S-au intamplat sau se intampla prin Valea Prahovei

Viata aceasta, cu bune sau mai putin bune pentru unii este doar matematica. A cifrelor, a relatiilor, a banilor, cu minti captive in forme geometrice perfecte. Daca stai sa te gandesti, traim intr-un sistem impus de noi, creat de noi. Inainte de a pasi pe treptele civilizatiei, in natura nu existau patrate, dreptunghiuri, bani etc. Noi am inventat totul. Nu am putut schimba faptul ca la fel murim… ca la inceputuri. In vreo suta de ani, probabil reusim sa nu mai murim 🙂

Ma uitam ca Andrei Plesu a renuntat sa mai scrie articole intr-un cotidian pe motiv ca este inutil. Oricum peste un interval de timp nimeni nu-si va mai aminti de aceia care pentru el erau subiecte. Mi se pare valabil, omul isi vede de batranetea lui. Dar, pana acum, aceste alegeri ale sale, de a scrie, erau pentru sine, pentru altii sau reprezentau o directie impusa inconstient de sistemul in care traim?!

Cred… ca peste timp, va supravietui din noi, doar ceea ce lasam in altii si pentru altii, la modul concret, tangibil.

La sfarsitul saptamanii trecute, s-a stins din viata profesorul de romana, Ion Floricica din Sinaia. Cu o activitate de decenii la catedra, generatii de elevi trecuti prin mana lui, un om sufletist, o valoare venita din trecut care a supravietuit si in prezent pentru mult timp. Parea etern, parea acelasi de cate ori il vedeam. Intreaga sa familie avea aceeasi eleganta, acel bun simt specific inaltei educatii. Este un privilegiu al vietii sa cunosti astfel de oameni. Fiecare om cu care ne intersectam in aceasta viata, vine pentru a ne mari cunostintele despre noi insine in primul rand.

Dar, mai devreme sau mai tarziu, toti vom face acel pas spre dincolo. Dumnezeu sa-l odihneasca! E multa analiza daca ne traim viata asa cum trebuie…

Tot in ultimele zile, Salvamontul din Busteni si-a continuat activitatea de refacere a marcajelor si traseelor turistice din Bucegi, intrerupand-o de cateva ori pentru salvarea unor persoane. Fie localnici care s-au intalnit cu ursul pe vreun traseu, fie turisti accidentati, cazuti in rape, cu diverse traumatisme. Unele din aceste situatii au fost detaliate pe pagina lor de Facebook.

Se intelege ca in perioada urmatoare, are loc la Predeal o mare actiune de remarcare a traseelor statiunii. Trasee care merg in 4 munti 🙂 deci e mobilizare mare.

Ma gandeam la o discutie auzita la dezbaterea cu legea turismului, discutie initiata de actualul senator Emanoil Savin. Nu ai cum sa scoti la pensie un salvamontist la varsta actuala de pensionare. La peste 60 de ani el nu mai este compatibil total cu activitatea de salvare. Ar trebui schimbat ceva…

De altfel, chestia aceasta cu iesitul la pensie mi se pare o mare bulibaseala. In primul rand ca daca ai azi 25-35 de ani trebuie sa-ti scoti din cap aceasta poezie. Peste 20-30 de ani ma indoiesc ca va mai avea statul capacitatea de a plati pensii. Poate chiar mai devreme, asa ca, ceea ce faci cu mainile tale aceea si ramane, nu promisiuni ca pe viitor nu stiu cine ce pensie iti da.  Plus ca dupa mintea mea, ar trebui scoasa posibilitatea pensionarii la 40 si ceva de ani, ca nu stiu in ce arma ai servit. Cand esti in puterea varstei, experimentat, mi se pare absurd sa poti sa iesi la pensie doar asa, dupa criteriul varstei. E o prostie. Pentru categorii din acestea, plus Salvamont, un 55 de ani mi se pare corect, dar nu 45 🙂 Vezi barbati in toata firea, apti, sanatosi, umbland pe strada sau la cules de macese, cica la plimbare, ca sunt la pensie :))

Eu cred ca un om in firea lui, trecut pe la scoala, neaparat pe la scoala pentru ca tot ce faci in viata este sub acest semn, nu se limiteaza la pensie. Vrei nu vrei, educatia, bunul simt, sunt criterii decisive, ca poti constientiza aceste lucruri sau nu, ele tot decisive raman si fara sa stii. Te gandesti la pensie, ca la o solutie pentru batranete. Dar daca tu faci din asta un obiectiv de cand intri in campul muncii, te limitezi incredibil. Societatea comunista a produs tipare, s-au tot copiat lucruri, stari, situatii, pana in prezent. Cei cu mintea mai deschisa au facut pasul si le-au depasit, constatand realitatea si siguranta viitorului. Pensia este un lucru asa, in viitor, nu trebuie sa devina un obiectiv principal.

Ceea ce mai trebuie sa subliniez este ca autoritatile la Busteni, au acordat si in acest an atentie educatiei, deschizand anul scolar de o maniera proprie, autentica. Acum nu mai este nicio campanie electorala ca sa se traga alte concluzii, sa existe interpretari. Toate unitatile scolare de pe raza orasului sunt moderne, utilate, arata impecabil. Suplimentar, fiecare copil de la gradinita si pana la clasa a VIII-a, a primit de la Primarie cate un ghiozdan cu rechizite si caiete. Cu siguranta, mai toti parintii si-au trimis la scoala copiii echipati corespunzator. La fel, cu siguranta ca pentru multi altii, acest gest al administratiei locale este de apreciat si nu stiu in cate orase se mai procedeaza la fel.

Mesajul autoritatilor este evident, suntem in alta dimensiune, important este ce va fi si ce facem pentru acest „ce va fi”.

Deschiderea anului scolar in cartierul Poiana Tapului (Busteni)

In acest dreptunghi al scolii am stat si eu 8 ani… cate careuri, cate momente, cum in fiecare an ne mutam in alt loc, pe masura ce ajungeam in alta clasa.

Oficialitati locale aplaudand strigatele de bucurie ale celor care au intrat in clasele pregatitoare. De la dreapta la stanga, dupa d-l Bitoiu cel cu aparatul foto, vin un reprezentant al Inspectoratului Scolar, directoarea scolii d-na Vasilescu, ce ne mai bucuram ca la noi la clasa, nu a ajuns cu tainele matematicii, preotul paroh d-l Grosu. Parintele Grosu este paroh peste Poiana Tapului… un ajutor al sau este de vreo 4 ani si baiatul meu cel mai mare, Andrei, care acum e clasa a VIII-a. Adesea eu il mai necajesc spunandu-i sa nu se deprinda cu „manierele” parintelui, cu niste buzunare cam mari dupa cum se spune. Tot adesea, Andrei se supara, ca nu e adevarat, ca parintele este un om foarte bun, care-i invata doar lucruri bune… 🙂

In imagine ii mai vedem pe primarul Busteniului d-l Ghita Irinel, viceprimarul d-l Nae Savel, consilierul local d-l Toma Andronel, fost profesor la aceasta scoala timp de decenii si fostul meu diriginte.

Discursul primarului. Langa acesta il vedem pe d-l viceprimar, probabil cea mai experimentata persoana in administratia publica locala de pe Valea Prahovei. Cred ca o poate spune oricine, la Busteni, viceprimarul este un exemplu de stabilitate, de drum unic. Mie mi-a facut mereu impresia unei persoane dedicate, foarte serioasa.

Aici avem discursul reprezentantului Politiei Busteni, d-l Alin Robu, o persoana foarte cunoscuta prin colectivele scolare. Nu vine doar la inceput de an ci adesea pe la ore, unde indruma, invata copiii, manifestand interes si solicitudine… in conditiile in care sectia de politie a orasului mai are o mana de oameni. Restul au iesit la… pensie 🙂 Nu reusesc sa inteleg cum statul prefera sa scoata niste oameni perfectionati din sistem, in puterea varstei, sa-i tina acasa platindu-i. Faza cu pensia la 45 de ani ar trebui scoasa, e total anormala.

Consilieri locali cu „radacini” la aceasta scoala. D-l Mihai Totpal, la stanga, unul din creatorii brandului Mervani, fostul sef al Centrului Roman de Mediu si d-l Toma Andronel care mi-aduc aminte ca a plecat de la scoala din Poiana Tapului dupa Revolutie, devenind viceprimar al orasului.

Rares cel mic deja e in grupa mare. Aici era sub impresia momentului, langa mamici si d-na educatoare.

D-l Toma era profesor de educatie fizica, avea elevi care obtineau tot felul de diplome si medalii la concursuri judetene si nationale. Era un perete plin cu aceste trofee scolare. Mobiliza clasele mai mari la refacerea terenului de sport si a imprejurimilor acestuia. Nu era el prea apropiat de copii dar stia sa-i uneasca si sa-i mobilizeze. Inainte, parca profesorii aveau o anumita nota ce impunea respect, erau niste modele pentru elevi. In timpul cand era viceprimar s-au montat tribune la terenul de sport de la aceasta scoala.

Deci 🙂 vremurile trec, vin, important este sa nu le trecem doar pentru noi ci si pentru altii. Vazusem o stire cum s-a dus un tip care are afaceri cu energia verde sa monteze panouri solare la o comunitate izolata. Le-a adus la oamenii aceia energie electrica pe banii lui. La aproape 100 de case a montat panouri, ca asa a vrut el. Asa i s-a parut lui normal. Cand vezi asa ceva, iti dai seama ca nebunia aceasta de 27 de ani cu progresul si vanzarea tarii la bucata, nu a ucis chiar totul in noi si nici pe toti dintre noi.

Anunțuri

Pe trasee marcate dar… neturistice

Dupa Revolutie, un mare montaniard a incercat sa alcatuiasca o retea noua de trasee turistice in zona Bucegilor. Pe cand umblam mai des prin paduri si prin munti, intalneam diferite marcaje care nu figurau pe hartile turistice. Nu stiam atunci de initiativa celui care se numea Nae Popescu. De altfel, el avea sa moara pe Plaiul Mircii… cand marca un traseu care lega Valea Prahovei de Moeciu.

Dupa ani de zile am reusit sa cunosc aceste trasee nemarcate. Niciodata nu mi-am propus sa insist pe cautarea lor. Pur si simplu, la anumite perioade trecand prin unele zone gaseam marcajele si asa le-am reconstituit. Ulterior, le-am si parcurs integral, cand am inteles de unde pornesc si unde ajung. Probabil sunt singurul care le si cunoaste, pentru ca aceia care le-au marcat au murit sau au imbatranit.

Au fost trei trasee care pastreaza pe alocuri si astazi, vechile marcaje:

  1. Posada – Cota 1000 – Vanturis – Coltii lui Barbes – Cota 1400 – Sinaia, marcaj punct rosu, cunoscut si ca „Drumul Hotilor”. Marcajele sunt foarte rare pana sub Coltii lui Barbes. Acum vreo 10 ani adusesem in discutie acest traseu, iar salvamontul sinaian a marcat doar partea de sub Coltii lui Barbes, incluzand-o intr-un alt traseu turistic.
  2.  Valea Larga – Cota 1000 – Vanturis – Oboarele – Bolboci – Plaiul Mircii – Strungulita – Moieciu, marcaj triunghi rosu.
  3.  Sinaia – Dichiu – lacul Scropoasa, marcaj triunghi albastru.

Traseele strabat zone cu un peisaj divers, atat locuri salbatice cat si civilizate.

De curand am fost pe un traseu care a cuprins cate putin din toate traseele lui Nae Popescu. Din Valea Larga la Cota 1000, apoi pe Calea Codrului, drumul forestier Poiana Tapului… mai pe scurt de la Valea Larga la Busteni. Pe la 12 am plecat din Valea Larga, pana in ora 17 eram inapoi.

Ochii care nu se vad 🙂

Urcusul este unul sanatos :)) Printre crengi se vede cimitirul Setu, de la intrarea in Sinaia, dinspre Bucuresti.

Triunghiul rosu

Intersectam traseul cu stalpii de inalta tensiune pentru a face niste poze spre Izvorul Rece.

Se vede si fantana lui Nestor Urechia. Ca mai are una si la Sinaia… Am propus-o de cateva ori sa fie monument istoric pentru ca indeplineste cerintele legale. Dar s-a impotmolit acest demers alaturi de ce al autoritatilor locale, undeva pe la Directia de Cultura Prahova.

Intersectam si traseul ce vine de la Posada, marcaj punct rosu.

Iesim in zona Cota 1000 dupa 2 ore de la intrarea in traseu.

Intersectia cu DJ 713

Bineinteles ca iar „este inchis” drumul 🙂 Aceasta fiind o forma de a te spala pe maini de eventuale consecinte. Realitatea este ca poti circula nestingherit pe acest drum, problema este ca te duci pe proprie raspundere. Nu ma refer la amenzi sau ceva de genul, ci la iesiri in decor, tamponari… nu te despagubeste nimeni pentru ca, desi drumul este deschis el este totusi inchis :)) Tipic balcanic, nici alba dar nici neagra…

Continuam pe al treilea traseu, marcat cu triunghi albastru si iesim la podul de peste Izvorul Dorului ca sa privim spre Cascadele Vanturisului.

Inghetata partial

Podul are noi amenajari metalice. Cele precedente au fost furate si duse la fier vechi.

Intram pe Calea Codrului pe care am parcurs-o in 50 de minute.

Fantana lui Gatej

Inainte de a intra pe drumul forestier spre Poiana Tapului, aruncam o privire spre Piciorul Pietrei Arse… s-a dus mult dn zapada…

Cam 4 ore si jumatate a tinut povestea.

Cerbul „nazdravan” si buretii lui Bebe si Dan

Intai cu cerbul 🙂

Hai ca se risipeste ceata, se vad drumul, padurea si cerul. Ridic aparatul si pozez drumul:

dscf6858Fac poza, nu vad cerbul.

In secunda urmatoare, acesta traverseaza drumul si o ia la sanatoasa prin dreapta noastra. Cred ca in prima poza incerca un moment de respiro. Rotesc aparatul dupa el:

dscf6859Si vad cum scotea limba la noi 🙂 🙂

De fapt, cine stie de pe unde venea, fugarit de cine stie ce. Am presupus ca lupi sau caini. Dar caini nu se vedeau si nici lupi. Astia din urma sunt mai prezenti noaptea. Clar mi-a fost ca fugea de ceva pentru ca il auzeam cum abia sufla.

dscf6860Aici deja vorbea singur 🙂 S-a dus asa… in ale lui!

Acum cu buretii. Sunt in Busteni, in cartierul Poiana Tapului, cei mari buretari din Valea Prahovei: Bebe Briota si Dan Totpal. Umbla oamenii acestia pe unde nu te astepti… si se intorc cu zeci de kilograme de ciuperci prin rucsac. Pasionati, niste recordmani in domeniu… Ultima lor isprava s-a soldat cu vreo 40 kg de bureti negri 🙂

aCred ca e cel mai frumos copac cu bureti pe care l-am vazut pe la noi.

bCel mai mare buretar al zonei: Bebe Briota

cAici… el si Dan sarbatoreau victoria

Pozele au fost postate si pe Facebook, alaturi de o filmare. Contul de FB: Bebe Briota Claudiu.

Mersul Trenurilor…

S-a schimbat mersul un pic, pe aici, pe la noi… mersul trenurilor. Din data de 13.XII. trenurile circula dupa cum se poate observa mai jos:

mers sinaiaMersul Trenurilor la Sinaia

mers poianaMarea noutate consta in faptul ca trenurile particulare opresc acum si in gara din Poiana Tapului, ceea ce este un lucru foarte bun.

mers busteniMersul Trenurilor la Busteni

4Mersul Trenurilor la Predeal

Si inca 4 foto cu aspecte diverse:predealBiserica din centrul Predealului

vatra ardealuluiUn loc frumos din Brasov, cofetaria Vatra Ardealului. Peste drum de aceasta este Biserica Neagra… parca in cofetarie era si un acvariu interesant cu pesti.

7Vedere de azi, de la Cota 2000. Foto: Robert Rosculet (Facebook)

8O frumusete! Pozele de acest tip mi s-au parut mereu ca fac mai mult decat culegerea acestor bureti 🙂 Foto: Bebe Briota (Facebook). I-a gasit in week-end prin Valea Pelesului.

Pe urme…

In luna noiembrie se intampla in Valea Prahovei un fenomen foarte interesant. „Cerul” statiunilor, pana la altitudinea de 1400 m, este acoperit de un plafon noros. De cele mai multe ori, acest plafon se intinde pana departe, in zona de campie. In schimb, cum urci, de exemplu, la Cota 1400, Cota 2000 sau la Babele, parca intri in alta lume: soare si cer senin 🙂 Pe 16.XI., niste prieteni au urcat cu telegondola de la Azuga pana pe muntii Baiului… au mers o vreme prin ceata si apoi au coborat in alta lume. In timp ce prin statiuni oamenii merg imbracati cu tot felul de cojoace, undeva, deasupra, este foarte placut… zici ca este un film 🙂

Tot interesant mi se pare si felul cum ninge. Ninge la Predeal, dar zapada nu coboara pana la Timisul de Sus 🙂 Ninge prin Bucegi cam pana in dreptul Cascadei Urlatoarea… zapada nu ajunge, insa, si pe la casele oamenilor sau macar la marginea padurii. In acelasi timp, insa, ninge in Bucuresti 🙂  Abia acum, de dimineata, vad ca ninge si in Valea Prahovei.

zapada 1

zapada 2La doi pasi de manastirea Caraiman s-a asternut mantia iernii

Cu zapada sau fara, poate reusesc sa merg saptamana aceasta la o grota vazuta prin binoclu, undeva prin salbaticie, cine naiba si ce sa caute pe acolo?! Cred ca de aceea ma si atrage, ca este mai greu de ajuns, vreau sa vad ce este in ea… poate facem iar vreo intrecere cu vreun urs 🙂 Dar un expert in cinegetica mi-a zis ca nu pare deloc un barlog de urs, deoarece stanca tine rece. Totusi, daca grota are pamant si ursul isi sapa un culcus? Ca am mai vazut lucrul acesta… trebuie sa vad, indiferent cum ar fi.

3

3bGrota fiind intr-un perete destul de impozant, ma gandesc eu ca poate este mai lunga… chiar si numai pentru peisaj si tot merita plimbarea pana acolo!

Tot o privire de departe am aruncat si spre fosta cabana Piscul Cainelui, o fosta cabana de suflet a sinaienilor, azi proprietate privata, acces interzis, casa omului, de-astea:

piscul cainelui

Legat de padure, am vazut o multime de gunoaie prin padurile de la Silva, cartier al Busteniului. Initial, mi-am zis ca mai sunt localnici ce mai arunca gunoaie prin padure. Da’ de unde!!! Vine ursul noaptea la pubele, scoate cate un sac menajer, il ia si pleaca. La vreo 100-200 m de acele pubele, il rupe si umple padurea de deseuri… un urs poluator am zis, facand haz de necaz!

gunoaie urs

Tot pe urme am ajuns intr-o zi, aceeasi ca si in urma cu 12 ani, in fata bisericii cu hramul „Sf. Imparati Constantin si Elena” din Poiana Tapului. In aceeasi zi, a fiecarui an, ajung acolo, este un fix… sau „Ce fain!” , „Super tare!”, „Ce-ai ma’, esti nebun?”… dupa cum i se pare fiecaruia 🙂 Sunt de acord cu toate, nu este nimic nou 🙂

biserica din poiana tapului

Merg eu prin Sinaia cu un scop bine definit, legat tot de Biserica. Ma interesau pe mine, ca sa-mi notez, niste aspecte despre viata lui Arsenie Boca la Sinaia. Si eu stau linistit abia atunci cand stiu ca am epuizat intrebarile, cand totul imi este clar… despre acest parinte, cat si despre Vf. Bucura, nu insist, pentru ca am trait niste experiente in urma carora nu mai ma poate convinge cineva de contrariu. Deci, pornesc eu spre metocul manastirii Prislop… stiti ca manastirea aceasta din Tara Hategului are pe aici, pe la Sinaia, o proprietate sau mosie, sau ceva monahal, deservit de maicute. Toata lumea cunoaste acest asezamanat drept metoc. Toata lumea care stie unde se gaseste, pentru ca sunt sinaieni care nici nu au auzit de aceasta locatie… iar unii pelerini umbla brambura prin Sinaia, cautandu-l…

7Gardul metocului 🙂

Totul a plecat de la o marturie a unui calugar dintr-o carte, unde acesta spunea ca parintele Arsenie Boca a fost torturat pana in ultima clipa de catre Securitate… pentru ca prorocise caderea lui Ceausescu. Ma uit la acea marturie, o mai citesc o data, de doua ori, de cateva ori… sfarsind prin a scrie acele randuri pe o coala A4. Imi suna mie nu stiu cum…

Spre seara, trag concluzia ca acel calugar facuse afirmatia in contextul mortii parintelui… si ca nu parea o opinie de om care judeca la rece 🙂 „Ca spune el lumii, ca adevarul nu mai poate fi ascuns!” 🙂 Pe la metoc, ca sa sar de la una la alta, am mai fost anul acesta, intrand doar pentru ca maica stareta se pregatea sa iasa cu masina… altfel, stai pe acolo mult si bine 🙂

In fine, am gasit dupa „aceste urme” si note informative, si persoane care l-au supravegheat pe parinte, adevarul ar fi, de fapt, altul. O fi fost parintele torturat, dar nu in ultimele luni, o fi profetit el caderea comunismului, dar nu in 1989… dincolo de orice speculatii, documentele vorbesc. Avem tendinta asta paguboasa de a supradimensiona realitatea si faptele… personajele noastre istorice, religioase, etc., erau cele mai tari la vremea lor, erau super-oameni… „de morti numai de bine”, dar nici sa punem tot felul de chestii care nu s-au petrecut in spatele acestora. Concluzia: parintele era supravegheat de Securitate prin intermediul unor persoane din preajma sa… notele informative date de acestea, cat si rapoartele ofiterilor din ultimii ani ai vietii parintelui, nu mentioneaza ceva care ar induce ideea torturii sau vreo aluzie la o eventuala profetie privind caderea lui Ceausescu! O carte reala despre Arsenie Boca este doar acea carte scrisa de aceia care l-au cunoscut… cum este episcopul acela din Serbia! Nu tot felul de compilatii, ce aduc a scleroza religioasa…

Deblocarea traseului Poiana Tapului – Stana Regala

La sfarsitul saptamanii trecute mai multi iubitori ai naturii, ca altfel nu pot fi numiti, au deblocat traseul turistic mentionat in titlu. De vreo 3 ani, nimeni nu a fost preocupat de curatarea potecii ce leaga cartierul Poiana Tapului din Busteni de Poiana Stanei Regale.

Arbori de diferite dimensiuni, doborati de vant, impiedicau accesul turistilor. Nu stiu cine au fost aceia care au reusit sa indeparteze din traseul turistic arborii cazuti, dar au facut un lucru foarte bun. De subliniat ca acest traseu a fost remarcat acum cativa ani de catre salvamontistul George Cotinghiu din Busteni.

liziera 1

O astfel de actiune de deblocare o mai observasem prin septembrie si pe poteca regala… ce leaga Sinaia de Stana Regala. Insa era efectuata de niste tineri care venisera cu topor si drujba si munceau cu mult entuziasm. Posibil tot ei au fost si de data aceasta, intrucat nimeni se pare ca nu stie cine au fost aceia care au deblocat traseul Poiana Tapului – Stana Regala. Si imi vine in minte actiunea de strangere a sacilor de plastic din zona Crestei cu Zambri, initiativa unui grup de turisti indragostiti de Bucegi. Ei au strans un volum impresionant de saci din plastic, aruncati din elicopterul care „stingea” incendiul din acea zona in vara lui 2012. S-au semnat si pe aici in cateva comentarii… si-au spus simplu: „niste drumeti” 🙂 Modestie si bun simt caracteristice doar unei anumite categorii de montaniarzi, ca sunt atatea 😉

deblocare traseu 1Traseul turistic este marcat cu punct galben

deblocare traseu 2

deblocare traseu 3

deblocare traseu 4

Stiri din Parcul Natural Bucegi

Sunt obligat de timp, de dispozitie, sa scriu un articol in care sa comasez mai multe…

1. TURISTI ENERGETICI RASPLATITI DE MAMA NATURA

In week-end, pe Bucegi, au venit mai multi turisti, fiecare cu propriile scopuri. Un grup de circa 20 de persoane au intentionat sa ia contact cu energiile din Bucegi… stiti, este o mare diferenta intre literatura SF si realitate. Din pricina unor articole prost alcatuite, distorsionate si ulterior propagate din site in site, o mare de oameni a ajuns sa creada in orice prostie debitata…

De aici si pana la cautarea unor asa-zise solutii la viata de zi cu zi, nu este cale lunga. Absolut ca sunt locuri cu diverse semnificatii pe Bucegi, dar in niciun caz cu trape ce se deschid in Sfinx sau reptilieni in fata carora lesini doar daca ii vezi…  si povestile sunt nenumarate. Ideea este pe ce asezi informatia primita, apoi vine concluzia, ce poate fi diferita de la individ la individ.

Grupul de 20 era in cautare de astfel de locuri energetice, o cautare total diferita de cumparaturile din supermarket… Au urcat pe munte fara a-si lua niste masuri de siguranta, astfel ca energiile muntelui si-au facut altfel simtita prezenta… a venit frigul, zapada si a trebuit sa fie salvati. Un adevarat dus rece pentru minti fierbinti… Muntele este un complex divers, nu ceva la indemana tuturor.

Articolul poate fi citit aici:

http://adevarul.ro/locale/targoviste/video-zapada-2000-m-bucegi-20-turisti-aflati-cautarea-energiei-bucegi-cerut-ajutor-salvamontistilor-1_53a59e500d133766a8c696d6/index.html

646x404Poza este preluata de pe site-ul de mai sus. Turistii salvati sunt coborati de la cabana Omu de Salvamontul din Dambovita. Nu ati dori sa stiti ce au simtit cei din imagine. Brusc, din zi de vara, sa te trezesti in iarna…

Mai bine exagerat de prudent, decat astfel… sa merg pe Bucegi dupa locuri energetice si sa fiu nevoit sa chem Salvamontul sa ma salveze… ca nu sunt eu in stare sa plec echipat si sa dau cateva telefoane sa ma informez de starea vremii… Trist!

Bine ca s-a terminat totul cu bine, desi ma indoiesc ca nu au racit unii dintre ei…

 

2.  POVESTEA INCREDIBILA A UNUI URS

Ieri dimineata, in jurul orei 7, am vazut ceva ce nu am crezut ca pot vedea vreodata. Eram in preajma unei poteci regale din padurea orasului Sinaia, nu singur, urcam pe Bucegi. Fiind dimineata, era de asteptat ca vom vedea un animal, urs mai degraba, dar nu aceasta era o problema, ursul este la el acasa.

Tot mergand, am auzit un zgomot pe scoarta unui brad. Poate multi recunosc zgomotul pe care-l fac veveritele cand alearga pe trunchiurile arborilor. Ghearele se freaca de scoarta si iti dai seama si fara sa te uiti ca este o veverita, fiind un zgomot cu care cei care merg pe munte se obisnuiesc repede. Asa se auzea, doar ca mult mai puternic. Am privit spre bradul secular din apropiere, dar nu era nimic… insa la o distanta nu prea mare, era un alt brad asemanator. Cum probabil banuiti deja, era un urs cocotat in acel brad. Stiu, suna pana aici ceva banal, ursul se mai suie in copaci, si eu am vazut de atatea ori astfel de episoade. Totusi, ia uitati-va de unde a coborat ursul… pe el nu o sa-l vedeti in imagine, ca ne-am dus la o distanta mai mare sa vedem ce face.

SAMSUNGAcum parca povestea se schimba putin, nu-i asa? De acolo, de sus, din coroana bradului situata la vreo 20-25 metri de sol, cobora un urs. Nu era nici mare si nici mic, era de statura mijlocie. Imaginati-va ca atunci cand mergi prin padure, te astepti ca un urs sa apara dupa o curba, o stanca, un trunchi cazut, etc. In niciun caz nu te astepti ca un urs sa coboare de la zeci de metri, ca o maimuta, dintr-un brad secular. Cum spuneam, mai urca ursul prin copaci, dar nu am auzit niciodata ca sta prin varfuri de brazi.

Nu va spun cat de rapid cobora, a fost un spectacol… o namila de urs ce cobora cu repeziciune dintre crengile bradului, ziceai ca este in rapel… i-a luat poate 20 de secunde sa coboare si sa dispara in tufisuri sub privirile noastre uluite. Deci, ce naiba facea un urs la o asemenea inaltime? Dormise acolo, oare?

 

3. DIMINEATA IN PADURE

Foarte frumos este sa te afli intr-o dimineata, de dupa ploaia cazuta noaptea, prin padure… si sa iasa soarele, sa vezi cum picaturile de apa se scurg ca niste lacrimi de pe frunzele arborilor… este ceva ce te lasa fara cuvinte.

SAMSUNGIeri dimineata aproape de ora 6

SAMSUNG

SAMSUNGA trebuit sa ma opresc putin… m-am asezat pe o buturuga si am deschis o ciocolata… era prea frumos si gandurile erau multe…

Apoi am urcat pe langa Stana Regala, un alt loc deosebit:

SAMSUNGRazele soarelui peste poiana unde a luat nastere expresia… „ce ai zice, daca am fi aici peste 2000 ani?” … hai ca mai sunt „doar” 1999 de ani…

Cu aceasta ocazie sa postez si o imagine cu un preparat divin de la Stana Regala… bulzul. Este vreo 18 lei unul, dar este cel mai bine facut din Parcul Natural Bucegi…

SAMSUNGMamaliga cu branza de burduf, kaiser, ou, branza rasa…

SAMSUNGDe aici priveam spre Podu cu Florile, zona Vaii Ialomitei… in 15 minute peste noi era o adevarata furtuna… Turistii de pe trasee fugeau spre adaposturi, ba la stana, ba spre Cota 1400, fulgerele cadeau, tunete… ce mai, panica mare. Totusi, pentru ca graba mereu strica treaba, intai mi-am pus la adapost actele, am scris un sms de sub pelerina, am pus la loc protejat telefoanele si apoi hai sa mergem.  Fulgerele au ceva cu o muche ce se prelungeste peste Valea Pelesului, o sa o pozez intr-o zi, acolo se duceau… dar de la atatea bubuituri, se cutremura pamantul sub picioare. In fine, conteaza si conditia fizica, mersul printr-o ploaie torentiala nu este deloc o placere, pelerina de ploaie parca nici nu conta… astfel ca in 25 minute, satui de ploaie, tunete si fulgere, intram deja in padure, mai la adapost. Mie mi se pare mereu ca trebuie sa gandesti inainte de a merge pe munte, fie si intr-o mica excursie. Nu as fi urcat niciodata varful Furnica pe o asemenea vreme, cu jocuri de lumini… cerul parea langa noi…

 

4. COPACUL LUI IONUT

Denumirea aceasta este cunoscuta mai mult de localnicii din Busteni si se refera la acest arbore:

SAMSUNGPinul acesta strajuia de cand ma stiu eu, drumul forestier ce lega cartierul Poiana Tapului de Cascada Urlatoarea. De cand sunt eu mic, in 1986 intram in clasa I, da, cam de atunci erau tablele acelea prinse de copac. Pana in anul 1995, imprejurimile acestui arbore erau alcatuite din poieni intinse, ce erau cosite de catre actualul exploatator de padure din localitate, pe nume Nae Contes. Drumul forestier pana la intrarea in padure era invecinat mai ales pe stanga, de frumoase poieni prin care noi, copiii, fugeam mereu… spre disperarea administratorului.

In acest copac isi facuse loc de retragere, privit, etc, un baiat mai mare ca noi. In afara de el, nu se urca nimeni, pentru ca fie ne era frica de inaltime, fie nu ne lasa el. Undeva sus, intre niste crengi, batuse o scandura si statea el acolo… cu orele. Tablele, el le-a indoit cu piciorul acum vreo 20 de ani, tot urcand si coborand.

Azi, drumul forestier este o strada asfaltata pana la intrarea in padure, poienile nu mai exista, acolo sunt zeci de case, aproape una langa alta, copacul acesta este in curtea unei vile, scandura acelui baiat mai era pana acum 3 ani in acelasi loc, el insa nu mai era, a murit intre timp. Plecase sa lucreze prin anii 1990 si ceva prin strainatate… si el si altii, cand s-au intors, s-au gandit sa dea o petrecere. Ce s-a intamplat exact nu se mai stie, dimineata, doi dintre ei au fost gasiti asfixiati, fum, gaz, nu stiu… unul dintre ei era chiar baiatul cu acest copac. Orice localnic de prin zona aceasta stie ce este acest copac… o amintire locala pe marginea traseului turistic ce duce la Cascada Urlatoarea.

SAMSUNG

5. SCHITUL SF. ANA, MAI NOU, A FOST RIDICAT DOAR DE NISTE CETATENI

Trecand pe langa acest schit situat nu departe de Cota 1400, cam la 15 minute, atentia mi-a fost atrasa de o placa din marmura. Aceasta:

11Niciun cuvintel despre adevaratul ctitor al schitului, nicio mentiune despre cel considerat „ultimul pustnic al Bucegilor”… doar a murit, nu? Prin anul 1993, parintele Ioanichie incepea sa ridice schitul. Incet, l-a ridicat… iar prin 2006, diverse persoane, printre care si acelea trecute pe placa prinsa de peretele schitului, au considerat ca schitul este prea mic si au sustinut ridicarea unei cladiri mai mari. Cladirea initiala a schitului a fost integrata in noua constructie. Insa de aici si pana la a te bate cu pumnii in piept, afisand ceva din care se intelege ca tu ai ridicat o constructie religioasa, este cale lunga. Pai cum faci tu, un laic, o constructie religioasa? Iei tu asa o initiativa si ridici un schit… si nici popa nu esti, si nici calugar.

Corecta era mentiunea ca ei au ajutat pe ctitor sa extinda schitul, nu ca l-au facut ei, acea placa trebuia sa contina si numele ctitorului. De fapt, aceasta este si rasplata lor pentru ajutorul dat… acea placa pe care o vede toata lumea. Dar, bineinteles, acest lucru nu este vazut si de altii ca o lauda de sine… mai ales ca nu este meritata.

Fara a desconsidera eforturile acestor doua familii, era de bun simt sa nu se mentioneze doar pe ei.

Cam atat… inchei cu o piesa muzicala foarte frumoasa… „e un destin care ne leaga” :