Domeniul Peles: proprietari, „gospodari” si simulanti culturali

Domeniul Peles este al Casei Regale, care l-a inchiriat statului roman pentru o chirie „modica” de circa 52.000 lei. Peste 500 milioane lei vechi. Unii zic ca e infim 🙂 Adica nu faci nimic si iei banii astia infimi 🙂 Nici nu pot sa ma gandesc cat de nasol o fi 🙂 Te apuca depresia cand vezi ca fara sa faci nimic, iti vine asa, o mizerie de 500 milioane… :))

Statul prin institutiile sale, Ministerul Culturii si administratia Muzeului National Peles, se ocupa de vizitarea si intretinerea castelelor domeniului. Se taie anual cateva sute de mii de bilete pentru turisti. Tot niste incasari infime, evident. Nimica toata 🙂

Si unii si altii, pozeaza in mari iubitori de cultura, sunt patrunsi de atmosfera edificiilor, vorbesc ca si cum ar fi trait in perioada de inceput a monarhiei. Putini dintre ei si stiu cum a fost istoria de fapt.

Mai ziceam altadata, ca nu sunt un sustinator al Casei Regale de cand au dat in judecata statul, mai exact Ministerul Apararii Nationale, cerandu-le in mod nejustificat terenurile si cladirile unitatii vanatorilor de munte din Predeal. Ceri in instanta ceva ce ti-a apartinut, nu actionezi ca un speculant de doi bani, cerand ceva ce nu ti-a apartinut, dar sperand ca mai obtii poate niste bani, prin bunavointa instantei. Am demonstrat si aici si prin acte scoase din arhive, trimise apoi ministerului, ca totul este o pungasie. De atunci, sa nu mai aud de ei. Una era regele Mihai, cel care ceda fara nicio pretentie, terenul pe care se aflau partiile orasului Azuga si alta astia, care de prin 2015 au trecut la butoane. Sper ca niciodata astfel de smecheri sa nu ajunga sa ne conduca.

De ani de zile, vad ce se intampla pe la Peles, ba degradarea unui soclu, ba a unor terase. Pana prin 2016 le atrageam atentia periodic. Cum delasarea este identitara si spiritul gospodaresc lipseste cu desarvasire, i-am lasat naibii in pace. Ce sa le ceri unor simulanti… Trebuie sa le spuna cineva mereu, din exterior, ce se mai strica prin curtea lor. Au mai schimbat intr-adevar  parii de sprijin pe la terase… dar am vazut ca anul trecut putrezisera si astia 🙂 , au lipit la loc bucatile de gresie cazute din soclul statuii reginei Elisabeta… Vorbesc de pana in 2016.

As povesti mult si bine experientele cu cele doua tabere…

Pe 5 august 2014, intr-un schimb de mesaje, le spuneam ca s-a demolat parapetul unui pod situat chiar peste drum de Peles si ca nimeni din ce se vede, nu vrea sa-l mai refaca.

Imagini trimise celor de la Peles in 2014.

Bineinteles ca, daca vrei sa se si faca treaba, nu trebuie sa le atragi atentia frumos, civilizat. Ca te vor lua de prost, vor spune ca nu ai altceva mai bun de facut. Am vazut acest lucru si cu aducerea inimii Reginei Maria la Pelisor cat si cu arborarea steagului pe Castelul Peles. Pana la urma, printre carcoteli si minciuni au facut niste lucruri simple. Dar nu vor face absolut nimic decat daca scrii despre ei si ii reclami pe la Minister, Guvern. Oriunde exista cineva care ii poate determina sa se apuce de treaba.

Iata cum arata acelasi loc, dupa 3 ani si jumatate, pe langa care au trecut cu certitudine din 2014 si pana azi, cel putin o jumatate de milion de turisti:

Fata in fata cu Pelesul

Asa arata parapetul podului

In vreo 3 ani se acopera in sfarsit si pietrele de la pod si nu se va mai sti. Adica asa a fost 🙂

Daca intrebi si la Casa Regala si la Peles, vor da vina unii pe altii… sau vor minti ca deja lucrarea e cuprinsa in vreun proiect. Aiurea, evident 🙂 Sau ca lucrurile nu se fac asa, imediat, trebuie niste aprobari speciale :)) Toti sunt niste simulanti culturali…

Nu mai zic ca daca vii de la Complex Furnica-Marami-Economat, pe dreapta, este covor de gunoaie… pe langa care trec zilnic sute de turisti. Straini, mai ales.

Anunțuri

Pe urmele „Nababului”: de la Micul Trianon la mezzo-soprana Margarita Mamsirova

25.11.2017. Mic tur cultural pe urmele lui Grigore Cantacuzino „Nababul” (1832-1913). Printul acesta… spunea odata ca are atatia bani incat isi poate acoperi castelul din Busteni… Doar cu monede din aur.

Cu toate acestea, el nu a trait doar pentru a numara bani ci a fost si un mare filantrop. Aceasta datorita educatiei sale alese. A nu se confunda cu aruncatul banilor la petreceri de manelisti. Acesta dona sume mari de bani armatei, ii dadea lui Nicolae Grigorescu de zece ori mai mult decat facea un tablou al acestuia…

A construit 3 mari palate: cel din Bucuresti care azi adaposteste Muzeul National „George Enescu, cel de la Busteni si cel de la Floresti-Prahova aflat azi in paragina.

El nu se incurca deloc cu nimicuri ci facea doar lucruri mari, rasunatoare, durabile.

Iata ce a mai ramas din palatul Micul Trianon… unde am fost cu doi prieteni dragi:

Ce se mai vede, se afla in Floresti-Prahova, nu departe de Ploiesti.

Monumentul istoric este inconjurat de un gard de sarma pentru a se tine la distanta curiosii 🙂 Ideea este evidenta: uneori mai cad bucati de piatra. De refacut insa nu-l va mai reface nimeni…

Intrarea

O incercare de restaure pare sa fi fost candva.

Curtea fostului palat este foarte intinsa:

Un urias platan

Pare un pod din lemn dar este din ciment.

Seamana bine cu detaliile fostelor banci din padurile Pelesului.

Parcul fostului palat este foarte mare si evident si acesta este in paragina. Periodic vin aici mirese si miri pentru fotografii de nunta. Si pe frigul de sambata am vazut ceva:

Prin apropiere este si un turn care nu are scari pana sus ci, pana undeva pe la jumatate:

Lasand Micul Trianon in urma, sa-si duca mai departe pagina sa trista de istorie, am plecat spre biserica Sf. Treime ridicata de Luxita Cantacuzino, mama „Nababului”. Biserica se afla la cateva sute de metri distanta…

Dricul din perioada comunista

De la Floresti direct in palatul „Nababului” din Busteni… unde celebra Mamsirova venea iar de la Moscova cu vocea ei sa faca diferenta. Adevarul este ca in ultimii ani am fost la o sumedenie de concerte prin Valea Prahovei si am vazut multi artisti dar… cei de la teatrul Bolshoi mi s-au parut cu o treapta mai sus.

Acesti 4 mari artisti au deschis Sezonul 3 al concertelor sub egida Prahova Classic Nights:

Sala de muzica a Castelului Cantacuzino din Busteni

„Nababul” „supervizeaza” fiecare concert 🙂

Soprana Margarita Mamsirova

In multe locuri sunt tot felul de tablouri interesante, majoritate cu „Nababul”:

Regina Maria si Patriarhul Miron Cristea in 1928. Langa Regina este Alexandrina Cantacuzino sotia „Nababului”. Aceasta din urma, se pare ca ar fi salvat crucea din lemn ce amintea de ultimul hangiu de la Slonul de Piatra. Ar fi dus crucea la castel dar… pe oricine am intrebat, nu a vazut-o nimeni in ultimii 50 de ani. Or fi pus-o pe foc comunistii… Ar fi fost cel mai vechi simbol istoric al Busteniului.

Revelion la Castel

Si… a circula carti postale cu semnaturile acestor mari artisti este chiar o incantare 🙂

Vladimir Magomadov, o voce incredibila

Asa cum se vede, editia a doua va fi luna viitoare…

Traseul turistic: Cabana Dichiu – Camping Zanoaga – Cheile Zanoagei – Lacul Scropoasa – Captarea 7 Izvoare – Drum forestier Scropoasa – DJ 714 – Cabana Dichiu

Un traseu pe jos de circa 6 ore, depinde de cat stai sa admiri anumite obiective.

Venind din Sinaia, am lasat masina la cabana Dichiu fiind vorba de acel episod al lucrarilor demarate din senin, in varf de sezon, la DJ714A.

Era pe 1.08.2017

Am continuat spre intersectia cu DJ714 ce vine dinspre Moroeni:

Intersectia, la stanga spre Sinaia, la dreapta spre Moroeni. Noi venisem dinspre stanga si coboram spre Zanoaga.

Coborand spre Zanoaga si lasand intersectia in spate

Un molid devorat de licheni

Camping-ul Zanoaga… o cafea, o cola

Casute

Luam traseul marcat cu cruce albastra, ce intra prin Cheile Zanoagei, de-a lungul raului Ialomita.

Ce elemente protejate prin lege ar fi in aceasta imagine? Unul mai ales este evident.

Raul Ialomita

Primul pod, in stare buna

Al doilea pod peste rau, este insa rupt, luat de o viitura. Se coboara pe unde vedeti sagetile rosii.

Pe acolo se trece

De aici,  se vede mai bine podul rupt

Aspect din poteca turistica. La fel este aproape tot traseul. Ei bine, pe acesta am intalnit zeci de turisti din care majoritatea erau din acestia… legumicultori. Adica erau in slapi. Da, poti merge in slapi intre Bolboci si Padina, pe drum, dar prin mii de bolovani… Unii mai purtau si copii mici in brate. Nu zic sa te duci echipat de escalada, dar o talpa mai tare, un adidas ceva… e necesar.

La Scropoasa

Lacul Scropoasa

Pe lac am vazut rate domestice, rate salbatice si gaste domestice

Crucea celui care a fost cabanier la Scropoasa. Cabana este acum o ruina.

Cabana Scropoasa

Intreaga cabana este o ruina

Am continuat sa ne mai invartim pe langa lac:

Tunelul acesta de la capatul barajului apare prin unele locuri pe net, ca fiind „al americanilor”, stie toata lumea povestea, nu o reiau eu 🙂 Umbla pe sub munte dupa secrete… 😉

De acolo incep Cheile Orzei. Nu spun si eu ca sunt cele mai inguste chei din tara, pentru ca si altii zic ca la ei sunt de fapt cheile cele mai cele… Asa ca, le va masura cineva serios pe toate, intr-o zi, si vom afla si noi.

Trageau si ele la umbra

Apoi, plecam spre 7 Izvoare, o captare, o casa, pe sub care curge un suvoi de apa curata. Oamenii aceia pe care-i vazusem prin chei veneau in special atrasi de mirajul acestui loc. Nefiind indicator umblau de colo-colo epuizati si nu le gaseau. Cand au vazut izvoarele, locul nu le-a spus nimic. Au ramas in drum si au facut poze. Nu au luat apa ca trebuiau sa coboare putin, sa treaca paraul Scropoasa si sa ajunga la „apa zeilor”. Adesea lenea vine din prostie, din lipsa de educatie.

Bineinteles ca apa este foarte curata, dar nu are nicio treaba cu povestea ce se vehiculeaza. Dar povestea plus amenajarea acelui loc, supravegherea sa nu se arunce gunoaie, ar face-o o atractie serioasa. Amenajare si taxa. Cand iei bani si intretii.

Locul numit 7 Izvoare. Apa vine din munte pe sub acea constructie.

Mai sunt si aspecte reale de pe aici, dar nu doresc sa indemn oamenii la aventuri. Se mai accidenteaza cineva, cine stie. Plus ca fiind captare de apa, nu prea ai voie prin locul acesta.

Unul din sapte 🙂

Replica dupa Bigar la o scara mai mica.

Apoi am inceput sa urcam pe drumul forestier Scropoasa pentru a intersecta DJ 714, pentru ca urmandu-l, sa iesim mai tarziu la celebra intersectie de mai sus. Ca si cum veneam dinspre Moroeni.

Niste babe imposibile care ajunsesera pe acolo, tot bolboroseau intruna si tot felul, ca intr-un final sa ne intrebe de ursi, daca sunt. Pai, fiind in mijlocul Bucegilor logic ca erau, dar nu ies nici astia asa oricum 🙂 Iar ele faceau parte dintr-un grup de 15-20 persoane. Am inteles ca stateau undeva pe la Zanoaga-Bolboci si le indemn sa mearga pe unde au venit intrucat drumul ocoleste foarte mult. Dar fiind babe, ele intai vorbesc si apoi gandesc. Cand zic baba, nu ma refer la varsta inaintata, ci la femeile de un anumit gen, care comenteaza intruna, stiu totul, fac permanent observatii, te cicalesc si te fac cu capul. E bine sa iei distanta ca sa ai grija de sanatatea ta mintala.

Cum mai mereu am dreptate, nu a zis nimeni nimic si ne-am departat pe drumul nostru. Nu prea rapid din pacate, cum as fi vrut, pentru ca existau mustrari de constiinta, cavalerism probabil. Nu din partea mea. Pot sa zic ca imi cam dau seama de oameni destul de repede. Bun… si ne trezim cu babele vorbind intruna, speriate de moarte de urs, tragand de familii tampite de atata vorbarie, prin spatele nostru. Mai fac o incercare sa le explic ca nu e niciun pericol si ca nu are rost sa alerge nimeni, ca e mai scurt drumul pe care au venit. Inutil! Erau setate sa faca doar ce le trecea prin minti in acel moment.

Specia aceasta apare fie pe la tara, unde brusc tarancile se transforma in orasence care le stiu pe toate, fie sunt mahalagioaice de cartier, ce stau la parterul blocului si barfesc trecatorii. Doza de nesimtire este intotdeauna maxima. La scurt timp, simtind dezbinarea masculina au marsat cu aceasta. Femeile de genul acesta, daca le lasi sa ti se suie in cap nu le mai dai jos de acolo. Evident ca marionetele de barbati, sotii babelor, nu scoteau o vorba, striviti de posibilitatea unui scandal cu aceste vrajitoare 🙂

Doamne, si nici un urs macar nu se arata prin preajma 🙂 La limita decentei, a vocabularului, am scapat de ele si au facut cale intoarsa prin chei, pe unde venisera. Aruncau servetelele pe jos, pet-urile goale, dupa aceea au vazut zmeura si plangeau ca nu au pet-uri, ca nu trebuia sa le arunce. Deci, pe astia trebuie sa-i lasi in treaba lor, nu-i civilizezi niciodata, nu-i ajuti in vreun fel. Fiind oportunisti si needucati nu inteleg nimic. Simuleaza doar. Este prima oara cand mi-a parut rau ca nu a aparut un urs, sa-i fi luat putin la alergare…

Dupa o vreme, am inceput sa mai fac poze.

Intersectie la Scropoasa

Canton, odinioara al celor de la Administratia Parcului

Si am continuat pe drum… de la Scropoasa la Dichiu, la mers binisor, se fac cam 2 ore si un pic.

Nr. de telefon jandarmi montani

Iar la intersectia spre Dichiu

Ne apropiam de cabana Dichiu, unde nu mai aveau cine stie ce… ne-am luat totusi cate o cafea si cate o inghetata.

La plecare, am oprit masina sa luam niste branza de la o stana ce se vede de la cabana Dichiu. Mai luasem si altadata, cam scump, 30 lei/kg branza de burduf, dar face toti banii. In week-end, sotia baciului are o taraba langa cabana si se poate cumpara de la ea. Altfel, mergand spre stana, nedand claxoane, neavand un spray pentru caini, cine stie ce se intampla.

Pe trasee marcate dar… neturistice

Dupa Revolutie, un mare montaniard a incercat sa alcatuiasca o retea noua de trasee turistice in zona Bucegilor. Pe cand umblam mai des prin paduri si prin munti, intalneam diferite marcaje care nu figurau pe hartile turistice. Nu stiam atunci de initiativa celui care se numea Nae Popescu. De altfel, el avea sa moara pe Plaiul Mircii… cand marca un traseu care lega Valea Prahovei de Moeciu.

Dupa ani de zile am reusit sa cunosc aceste trasee nemarcate. Niciodata nu mi-am propus sa insist pe cautarea lor. Pur si simplu, la anumite perioade trecand prin unele zone gaseam marcajele si asa le-am reconstituit. Ulterior, le-am si parcurs integral, cand am inteles de unde pornesc si unde ajung. Probabil sunt singurul care le si cunoaste, pentru ca aceia care le-au marcat au murit sau au imbatranit.

Au fost trei trasee care pastreaza pe alocuri si astazi, vechile marcaje:

  1. Posada – Cota 1000 – Vanturis – Coltii lui Barbes – Cota 1400 – Sinaia, marcaj punct rosu, cunoscut si ca „Drumul Hotilor”. Marcajele sunt foarte rare pana sub Coltii lui Barbes. Acum vreo 10 ani adusesem in discutie acest traseu, iar salvamontul sinaian a marcat doar partea de sub Coltii lui Barbes, incluzand-o intr-un alt traseu turistic.
  2.  Valea Larga – Cota 1000 – Vanturis – Oboarele – Bolboci – Plaiul Mircii – Strungulita – Moieciu, marcaj triunghi rosu.
  3.  Sinaia – Dichiu – lacul Scropoasa, marcaj triunghi albastru.

Traseele strabat zone cu un peisaj divers, atat locuri salbatice cat si civilizate.

De curand am fost pe un traseu care a cuprins cate putin din toate traseele lui Nae Popescu. Din Valea Larga la Cota 1000, apoi pe Calea Codrului, drumul forestier Poiana Tapului… mai pe scurt de la Valea Larga la Busteni. Pe la 12 am plecat din Valea Larga, pana in ora 17 eram inapoi.

Ochii care nu se vad 🙂

Urcusul este unul sanatos :)) Printre crengi se vede cimitirul Setu, de la intrarea in Sinaia, dinspre Bucuresti.

Triunghiul rosu

Intersectam traseul cu stalpii de inalta tensiune pentru a face niste poze spre Izvorul Rece.

Se vede si fantana lui Nestor Urechia. Ca mai are una si la Sinaia… Am propus-o de cateva ori sa fie monument istoric pentru ca indeplineste cerintele legale. Dar s-a impotmolit acest demers alaturi de ce al autoritatilor locale, undeva pe la Directia de Cultura Prahova.

Intersectam si traseul ce vine de la Posada, marcaj punct rosu.

Iesim in zona Cota 1000 dupa 2 ore de la intrarea in traseu.

Intersectia cu DJ 713

Bineinteles ca iar „este inchis” drumul 🙂 Aceasta fiind o forma de a te spala pe maini de eventuale consecinte. Realitatea este ca poti circula nestingherit pe acest drum, problema este ca te duci pe proprie raspundere. Nu ma refer la amenzi sau ceva de genul, ci la iesiri in decor, tamponari… nu te despagubeste nimeni pentru ca, desi drumul este deschis el este totusi inchis :)) Tipic balcanic, nici alba dar nici neagra…

Continuam pe al treilea traseu, marcat cu triunghi albastru si iesim la podul de peste Izvorul Dorului ca sa privim spre Cascadele Vanturisului.

Inghetata partial

Podul are noi amenajari metalice. Cele precedente au fost furate si duse la fier vechi.

Intram pe Calea Codrului pe care am parcurs-o in 50 de minute.

Fantana lui Gatej

Inainte de a intra pe drumul forestier spre Poiana Tapului, aruncam o privire spre Piciorul Pietrei Arse… s-a dus mult dn zapada…

Cam 4 ore si jumatate a tinut povestea.

De la Floresti spre Campina, pe langa raul Prahova si prin niste sate

Cum nu reuseam sa ma lamuresc cu un subiect istoric asupra caruia voi reveni curand, am zis ca la fata locului intelegi cel mai bine.

Repede in trenul de 7:50 in Busteni si am coborat cu Matrix la Floresti. Omul era deja cu o mie de intrebari la el, cine stie in ce il mai bagam 🙂

Lasam gara in spate, ne oprim la un magazin, trecem de Micul Trianon si ajungem pe podul de peste Prahova. De acolo era startul. Ideea era sa tinem malul stang, adica dreapta geografic… pentru a abandona la un moment dat albia raului pentru sate. Era ora 9:00 aproximativ, cand am coborat din tren.

dscf8992Micul Trianon

dscf8993Aspect din zidul proprietatii

dscf8995Vedere de pe pod. Cu sageti sunt niste pasari, egrete. Le-am vazut mai tarziu cand am reusit sa le speriem, fara a reusi sa le pozam cum trebuie.

dscf8999Undeva departe, pe langa rau, daduse careva foc la cine stie ce.

Ideea de a merge pe langa apa a fost neinspirata. Pentru ca de cand se exploateaza albia, s-au tot creat canale, gropi de apa si trebuie sa sari, sa te strecori. Pana la urma am revenit la un drum pe care merg utilajele de exploatare, putin mai departe de apa.

dscf9002Cam toate gospodariile dinspre Prahova au diverse gropi de gunoi in apropiere.

dscf9005Ne lamurim ca ardeau cauciucuri. De ce… nu stiu 🙂

dscf9011O dubita, carute, un cantar langa duba… cine stie ce tranzactionau pe acolo. Cauciucuri…

dscf9008Si cate un peisaj

dscf9015Casele sunt sus „pe deal”… de fapt, un platou intins.

dscf9014

dscf9017Nu este nicidecum prin Delta Dunarii 🙂

dscf9018Dar ne-a convins sa parasim zona albiei.

dscf9019Urcam panta si ne mai uitam de unde veneam.

dscf9020In departare Campina

dscf9023

dscf9024Acolo era intrarea in satul Cocorastii Capli

dscf9030La intrare in sat sunt doua cruci de piatra. Mai sus este una si mai jos o vedeti pe a doua:

dscf9034

dscf9040Turnul acestei biserici in constructie poate fi vazut atat din tren cat si din DN 1.

dscf9043Fosta primarie, azi gradinita

dscf9042

dscf9044A treia cruce de piatra

Si iesim din acest sat pentru a porni spre altul: Bobolia.

dscf9047Bobolia in stanga, in centru departe Campina, in dreapta putin din Banesti.

dscf9053Seamana cu podul lui Apolodor din Damasc 🙂

dscf9056Nu am prins niciun tren pe el 🙂

dscf9058Spre Bobolia

dscf9059

dscf9060O doamna dadea bice la un cal

dscf9064Biserica din cartierul Slobozia-Campina. Salutari lui Madalin 🙂

dscf9065Si ce se vede??? O banca chiar la intrarea in Bobolia. Locul perfect pentru popas.

dscf9066Locul de popas

dscf9067Intrarea in satul Bobolia care face parte din comuna Poiana Campina.

dscf9068In rarele ocazii cand ma iau de o bere, neaparat Tuborg. Si una, ca mai multe nu are cine sa le duca. Bere si dulciuri, cred ca merg 🙂 Oricum la bautura nu-ti mai dai seama 🙂 Cand ma gandesc ca sunt antialcoolic convins si m-am apropiat de doza aceea… 🙂 Dar nu e bine nici sa fii prea strict, prins in reguli…

dscf9071Si omul asta facea treaba si noi pe banca…

dscf9072Fosta scoala din Bobolia

dscf9073

Am iesit si din satul acesta si iar am renuntat la drum pentru imprejurimile raului Prahova.

dscf9078

dscf9080

dscf9081Pe stanga calea ferata, pe dreapta DN 1

dscf9087Natura este minunata, uitati-va ce culori produce 🙂

dscf9088Poza perfecta, fara un dram de prelucrare. Trebuie sa fii in locul potrivit la timpul potrivit.

Acestea au fost ultimele poze, ca ne-am amintit ca aveam un tren de prins. La 100 m distanta de gara, trenul trecea pe langa noi si l-am prins si gata… ca nu aveam prea mult timp la dispozitie.

Ratele salbatice de pe raul Prahova

De mai multi ani, iarna in special, se observa la Sinaia si la Busteni, rate salbatice pe raul Prahova. La inceput se speriau de oameni, de trenuri, de orice zgomot si zburau imediat… acum te poti apropia cat de cat.

Iata cateva poze realizate ieri, de pe un pod in Busteni:

r1

r2

r3

r4

r5

De multe ori m-am intrebat, ce gasesc oare de mancare?! 🙂

Drumuri

Mai jos, cateva imagini cu drumuri… de orice fel:

drum 1Una dintre cele mai frumoase alei din Sinaia.

drum 2Aleea Carmen Sylva… si aceasta si aceea de mai sus, au fost reabilitate anul trecut… aratau ca dupa razboi. Acum sunt perfecte, dau o buna impresie turistului.drum 3Drum auto spre Stana Regala.

drum 4Drumul vechi al Cotei 1400.

drum 5Drumul de Vara.drum 6Pod peste Valea Zgarbura.

drum 7Pod peste Valea Pelesului.

drum 8Traseul turistic Poiana Stanei-Poiana Tapului.

drum 9Drum al apelor.