Viata pe Bucegi

Doua citate si apoi imagini… unul al meu si altul al unui prieten, legate asa de viata, intre ele in general… si nu numai 🙂

„Indiferent cat iti greseste cineva, nu-i raspunzi luandu-i cea mai mare bucurie pe care o are!” si „Decat primul intre pacalici, mai bine ultimul dintre lupi!” -Bogdan „Bubulu”.

1Din nou, Cascada Urlatoarea… azi am urcat Jepii Mari, incredibil de liniste pe tot traseul, nu se misca o frunza, nu canta o pasare, a fost asa pana in Saua Urlatorilor

2O buburuza cuminte

SAMSUNGSilene acaulis sau iarba rosioara… ca un covoras

4Tarc cu ovine

5Micul lac de la Piatra Arsa

6Undeva, mai departe… Sfinxul Pietrei Arse

7In bazinul Vaii Babei… vedere spre un cartier al Busteniului

SAMSUNGPlatoul, stana si terenul sportiv de la Piatra Arsa

„Cea mai buna parte” dintr-un jneapan:

9

SAMSUNG„Sertare mici pline cu polen”

SAMSUNGIn devenire…

Si o melodie frumoasa, de week-end 🙂

Reclame

Cat mai este pana la primavara…si curiozitati!

Inca vreo 2 luni de iarna, februarie-martie, una de zapada si ploaie, adica aprilie…si pe la sfarsitul lui aprilie-inceputul lunii mai apare si Primavara, aici la munte 🙂 Cam dupa 15 aprilie privim mai cu speranta 🙂

Azi, o zi de week-end cam rece, pe munte se vede ca ninge, se vede si cat a nins ieri…nici nu m-am dat cu schiurile in acest an 🙂 De regula, oamenii se dau pe partii…la mine nu se aplica regula asta. Ceva foarte plictisitor. Cobori, urci cu telescaunul si iar cobori. Tot asa. Nimic interesant.

Ca sa simti ca traiesti trebuie altceva:

1Daca te dai cu schiurile o data pe un astfel de traseu, prin padure, partia iti va parea o banalitate 🙂

2Sau alt exemplu 🙂 Este de ajuns doar o coborare…ca inapoi oricum nu are cine sa te urce. Peisajul este sublim, obstacole la tot pasul, te mai opresti, ii mai astepti pe ceilalti, mai un popas, ceva de mancare, un ceai din termos, animale…

3Mai „stergi” cu umarul un copac, mai ocolesti o stanca…dupa cateva ore te-ai saturat de schi, pentru o vreme 🙂 Mereu iti vei spune ca a doua oara nu vei mai merge, dar vei merge de cate ori vei avea ocazia. Schiurile nu trebuie sa fie noi dar nici uzate, sa fie bune…oricum le zgarii :)) Mai conteaza? 🙂

O sa merg si in iarna asta, am ales traseul. Urcare cu telecabina din Sinaia la Cota 2000, coborare pe schiuri pana in Saua Varfului cu Dor, urcare pe Vf. cu Dor pana in Vanturis. Acolo, in functie de panta, de zapada, fie urcam si pe Vf. Vanturis ( in vreo 30 de minute 🙂 ) , fie „o taiem” pe la jumatatea versantului dupa care ne lasam prin vaile cu vegetatie unde predomina fagul. Daca urcam pe varf ne dam o vreme pe pantele muntelui pana ajungem intr-un punct astfel incat sa nu traversam padure de molid, care este mai deasa, si sa ne dam mai mult pe unde este vegetatie de foioase. Totul dureaza mai multe ore dupa care ajungem aproape de Sinaia…bocancii, trusa de prim ajutor, o coarda de alpinism, nu lipsesc din rucsaci, desi nu s-a intamplat niciodata ceva, este bine sa fii pregatit.

Ca de obicei, unele lucruri se vor derula dupa acelasi scenariu, clasic. Matrix va fi inainte, pentru ca el nu face deosebirea cateodata, intre plimbare si competitie. Si se duce…apoi ne suna ca unde suntem. Eu de regula nu-i raspund :)) L-am mai pacalit cu bicicleta de exemplu…el era la intersectia DJ 713 cu drumul spre Targoviste asteptandu-ne. Ne despartisem in Saua Dichiului. Dar noi am urmat drumul vechi de pe langa Cuibul Dorului si am ajuns in Sinaia. Acolo, ne-am pus la mancat strudele cu mere si gogosi cu ciocolata si tot acolo i-am raspuns la telefon…Este o vorba prin Bucegi „oaia care se rupe de turma, o mananca lupii” 🙂

Bine, el este baiat de treaba dar nu are rabdare…iar cand are, merge mai in spate. Dar si atunci il enervez, merg pe unde este mai rau…el striga ca stie ca intentionat fac asa, eu ii zic ca astfel este terenul  :))

Mie imi place sa nu gonesc de nebun cu schiurile, sa ma mai opresc prin diferite locuri de pe traseu, mai privesti de jur imprejur, traiesti viata, ochii cuprind orizonturi mai departate sau mai apropiate, esti stapanul viitoarei clipe…un sentiment imposibil de trait pe o partie de schi.

Vremea trebuie sa fie potrivita, senina, dar nu cu temperaturi mari.

….

Sa trec la rubrica Curiozitati:

1. Cel mai bun biolog al Parcului Natural Bucegi, a spus despre acel molid necunoscut de la articolul anterior, ca arata asa in urma unui atac…al unei ciuperci. Am tot amanat sa pun o poza la rubrica „Montaniarzi” cu baiatul acesta. Un tanar cu un mare potential, foarte bine pregatit in domeniul mediului. Actualmente? Specialist in informatica. Vedeti ironia? Cel mai bun om pe segmentul botanica-biologie din Bucegi lucreaza ca informatician…pentru in Bucegi nu sunt locuri pentru asemenea profesionisti. Un tanar de exceptie, ne intalnim, desi suntem din Busteni, poate o data sau de doua ori pe an.

Cu el si alti prieteni am fost sa descoperim Pestera Bogdan, fapt intamplat intr-o zi de 1 mai, cand eram la liceu, demult…ce indepartate par acele timpuri…

Cati oameni, cati specialisti adevarati are Busteniul, ce profesori extraordinari, nici nu vreau sa ma gandesc prea mult…toti acestia, in majoritatea lor nu lucreaza in oras. In orasul unde, un necunoscut pentru localnici, Ionel Ganea este facut cetatean de onoare dintr-un motiv cel putin imbecil…ca ar fi fotbalist-golgheter. Asa scrie pe site-ul Primariei, nu am scris eu :))

Asadar, ce a facut Ganea pentru orasul Busteni? Este fotbalist-golgheter. Ce poate fi mai infantil de atat? Sa-l faci pe unul care nu are vreo legatura cu Busteniul, cetatean de onoare…pentru ca acesta ar fi nici mai mult nici mai putin decat…un fotbalist-golgheter :))

Oare ce ar spune sa zicem 10 primari din judet, daca le-ai scrie sa il faca pe Ganea, si ei, cetatean de onoare? Sa te adresezi asa, fiecaruia: „Stimate domnule primar, va propun sa-l faceti cetatean de onoare pe dl. Ionel Ganea pentru ca el este un fotbalist-golgheter!”. Cred ca ar rade zile in sir oamenii aceia :))

2. In Carpatii nostri exista o planta interesanta, este mai rara ca prezenta in Carpatii Orientali, dar in Bucegi se intalneste prin mai multe locuri. Se numeste Silene acaulis. In romaneste este mai putin important, pentru ca o cunosc mai mult cei din domeniu. Este o planta pitica, puternica, un pionier al crestelor golase. Seamana cu un muschi dar nu este. Are radacini mici, intortocheate, se fixeaza foarte bine de piatra sau pamant. Cand are apa, planta poate fi palpabila. Cand nu are, este o masa uscata, lipita strans de stanca sau pamant. Pentru mine, este un simbol al rezistentei vietii. Florile acestei plante sunt foarte frumoase, micile ghemotoace de culoare roz, pierdute printre stanci par niste broderii…naturale. Oricine merge pe munte le-a remarcat cu siguranta 🙂

4

5

3. Exercitiu de imaginatie…in imaginea de mai jos, este un izvor, o sursa curata de apa, pe Valea Gaura. Un izvor ce se strecoara printre muschi, o apa proaspata, susurul – o muzica minunata, este o clipa incremenita in acest munte. Nu este orice fel de izvor…este ultima sursa de apa cum urci spre Vf. Omu, vine asa, parca tainicsoptit, de undeva din jnepeni. Sunt locuri in Bucegi, unde timpul pare ca poate fi oprit…acesta este unul din atatea sute sau mii…fie ca bei apa din acel izvor, fie ca-l privesti sau ca il asculti, putin!

6Poate ca daca le-am spune astfel de curiozitati, de povesti, cum sunt acestea despre Silene acaulis si Izvorasul din Valea Gaura, sau poate daca i-am duce pe acolo pe oamenii acestia ce pot face anumite lucruri pentru Parcul Natural Bucegi…poate ca s-ar schimba cate ceva in bine. Poate ca dupa 3 ore de urcat, din Bran si pana la acel izvor, orice om chiar daca nu iubeste muntele, ar binecuvanta acel izvor…atunci poate ar intelege ca sunt lucruri facute pentru toti, nu ca sa le insuseasca fiecare, micimea omeneasca…