Un alt 9 mai la Busteni

In acest an, 9 mai a fost o zi ploioasa. Dar, bine, ca ploua sau nu, totuna. Soldatii romani au implinit idealurile nationale pe orice vreme…

La 11:30, autoritatile locale, au demarat ceremonia de omagiere a eroilor cazuti, sarbatorind al 140-lea an de la independenta Romaniei dar si capitularea Germaniei naziste pe 9 mai 1945. De asemenea, 9 mai este si Ziua Europei, prilej cu care sa ne reamintim discursul recent al lui Guy Verhofstadt, care l-a pus la zid pe prim-ministrul maghiar. Adica daca faci parte din Uniunea Europeana, adopti si setul de valori, nu te intereseaza doar banii… De la minutul 2:05 incepe un discurs istoric. Sa amintim ca presedintele ALDE, adica belgianul Guy Verhofstadt, a fost decorat cu Steaua Romaniei, de catre presedintele Iliescu.

Revenind la Busteni, unde un eveniment frumos se produce de atatia ani, intre niste coordonate previzibile, necontand conditii meteo, orgolii etc… iata cateva imagini:

Nota 10 la organizare… au fost aduse umbrele, sonorizarea foarte buna, politia la datorie…

Nu aveau nicio treaba cu ploaia, acesti „Cavaleri ai Florii de Colt” din cadrul unitatii vanatorilor de munte din Predeal.

City-managerul cu umbrela albastra, ofiterul de presa cu umbrela rosie, preoti de la Biserica Domneasca si de la cea din Zamora, vanatori de munte…

Viceprimarul cu atributii de primar, d-l Nae Savel, in stanga sa, generalul Rusoiu, in dreapta seful Politiei, d-l comisar Iordache si comandantul vanatorilor de munte, d-l colonel Buzea. Cu sageti, candidati la functia de Primar. Pe 11 iunie, la Busteni sunt alegeri partiale. Cu sageata rosie, candidatul PSD, d-l Ghita Irinel, cu sageata galbena, candidatul PNL, d-l Cristian Achim, cu sageata albastra, candidatul PRM, d-l Toma Andronel. I-am mai observat si pe candidatii PER, d-l Mihai Totpal si pe d-l Mircea Corbu, de la ALDE, un new-entry pe scena politica locala.

„Descoperiti!”…

Viceprimarul, d-l Savel, a dat startul depunerii de coroane, dupa citirea urmatorului discurs, care a facut ca o mare parte a asistentei sa uite de orice altceva:

“Ne-am adunat astăzi aici pentru a cinsti memoria celor care au făcut posibilă obținerea independenței de stat a României, care a fost proclamată la 9 mai 1877.
După realizarea statului român modern, în anul 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, procesul de modernizare a fost posibil odată cu aducerea în România a Principelui Carol. Luptele de la Smârdan şi Vidin au consfiinţit pe deplin independenţa României, care a fost recunoscută de către puterile europene prin Tratatul de pace de la Berlin din iulie 1878, cu sacrificiul a peste 15.000 de soldați români! Obţinerea independenței a dus la înlăturarea nu doar a suzeranității otomane, ci și la îndepărtarea garanției colective a marilor puteri europene.
A doua semnificație a zilei de 9 mai pe plan mondial se leagă de acest eveniment. Durând 6 ani, a doua conflagrație mondială a adus în întreaga Europă un întreg cortegiu de suferințe.
Astfel, statele participante au suferit mari pierderi omenești și materiale. A fost o perioadă în care acestea au îndurat neajunsuri foarte mari, o perioadă în care teama și moartea pândeau la fiecare pas. Dar a venit și momentul speranței, la 9 mai 1945, ziua în care Germania a capitulat, iar victoria coaliției Națiunilor Unite a devenit o certitudine.
Totodată, ziua de 9 mai, anul 1950 este considerată în Europa ca fiind ziua Uniunii Europene, o zi a bucuriei și a voinței de solidaritate.”

Imagine ce ilustreaza perfect realitatea de astazi, cand parca cerul si-a rostogolit lacrimile in amintirea celor care au murit pentru Romania.

A urmat apoi o defilare prin fata Primariei:

Garda Drapelului

Da, l-am vazut si in acest an, pe veteranul de razboi, d-l Pascovici. El a trait ravagiile ultimei conflagratii mondiale…

Cum a fost vremea la sfarsit de aprilie… de 7 ani incoace!

A venit primavara, au iesit ghioceii, s-au trecut ghioceii, infloresc merii si corcodusii, apare frunza la fag, e cald, se topeste zapada de pe versantii muntelui. Ne uitam cum primavara se instaleaza cat mai bine… ca dupa cateva zile sa vedem ca a venit tot iarna 🙂

Sa vedem, oare, asa a fost si in alti ani, la sfarsit de aprilie? Zic sa ma uit din 2010 incoace prin arhiva blogului.

Pai, in 2010, spre sfarsitul lui aprilie, mai era zapada pe munte dar niciun pic in Valea Prahovei sau pana pe la 1700 m altitudine.

Imagine din 18.04.2010.  In 2017, acest peisaj l-am pozat pe 2.04. Deci, daca vom compara 2010 cu 2017,  se poate spune ca in 2017, aici la poalele Bucegilor, primavara a venit mai repede cu circa 2 saptamani.

Fapt confirmat si de o alta imagine:

Acelasi peisaj din 2010, l-am intalnit in 2017 undeva in apropiere de 10.04. Adica am trecut prin acest loc pe 8 sau pe 9.04.2017.

In 2011, pe la sfarsit de aprilie mergeam in Poiana Vanturisului, daduse coltul ierbii pe muntii Baiului, pe Bucegi mai era zapada in special pe vai si pe Platou. Foarte putina prin zona Pestera-Padina, deloc in muntii Diham si Paduchiosu, iar intr-o zi ca azi, de 20, dormeam langa un ulm inflorit.

Spre Piatra Arsa

Peisaj din muntele Paduchiosu

Flori de ulm

Totusi, iarna a mai dat semne si in perioada 15-17.04.2011 si Bucegii aratau asa:

Este cam acelasi peisaj ca in 2017. In Valea Prahovei aveam acest peisaj pe 16.04. in dimineata primei zile de Paste. Diferenta este ca vremea dupa data de 17.04. in 2011 s-a incalzit iar in 2017 s-a racit considerabil 🙂

In 2012, vorbeam tot de primavara… Ne uitam la ghioceii si la leurda din Poiana Stanei:

Poiana era plina de ghiocei si branduse

Comparativ, venirea primaverii pe aici, seamana in 2010 si 2012.

Si pe platou era zapada, vazusem pe 16.04.2012 schiori in drum spre Piatra Arsa. Totusi, zapada nu mai era cine stie ce:

In anul 2013, zapada era destula de Bucegi dar vremea in Valea Prahovei era peste asteptari. Oamenii au dus animale la pascut, am vazut bureti negri, ceea ce in 2017 nu am observat.

Oricum, traseele pe Jepii Mari si Jepii Mici erau pline de zapada…

In 2014, aceeasi ciudatenie, iarna in toata regula pe Bucegi si primavara frumoasa la poale:

Pe 21.04. era atat de bine ca deja ieseam in natura 🙂

Intr-o zi ca azi eram pe aici. Daca nu ar fi nins, si azi in 2017 era acelasi peisaj, la vegetatie ma refer.

La fel, daca nu ningea, acelasi peisaj ar fi fost si in zona Poiana Stanei. Anii 2014 si 2017 seamana pana la un punct.

In 2015, la sfarsit de aprilie leurda era mai mica, inflorea irisul pe care-l dadusem unei cunostinte, urzicile erau mici, abia apareau frunzele fagilor. In acest an, primavara, fata de 2017, a venit mai tarziu cu o saptamana, doua.

Padure spre gol alpin, muntii Baiului

Peisaj cu leurda 29.04.

Asa erau urzicile pe 23.04. In prezent, ele sunt sub zapada dar mult mai mari si nu se mai culeg.

Iar pe Bucegi era zapada consistenta, dupa procedeul sus iarna si jos primavara:

Anul trecut, in 2016, spre sfarsitul lunii, primavara era la ea acasa. Se curata poteca regala de la Sinaia de frunze, se curata cimitirul eroilor de pe Valea Rasnoavei din Predeal, in Predeal chiar venise primavara. Pe 26.04. faceam poze de la Floresti-Prahova spre Bucegi, iar pe 18 aprilie realizam un traseu fain pe Bucegi. Primavara in 2016 a venit mai repede decat primavara din 2017 🙂

Sfarsit de aprilie 2016 la Predeal. Vedem fagi inverziti… Si daca nu ar fi venit zapada acum in 2017, tot nu inverzisera. Deci, chiar a venit mai repede primavara anul trecut.

Imprejurimile Predealului, pe aici facusem cunostinta cu un urs. Inverzisera si zadele…

Spre Bucegi pe DJ 713, pe 18.04. Se observa cum inainta primavara in altitudine pe padurea din dreapta. Clar, cu o saptamana cel putin, venise primavara mai devreme in 2016.

Zapada pe culmile inalte ale Bucegilor

Concluziile?

Pai, zapada a fost mereu pe Bucegi in aceasta perioada, mai ales pe vai si pe Platou. Primavara a venit mai devreme sau mai tarziu cu circa 2 saptamani. Dar, cel putin in acesti ani prezentati, niciodata nu a fost zapada la poalele Bucegilor. Acum, totul este alb imaculat, fiecare creanga, casa, gard, are mantie alba:

Bine ca in afara de salcii nu prea inverzisera alti copaci…

Neprevazut

Iarna nu pleaca prea usor de la munte. Azi-noapte un val de ninsoare a maturat Bucegii si Valea Prahovei si chiar si dupa pranz, fulguie ici-colo. Planurile multora, de drumetie, de focuri, stat la soare, sunt cu siguranta amanate pentru alte week-enduri 🙂

Asa ningea pe la orele 10:00 a.m.

Cine se mai astepta sa ninga iar? 🙂 Bine, intr-o zi cu soare se va topi tot, dar pana vine acea zi…

Tot neprevazut au lansat si americanii un val de rachete in Siria. Nu mai putin de 59. Ca replica la un atac cu gaz sarin al armatei siriene realizat asupra populatiei civile. Deci armata a ucis proprii conationali: 30 de copi, 20 de femei… Nu stie nimeni de ce; neprevazut. Asa ca, S.U.A. le-a bombardat baza unde aveau armele chimice. Vedem ca marile puteri transeaza cu forta cam orice, ceea ce ne obliga pe noi ca tara sa avem o pozitie foarte echilibrata si diplomatica. O racheta lansata costa peste 1 milion de dolari, unii ziceau ca ajunge la 1,5 milioane. Zeci de milioane dati focului intr-o clipa. Poate a fost bine ca au distrus baza, poate nu a fost bine. Ideea este ca se duc banii pe razboaie si nu pe cauze umanitare. Cu siguranta, lumea va fi inca multa vreme impartita in zone de influenta, azi dicteaza cineva razboiul aici, maine dincolo… pentru ca asa cum stim, o elita conduce lumea.

Dar sa ne mai intoarcem mai bine privirea spre natura, in asteptare de zile mai bune:

Un saculet cu tot felul de chestii folosite in alpinism

Le-am lasat si noi in crapatura stancii. Parca acum doi ani erau acolo, acum le-am gasit pe jos.

Vor sa marcheze cred, un traseu de catarare prin acest perete.

Clar, in stanga este vorba de interventia omului

Neprevazut si neasteptat, a plecat dintre noi anul trecut, d-l Gabriel Panac de la telecabina din Busteni. Azi ar fi fost ziua lui… Dumnezeu sa-l odihneasca!

Poza a postat-o pe Facebook, sotia dansului.

Vad ca ninge bine si acum la ora 13:00…

In fine, daca veniti in Valea Prahovei sunt cateva chestii de facut: drumetii usoare, vizite pe la Castelul Cantacuzino din Busteni, la Muzeul Orasului Sinaia sau la Predeal unde iubitorii de caini, ii pot privi 🙂 E vorba de un campionat 🙂

Pe munte, la cabane… care cabane? Ca la Sinaia este inchis cam tot ce inseamna cabana, mai putin cabana Tarle. Dar aceea este mult prea selecta pentru un om de munte cu rucsacul in spate. Totusi, la Cota 1400 sunt doua locatii faine: terasa „La Sami” si „La Ceaunul Crapat”. Merge si o plimbare cu telegondola la Cota 2000 pentru admiratul peisajului, ca altceva nu ai ce face pe acolo: cabana Miorita este inchisa si, de asemenea si restaurantul de la Cota 2000. La Busteni mai sunt Manastirea Caraiman… sigur pana la cascada Urlatoarea va fi noroi, sau cu telecabina la Babele ca sa vezi Sfinxul. Mai merge si sa te duci pana la cabana veche Trei Brazi din Predeal, faceau aceia niste cozonaci foarte buni. Cred ca trebuie sunat inainte daca au. Mai pot fi facute drumetii cu jeep-ul pe munte, nu stiu pana unde cu vremea aceasta, dar daca tot au dat cu asfalt cam pe peste tot pe munte… Iar o pizza buna am mancat la Pizzeria Carpati, parca pizza Carpati se numea sau a casei. Maine sunt deschise sigur Centrele de Informare Turistica din Sinaia si Predeal, unde sunt oameni pregatiti cu tot felul de informatii.

Ideea de final este ca trebuie sa accepti ca poate interveni neprevazutul in orice situatie 🙂

Scenarii, stele si zapada

Uite ordonanta, nu e ordonanta, ba pericolul a trecut, ba nu a trecut. Pana la urma cred ca nimeni nu avea cum sa-si imagineze in ce se va transforma aceasta initiativa. Este si o parte pozitiva… in toate aceste proteste… ca doar nu credeti ca este bine cand oamenii ies in strada. In general, cand oamenii ies in strada, undeva se greseste.

PSD trebuia sa ia in primul rand masurile economice anuntate, sa vada care e treaba cu bugetul si apoi puse in dezbatere modificarile la Codul Penal. Ar fi intelept ca si ministrul Justitiei sa fie demis, bietul om cu a lui „alta intrebare”. Nu pentru ce acte a promovat ci asa, pe motiv de „alta intrebare”. A aratat ca nu este pentru acea functie dar… daca este detasat la Informatii CFR la Gara de Nord face treaba.

Scenarii am vazut in aceste zile nenumarate. Ba ne dezbina Neamtu’ 🙂 ba Liviu Dragnea este un ayatollah 🙂 , cand mai e putin si ne ataca rusii cu razboiul hibrid, cand ungurii se pregatesc sa ia Transilvania, sau jos labele de pe Guvern ori… si aici mor de ras. L-am vazut pe un tip cu o pancarta, ceva mai mare ca o cutie de chibrituri. Pe ea scria ca… nu mai am bani nici de carton, hotilor! :)) Unii protestatari au avut niste idei geniale. Am inteles ca se va face un mic muzeu cu acele pancarte.

Ninge de ore bune la Sinaia…

Ideea de baza este ca asistam la un conflict intre generatii: o generatia educata in comunism din care nu toti au facut pasul spre democratie si nu i-au inteles valorile, si o generatie care a facut Revolutia si altii si-au insusit-o,  care iese acum in strada cu copiii lor, copii care erau mici la Revolutie. Cat nu vrem sa o recunoastem, Romania este impartita in doua. Unora le place sa fie pro-rusi,  si altora pro-europeni, pro-americani, sa umble unde vor si sa faca doar ce vor. Fiecare este acolo unde se regaseste, insa noi nu trebuie sa ne impunem fortat unii-altora aceste optiuni, nici sa facem orice sa le aplicam. Trebuie lasat timpul sa lucreze si sa construim o Romanie unita. Adica pro-rus sau pro-european cade pe loc secund. Important este sa fim toti pro-romani.

Realitatea arata ca Romania, oricat s-ar spune, si in principal doar din interior se aud critici, este o tara puternica in regiune, stabila, predictibila. Este al doilea furnizor de informatii in alianta nord-atlantica si asta spune multe. Indiscutabil ca atunci cand pocnim din calcaie se aude pana la Casa Alba si prin multe cancelarii europene. Asta este realitatea 🙂 Deocamdata, contextul international este dificil si noi ar trebui sa ne preocupam de altele, nu de certuri si ordonante noaptea, ci de economie, armata, educatie, sanatate etc…

Protestatar: „Trebuie sa fii nebun sa te pui cu un popor, al carui desert preferat este Coliva” :)) :))

Daca te voteaza nu stiu cate milioane de oameni nu inseamna deloc un cec in alb. Vedem insa ca politicienii nostri, toti, se filmeaza intre ei, isi fac gesturi obscene, posteaza pe Facebook ca vecinul se scarpina in ureche sau doarme… iar daca le vorbeste presedintele tarii pleaca pe afara 🙂 Poftim, maturitate la clasa politica!

Spuneam mai sus ca este si o parte buna cu protestele, adica romanii au interactionat fizic, s-au vazut, auzit, au cantat, s-au regasit in aceleasi principii si idealuri, indiferent ca au fost la Cotroceni sau la Piata Victoriei.

In principal, sunt de parere ca animozitatile acestea nu ne fac deloc bine, ca trebuie sa ne regasim identitatea, sa privim in trecut si apoi spre viitor, sa stim ce vrem, unde dorim sa ajungem. Cam acesta este si mesajul Academiei Romane, transmis printr-o voce comuna de circa 85 de academicieni:

„Sa ne cinstim eroii, sa fim la inaltimea lor, lasand generatiilor urmatoare, tuturor locuitorilor Romaniei, o tara unita, suverana, cu dragoste pentru trecut si pentru cultura sa, cu respect de sine, stapana pe pamantul sau, educata si prospera, o tara a Europei Unite, dar cu identitate proprie, romaneasca. Asa sa ne judece viitorul!”

Inainte de a face ceva trebuie sa citesti. Dupa ce citesti, iti schimbi atitudinea, nu mai astepti sa vina Primaria si nu mai stiu cine sa-ti dea zapada de la poarta sau din fata vilei, hotelului etc. Aduni pe altii ca tine sau te raliezi la actiuni similare gandirii tale. Repari o usa la o troita, bati 2 cuie la o sindrila sa nu o ia vantul, tunzi iarba primavara printre crucile eroilor, faci ceva cat de nesemnificativ ar parea. Pentru ca si cel mai mic gest conteaza… asta daca nu ne raportam mereu la timpul prezent. Iar cand e vorba de identitatea locurilor in care traim, cu atat mai mult trebuie sa ne implicam. Aceasta si mi-am propus cu acel proiect”Pasi in Timp”, pe care mai greu sau mai usor, mai drept sau mai cotit, il ducem mai departe.

Zilele trecute, baietelul meu de cativa anisori, asezand degetelul pe cartea „100 de pasi in timp…” mi-a spus, aratand spre un personaj de pe coperta asa: „Cu el ne-am intalnit si noi!” Imediat m-am gandit la imaginatia lui de copil, ca imi va spune ceva ce spun copiii mici. Cand l-am intrebat unde l-am intalnit, mi-a spus: „la Sinaia, este sub o cruce dar poza  e pe cruce. Acolo la tunuri unde ne-am jucat”. Si asa era. Acum o jumatate de an, am fost cu el pe la acele tunuri, ne-am plimbat prin cimitirul eroilor, iar el a tinut minte figura unui erou de pe cruce. De asemenea, daca il intrebi ce statuie e la Peles, el stie ca este a regelui Carol I, pentru ca a fost la ea si o tine minte. Daca nu le sadim copiilor niste lucruri, vor trece nepasatori prin viata sarind aceste etape esentiale…

Zic si eu. Acum fiecare zice cum crede!

soareUn soare inghitit de o gaura neagra… imagine realizata de NASA. De peste un an cica dureaza „digerarea”.

E frumos si la Sinaia dar lumea fuge la Predeal. In acest an, Predealul a depasit orice record la capitolul Turism.

Cartea cu Predealul, Muzeul orasului Sinaia si taxa foto, revolutionari, peisaje etc…

Asa cum se stie, cartea cu Predealul a aparut la finele lunii trecute. Fara tam-tam, spectacol etc, pentru ca astfel de artificii nu-si au locul… strict opinia mea; cand faci niste lucruri serioase, care vor fi fara niciun dubiu, niste repere diverse… pe viitor, ale comunitatilor de pe aici. In plus, nu este nicio afacere ca sa ma apuc sa o promovez si nu am gandit vreodata sa fac din aceste initiative, ceva care sa semene a afacere. Cine a dorit o anumita carte, a intrebat si cu siguranta a si primit raspuns asupra modului de achizitionare, totul fiind deschis si legal.

Cartea cu Predealul este in stransa legatura cu precedenta dar si cu urmatoarea aflata la ultimele retusuri de tipar, toate fiind parte ale aceluiasi proiect de promovare turistica si reconstituire istorica a Vaii Prahovei si Parcului Natural Bucegi. Prin urmare, daca sunt niste carti bune si utile, vor fi cautate; cititorii vor vorbi despre ele mai bine ca autorii.

dscf8163

Despre a treia carte, am zis ca voi face un articol separat. Insa, parerea mea este ca traind intr-o societate usor de manipulat din cauza degradarii actului educational, nu are rost sa explic aici sau fiecaruia in parte, detaliat, de ce apar aceste carti si de ce fac anumite lucruri. Nu are rost sa ne enervam si sa ne pierdem timpul, viata fiind prea scurta ca sa ne pierdem in astfel de detalii. Treaba cu a treia carte este usor complicata pentru ca nu am gasit initial la autoritati… realism in aplicarea legilor statului pe care-l reprezinta. Prin urmare, a trebuit sa fac diverse pana a venit iarna in sfarsit asa cum trebuie.

Cartea se refera la primii voievozi ai Tarii Romanesti, la drumul comercial de pe Valea Prahovei, prezinta documente diverse, marturii nemaintalnite, scotoceste adanc in arhive descoperind lucruri de necrezut daca nu ar fi vorba de documente dincolo de orice indoiala… pentru a demonstra ceea ce altcineva nu a reusit: localizarea luptei de la Posada din anul 1330. Aceasta localizare se face prin documente si prin descoperirea unui sit… al bisericii construite de Basarab dupa acea lupta. Moneda otomana pe care ati vazut-o intr-un articol anterior, a fost descoperita printre pietrele provenite de la biserica daramata. Venind iarna si inghetand solul, nimeni pana la primavara nu are cum sa cotrobaie prin acele locuri, presupunand prin absurd ca ar ajunge, desi nu este chiar imposibil… timp suficient ca autoritatile interesate sa ia masurile specifice.

dscf8150

dscf8168

Initial, multi au ascultat cu o ureche sau deloc 🙂 pentru ca pe subiectul Posada s-a aberat major. Insa, dupa ce le pui filmul, toti spun ca asa este! Aceste dovezi nu aveau cum sa fie gasite decat de un om incurcat, complicat, dificil, incapatanat si alte „calitati” pe care tot le scot in relief cate unii 🙂 Daca nu ar vorbi ei, chiar m-as crede perfect, ceea ce ar fi o iluzie, asa, cu ei, am mare noroc 😉

Daca te duci in abordarea subiectului respectiv cu unu plus unu fac mereu doi si cu raportari la zisele unor istorici este fix zero. Iti vei croi propria poveste ca si altii, te vei multumi ca ai facut ceva, desi nu ai facut nimic; real ai scris dupa altii, ai pierdut si tu timpul. Am citit toate cartile despre Posada, sute de articole, documentare. Valoarea lor pe o scara de 0 la 10 este de maxim 3-4. Am vazut toate locatiile presupus Posade. Am purtat peste un an de zile corespondenta cu toate autoritatile din toate locurile presupuse Posade, vreo 10-12… primarii, muzee, consilii judetene etc. Vazand ca nimeni nu are nimic, adica orice specialist sau autoritate nu avea absolut nicio dovada care sa sustina ca lupta s-a dat la ei, am inteles ca plec de la niste puncte sanatoase. Ca sa faci tu, trebuie sa sti unde nu au putut altii!

Logica si rationamentele mele au fost ca „astia” au fost metodici, „deontologi” 🙂 educati intr-un fel, ei mereu au cautat exactitati, le-a placut mereu sa citeze, sa dea exemple de mari istorici si sa se bage asa, sub umbrela unui nume, chestii personale, exacte, precise.

E ca si cum vrei sa-l cuantifici pe Dumnezeu sub o formula matematica, adica imposibil. Ei au facut ce au fost invatati, asa ca am plecat de la altceva in abordarea problemei. Un subiect ca Posada, daca nu a fost deslusit de marii nostri istorici, inseamna ca are o problema… ca unghiurile de abodare si metodele nu sunt cele potrivite. Apoi, eu crezand in Dumnezeu, fara a cadea in superstitii, fanatism, alte rataciri, am avut sansa sa intalnesc oameni care, usor-usor, m-au ajutat in acest parcurs al localizarii luptei. In marea fiecaruia de lucruri exista un crampei care, pus in schema mea, ma purta din aproape in aproape. Asa au aparut dovezile concludente.

dscf8164dscf8153

Cartea cu Posada are vreo 200 de pagini si multe imagini. Aceasta si celelalte doua aparute contureaza o alta lume, se nasc premise noi de cercetare pentru altii… si, mai ales, se constata ca autorii nostri preferati: Nestor Urechia, Mihai Haret, Gh. Nistorescu, sunt niste nostalgici ai acestor locuri, oameni cu simtaminte frumoase dar departe tare de adevarul istoriei scrise pe aceste meleaguri. Insa, in fata istoricilor, specialistilor, vorbesc documentele, dovezile. Ca la judecatorie. Si dupa 30 minute toti imi dadeau dreptate, ceea ce nu insemna mare lucru cata vreme stiam ca am, altfel nu ne-am fi intalnit. Nici nu am nevoie de vreo recunoastere, vreun titlu de glorie. E suficient ca in timp ce altii scriu carti in care denatureaza adevarul istoric sub diferite forme si sunt mari nu stiu ce, un oarecare de care nu a auzit nimeni, alcatuieste intreg probatoriul, documente plus biserica, prin care se localizeaza fara niciun dubiu Posada de la 1330.

Si am trait si momente care m-au amuzat teribil. In principal, avem multi derutati in diferite functii, locuri. La o arhiva, un consilier de acolo, i se parea lui ciudat ca pun la indoiala spusele unui mare istoric, cerand eu documentul pe care-l analizase acesta. Bineinteles ca istoricul gresise. Apoi la un muzeu spun ca este o eroare cu niste depozite de bronz. Ei nu prea cred. Pana la urma e ca mine. Merg la o biserica pentru ca mi s-a parut mie ca Onciul a scris o prostie inainte de 1900. Prostie perpetuata pana azi ca adevar. Ar fi fost buna o scara pentru imagini si mai bune dar cuiva pe acolo ii displacea tot ce faceam si vorbea ceva de politie 🙂 In fine, cu inscriptia la purtator… o trimit unui prieten, om al Bisericii mult mai deschis la minte si foarte scolit… pentru a vedea parerea lui de specialist in acel domeniu. Categoric Onciul se inselase! Si dupa el multi altii 🙂

dscf8167Dimitrie Ghica, bust

dscf8165Casinoul din Sinaia

Tot legat de Sinaia, Muzeul orasului, situat in fosta vila Alina Stirbey a clarificat aspectul legat de taxa foto. Adica, inainte, nu se puteau realiza fotografii nici daca ai fi vrut sa platesti. Nu era voie sa faci poze fara a se oferi o explicatie. Orice muzeu are o taxa foto, aici nu era. Mai mult de atat, vorba unui prieten, pe programul de afara era mentiunea ca muzeul se poate inchide pe neasteptate 🙂 In prezent, am vazut ca toate aceste ciudatenii au disparut. De asemenea, in tariful de vizitare de 15 lei este inclusa si taxa foto. Iata cateva imagini:

dscf8181Dimitrie Ghica, tablou

dscf8192

dscf8197Muzeul este unul dintre cele mai frumoase obiective din Valea Prahovei. Nu-l ratati daca ajungeti in zona.

Mai departe, am gasit o imagine cu revolutia de la Sinaia din 1989. Multi spun ca nu a fost nimic periculos, ca au fost facuti unii revolutionari pe nedrept, ca s-a vandalizat inutil primaria, ca au vrut altii sa taie arbori si sa blocheze DN 1 ca sa nu vina teroristii 🙂 , sau ca se faceau diversi ca apara Pelesul si furau ce prindeau 🙂 In fine, revolutia la Sinaia ar trebui cercetata mai atent…

dscf8296Acum, eu nu stiu prea bine ce face acest grup de barbati revolutionari… oare agreseaza o femeie care e pe jos? Nu prea imi dau seama 🙂

Sunt tot felul de chestii prin acest muzeu care te introduc in atmosfera altor timpuri. Pentru ca timpul trece si cu noi si fara, important este sa fim constienti de acest proces… Uite asa, pe negandite, saptamana trecuta Rares a depasit pragul de 5 ani 🙂

dscf8170

dscf8301

Despre turism, intamplari si descoperiri pe munte

Stim toti ca se schiaza excelent la Predeal. Nu e rau deloc nici la Busteni si nici la Azuga. Cred ca si la Sinaia se va schia dupa zilele acestea de ninsoare. Acum, dimineata, muntele este in ceata, deci ninge viscolit.

Ani de zile, Sinaia a fost cea mai cautata statiune de pe Valea Prahovei, urmata de Busteni, Predeal si Azuga. Din a doua jumatate a lunii decembrie, cei din Predeal au preluat stafeta, fiind mobilizati exemplar, au evenimente diverse, partii excelente… circa 10-12.000 de oameni au petrecut Revelionul pe partie. De Craciun si Revelion, in Predeal au fost cazate circa 24.000 de persoane. Fara a socoti particularii, vilele neclasificate etc. De la Craciun, trenurile sunt pline de oameni care merg la Predeal sa schieze. Mai coboara si la Busteni si Azuga, dar la Predeal se da jos jumatate din calatori.

Jandarmii sunt prin zona, abia fac fata si, uneori, ii vedem luand parte si la actiuni neinspirate:

dscf7974Pentru ca erau foarte multi, turistii cu sanii au navalit pe o partie de schi si se dadeau la baza acesteia. Schiorii s-au concentrat astfel pe alte partii. Deci toata lumea multumita, fiecare venind la Predeal sa se bucure de zapada alaturi de cei dragi…

In acest context, apare un echipaj de jandarmi total neinspirat. Turau motorul incercand sa disloce o masa de oameni pasnici. Le spuneau sa se dea mai incolo, evident ca nimeni nu-i baga in seama decat pentru cateva secunde. Apoi faceau acelasi lucru. Oricum actiunea era inutila la sutele de oameni prezente deci, decat sa te dai in spectacol turand motoare si stricand bucuria oamenilor, mai bine stai jos la baza si te uiti, sa te vada pe acolo, ca existi, nu ca-i iei la goana.

dscf7978Au uitat mersul pe jos de cand statul le-a pus la dispozitie tot felul de mijloace. Si ei uitand ca statul e compus din cetateni nici nu-si mai dau seama ce fac.

dscf7983„Spectacol”, anumite actiuni spun totul despre educatia unui om.

dscf7996Care e faza de te plimbi motorizat pe o partie cu oameni pasnici??

Ma gandeam ca le multumesc ca au venit la Predeal si ca ii asigura ca ei sunt acolo pentru siguranta lor. Da’ de unde…

dscf8001Adica, nu-l vede nimeni si pe el sau ce… bine, ca nu si-a pus mintea cu turistii, sa-i incercuiasca si sa-i bata pe toti dintr-o lovitura :)))

dscf8005Sa se duca acolo 🙂 Peste cateva minute, lucrurile erau cum au fost initial.

dscf8006„Misiunea” a fost indeplinita 🙂 🙂 A fost o actiune preventiva. Daca ii intrebi preventiv la ce sau la cine… nu inteleg ce vrei sa spui. Li s-a parut lor ca oamenii aceia cu saniile faceau ei ceva pe acolo, parca nu se dadeau bine cu sania, ocupasera abuziv domeniul schiabil 🙂 In conditiile in care, ca sa ajungi la partiile Predealului parchezi la nu stiu cate strazi distanta, cand marea majoritate a turistilor inchiriaza material sportiv de la predeleni, cand iti dai seama ca nu ai cum sa controlezi atata populatie, stai in banca ta si te axezi pe prioritati. Te dai jos dupa masinarie si te plimbi printre ei, sa te vada, sa dai o mana de ajutor sau un sfat, dupa caz. Cand te sui  pe o masinarie zgomotoasa si te bagi printre ei si le spui sa se duca mai incolo, (poate in padure, cine stie!) actiunea seamana cu a unor tarani luati de la depanusarea porumbului si pusi in hainele statului sa depanuseze pe aici, ce li se pare lor… 🙂 Ceva era in neregula, erau turisti multi pe partie! 😉 Problema serioasa! Cred ca astia au intervenit zi de zi in acelasi mod. Ba’, putini da’ buni!!! 🙂

O metoda buna de prevenire a accidentelor era sa stea cineva jos, la baza partiei, si sa le spune celor cu sanii, sa nu vina cu viteza de sus si sa se arunce in plasa de protectie, ca nu e din puf. Am vazut ca se mai aruncau unii cu sanii cu tot in ea, si nu cred ca este o placere sa te prinzi cu o mana sau cu un picior in ochiurile acelei plase. Am aflat ca au fost vreo 30 de accidente din acestea, adica astia prinsi in plasa, au trebuit scosi 🙂 Daca jandarmii ar fi stat jos si le-ar fi interzis sa se mai arunce in plasa, nu se intamplau atatea. Dar asta presupune a merge pe jos si, din ce vad, jandarmilor predeleni le lipseste acest exercitiu. Folosesc mijlocul motorizat in orice situatie… adica abuziv si fara discernamant, e clar.

Vazusem o statistica prin care Predealul are peste 6000 de locuri de cazare, Sinaia vreo 4000, Poiana Brasov vreo 3000…

Peste toate, a sta in coloana pe DN1, a devenit un mod de viata. Oare ce fac oamenii astia in masini, in afara de a-si face nervi? Cred ca si peste 5 ani va fi tot la fel. Multi au lasat masinile si calatoresc cu trenul. CFR-ul este atat de neinspirat incat pierde o groaza de bani in vremuri in care pot face bani multi. Sunt atat de neputinciosi si de incompetenti incat a da vina pe prostie e prea putin. Ca exemplu: un tren Regio pleaca din Brasov spre Bucuresti, pe la 4 dimineata. Acesta are 6 vagoane si pana la Bucuresti abia se umple jumatate. Trenul nu opreste in gara din Poiana Tapului, cel mai mare cartier al Busteniului, dar opreste in gara Valea Larga de unde nu se urca nimeni niciodata, pentru ca nu locuieste nimeni pe acolo :)) Solicitari sa opreasca trenul in aceasta gara au fost facute cu zecile si de calatori si de personalul C.F.R. Dar e inutil! 🙂

In orice zi daca esti in Predeal si te uiti la trenul de ora 13:40 si ceva, care vine din Brasov si merge la Bucuresti, o sa vezi o chestie interesanta. Pe peron o masa de oameni asteapta trenul si nu poti sa-i numeri cat de multi sunt. Si vine trenul CFR-ului pe jumatate plin si cu trei vagoane. Se inghesuie lumea ca sardelele. Ca atare nimeni nu poate controla biletele. Controlorii oricum nu mai pleaca in control cand vad trenul plin, ca le sare lumea in cap. Prin urmare, in aceasta situatie, foarte multi nu-si mai cumpara bilet. Oricum de la Predeal la Ploiesti nu are cum sa vina nimeni. Sa nu mai zic ca de la Sinaia la Predeal si invers este chiar inutil sa-ti cumperi bilet. E imposibil sa se strecoare controlorul printre atatia oameni.

Cealalta firma, Regiotrans, macar vine cu doua garnituri, sunt mai inspirati. Problema este ca atunci cand e frig afara, deschizi mai greu usile fiindca ingheata. Dar depinde de controlor, cand ii trage un sut in maner, imediat se deschide 🙂

dscf8034„Feriti linia, trece un tren” 🙂

Sper sa ma vad zilele urmatoare cu un domn primar si sa postez aici, un anunt care va bucura pe multi.

Dupa cum se vede, mi-au trebuit niste zile sa-mi gasesc cuvintele. Cred ca nimic nu ma marcheaza ca dezinteresul, lipsa de bun simt, fuga de responsabilitate, falsitatea. Am vazut oameni de un anumit nivel intelectual, care au ani multi de scoala, si sunt dezumanizati, au tot felul de masti si adesea nu ma regasesc langa ei, chiar daca viata te duce in preajma lor. Si cand observi ca acea forma cea mai grava de nesimtire se manifesta la o femeie, ramai socat. Adica o femeie este o femeie, totusi. Este altfel croita. Da’ de unde? :))

De bunavoie si nesilit de nimeni si fara nicio obligatie sau vreun cost, plata, m-am oferit sa ajut pe cineva la un proiect. Ca mai sunt si prosti din astia pe lume si… mai activez sporadic in aceasta breasla 🙂 Imi ofer eu pozele facute in urma unor drumuri, zile pierdute pe coclauri, asteptari in diferite momente ale zilei. Implic niste specialisti in proiect, se da forma proiectului si se expune doamnei, beneficiara proiectului, noi lucrand asa, ca sa iasa un lucru bun 🙂 Fara asteptari, fara nimic, cinstiti asa, adica fraieri 🙂

Madame, incapabila sa noteze modificarile de final, nu mai face nimic, desi era absolut interesul ei. Nu avea pix sau hartie 🙂

Sun totusi eu, sa le notez pentru forma finala dandu-mi seama ca lenea e prea mare. Ok, si vorbeam si notam! Ea vorbea, eu scriam. Practic, nu a miscat un deget… nu pozele ei, nu munca ei, nu alcatuirea proiectului, nu un cuvant scris, nu bani cheltuiti. Ca e frumos sa fii politicos si sa iti oferi ajutorul cand e nevoie… Numa’ ce aud zbierete in telefon ca ce fac, o tin o ora la telefon? I-auzi, frate! 🙂 Pai timpul meu era dat ei, nu invers. Timpul tuturor, pentru a face ea o chestie faina. Si cica nu e nesi, eu sunt 🙂 Sar peste episodul cu injuraturi, ca in anumite momente ca acestea, uit de orice si tiganul e mic copil. Adica, ‘om fi noi pe aici, pe la munte, mai poetici, ca o fi de vina atmosfera, padurea sau genele ciudate, nu stiu, dar sunt niste limite… si dincolo de limitele acestea, mie imi da mereu cu cratima la matii 🙂 La mine nu se aplica niciodata ca ala mai destept cedeaza, mai ales ca in poveste nu eram ala destept, ca daca eram, nu ma bagam. Logic! :))

Cum s-a rezolvat? Nu s-a rezolvat, e in aer totul. Dar am reusit sa notez totul :))) M-am uitat in oglinda si m-am intrebat: „bai asta, tu mai ai curajul sa mai iesi din casa, asa, idiot???” :))) Unde si cum le gasesc ramane o enigma 🙂 EL e de vina… 🙂

Acum sa va spun ce au descoperit unii prin Bucegi. Va spun asa, in linii mari, ca revin cu un articol detaliat.

Un preot discuta cu niste enoriasi. Din aproape in aproape, calauzit clar de Dumnezeu, nu radeti ca asa este in unele cazuri, ajunge el prin Bucegi la mormintele unor pustnici si calugari. Depasind orice obstacol, sapa omul acesta si gaseste resturile neputrezite ale unor oameni care si-au dedicat viata celor sfinte. Sa vedeti imagini cum capetele celor ingropati au podoaba capilara pe ele dupa zeci de ani. Am aflat de aceste descoperiri prin octombrie sau noiembrie. Lucrurile s-au intamplat acum vreo doi ani si, desi, vorbisem cu staretul acelui asezamant monahal despre diverse lucruri care-l interesau si pe el, nu mi-a zis de ce se intampla in acele momente pe la el prin batatura. Povestea se concentreaza si pe un pustnic a carui grota nu se mai stie. Intamplarea face ca eu sa fi gasit acea grota si nu am stiut cine a aranjat-o in asemenea fel. Evident nu este grota Pustnicului cum se poate crede. Am prezentat-o eu pe aici, de cateva ori. Deci, daca mi-ar fi spus ce se intampla, omul acela, preotul scutea luni bune de cercetare si de munca. I-au scos pe aceia din pamant, grota nu au gasit-o, i-au mutat in chestii speciale, sunt niste demersuri… avem de a face cu o poveste frumoasa dar nu are cine sa vi-o spuna pe indelete. Trebuie sa-mi fac timp sa vi-o prezint!

De incheiere, am gasit si alti „prosti”. Tot pe acolo si astia, ca sunt „prosti” si „prosti” pe lumea asta, tot felul de categorii, fiecare in breasla lui 😉

Au iesit ghebele… ultima strigare pentru poze!

Imi spuneam ca nu vor iesi ghebe in acest an. Dar tot eu ma surmontam… oricum nu prea adun ciuperci, nu le caut, fiind mult mai interesanta pozarea lor. Cu toate ca la munte sunt multi pasionati de ciuperci, chestia asta cu culesul nu prea a prins la mine. Nu stiu de ce 🙂

M-am gandit la cartea despre Predeal, ca localitate de frontiera si nu numai, si pe care multi o asteapta… zic sa mai verific ceva…

Acum, cateva sute de ani, o scrisoare papala atesta o biserica prin zona Predealului, pe la Timisul de Jos. Cum un prieten avea si el un obiectiv similar prin acea zona, am zis sa mergem pe acolo. Asta a fost tot ieri. Sambata chiar a fost o zi plina si voi mai reveni si cu alte subiecte.

Umblăm prin păduri, urcăm versanţi, mergem pe poteci de culme şi ajungem prin locuri mai puţin umblate, adică pe aici:

dscf6404Pe varful unei culmi impadurite. O splendoare sa te afli intr-un asemenea cadru…

Ma uit mai bine… prin iarba si pe buturugi stateau tupilate multe ghebe…

dscf6405

dscf6406

dscf6408

dscf6412Si am inceput sa inghesuim pe o buturuga cat pentru o poza faina, plina.

dscf6415Se vede ca erau partial acoperite de iarba, accesoriu tot natural care le-a ferit de bruma.

dscf6427Sa postez si o poza cu vederea de ansamblu, sa nu creada cineva ca le-am gasit pe la poalele Bucegilor. Pe fundal se vede masivul Piatra Mare.dscf6432Pe acestea nu le-am mai taiat.

Dupa ce am facut suficiente poze, am intrebat sa le luam sau nu? Am zis totusi sa luam cat pentru o tocanita, cate 2 kg de fiecare. Mai erau si altele prin iarba, la buturugile de mai jos, dar cum nu plecasem dupa ciuperci, nu avea rost sa pierdem timpul cu ceva ce nu ne trebuia!