De la Predeal la Busteni peste muntele Diham

Pe 31.12.2016 plecand norii de pe cerul Vaii Prahovei si Bucegilor, am vazut ca Zapada isi facuse imparatie pe muntele Diham. Acest munte este un fel de bariera naturala intre Transilvania si Muntenia. In el se opresc cele mai puternice vanturi, motiv pentru care, atunci cand ninge, viscoleste si noaptea este ger, padurile de pe acolo devin tablouri pictate in albul cel mai pur. Este ceva ce trebuie trait… o splendoare! 🙂

Dimineata, pe 01.01.2017, ma uit din nou si ma gandesc ca pentru a surprinde cat mai bine albul imparatesc si sa nu ne intoarcem tot pe acelasi drum, ar fi bine sa mergem in Predeal cu trenul si sa ne intoarcem pe jos, peste respectivul munte. Pana cadem de acord, si din cauza unor neconcordante, eu mai mereu am dreptate 😉 dar altii vor sa fie ca ei… si cand se conving ca e mai bine cum zic, e deja prea tarziu… prin urmare am pierdut trenul. Mai aveam unul peste vreo ora. Cu masina cine stie cand am fi ajuns, vazusem si ca o ambulanta si o masina de descarcerare se duceau spre Azuga asa ca… hai sa stam la slujba la biserica. La Biserica Domneasca din Busteni am stat pana la urmatorul tren.

Vine trenul plin de oameni, o parte au o coborat la Busteni, apoi mai multi la Azuga… si la Predeal nu mai reuseam sa coboram de atata lume 🙂 Predealul, a fost in perioada acestor sarbatori cea mai cautata statiune de pe Valea Prahovei… peste 10.000 de oameni sarbatorind Revelionul la partia Clabucet. Statiunea are zapada din plin pe partii, copacii sunt incarcati de zapada, cine a ales Predealul pentru a petrece sfarsitul de an, a facut alegerea perfecta.

Tin pe aceasta cale sa felicit un prieten, un tanar devotat orasului, care si-a sacrificat timpul si a pus mereu pe altii mai presus de sine si de ai lui, pentru implicarea sa in dezvoltarea turismului predelean. Un om modest, serios, responsabil, care permanent cauta solutii pentru a face ceva pentru orasul sau. Bravo, Catalin!  Catalin, este directorul Centrului National de Informare si Promovare Turistica din Predeal. Pe 31.12, pe la orele 18, el inca era la acel centru pentru a fi de folos turistilor ce cautau vreo informatie turistica. In acelasi timp, pregatea niste taloane pentru o tombola ce se desfasura prin unitatile turistice, urmand ca seara sa mearga la partia Clabucet pentru alte activitati. Pentru mine, acest tanar este un exemplu de cum trebuie facut turismul in fiecare oras.

Predealul fiind plin de oameni si masini, initial am zis sa urmam un traseu turistic care pleaca de la piata si ajunge prin padure la Valea Rasnoavei, langa fosta cabana Fraga si de acolo sa urmam direct drumul spre muntele Diham. Dar noaptea trecuta, mancarea etc, nu se potrivea si am urmat „sanatos” soseaua 🙂 La 11:30 plecam din Busteni, coboram in Predeal peste vreo 12 minute, dupa care am iesit in centru.

Trecem pe langa noul hotel Carmen, amenajat la superlativ, una dintre unitatile turistice de renume ale Predealului, ce are un frumos istoric, regasit si in cartea „100 de pasi in timp…”. De fapt, si cartea „Predealul, prin ochii tai…” are un capitol referitor la acest hotel: „Intalnirea cu Carmen; cu hotelul Carmen”… pentru ca aceste carti scot din trecut ceea ce nu se mai stie.

Urmam DN 73A Predeal-Rasnov, trecem de cimitirul eroilor, unitatea militara, sanatoriul de nevroze, vile, paduri inghetate…

dscf7843Peste ei s-a ridicat Romania Mare.

dscf7847

dscf7848Pe Valea Rasnoavei

dscf7850

dscf7852Departe, releul de pe muntele Costila

dscf7854

dscf7855Pe la ora 13 paraseam soseaua si intram pe drumul ce urca prin padurile Dihamului.

dscf7857Drumul era curatat foarte bine.

dscf7859In prima poienita ni se infatiseaza Bucegii nordici in splendoarea lor. Ceva mai incolo se vedeau Piatra Craiului si un colt din Fagarasi.

dscf7865

dscf7867Coltul Fagarasilor mi-a amintit de excursia din 2016 la chilia parintelui Arsenie Boca, cu un alt tanar exemplu pentru societatea noastra, Madalin Focsa de la Centrul National de Informare si Promovare Turistica din Breaza (Prahova). In multe locuri din tara aceasta, avem oameni capabili, ramane o enigma genetica despre cum ajung opusurile acestora in tot felul de functii 🙂

dscf7863Stanca aflata nu departe de fosta cabana Belvedere, cabana demolata in totalitate.

dscf7868

dscf7869Pe acolo trebuia sa ajungem.

dscf7871In departare zona Zarnestiului… pe acolo este si rezervatia de ursi.

dscf7872Pe langa cabana Steaua (Forban). Ne-am intalnit pe acest traseu cu cateva sute de turisti.

dscf7874Sorcova

dscf7876

dscf7879„Fratele” Bucsoiu – cum ii zice Razvan, prietenul de alergari montane 🙂

dscf7881„Privind” cu aparatul peste Muchia Cheii-Posatavaru, vedem statii de telegondole, telescaune si sediul Salvamont.

dscf7884Piatra Craiului

dscf7886

dscf7887

dscf7893Cabana Steaua, Postavarul la stanga si Piatra Mare la dreapta

dscf7894Si acolo era de mers, in masivul Piatra Mare. Am fi surprins Predealul in haine albe… dar pentru asta trebuie plecat cu trenul de ora 6, ca sa faci poze bune si sa ai pozele in spate. Jumatate de an, am urmarit un astfel de moment, pentru poza de pe spatele cartii cu Predealul. Anul trecut pe 1.01.2016 eram pe acel munte…

dscf7898La urmatoarea excursie prin astfel de locuri, am sa plec de dimineata, cu doua termosuri, unul de ceai si altul de cafea, prajituri si un scaun pliant. Am vazut unul folosit la pescuit. Dar bine, nu singur, ca nu e fain singur, adica eu nu am cum sa ma bucur singur de peisaje. Altii pot, mie nu mi-a iesit niciodata. Un peisaj superb face nota discordanta cu un singur personaj. Adica nu poate fi o bucurie a unuia. Eu ma vad pe scaun alaturi de altii ca mine, sporovaind, facand poze, privind in toate directiile si cand ne saturam iar mai departe… iar pus scaunele 🙂 Trebuie sa cumpar 2-3 scaune…

dscf7899Muntele Bucsoiu

dscf7901Crampei de rai

dscf7904Hop si eu, sa iau putin din magia locului 😉

dscf7915

dscf7920Crucea de pe Caraiman

dscf7923Pereche in haine de iarna

dscf7924

dscf7925Ii inteleg pe astia cu snowmobile 🙂

dscf7927Un alt loc de asezat scaunul 🙂

dscf7933

dscf7935Cabana Diham Phoenix, pe un picior de plai

dscf7936

dscf7938

dscf7944Batrana stana pe care o pozez an de an, de mai multe ori, in diferite perioade. De aici, incepe coborarea spre Busteni, spre cabana Gura Diham.

dscf7952Rulotistii au venit sa petreaca Anul Nou in vechile locuri unde stau si primavara, pe Valea Cerbului. Imi place ca sunt consecventi.

dscf7954Pe la ora 15 eram prin Valea Cerbului admirand si saniile localnicilor trase de cai. Pe la ora 16 ajungeam acasa. Cu siguranta cine merge azi pe acolo, are parte de aceleasi peisaje… pentru ca ziua de ieri seamana perfect cu cea de azi 🙂

Anunțuri

Printre peisaje tălene şi sinăiene

Daca am vazut ieri cum se taie prin Parcul Natural Bucegi, exploatatorii nici macar panoul obligatoriu nu-l aveau… si ca atare ne dam seama de siguranta lor, zic sa mergem azi si spre locuri mai linistite, prin peisaje.

Intr-o zi am fost la Talea, o localitate situata la vreo 20 si ceva de kilometri de Sinaia. In alte zile vor urma, Brebu si Sotrile, poate si Secaria. Fac niste comparatii pentru la anul, in limita timpului disponibil. Poate nu vine iarna si ajung in toate aceste localitati.

1

2

3La biserica Sf. Nicolae din Talea

4

5Din 1915… 100 de ani

6Talea

7Alta troita

8

9

10🙂 Nu la vaca ma refer 🙂

11

12Scoala veche din Talea

13Zic eu sa urc pe varful mic din fata. Ca se vede bine, probabil. Stau, ma gandesc, sa merg pana acolo sau nu, nici vremea nu era cum trebuia, era si ceva distanta… merg 3-4 metri si:

14Apropii cu aparatul sa vad ce naiba aparuse pe varf. Un cioban cu o gasca de caini ocupase varful. Deci nu se vedea bine de pe varf 🙂

15

16Latra a pustiu…

17Comarnicul, in plan departat

18

19Poate ca asa plange un copac.

20

21

23

24Copacii aceia invesmantati rotund sunt siguri nuci. Foarte frumosi!

25

26Cata liniste o fi sa traiesti prin locurile acelea. Oare iarna cum o fi?!

Acum la Sinaia:

27Am apropiat sa vad ce scris si nu doar de aceea. Oricum nu cred ca vede nimeni oferta de vanzare… e cam departe de strada.

28

29Cat de frumos poate fi acest colt de rai… are tot ce vrei, te impletesti cu el 🙂 Mult prea frumos pentru a gasi cuvintele potrivite. Mi-aduce aminte de o piesa foarte frumoasa:

30Basm, ireal…

31Spre Peles, aleea Carmen Sylva

32

33„Panza” peste care a asternut culori nostalgice… Pictorul Toamna”

„Interviu” cu un arhitect necunoscut din Parcul Natural Bucegi

Prima oara cand vad asa ceva in Bucegi. Va mai spuneam eu, ca pot scrie inca ani buni despre Parcul Natural Bucegi 😉 Muntele acesta este un rai, al vietii, este mereu surprinzator…

O sa vorbeasca de la sine imaginile 🙂 Cum spunea un prieten judecator impatimit al acestor munti, imaginile sunt deseori mai bune decat altele realizate cu aparate mult mai performante. Bineinteles ca asa este! Pentru ca poti avea un aparat super tare, daca nu mergi cu el pe unde merg eu, este evident ca pozele mele sunt cele mai bune 🙂 Pentru ca sunt doar ale mele :))

Stateam azi pe malul unei ape curgatoare si priveam. Apa putea fi traversata pe niste pietre puse odata de cineva. Eu insa nu am astfel de probleme, si ca sunt pietre si ca nu sunt, gasesc repede o solutie sa trec, nu ma impiedic de atata lucru. Insa dupa mine mai veneau si altii, nu treceam doar eu.

Ajungand primul, nu stiu ce mi-a venit, si am mutat un bolovan, sa fi avut circa 30 kg. L-am intors cu partea ascutita in apa, si cu cealalta mai plata in sus. Partea mai neteda se afla in apa. Cand am intors bolovanul, am vazut ceva surprinzator. Niste vietati cladisera ceva. Priviti:

9

Dar intai, pana la detalii, am sa va arat alte imagini de astazi:

1Incepe sa inainteze primavara spre Bucegi

2Un element zburator 🙂

3Nu mai era, a ramas doar coltul refugiului de la Sf. Ana

4Printr-o mica salbaticie

5Pe aici mai sta si ursul la soare, la privit

7Trecere si pe langa un peisaj de neuitat

8Frumos loc, poate ca il voi revedea foarte curand, zilele acestea

Ne-am continuat drumul, am trecut o culme si am ajuns la apa de care spuneam la inceput de articol. Am mutat acea piatra, din toate pietrele de acolo, aceea mi s-a parut mie ascutita, ca nu statea bine 🙂 Credeam ca partea aflata in apa este plata, dar nu era chiar asa de plata. Ei bine, era oricum mult mai buna decat acea care iesea din apa.

Este incredibil ce pot face niste vietuitoare ce traiesc in apa de munte.

10Uitati ce arhitecti desavarsiti are natura!

11

12Acele vietati au carat minuscule pietricele si au format niste „maternitati”. Va imaginati ca acestea erau in apa, cu acele gauri in jos. Toate aceste turnulete, cine stie in cat timp construite, au adapostit alte vietati care si-au parasit locurile natale. Din fericire, am vazut ce fel de vietati sunt. Au o lungime de 2-3 cm, sunt de culoare verde deschis, nu le place aerul, cautau repede sa ajunga in apa, au multe picioare, un fel de miriapozi.

13Categoric ca am stat o vreme indelungata pozand, filmand, privind, admirand, etc. Chiar am si desprins cateva turnulete migalos ridicate cu un betisor si le-am pus undeva la uscat. Trec maine si le iau…cata frumusete! Apoi am intors bolovanul la loc, cum il gasisem.

Bolovanii acestia ascund tot felul de taine :)) La orice fel de „bolovan” ma refer 🙂

La sfarsit si una din filmari. Vedeti ce intelegeti din ea, se aud vocile altor persoane, eu eram preocupat, nu auzeam ce vorbeau ei…, pe la sfarsit se vede si miriapodul acela de apa…

Din Busteni peste Bucegi…o “fuga” pana in Bran si inapoi (partea a II-a)

In mod normal am fi plecat ieri in traseul de antrenament mult mai devreme, dar trebuia sa ne adunam, prietenul Razvan ajunsese din Cluj in Brasov (acolo locuieste) la 3 dimineata, obosit, totusi pe la 9 era in Busteni. Inaintea lui, ceilalti sosisera cu un motor din Bucuresti…ne-am intalnit si am pornit spre Jepii Mici.

Pana sa intram in padure ne-am potrivit rucsacii, am setat niste aparate si am pornit. Dupa putin timp, colegul de viitor maraton, Mihaita :))), ne-a lasat mai in urma. Cand am depasit etajul forestier era undeva la 10 minute distanta si am inceput sa alerg si mai repede…abia pe la cabana Caraiman l-am ajuns. Ulterior cand ne-am regrupat numele lui pentru toata ziua nu a mai fost Mihaita ci Carbid.

In drum spre Vf. Omu, fugea si vorbea la telefon incat îi exasperase pe ceilalti…”il prind, il bat si il trimit acasa, ma enerveaza :)))” Ideea era ca nu putea fi ajuns…

La Omu ne-am oprit la un ceai, cabana era full, asa ca am iesit afara la o vorba cu Soso, unul dintre cei mai buni la schi extrem din Bucegi.

Un experiment reusit…obtinerea unei flori de colt mari 😉

Poteca ce suie Caraimanul

Zapada spre Vf. Omu

Coborarea de la Omu, colegul Carbid e in fata…incepea urcusul pe muntele Scara

Peretii caldarii Ciubotea

Urcarea spre Valea Gaura, prin padure spre Saua La Polite…pe aici vom urca la maratonul de 90 km al Bucegilor, dupa calculele noastre,  noaptea

Mic canion pe vale

Valea Gaura, unul dintre cele mai frumoase locuri din Bucegi, un adevarat rai, niciodata nu am prins vreme inchisa pe aceasta vale

Aspect din urcare

Hornul Mare…o coborare ingreunata de zapada, inclinatia era mare, daca alunecai in stanci te opreai

A trebuit sa coboram prin crapaturi de stanci in detrimentul zapezii

Si pe poteca de vara ce coboara in valea Malaiesti era zapada, nu doar pe Hornul Mare

Asadar atentie pentru cine parcurge Valea Malaiesti. Printre altele trebuie stiut ca nu mai sunt stane pe Valea Ciubotea si Valea Gaura. Prietenul Razvan avea un aparat multifunctional care arata diverse…chiar si consumul caloric,  peste 6000 calorii. Spunea sa il incerc si eu data viitoare, dar nu doresc sa ma subminez :))) E mult…6000 calorii

Asta e tot Hornul, in „splendoarea” lui

Undeva departe, peste culmile din fata este si Vf. Omu

La cabana Malaiesti…

Un bebe a devenit cel mai precoce om al muntelui…parintii l-au adus pana aici, o lectie de viata data tuturor celor care au copii…altii nici macar la varsta scolara nu-i scot din casa, chipurile sa nu raceasca. Cam asta a fost in linii mari traseul, am fugit pana la Omu, am aruncat o privire spre Bran si am venit inapoi :))) peste munti, adica zeci de kilometri.