei

dscf6991Masivul Piatra Mare

dscf7005Pe acolo ar trebui sa fie zona de la Comarnic spre sud… insa lumea tremura sub acel plafon.

dscf7019Zona Busteniului

dscf7021Sorica si mai departe Postavarul

dscf7026Versant in Valea Rea (Sinaia)

dscf7032Munti la care am mai facut referiri

dscf7033Joc de umbre

dscf7035Dincolo de Sinaia, mici insule

dscf7056Ultimele raze inainte de intrarea in plafon

dscf7060Un fel de exprimare

Planul de Management al Parcului Natural Bucegi, Lansare de carte si Concert la Busteni!

Legat de Planul de Management al Parcului Natural Bucegi avem totusi o versiune, cea primita de o institutie publica si anume de Primaria Sinaia.

Trebuie sa fii nerealist sau rau intentionat sa nu vezi ca Sinaia se remarca pe Valea Prahovei prin niste atribute unice. Nu ma refer la faptul ca au Pelesul, Manastirea. Si alte localitati au destule si ele. Cand ajungi in Sinaia iti dai seama ca e altceva. Este acea atmosfera de civilizatie si normalitate. Cred ca trebuia de la inceput sa intreb la Primaria Sinaia de Planul de Management al Parcului Natural Bucegi si nu sa fac un anunt ca sa-l cumpar. Pentru ca ei sigur mi l-ar fi dat.

Oricum, prin amabilitatea si transparenta city-managerului statiunii Sinaia, d-l Marian Panait, am acel plan. Multumesc, d-le Marian! Daca am acel plan, il are oricine doreste.

De aici, se poate descarca:

https://drive.google.com/file/d/0B7E6818pM0fAMFI0YlZPUUNZVHc/view?usp=sharing

Mi s-a atras atentia de cand am publicat anuntul, de anumite persoane, ca nu este legal ce fac. Eu trebuie sa va spun public catorva care poseda niste informatii eronate despre mine. Pe mine ma cam doare la basca, pe romaneste, de ce considera unii ca e voie si nu e voie, ca e legal sau mai putin legal. Daca mie mi se pare ca e bine ce fac, asa si fac, si cu asta basta.

Nu e nicio ilegalitate sa faci publice informatii ce intereseaza pe toti. Daca le tii doar pentru tine, e clar ca ai interese ascunse, vrei sa nu stie prea multi de intentiile tale. Asta cu procedura legala, e o gargara ieftina care nu tine. Tu daca esti mafiot nu ai cum in vecii vecilor sa respecti vreo lege, doar vorbesti ca sa te afli in treaba. Nicio procedura legala nu tine cetateanul departe de informatiile de interes public. Si in cazul de fata „se aranjeaza” bunurile statului, deci intereseaza pe oricine!

Se vand terenuri prin Bucegi, ba apar proiecte ca se fac statiuni, ba ca Sfinxul ajunge in curtea nu stiu cui, ba se face sosea peste Bucegi pana in Moieciu si etc… deci, hai sa stim si noi ce se intampla! Poate oamenii vin cu propuneri. Sunt peste un milion de oameni ce-ti vin in Bucegi. Trebuia sa fie peste tot, prin muntii acestia, cutii postale, registre in care oamenii sa-si spuna parerile… Nu poti sa-i ignori pe toti, ca Bucegii nu stau in curtea unuia si face el ce considera.

Ca atare, haideti sa comparam Planul vechi cu cel nou, hartile, documentele, sa le suprapunem si sa vedem care sunt diferentele. Nimeni nu e nebun sa se opuna unui proiect cata vreme acesta produce efecte pozitive, cuantificabile, nu poezie ca fac eu si asa e bine!

Iar treaba cu nu se mai poate face nimic, este o chestie comunista, intiparita in gene si mentalitati. Nu se aproba acest plan in cateva zile! El ajunge la minister si acestia se uita pe el, dupa care trebuie aprobat in sedinta de Guvern. Si asta nu se intampla cat ai bate din palme. Este un pic de timp sa trimita observatii si propuneri si ceilalti, adica oamenii care merg pe munte, alte institutii care nu au fost invitate la dezbaterea de joi.

Asa ca, descarcati si rasfoiti planul, dati link-ul tuturor, notati observatii si propuneri si trimiteti-le pe adresa ministerului mediului sau le postati aici, cum doreste fiecare. Cu siguranta, eu si altii vom analiza planul in detaliu, dar nimeni nu le stie/vede pe toate.

Apropo de Bucegi, Salvamontul din Busteni pregateste o actiune de anvergura, de refacere a unor trasee turistice. Prin curtea de la ei, se observa ca se vopsesc stalpi… Nu stiu, oare pe acestia i-a rugat cineva sa vina cu propuneri, poate ei vad altfel niste chestii, doar au o permanenta pe Bucegi. Ca daca-i chemi sa umpli sala…

Iata si lansarea de carte si un alt eveniment de azi, de la Busteni:

„Sâmbăta 17 septembrie 2016, la Centrul Cultural „Aurel Stroe“ din Buşteni vor avea loc două evenimente:

–   La ora 16.30, scriitorul Paul Adrian Cristescu îsi va lansa cartea „CRUCEA EROILOR de pe Muntele Caraiman“apărută anul acesta, 2016, la Editura Tiparg. Cartea, ca şi Crucea de pe Caraiman este dedicată tuturor eroilor neamului căzuţi la datorie pentru apărarea patriei, fiind o cronică a etapelor ridicării acestui monument pe Muntele Caraiman, începând cu faza de proiectare şi terminând cu înscrierea monumentului în Guinness Book în 2013.

La ora 18.00 va avea loc, în cadrul Stagiunii Muzicale 2016 de la Buşteni, un „Recital de pian“ al pianistei Mihaela Manea. Concertul va avea următorul program: J.S.Bach – Preludiu si fuga in Fa major, caietul II; W.A.Mozart – Sonata KV 281; J.Brahms – Scherzo opus 4; Einojuhani Rautavaara – Studiu opus 42 nr.1; S.Rachmaninov – Variaţiuni pe o tema de Corelli opus 42.”

lansare-carte-cruce

Si poate se sesizeaza cineva din Politie si cerceteaza incendierea recenta a stanei din Poiana Costila. Poze sunt destule pe Ziar de Busteni dar nu cred ca s-a sesizat nimeni.

Nu stiu cum se face, dar tot felul de lucruri iau foc taman in preajma unor evenimente si versiunea oficiala este mereu cea mai proasta: ba fulgerul a lovit, ba un turist neatent a aruncat un rest de tigara…

Eu am grave probleme de intelegere in general a lucrurilor… si nu reusesc absolut deloc, nici de aceasta data, sa-mi explic cum o stana situata sub niste arbori arde pana la temelie si padurea nu ia foc…

Pentru mine e clar de niste ani, de cand cu incendiile ce au mai fost pe aici, ca avem in Bucegi niste genii ale focului, si daca astia au chef, dau foc la ce vor muschii lor, nu-i va prinde nimeni niciodata! Asteptam sa imbatraneasca si sa se lase de treaba, alta solutie nu este!

Disparitie in Bucegi si Monumentul israelian vandalizat

Nu stiu de ce am impresia ca un om bagat in tehnologii nu devine mai bun. Sau poate un caz din cinci, din zece. Capacitatile sale fizice oricum scad, pentru ca noi suntem facuti sa relationam cu natura nu cu butoanele. In fine… altii nu dau niciodata Log out de pe Facebook, in timp ce unii nu stiu cum sa gaseasca solutii pentru a sta cat mai mult timp departe de tehnologie.

Avem doua situatii triste in Parcul Natural Bucegi. Ambele reflecta realitatile actuale: impactul tehnologiei asupra oamenilor, lipsa conditiei fizice, lipsa de educatie, nepasarea…

Dupa cum stiti si se si vede de vreo 2 ani, preocuparile mele de mediu au cazut pe niste planuri secunde. Asta pentru ca e foarte greu sa schimbi ceva si necesita in principal timp. Timp pe care eu nu-l am, avand multe obligatii si responsabilitati. Suplimentar, imi iau mereu cate un target si-l duc la capat. Cu turismul, cu mediul, acum cu cartile. Dupa ce voi publica acele carti propuse: una in 2015, doua in 2016 si alta in 2017, voi mai vedea.

Despre Bucegi si aberatiile din acest parc as scrie zilnic, pentru ca sunt atatea de corectat, sesizat, reparat. Pentru a repara este nevoie de un ONG cu minim 20 de membri activi, dedicati, implicati. Altfel, rezultatele sunt greu de obtinut.

Sunt prieten, virtual bineinteles, cu mari iubitori ai muntelui… cei mai multi fac insa poze pentru prieteni, pentru Facebook, deci nu e nimic de zis. Sau excursii. Se promoveaza pe ei sau muntele, nu stiu. Oricum nu mi se pare important. Ici, colo, cate unul mai face cate ceva… nesemnificativ la un milion de oameni cati intra in Bucegi pe an.

Din pacate, ne obisnuim asa, ne luam cu altele, ne mintim frumos creand o alta realitate. Adica noi admiram natura, este nemaipomenit si atata binecuvantare in aer! Daca totul curge in viteza nu mai putem retine mare lucru. Incercand sa ne adaptam vitezei, pierdem lucruri esentiale din noi.

Prima situatie:

Recent, cineva s-a gandit sa mazgaleasca monumentul dedicat soldatilor israelieni ridicat in padurea din zona Simon (Bran). Acolo unde intr-un articol recent va spuneam de frumusetea locurilor. Si acel cineva cu altii ca el, ca nu umbla nimeni singur pe acolo, au pornit sa vandalizeze monumentul, dedicat si unui roman cazut si el alaturi de soldatii israelieni.

De aceea, ma indoiesc ca un roman ar fi mazgalit monumentul. Stirea a aparut aici:

http://newsbv.ro/2016/07/31/monumentul-ridicat-in-memoria-soldatilor-israelieni-prabusiti-cu-un-elicopter-militar-vandalizat/

foto newsbvA mazgali/distruge orice monument este un act de incultura nu de razbunare. Azi au murdarit monumentul, maine, sentimentele de acest tip se pot transforma in altceva.

A doua situatie:

A disparut o doamna din Sinaia. Avea 55 de ani. A plecat sa faca o drumetie si nu s-a mai intors. De aproape o luna de zile nu o gaseste nimeni. A plecat spre Varful cu Dor, zona Coltii lui Barbes… si a disparut.

Vedeti un articol aici:

http://www.libertatea.ro/stiri/stiri-interne/femeie-cautata-de-jandarmi-si-isu-dupa-ce-plecat-pe-munte-bucegi-si-nu-s-mai-intors-1538464

Va dati seama ca nimeni nu o mai cauta. A disparut si gata. Oficial, toata lumea cauta, dar sa nu ne facem iluzii ca interesul dureaza prea mult. Pentru ca nu mai sunt oamenii de altadata. S-a facut ora 16 toata lumea pleaca acasa. Din oras, ca de pe munte se pleaca mai repede.

Dupa atata vreme, ar trebui facuta o perchezitie la orice stana si la orice cioban din zona Vanturis-Dichiu, daca au vreun obiect de-al ei sau daca este pe acolo.

Ar trebui verificat Avenul Vanturis.

Ar trebui verificate prapastiile ce dau inspre Cascadele Vanturisului.

Verificate imprejurimile potecilor marcate din zona, daca exista orice indiciu, pamant rascolit etc… cat se poate inainta stanga-dreapta.

Ma indoiesc ca femeia a pornit singura pe sub Coltii lui Barbes, pe marcaj punct rosu, ci, mai degraba a urmarit linia crestei Vf. cu Dor-Coltii lui Barbes.

Ciobanul spunea ca a vazut-o intr-o poiana. Daca femeia facea drumetii usoare, cea mai simpla cale era sa revina la Sinaia continuand pe firul apei spre statia de telescaun din Valea Soarelui si apoi Saua Vf. cu Dor-Cota 1400.

Nu stiu cum salvatorii au ajuns la concluzia ca trebuie cautata dincolo de muntele Vanturis, la curba mare a drumului de pe Dichiu. Mi se pare aproape imposibil. Daca ai plecat sa te plimbi usor nu ajungi tocmai acolo.

Daca ar fi cazut de pe o stanca, un turist sau un cioban, i-ar fi observat trupul.  Este vacanta si zona este traversata zilnic de turisti si ciobani.

Clar nu voia sa ajunga la Cascada Vanturis.

Un om cu o pregatire medie, chiar usoara, nu poate disparea in acea zona. Pentru ca din instinct nu te duci pe unde nu poti. Ma indoiesc ca femeia se baga prin padurile dese de molid, abrupturi.

Ma intreb daca tehnologia nu era atat de prezenta in viata noastra, oare aceasta femeie nu ar fi fost gasita?! Cred ca daca disparitia ar fi avut loc… in 1988, in cateva zile o gaseau…