Doua anotimpuri

Dualitate… la singular. Suntem fericiti sau nefericiti, e bine sau e rau. Ma uit la vreme… cand sunt aspecte de toamna, cand de iarna. Tot de o vreme, nu mai imi fac planuri in functie de starea vremii ci de starea mea. De mai bine de un an de zile, nu ma mai uit la meteo. Plec oriunde cand am chef, fie ploaie, fie soare. Ce daca ploua, parca nu a mai plouat…

Am observat ca ignorand stirile alarmiste cu vremea sunt mult mai linistit 🙂 De asemenea, nemaitinand cont de vreme am observat ca fac mult mai multe lucruri. Cred ca am invatat ca mult mai bine este sa faci exact ceea ce simti si sa lasi asa-zisa ratiune pe loc secund. Nu traim o vesnicie ca sa tinem cont de ce zice toata lumea. Constiinta este singurul glas autentic din noi, legatura cu Dumnezeu. Nu, nu am luat-o pe urmele d-lui Mircea Rosca care nu candideaza la parlamentare pentru ca l-a descoperit pe Dumnezeu. A facut ce a simtit! Mie mi-a placut foarte mult mesajul sau in care-L lauda pe Dumnezeu si in care subliniaza lucrurile cele mai importante pe lumea aceasta.

Ma refer la oamenii care au reconstruit refugiul din Saua Strunga-Parcul Natural Bucegi. Pe banii lor, munca lor, timpul lor, ideile si simtirile lor. Am inteles ca refugiul nu mai poarta numele „Om pe Munte” si ca literele au fost date jos de pe refugiu din cauza unor comentarii negative.

dscf5589

Stiti, cand lucrurile pe care le faci sunt si in folosul altora, se incadreaza la lucruri pozitive, adica evidenta si logica iti spun acestea 🙂 si auzi opinii negative… ai doua optiuni: ori nu-ti pasa si iti vezi mai departe de drum, ori le dai o mama de bataie celor veniti din taramul tastaturilor. Eu nu pot sa ma gandesc la o alta optiune, cum ar fi sa ma iau dupa ce zic unii si sa anulez o parte din propria munca. Dar, oamenii aceia inimosi au dat literele jos de pe refugiu… ca nu stiu pe cine a deranjat. Probabil in ideea ca acela mai destept cedeaza. Doar ca, in astfel de situatii nu este vorba de cine este destept si cine nu. E vorba de a-ti apara munca. Daca vei ceda la orice comentariu, nu mai faci niciodata nimic, pentru ca vei fi convins de inutilitatea demersului,  iti induci idei gresite ca noi stim doar sa criticam, ca nu apreciem nimic, ca nu se merita, ca nu ai cu cine 🙂

Trebuie sa intelegem ca nu putem multumi pe toata lumea si ca mereu va aparea cineva… sau mai multi care vor sa strice tot ce faci. Asculti, vezi daca poti lua ceva bun din opinia negativa, daca nu vezi nimic normal in ce zice, o ignori. Daca insista… eu ma gandesc la cazul cu refugiu, pai nu ai alta solutie decat sa le dai niste suturi din Saua Strunga pana la Padina.

Greu de tot vom ajunge la un nivel educational superior in societatea noastra. Bineinteles ca nici bataia nu este o solutie, nici pe departe, dar pe la noi se mai practica… si in cazul acelui refugiu, cred ca este un tratament grozav 🙂

Acum sa va invit pe un taram ideal, nu stiu cand vom ajunge si noi asa, dar daca ne straduim mai multi, fiecare in dreptul lui, ajungem:

Faza cum apare dirijorul, care pare un simplu trecator mi se pare superba. Pe la noi, prin multe locuri, daca plimbi o vioara fie te crede lumea profesor de muzica, fie ca o porti ca sa canti pe strada pentru bani 🙂 Adica un act cultural este sinonim cu pierderea timpului… din pacate!

Dar bine, stam perfect la falsificarea istoriei, la a acorda titluri de „valori nationale” la tot felul de tampenii. Deci chiar suntem unici si cei mai buni 🙂 Am mostenit din plin propaganda comunista. Mintim cat cuprinde si umflam lucrurile pana plesnesc. Si daca plesnesc, o intoarcem cu destinul, soarta care ne-a ales 🙂

Stiu pe cineva la o cabana pe munte. Si acesta este mare fan al luptatorului Catalin Morosanu. L-a observat in cantonament la Complexul de la Piatra Arsa, sus pe munte, si zicea ca e cel mai bun din lume sau ca na, va fi in scurt timp cel mai tare din parcare 🙂 Vreo 10 minute a vorbit intruna pana am reusit sa evadez din lumea lui. Am avut noroc!

Mie unul, nu-mi place deloc de acest sportiv si nu vad cum aceste lupte ar fi reprezentative pentru Romania. In anii trecuti, sportivul nostru facea portrete din carton cu adversarii sai si fie le taia cu drujba, fie trecea cu tractorul peste acestea. Mi s-a parut ca omul de abia a iesit de la gradinita 🙂 De altfel, si in ring se duce la bataie fara nicio tactica, nu are un stil, ceva specific. Ma gandeam ca poate le-a batut si pe vedetele acestor lupte: Badr Hari si Zabit Samedov. Mie imi place de ultimul, mi se pare ca arata cate ceva, asta cand ma uit cine stie cand… Si ce gasesc? Catalin al nostru nu s-a luptat cu Badr Hari, nu ca ar avea vreo sansa. Dar cu Samedov s-a luptat de curand. Intr-un minut Samedov l-a si umilit, l-a si invins. Nivelul sportivului nostru este mult inferior sportivilor de talie internationala. El e bun pe aici, prin Balcani… pana va gasi un antrenor care sa-l invete procedeul gandirii in teren 😉

….

Ieri au anuntat ploaie, dar pe munte a fost bine. Dupa ce s-a dus plafonul de nori, si in Valea Prahovei au fost cateva ore de soare. Daca imi anulam orice plan? Astia cu stirile lor meteo au indus o psihoza, cum e ploaie, cum sta lumea acasa 🙂 Mai vedem niste stiri cu nu stiu ce inundatii, uragane si gata, multi stau cuminti acasa. Sa nu moara probabil :))) Ca si la proteste, de ce sa iesi din casa daca ploua? 🙂 Sa faca protestul pe vreme buna 🙂

Poze de ieri:

dscf6041

dscf6042

dscf6049

dscf6051

dscf6054

dscf6058 Cineva dadea cu o pensula plina de alb peste padure…

dscf6061

dscf6065

dscf6071

dscf6077

dscf6081

dscf6087 Hotelul de la Cota 1400 si un fel de cort, ma gandesc ca a fost vreo nunta aseara.

dscf6096

dscf6099

dscf6103

dscf6105

dscf6129

dscf6131

dscf6140 Manastirea Sinaia

dscf6143

Prin Posada si Comarnic, un nou episod

Cat poate sa fie si orasul acesta, Comarnic, de risipit prin valcele, dealuri, poieni si terase!!! Nu cred ca reusesti sa-l inconjori intr-o singura zi 🙂 Mai ales ca si localitatea Posada este inglobata administrativ la urbe…

Zic eu ca daca am fost cu baietii pe directia Posada-Valea Larga, sa mergem si pe directia Posada-Comarnic.

Pana sa punem in practica ideea, Rares a fost si cel mai favorizat, pentru ca era cel mai mic. El nu are lectii, niciun fel de obligatii… cel mare are un caiet imens de teme la matematica, merge la biserica fiind un fel de ajutor al preotului… care, de altfel, l-a si botezat.

Asadar, Rares a fost peste tot in ultima saptamana, ca erau zile cand nu avea cu cine sa ramana acasa.

DSCF2564Mirosind un trandafir pe langa schitul Balaban sau manastirea Bran. Eu asa il stiam de la inceput… schitul Balaban.

DSCF2620Papand ciorba de legume la Cota 1400. Asta e pura intamplare, pentru ca noi mancam foarte rar ciorbe. Ca nu este un fel de mancare cu care ne avem bine.

DSCF2621Soferie prin parcul din Sinaia

DSCF2624Cornel, domnul ce inchiriaza masini in parc, mai avea una neagra si mai rapida 🙂 Le-a plimbat pe amandoua Rares… fara probleme 🙂

DSCF2628La Breaza, ducandu-i factura prietenului Madalin. Rares, nemultumit ca nu ne intoarcem la Sinaia mai repede…

DSCF2635Stie de toate. Chiar daca nu stie, vrea sa faca el. Se autopropune la tot ce i se pare interesant 🙂 Creanga din imagine a taiat-o singur.

Si iata-ne la Posada, coborand din acelasi tren, la aceeasi ora: Regiotrans, ora 8 si 17… parca 🙂

Am facut tot felul de poze, actiuni, ce a adunat el inca nu am despachetat 🙂 Trebuie spalate si bagate si acestea intr-o cutie.

DSCF2644Prahova soptind lespezilor de piatra

DSCF2647

DSCF2648

DSCF2650

DSCF2655

DSCF2656

DSCF2657Indicatoare: nou si vechi

DSCF2658

DSCF2659Dupa ce am lasat zona fostului schit, am urcat pe str. Podul lui Neag, trecand prin cartierul cu acelasi nume, intrand in Ghiosesti, alt cartier mare… tot asa pana la gara Comarnic.

DSCF2660Ce se vede este tot Comarnic

DSCF2662O cruce de pomenire. Unde vedeti astfel de mici monumente, fotografiati-le, nu stiti niciodata cui ii vor fi de folos… peste ani. Poate putini sau multi.

DSCF2664

DSCF2670Culmea aceea cu relee o prinsesem intr-o poza de la Cota 1400, postata recenta intr-un articol.

DSCF2677O icoana deosebita intr-o curte… noroc cu aparatul ca apropie de cateva zeci de ori. Iisus este rastignit si din fiecare rana cate un inger ii aduna sangele ce se scurge.  Pe fundal se disting o biserica si pe un deal un fel de castel, mai degraba zic eu, o constructie in stil autohton, ce aduce oarecum cu cea de la Brebu-Curtea Domneasca.

DSCF2681

DSCF2682Gasim intr-o curte si un magazin de unde luam inghetata si ne imprietenim cu oamenii locului… aflati la o vorba si o bere… de la care aflam povesti frumoase. Schimbam numere de telefon si gata, am pus pe roate o viitoare expeditie.

DSCF2685Asa se faceau casele inainte de 1900 si chiar si dupa 1900 s-au mai facut pe ici, pe colo. Peste lemn se adauga pamant galben in loc de tencuiala.

DSCF2686

DSCF2691

DSCF2695Tunete razbateau dinspre Sinaia si stropi izolati de ploaie cadeau cand si cand. Totusi, nu a plouat. Foarte interesant… la Comarnic nu a plouat, la Sinaia da, la Busteni nu, la Predeal da… asta, sambata!

DSCF2696Un parleaz mai simplu… ca mai fotografiasem eu unul mai complicat in primavara.

DSCF2697Scoala si gradinita din Ghiosesti

DSCF2698Pana la Comarnic inainteaza porumbul, aici este limita altitudinala

DSCF2699Casa traditionala romaneasca

Ne-am tot plimbat cand la deal, cand la vale si asa am ajuns prin centrul orasului.

DSCF2725Noi l-am vazut…

DSCF2722O cofetarie descoperita pe cand umblam dupa diverse la cartea „100 de pasi in timp”. Este prin centru, la vreo 200 m de gara. Aici l-am adus pe Rares sa ne odihnim un pic 🙂 Si sa luam un chec pentru acasa, ca sunt foarte buni…

DSCF2726Parca am plecat cu 16:16 🙂

DSCF2727Va dati seama ca aceasta placuta a fost montata putin dupa ce s-a facut calea ferata prin Valea Prahovei? A devenit pentru marea majoritatea cel mai banal lucru din acea gara.

Era sa uit de una din „descoperiri”. Un zid de piatra, rest dintr-o cladire impozanta, cu o anumita functionalitate, edificata inainte de 1900:

DSCF2708

DSCF2709Simbolul are 1 metru pe 1 metru. Unii stiu ce semnifica.

DSCF2710Zidul are 4-5 metri inaltime

DSCF2712Sper sa vada acest articol, noul primar al Comarnicului si sa ia masuri preventive ca nu cumva sa-l darame vreun inconstient, ghidonat de bani si alte lucruri materiale. Chipurile sa elibereze terenul. Asa ceva e unic in Valea Prahovei… de la Comarnic la Predeal! Ar trebui sa poarte semnul monumentelor istorice si un panou cu povestea…

Poze dupa ploaie…

Ieri dupa ora 15 a fost un potop prin Valea Prahovei, mai ales la Busteni. Cateva poze:

DSCF0536

DSCF0540Cascadele de pe Valea Jepilor

DSCF0548Mormane de grindina adunate in zona Blidul Uriasilor

DSCF0551Grindina si in jurul Crucii de pe Caraiman. Va imaginati ce a fost pe munte…

Doua poze si de langa Ploiesti… unde a fost vreme buna.

DSCF0521

DSCF0522

Traseu tematic: La „Athos-ul romanesc” – Asezarile rupestre de la Bozioru – Nucu – Alunis; Muzeul Chihlimbarului; Cascada Caşoca…

Prin luna mai, un prieten special dadea nastere unei idei de excursie in… „Ţara Luanei”. Cu timpul, s-a informat, a organizat totul, a stabilit data plecarii si am tinut legatura cei implicati, pana in ziua plecarii. Am stiut de la inceput ca voi merge, deci cu o luna inainte, i-am si zis! 🙂 Pentru ca stiam ca trebuie sa ajung acolo, sa nu pierd o ocazie unica. Ca unele lucruri ne sosesc in viata doar la un moment dat… le iei sau nu le iei, asa se pune problema. Este vorba de o constientizare a… timpului!

„La Curbura Buzaului se afla „Athos-ul romanesc”, un panteon natural si spiritual cu locuri mitice si mistice, in care, odata intrat simti fiorii primelor ceremonii arhaice” -din spusele celor care au cercetat. Ce mai spun cei care au scris despre aceasta zona?

DSCF9879

„Acest spatiu reprezinta vatra sihastriilor din muntii Buzaului, constituita se pare, pe un perimetru sacru geto-dac in care erau venerate soarele si apa – izvoare de viata si putere. Locul ascetilor geto-daci fiind luat mai tarziu de crestini, astfel ca manastirile ortodoxe aparute in sec. IV au preluat sihastriile geto-dacice, dobandind un rol important in procesul continuitatii vietii spirituale in acest spatiu.” – I. Mandricel, „Chemarea clopotelor scufundate”, pag. 40).

„Vestitul ansamblu sihastresc Alunis-Nucu-Ruginoasa reprezinta cel mai vechi centru calugaresc din Carpati” – Ioanichie Balan, „Vetre de sihastrie romaneasca”.

„Inchipuiti-va un stup de bisericute agatate de trupul muntelui, forfotind de rucodelii (corvoade), patruns de zumzetul cantarilor dar mai ales de sunetul toacelor si clopotelor, zdrobind marginile zilelor si noptile veacuri de-a randul” – Brosura „Vestigiile rupestre din muntii Buzaului” a Consiliului Judetean Buzau.

Oameni si oameni am pornit spre aceste locuri definitorii. Cum se face accesul? Venind dinspre Bucuresti, Valcea, Busteni am gasit numitor comun orasul Ploiesti apoi pe ruta: Valeni de Munte-Drajna de Sus-Posesti-Calvini-Cislau-Viperesti-Bozioru-Fisici-Nucu, intoarcere prin Alunis-Colti-Patarlagele…

Din comuna Bozioru, drumurile sunt vai si amar. Apar in cateva puncte de pe raza comunei, panouri de promovare a zonei cu asezari rupestre, unele asezari se spune ca dateaza inca din Paleolitic. Toate aceste asezari se mai numesc si Agatoane, termen generic care desemneaza biserici, chilii sau monumente de arta crestina sapate sau sculptate direct in piatra.

DSCF9873Harta agatoanelor din zona satului Nucu, o harta care circula si pe net… si care se afla si pe panouri, ultimul fiind in satul Nucu.

Pana in satul Nucu am mers de nu mai ajungeam, pe un drum ce greu poate fi numit cale de acces pentru masini. Ok, pana la urma si ajungem.

In Nucu si pe durata parcurgerii acestui traseu nu am vazut sa fie semnal la telefonia mobila.

Este foarte interesant ce a cuprins proiectul european care, chipurile, a pus in valoare acest loc, de la Nucu. Probabil s-au facut doar panouri, pentru ca in teren starea traseelor este una deosebit de proasta. Mai mult de atat pe o tablita metalica am citit ca un profesor si o mana de elevi au marcat aceasta zona, ici-colo. Sunt de parere ca vreo 4-6 persoane, pot marca intr-o singura zi, foarte bine, intreaga zona.

Deci traseele pe care le vedeti pe panou, au o valoare pur orientativa, nu va pot ajuta prea mult in teren. Traseul rosu este cel cu banda rosie si care inconjoara tot acest bazin al asezarilor rupestre… dar marcajul apare si acolo unde nu ar trebui sa fie. Traseul cu galben pe panou nici nu are echivalent in teren. Adica este o chestie asa, pur distinctiva, facuta doar pe panou. Probabil urma sa aiba banda galbena. Proiectul acesta s-a incheiat acum cativa ani. Dupa ce scriu articolul o sa fac o cerere sa vedem ce contine procesul verbal de incheiere a lucrarilor. Vad ca nimeni nu si-a pus problema pana acum.

Recomandarea este ca masinile, chiar si cele de teren, sa fie lasate, la ultima casa din Nucu:

DSCF9878Aici, la ultimul panou. Mai departe vine un drum de pamant, mocirlos, degradat total de explotarile forestiere si de animalele satenilor. Daca nu ai tractor, buldozer, nu e vorba ca nu ajungi, problema este ca nu prea mai poti nici sa te intorci… 🙂 Drumul este un dezastru.

Parcam, trecem un parau, inaintam prin noroaie, mai intram prin fanete, ne mai capteaza atentia cate un peisaj…

DSCF9886

DSCF9889Pini nascuti prin crapaturile stancilor masive

Trebuia sa ajungem in Poiana Cozanei si am ajuns in vreo 20 de minute:

DSCF9896

DSCF9893Poiana Cozanei

DSCF9894O mica bisericuta… cred este pusa asa, doar pentru decor.

Pana in poiana am auzit de un fel de cub de piatra, situat pe un varf in apropiere, care avea o poveste interesanta:

DSCF9897Cubul

DSCF9898Adica acolo situat

DSCF9904Bisericuta… pe aici umblam prin acea poiana incercand sa ajungem la obiective, conform unui plan… care nu se potrivea cu ce vazusem pe panou. Poiana are multe mlastini… dar ocolite este o placere sa te plimbi printre atatea plante.

Si incepem cautarile:

DSCF9912

DSCF9915Urcam putin de la panou si facem stanga, apoi un alt urcus de 2 minute si vedem scara de acces catre chilie.

DSCF9919

DSCF9924

DSCF9926Un buchet de garofite albe

DSCF9928

DSCF9932

DSCF9934

DSCF9937Fereastra

DSCF9940Din ce am observat noi, la intrare exista un fel de usa, peretii au fost „tapetati” cu lut, probabil sa retina caldura si a existat si o soba.

DSCF9942Fostul altar

DSCF9943

De la aceasta grota, langa care intalnim marcajele triunghi albastru si banda rosie, foarte probabil de la chilie incep, dupa cum reiese din teren… coboram pe unde am urcat in poiana.

Iesim langa o salcie ce seamana dupa mine, cu un porc spinos 🙂

DSCF9945

De retinut ca de la bisericuta din lemn, cum te uiti spre dreapta vezi 2 panouri: primul este despre Chilia lui Dionisie Torcatorul si al doilea, ceva mai in dreapta spune o poveste despre o grota denumita impropriu pestera:

DSCF9950Asa cum se vede mai jos, monumentul istoric este inchis datorita valorii mari a inscriptiilor.

Aici a existat schitul Fundul Pesterii sau Profiru, una dintre atestari fiind de pe la 1639. Inscriptiile insa sunt si din vremea geto-dacilor.

DSCF9951Un grilaj metalic protejeaza intrarea.

DSCF9953

DSCF9954

De la pestera inchisa te uiti la deal si vezi o panta destul de inclinata. Cu siguranta, multi nu mai urca pe acolo, pentru ca nu prea are logica, nu exista marcaj sau vreun indicator. Totusi, am urcat spre „Scaunele lui Negru Voda”, mai ales ca pe mine ma interesau foarte tare.

Dupa 5 minute de urcus sustinut ajungem la un panou:

DSCF9956

d1

DSCF9961

DSCF9962Scaunele la care nu se poate ajunge fara o coarda

Intre timp, profitand de un moment de ragaz, vazand si cubul de piatra printre frunze, undeva paralel cu mine, zic sa merg pana acolo. Trec muchia, intru pe valea de langa peretele stancos si incep sa urc. Dureaza ceva urcusul, ajung in creasta stancoasa…

DSCF9967

DSCF9969Pe creasta

DSCF9970Celebrul cub si o scara care nu suporta cel mai probabil mai mult de 100 kg.

Pe cub constat ca pot vorbi la telefon si ca este singurul loc de prin zona unde ai semnal.

DSCF9971Poiana Cozanei

DSCF9977

Nu am mai coborat pe unde am urcat, ci pe cealalta vale, de dincolo de creasta.

DSCF9980Intai vad o creasta cocosului

DSCF9981Apoi acestea si iar mai multe, incat am umplut o sacosa si o bucata uriasa, cea mai mare ciuperca creasta cocosului vazuta pana la acel moment, am tinut-o separat.

DSCF9982Vorba unui prieten: „e mult mai mare decat capul meu”. Si au mai ramas pe acel bustean circa 5kg.

DSCF9987Traseul spre cub

DSCF9988Prima sageata, cea de langa panou arata pe unde se urca la Chilia lui Dionisie, a doua, pe unde se urca la Fundul Pesterii si Scaunele lui Negru Voda. Revenim aproape de chilie, in traseul cu triunghi albastru.

Poteca urca prin poiana, trece de un crang de salcii batrane, urca un mic deal si ajungem tot in poiana dar pe un platou unde vedem doua stanci solitare. Facem dreapta inainte de ele, si vedem pe un copac triunghiul albastru. Cine nu este obisnuit cu muntele cat de cat, slabe sanse. Pe aici trebuiau niste stalpi metalici si o sageata metalica.

DSCF9995Urcam vreo 5 minute spre Bisericuta lui Iosif, un alt important vestigiu rupestru…

DSCF9998Am ajuns si aici, nu inainte de a scoate de sub pamant un ciob de oala de lut, destul de vechi.

In fata fostei biserici se afla un brad monumental, secular, cel mai probabil adus din alte parti si plantat. Aici a existat odinioara schitul Ioan Bogoslov, atestat la 1587. Evident vechimea acestui loc religios este mult mai mare.

DSCF9999Se spune ca acesta ar fi fost „ochiul care vede totul”.

Dupa cum observati sunt niste nise sapate in perete. Acelea sustineau un acoperis ce se prelungea mai multi metri catre exterior, unde astazi sunt copaci, fagi. Celelalte gauri, patrate, sustineau grinzile din lemn ale acoperisului.

DSCF0005

DSCF0006Chiar deasupra intrarii este acel peste de care se vorbeste in panou

DSCF0012Altarul

DSCF0018Peretele

DSCF0019Verticalitatea este impresionanta

DSCF0022Multiple inscriptii pe pereti, majoritatea pana in 1900

DSCF0029

DSCF0033Incepem sa urcam spre Agatonul Vechi si Agatonul Nou pe marcaj triunghi albastru. Conform panoului cu harta traseelor nu avea ce sa caute pe aici marcajul banda rosie. Acesta urca pe o alta varianta pana aproape de un lac, denumit Lacul Mistretilor. La acel lac trebuia pus un panou si sageti indicatoare.

Urcam o panta inclinata, se porneste o ploaie puternica, mergem prin ploaie cu pelerinele pe noi, poteca devine din ce in ce mai dificila, ca o silueta se vede undeva in stanga Agatonul Vechi, de fapt, urmele unui schi mai vechi… si ajungem la Agatonul Nou. Cum ploua torential nu mai scot aparatul foto ci pozez cu telefonul:

agaton

Din interior razbatea incredibil de frumos, glasul unui preot acompaniat de niste adolescenti. Aproape ca am uitat toti de ploaie. Probabil era un acatist al Sf. Agaton. Dar ne miscam si incepem coborarea putin ocolitor… ca panta cu traseul era plina de noroi. Trecem de Lacul Mistretilor, iesim din padure si ajungem la drumul de pamant care dupa ce ca era distrus si vai de el, acum era deja calamitat 🙂

drumDupa ce am framantat lut in picioare, cat pentru 10 sobe fiecare, coboram in tandem cu o cireada de vaci. Ele prin noroi, noi prin noroi. Acum, na, trebuie sa iei lucrurile cu calm si sa-ti vezi de treaba 🙂 La casele oamenilor ne-am curatat in paraul de acolo si am plecat spre Alunis.

Pe drumuri comunale am facut pana la pensiune… nu stiu, destul de mult 🙂 mai bine de o ora. Pana acolo am tot incercat sa-mi fixez toate informatiile si permanent m-am intrebat cum pot trai oamenii in zona asta. Este o splendida izolare, o liniste totala, o atmosfera coplesitoare. Nu sunt animale salbatice, nu vezi pasari, la Nucu sunt o mana de case ascunse de vegetatie interminabila, bagate toate intr-un fund de vale. Ori tragi lemne din padure, ori duci vacile la pascut. Alta activitate…

Ca incarcatura istorica, religioasa, zona este nemaipomenita. Accesul insa este jalnic. E bine sa stai prin astfel de locuri cateva zile, dar niciun animal salbatic sanatos nu cred ca vietuieste pe acolo 🙂 Am vazut o urma de la o caprioara… si mult mai departe niste urme de mistreti. Te uiti de acasa spre poieni situate pe versanti plini de vegetatie si mereu acelasi peisaj… Nimic! 🙂

Ma si gandeam: cine naiba sa marcheze trasee pe aici? 🙂 Sau daca te accidentezi cred ca o interventie se realizeaza de pe la 50 de km, din orasul Nehoiu. Nu are cine sa te ia de pe acolo… Salvamont, Jandarmerie Montana, deja vorbim de stiinta avansata 🙂

Bun, ajungem la pensiunea Nicoara din Alunis, comuna Colti. Luam camerele in primire, dusurile, masa… si filmul nu dureaza mai mult. Era o liniste atat de perfecta ca nu ai cum sa nu adormi. Mi-am dat seama ca nu am mai dormit de mult atat de bine. Ma trezesc pe la 6 dimineata, deschid geamul si vad ca rasare soarele:

DSCF0045

DSCF0049

De la geam se mai vedeau:

DSCF0041Peste drum o fosta sectie de votare

DSCF0042La dreapta, strada

DSCF0043La stanga, o parte din pensiune si intrarea in curtea bisericii din Alunis, functionala de pe la 1277.

Pensiunea Nicoara cred ca este si singura unitate de cazare din sat:

DSCF0046

DSCF0055

DSCF0057

DSCF0059Toate holurile au niste decoratiuni speciale… aici pare o vanatoare la care participa soldati austrieci. Tabloul este tesut de mana, nu este o pictura sau altceva.

DSCF0060

DSCF0078

DSCF0062

DSCF0065

DSCF0067Foarte scump 🙂

DSCF0070

Iesim un pic din pensiune in ideea de a merge la biserica din apropiere, pozez o cruce de piatra si se porneste iar ploaia.

DSCF0073In aceasta excursie am numarat 67 si de cruci din piatra, vazute de aproape sau din masina.

DSCF0081Pensiunea

DSCF0077Ploaia

In camera am stat mai mult in picioare… pentru ca de la atata liniste adormi imediat 🙂 Dupa ce am facut pozele la rasarit, am adormit iar. Si iar m-am trezit, si iar am adormit. Deci da-o incolo de treaba 🙂 Cred ca pe aici, o mare parte din timp il dormi. Pentru somn si odihna recomand zona! Masini nu prea sunt, tren nici atat, pasari nu canta, oamenii nu tipa ca nu sunt multi… e pace totala.

Cred ca daca as sta pe aici, dupa o luna vorbesc singur: „ce faci ba’ Adriane?”, „uite ma duc sa mai dorm!” 🙂 Aaa, si toate lumea merge in cizme. Recomand celor care merg prin zona sa aiba cizme. Cand voi mai merge imi iau cizme, nu ai ce face cu bocanci sau adidasi.

In sfarsit, se opreste ploaia dar luam totusi pelerinele…

DSCF0082Intrarea in curtea bisericii

DSCF0083

DSCF0088

DSCF0089

DSCF0090Biserica

DSCF0092Pana in biserica, o cruce si in spate ei o grota

Imagini din biserica:

DSCF0095Aici vedeti istoricul

DSCF0102

DSCF0103

DSCF0104Catapeteasma

DSCF0150

DSCF0152

DSCF0108Pisania

Icoanele importante sunt insa pe tabla pictata.

DSCF0109

DSCF0110Iosif cu Pruncul sau Sf. Anton cu Pruncul, nu stiu… nu am vazut pana acum o astfel de icoana in bisericile ortodoxe. Iosif cu Pruncul am vazut la catolici.

DSCF0154

DSCF0158Maica Domnului unde de obicei este Pantocratorul

DSCF0159

In dreapta bisericii este o alta chilie:

DSCF0112

DSCF0116In stanga se observa „patul” din piatra

DSCF0134

DSCF0136

Mai sus de grota aceasta mai vine inca una sapata in stanca:

DSCF0139

DSCF0140Aceste trei grote sunt in jurul bisericii si in ele locuiau vechii calugari

DSCF0142De mai sus, se vede satul Alunis, in dreapta cu acoperis verde… o parte din pensiune.

DSCF0143

DSCF0160

DSCF0166Crucea de pe biserica a fost smulsa sigur de un vant mai puternic. Nu o mai pune nimeni la loc.

DSCF0180

DSCF0119

DSCF0210

DSCF0127Prin nisa din dreapta se poate privi in altar

DSCF0130

DSCF0121

DSCF0126

DSCF0174

DSCF0192

DSCF0187

DSCF0200

DSCF0205

Si de aici ne-am intors la pensiune… nu inainte sa… Vad eu o stanca inalta cu steaguri pe ea si imi zic ca nu ar fi rau… pana acolo sa dau o fuga. Nu a mai fost insa ca la cubul de piatra. A fost mult mai dificil 🙂 Varful Zboiu parca se numeste… Nu mai postez ca lungesc mult articolul, mai revin eu cu completari. Dar daca ati vazut mocirle imense in care se balacesc mistretii ganditi-va ca e nimica toata. Practic a trebuit sa sar din curte in alta curte, pe drum nu se putea merge 🙂

DSCF0215

Pornim spre Muzeul Chihlimbarului unde o gasim pe celebra Diana Liana Gavrila… „mama” enigmelor si a asezarilor rupestre din Muntii Buzaului, cu carti scrise, tururi cu ghid, o enciclopedie. Stie tot! Eu am ascultat povestea chihlimbarului, cu pinul de acum 60 milioane de ani care azi este disparut si care secreta rasina, am intrebat ce ma interesa si discret am sters-o afara 🙂 Nu puteam asculta totul, desi era foarte interesant.

Pana la muzeu, vedeam mereu panouri cu acelasi continut:

DSCF0222Adica asa se numeste drumul, ca pe aici se duceau unii dupa chihlimbar. Nu este cine stie ce… este asa, ca sa stii pe unde esti 🙂

DSCF0219Muzeul se afla la etaj, este compus din 3 camere mici dar este mare prin piesele unicat pe care le are. A fost inaugurat la 14 iulie 1980 si este singurul de acest gen din tara.

DSCF0226

DSCF0227

Intrarea costa 6 lei/persoana. Camera din fata este cu chihlimbar, cea din stanga are unelte si fosile, cea din dreapta tot felul roci.

DSCF0237Coliere din chihlimbar

DSCF0236Am cerut detalii pentru ca am vazut undeva o descriere a unei descoperiri asemanatoare.

Ma strecor eu afara, nu inainte de a constata ca aveam pe casa o piatra usoara, neagra, gasita pe o vale din Bucegi… de fapt era un chihlimbar negru. Aveau una identica la muzeu… bine, un pic mai mica. Am vrut sa o postez dar nu mai stiu pe unde am pus-o. Trebuie neaparat o completare 🙂

DSCF0243Aici este o fosta mina… o doamna de pe acolo zicea de o exploatare a chihlimbarului, eu stiu… 🙂

DSCF0244Sunt si niste sine de trenulet… cine stie ce utilizare a fost. Mai trebuie citit.

Plecam si ne oprim in orasul Nehoiu. Centrul National de Informare si Promovare Turistica era deschis. Hop si noi sa vedem, daca ne-a scapat ceva… Ne scapase, dar era prin alta zona a judetului Buzau: chilia lui Ambrozie.

In interior o gasim pe Florina Fetic, foarte amabila, care ne-a trecut in revista tot judetul, toate imprejurimile. Ne-a pus la dispozitie harti, brosuri si ne-a raspuns la toate intrebarile. Cum aveau si un caiet de impresii, nu am ratat ocazia de a scrie primul. Mai ales ca acel viitor registru avea o imbracaminte dintr-o panza taraneasca, faina. Si era si ideea de a scrie primul, important este sa fii primul cand conteaza, filozofai eu 🙂

DSCF0253

Bineinteles ca am batut toba de drumurile comunale si de starea jalnica a traseelor de la Nucu…

DSCF0255O biserica in apropiere de centrul de informare…

Tot cu aceasta ocazie am gasit o harta detaliata a judetului Tulcea. Mai aveam eu ceva similar, dar asta era mult mai completa. Am programat de vreo 2 ani o excursie acolo de 2-3 zile. Pe bicicleta nu altfel, ca se simt altfel lucrurile, viata, de pe bicicleta. Pe distanta Tulcea-Constanta, 2 nopti pe la cate o pensiune, si stanga-dreapta catre diferite obiective.. Bine, distanta in linie dreapta o parcurgi intr-o zi lejer cu bicicleta, dar sunt multe abateri de la drum, tot felul de chestii de vazut. Treaba ar fi sa pun bicicleta intr-un Interregio pana la Tulcea…

Deci fain si profi la acel Centru. Ma uit mai bine si ce vad? O mapa cu Predealul 🙂 Imi zic: sa vezi ca a fost Catalin de la centrul din Predeal si aici 🙂 Intreb si gata, brusc a devenit lumea mica. Nu-l mai sunam pe Catalin, ramane sa vorbesc eu cu el… apoi plecam spre Siriu, la cascada Casoca. Nu auzisem de ea pana aici, dar organizatorul, facuse un plan superb.

Ajungem pe o ploaie torentiala ca in filme. Cascada fiind la 5 minute de masina, luam pelerinele si coboram sa o vedem.

casotaCascada… era urgie ce mai 🙂

Ma si gandeam sa vezi ce este pe drumul spre Brasov, pe la Intorsura Buzaului. Bine ca noi nu am luat-o pe acolo, ca acasa am vazut la tv o stire cu un utilaj ce intervenea sa curete drumul de aluviuni. Ne-am intors la Nehoiu, unde nu cazuse o picatura de ploaie, apoi Patarlagele-Valeni de Munte-Ploiesti… Pe drum, povesteam amuzati din intamplarile lui Alexandru Fosile, cu dormitul in biserica, de prin munti…

Mai este de povestit…

De week-end

Ieri a plouat in Valea Prahovei, prima ploaie, cred, pe anul acesta. Acum, la 8 a.m., muntele este in ceata, dar niste raze de soare tot isi arunca pe ici, pe colo, peste padure, cateva raze… s-ar putea sa fie frumos mai tarziu 🙂

1

2

3

4

5

Un week-end cat mai reusit! 😉

La Stancile Sfanta Ana si prima zapada cazuta pe Bucegi

A plouat duminica mai toata ziua la Sinaia. Trebuia sa ajung la aceste stanci sa ma uit de ceva 🙂 Cand iti vine asa cate o idee din aceasta, nu mai stai, mergi sa vezi cu ochii tai, parca nu mai conteaza cum este vremea. Te duci azi, ca sa nu mai stai cu gandul ca trebuie sa faci acel lucru maine.

Mai exact, gasisem pe acasa, prin niste albume mai vechi, niste poze din 2 mai 2003, in care erau niste curiozitati sa le zic, care se vedeau mai bine acum, dupa… 12 ani, 6 luni si 20 de zile 🙂

Inainte, adica pe vremea aceea, rar facea cineva alpinism pe la aceste stanci… inca domnea linistea, parintele Ioanichie era undeva la 1 km de aceste stanci, lucrand la un schit. Adica pe dinafara acestuia si la imprejurimi, ca schitul intr-o forma mai mica era ridicat dinainte de 2003. Evident ca nici jandarmii montani nu erau prezenti, pentru ca nu erau infiintati… Centrul de Pregatire si Perfectionare de la Sinaia a fost infiintat in anul 2004.

Tot prin 2003 s-a constituit si Administratia Parcului Natural Bucegi, care dupa vreun an, doi, a intrat mai bine pe teren. Deci in afara de turisti ocazionali si de cate un calugar ce se retragea intr-un adapost situat deasupra Stancilor si transformat in prezent de ilustri necunoscuti ai muntelui, nu prea vedeai pe altcineva. Nu mai stiu cu exactitate cand am fost la aceste Stanci… in primii ani de dupa Revolutie, mai mult ca sigur. La fel, de nu stiu cate ori, ne-am speriat de calugari ce umblau pe acolo in liniste, si cand ii vedeai de la distanta in negru, ziceai ca este vreun urs.

Stancile Sfanta Ana reprezinta cel mai vechi loc religios ortodox din Valea Prahovei, schitul ce se afla la baza stancilor fiind atestat la 1453.

aIn grota din stanca, cineva aprinsese o lumanare cu o zi inainte, sambata

bStand pe o bancuta in acea grota si privind la ploaia mocaneasca de afara

Insa cum este sa stai in Grota Pustnicului de la Stancile Sf.Ana si sa te uiti la niste poze cu acest loc, din 2003? Intr-o poza este grota in care stai in prezent, in 2015, si te uiti la o imagine facuta tot de tine in 2003 :))

cUn detaliu foarte important… nu era icoana aceea, din lemn aurit, in fereastra metalica. Desi se spune ca prin 1999 a fost pusa, de fapt, cred ca a fost vorba de o cu totul alta icoana. Cea din lemn, disparuta probabil pentru ca era deteriorata, undeva prin 2014, a fost adusa prin 2003-2004.

dEste bine sa pozam periodic locurile pe unde trecem si care inseamna ceva pentru noi. Ulterior, peste niste ani, se pot observa niste diferente majore… de exemplu, unele inscriptii s-au cam dus… si aveau o foarte mare importanta. Sau, desi se bate toba ca schitul Sf.Ana a fost ridicat in 2008, existand si o placa pe acolo care mentioneaza ca niste cetateni au construit locasul, realitatea este putin diferita.

Actualului staret, parintelui Nicolae, i-am si dat o imagine veche cu schitul, asa cum il ridicase parintele Ioanichie prin anul 1995. Schitul era mai mic ca actualul si avea altarul orientat spre sud, totusi, se tineau acolo slujbe. Prin 2007 s-au apucat niste binevoitori sa ridice o constructie mai mare, integrand in ea micul schit. Dupa care a aparut la intrarea in schit si pe pisanie ca ei sunt ctitorii 🙂 In opinia mea, pentru respectarea adevarului, ar trebui data jos placa de la intrare in schit sau pusa alta in care sa se mentioneze ca, de fapt, a fost o redimensionare a schitului intamplata in 2007-2008, urmata de o sfintire facuta de I.P.S. Varsanufie Prahoveanul, coordonata de actualul Patriarh… si nu o ridicare totala din pamant.

Daca pe la poalele muntelui a plouat, pe creste a nins:

eSi, din ce se vede acum, de dimineata, sufla si vantul

f

Traseul turistic: Busteni – Drum forestier Poiana Tapului – Drumul Vechi al Cotei 1400 – Cota 1400 – Curmatura Vf. cu Dor -Valea Dorului – DJ 713 – Muntele Nucet – Lacul Bolboci – Cabana Podu cu Florile – Saua Lucacila – Muntele Lespezi – Bolboci – Camping Zanoaga – Cabana Dichiu – Drumul Vechi de la Cuibul Dorului – Sinaia

Am pus denumirea de traseu turistic acestei excursii lungi desi, in mare parte nu prea se potriveste. A fost o zi acordata muntelui, nu neaparat doar pe trasee turistice. Insa am vazut ca sunt oameni interesati de excursiile postate aici si, cine stie, poate gasesc un element de legatura cu propriul lor traseu 🙂

Am plecat pe la 7:30, tinta fiind Pestera cu Oalele din muntele Lespezi, aflat in extremitatea sudica a Bucegilor. De ce m-am dus pana acolo, nu as putea sa va spun pentru ca si eu am analizat treaba asta si nu pot spune cu certitudine de ce am vrut sa merg. Ideea imi incoltise in minte de pe la inceputul saptamanii, „sa merg pana acolo” asa, din senin.

loc 1Busteanul pe care am stat odata, a putrezit

Initial am vrut sa plec miercuri singur, apoi chiar nu aveam atat timp liber, si prin urmare am comasat toate treburile, in miercuri, joi si vineri, astfel incat sambata sa fiu liber. Cum traseul era foarte lung, am vorbit cu prieteni de cursa lunga 🙂 Astfel de persoane daca este vorba de munte, merg oriunde, munte sa fie 🙂

Am fixat locul de intalnire si la 7:30 am ajuns acolo primul 🙂 Dupa o ora si ceva treceam de Stancile Sf. Ana – drumul spre Stana Regala si intram pe Drumul Vechi al Cotei 1400. La ora 9:00 cand se dadea startul la concursul de biciclete On Top of The World, tot pe ultimul drum eram. Ziua se anunta ca aceea de ieri, innorata, dar asta nu inseamna ca nu se poate merge pe munte. Cu echipament adecvat se poate, adica o pelerina de ploaie, o haina de schimb… Bine, echipamentul meu adecvat a ramas prin rucsac pana ne-am intors de pe muntele Lespezi. Pentru ca eram atat de nerabdator sa ajung incat nu mai contau ploaia marunta, umezeala, ceata, vantul, frigul, picaturile de pe molizii care se scuturau pe mine.

panouCred ca a vrut cineva sa scape de acest panou si l-a montat in loc gresit. Valea Babei este la cativa kilometri, iar drumul de mai jos se numeste deja „Vulparie” 😉 Se vede panoul pus de ani buni, mai jos, cu albastru.

maria chalet 1Din acest anunt amplasat la inceputul drumului spre Stana Regala, se intelege ca s-a deschis o noua locatie: Maria Chalet. De pe Facebook, am luat si ofertele lor…

3c

panouri drumPanouri aproape de Cota 1400

Trecem de Cota 1400, intram pe Drumul de Vara si ne indreptam spre Curmatura Vf. cu Dor. La 10:15 eram in dreptul ruinelor cabanei Vf. cu Dor si niciun participant de la concursul de biciclete nu ne-a ajuns din urma. Mi s-a parut cam ciudat… s-o fi dat startul mai tarziu.

intersectieTraseul de concurs mergea pe langa acel indicator

Trecem pe langa niste caini ce insoteau o turma de ovine, acestia stateau tolaniti pe drum, i-am observat cand am ajuns la cativa metri de ei.

caini

ruine si panouPanou langa ruinele fostei cabane Vf. cu Dor

curmatura panouPanou turistic la Curmatura Vf. cu Dor

Dincolo de Curmatura Vf. cu Dor am vazut ca se risipea si ceata si am putut cuprinde inca 3 turme de oi risipite pe pajistile montane.

valea dorului

ceata

dj 713

Trecem DJ 713, intram pe traseul turistic marcat cu cruce galbena ce iese la Bolboci, niste caini ne latra de la o stana, ceata insa venise… asa ca nu i-am vazut. Apoi am trecut pe langa niste tarcuri, puse exact la un metru de traseul turistic… un caine negru statea prin iarba apatic. Mergem ce mergem, cu gandul ca va iesi soarele, dar a fost o iluzie si inainte de a ajunge intr-o mare poiana, incerc sa sar peste un sant, figura nu-mi iese si imbratisez de mama focului pamantul, iarba, totul ud. Cum aveam o durere de spate de vreo 2 zile, ma iluzionez cu gandul ca „mi-am pus oasele la loc” 🙂 Ce este drept nu o mai simt, deci iluzia chiar isi face treaba…

cruce galbena

poianaPoiana de dinainte de a se intra in padure.

masa

La masa veche din lemn din poiana, decretam popas si ne punem pe mancat rosii cu branza si ceapa 🙂 Traseul insa ne astepta, trecem pe langa ruinele unui stalp de funicular, cand vine o scurtatura eu prefer sa nu ma ud la picioare si pe pantaloni si mai mult, prin tot felul de vegetatie, asa ca ocolesc de unul singur si ne intalnim dupa vreo 15 minute. In pas grabit, nu am bagat de seama ca ajung imediat in drumul asfaltat si tot tropaind, dau o curba, si vad o tanti fugind in fundul gol spre masina. Bine ca nu a trecut nicio masina atunci ca sigur o lovea. Am un „noroc” fantastic la treburile astea. M-am dus mai departe bombanind… incepuse si o ploaie marunta, dar nu era cine stie, asa ca am continuat tot in tricou.

stalpFundatii stalp

borna bolboci mal stangAm ajuns cam aici, pe drumul Bolboci Mal Stang

lacLacul Bolboci, cabana…

La digul lacului Bolboci puzderie de masini, de oameni, toti pe baraj sa faca poze. Ne facem loc printre ei, cand un domn ne intreaba de unde venim. Deosebit de politicos ii raspund ca de acasa, el insista cu de unde am coborat, ii spun ca de la Cota 2000, el face o legatura imaginara, o impartaseste sotiei, ne salutam, la revedere si oricum niciodata nu va face  acel traseu… nu parea genul, si era si in slapi, deci avea masina pe acolo. Cea mai tare faza a fost cand urechile au prins intrebarea unui domn catre prietenii sai: „Cum ii zice la lacul asta?” 🙂 Eu chiar nu stiu de ce mai pleaca unii de acasa, daca nu stiu unde merg!?

la digCrapaturi, na, din 1988 si pana acum a trecut ceva

Eu imi faceam loc printre cetatenii de pe dig pentru ca vazusem ceva foarte interesant: barci pe lac. Imi place la culme sa merg cu barca pe lac. As vasli ore in sir fara sa ma plictisesc, mi se pare o chestie foarte faina. Bineinteles, cu masuri de siguranta, sa nu ajung precum submarinul 🙂 De retinut ca apa acestui lac, indiferent cat este de cald afara, are doar cateva grade, 8-10 ceva de genu’.

barci

barca alba

Ochii mi s-au lipit de o barca alba si in loc sa urcam spre Podu cu Florile, eu am coborat la lac sa studiez barca. Vazusem ca nu are vasle si nici pe ce sa stai in ea. Dar asta nu era o problema, cabana Bolboci era in apropiere, cateva scanduri sa le modelez as fi gasit pe acolo. Ajung la barca, o studiez un pic, o misc, imi dau seama ca o pot impinge si singur si ma uit prin jur dupa figuri cunoscute, ca sa facem planul cum o luam si sa iesim pe lac cu ea, pe neintrebate. Numai ca figurile cunoscute disparusera din peisaj, deloc incantate de o astfel de aventura. In opinia mea, nu avea nimeni ce sa-ti faca, am gasit o barca abandonata, am facut niste vasle, faceam un tur complet de lac si o aduceam inapoi. Bine, nu tot de unde am luat-o, ca nu eram atat de tampit. Un pic mai sus, apoi sunam la cabana sa vina sa o ia 🙂 Aderenti la idee nu am gasit, ba mai mult, mi s-a spus ca exista si o barca… cu motor prin preajma. Logic! Cu atatea caiace pe lac, trebuia sa existe si o astfel de barca. Ma duc, vad barca, si eu care ma gandeam ca o data ajuns la cativa metri de mal, nu are nimeni cum sa ajunga la tine…

barca 1

barca 2

caiacCa fain 🙂

Poate totusi barca fara vasle nu era a lor, poate ca era a celor de la cabana. Trebuie sa intreb pe un sofer de jeep ca ei tot merg pe acolo, daca mai este barca pe mal.

Bun, si plecam pe drumul spre cabana Podu cu Florile, trecem de cabana aceasta unde cica au intrat 20 miliarde lei vechi, banii cetatenilor, pe vremea cand se taiau salariile oamenilor pentru a se acoperi furturile celor aflati la conducerea tarii… moment in care ultimii isi stabilizau macroeconomic propriile buzunare…

drum podu cu florile

curbe

cabana podu cu florileCabana Podu cu Florile

O viitura a stricat drumul putin mai sus de cabana spre cariera Podu cu Florile.

viitura 1

cabanaUrat amplasament, urata constructie, intai au rupt muntele cu buldozerele… Viitura a adus bustenii pana aproape de gardul acestei vile. Poate urmatoarea ii ia de acolo sau macar versantul acela sa vina peste ei… In afara de sanatoriu pentru nebuni alta destinatie mai buna pentru acea constructie nu exista…

drum viituraPe unde trebuie sa treci cu masina, depinde si de masina

drum stricatAlta portiune a drumului unde apa a sapat

Am lasat drumul pentru drumeagul marcat cu cruce rosie ce duce la cantonul Bratei. Cand ajungem in Sa, nu stiu de unde naiba au aparut valuri de ceata, de nu vedeai la 3 metri. In zapaceala de acolo, noi vorbeam intruna, unii cu un jeep de Bucuresti si cu un Renault Scenic urcasera la o stana, cainii latrau de zor, vaci pe langa noi si treceam la un pas de ele, pe unele mangaindu-le… astfel ca ne-am pierdut in ceata. Nu am intrat pe poteca nemarcata pe care trebuia. Prin urmare, am haladuit pe poteci si pe pante vreo 30 de minute, cand am luat initiativa si nedorind sa iesim prin Cheile Zanoagei, am schimbat unghiul/directia si am inceput sa urcam mult spre stanga… iesind sub platoul Podu cu Florile. Trebuia sa ajung eu si pe acolo, dar nu atunci si nu in astfel de conditii. Cateva vorbe adecvate intamplarii si ajungem iar de unde plecasem 🙂 🙂 Stam 5 minute si cand s-a creat o bresa in ceata, vad un reper mai vechi si gata, gasisem traseul. A fost cu noroc, pentru ca de jur-mprejur totul era la fel: iarba, ceata, animale, molizi.

potecaPe poteci din acestea umblam

podu cu floriSub Podu cu Florile

O luam din loc, eu primul, grabit sa recuperez timpul pierdut 🙂 intru in padure, si un caine ciobanesc cat toate zilele tasneste brusc din decor si se pierde in padure. Imi zic ca nu sunt eu fioros sa se sperie, deci o fi vreun urs prin preajma. Dar ce sa vezi prin 5-10 metri, cat se putea vedea? Asa ca, mergem mai departe, mai vedem caini risipiti pe langa poteca, la fel de socati, nu stiu ce naiba aveau, dar cum ne vedeau fugeau prin padure 🙂

Ceata nu mai voia sa plece, burnita usor, schimbam potecile una dupa alta pe masura ce recunosteam reperele, am luat pe parcurs puncte si cu GPS-ul sa fim siguri ca nimerim la intoarcere… stiti ca din sens opus se schimba peisajul 🙂 si pe ceata este foarte nasol.

Vizitam putin pestera, si pornim spre niste stanci necercetate de noi, le venise si lor randul. Eu ma duc mereu cu cate un scop, cum zice Micutul morocanos, si acasa adun datele, iar apoi, in alta zi, merg pentru altceva dar tot acolo, si tot asa, pana pot sta linistit ca am inchis subiectul. Nu contabilizez pesteri, nu intretin un palmares, fac lucrurile asa, mai detaliat, dupa cum cred. Prin acele locuri, este doar natura virgina, neatinsa, cu muschi gros si de 40-50 cm pe stanci, locuri unde viata se naste in tacere si moare la fel, locuri pe unde intri ca intr-o biserica a naturii… este altceva. Nici nu am mai simtit ca sunt in tricou, ca apa rece de pe crengi se scutura pe mine, a fost o splendoare sa te strecori printre stanci uriase, pline de grote, inca necercetate toate, gasind si un aven. Clar ca nu este Avenul Lespezi, acesta este in zona carierei, si din unele surse este mic, neinteresant, si chiar infundat…

natura 1Taram de propagat visuri

natura 2

peisaj salbatic

avenAvenul… nu aveam o coarda la noi, ca nu ne-am gandit ca ne va folosi la un astfel de traseu, deci, nu am coborat in acel intuneric. Data viitoare…

Am iesit si la Claia de Piatra, daca va uitati pe harta pare greu sa ajungi intr-o zi, noi ne-am si dus pana acolo, ne-am si intors… nu este chiar ceva de speriat. La intoarcere am mai facut 2 popasuri pentru hrana, dulciuri, pe parcursul excursiei nu am baut niciun strop de apa ca nu mi-a fost sete, in schimb am gasit o multime de fragi.

claia de piatraIn mijlocul unui platou inierbat se ridica un bloc masiv de piatra

stancaTot prin acea zona

stana parasitaStana parasita

Pe la ora 16 eram langa Campingul Zanoaga, o multime de oameni, corturi si masini acolo, chestia chiar functioneaza. Mie mi s-a parut un proiect util de la inceput, dar m-am aratat si sunt foarte curios cum naiba au obtinut avizele? Un astfel de camping este necesar mai ales in zona Padina. Teoretic, nu ai voie sa amplasezi constructii in zonele pe unde sunt diguri, ca daca se rupe digul, dispare orice aflat in proximitatea sa. Ori campingul este la cativa metri de albie si la vreo 300-400 metri distanta de baraj. Stiam ca in astfel de locuri sunt permise de Legea Apelor doar constructii provizorii. Autorii proiectului or fi considerat ca oamenii nu stau in corturi si casute din lemn iarna, deci se incadreaza la provizoriu 🙂

Langa baza Salvamont Zanoaga, si aici au intrat vreo 20 miliarde lei vechi 🙂 🙂 supraveghea circulatia o masina de Politie 🙂

teren 1Peste drum de Baza Salvamont a mai aparut o imprejmuire. Se vede si o parte din Camping ceva mai departe. Suprafata imprejmuita este 80% acoperita cu molizi, sunt vreo 200 si mai mari si mai mici. Cu siguranta vor fi taiati. Pana luni nu-i vor taia, asa ca este timp sa intrebam la Ministerul Mediului, ce naiba au astia de gand prin Valea Ialomitei, ca in fiecare an apar noi constructii, cu fundatii din beton, ziduri, etaje.

teren2Acolo unde au imprejmuit era un loc de popas amenajat de Administratia Parcului. Dincoace unde sunt stalpii fara scanduri este doar padure.

dj 714Pana la Zanoaga DJ 714 a fost asfaltat, nu va ganditi ca si curbele acelea nasoale spre cabana Bolboci au avut aceeasi soarta 🙂 Cred ca urmeaza.

Am ajuns la intersectie de drumuri, in stanga mergi la Sinaia, in dreapta spre Moroeni:

directiiCred ca am mers si noi vreo 45 km: 5 km are drumul forestier Poiana Tapului, mai punem 4 km pana la Cota 1400, inca vreo 3 km pana in Curmatura Vf. cu Dor, vreo 2 km pana la Dj 713, alti 4 km pana la lacul Bolboci, 2 km pe drumul de acolo, 3 km pana la cabana Podu cu Florile, vreo 6 km minimum la Lespezi dus-intors, alti 3 km pana la Bolboci, vreo 2 pana la intersectia din poza de mai sus… plus ce scrie pe panou 23 km, plus inca 2 km pana la Gara Sinaia. Deci: 59 km. Mai taiem din scurtaturi, erori si lasam 50 km sa fie cifra rotunda 🙂

panou cast

panou distanteDistante inapoi

cabana DichiuCabana Dichiu

La ora 17 eram in Saua Dichiului si pe la ora 19:15 prin centrul Sinaiei, am luat IR 1643 ce mergea in directia Mures-Beclean, pleca la 19:45, am coborat in Busteni ca mai aveam treburi si pe la ora 21 eram pe acasa: baie, masina de spalat, poze de descarcat, niste placinte, Pepsi, concluzii si obiective atinse, adidasi plini de apa de la iarba mare de pe Platoul Lespezi, a fost bine, ce mai! 🙂

Ca un sfat, in week-end, CFR a avut o idee geniala si o tine functionala de vreo cativa ani. Daca veniti in Valea Prahovei si doriti sa calatoriti intre statiunile Sinaia, Busteni, Azuga, Predeal, se poate renunta la propria masina sau la maxi-taxi si folosi trenurile Regio sau IR. Biletele la trenurile IR, intre statiunile mentionate au pret de Regio. Deci Sinaia-Predeal este vreo 4 lei. Nu mai stai in coloana pe DN 1, ajungi mai repede… In cursul saptamanii, tarifele sunt normale pentru IR.