Traversarea muntilor Bucegi si Leaota; Din Busteni – jud. Prahova, la Cetateni – jud. Arges (Partea I)

Am traversat muntii pe directia visata de unii dintre noi inca de mici, cum auzisem si noi ca faceau cei mai batrani, in alte vremuri. Excursia a durat 3 zile si 2 nopti. Planificarea excursiei data de luni bune, insa datorita unor probleme diverse, in special a vremii schimbatoare, nu am reusit sa plecam decat joi, 9 iulie, din Busteni.

A fost un traseu deosebit, de facut asa, la cativa ani. Un traseu lung, greu, in care ai nevoie de echipament adecvat, conditie fizica, psihic bun si experienta montana. Din cati au vrut sa vina, din cati s-au crezut foarte initiati in mersul pe munte, din cati au aratat spre echipamentul foarte scump, spre diferite premii, din cati au vorbit ca stiu si fac… la Cetateni, localitate plina de istorie, am ajuns… doar 4 persoane 🙂

Restul? Pe acasa, pe la Padina, prin Runcu, baruri, na, depinde… de orientarea fiecaruia. Bineinteles ca astfel de insuccese previzibile cand esti mult prea arogant si le stii pe toate, nu le voi prezenta. Este totusi destul de trist sa primesti o lista cu ce trebuie sa ai la tine si sa o ignori pe motivul ca tu sti cel mai bine. Muntele cand iti da o palma, poate fi destul de serioasa si atunci iti dai seama ca fiecare element de pe lista iti poate salva viata. Dar, na, intr-un fel se vede muntele cand de o viata mergi pe el si in alt fel, cand crezi ca banii, echipamentul, smecheria, alunga norii, frigul, cainii de la stane sau cine stie ce animal. Iar din salbaticia Leaotei in caz de ceva, nu are cine sa te scoata atat de repede ca in Bucegi…

Deci, aceia care au ascultat, s-au adaptat conditiilor si au ajuns cu bine in judetul Arges, trecand asadar prin zone ce tin de judetele Prahova si Dambovita.

Iata cateva imagini cu mentiunea ca excursia aceasta va constitui un capitol aparte in amintirile celor care au realizat-o:

1La aceasta ora am plecat de acasa spre locul de intalnire. Se vad Bucegii pe care trebuia sa-i traversam.

2Parcul din Poiana Tapului, locul de plecare in aceasta traversare a muntilor. In astfel de cazuri, al excursiilor serioase, ajung primul la locul de intalnire…

I-am asteptat pe prietenii din copilarie si am plecat. Fiecare ducea un rucsac cu strictul necesar pentru 3 zile, adica undeva pe la 25-30 kg cam avea fiecare. In opinia mea, 30 kg pentru un om de munte nu este chiar cine stie ce. O sa detaliez ce era in rucsacul meu: o trusa de prim ajutor ce continea de la fasa elastica, folie de supravietuire la lanterna, hartie, bricheta etc, pelerina de ploaie, haine de schimb, hanorac, sac de dormit, vesela individuala, plicuri cu ciocolata, 4 doze bere cu lamaie, ceai si ibric, izopren, cort, caciula, binoclu, aparat foto, radio cu baterii, 2 cutii energizant, 3 franzele feliate „faina din macinis integral”, cascaval, batoane de salam uscat, cutii de conserve, apa cu magneziu, oua fierte, un borcan de ciocolata, fructe, cartofi… si cine mai stie ce mai era prin rucsac 🙂 Deci indeplineam conditiile de a ramane in orice conditii pe munte pentru cateva zile.

Cam la fel aveau toti, dar in asa fel incat sa nu transformi excursia intr-un mars chinuitor. Fiecare a dus cat a putut duce. Altii nu pot duce 10 kg pana la Cascada Urlatoarea si noi am trecut muntii cu astfel de greutate… nu mi se pare cine stie ce 🙂

3Pe la ora 8 am intrat in padure. Aici suntem in Poiana Stanei Regale.

4Imagine de pe Piciorul Pietrei Arse spre versantul Jepilor Mari

5Pe Platoul Bucegilor privind spre o ploaie ce cadea prin Valea Ialomitei

6Paraul Izvorul Dorului traversat de noi in directia Padurii Laptici

7Cabana Padina… in acest timp prin Valea Prahovei ploua si unii au avut impresia ca si pe noi ne ploua. Doar ca nu avea cum sa ploua peste tot, deci nu ne-am intersectat cu ploaia.

Trecem paraul Valea lui Serghei cu o apa limpede, iesim in drumul ce duce spre Pestera Ialomitei si privim cum arata Ialomita:

8Undeva plouase bine de tot. Mi s-a parut demn de subliniat cum doua ape aflate la mica distanta una de alta se prezinta diferit. Dar explicatia este simpla, a fost o ploaie pe o suprafata restransa, probabil spre Horoabele-Pestera.

Ne-am oprit la cabana Padina sa ne strangem cu totii dar sa si mancam. Am luat diverse de pe acolo. Iata si meniul lor:

9

Apoi am plecat spre Saua Strunga, unii mai in fata, altii mai in spate:

10O turma mare de oi

11O constructie destul de impozanta se ridica langa cabana Diana

12Stana

13

14

15Indicatorul si marcajul banda rosie spre cabana Leaota. Aici eram in Saua Strunga, unde sufla un vant rece si vremea parea destul de schimbatoare. Chiar tuna inspre Bran. Pana la urma, consecvent principiului ca orice pas inainte ne apropie de destinatie, am reusit sa mobilizez pe mai multi si sa continuam spre Leaota. Inca 3 ore de mers s-ar fi cunoscut 🙂 Altora li s-a parut mai confortabil si mai sigur refugiul din Saua Strunga… nici nu ne-au mai ajuns din urma ulterior…

16Unul dupa altul spre Saua Strungulita de unde se trece in masivul Leaota

17Refugiul din Saua Strunga lasat in spate, vremea mie mi s-a parut buna pentru continuarea excursiei 🙂

18Iata aici cel mai bun exemplu despre ce face specia Veratrum album. Ocupa o intreaga pajiste, inlocuieste orice alta planta… deci, ce vedeti este o pasune lipsita de valoare.

19In opinia mea, aceasta parte din Parcul Natural Bucegi este o zona degradata, fiind o pasune ce nu poate fi folosita.

Acum poate intelegeti de ce in anii anteriori am atras atentia ca asa se va intampla si la Poiana Stanei Regale. In timp, specia aceasta ocupa tot. Si de la an la an in acea poiana superba, apar tot mai multe plante Veratrum album. Este greu observabil acest lucru pentru ca ne-am obisnuit sa vedem cam la tot pasul in Poiana Stanei Regale aceasta specie. Insa ea de la an la an, este mai numeroasa. Cei care merg de mai multe ori pe an pe acolo stiu ce zic.

Pentru ca traim mereu prezentul nu stim sa organizam viitorul… Au mai incercat institutii din domeniu sa opreasca raspandirea acestei specii in Poiana Stanei, altii au zis ca este normala prezenta ei… si cam atat. Singura solutie, desi nimeni nu o agreaza pentru ca inseamna munca multa, este sa chemi voluntari si cu cazmale sa o scoti primavara din Poiana Stanei. Va dura o saptamana, vor trebui vreo 50 de persoane sau mai multe, dar daca nu se vor lua masuri, in niste ani, si nu multi, asa va arata acea rezervatie, ca pasunea din imaginile de mai sus.

20Pasind pe muntele Leaota

21Stanele, turmele de oi si vaci sunt peste tot prezente in acest munte intens pasunat. Mie, Leaota mi s-a parut in pofida acestor turme de animale, un munte salbatic, vast, un loc unde foarte greu ajunge cineva la tine in timp util in caz de accident. Destul de rar ai semnal la telefon, turistii nu prea parcurg pe aici trasee turistice… nu am intalnit un turist pe aici 🙂

De altfel, nu exista marcaje dese, indicatoare, daca nu cunosti, te pierzi prin paduri, vai, cine stie pe unde nimeresti. Mai ales pe ceata. Marcajul banda rosie l-am intalnit cand si cand, apoi a disparut cu mult, mult timp inainte de ajunge la cabana Leaota. Bine, noi nici nu mergeam la acea cabana parasita, nefiind in traseul nostru.

22

23Primele 2-3 ore au fost stalpi si marcaje. Asta o spun asa pentru cine ar vrea sa mearga pe aici. Desi pare lejera parcurgerea acestui munte, nu este chiar asa 🙂

24Ca pitoresc, nu ai cuvinte de exprimare… Leaota are de toate. La telefon ni s-a spus ca plouase torential prin Valea Prahovei si Brasov, insa pe aici noi nu intalnisem o picatura. La un moment dat, am traversat o zona cu ceata rece, cu ceva umezeala si am crezut ca vine ploaia… dar ne-am inselat.

25In spate, abruptul vestic al Bucegilor… am mers ceva in 2 ore 🙂

26Pe acolo este una dintre portile de intrare/iesire in/din Bucegi… Saua Strungulita.

O vreme am stat la soare, apoi studiind zona, am gasit un loc excelent de amplasat corturile. Un izvor pe care l-am curatat chiar acolo la locul de iesire din pamant, ne-a asigurat apa necesara pentru masa, spalat…

Cu aceasta ocazie trebuie stiut ca pe acest munte, este o problema cu apa. 99% din izvoare sunt murdare pentru ca sunt calcate de oi, vaci… cel mai bine este sa ai in rucsac cata apa crezi ca ai nevoie 🙂 Pana la urma au dus baietii din imagini baxuri de bere 🙂 🙂 deci nimic nu este imposibil.

Am pus corturile cam pe la 1750 metri altitudine, pe un teren plat, intins, presarat cu arbori din specia molid, un peisaj asemenea unui parc amenajat prin oras. Te plimbai prin iarba, printre copaci, izvorul era aproape… in multe locuri molizi uscati de ani de zile si cazuti. Nu a trebuit decat sa ne punem mintea si puterile noi, baietii, cu niste trunchiuri si gata focul si stocul de lemne.

27Ca sa nu ne consumam energia am pus trunchiurile intregi 🙂 Cand se ardeau la jumatate se rupeau singure si atunci doar le impingeam in flacari. Asa este frumos, sa fie totul organizat, sa mergi la drum cu oameni care stiu ce sa faca. O parte din noi stiau, altii nu. Intr-o jumatate de ora, aveam si corturile montate, focul aprins…

28Era faina basca aia, dar in noaptea urmatoare am parlit-o pe la foc…

Pentru a ne feri cat de cat de ploaie, am pus corturile sub un molid cu crengi groase. Unii au zis ca nu este bine, eu am zis ca este bine, pentru ca pe munte, la altitudine, ploua tare. Nu aveam chef sa aud zgomotul continuu al picaturilor de ploaie sau al vreunei grindine. Inainte de a pune cortul am studiat toata zona… nici printre copacii cazuti si nici printre cei aflati in picioare nu exista vreun semn de trasnet. Deci nu era o zona in care cad trasnete, altfel de ani de zile de cand sunt copacii aceia pe acolo, am fi vazut un semn, ceva. Apoi, eram si destul de jos fata de creasta.

Dupa masa, am trecut la desertul meu favorit cand merg pe munte cu cortul: ciocolata si bere cu lamaie. Toti au zis ca nu merge combinatia, eu sunt dovada ca functioneaza:

29Pe izopren, pe iarba, sprijinit de un trunchi de copac care ardea…

30Pe la ora 2 ne-am retras spre corturi, evident dupa ce a ramas cineva de paza. Nu poti sa stii niciodata, noaptea, pe munte, ce se poate intampla. Pe la ora 3 am fost treziti ca vine ploaia. Intreg muntele era un spectacol… tuna, fulgera, se ilumina mult si departe. Pentru cei neobisnuiti cu aceasta voce a muntelui era ingrozitor 🙂 Am pus repede peste corturi si foliile din plastic, le-am ancorat, multe lemne pe foc si ne-am bagat in sacii de dormit. Eu, bineinteles, la usa cortului, sa vad peisajul 🙂

Initial, desi tuna de mama focului, nu a plouat. Tot se invarteau norii de colo-colo si ploua prin vai si pe creasta, dar nu pe la noi.

31O placere sa privesti cortul, focul, sa stai la povesti 🙂

32

Cum spuneam, pe la 3 ne-am pregatit bine in asteptarea ploii care nu mai venea. Peste vreo 20 minute era insa peste noi cu intreg arsenalul. Cuvantul torential parea expirat, natura era dezlantuita… Pana la ora 6 a fost urgie, zeci si zeci de tunete, lumini 🙂 Ma uitam pe o crapatura lasata prin fermoarul cortului cum este afara. Molizii parca dansau in vant, perdeaua de apa era foarte deasa, focul nostru puternic a rezistat pana pe la 6 fara ceva, apoi a fost efectiv strivit de apa, inundat, facut praf.

Pe la ora 7 erau semne ca se va potoli furtuna, dar cine mai indraznea sa iasa afara? 🙂 Ma si gandeam ca vom sta prinsi in cort o zi intreaga. Pana la urma s-a potolit si cand am dat sa ies din cort, deja focul era reaprins 🙂 Prietenii astia din copilarie cu care am facut atatea, nu asteptau sa le zici ce sa faca, stiau, nu se codeau, nu lasau pe altii sa faca si ei sa vina mai tarziu. Apoi am mai pus lemne, am facut ceaiuri, ciocolata calda, cappucino, am mancat, strans corturile. Imediat dupa ploaie, pe la 7:30, de prin ceata rece a aparut un cioban cu o turma de oi, cred ca sa vada daca mai traim 🙂 Ne vazuse de seara dupa alt versant.

In toiul noptii, ii auzisem si noi cum strigau, cainii latrau, cred ca aveau musafiri la stana, adica animale salbatice 🙂 Inca un motiv in plus sa ai foc cand mergi pe munte cu cortul si sa fii vigilent toata noaptea.

Pe la ora 9 am ridicat tabara si am reluat traseul pe directia Varful Leaota- Cetateni. In prima zi, asadar, am trecut Bucegii si am innoptat pe Leaota.

Maine partea a II-a.

Reclame

Prin Poiana Stanei Regale… si statia de apa de la Valea Rea

Pare ca a venit vara si soarele prin Bucegi si Valea Prahovei. Ma uit acum afara si vad ca nu este niciun nor, auzisem ceva de un val de caldura 🙂 Pe la noi orice astfel de val este binevenit… ca de ploi ne-am cam saturat. Si sambata spre seara a plouat…

Asa cum se intelege am fost prin Poiana Stanei Regale, un loc de poveste din Parcul Natural Bucegi. Inainte de a posta niste imagini, la loc de cinste sta si subiectul cu statia de apa de la Valea Rea. Cum bine isi amintesc cititorii mai vechi, in anii precendenti tot scriam despre acea statie. Cineva de la acest baraj, seara si dimineata deschidea cate o vana si toate deseurile, plastic, etc, le dadea la vale, sa le duca raul Prahova in aval. Dupa vreo doi ani, de sesizari pe la Garda Nationala de Mediu, controale, etc, lucrurile au intrat in normal. Pentru ca o luna de zile angajatii de acolo, se purtau cum trebuie, apoi iar elibera deseurile unul dintre ei…

De prin 2014, avem o stare de normalitate la acea statie. Deseurile se colecteaza, nu mai ajung in aval. De ce reiau subiectul? Pentru ca am trecut pe acolo ieri, am privit si era atat de frumos. Curat! Apoi, pentru ca este un exemplu despre cum ar trebui sa ne implicam fiecare in societate/comunitate. Trebuie sa crezi indiferent de ceea ce spun altii, ca lucrurile pot fi schimbate in bine. Pe aceasta cale le multumesc angajatilor de la acea statie.

1Statia

2Acum gunoaiele stau in saci si nu in apa

Mai departe, o zi foarte frumoasa in Poiana Stanei Regale. Mult soare, multe flori, multi turisti…

3Fantana de la Stana Regala cu o apa foarte rece

4

5Aici este locul de poveste, cu „ce ar fi daca am fi aici peste 2000 de ani?!” 🙂 Si daca vrei sa fii pe aceeasi lungime cu exprimarea/nebunia aceasta din 2013, atunci care ar putea fi raspunsul??? Probabil acesta: „crezi ca se impadureste poiana pana atunci?” 🙂 🙂 🙂

6

7Crinul de padure, ce frumos a venit el sa creasca pana in aceasta poiana. Este prima oara cand il vad in Poiana Stanei.

8Cum sucurile s-au incalzit, salvatorul a fost Andrei care a plecat dupa apa rece de la fantana din poza de mai sus.

9

10Mascota excursiei

1112Ce mielusica frumoasa 🙂 🙂

14

15Sfarsitul zilei

„Restaurare” la Palatul Regal… de la bour la demon!

Mai coboara omul din Bucegi… se mai duce si el cu diverse… Nu demult, am trecut prin fata Palatului Regal din Bucuresti si m-am oprit sa vad niste panouri agatate de gard…

Ok, „m-am prins” ca palatul a avut nevoie de reparatii dupa Revolutia din 1989:

SAMSUNG

Apoi am vazut o mare actiune de restaurare exprimata si  in multe alte imagini:

SAMSUNGCam asa reparau stema regala… m-am apropiat sa privesc mai bine simbolurile provinciilor istorice romanesti

SAMSUNG

SAMSUNGPai eu zic ca asta nu mai seamana deloc cu bourul de pe stema Moldovei. Zici ca este un demon… nu zic, chiar seamana bine… de unde stiu? Ma mai uit eu in oglinda din cand in cand 🙂 Glumesc 🙂 Dar asta nu este imaginea unui bour…

La Muzeul Militar National „Ferdinand I”, si nu doar acolo, ci cu o simpla cautare pe Google, vedem si cum arata, de fapt, stema originala:

SAMSUNGBourul era un fel de taur, o specie inrudita cu zimbrul si care azi este disparuta definitiv… ideea este ca in prezent, in Sala Tronului din Palatul Regal, simbolul Moldovei nu este in niciun caz redat cum a fost el de secole. Oricum, ca sa ajung/ajungeti la acel palat deschis publicului o data pe luna, trebuie facuta o programare in prealabil…

Mai departe… am intrat in anotimpul toamna, pe la munte, daca stau bine sa ma gandesc, au fost doar cateva zile de vara, care adunate nu rezulta 2 saptamani intregi 🙂 Cred insa ca va fi ca in alti ani… vreme buna in septembrie si octombrie. Vad ca padurea nu da vreun semn ca a venit toamna, este tot verde… aseara observasem intr-o curte ca s-au copt corcodusele 🙂 Daca nu a fost soare… parca prin august se scuturau.

Sa postez si 2 imagini de inceput de toamna 🙂

SAMSUNGSe strangea fanul din curtea castelului Cantacuzino din Busteni

SAMSUNGUnul dintre locurile frumoase din Bucegi… unde „vom fi peste 2000 ani” 🙂 … Poiana Stanei Regale

In legatura cu subiectul articolului anterior, dupa multe dezbateri, concluzia este ca pe acea furculita literele gravate sunt urmatoarele: R, P, S. Ce inseamna, nu am habar, si nu vad nicio legatura cu ceva de prin Sinaia, de acum circa 100 de ani.

A venit toamna sau nu a venit, vara a cam fugit de noi (ce placut era intr-o seara pe la ora 22 in gara din Bucuresti, iar cand am ajuns la Busteni pe la 12 noaptea, era foarte frig 🙂 ) … insa cred eu ca vor fi in aceste zile de septembrie mai multe zile frumoase decat intreaga pseudo-vara. O piesa de incheiere, veche; poate este frumoasa pentru ca este veche… de fapt, conteaza mai putin, mereu mi-a placut Sandra 🙂 Parca a fost si la Sinaia acum 2 ani…

Intoarcerea la inocenta – Poiana Stanii Regale

In doua ore se duce pentru totdeauna si aceasta zi de 7 septembrie 2013. O zi atat de perfecta cum nu am mai avut de mult. Nu imi amintesc de cand! O zi in care s-a consumat un moment istoric, pentru Parcul Natural Bucegi, pentru mine, altii…detalii, saptamana viitoare… Mai jos, un articol care acum nu poate fi inteles decat de o mana de oameni…si poate nici de aceia…poate nici de mine, deci mai departe nu este ceva de inteles 🙂 Macar sunt poze!

Daca ar fi astfel de zile, mereu, cred ca nu ar mai exista moarte 🙂

4„Ce zici? Daca am fi aici peste 2000 de ani?” 🙂

1

2

5

Am gasit si o piesa muzicala, mi-a sarit aceasta in cale:

9

10

3

11

8Sau niciodata sa nu spui niciodata!

Tortionarii comunisti au fost identificati…si imagini din Bucegi si Busteni

Gandul si Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) au identificat 35 de comandanti de penitenciare din perioada de represiune comunista, inceputa in 1947 si continuata cu aceeasi intensitate pana la moartea lui Gh. Gheorghiu Dej.

Aseara, am vazut la tv pe unul dintre acesti nemernici. Numele lui: Alexandru Visinescu, fost comandant la penitenciarul Ramnicu Sarat. Marturiile celor care au mai avut zile sa povesteasca, arata ca acesta l-ar fi ucis, printre numeroasele asasinate comise, si pe Ion Mihalache, unul dintre liderii Partidului National Taranesc. Azi, acest Visinescu, pare un batran oarecare care se plimba linistit la cei 88 de ani ai sai.  Va invit sa vedeti un material video, cum a sarit el sa dea cu pumnul in ziaristii care il intrebau daca se considera vinovat sau nu..

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15287666-video-alexandru-visinescu-reactia-violenta-fata-ziaristilor-care-intrebau-cum-comenteaza-acuzatiile-omor-deosebit-grav-perioada-comunista.htm

Acest animal, a trait in pace 23 ani, va dati seama in ce tara traim?! Nepasarea este la ea acasa.  Alti calai au murit de batranete, linistiti, cu pensie …  In puscarie, acolo era locul unde trebuia sa moara, desi nu meritau nici acel loc. Mare pacat ca la noi a fost scoasa pedeapsa cu moartea. Pentru tradatori de tara, tortionari, proxeneti si alte tipuri de traficanti, sau in cazul actelor grave de coruptie, nu ar trebui sa existe alternativa: privarea de libertate.

Ma uit si la ziaristii care il filmau, nu s-a gasit unul sa-l buseasca putin de poarta aceea… Ce ti se poate intampla? O amenda, o declaratie la Politie? Mare lucru, mai mult nu are ce sa-ti faca nimeni… Trebuia sa-l ia cineva de guler si sa-l dea cu capul de camera video, asa ca sa-l prezinte telespectatorilor. Ce repercursiuni sa existe ulterior? Dimpotriva! Faceai si un lucru bun, cresteai si rating-ul televiziunii unde lucrai.

Daca va vine sa credeti, acest bosorog nenorocit, iese zilnic la cumparaturi, la plimbari seara prin Cismigiu, si nimeni nu-i spune nimic, nu-l atinge cu un deget. Pe el nu-l mai ajuta fizicul, dar sufletul si mintea tot de calau i-au ramas.  In amintirea acelora torturati sau ucisi de acest dement ani de zile, individul ar trebui sa nu mai aiba o clipa de liniste. Nu stiu, si vecinii lui, cum naiba de il privesc impasibili? Dar asa suntem noi, in majoritate toleranti cand nu trebuie, nepasatori…

Pana o sa-l ia cineva la declaratii, cercetari, o sa moara si javra asta de batranete. Criminali in libertate! Pe la noi se poate intampla asa ceva… Poate ii vine vreo idee cuiva, sa plateasca niste boschetari, sa puna niste copii sa dea cu pietre in el, sa-l faca sa nu mai iasa din casa, ceva de genul acesta…sau sa platesti o prostituata sa-i dea bataie cu geanta in cap. Am vazut acum vreo doi ani, pe la Floresti, o astfel de femeie, mai voinica, ii dadea o bataie unuia pe marginea drumului. Ii tragea niste suturi, si toata lumea, inclusiv noi, treceam claxonand, razand… El care batea pe oricine, sa fie batut de o femeie de pe strada…

Poate fi prins prin parc si sa-i decupezi in spate camasa, ii mai tai si un crac la pantaloni, il faci scurt si-l lasi asa 🙂 Sa mearga cu spatele gol si cu un picior la fel 🙂 Apoi rogi un trecator sa sune, sa anunte hingherii, politia, ca-i exibitionist 🙂 Nu are nimeni ce sa-ti faca…

Eu nu pot sa ma obisnuiesc cu ideea, ca dupa ce ai torturat si ucis multi oameni, sa iesi nestingherit ani de zile, la paine de exemplu. Am auzit si exprimarea „sa lasam legea sa vorbeasca, sa-si faca nu stiu cine datoria”. Ce naiba lege pentru unul de 88 de ani? Pai dupa ala trebuia luata pielea cat mai repede, sa nu moara, si asa nu prea-i mai pasa de ceva…macar ultimele zile sa le aiba si el asa cum le-a facut altora.

Nazistii au fost vanati in toata lumea de evrei, dupa al doilea razboi mondial. Noul si micul stat Israel i-a rapit de pe unde i-a gasit, si ori i-a lichidat pe acolo, ori i-au spanzurat la ei acasa. Acesta un super-exemplu. Noi, in propria curte nu suntem in stare sa bagam dupa gratii o mana de bosorogi criminali…

Sa trec la o excursie, in interes de serviciu, ca sa spun asa, unii mai facem treaba si duminica. Iata cateva imagini:

1Telecabina din Busteni

2Cei de la fosta cabana Floare de Colt au imprejmuit zona aferenta constructiei. Trebuie sa ma interesez cat de legala este aceasta imprejumuire

3A imprejmuit stanci, alte monumente

4Urcatul pe astfel de stanci este interzis, dar daca nu are cine sa te vada?

5

6

7Acesti oameni, meditau intr-un cerc langa Sfinx. De la unul la altul era trecuta o pereche de clopotei si fiecare trebuia sa-i loveasca unul de altul…

8

9

10Zona Babele

11Stana de la Piatra Arsa. Cei de aici au un gard electric non-letal si astfel animalele din tarc sunt protejate de carnivore

12Instalatii de transport pe cablu la Cota 1400 si unitati turistice

13Vedere de pe Stanca Franz Josef (Stana Regala) spre Busteni

14Poiana Stanei Regale

15

16Totul era in ordine 😉

Dupa care, am urcat la un punct panoramic din oras, pentru cateva poze:

17

18

19

20Scoala generala din cartierul Poiana Tapului al orasului Busteni…acolo am invatat si eu 8 ani

21

22O pata pe cerul albastru, un parapantist lansat in zbor de la Crucea de pe muntele Caraiman