Picturi, istorie si mistere la Manastirea Cetatuia Negru-Voda

Foarte mullti cunosc din imagini Manastirea Meteora din Grecia, suspendata pe un colt de stanca. E ceva superb dar, si pe la noi, Manastirea Cetatuia Negru-Voda se apropie de aceasta, fiind „Meteora noastra”. In trecut, cu niste prieteni, am ajuns si pe jos venind din Busteni, peste Bucegi si Leaota.

Un loc istoric, religios, plin de semnificatii…

Prin iulie acest an, am facut un traseu auto pe la manastiri si am ajuns si in acest loc. Manastirea este situata la vreo 25 km distanta de Campulung, prima capitala a Tarii Romanesti si la vreo 1,5 km distanta de centrul comunei Cetateni.

Pe varf se spune ca s-a construit o biserica in stanca… inca de pe vremea lui Negru Voda, cel care a pus bazele primului stat romanesc. Spre deosebire de marii nostri istorici si de alti istorici, nu cred ca acest voievod venit din Fagaras, a fugit de maghiari sau alte povesti. In cel mai sigur caz, varianta cea mai logica, la rece, este aceea ca, avand asentimentul curtii regale maghiare, el a venit prin acea zona sa organizeze un pic lucrurile existente. Ulterior, i-a unit pe mai multi si s-a tot intins. Nu avea cum sa stea el linistit pe aici, sa-si faca treburile, vreme de vreo 20 de ani, fara sa aiba conflicte cu maghiarii. Doar daca se supunea regatului maghiar. Restul mi se par nationalisme ieftine, o istorie falsa.

Plecand in acea zi de poveste pe la manastiri, am ajuns dinspre Campulung si la intersectia cu manastirea de pe varful stancii. La baza stancii ar fi existat fortificatii geto-dace, romane si medievale. Asa se spune, cica se si vad. Cum obiectivul meu a fost mereu ajungerea in varful stancii, nu le-am cautat si nici nu se vad din poteca. Foarte probabil, asa cum se si zice, peste acestea sunt ridicate case ale unor rromi. Acolo este un intreg cartier si oamenii acestia locuiesc in case de caramida, nu in bordeie cum spunea candva un preot.

Cetatea de la baza stancii avea un rol important in controlul, supravegherea tranzitului pe acel drum. Aceasta a fost refacuta de mai multi domnitori romani, pana avea sa se ruineze sau sa fie daramata, nu se stie exact, pe la 1600. Fortificatia este foarte posibil sa fie celebra „Cetate a Dambovitei” mentionata in tot felul de izvoare. Foarte posibil, aici a fost prins Vlad „Uzurpatorul”, nepotul lui Mircea cel Batran. La moartea tatalui sau Dan I, in loc sa urmeze Vlad la tron, tronul a fost luat de Mircea, fratele lui Dan. De aici, s-a ajuns la razboi intre cei doi. Vlad se va alia cu turcii, fiind primul domn roman care plateste tribut acestora, iar Mircea se va alia cu maghiarii.

Vlad zis Uzurpatorul este si protagonistul celei de-a doua lupte de la Posada; in anul 1395 el invingand armata regelui maghiar Sigismund de Luxemburg. In toamna anului urmator, in lupta de la cetatea Dambovitei, Vlad este ranit grav si capturat. Va muri in urma ranilor capatate.

Si am inceput urcusul spre vechea biserica din stanca:

Se vad casele rromilor, poteca strabate un cadru natural pitoresc. Din sosea se trece un pod metalic si se face dreapta pe o poteca. Nu exista indicator, dar orientarea este simpla: trebuie sa urci 🙂

Observati treptele vechi, cine stie prin ce secole au fost sapate.

Poteca este presarata cu cruci

Poteca spre manastire

O cruce si o placa amplasata la 20 iunie 1920, aminteste cand aici s-a refugiat Mihai Viteazul.

Adica dupa lupta de la Calugareni

La intrare in micul complex monahal ne intampina icoana Sf. Ierarh Nicolae

Intai insa, am fost sa vedem grota unde a fost gasit pustnicul care este astazi sfant. Moastele sale sunt la biserica Manastirii Negru Voda din Campulung si aici, in biserica noua a Manastirii Cetatuia Negru Voda de pe raza comunei Cetateni.

Interior grota

Am fost sa vedem si desenul sculptat, reprezentarea Cavalerului Trac:

Din varful stancii se vad bine si imprejurimile:

Si departe am vazut o alta asezare monahala. Anterior, cand veneam cu masina vazusem un indicator care spunea „spre schitul Modest, 5 km”, iar drumul parea destul de nasol, de pietris si pamant.

Din acest loc, de pe Cetatuia, fac legatura ca acolo departe, e chiar acel schit. Si nu are de ce sa se numeasca Modest, decat de la numele staretului de la Cetatuia, Modest Ghinea.

Schitul… pare o adevarata fortareata 🙂 Frumos peisajul. Fiind in linie cu manastirea Cetatuia, cred ca se uita cu un binoclu 🙂 Ulterior, am aflat ca schitul este ridicat chiar de catre parintele staret mentionat.

Biserica noua de la Cetatuia

Pisania bisericii noi

Moastele Sf. Ioanichie

O icoana din anul 1910 se afla pe peretele exterior al bisericii.

Donata pe la 1910… din pacate sta afara.

Elementul central al acestei manastiri este insa biserica veche, sapata in piatra. Despre aceasta se zice ca avea un altar catolic si unul ortodox. De asemenea, ca pastreaza pictura din vremea primilor Basarabi:

Intrarea in bisericuta din stanca

Biserica noua este construita langa cea veche.

Clopotnita veche de pe biserica din stanca

Drapelul la loc de cinste.

Sa intram in biserica din stanca:

Se vede ce a mai ramas din pictura. Cred ca era o bijuterie, judecand dupa intensitatea culorilor.

Picturi in biserica Manastirii Cetatuia Negru-Voda:

Si cate un cuvant

Asta mi s-a parut cea mai veche.

Am iesit…

Pe langa biserica noua, vedem un perete pictat.

Pozam reprezentarea lui Negru Voda si urcam spre urmele de pasi din stanca si la Crucea Dorintelor.

Celebrii pasi ai lui Negru Voda. Este cu siguranta o anumita semnificatie, nu cea care se tot spune 🙂

Crucea Dorintelor, loc in care fiecare lasa bani, biletele, obiecte personale

Crucea Dorintelor a fost ridicata in anul 1947.

Am stat pe aici, vreo ora. Urcasem in vreo 20 -25 minute.

La coborare, iar cateva priviri in spate:

Stanca si crucea in amintirea trecerii lui Mihai Viteazul. Cum sta acel Bolovan 🙂 Il tine Crucea.

Ne-am intors spre Pietrosita prin niste locuri pitoresti, undeva pe la Brebu de Dambovita, si apoi la Sinaia. Au mai fost opriri, cum a fost la aceasta troita:

Nu ar trebui sa ratati Manastirea Cetatuia Negru-Voda. Ea este un arc istoric-informativ peste timp. Cred ca trebuie sa invatam din nou „sa privim” urmele trecutului. Altfel… ne cramponam de urcusul greu, distanta, telefon, mancare… Cu ceva credinta in Dumnezeu, cred ca poate fi simplu 😉

Cand animalele cunosc mai bine locurile decat omul!

Dupa ce m-am lamurit ca sunt printre putinii din Valea Prahovei care asteapta noul sezon din Black Sails 🙂 … zic sa mergem mai departe… ca aveam niste imagini nepostate.

Tot asa, cand ideile si gandurile se bateau in capul meu incercand sa se transforme in realitati, scot eu un carnetel si notez. Rup o foaie, doua, trei etc, ca e important sa le notezi in ordine, le pui undeva si pleci mai departe ca viata se misca dupa multiple coordonate. Cand vine insa momentul, te intorci la notite si pui filmul 🙂 Doar totul vine si se face la timpul lui.

Si reusesc intr-un astfel de moment sa leg notitele si plec. Nu chiar departe, ci sa le verific in teren.

Intai sosesc aici:

dscf8420Frumoasa, parasita, cred ca de vanzare, probabil nu o cumpara nimeni ca e veche. Si cei care fac astfel de investitii, merg pe ideea ca bagi mai multi bani intr-un lucru vechi decat in unul nou.

Nu stiu daca e asa 🙂 probabil ca este, mai ales ca am atatea exemple cand s-a demolat ceva vechi, pentru ca, se spune ca era mai ieftin sa se ridice ceva nou. Parerea mea nu coincide cu directia asta, mie mi se pare ca un lucru vechi are o anumita valoare, si ca demolarea lui nici nu ar trebui luata in calcul.

De exemplu aceasta casa, realizata in cel mai pur stil arhitectural romanesc, are fara niciun dubiu 100 de ani. Parca atmosfera e alta in asemenea loc.

Dar, sa o iau din loc, mai ales ca azi altele ne sunt directiile, orientarile, principiile…

dscf8427

dscf8437Aici, un mic impas… oare era bine pe aici? Ideea era de a nu pierde timpul pe poteci aiurea, ca de ratacit nu aveai cum.

Mi-a picat fisa, tot mergand de niste minute bune, vazand si tot felul de urme de animale, ca acestea, stiu ele locurile mai bine ca oamenii… deci, nu aveam cum sa raman blocat, sa ma intorc iar sau etc. Asa ca am mers dupa acele urme care m-au eliberat de povara atentiei si am putut astfel observa mai bine locurile si lucrurile care ma interesau.

dscf8443Am mai avut timp si de cate un peisaj, doua…

dscf8464

dscf8473

dscf8475Chiar ma gandeam prin locurile acestea, ca nu vine nimeni pe aici ca nu are de ce. Tocmai pentru ca nu are de ce, trebuia sa merg.

dscf8476Animalele fac traseul acesta zilnic 🙂 La ce bun sa reinventez „roata”?..

dscf8477

dscf8479

dscf8481

dscf8482

dscf8487De aceea si merg caprioarele pe aici, dupa fan. Ca peste tot, prin padurile din Valea Prahovei, si aici am vazut caini care umblau la vanatoare.

dscf8491Nu stiu cum de s-au pastrat atat de bine. Probabil pentru ca erau in niste cutii de lemn, dupa cum am vazut in apropiere. Lemnul o fi putrezit, cutiile au crapat, s-au spart…

Casti din perioada Republicii Populare, din ebonita, produse la Buzau. Anii ’50 au trecut si ce  era bun odinioara, azi sunt gunoaie. Insa cum au ajuns chestiile astea si cutiile din lemn prin acele locuri, in conditiile in care nu ai cum sa ajungi cu masina, ramane o necunoscuta. De ce sa le transporti cu mana pana acolo si sa le arunci mi se pare ciudat. Cand pubele de gunoi sunt peste tot… In fine 🙂

dscf8494Pierdeam trenul si nu mai aveam timp de peisaje…

Chestia cu castile acelea o fi ea cum o fi 🙂 Eu m-am mirat cat de nebun sa fii, sa umbli prin niste locuri salbatice doar ca sa le arunci 🙂 Dar, am una maxima si maine o scriu.

Stiti ce calitate surprinzatoare are omul? Prostia! 🙂 Stiti cat ma straduiesc sa inteleg rationamentele unor oameni si nu reusesc deloc sa-i patrund? Chiar daca nici eu nu sunt ala stralucit si ma gandeam ca totusi se pot face niste conexiuni :)) Da’ de unde… hai ca uite asa devin invidios 😉

Deci scoate cate unul cate o perla din nebuloasa mintii… incat ramai fara cuvinte, perplex. Te uiti si te intrebi daca el a vorbit sau nu cumva ai auzit voci, poate o fi vorbit careva din spatele lui, o avea o inregistrare cu vreo gluma pe telefon si a pornit chestia neasteptat, ceva… Dar nu e nimic nici pe cer, nici pe jos, nici in buzunarul lui si constati ca nici in ochii lui. Nici nu poti sa-i zici, ba’ prietene, tu pari un pic nebun asa… Ca nu e nici nebuneala. Este o chestia nativa, naturala, originala, vine efectiv.

Mai stiam eu un cuplu, sau o definitie de cuplu 🙂 Ea cu citate din Nichita, poezii si impartasea altora ce mare dar e iubirea, indemna oamenii la iubireee, ea totusi avand niste tristeti si neimpliniri din cauza nesosirii acelei iubiri, in principal din cauza ei :)) … si dupa o vreme intalneste unul pe aceeasi lungime de unda. Gata, love forever si togheter. Dupa o vreme ii da ei, mai tarziu si lui, dar la inceput ii da ei, prostia niste ghionturi serioase. Si mi-l ia pe omul asta, si mi-l intreaba de ce o iubeste. Asta ce sa zica, el avea o mie sau mii de motive, ar fi trebuit sa vorbeasca printr-o mie de guri ca sa exprime ce simte. Se uita si el stupefiat, adica cum adica??? 🙂

Ok! Depasesc oamenii momentul, vine alta zi. Nu stiu, puneau la cale o deplasare prin Bucuresti. Pleaca ei doi, porumbeii, la drum, fericiti, dragutii de ei… ca daca stau asa si privesc lucrurile analitic, chiar se meritau unul pe altul. Ajung ei in Bucuresti, cand ce sa vezi? :))

Bufneste o data prostia si gura ei frumoasa se deschide, nu pentru pupic, stati calmi 🙂 ci pentru a-i spune: „Stii, nu e bine ce facem, e gresit, e prea multa iubire si nu e normal”. Pentru un tert asta e maxima, lesini de ras. Pentru ala de langa era alt fel de lesin. Il dusese in buricul Bucurestiului sa-i spuna asa ceva. Nu stiu cum a ajuns acasa, printr-o minune, sau alte detalii dar e clar ca prostia face ravagii.

Maximum posibil inca nu era atins, pentru ca dupa niste zile, el aflat ca era vina lui. Daca o iubeste asa de mult :)) Deci de cate ori aud episoadele astea mor :)))

Acum nu din solidaritate masculina, dar daca asta iti doreai de ani de zile, iubesti si esti iubita, cum naiba sa fie ceva mult in iubire? Astia doi au mai avut episoade din astea, eu acum ma indoiesc ca ala, tot batut la cap cu e mult, e gresit, mai e in regula cu toata mansarda… 🙂

Ea niciodata nu greseste, el greseste de fiecare data 🙂 Daca totusi se intelege cumva ca ea e de vina, el trebuie sa-si ceara scuze, ca a  inteles altceva decat trebuia :)))

Daca nu i-as cunoaste, as zice ca e un film, un basm, o emisiune regizata. Explicatia pentru mine este simpla: Prostia nativa! Cand un om primeste mai mult decat are minte sa inteleaga, face precum gaina in varful gramezii…

Traseul turistic: Poiana Tapului – Cascada Urlatoarea – Valea Jepilor – Cascada Caraiman – fosta cabana Caraiman – Baza Salvamont Baba Mare – Cerdac -Intreitul Stalp al Cerului – Cabana Omu – Valea Cerbului – Refugiul Moraru – Confluenta Vailor Cerbului si Morarului – Gura Diham – Busteni

Un traseu derulat in intervalul orar 7:30 – 16:30, propus de mine. Spun asta, pentru ca unii prieteni au renuntat la a mai propune trasee, si spun doar ca vor sa vada ceva frumos, dar sa si mergem, sa nu fie prea aproape, dar nici sa ne saturam mergand, sa mai venim si la o anumita ora acasa… incurcati ce trebuie descurcati.

Si am plecat la 7:30 din cartierul Poiana Tapului (Busteni) pe traseul turistic ce urca la Cascada Urlatoarea, marcat cu punct albastru. Dupa care am urmat poteca spre Busteni, marcaj punct rosu… traseu despre care nu se poate spune decat ca este plin de noroaie.

1Asa este pe mare parte din traseu

Pe o poteca de legatura, am iesit in traseul turistic ce suie pe Valea Jepilor, cunoscut si ca traseul de pe Jepii Mici. La 8:30 eram pe marcajul cruce albastra.

3Telecabina…

SAMSUNGSingurul pod de zapada, dar nu este niciun pericol, fiind situat dincolo de poteca

SAMSUNG

6

SAMSUNG

8Cascada Caraiman

9

11Si gata, am urcat Valea Jepilor,  singurul urcus important al zilei. Mai departe a fost lejer

12Pe la fosta cabana Caraiman nu se zarea nimeni, dar prin interior se poate bea un ceai, din ce stiu eu 🙂 Intr-un fel este trist, ce cabana renumita era odinioara…

SAMSUNG

SAMSUNGSfinxul

15Privire spre Valea Ialomitei  si spre munti… Doamnele, Batrana…

SAMSUNGBolovanul lui UnBolovan… acum am stat eu putin sa ma odihnesc

17Aproape de Cerdac, la intersectia de poteci… daca ai bocanci se poate merge si pe poteca de vara, daca nu, este bine si pe deasupra Cerdacului, dupa cum arata sageata alba… in stanga

18O privire inapoi, aici suntem chiar la Cerdac, luam apa dintr-un izvor ce tasneste din stanca

SAMSUNGO astfel de apa… perfecta pentru caldura de afara, pura, si mai era si rece ca gheata

SAMSUNGSi varfurile care ne asteptau, Gavanu, Bucura si Omu, sau cum frumos le-a denumit o doamna in cartea sa, „Intreitul Stalp al Cerului”

SAMSUNG

SAMSUNGLa Vf. Gavanu

23Vf. Bucura

SAMSUNGCrucea noua din stejar de pe vf. Bucura, montata anul trecut, inlocuind-o pe cea veche.  Se mai intampla si lucruri bune, asadar…

Tot pe aici am si facut popasul zilei… sa iei masa privind la cruce si spre vai, si spre cer…

SAMSUNGOare unde o fi crucea veche si rupta? 🙂 Ce s-a facut cu ea… cred ca nu a fost aruncata

SAMSUNGO alta cruce, dar metalica, si chiar pe varf. Totusi, o cruce de lemn a fost prima prin aceste locuri.

27Baza salvamont de la Vf. Omu

SAMSUNGMulta lume la cabana Omu, majoritatea stateau la plaja, vremea a fost perfecta… si pe noi ne-a prins bine soarele. Tot la varf m-am intalnit cu Alex Itu, nici nu trebuie sa spun ce traseu de alergare facuse 🙂 A fost insa o revedere frumoasa. La ora 13:06 am pornit spre Valea Cerbului.

SAMSUNGCoborarea pe Valea Cerbului, pe marcaj banda galbena

SAMSUNGPrivire inapoi… si spre zidul Cerdacului, si spre iarba de un verde crud

31Apa curgea si pe aceasta vale, din topirea zapezii

34O capra neagra si un ied

SAMSUNG

SAMSUNGVersant din muntele Moraru

SAMSUNGIn Poiana Vaii Cerbului

SAMSUNGCum au cucerit stanca acesti doi arbori… trebuia imortalizat momentul

SAMSUNGValea Urzicii… se continua pana departe 🙂

SAMSUNGNu am mai fost de cativa ani prin acel decor salbatic… trebuie sa mai merg

42Aproape de o intersectie turistica… in dreapta ajungeam in Poiana Costilei, pe marcaj banda galbena si, in stanga, pe marcaj triunghi rosu, am fi ajuns spre Pichetul Rosu (alta intersectie!), iar mai departe, spre cabana Malaiesti. Totusi, am facut stanga, pentru a cobori dupa 20 minute pe langa refugiul Coltii Morarului si a iesi la Gura Diham

SAMSUNGO poiana foarte frumoasa, merita sa vii pana aici si sa stai mai multe ore… urci Plaiul Fanului, iesi in Poiana Costilei, faci dreapta, si in circa 10 minute, se vede pe stanga traseului marcat cu triunghi rosu

SAMSUNG

SAMSUNGRefugiul… era cineva prin interior

46Si poteca ce iese la Gura Diham, nu inainte de a ajunge la apa vaii Morarului si la confluenta cu Valea Cerbului 🙂

47Valea Morarului

48Ce frumos stralucea… parca aducea a scena din „Zanele din Valea Cerbului” 🙂 Dar azi nu era de serviciu Zana de la confluenta… deci, nu m-a interesat povestea. Aici eram chiar la punctul de unire al vailor amintite.

50La 15:20 eram la Gura Diham si apoi a urmat rubrica de cascat ochii la oamenii intinsi pe paturi, pe la corturi, prin masini… cum este, de obicei, prin acea zona pana la Busteni.

Ma asteptam sa nu fie multi turisti azi pe munte, ma gandeam ca toata lumea pleaca acasa… dar de vreun an nu mai este asa. Turistii prefera sa plece seara, mai tarziu. Mai trebuie spus ca uneori, pe Valea Cerbului, mai adia vantul si aducea de pe vai si versanti mirosuri de flori, de verdeata, frumos, trebuie sa vezi, sa simti, apoi nu mai vrei sa te lecuiesti de Parcul Natural Bucegi. Inseamna sanatate, implinire, regasire… multe altele, Zana de la confluenta, oameni la plaja la varful Omu… multe, multe…

Tot din padurea de basm, continuare…

Am postat in urma cu doua zile, doar cateva  imagini din acel loc de poveste. Cum bine spunea Andreotti, au mai fost si alte frumuseti intalnite. Sa mai redau cateva:

1Se intelegea ca va fi o zi frumoasa

2Caraimanul, muntele ce domina orasul Busteni

3Claia Mare, Vf. Jepii Mici, Claia Mica, Creasta cu Zambri

4Sus, acolo pe culmea aceea este locul de basm

5

6

7Poteca era slab conturata

8Urme mai vechi, noi fiind primii in acea zi. Imi vin in minte cel putin 15 persoane care azi, poate chiar acum, merg prin astfel de locuri. Maine va fi o poteca tasata, lata 🙂 La aprecierea mea, azi pe aici vor trece sau vor cobori cam 100 de persoane.

9

10

11

12Gata, am ajuns, iesim din padurea mare pentru a urca prin poienile de vis

13

14

15

16Pe aici, nimeni nu urcase. Doar noi… evident, eu repede in fata 🙂

17

18Pentru altii poate nu, pentru mine a fost o placere sa deschid poteca 🙂 Nici nu simteam oboseala, era prea frumos 🙂 Azi si maine, pe aici vor veni multi sa se bucure de peisaje… i-am vazut pe Facebook, planificand 🙂

19

20

21

22

23Acelasi drum, dar la intoarcere

Nu-i asa? Bucegii sunt fermecatori 😉

Natură sălbatică în Parcul Natural Bucegi: Brâna Jepilor Mari – Brâna Ursului

De ce sa-ti rupi picioarele o zi intreaga, cand poti cuprinde tot ce vrei in cateva ore?

Una din filozofiile mele…

Azi voi posta imagini de pe un traseu foarte frumos, salbatic, probabil foarte putini oameni ajung vreodata prin acele locuri. Este si departe, si periculos, si abrupt, si multe altele…

Imaginile de astazi va dezvaluie o alta latura a vietii din Bucegi. Este viata aceea salbatica, unde natura este neatinsa, unde tu ca om patrunzi in liniste si fara a lasa nimic in urma.

Tot ce vedeti in imagini reda atmosfera de salbaticie, de inceputuri, cum erau Bucegii pana acum 200 ani aproximativ…de nepatruns si plini de animale.

In aceasta zi m-am simtit foarte bine, a fost ceva extraordinar sa umbli doar pe poteci de animale, prin abrupturi, pe langa cate un barlog… sa devii parte din asa ceva, a fost o senzatie greu de descris. Acolo, fiecare animal isi avea zona sa, nu am vazut urme de mistreti in zona caprelor negre, sau invers, ursul isi avea locurile sale, nu am vazut pe poteci urme de fuga, de animale care se fugaresc…si in plus, era liniste, nu erau gunoaie.

Initial aveam un alt traseu cu alti prieteni. Dar voiam sa merg pe un traseu in alte zone, tinea si de serviciu, si ca sa nu pierd o zi de munca, am zis sa ma si plimb, si sa si fac ce trebuia pentru o zi de lucru. L-am luat cu mine doar pe Matrix, din mai multe motive: merge bine, nu mai stie sa se intoarca in acele locuri fara mine, nu vorbeste mult, imi place sa-l mai enervez din cand in cand 🙂

La inceput de traseu l-am pacalit, am ocolit foarte mult, el s-a prins pana la urma, dar era prea frumos ca sa fie nemultumit. Mi-a si spus ca a fost cel mai frumos traseu pe care l-a facut in ultimii 2 ani.

Gata cu vorba, ce mai imi place si mie sa o lungesc 🙂

19.01.2014 018Intai un loc unde „s-a mocirlit” un mistret

19.01.2014 022Pe aici a scormonit un animal. Dar ce animal?

19.01.2014 024A dat pamantul la o parte dintre radacinile unui brad. Ce ar putea fi? Mistret sau urs.

Continuam,

19.01.2014 026Un craniu mic. I-am facut niste poze, cu un bat l-am asezat pe un copac cazut…pare un craniu de ied, are niste resturi de coarne

19.01.2014 030Si din nou, alt loc scormonit. Ma uit la bolovanul acela mare scos si arunc vina pe urs.  Banuiesc ca a cautat cuiburi de viespi, sa le manance. Martin a tinut minte unde erau in vara cuiburi de viespi si le devasteaza acum 🙂

19.01.2014 033A „aruncat” pietrele cat mai departe, sa nu-l incomodeze la sapat. Inteligent animal!

19.01.2014 039Aici doar timpul lucreaza

19.01.2014 043Sa luam si o bucatica din frumosul muschi…in fotografie

19.01.2014 049Urcam, coboram, urmam poteci, ne oprim deasupra unor stanci, ne blocam, in fine…si ajungem la niste culcusuri (a se vedea sagetile rosii!). Vizavi de culcusuri, zarim ceva marcat cu sageti verzi. Acolo au ursii toaletele 🙂

Asta este totusi nimic. Undeva prin abrupturile Jepilor Mari, stau pe polite de piatra multi ursi. Am scris eu despre ei acum vreo 2-3 ani.

19.01.2014 058Sa mergi pe aici, oare cum este? Doar sa-ti imaginezi si este frumos 🙂 Tu pe o poteca lata de un metru, o panta in dreapta, nu prapastie, si in stanga un perete de stanca inalt de zeci de metri. Si mergi asa minute in sir. Este de neuitat…

19.01.2014 067De pe o astfel de poteca, printre copaci vezi si Claia Mare, Crucea de pe Caraiman

19.01.2014 072Alta poteca, aceasta este mai ingusta

19.01.2014 075Si bradul acesta cum sta asa de zeci de ani

19.01.2014 080Mai luam si cadre din peisajul salbatic…doar nu mergem mereu pe aici

19.01.2014 082Si tot umbland in liniste, cu ochii in patru…ajungem intr-un loc desprins din „O lume disparuta” 🙂

19.01.2014 086In poze nu poti sa redai valoarea reala a unui peisaj, doar te apropii de ea. Aici, latimea este de cam trei metri, inaltime acceptabila, nu te uiti sa nu dai cu capul

19.01.2014 088Neaparat o poza in acest loc minunat

19.01.2014 090Pentru unele flori, cum este Crucea Voinicului, a venit primavara

19.01.2014 092Sa pozam si din alt unghi…bine, eu am facut aici vreo 10 poze cel putin

19.01.2014 094Dar cum este sa te imaginezi, trecand printre acel copac si peretele stancii, in drum spre locul prezentat mai sus. Sa te asezi pe o lespede de piatra, deasupra sa fie tavan stancos, de jur imprejur un peisaj incantator, liniste, soare…

19.01.2014 100Frumos, nu? Desprins parca totul din filme…

19.01.2014 103Copac pe margine de stanca…asa creste Zada, in felul acesta ciudat

19.01.2014 104Licheni verzi, arata clar ca suntem intr-o zona cu zero poluare…astfel de barometre naturale ale starii habitatelor mai sunt si fluturii

19.01.2014 107Amalgam de crengi si radacini

19.01.2014 109Tot felul de pante, versanti, dar nu este nicio problema…cu atentie faci cam orice

19.01.2014 114Suntem chiar sus, vedem jnepenii, pajistile alpine…pana acolo, ore bune 🙂 Dar nu aveam ce cauta pe acolo…

19.01.2014 124Inca un exemplu despre cum loveste fulgerul…vedeti cumva urmele unui incendiu? Nu! Ca sa nu uitati ca de fapt in spatele incendiilor din Bucegi, a stat cineva. Multi dau vina pe fulger, de fapt eu am sustinut constant ca nu au nicio legatura acele incendii cu fenomene naturale. A pus cineva foc…

19.01.2014 129Multe urme de animale si pe aici…

19.01.2014 133„Flori nemuritoare”…in traditia populara, ar vindeca nu stiu cate boli

19.01.2014 134Pozam tot ce vedem, luam sute de imagini cu noi, pardon, cu mine…ca Matrix este exasperat. Eu merg stanga, dreapta, cobor, revin, cum vad ceva interesant. Timpul de analizare a ceea ce vad este mult mai lung decat utilizarea aparatului foto, deci este clar ce iese…intre noi se face distanta si de 300 metri

19.01.2014 143Am vazut varful acesta stancos de la departare. Si am ajuns si la el, ca sa admiram imprejurimile. Trec peste cate sute de crengi a trebuit sa indepartam pe acest traseu, cati copaci cazuti am sarit…

19.01.2014 147Dupa varf…un hau ametitor, doar se vad copacii mai jos 🙂 Clar, nu era de noi pe aici, dar nici cateva poze nu strica…

19.01.2014 154Matrix are emotii, imi face cateva poze, una dupa alta, mai tarziu constat ca niciuna nu era cum trebuia, ba sunt cu ochii inchisi, ba vantul imi ridica parul sau o fi fost de la inaltimea din preajma…in fine, doar poza asta este ceva mai asa…oricum, si aici zici ca sunt agatat de stanca, visam probabil…vai de noi, cu pozele astea…

19.01.2014 158Sa mai si urcam pe muchii cu stanci si iarba

19.01.2014 164Am iesit in traseul turistic Sinaia-Complex Piatra Arsa, chiar in zona Piciorul Pietrei Arse

19.01.2014 173Coboram pe traseuul marcat in ideea de a urma Brana Ursului, poteca nemarcata ce iese la Schitul Sf. Ana. Daca tot am traversat bazinele vailor Babei si Piatra Arsa, hai si prin cel al Pelesului 🙂

19.01.2014 178Cam asa arata brana pentru un timp

19.01.2014 195Nu este deloc dificil, insa urme de ursi la cam 10 minute…

19.01.2014 196Stana Regala si Poiana. Trebuie spus ca exact la a doua vale de dinainte de a ajunge la schit, am auzit ceva. Initial, i-am spus lui Matrix ca miroase foarte puternic a urs, dupa cateva minute am auzit un animal deplasandu-se mai sus de noi. Nu am vazut ce este. Cand am traversat valea, ne-am oprit ascultand. Poate nu va vine sa credeti, dar un urs, pe panta de langa vale, mormaia asa a jale…se vaita de ceva. Matrix nu a vrut sa ne apropiem la o distanta rezonabila, motivand ca mai vrea sa traiasca 🙂 Ideea era sa urcam pe versantul paralel, ca sa vedem despre ce este vorba…terenul era accidentat, sanse slabe sa te prinda un urs si daca alearga. Este probat personal, nu ca ma duceam eu marele curajos sa vad ce are ursul 😉 Nu avea cum sa ne prinda, ursul este alergator bun pe distante scurte…in teren accidentat, cu multe stanci, saritori, copaci prabusiti, desis, totul asa amestecat, nu te prinde, mai ales daca si fugi bine 🙂

19.01.2014 211Privire inapoi spre Piciorul Pietrei Arse. Acolo eram cu o ora in urma…unde este sageata verde

19.01.2014 218In Poiana Stanii

19.01.2014 219Stana Regala…si de aici, in 50 de minute eram acasa…incheind o excursie de neuitat 🙂

L-am cunoscut pe Gheo

Am avut ocazia să-l cunosc pe cel numit Gheo. Considerat un fel de vraci al Bucegilor,  Gheo era un bătrânel teribil de simpatic. Era mic de statură şi iute. El a fost mentorul principal al lui Adrian. De la câţiva anişori l-a luat pe Adrian prin pădure.

Când Adrian a făcut introducerile, Gheo m-a strâns puternic de mână după care mi-a pupat-o. Atât el cât şi un domn pe nume Marin, îl iubeau nespus pe Adrian. Ei nu-i spuneau Adrian. Îl numeau Papici. Nu am înţeles de unde venea porecla. Îl întrebau: „Papici, ai mai ajuns în cutare loc?”.  În toate discuţiile revenea această denumire.

Misterul s-a lămurit pentru că eu doream să ştiu de ce îi spun aşa. Pe Adrian îl luau cu ei, când în braţe, când pe jos, pe poteci.  Îl mai lăsau pe jos să meargă şi îl întrebau pe unde ar trebui să meargă. Adrian ţinea minte pe unde mai trecuse şi spunea: „Papici!”. Adică: „Pe aici!”.  Dacă nu mergeau după el, se aşeza pe jos şi striga la ei: „Papici! Papici!”. Era râsul de pe lume. Îl întrebau: „Pe aici trebuie să mergem?”  Iar el dădea din cap şi repeta „pe aici” în stilul său. Gheo povestea cu un aşa haz că mă durea burta de la atâta râs.

Oamenii aceştia,  mergeau prin păduri şi aprindeau focuri lângă care dormeau. Plecau cu rucsacii de acasă şi stăteau câte o zi-două prin pădure. Adrian îmi povestea ce spaime a avut în primele nopţi.  Lui îi spuneau să adune lemne de foc şi să ajungă toată noaptea. Îi spuneau să găsească un loc de dormit cât mai bun. Cum îşi aranja locul de dormit, aşa dormea.

Lemnele trebuiau să ajungă toată noaptea. Îl puneau să-şi facă singur de mâncare. Spunea că ardea carnea pentru că o ţinea la flacără până a învăţat. Îl lăsau să înveţe din greşeli. Aveau atâtea amintiri frumoase.

Într-o noapte l-au trimis până acasă. Erau la un kilometru în pădure. Adrian a plecat. Avea 12 ani. Şi s-a întors cu tot ce i-au spus să aducă. L-au trimis fără lanternă, fără nimic. Mie mi s-a părut o exigenţă extremă. Gheo la toate avea acelaşi răspuns: „Trebuia să înveţe!”

G.Mulţumesc, Adrian; pentru fotografie. Imaginea este făcută cu un aparat vechi, la izvoarele din Valea Babei, în anul 2002

În vacanţe îl duceau la călugării de la Peştera Ialomiţei. Adrian ştie fiecare cotlon de pădure din acele locuri. Ştie orice a fost acolo, cunoaşte tot felul de poveşti. Acolo mulgeau vaci, îl ţineau la slujbe.

Nu îmi amintesc să fi detaliat aceste lucruri. Este născut la poalele Bucegilor şi crescut pe ei, prin pădure, prin munte.  Ştie orice dar este de o modestie extraordinară. Simte prin pădure tot felul de mirosuri, dacă aprinzi focul ştie ce esenţă de lemn foloseşti doar după miros. Îţi spune şi dacă este verde sau uscat. Cu auzul stă perfect. Dacă mergi în urma lui la câţiva metri şi conversezi, el aude tot ce vorbeşti. Nu-i este frică singur pentru că se bazează pe simţuri. Ştie tot ce mişcă pe zeci de metri în jurul lui. Aşa găseşte ciupercile de pe copaci. Le simte de la distanţă înainte de a le vedea.

Gheo şi Marin recunoşteau cu mândrie că este mai bun ca ei amândoi. Era în 2002. În 2013 este şi mai şi.

Explicaţiile la reuşitele lui Adrian, se găsesc în trecutul lui. El nu face ceva de ieri sau de azi. A făcut dintotdeauna.  Este un perfecţionist. Ai multe de învăţat de el. Chiar dacă are 33 de ani, este trecut prin viaţă ca unul de 50 de ani. Îmi povestea că şi-a propus de la pe la 14 ani ce să facă la 18 ani. Are planurile deseori făcute. A ştiut mereu ce vrea. Nemulţumirea mea din prezent este legată de faptul că el nu este aşa cum i s-a spus. Este un om sufletist, sincer, dar singur nu are cum să se apere decât instruindu-se în diferite domenii.

Depinde foarte mult de ceea ce vrei să scoţi de la el.

„Opreşte-te! O clipă din viaţa ta dăruieşte-mi-o Mie!” Aşa i-a spus o alta, la câteva luni după ce eu am plecat de lângă el; ascultând vorbele altora.  Şi ea l-a scos din pasa negativă în care se afla. Sunt oameni care ştiu ce să facă din câteva cuvinte. Imaginea acestei fete, stătea şi în 2011 pe biroul său.

Traseul turistic: Busteni – Valea Jepilor – Babele – Valea Ialomitei – Muntele Doamnele – Valea Cerbului – Busteni

Inainte de a descrie acest traseu, reafirm sustinerea mea pentru comisarul sef al BCCO Alba Iulia. Este atat de clar ca acestui om, unul dintre cei mai buni oameni ai legii de la noi din tara, i s-a intins o capcana. L-au bagat la puscarie alti oameni ai legii, procurori si ofiteri de informatii, pentru ca era prea bun. Au vrut sa scape de el pentru ca nu mai misca nimic infractional in trei judete.

Mizand pe lentoarea romanilor si pe lipsa spiritului civic, pe puterea conferita de  functia de procuror, astfel de oameni si-au pus planul in aplicare. Doar ca lumea nu mai este asa de fraiera si incepe sa iasa in strada. Au fost mitinguri de sustinere in multe orase. Iata cateva din mesajele de sustinere pentru comisarul Berbeceanu, considerat un Cattani al Romaniei.

„Tu esti mandria mea, eroul copiilor mei, binele care invinge raul” – asta spune fratele acestuia.

Colegii comisarului: „Comisare, fii puternic. Pe noi nu ne pot pacali infractorii.” Va dati seama ca infractorii sunt de fapt acei oameni ai legii care lucreaza nu pentru noi, ci pentru mafioti.

Ce spune Berbeceanu: „Indivizi de cea mai joasa speta au penetrat institutii importante ale statului”.

image-2013-10-24-15882850-41-traian-berbeceanu

Traseul de astazi:

As incepe cu m-am trezit la ora 6, am plecat la ora 7, am ajuns la marginea padurii la ora 8 :)) Abia la ora 10 eram la Babele. De fapt planul era sa ajungem pe la 9 la Babele. Nu a fost sa fie…eu am cascat gura pe acasa, apoi prin Busteni si pana am intrat pe traseul ce urca Jepii Mici, s-a facut de ora 8.

Vremea nu a fost chiar asa de buna ca ieri. Am ales sa urcam pe Valea Jepilor, pentru ca traseul, desi mai dificil, este mai direct. Prin urmare, hai pe valea asta de abrupt.

Initial, vedem niste panouri amplasate de catre Administratia Parcului Natural Bucegi:

1

2In opinia mea, in acel loc de pe acest traseu, este cea mai buna apa. Pe vale, mai sunt peturi, etc. Ar trebui facuta o amenajare in acel loc…

3:)) Azi, niste prieteni plecau dupa astfel de ciuperci. Nu m-am dus, ca nu ma pasioneaza prea tare. Insa cum este sa gasesti atatia bureti negri, pe unul dintre cele mai circulate trasee turistice din Bucegi? Se vede marcajul cruce albastra mai in fata. Dupa parerea mea, aceste ciuperci stateau pe copac de vreo 3 zile, cel putin. Eu le-am gasit duminica, pe langa ele trecusera cel putin 30 persoane. Sambata, cu siguranta au fost minim 100 de persoane. Toate au trecut pe langa ei…

Foarte tare chestia aceasta 🙂 Si uite asa au ajuns in rucsacul meu…parca pe mine ma asteptau. Oricine ii putea lua, dar cred ca nu-i cunosteau. Un prieten imi spunea la telefon: „Bai, nu se poate asa ceva” …

4I-am ales pe aceia care mi-au placut, i-am lasat pe cei foarte mici

5Aveam si totul la indemana, si cutit si sacosa. De fapt, sacosa o tin mereu la mine pentru ca are un parfum special, care mie imi place. Un alt fix…trebuie sa mai fac rost de o astfel de sacosa parfumata. Deseori cand merg cu rucsacul in spate, imi ajunge la nari si acel miros superb :))

6In acel loc, pentru cunoscatorii acestui traseu, este semnal la telefon. Pe aceasta vale, cred ca nu este acoperire pe circa 90% din traseu. Aud eu ca primesc un mesaj, sun inapoi si se auzea perfect. Rares il trimisese, se juca la telefon…

7Un gandacel in poteca. A trebuit sa-l iau pe o frunza si sa-l mut mai departe. Dupa mine mai veneau mai multi si poate primii l-ar fi evitat, dar ceilalti poate nu l-ar fi vazut. Acesti gandaci albastri au o moarte chinuitoare. Daca ajung pe spate, greu reusesc sa se mai intoarca si mor asa, dand din picioare continuu.

8Pe Valea Jepilor, pe la jumatatea ei

9Cruci vechi ale unor turisti decedati in urma cu zeci de ani. In timp, crucile sunt luate de avalanse.

10Langa cabana Caraiman. Noi am urcat sub 2 ore, deci sub timpul de coborare…dar cine mai stie de cate ori am fost prin valea aceasta?!

Sa vedeti ceva foarte interesant. Plecam spre Babele. La scurt timp, priviti ce intalnim:

11Deci, a venit omul din Bucuresti ca sa arunce cartela de la metrou pe Bucegi

12Se vede ca este mai sus de cabana Caraiman. De necrezut asa ceva…ai o mie de locuri unde sa o arunci, intre Bucuresti si Bucegi, si tu vii si o arunci pe un traseu turistic, pe munte. Treaba este ca pe aici nu coboara orice fel de turisti, ci majoritari sunt aceia cu experienta montana. Cat de nebun sa fii ca sa faci o chestie ca asta…

13Trecusem de Babele

A fost o zi cu multe ciudatenii, cartela, buretii negri si au mai fost si altele. O alta ciudatenie a fost urmatoarea:

14Ma suna Radu, vorbesc cu el, povestim, timpul trece, ne place sa ne auzim, incet-incet ies din poteca si tot o luam asa in dreapta. Mie mi s-a parut ca se intampla ceva, dar nu eram foarte atent, gandind ca la drum, oamenii se mai duc stanga-dreapta, sa vada imprejurimile. Vedeti undeva in fata un personaj, de fapt este mai in dreapta. Cum tot se distanta intr-un sens contrar directiei normale, am fost nevoit sa intrerup discutia telefonica. Eu intotdeauna trebuie sa stiu unde merg, cu ce scop, de ce asa, de ce nu altfel.

15Cam pe acolo trebuia sa ajungem, ce sa cautam in dreapta nu prea intelegeam.

16Cand ajung pe deasupra jnepenilor de la Valea Sugarilor, imi dau seama ca pe unul dintre noi l-a luat capul. Il vad ca dispare printre acei jnepeni ca sa coboare in valea amintita. Cum pe mine nu ma aranja deloc o boschetareala printre crengile acelea si cum ma deranjeaza orice initiativa cu final negativ intrevazut, m-am intors in traseul turistic sa merg normal. Ma gandeam ca unii au chef sa umble asa o vreme, ca sa-si revina :)) Si am zis sa nu-i incurc :))

17Rododendron in noiembrie

18Pe traseul de pe Piciorul Babelor. Scot binoclul sa vad, sa nu pateasca vreun necaz 🙂 Telefonul tot suna, eu nu voiam sa raspund. Vedeam ca totul este in regula, asa ca hai sa vad ce le poate mintea unora. Conform celor stabilite, un popas trebuia facut la stana de la Piciorul Doamnei. Prin binoclu vad ca se facuse popas la stana din Valea Sugarilor. Era clar, au confundat muntii. Muntele Doamnele era ceva mai incolo 🙂 Plec mai departe…nici gand sa raspund la mesaje sau apeluri. Din cand in cand ma uitam prin binoclu…stiti cum este cu oaia care se rupe de turma, o mananca lupul.

Lumea isi revine si azimutul devine stana de la Piciorul Doamnei. Cand ajung la lac, ne si vedem. Bine, folosindu-se de denivelarile terenului, ne-am regasit la stana…unde surpriza: eram asteptat de cand lumea :)) Nu recunostea nimeni ca s-a pierdut prin jnepeni si ca s-a asteptat in alt punct decat trebuia… 🙂 Dar hai, fie 😉

19Lacul…l-am mai pozat eu cu muntele oglindindu-se in el. Dar asa, singur, nu ma uit, trec mai la distanta; fiecare cu ale lui 😉

20Pe culmea aceea trebuia sa urcam, in dreapta este Valea Ialomitei…

21Raul Ialomita cam la 1,5 km de izvoare

22Cascada Doamnei si Pestera Cameliei

23Intram pe un traseu amenajat de vreo 2 ani. Este impropriu spus amenajat…sunt cateva bare metalice si niste vopsea aplicata pe pietre

24Gentiene, mai erau ici-colo si floricele

25Aspect din poteca turistica

Urmeaza 2 poze pe care unii le recunosc:

26

27Tot singur am ajuns si aici 🙂 Nu a fost sa fie, si lucrurile acestea se aranjeaza si ele…se mergea la distanta mare unul de celalalt, mai era si lipsa de atentie, asa ca m-am trezit singur…dar nu era nicio problema.

28Poteca turistica

29Paraul Doamnei

30

31

32Pe acolo este traseul Pestera-Omu. Niste prieteni au pe site-ul lor o poza veche cu un bolovan pe langa care trece poteca. Insa in prezent acel bolovan urias, suspendat, nu se mai regaseste, a cazut in vale. Eu cred ca era la baza acelei stanci si ca acum este printre jnepeni. De vreun an am in minte si chestia asta, voi merge cand am sa mai trec pe acel traseu sa ma uit de acel bolovan impresionant ce odinioara statea suspendat, sa lamurim si aceasta chestie 🙂

33Vedere spre muntele Obarsiei

34Pe culmea muntelui

35Imbinare de puteri vizuale

36Un tap si doua capre negre

37

38

39

40O grota, subiect foarte controversat. Unii sustin ca se intra sub munte si se ajunge pana in Tibet…desi foarte mica, ea totusi continua, in functie de cat esti de dispus sa crezi. De exemplu, un calugar imi povestea cum a calatorit el cu duhul printr-un tunel din munte, ca a iesit in Tibet, ca pana acolo, mai era un tunel in dreapta si ca duhul i-a spus sa nu se duca pe acolo ca sunt pagani. Altadata ne arata ceva pe telefon despre care spunea ca este un diavol fotografiat noaptea. Daca mareai poza, ceea ce el nu stia sa o faca, se vedea ca omul pozase un liliac. Si pe la usa lui se perinda destui enoriasi-credinciosi in cautare de sfaturi duhovnicesti…iar pe el, mai are putin si-l nu mai primeste familia acasa…pe motiv de sminteala prea mare.

Ideea este ca si teoriile acestea ce apar aidoma ciupercilor dupa ploaie, trebuie cernute putin. Ori cu ce sa cerni, cand ai cateva clase, cand nu ai citit decat fratii Grimm…

41Am uitat cum se numeste piatra aceasta…scriu cand imi aduc aminte. Mi-a placut asa cum era…

42

43Deasupra Vaii Cerbului, nu departe de stanca numita Saturn. Uneori, dupa caz, o mai luam si de-a dreptul…

44

45Musuroaie realizate de cartite pe la 2450 m altitudine

46Cerdacul

47Muntele Moraru

48Cine stie de cate decenii sta acel butoi prin Valea Cerbului…

49Poiana Vaii Cerbului

50

51Indicator nou prins…cu cuie

52Poiana Costilei

53Drumul Fanului, traseu turistic…haideti sa vedeti cum se prezinta:

54Exploatare necontrolata

55

56Asa trateaza oamenii mediului, responsabili de aceasta zona, Parcul Natural Bucegi. Pe blat cu exploatatorii de padure…nici nu trec sa vada, ii lasa sa-si faca de cap. Maine trebuie sa vada si cei din Ministerul Mediului ce jonglerii fac astia cu padurile Bucegilor.

57

58Pe langa faptul ca: taie tot ce prind si ce li se pare mai bun, fac tot felul de drumuri ilegale, vatameaza alti arbori…mai distrug si infrastructura turistica a orasului Busteni. Care asa cum este ea, defineste acest oras.

59

60

61Ce a mai ramas din traseul turistic, un marcaj pe copac, cica sa mergi asa printre doua drumuri

62Acum, daca este normal ca intr-o arie protejata la nivel european sa se intample asa ceva, ramane sa vedem…dupa cum ramane de vazut ce vor spune si alti responsabili cu turismul, nu doar cu mediul. Cata nesimtire!

63Pe aici ies in drumul ce leaga Busteniul de Gura Diham, dar nu sunt lemne scoase prea multe. Fac ravagii prin padure, dupa care transporta lemnul repede…

Despre timpii acestui traseu, va uitati la poze si-i veti afla. Trebuie sa tineti cont ca noi chiar mergem bine, nu de ieri sau de azi, asa ca, mai bine calculati de cateva ori, ziua acum este destul de scurta.