Peisaje din preajma Gondolei Carp si tururile ghidate de la Casino Sinaia

Poezie in muntii Sinaiei 🙂

Printre tufisuri de rododendron pare ca trece una dintre cele mai pitoresti instalatii de transport pe cablu din tara, nu doar din Bucegi: Gondola Carp.

Predealul cu rosu, Sacele cu verde si, cel mai probabil, cu visiniu… Tarlungeni.

Gondola circula si „la peisaj” 🙂 adica, ofera posibilitatea turistului sa admire peisajul la o viteza mai mica.

Tocmai Muzeul Cinegetic din Posada, un alt obiectiv care nu trebuie ratat daca veniti spre Valea Prahovei.

Si fiind deja vacanta, cei de la Casino Sinaia au venit in intampinarea turistilor cu vizite ghidate.

„În perioada 14-18 Iunie 2017, vă așteptăm cu bucurie să descoperiți istoria Casino-ului Sinaia după următorul program: miercuri-duminică, orele 10:00-18:00: TUR 1-10:20; TUR 2-11:20; TUR 3-12:20; TUR 4-13:20; TUR 5-14:20; TUR 6-15:20; TUR 7-16:20; TUR 8-17:00.”

PREȚURI BILETE:

Tur complet  (PALIERUL PRINCIPAL CASINO și PALIERUL SECUNDAR GALERIA REGALĂ)

  • 15 Lei/persoană = adulți;
  • 10 Lei/persoană = copii cu vârsta de până la 15 ani, elevi, studenți, pensionari și persoane cu dizabilităţi;
  • 30 Lei – FAMILY CARD 1 = 2 adulți cu 1 copil (7-15 ani);
  • 40 Lei – FAMILY CARD 2 = 2 adulți cu 2 copii (7-15 ani);
  • Copiii cu vârsta până la 6 ani beneficiază de acces gratuit

Tur parțial  (GALERIA REGALĂ)

  • 5 Lei/persoană = adulți;
  • 3 Lei/persoană = copii cu vârsta de până la 15 ani, elevi, studenți, pensionari și persoane cu dizabilități;
  • Copiii cu vârsta până la 6 ani beneficiază de acces gratuit.”

Sursa: http://www.casino-sinaia.ro/ro/

Ca ploua sau nu ploua, de la Sinaia la Predeal, mereu gasesti ceva de facut, vizitat!

Traseul turistic: Busteni – Valea Jepilor – Babele – Valea Ialomitei – Muntele Doamnele – Valea Cerbului – Busteni

Inainte de a descrie acest traseu, reafirm sustinerea mea pentru comisarul sef al BCCO Alba Iulia. Este atat de clar ca acestui om, unul dintre cei mai buni oameni ai legii de la noi din tara, i s-a intins o capcana. L-au bagat la puscarie alti oameni ai legii, procurori si ofiteri de informatii, pentru ca era prea bun. Au vrut sa scape de el pentru ca nu mai misca nimic infractional in trei judete.

Mizand pe lentoarea romanilor si pe lipsa spiritului civic, pe puterea conferita de  functia de procuror, astfel de oameni si-au pus planul in aplicare. Doar ca lumea nu mai este asa de fraiera si incepe sa iasa in strada. Au fost mitinguri de sustinere in multe orase. Iata cateva din mesajele de sustinere pentru comisarul Berbeceanu, considerat un Cattani al Romaniei.

„Tu esti mandria mea, eroul copiilor mei, binele care invinge raul” – asta spune fratele acestuia.

Colegii comisarului: „Comisare, fii puternic. Pe noi nu ne pot pacali infractorii.” Va dati seama ca infractorii sunt de fapt acei oameni ai legii care lucreaza nu pentru noi, ci pentru mafioti.

Ce spune Berbeceanu: „Indivizi de cea mai joasa speta au penetrat institutii importante ale statului”.

image-2013-10-24-15882850-41-traian-berbeceanu

Traseul de astazi:

As incepe cu m-am trezit la ora 6, am plecat la ora 7, am ajuns la marginea padurii la ora 8 :)) Abia la ora 10 eram la Babele. De fapt planul era sa ajungem pe la 9 la Babele. Nu a fost sa fie…eu am cascat gura pe acasa, apoi prin Busteni si pana am intrat pe traseul ce urca Jepii Mici, s-a facut de ora 8.

Vremea nu a fost chiar asa de buna ca ieri. Am ales sa urcam pe Valea Jepilor, pentru ca traseul, desi mai dificil, este mai direct. Prin urmare, hai pe valea asta de abrupt.

Initial, vedem niste panouri amplasate de catre Administratia Parcului Natural Bucegi:

1

2In opinia mea, in acel loc de pe acest traseu, este cea mai buna apa. Pe vale, mai sunt peturi, etc. Ar trebui facuta o amenajare in acel loc…

3:)) Azi, niste prieteni plecau dupa astfel de ciuperci. Nu m-am dus, ca nu ma pasioneaza prea tare. Insa cum este sa gasesti atatia bureti negri, pe unul dintre cele mai circulate trasee turistice din Bucegi? Se vede marcajul cruce albastra mai in fata. Dupa parerea mea, aceste ciuperci stateau pe copac de vreo 3 zile, cel putin. Eu le-am gasit duminica, pe langa ele trecusera cel putin 30 persoane. Sambata, cu siguranta au fost minim 100 de persoane. Toate au trecut pe langa ei…

Foarte tare chestia aceasta 🙂 Si uite asa au ajuns in rucsacul meu…parca pe mine ma asteptau. Oricine ii putea lua, dar cred ca nu-i cunosteau. Un prieten imi spunea la telefon: „Bai, nu se poate asa ceva” …

4I-am ales pe aceia care mi-au placut, i-am lasat pe cei foarte mici

5Aveam si totul la indemana, si cutit si sacosa. De fapt, sacosa o tin mereu la mine pentru ca are un parfum special, care mie imi place. Un alt fix…trebuie sa mai fac rost de o astfel de sacosa parfumata. Deseori cand merg cu rucsacul in spate, imi ajunge la nari si acel miros superb :))

6In acel loc, pentru cunoscatorii acestui traseu, este semnal la telefon. Pe aceasta vale, cred ca nu este acoperire pe circa 90% din traseu. Aud eu ca primesc un mesaj, sun inapoi si se auzea perfect. Rares il trimisese, se juca la telefon…

7Un gandacel in poteca. A trebuit sa-l iau pe o frunza si sa-l mut mai departe. Dupa mine mai veneau mai multi si poate primii l-ar fi evitat, dar ceilalti poate nu l-ar fi vazut. Acesti gandaci albastri au o moarte chinuitoare. Daca ajung pe spate, greu reusesc sa se mai intoarca si mor asa, dand din picioare continuu.

8Pe Valea Jepilor, pe la jumatatea ei

9Cruci vechi ale unor turisti decedati in urma cu zeci de ani. In timp, crucile sunt luate de avalanse.

10Langa cabana Caraiman. Noi am urcat sub 2 ore, deci sub timpul de coborare…dar cine mai stie de cate ori am fost prin valea aceasta?!

Sa vedeti ceva foarte interesant. Plecam spre Babele. La scurt timp, priviti ce intalnim:

11Deci, a venit omul din Bucuresti ca sa arunce cartela de la metrou pe Bucegi

12Se vede ca este mai sus de cabana Caraiman. De necrezut asa ceva…ai o mie de locuri unde sa o arunci, intre Bucuresti si Bucegi, si tu vii si o arunci pe un traseu turistic, pe munte. Treaba este ca pe aici nu coboara orice fel de turisti, ci majoritari sunt aceia cu experienta montana. Cat de nebun sa fii ca sa faci o chestie ca asta…

13Trecusem de Babele

A fost o zi cu multe ciudatenii, cartela, buretii negri si au mai fost si altele. O alta ciudatenie a fost urmatoarea:

14Ma suna Radu, vorbesc cu el, povestim, timpul trece, ne place sa ne auzim, incet-incet ies din poteca si tot o luam asa in dreapta. Mie mi s-a parut ca se intampla ceva, dar nu eram foarte atent, gandind ca la drum, oamenii se mai duc stanga-dreapta, sa vada imprejurimile. Vedeti undeva in fata un personaj, de fapt este mai in dreapta. Cum tot se distanta intr-un sens contrar directiei normale, am fost nevoit sa intrerup discutia telefonica. Eu intotdeauna trebuie sa stiu unde merg, cu ce scop, de ce asa, de ce nu altfel.

15Cam pe acolo trebuia sa ajungem, ce sa cautam in dreapta nu prea intelegeam.

16Cand ajung pe deasupra jnepenilor de la Valea Sugarilor, imi dau seama ca pe unul dintre noi l-a luat capul. Il vad ca dispare printre acei jnepeni ca sa coboare in valea amintita. Cum pe mine nu ma aranja deloc o boschetareala printre crengile acelea si cum ma deranjeaza orice initiativa cu final negativ intrevazut, m-am intors in traseul turistic sa merg normal. Ma gandeam ca unii au chef sa umble asa o vreme, ca sa-si revina :)) Si am zis sa nu-i incurc :))

17Rododendron in noiembrie

18Pe traseul de pe Piciorul Babelor. Scot binoclul sa vad, sa nu pateasca vreun necaz 🙂 Telefonul tot suna, eu nu voiam sa raspund. Vedeam ca totul este in regula, asa ca hai sa vad ce le poate mintea unora. Conform celor stabilite, un popas trebuia facut la stana de la Piciorul Doamnei. Prin binoclu vad ca se facuse popas la stana din Valea Sugarilor. Era clar, au confundat muntii. Muntele Doamnele era ceva mai incolo 🙂 Plec mai departe…nici gand sa raspund la mesaje sau apeluri. Din cand in cand ma uitam prin binoclu…stiti cum este cu oaia care se rupe de turma, o mananca lupul.

Lumea isi revine si azimutul devine stana de la Piciorul Doamnei. Cand ajung la lac, ne si vedem. Bine, folosindu-se de denivelarile terenului, ne-am regasit la stana…unde surpriza: eram asteptat de cand lumea :)) Nu recunostea nimeni ca s-a pierdut prin jnepeni si ca s-a asteptat in alt punct decat trebuia… 🙂 Dar hai, fie 😉

19Lacul…l-am mai pozat eu cu muntele oglindindu-se in el. Dar asa, singur, nu ma uit, trec mai la distanta; fiecare cu ale lui 😉

20Pe culmea aceea trebuia sa urcam, in dreapta este Valea Ialomitei…

21Raul Ialomita cam la 1,5 km de izvoare

22Cascada Doamnei si Pestera Cameliei

23Intram pe un traseu amenajat de vreo 2 ani. Este impropriu spus amenajat…sunt cateva bare metalice si niste vopsea aplicata pe pietre

24Gentiene, mai erau ici-colo si floricele

25Aspect din poteca turistica

Urmeaza 2 poze pe care unii le recunosc:

26

27Tot singur am ajuns si aici 🙂 Nu a fost sa fie, si lucrurile acestea se aranjeaza si ele…se mergea la distanta mare unul de celalalt, mai era si lipsa de atentie, asa ca m-am trezit singur…dar nu era nicio problema.

28Poteca turistica

29Paraul Doamnei

30

31

32Pe acolo este traseul Pestera-Omu. Niste prieteni au pe site-ul lor o poza veche cu un bolovan pe langa care trece poteca. Insa in prezent acel bolovan urias, suspendat, nu se mai regaseste, a cazut in vale. Eu cred ca era la baza acelei stanci si ca acum este printre jnepeni. De vreun an am in minte si chestia asta, voi merge cand am sa mai trec pe acel traseu sa ma uit de acel bolovan impresionant ce odinioara statea suspendat, sa lamurim si aceasta chestie 🙂

33Vedere spre muntele Obarsiei

34Pe culmea muntelui

35Imbinare de puteri vizuale

36Un tap si doua capre negre

37

38

39

40O grota, subiect foarte controversat. Unii sustin ca se intra sub munte si se ajunge pana in Tibet…desi foarte mica, ea totusi continua, in functie de cat esti de dispus sa crezi. De exemplu, un calugar imi povestea cum a calatorit el cu duhul printr-un tunel din munte, ca a iesit in Tibet, ca pana acolo, mai era un tunel in dreapta si ca duhul i-a spus sa nu se duca pe acolo ca sunt pagani. Altadata ne arata ceva pe telefon despre care spunea ca este un diavol fotografiat noaptea. Daca mareai poza, ceea ce el nu stia sa o faca, se vedea ca omul pozase un liliac. Si pe la usa lui se perinda destui enoriasi-credinciosi in cautare de sfaturi duhovnicesti…iar pe el, mai are putin si-l nu mai primeste familia acasa…pe motiv de sminteala prea mare.

Ideea este ca si teoriile acestea ce apar aidoma ciupercilor dupa ploaie, trebuie cernute putin. Ori cu ce sa cerni, cand ai cateva clase, cand nu ai citit decat fratii Grimm…

41Am uitat cum se numeste piatra aceasta…scriu cand imi aduc aminte. Mi-a placut asa cum era…

42

43Deasupra Vaii Cerbului, nu departe de stanca numita Saturn. Uneori, dupa caz, o mai luam si de-a dreptul…

44

45Musuroaie realizate de cartite pe la 2450 m altitudine

46Cerdacul

47Muntele Moraru

48Cine stie de cate decenii sta acel butoi prin Valea Cerbului…

49Poiana Vaii Cerbului

50

51Indicator nou prins…cu cuie

52Poiana Costilei

53Drumul Fanului, traseu turistic…haideti sa vedeti cum se prezinta:

54Exploatare necontrolata

55

56Asa trateaza oamenii mediului, responsabili de aceasta zona, Parcul Natural Bucegi. Pe blat cu exploatatorii de padure…nici nu trec sa vada, ii lasa sa-si faca de cap. Maine trebuie sa vada si cei din Ministerul Mediului ce jonglerii fac astia cu padurile Bucegilor.

57

58Pe langa faptul ca: taie tot ce prind si ce li se pare mai bun, fac tot felul de drumuri ilegale, vatameaza alti arbori…mai distrug si infrastructura turistica a orasului Busteni. Care asa cum este ea, defineste acest oras.

59

60

61Ce a mai ramas din traseul turistic, un marcaj pe copac, cica sa mergi asa printre doua drumuri

62Acum, daca este normal ca intr-o arie protejata la nivel european sa se intample asa ceva, ramane sa vedem…dupa cum ramane de vazut ce vor spune si alti responsabili cu turismul, nu doar cu mediul. Cata nesimtire!

63Pe aici ies in drumul ce leaga Busteniul de Gura Diham, dar nu sunt lemne scoase prea multe. Fac ravagii prin padure, dupa care transporta lemnul repede…

Despre timpii acestui traseu, va uitati la poze si-i veti afla. Trebuie sa tineti cont ca noi chiar mergem bine, nu de ieri sau de azi, asa ca, mai bine calculati de cateva ori, ziua acum este destul de scurta.

Traseul turistic: Busteni – Babele – Varful Omu – Muntele Scara – Coltii Clincei – Saua Tiganesti – Muntele Clincea – Bran

Cum sa incep cel mai bine, oare?! 🙂 A fost cel mai frumos traseu pe care l-am parcurs anul acesta. A fost asa cum trebuia sa fie…

Mereu mi-a placut traseul pe muntele Clincea, pe care cobori de la Omu la Bran. Este pitoresc, cu multe de vazut. Suplimentar, au mai fost si altele de vazut.

Intrucat toate articolele-prezentari de trasee turistice, sunt vizualizate intens fiecare, zilnic, si aceasta postare va fi facuta in acelasi ton ca si cele anterioare: descriere, detalii, imagini, repere, recomandari.

Traseele spre Bran, ce pornesc de la Vf. Omu, pot fi realizate numai dupa ce te informezi in prealabil despre starea vremii. Parcurgand suprafete insemnate de gol alpin, devine riscant pe ploaie cu tunete si fulgere. Iarna, practic nu ai ce cauta pe aceste trasee.

Din Busteni am urcat cu telecabina la Babele, la ora 9 eram sus pe munte. Trebuie facuta o distinctie: pe munte mergi sa te antrenezi, sa vezi peisaje, sa te relaxezi, sa te simti bine, sa inveti unele lucruri. Nu poti si sa alergi si sa privesti…de aceea am si mers cu telecabina, ca sa fie timp sa vezi cam tot ce se poate vedea de pe un astfel de traseu.

In rucsac, cand mergi pe un asemenea traseu, trebuie sa ai tot ce trebuie, niciodata nu stii ce se va intampla. Ca o constatare, mergi ani de zile pe Bucegi, si este de ajuns un moment de neatentie si te poti accidenta. Pe munte, ca sa te simti bine, trebuie sa ai la tine tot ce iti trebuie. Ca fapt divers, eu pe traseele turistice, vara si toamna, nu port bocanci de munte. Explicatia mea este simpla: adidasul de munte este mult mai practic, nu-ti oboseste piciorul, nu iti tine fix piciorul, este bine sa ai glezna libera…acum, fiecare cum stie; unii vor sa-si tina glezna fixa. Cert este ca niciodata nu am facut vreo entorsa, scrantit piciorul, din acestea. Si merg de mic…

1Din telecabina, vedere spre Brana Caraimanului. Localnicii din zona telecabinei se uitau la munte si spuneau ca vine ploaia 🙂

2La Babele. Cum presupuneam, pe munte era destul de placut, plafonul jos de nori dadea impresia falsa ca va ploua

3Poteca sau drumul de pamant spre Sfinx, stanca mai mare ce se vede drept inainte

4Sfinxul

5Si un mic cort, langa o alta stanca renumita a Bucegilor

6In imagine, zona Babele, cu verde este acoperisul cabanei. Noi aici eram aproape de stanca Baba Mare.

7Baba Mare este unul dintre cele mai bune puncte de vizualizare a Bucegilor, dominand vecinatatile. In imagine Valea Ialomitei, o mica parte din aceasta. Sagetile verzi indica traseul turistic Pestera-Valea Doamnei-Saua Batrana-Poiana Gutanului-Moeciu de Sus, marcaj triunghi rosu. Sageata mov reprezinta stana din Piciorul Doamnei.

Sagetile galbene arata traseul Pestera-Obarsia Ialomitei-Vf. Omu, marcaj banda albastra. Sagetile rosii reprezinta un drum de caruta ce iese in Valea Horoabei, la o stana. Nu este un traseu turistic.

8Aspect spre Valea Ialomitei, zona Pestera. Cu sageata galbena, traseul ce coboara de la Babele la Pestera. Cu albastru-postul Jandarmeriei Montane, cu verde-statia de telecabina Pestera, cu rosu-refugiul salvamont, cu maro sageata dubla-Pestera Ialomitei, cu mov-hotelul Pestera. Constructiile mai de departe apartin zonei Padina.

9Sageata cea mai de sus reprezinta cel mai frumos punct panoramic al Bucegilor, Podu cu Florile. Cu sageata galbena-drumul asfaltat Bolboci Mal Stang, cu verde Cheile Tatarului, pe acolo trece vechiul drum Bolboci, neasfaltat. Cu rosu, barajul si lacul Bolboci.

10Desi un curent impingea ceata spre Platoul Bucegilor, un vant ce sufla pe Platou nu lasa ceata sa vina. Astfel, aceasta ramanea doar pe marginea abruptului prahovean, creand impresia de jos, din Valea Prahovei, ca pe munte este o vreme neprielnica drumetiilor.

11Sa-i dam Bolovanului, ce este al lui 🙂 Aici un mic aspect din patria Bolovanilor 🙂

12O turma de circa 1200 de oi. Nu am vazut niciun caine. Unul din ciobani, ne-a prins un miel sa-l mangaiem. Bietul de el se zbatea, dar am pus mana pe el 🙂 Frumoase oi!

13Asa se transporta pe la stane, la statia meteo, si la cabana Omu, anumite lucruri. Vin unii cu un Aro si altii cara cu un tractor cu senile

14Valea Cerbului si sus de tot, cabana de la varful Omu. Observati cate serpentine descrie poteca turistica marcata cu banda galbena. Este un traseu ce leaga Busteniul de acest varf.

15O multime de floricele la tot pasul

16Poteca noastra, marcaj banda galbena de la Babele si pana la Omu, trecea pe sub acest parapet natural stancos, denumit Cerdac. O sa va spun mai jos detalii despre acest loc.

17Mecetul Turcesc, o imensa stanca alcatuita din calcare jurasice, ce domina Valea Ialomitei. Scriu despre Valea Ialomitei pentru ca aceasta este perspectiva oferita de acest traseu Babele-Omu, in partea stanga a sensului de deplasare.

18Muntele Obarsiei. Cu rosu este un drum foarte rau de acces, pe care se deplaseaza acel tractor cu senile mentionat. Iarna, acea varianta de acces este mai sigura pentru turisti, ma refer la aceia ce incearca sa ajunga totusi la varful Omu, desi este interzis. Cu verde, este poteca de vara, pe care am venit si noi. Intre cele doua, poteca si drum este Cerdacul, meterezele naturale de stanca. Incorect, mai este denumit Ceardac sau Cerdacul Obarsiei Vaii Cerbului. Din muntele Obarsiei, nu ies decat izvoarele raului Ialomitei, care curg in alta directie. Asadar corecta este denumirea de Cerdacul Obarsiei, si atat.

19Poteca cu banda galbena, ultima parte spre Vf. Omu. In fata, in dreapta se vede Vf. Bucura

20Cabana si stancile de la Vf. Omu. Nu va luati dupa ce spun unii, ca la acest varf au fost mai multe stanci uriase si ca una nu mai este. Sunt toate cele trei, mari, in aceleasi locuri milenare. Este plin internetul cu tot felul de prostii.

21Statia meteo de la Omu

22Pe culmea din dreapta, se merge spre Bran

23Valea Gaura, cea mai pitoreasca vale din Parcul Natural Bucegi. Atentie, traseul nu incepe de-a dreptul ci din Curmatura Hornurilor, undeva in dreapta, la cam 20 de minute de mers, distanta de varful Omu

24Oile de la stana din Gaura (sunt 2 stane in aceasta vale, una in caldarea de sus, si alta jos, la limita de sus a padurii).

25Aici este Curmatura Hornurilor, intersectie de trasee. De unde venim noi este poteca spre Vf. Omu, inainte traseele spre Bran prin Valea Ciubotea si muntele Clincea. In dreapta este Hornul Mare, si se coboara spre Malaiesti, in stanga, traseul spre Bran prin Valea Gaura.

26

27Acum vara, eu va recomand sa nu intrati in acest horn. Pot veni pietre peste voi sau peste cei aflati mai jos

28Asa arata „traseul turistic” prin Hornul Mare, apa, zapada au spalat terenul. Cea mai buna cale de acces spre valea Malaiesti ramane poteca de vara

29Un mic urcus spre Varful Scara, noi urmaream de la Vf. Omu, marcajul banda rosie

30In stanga cum urcam, vedem jos: cu galben, mica stana din caldarea superioara a Vaii Gaura, cu sageti rosii traseul turistic spre Bran, marcaj cruce rosie

31

33O uriasa stanca, denumita „Altarul Zeilor”. Povestea/legenda, am auzit-o cand eram mic, la unul din cei de pe la Pestera Ialomitei. Nu are rost sa o scriu, mai bine asa.

34Cert este ca dupa cativa ani, am ajuns din nou pe aceasta stanca

35Imprejurimi

36O lume de stanci, ca niste sulite spre cer. Un varf din apropiere se numeste Lancia

37Popasul a fost langa acel Altar, pe un mic platou

38Perpendicular cu Releul Costila

39Urcus spre Altar

40Superb acest loc, plin de semnificatii. Nu m-am straduit sa-l aduc in atentie si nici sa-l ascund, multi l-au vazut de departe, dar una este sa vezi si alta sa stii, altfel este o stanca banala, cu ceva peisaj de jur-imprejur. Pentru ca nu am fost cu niciun prieten de munte in acest loc, nici nu gasesc de cuviinta sa scriu altceva. Am fost doar pe aceasta stanca, am ajuns si atat, povestile sunt povesti.

41Din nou pe traseul turistic spre Bran, marcaj banda rosie. Aceasta este singura portiune mai problematica de pe tot traseul. O coborare printr-un horn ce da inspre Valea Tiganesti. Nu se coboara greu, nu este pericol de cadere in gol daca stai pe poteca.

42Una din florile gingase ale muntelui…Macul Galben, relict glaciar

43In acest horn, era ceata, o ceata frumoasa, liniste deplina, doar ecoul vorbelor se auzea. Foarte frumos si aici

44

45Pe acolo este traseul

46Iesirea din horn. Am pus si astfel de poze, sa se vada ca sunt amenajari, ca traseul trebuie parcurs cu atentie, sa vada oricine despre ce este vorba. Ca fapt divers, pe acest traseu am vazut si copii si persoane la 65 de ani

47Coltii Clincei, printre care se strecoara poteca

48In stanga sensului de deplasare, se observa Valea Ciubotea, o vale dificila de parcurs

49

50

51

52Si se duce ceata ce ne-a invaluit un timp, si astfel vedem zona Branului

54Rododendron inca inflorit

55Flori de rododendron si Valea Tiganesti

56Valea Tiganesti. Oile au stana langa lacul din dreapta. Mare atentie la caini, au existat anual incidente aici. Cu verde, traseul turistic marcat cu banda galbena, traseu de legatura intre zona Malaiesti si Bran. Traseul acesta pleaca de langa cabana Malaiesti, urca muntele Padina Crucii dupa care merge pe acesta, aproximativ pe curba de nivel, pana la lac. Apoi, urca pe unde vedeti turma de oi, pana la refugiul din Saua Tiganesti. De aici se continua pe banda rosie, pe care veneam si noi.

57Trecand de Coltii Clincei. Sagetile indica poteca pe unde am coborat

58Mantia de ceata ne tot dadea tarcoale :). A fost o vreme potrivita, daca era soare, ne vaitam de piele acum…

59Refugiul din Saua Tiganesti, singura amenajare turistica din aceasta parte a Bucegilor. Tineti cont ca de la cabana Omu si pana aici sunt cam 2 ore, deci daca ploua puternic, -pe munte nu prea ploua usor 🙂 -,  nu este prea grozav sa fii pe creste…intre cele doua locatii.

60Am vazut si o vatra de foc, dar sa stiti ca nu sunt lemne prin imprejurimi. Cine face focul aduce lemne de mult mai jos, probabil sunt mai multi si ia fiecare cate o creanga

61Directia traseului turistic de pe muntele Clincea

62Prelungire muntoasa in stanga

63Sageata verde arata unde intra in padure acest traseu turistic. Cu rosu, ultimul punct de belvedere al traseului

64Traseul prin padure, langa ultima sageata, in stanga, se afla si Portita Clincei

65

66Portita

67

68Garofite albe (Dianthus kitaibelii subsp. spiculifolius, cunoscuta si sub denumirea de barba-ungurului

69Un buchet deosebit

70Dintr-o parte

71Din alta, aceeasi stanca

72De retinut: indicatoarele traseului marcat cu banda rosie, Vf. Omu-Clincea-Bran, contin toate timpi eronati. Nu va luati dupa ce scrie pe acestea. Cine le-a montat nu a parcurs acest traseu turistic. Traseul, la mers lejer, poate fi parcurs in 5 ore. Am parcurs respectivul traseu de multe ori, este o stupizenie ce au trecut ei pe indicator.

Potrivit indicatorului din imagine, mai aveam 3 ore pana in Bran. Real, in maximum o ora esti iesit din padure, la baza partiei Zanoaga, in cartierul Poarta al Branului. Sa povestesc putin si apoi verificati voi ora de pe poze, si imi veti da dreptate. La ora 18 eram jos la partie, la ora 19 am luat autobuzul spre Brasov, la ora 20 eram in Brasov. Dupa indicator, eu la ora 20 trebuia sa sosesc in Bran. Acesti timpi, cei de pe poze din acea zi, au fost stabiliti de mine la mers normal, fara graba, fara alegare. Este o certitudine, de la acest stalp cu sageti indicatoare, intr-o ora iesi din padure.

73Traseul are un blocaj major, multi arbori au cazut si trebuie ocolit. Atentie sa nu ocoliti prea jos si sa tot coborati, la un moment dat trebuie sa urcati, dupa vreo 200 metri.

74Asa cum v-am spus, intr-o ora se iese din padure, nu va luati dupa ce scrie pe indicatoare. Cei care le-au amplasat nu cunosc limitele localitatii Bran si multe altele. Probabil trebuia amplasat la golul alpin si vreun lenes nu s-a mai dus pana acolo, asa ca l-a batut in acest copac.

75Palaria sarpelui, ciuperca otravitoare

76Pe marginea partiei Zanoaga, la iesire din padure

77Privire inapoi, spre Bucegi

78Cum se iese din padure, se observa un gard de lemn pe sute de metri lungime. Langa acesta este un drum. Din locul unde traseul turistic ajunge langa drum, este bine sa alegeti drumul. Acesta merge in dreapta.  Traseul insa trece la cativa metri de o stana, drumul fiind asadar mai sigur, ocoliti doar cateva minute.

79Hotelul-Cetate, realizat de o firma din Galati in parteneriat cu primaria din Bran, un proiect mort, de cativa ani totul a fost abandonat

80Intalnind asfaltul, sau poate ca trebuia dupa 3 ore, asa cum „spunea” indicatorul 🙂 Pentru cei mai neantrenati, neobisnuiti cu muntele, sfatul meu este sa cunoasca un nr. de telefon de la un taxi din Bran, strada aceasta are mai jos sute de case, mergi o vreme pe ea 🙂

81Asteptand un autobuz spre Gara Brasov

82Aproape de gara, in Brasov, poza de pe o trecere de pietoni :)) Se vedea prea bine soarele 🙂

Cam asa arata traseul Omu-Bran prin muntele Clincea. Este lung, dar frumos, avand doar o portiune mai dificila, intr-un horn. In rest, pe vreme potrivita, este ceva de neuitat…ideea este sa nu te cramponezi de timp, cat mai este, cum mai este mai incolo, sa ai ce trebuie la tine…mergi, vezi, asculti, vorbesti, intelegi, traiesti 🙂

A fost o zi perfecta!

Peisaje din Bucegi: Muntele Furnica

1

1aCastelul Peles

4

5Afluent Valea Pelesului

6Ceata, inaintand

7Bujori de munte

8

9Telescaunul

10Panou montat de Ocolul Silvic Sinaia

11Panou amplasat de Administratia Parcului Natural Bucegi

12

13Ploaia a acoperit intreg muntele Furnica

14Rododendron

Imagini din zilele trecute

Sa mai scriem putin ;), sa postam mai multe imagini. Am avut cateva treburi de rezolvat, intre timp.

1O mica zapada le-a spulberat sperantele celor ce asteptau inflorirea rododendronului 🙂 Dar poate „iese” altul 🙂 Cine stie! 🙂

2

3Ce culoare frumoasa

4

5Poza la dimensiunea originala este superba

6Narcise unde nu te astepti

7Un melc visator! Statea si „privea” pe drum 🙂

8

9Izvor prin padure, o fi si acesta mineral 🙂 desi nu seamana cu cele sulfuroase sau feruginoase intalnite pana acum in Bucegi. O fi si acesta ceva…

11Si povestea altor tineri morti pe munte

12

14

15Schitul Sf. Ana

20Dimineata la Peles

23Poteca regala

24

16Sa nu uitam si de ei 😉

13Incredibil 🙂 iesea fum prin orice colt al stanei

18

10Conuri rosii. La ce bun sa le cauti urcandu-te prin toti copacii? Mai bine mergi a doua zi dupa o furtuna prin zonele cu molid expuse. Se ocupa singur vantul de varfurile copacilor…ca sa nu mai spunem noi ca „strugurii oricum sunt acri”.

17Sirop din conuri rosii

19Unul dintre izvoarele sulfuroase ale Busteniului. Am dus o proba la analize… L-am amenajat putin si acoperit evident, sa stiu doar eu si cativa prieteni. Cand o fi timpul, vor sti si altii.

21La Stana Regala

22Ploaie peste Bucegi

25La Hit the Top, cursa Bran-Omu-Bran

Cateva impresii despre acest concurs deosebit, luate de pe Mediafax:

Cele 80 de locuri disponibile (limitarea a fost impusa de conditiile de siguranta) au fost ocupate inca din prima saptamana de la startul inscrierilor, HIT THE TOP III fiind la data startului un eveniment cu „casa inchisa”. Anul acesta concursul a fost mai disputat ca oricand, la start fiind prezenti campioni laureati in multe concursuri internationale si chiar un campion mondial, dintre care amintim numai pe: Paul Pepene (campion mondial de U23 in 2010 la ski fond si participant la Jocurile Olimpice), Gyorgy Szabolcs (locul 3 la Campionatelor Balcanice de Alergare Montana 2011), George Buta (campion national la juniori biatlon 12, 5 km; locul 1 la Vertical Race Zarnesti 2012), Marcel Balan (loc 6 la Campionatele Balcanice de Alergare Montana 2012), Silviu Balan + Ion Neagoe (locul 1 la Marathon 7500 – elite in echipa – editia 2012), Silviu Manea (locul 2 la Mountain Attack 2013)!

Acest lucru a dus la stabilirea unor performante cu adevarat extraordinare, castigatorul concursului la general, Paul Pepene, fiind cronometrat pe intregul traseu in 2h 01min 23sec!

Nivelul ridicat al competitiei a fost dat si de faptul ca nu a existat niciun abandon si toti concurentii au venit in timpul limita stabilit de organizatori atat in punctul de intoarcere cat si la finis.”

Ce se mai culege de prin Bucegi

Sunt foarte curios ce se va mai intampla cu locatiile Consiliului Judetean Dambovita: cabana Dichiu, cabana Podu cu Florile, Baza Salvamont Zanoaga, veritabile cimitire ale banilor publici….acum, ca Florin Popescu prietenul Elenei Udrea si vicepresedinte PDL, -un om cu o putere uluitoare intr-un timp-, nu mai este presedintele Consiliului Judetean Dambovita.

Caderea lui este unul dintre cele mai bune lucruri ce se puteau intampla pentru Parcul Natural Bucegi, o „prada” in care acest politician isi infipsese bine de tot ghearele…

Dar nu acesta este subiectul 😉

In aceasta perioada „se colinda” Bucegii pentru anumite lucruri. Ce credeti ca mai culege lumea? Florile de rododendron, mugurii de jnepeni si ciuperci. Cred ca doar atat deocamdata…

Este un intreg roman cu sutele de persoane tupilate dupa creste la cules de flori de rododendron 🙂 Amenda este de 5000 lei dar din considerente umanitare nu va fi aplicata 🙂 De unde naiba sa plateasca omul 5000 lei? Si la cati oameni sunt prezenti la cules ce sa le faci? Ii amendezi pe toti? Daca exista o campanie de informare/educare a turistilor si localnicilor, an de an, si inainte de inflorire poate se limitau accesul si implicit culesul.

Oamenii erau risipiti pe toti versantii

Si mai exista o categorie de persoane, ei sunt o mare curiozitate pentru mine. Adica ii si admir, caut si sa invat ce-i pasioneaza. Acestia sunt culegatorii de ciuperci 🙂 Majoritatea oamenilor de munte cauta ciuperci, pe mine ma pasioneaza sa le vad, sa le cunosc, pozez.

Platoul Bucegilor, pana la urcarea oilor, este luat „la pas” de impatimitii ciupercilor 🙂 Vin cu jeep-urile, intra pe pe drumurile catre stane unde le si parcheaza, cu telecabina, etc …sa culeaga ciuperci de balegar, Champignoane sau Agaricus :))

Sunt toti intr-o febra. Anul acesta nu am reusit sa surprind aceste momente prea bine dar acolo, putin…tot am facut niste poze.

Ciupercile acestea le gasiti pregatite pe la unitatile turistice din Bucegi, nu dau nume pentru ca mie aceasta specie de ciuperci, Agaricus nu stiu cum (pentru ca nu vreau sa tin minte!) imi taie apetitul. Nu este vorba ca apare in locurile de pe langa stane si pe ce creste 🙂

Dar, la cules iti lasa pe mana un fel de mazga neagra. Iar cand am vazut ce culoare au cand se pregatesc nu am mancat o zi intreaga :)) Este o parere personala, ele sunt foarte cautate, la foarte multi le place tocanita si ce se mai face din ele. Stiu un prieten care are o locatie pe munte care periodic isi trimite cate un angajat sa vada daca au mai aparut ciuperci de balegar. Inseamna ca se vand bine 🙂

Mediul in care traiesc si cum arata ciuperca de balegar Agaricus… campestris parca ii spune 🙂 Uite ca imi aminti…

Culesese omul nostru circa 6 kg de ciuperci 🙂 Pe maini era negru de parca scormonise prin carbuni…

Unii sunt deranjati ca fac intr-una poze, dar vedeti si dv ca astfel de lucruri nu le intalnesti in fiecare zi. Ce este drept nici nu am vazut atat de multe ciuperci de balegar, culese, la un loc 🙂

O sa ma interesez sa vad daca ciobanii le culeg, le pregatesc…

Specii de flora ocrotite in Parcul Natural Bucegi

Un articol de constientizare, un post despre nestematele floristice existente in cel mai vizitat munte al tarii, mici povesti despre aceste specii care, parca simtind, se retrag din calea oamenilor pentru a creste in locuri mai ferite…

Sunt atat de frumoase aceste flori, fiecare in parte constituie un unicat, incat nu poti spune decat ca este una mai deosebita ca alta.

Elementele de flora prezentate in acest post sunt puse sub protectia legii, in special datorita faptului ca sunt pe cale de disparitie.

I. Prima floare pe care doresc sa o prezint este Macul galben (Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stephani)

O floare destul de rara in cuprinsul Bucegilor, intalnita pe grohotisuri calcaroase, fiind un relict glaciar ce a rezistat glaciatiunilor pentru a fi pus in pericol de om. Exista in Bucegi, pe un olistolit din calcare ce reprezinta o adevarata cronica geologica, exista cateva sute de exemplare de maci galbeni care cresc agatati de colturi stancoase, alcatuind o veritabila gradina suspendata. Cine vede un astfel de peisaj, turnulete calcaroase albe presarate cu manunchiuri galbene, ramane pentru mult timp cu o astfel de imagine…o imagine a perfectiunii naturii. In alte locuri din Bucegi se intalneste sporadic, dar nu mai jos de 1200 m altitudine.

II. Iedera Alba (Daphne blagayana)

Este o specie declarata monument al naturii, cu un miros inconfundabil, foarte placut. Se prezinta ca un mic arbust tarator, cu radacini intinse pe mai multi metri. Popular mai este denumita si Ciurul Zanelor. In Bucegi exista pana in anul 2009 un singur loc atestat oficial, de altfel si cel mai numeros din punct de vedere al numarului de exemplare. Potrivit oamenilor de munte cu studii in domeniu, si aici citez pe cineva, neoficial este cel mai bun biolog al Parcului, real este un as in domeniu, Iedera Alba, desi este atestata pe un versant al Caraimanului, nu exista in acel loc. Probabil a disparut. In anul 2009, am descoperit personal exemplare de iedera alba intr-o zona salbatica din Bucsoiul Mare, fiind adusa in atentia Academiei Romane acea mica statiune floristica. Asadar, in Bucegi, iedera alba se gaseste numai in doua locuri.

III. Bulbucii de munte (Trollius europaeus)

Bulbucul de munte este denumit de cei mai putini cunoscatori bujor galben. Este destul de raspandit in Bucegi, in cuprinsul caruia se regasesc cateva mii de exemplare. O planta subalpina ce creste in asociatie cu alte flori, este declarata monument al naturii, culegerea ei fiind interzisa. Cu toate acestea, florile sunt culese de turisti indeosebi din rezervatia de la Poiana Stanii. Majoritatea oamenilor legii din Parcul Natural Bucegi nu cunosc aceasta floare, motiv pentru care nu au cum sa dea amenzi, nu au cum sa previna culegerea acestei specii. Florile nu au un miros pregnant, felul in care petalele se acopera una pe alta, si unicitatea acestora in raport cu cele care cresc in vecinatate, atrag pseudo-iubitorii muntelui.

IV. Floarea de colt (Leontopodiun alpinum)

Poate cea mai cunoscuta floare din zona montana, denumita si „regina florilor” sau albumita, aceasta floare dispare cu o repeziciune uluitoare din Bucegi. Fara doar si poate, in ultimii 5 ani nimeni nu a fost sanctionat pentru culegerea acestui monument al naturii, un relict glaciar cu petale catifelate. In zona Crucii Eroilor de pe muntele Caraiman, aceasta floare este culeasa an de an, cu toate acestea lupta pentru supravietuire, iesind ici-colo cate o floare. Insa aceasta nu are cum sa atinga maturitatea deplina fiind culeasa de montaniarzii cu experienta, care o gasesc repede prin iarba. Sunt locuri in Bucegi unde floarea de colt a disparut, sunt insa si locuri unde se gasesc sute de exemplare. Astfel de locuri sunt mai greu accesibile, florile cresc in buchet si inalte aproximativ cat o garofita. Un astfel de loc ma atrage in fiecare an, prilej cu care fotografiez cele mai mari flori. Desi nu sunt un impatimit al alpinsmului, pentru ca nu am motivatia necesara, personal nu inteleg rostul catararii pe peretii alcatuiti din stanca goala, nu ezit a cobori prin locuri abrupte daca acolo sunt specii ocrotite…

V. Bujorii de munte (Rhododendron Kotschyi)

Pe florile de rododendron un fluture interesant, foarte rapid,  Vanessa cardui.
Florile acestui arbust cunoscut popular si ca smirdar, sunt foarte cautate de oamenii de munte pentru ceaiuri, dulceturi, bauturi alcoolice. Amenda pentru culegerea florilor acestui monument al naturii este uriasa, circa 50 milioane lei vechi. Aici, sunt de parere ca s-a gresit cumva legea, aceasta amenda ar fi trebuit aplicata pentru toate speciile de flora ocrotite. Ar fi trebuit sa existe o distinctie, de mii de ani oamenii au folosit florile pentru ceai, iar astazi nimeni nu-l mai poate culege, indiferent cat este de raspandit. In Bucegi, acest monument al naturii nu este amenintat decat in acele locuri unde se aplica proiecte de genul instalatiilor de transport pe cablu. In cursul anului 2010, un membru din Consiliul Stiintific al Parcului Natural Bucegi, ce lucreaza in cadrul unei societati care realizeaza studii pe biodiversitate, a omis in mod intentionat intr-un astfel de studiu sa scrie despre existenta a multor mii de metri patrati de rododendron in zona Valea Soarelui.

Urmare a acestui fapt, constructorii telescaunului au distrus/afectat cu buldozerele acele mii de metri patrati, lucru consemnat ulterior si de o comisie a Ministerului Mediului. Cu toate acestea, ca dovada a coruptiei din acest Parc Natural, academicianul autor al acelor studii masluite este in continuare evaluator atestat, desfasurand in continuare studii pe mediul inconjurator.

Bujorii de munte alcatuiesc pajisti intinse pe multe hectare din Parcul Natural Bucegi, nu se aclimatizeaza in curtile oamenilor sau in ghivece, inregistrand un regres vizibil atunci cand este afectat de actiunile umane.

VI. Ghintura galbena (Gentiana lutea)

O specie de gentiana declarata monument al naturii, care infloreste dupa aproape 10 ani, unii specialisti vorbind chiar si de 20 de ani. In momentul cand infloreste se considera ca a atins maturitatea si atunci dusmanii naturii sapa si ii scot radacina. Ulterior o folosesc la prepararea unei tincturi. In Bucegi a ajuns sa fie foarte greu de observat, ma refer la plante inflorite, tocmai din cauza culegerii ilegale. Tinctura din Gentiana lutea se comercializeaza de ani buni si in locuri publice din Sinaia, tocmai din cauza necunoasterii legislatiei de mediu.

VII. Sangele voinicului (Nigritella rubra)

Exista si o varietate mai rara, denumita Nigritella nigra. Ambele sunt insa ocrotite de lege fiind declarate monumente ale naturii. In Parcul Natural Bucegi cel mai mare dusman al acestei specii o constituie turmele de ovine/bovine. Aceste flori fie ca sunt N. rubra sau nigra, nu sunt foarte raspandite, intalnindu-se in diverse locuri, cate 5-20 exemplare pe cateva sute de metri patrati, sau in zonele de pasunat, o floare la circa 500 mp.

Specia din fotografie este mai raspandita in Bucegi decat N. nigra, are un miros placut, si nu este culeasa de turisti pentru ca se distinge mai greu printre ierburi, si nu este nici prea inalta. Pana la acest moment in lunile iunie-iulie am numarat 287 de exemplare atat Nigritella rubra cat si Nigritella nigra.

Ramane pe altadata o prezentare si despre alte specii de flora din perimetrul Parcului Natural Bucegi: tisa, stanjenelul, crucea voinicului, zambrul, salix myrtilloides, crinul de padure, garofita alba, strugurii ursului, si multe altele, despre unele mai aducand vorba si in alte postari pe aici…

In timp, am realizat o mica harta a raspandirii speciilor de flora ocrotita din Bucegi, am o evidenta a numarului de arbori de tisa sau zambru, un numar aproximativ la anumite flori, zonele din Bucegi cele mai bogate in flora…acest lucru este posibil si datorita faptului ca in acest Parc Natural sunt singura persoana ce detine o autorizatie pentru diferite cercetari, etc. O autorizatie care nu poate fi obtinuta depunand o cerere, ea se castiga prin eforturi si rezultate.

Ar mai fi multe de spus despre florile prezentate mai sus. Daca aveti cumva ocazia sa le intalniti, ganditi-va ca o fotografie este mult mai utila decat culegerea unei flori. Poate veti observa mai multe flori din aceeasi specie si veti gandi ca ruperea unei flori nu inseamna nimic. Asa este…dar in Bucegi vin peste un milion de turisti, din acestia mai bine de jumatate se intorc cu amintiri palpabile, chiar daca acestea se ofilesc si sfarsesc la gunoi. Pentru ca nu stiu unii de altii, de aceea se considera ca ruperea unei flori este un gest nesemnificativ. Nicio institutie cu atributii in Bucegi nu a demonstrat ca poate proteja flora, este foarte greu acest lucru…si daca noi nu ne dam interesul, vom ramane doar cu amintirea.

Si uitasem ceva despre floarea de colt…de peste 10 ani disparuse de pe muntele Furnica. In anul 2010 am observat pe acolo 2-3 exemplare, in acest an numarul lor ajunsese la 9.