Pagini de turism cultural: Expozitia „Nostalgii de Comarnic” – Muzeul din Posada, Expozitia „Regina Soldat” – Castelul Pelisor, Crucea de la 1864 si Moara din Campina, Muzeul „Casa Domneasca” si Biserica din Brebu, Castelul Stirbei de la Voila

A vorbi despre cultura intr-o tara in care rapid se instaleaza ignoranta incepe sa devina o ciudatenie. Din fericire, mai sunt oameni rationali in tara asta care umplu golul dintre generatii, care mai si construiesc sau promoveaza calitate, educatie, lucruri care trebuie sa ramana. M-as opri la un singur exemplu… asa, de inceput. De la Brasov si pana la Campina sunt cam 80 de km si localitati nu stiu cate, in special cele din Valea Superioara a Prahovei. Constatari:

  • exista o singura librarie pe aceasta intindere, una doar, la Sinaia in centru: libraria Flower Power a d-lui Codrut Radi, cunoscut om de cultura.
  • nu exista niciun muzeu, nici la Predeal si nici la Azuga.
  • desi toate statiunile din Valea Superioara a Prahovei au partii de schi si o istorie bogata, nu exista in niciuna un muzeu al sporturilor de iarna. Tot la Sinaia mai gasesti cate ceva, in Muzeul Orasului. Un muzeu care va ramane probabil cea mai mare realizare culturala de dupa Revolutie intamplata in Valea Prahovei.

Ar trebui sa sar un pic la municipiul Ploiesti. Un oras cu o sumedenie de muzee, mult mai multe ca in Brasov, nesemnalizate in vreun fel. Primaria Ploiesti nu considera necesar acest lucru.

Unde nu exista un muzeu, o casa de cultura, o asociatie de profesori, scriitori etc, nu exista nici evenimente culturale, nu exista actiuni identitare ale comunitatilor, exceptand sarbatorile orasului care sunt cu totul altceva. Vestea buna vine de la Predeal, unde s-a semnat un contract de finantare pentru renovarea si transformarea scolii vechi in muzeu.

Ne intoarcem la d-l Codrut Radi, autor de carti de poezii si nu numai, pentru a semnala expozitia de grafica a acestuia, intitulata „Nostalgii de Comarnic”, gazduita de Muzeul Cinegetic al Carpatilor din Posada, oras Comarnic. Am vazut cateva lucrari pe Facebook si va trebui sa ajung si eu sa le vad si real:

O alta expozitie interesanta poate fi vizitata gratuit la Castelul Pelisor din Sinaia. In aceasta perioada, Castelul Peles este inchis pentru curatenie si asa va fi toata luna noiembrie. Expozitia o evoca pe Regina Maria, supranumita „Regina Soldat”, cu referire la implicarea acesteia in prima conflagratie mondiala. Imaginile o arata alaturi de generalul Berthelot, de generalul Averescu, alaturi de copiii ei, gustand din supa soldatilor, alaturi de generalul Eremia Grigorescu… un tablou este de 2 ori, in apropierea altor 6-7 nu ai voie sa ajungi 🙂 Evident nu are nimeni ce sa-ti explice si daca nu cunosti cate ceva despre Primul Razboi Mondial, personaje militare, nu are rost sa mergi pana acolo, ca nu are cine sa-ti explice vreun detaliu. Nici daca ar sti, ghizii locului nu ar avea cum sa o faca. Fiind inchis Castelul Peles, Pelisorul devine rapid plin de vizitatori…

Constat insa ca marea majoritate a actiunilor culturale ce se realizeaza in Valea Superioara a Prahovei, glorificand istoria, inaintasii, nu au substanta si nu reusesc sa mobilizeze publicul. Sunt simple clipe de care isi mai amintesc unii, altii pe moment si atat. Vom intampina Centenarul Marii Unirii, vom avea un intreg an 2018, in care nu stiu cine si daca va reusi sa construiasca un eveniment aniversar, adecvat momentului, cu puterea de a ramane atat in constiintele celor de azi cat si in viitor. Mi-e teama ca vor fi niste simple „parade culturale”, niste nimicuri…

Ajunge si in Campina, la o cruce monumentala din anul 1864, din vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Nu prea se mai vede ce scrie pe ea:

Este situata pe str. Ecaterina Teodoroiu, oricine o poate vedea din microbuzele Sinaia-Ploiesti. Acestea trec chiar pe langa ea.

Putin mai departe, pe Calea Doftanei, intalnim si o moara veche, evident nici ea intr-o stare prea buna. Pentru ca, nu-i asa, ce e vechi nu mai intereseaza.

La numai cativa kilometri gasim Muzeul si Biserica din Brebu. Calugaritele locuiesc la circa 500 m de biserica monumentala… nu stii ce sa admiri mai intai prin vechea curte. Insa, inainte de toate trebuie vizitat Muzeul „Casa Domneasca” unde d-l muzeograf Razvan Radu tine veritabile lectii de istorie si de cultura generala. Pretul biletului, 8 lei, e chiar nesemnificativ.

Imaginea e de prin luna august, nu din acest week-end. Mi s-a parut mai buna imaginea aceasta cu Muzeul.

Iesind din muzeu si observand o mireasa. Asta a fost duminica.

Vizitatori prin curte

Cruce cu semiluna pe biserica

Natura acopera totul in timp.

Incercand sa vad daca biserica este deschisa, intai am fost la muzeu, am dat peste… d-l Madalin Focsa de la Centrul National de Informare Turistica din Campina si peste celebrul domn de pe Facebook, „Arhiva de Geografie”, cel cu excursiile acelea faine prin tara. Obiectivul lor urmator era Castelul Stirbei din cartierul Voila al Campinei, azi spital de psihiatrie. Uite cum ne intalniram noi asa… Si inca mai credem ca viata nu este un scenariu cu episoade programate 🙂

Concluzionand ca doar in calitate de pacient as putea ajunge acolo si atunci in mod sigur ultimul lucru ar fi sa fac poze… am mers cu ei. Nu in ideea de a ramane.

Castelul astazi. Acesta a fost ridicat de Dimitrie Barbu Stirbei, un personaj care se implica in tot felul de opere sociale.

Il vedem pe printul Stirbei in poza de mai sus, este personajul central cu haina neagra dintre persoane imbracate in alb.

In fata acestui castel am ascultat de la d-l Madalin o noua lectie de istorie:

Cam asa arata castelul pe la inceputuri. El a fost distrus in mare parte intr-un incendiu in perioada comunista.

Imagine existenta in castel la momentul vizitei noastre.

Din Grigorescu

Din 2001, de E. Mandrutu

Aici se intalnesc cadrele medicale si diferiti specialisti.

Martorul 🙂 Doar eu l-am vazut (..sunet de tobe)

Apoi, am iesit afara sa vedem si sa intram in biserica spitalului, o ctitorie de cativa ani a unui om de afaceri campinean, foarte atasat de oras:

Un copac secular…

Este pictata doar zona altarului

Intrebat fiind ce hram o avea biserica, m-am trezit vorbind ca „Sfintii rataciti” sau Sf. Pantelimon ca el era un fel de tamaduitor. Glume proaste ca de obicei 🙂 De la inceput ni s-a atras atentia sa nu pozam pacienti, era si normal, numai ca eu i-am facut niste poze d-lui Madalin si tot incercam sa-i zic asta. El: Si? Eu: Pai, parca nu era voie 🙂 Bine, ca ne stim de ceva vreme si nu s-a suparat. Dar fiind si altcineva pe receptie, m-am trezit atentionat un pic asa: „Bag seama ca tu te cam simti in largul tau pe aici!” 🙂 Am zis ca mor de ras cand am auzit… buna asta! 🙂

Anunțuri

Traseu cultural: Floresti Prahova – Biserica din Calinesti – Biserica din Magureni – Expozitia „Ferdinand I regele intregitor de tara” – Orient Express

Nu au fost prea multe zile in acest an despre care sa zic ca au fost pline, chiar daca poate asa au parut. Ultima a fost cu Transfagarasanul, ziua aceea a fost chiar plina 🙂

Sambata seara analizam un viitor capitol de carte si imi mai trebuiau cateva detalii la un subiect cu Parvu Mutu Zugravul, mare pictor de biserici, canonizat etc. Si cum pe aici prin zona le cam stiam, aflu ca mai erau si altele… in alte localitati. Imi zic sa ma duc a doua zi pe la acestea si fac un plan. Studiez o harta, imi dau seama ca mai mult de 10 km de mers pe jos nu sunt si renunt la bicicleta, nu avea rost sa o mai plimb pe tren. Ideea era sa ajung in gara Floresti Prahova, sa trec prin centrul acestei comune, pe langa ruinele palatului Micul Trianon, peste podul pe sub care curge Prahova, stanga la Calinesti la biserica, apoi revenire la o intersectie si continuat spre comuna Magureni… dupa care inapoi la gara. Mi s-a parut ca o bicicleta ma incurca, mai ales ca ma gandeam sa mai stau si prin bisericile acestea… pictate de Parvu Mutu cu cativa ani inainte de 1700.

Vine dimineata, ma trezesc fara niciun chef. Cu trenul CFR-ului stabilesc ca nu merg pentru ca nu ai cum sa pui in circulatie un tren compus din locomotiva si 2 vagoane pe ruta Bucuresti-Brasov, in varf de sezon, decat daca esti imbecil sau nesimtit. Plus alte aspecte niciodata remediate. Pierd un pic vremea si fug spre gara unde noroc ca a intarziat trenul particular 2 minute si asa l-am prins. Cei de la Regiotrans sunt mult mai atenti; cand isi dau seama ca e lume multa in Valea Prahovei leaga doua garnituri, nu doua vagoane si aduna toti calatorii de prin gari. Si au bun simt si preocupare in a rezolva problemele reale:

Inca o data subliniez faptul ca niciodata nu am facut si nici nu fac o sesizare ca nu am eu ce face. Cand scriu o sesizare sunt niste adevaruri in spate, nu spun ceva neadevarat, nu vanez greseli si chiar trebuie luata atitudine.

Biletele se dau in tren si platesc un bilet pana la Floresti Prahova. In tren este si wi-fi pentru cine nu are pe telefon. La 7:54 era trenul la mine, la 8:51 am ajuns. Cobor si merg spre centrul Florestiului. Singur… uneori nu e prea fain dar trebuia sa merg, ca sa castig ziua.

O parte din zidul ce inconjoara constructia ce trebuia sa fie o replica a palatului de la Trianon.

Campina vazuta de la Floresti. Mereu ma opresc pe podul de peste Prahova si fac poze gandindu-ma de cate ori m-am oprit pe acest pod si cu cine. Din pacate, viata si oamenii sunt cum sunt si putini ar avea o explicatie pentru asa ceva 🙂

Trec podul, iau cateva curbe si ajung la intersectia cu Filipestii, Magureni si Lunca Prahovei. Eu fac stanga pe langa ansamblul curtii boieresti Mavros-Cantacuzino, azi spital sau sanatoriu de glumeti. In afara de un turn situat la capatul proprietatii, o poza la poarta sau la zid, nu prea ai ce vedea:

Turnul care se vede chiar din sosea.

Ospiciu intrare

Tot zidul proprietatii. Nu are rost sa va plictisesc cu povestea, ca si eu am citit-o doar asa, cu ochiul stang. Si pe sub vreo 5 gene. Dar ideea e ca Mavros general grec s-a intalnit cu o Cantacuzino si s-au casatorit. Prin curtea ospiciului mai sunt si ruinele unei capele. Toti ii spun romano-catolica desi grecul si romanca pareau ortodocsi.

Primul obiectiv serios al zilei era biserica din satul Calinesti, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” la care pictase Parvu Mutu si ucenicii sai. Cand am vazut biserica in poze am ramas impresionat de cat de frumoasa poate fi 🙂

Biserica din Calinesti, construita intre 1636-1646.

E clar ca au rascolit curtea si toate oasele le-au pus intr-un singur loc. Nu am vazut o cruce veche, ceea ce mi se pare ciudat.

Aproape de intrarea in biserica este mormantul Elisabetei Cantacuzino care nu avea nici macar 1 an… dar unele site-uri o dau si ctitor 😉

Da, e o parte din stilul pictorului…

Nu am inceput sa o studiez, inca… e atat de alterata.

Ultima poza inainte de plecarea de la aceasta biserica, de unde am luat o multime de detalii si informatii noi chiar daca seculare 🙂

Merg inapoi cam un kilometru pana la intersectie si ma duc spre comuna Magureni, la biserica de acolo. Pana in alta intersectie vad o cruce veche. Din masina nu vezi multe si am observat ca si pe bicicleta trebuie sa mergi incet pentru a vedea totul.

Cruce in satul Novacesti

Dateaza din anul 1889 si nu cred ca e monument istoric. Important mi se pare ca sunt oameni care conserva astfel de obiective.

O privire spre departe 🙂

Continui, intru in Magureni dupa vreo 2 km si tot inainte pe sosea, pe langa case, spre centrul comunei.

Cruce la o intersectie in Magureni. Nu are litere si nici cifre, pe nicio parte.

Intr-o curte vad ruinele acestea si le asociez tot cu Cantacuzinii, caramida este de pe la 1700… Cine stie ce anexe sau case or fi fost si pe aici, la vreo 500 metri de biserica si la 700 m de la ruinele palatului/conacului spatarului Draghici Cantacuzino. Mi-am propus sa sar gardul la intoarcere daca aveam timp si nu am avut. Dar vin eu cu bicicleta intr-o tura mai lunga si ma duc atunci mai aproape, sa vad ce este.

Ajung si la biserica fix la finalul slujbei. La Calinesti am stat ceva, mai o poza, mai o rugaciune, nici sa deranjez oamenii cu aparatul… Am gasit destul de repede ce ma interesa dar acolo e frumos sa ramai, nu sa treci in fuga. Deci am mai stat pe acolo, pozand colturi, cotloane etc iar aici am ajuns la final.

Biserica „Sf. Treime” din Magureni, construita intre 1671-1674, monument istoric clasa A.

Pana aici lucrurile au mers bine, urma sa vorbesc cu preotul paroh Alexandru Schiopu, venit in anul 1993 la aceasta biserica, fiind adus de la o parohia romaneasca din Sofia. Pentru ca la Magureni vorbim de Draghici Cantacuzino, Pauna Cantacuzino, Parvu Cantacuzino, cei care au ridicat si… biserica schitului Lespezi din Posada 😉 Cunostinte vechi si direct interesat…

Ma uit prin biserica si mi-aduc aminte de enoriasii si de preotul de la biserica Sf. Nicolae tot din Floresti Prahova, cum insistau acum vreo doi ani sa nu fac nicio poza. Nu doar in interior ci nici pe afara. De cate ori imi aduc aminte, ma gandesc ca este un bun exemplu ca prostia si avaritia fac ravagii. Mi-au si zis de ce sa nu fac poze dar nu scriu pentru ca padure fara uscaturi nu exista.

Aici, la Magureni este un intreg tablou de Cantacuzini, cu zecile, deci e de pozat, de studiat, trebuie timp, aprobare ca biserica nu se tine deschisa ca vreau eu. Vazand multitudinea de informatii care ma interesau, am uitat cel mai important aspect, ce anume trebuia sa caut. Ma duc insa sa vorbesc cu parintele care era in altar. Dansul m-a intrebat ceva despre istoria lacasului, Draghici etc si a vazut ca sunt documentat. I-am explicat ce intentionez si foarte amabil m-a poftit in altar, sa pozez, sa ma uit. Mi-a aratat apoi o multime de chestii… episoade pe care nu le stiam. Dupa aceasta m-a lasat cu un ajutor de-al sau sa-mi aprinda luminile, sa stea pana pozez.

Ctitori, pisanie, biserica. Stiu ca multi spun ca am luat-o pe calea Bisericii dar cata vreme mie mi se pare in regula, nu vad ce e rau in asta. Insa este o bucurie nu doar sa-L descoperi pe Dumnezeu ci si lucrarile altora semanate prin biserici. Stiu ca e dificil pentru unii sa inteleaga si mai stiu inutilitatea explicatiilor cand unele lucruri se simt si atat! Nu are a face cu spalarea pe creier, mersul in genunchi, scrisul fara numar pe pomelnice sau ce ne mai sare in ochi ca mita a vietii in care ne complacem… ci cu ceva mult prea serios, de necuprins in cuvinte.

Lungul sir al ctitorilor

In aceasta zi am facut cateva sute de poze. La biserica aceasta am ajuns cu aparatul foto care imi arata ca acumulatorii sunt pe duca. Ma gandeam ca de cand tot semnaliza problema, voi face doar cateva poze. Cu toate acestea  am facut mai bine de 100 doar aici. Nu umbla nicio energie prin biserica, nu va speriati 🙂

Si pisania de deasupra aminteste de zidirea bisericii in timpul lui Antonie Voievod… cel care a ridicat si la manastirea Turnu o biserica, peste ruinele celei vechi a lui Vlad Tepes. Am fost si acolo pe jos din Ploiesti… fiind in Targsorul Vechi.

Detalii din catapeteasma. Exista si un proiect de restaurare a bisericii in general ce va demara curand.

Tot conversand diverse, am adus vorba si de Parvu Mutu cel care a fost canonizat oficial pe 6 august 2017 sub numele de Sf. Pafnutie. De altfel, in 1718, dupa moartea sotiei sale Tudora, Parvu Mutu se face calugar alaturi de fiul sau, la Manastirea Margineni. In 1731 moare si acest fiu iar Parvu, cunoscut drept monahul Pafnutie pe atunci, se retrage la schitul Robaia, un asezamant mai izolat si unde va muri peste 3 ani.

Mormantul sau nu se cunoaste. Insa, in urma sa au ramas o multime de biserici pictate, icoane pe lemn ce pot fi vazute la Muzeul Manastirii Sinaia. I se spunea Mutu pentru ca picta intr-o stare de rugaciune a mintii, a inimii si a trupului. Lucra o zi intreaga doar atent la ce facea. Seara manca. Iar daca era intrerupt in cursul zilei, nu mai lucra in acea zi. Omul acesta chiar pricepuse niste taine ale acestei lumi. Taine care azi sunt simple nimicuri, chestii ce starnesc ilaritate desi daca am putea vedea ca un film, evenimentele derulate de-a lungul sutelor de ani, fara alterarea realitatii acelor timpuri, altfel am aborda viitorul. Din pacate, asa ceva nu se poate deocamdata si mintea umana isi are limitele ei.

Icoana Sf. Pafnutie Parvu Mutu Zugravul

Am inteles ca in toate bisericile pictate de acesta se gaseste o astfel de icoana.

Uitasem de elementul principal pe care-l cautam insa, ajutorul preotului fara sa stie de gandul meu m-a dus exact acolo sa-l pozez. Nu l-as fi gasit pentru ca nu e chiar asa la vedere. Plus ca uitasem. Doar ca sunt zile in care culegi cu sacul si altele in care nu ramane nici praful pe degete.

Am plecat spre ruinele conacului lui Draghici Cantacuzino, aflat asa cum multi stiu, inconjurat de proprietati private. Povestea incepe cum initial un localnic s-a apropiat de ruine si a tot inaintat spre ele. Azi cu gardul, maine cu diverse ocupand terenul. Dupa el altii. Si uite asa, acea ruina, monument istoric este inconjurata de constructii, garduri si nu te poti apropia de acesta. Evident ca e ilegal, dar ce sa faci, sa le darami casele? Si asa sunt in pericol, ca le poate cadea o caramida in cap sau un intreg zid peste ei.

Acoperis lipit de zid

Mai spre toamna, cand cad frunzele, poate atunci sa mai vin pe aici, sa socializez, una-alta, ca sa ma apropii de zidurile acestea. Clar gandul ma duce la ce scria Nichita Stanescu… „daca timpul ar fi avut frunze, ce toamna!”

Trec pe langa primarie, pe langa bustul de mai jos, ocazie cu care ma si documentez un pic cine este:

A inventat un rucsac zburator si a spus ca el de meserie este roman. Evident s-a nascut in aceasta comuna.

Ma uit la ceas si era 12:25. Retinusem ca aveam tren inapoi la 13:13 si 15:51. Pe cel de 13 nici nu-mi propusesem sa-l prind pentru ca mi se paruse ca nu am timp sa cuprind totul. Asadar, vreo 45 de minute din centrul localitatii Magureni pana la gara din Floresti. Zic sa incerc sa prind trenul si merg la pas iute 🙂 Sunt cativa kilometri si mi se parea ca nu am cum sa ajung, era totusi cam departe. Culmea e ca am si ajuns si am mai si facut poze pe la gara. La ora 13 eram in gara, pe alocuri am mai si fugit 🙂

Ce transformare…

Mersul trenurilor in gara Floresti Prahova

Vine trenul particular, acelasi controlor, trenul aproape plin. Ma asez gandindu-ma cum le-am facut pe toate, cum s-au potrivit de bine. Ma uit pe telefon si vad un sms pe care nu-l auzisem fiind pe strada. Un repros al cuiva care refuza efectiv sa inteleaga vreun gest de-al meu. Orice as face il pune in oglinda, e altceva, nu intelege evidenta. Intotdeauna priveste din alt unghi, niciodata cel potrivit sau cel mai simplu. La inceput era oarecum amuzant, dupa aceea chestia aceasta mi-a scos multi peri albi 🙂 Pacea si prietenia se integreaza in atmosfera cand imi zice de expozitia cu regele Ferdinand de la castelul Peles, la care uitasem sa mai merg. Nici nu stabilisem o data anume ci ca trebuia mers. Doar ca uitasem.

Trenul ajungea la ora 14, expozitia se inchidea pe la ora 16, daca nu era lume multa ne incadram si prindeam deschis.

Deci ajung cu trenul… si pe aleile Pelesului ajungem la expozitie.

Aceasta expozitie, este organizata de Muzeul National Peles si se doreste a fi o reamintire a sacrificiilor facute pentru realizarea Marii Uniri din 1918. Aceasta institutie culturala are in plan tot felul de manifestari tematice, de constientizare a publicului. Orice actiune care aduce in atentia romanilor faptele inaintasilor, in acest vartej al nimicurilor de zi de zi, este binevenita.

O multime de exponate cu tot atatea povesti se gasesc in cadrul acestei expozitii, la care intrarea este libera. Se poate vizita de miercuri pana duminica intre orele 9:15-16:15.

Portret din 1910 cu regele Ferdinand I

Observam calaretii garzii regale pe aleea de la Pelisor

Ruperea barierelor de granita in august 1916 si intrarea pe pamantul romanesc al Transilvaniei.

Un extraordinar vas comemorativ din argint realizat in Suedia in anul 1919. Pe acesta sunt simbolurile provinciilor romanesti, numele copiilor si cuplului regal, numele si datele unor lupte ca Marasesti, Marasti etc.

Deci, merita sa ajungeti acolo, sa vedeti mantia regelui purtata cu ocazia incoronarii la Alba Iulia, in 1922 si multe altele.

Cand am iesit afara era ora 16 🙂 si ploua. Nu ploua chiar torential dar suficient sa te faca sa cauti adapost. Si mai bine decat la o cofetarie, unde? Cand s-a oprit ploaia putin, fuga la gara. Acolo constatam ca ziua nu se incheiase, si ne-am tot uitat cum ploua puternic si la trenul Orient Express. Cam asa a fost ziua de duminica 🙂 Evident discutand despre Parvu Mutu Zugravul si despre faptul ca mai trebuia mers pe la Buzau la schitul Berca. Fiind cam departe nu stiam cand vom sau voi ajunge. Cu schitul acesta tot am bodoganit intruna de vineri si pana duminica, fiindca la alte biserici mai aproape, pictate de Parvu Mutu, era mai lesne de ajuns. La aceasta, iti trebuie o zi intreaga.

Orient Express

Credeti ca s-a terminat? 🙂 Nu!

A doua zi, ieri, prietenul meu George Grigorescu imi trimite o multime de poze si de filmari facute duminica sau sambata… la schitul Berca. Nu vorbisem nimic cu el, de altfel, de mai mult de o saptamana nu ne mai auzisem. Tot ce imi trebuia era in ce imi trimisese el, inclusiv autoportretul lui Parvu Mutu. In afara de mine, nu stia nimeni ca sunt exact la pictorul acesta si ca imi puneam problema ajungerii la acel schit. Duminica dupa amiaza am mai zis si altei persoane. Na, ce face si „intamplarea” aceasta! 🙂

UPDATE, TOT AZI 🙂

Termin articolul de publicat pe la 10:20 a.m. si plec la dezbatere, intr-o sala. Stau ce stau, ascult, si dupa un timp ma uit pe pereti. Ce credeti? Undeva sus, erau pictati Draghici Cantacuzino, Pauna sotia sa si Parvu Cantacuzino :)) Habar nu aveam ca sunt acolo zugraviti. Va zic eu ca astia au avut o anume motivatie cand au ridicat schitul Lespezi din Posada…

Manastirea Namaiesti

Traseul acela auto(turistic) mai are multe pagini de descris. Azi, despre Manastirea Namaiesti.

Intrarea in manastire

Biserica manastirii

Prea mult tras de poveste strica uneori 🙂

Niste crini minunati pe care i-am prins infloriti

Langa manastire se afla un muzeu etnografic, unele vesminte fiind tesute chiar de catre mama lui George Toparceanu. Casa memoriala George Toparceanu se afla la mica distanta de manastire. Intrarea in muzeu este de 5 lei si vizitatorul este asigurat ca muzeul este unic in mare parte din Europa…

Pictura deasupra intrarii in biserica. Se fac 200 de ani in curand 🙂 „Fie-ti mila Stapana Fecioara de toti cei ce se inchina Sfintei Icoanei Tale… etc” si apare ceva curios la final 🙂 Este trecut numele lui Pana Costescu pe care-l regasim si in istoricul de pe panou, ca a ridicat in anul 1843 pronaosul din zid. S-or fi incurcat datele… nu o fi mai vazut nimeni ca scrie numele vornicului aici.

Tot afara, langa intrare, pe stanga, gasim o placa de mormant iar mormantul nu se mai cunoaste.

In biserica

Se vede cunoscuta icoana a Maicii Domnului, facatoare de minuni

Icoana a fost imbracata in aur si pietre semipretioase de catre Frank Timis.

Tabloul cu istoricul

„Aici la adapostulu furtunilor lumii repauza oasele schimnicei Pelaghia monahia…

„Melania monahia, Mariea preotului Porfirie, nascuta la 1774, moarta la 1854 febr.7. Din satul Cerbureni, jud. Argesul. Pusa de catre fiul sau Ioan Popu spre memorie si recunostinta”, placa din spatele crucii, de pe stanca.

Sunt tot felul de povesti reale prin jurul multor lacase de cult.

O multime de crini

Fantana amenajata

Prin spatele manastirii

Imprejurimile manastirii

Si prin apropiere un zid din bolovani si caramida

Urmeaza Campulungul.

Propunere de traseu turistic, prezente regale la Castelul Peles, castigatorul Marathonului 7500 si moment istoric-religios la Manastirea din Predeal

Imi spunea un domn pe Facebook, sa nu uit de o adresa pe care sa o trimit autoritatilor din judetul Dambovita. Era vorba de realizarea unui traseu turistic in Bucegi. Ideea este, in principal, ca turistul sa aiba o iesire rapida din creasta. Apoi, sa se conecteze astfel doua trasee turistice deja existente. Undeva intre refugiile Strunga si Batrana, cam in dreptul vechii stane din Valea Horoabelor, stana mutata azi mai departe, sa se desprinda din Drumul Granicerilor un traseu spre zona stanei. Langa stana este un drum de pamant lat si bun care te duce pana aproape de Cascada Doamnei, adica pana in traseul marcat cu triunghi rosu. Si aceasta este toata filozofia 🙂 Nu este nimic complicat, se va cobori rapid din creasta in caz de vreme nefavorabila (trasnete, etc.)

La Castelul Peles a venit pe 12.07, A.S.R. Principele Radu al Romaniei. Acesta si-a lansat propria carte despre castel. Pentru cine nu stie mare lucru despre castel, este o carte buna:

Cartea se numeste „Povestea Castelului Peles”

Sala de muzica a Castelului Peles

Stim si castigatorii din acest an ai Marathonului 7500 de pe Bucegi: Andrei Preda si Robert Hajnal:

Andrei Preda este cel din dreapta. Sursa: Facebook, Elena Perju.

Duminica dimineata, liturghia la Manastirea „Sf. Nicolae” din Predeal, va fi condusa de catre I.P.S. Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Acesta vine la Predeal pentru a sfinti inceperea lucrarilor de restaurare a picturii din biserica manastirii.

Mitropolitul a mai venit si anul trecut, cu alta ocazie. Iata cateva poze de atunci:

Aici, articolul de anul trecut:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2016/05/29/sfintirea-bisericii-vechi-a-manastirii-sf-nicolae-din-predeal-in-anotimpul-merilor-infloriti/

Portrete de sfinti dintr-o biserica parasita

O biserica veche si parasita, situata pe langa Ploiesti, in localitatea Puchenii Mosneni.

Aceasta biserica este monument istoric de clasa A. Din pacate, este in paragina totala.

A fost ridicata in anul 1818, fiind construita din caramida. Pictura, atat cat se mai vede, apartine pictorilor: Alecu Zugravu (1822) si Ion Anghel (1867). A avut hramul Sf. Nicolae.

dsc_6317

dsc_6318

dsc_6319

dsc_6320

dsc_6322

dsc_6323Superba in vechimea ei

dsc_6324Din ce vad, pare ca scrie Popa Petrache

dsc_6332Culori deosebite, peste timp

dsc_6337Oare o va mai reface cineva… vreodata?

Multumesc prietenului George Grigorescu… https://casaevv.wordpress.com/

Traseu cultural-istoric: Curtea de Arges

Curtea de Arges – una dintre fostele capitale ale Tarii Romanesti. Oras regal dupa cum il definesc Primaria… si locurile. Capitala voievodatului lui Seneslau dupa altii. Sursa unor confuzii majore si pentru cei care deschid ochii zi de zi in acel oras si pentru cei care nu au ajuns vreodata in respectiva localitate.

Ca sa ajungeti fara bataie de cap prea multa la Curtea de Arges, cel mai bine este sa luati un microbuz/autocar din Bucuresti (Autogara Militari). Costa 25 lei biletul. Noi am plecat cu o cursa de ora 9 si am ajuns la ora 11 in Curtea de Arges. Inapoi am folosit aceeasi firma CFL, si la ora 16 am plecat spre Bucuresti. In 5 ore prin fosta capitala ai ce vedea.

Stati linistiti, nu ma apuc sa citez de prin carti, pliante si sa par cum vor altii sa para si nu sunt. Adica intelectuali, cititi, care deja stiu orice detaliu cu mult dinainte de a ajunge la locul faptei. Scriu ce mi se pare interesant si postez istoricul pozat… pentru ca fiecare vede cum doreste 🙂

Intai, pentru ca autocarul ne-a lasat aproape de gara din Curtea de Arges, am admirat putin gara regala, odinioara plina de stralucire si aproape pustie si degradata in prezent. Doar 2 trenuri pleaca spre Bucuresti pe zi si tot la fel sosesc dinspre Bucuresti. Cladirea garii, monument istoric ce dateaza din anul 1880 are o arhitectura impresionanta. Dintre toate garile ridicate pe timpul regelui Carol I, aceasta mi se pare cea mai deosebita.

GARA REGALA DIN CURTEA DE ARGES:

DSCF1082

DSCF1089„Mersul Trenurilor” 😉

DSCF1093Paragina

Mai departe, la circa 15 minute, gasim Biserica Domneasca. Ei bine, nu semana cu ce stiam eu. De ce? Pentru ca toti (sau mare parte din noi!) cand spunem Biserica Domneasca ne gandim la Manastirea  Curtea de Arges, la biserica aceea cu turnuri spiralate. Vazand Biserica Domneasca mi-am dat seama ca sunt doua lucruri distincte.

BISERICA DOMNEASCA DIN CURTEA DE ARGES:

DSCF1110Biserica si intrarea in fosta curte domneasca. In stanga se vede turnul portii si la mijloc turnul clopotnitei.

Deci nu este biserica aceea ridicata de Neagoe Basarab, mesterul Manole…

Biserica din imagine a fost inceputa pe timpul lui Basarab I, intemeitorul primului stat romanesc.

DSCF1126O constructie langa turnul portii

DSCF1125Pe aceasta intrare, gasim 2 placi:

DSCF1128

DSCF1130

De aici, ne intoarcem la turnul clopotnitei si vedem ceva foarte ciudat:

DSCF1134Basarab I, asa cum il stiam din manualele de istorie nu mai era Basarab I 🙂 Brusc, in imaginea aceasta devenise Nicolae Alexandru, adica fiul lui Basarab I. Langa el este primul mitropolit al Tarii Romanesti, Iachint de la Vicina.

DSCF1136

DSCF1137Un istoric foarte bun

DSCF1154Turnul de poarta al Bisericii

DSCF1148

Trecem de turn asadar si intram in fosta curte domneasca:

DSCF1163Ruinele palatului ridicat in timpul lui Neagoe Basarab (1512-1521)

DSCF1279Ruinele palatului ridicat de Basarab I

Ne apropiem si intram in Biserica Domneasca:

DSCF1318

DSCF1303

DSCF1176

DSCF1172

DSCF1178

O inscriptie deosebit de valoroasa a fost descoperita in biserica in 1920:

DSCF1187

DSCF1186Aceasta este astfel conservata

DSCF1211Cum era si un ghid care explica, trageam si noi cu urechile cand si cand. In opinia lui, acesta era acel renumit Print Negru. Bineinteles ca nu l-am luat in seama. Ca peste tot, unii oamenii ce stau prea mult intr-un loc, simt nevoia sa altereze unele episoade istorice si sa strecoare ei parerile lor. Cel mai probabil este un sfant din categoria celor razboinici/militari, cum erau si altii in apropierea picturii.

In brosura cumparata am intalnit si alte aberatii: exista o scena pictata in care un cavaler fara cap ia binecuvantare de la Iisus. Niciun crestin sanatos nu ar crede asa ceva si nu am gasit chestia asta pe undeva prin carti religioase, de orice fel.

DSCF1215

DSCF1236Moartea lui Petru

DSCF1263Straturi de pictura, mai vechi, mai noi

DSCF1267

DSCF1195Mormantul sau piatra de mormant a unui domnitor… Nu se stie cine ar fi. La inceput se credea ca este Vladislav Vlaicu. Cel decedat avea diferite bijuterii, un inel care semana cu al Printului Negru din Anglia. Vedem si o cruce malteza de unde presupunerea unora ca poate a fost catolic… Deci, nu se stie cui a apartinut mormantul.

DSCF1253As avea o presupunere evident… dar presupunerile raman presupuneri.

Acum, mai departe, sa vedem cum arata in opinia celor care promoveaza asezamantul, voievodul Vladislav Vlaicu:

DSCF1239Acesta, alaturi de sotia sa, tin in mana biserica…

DSCF1270Il gasim zugravit si pe… „voievodul Nicolae Alexandru”, fiul lui Basarab I Intemeietorul. Daca luam cel mai elementar manual de istorie, de clasa a IV-a sa zicem, vom gasi ca personajul este Basarab I. In materialele promovate de muzeul municipal acesta este altcineva.

Mai mult de atat, ghidul venea cu o alta poveste… ca acest Nicolae Alexandru este zugravit astfel pe cand era catolic sau renunta la credinta sa catolica pentru ortodoxism. El trasese concluzia asta dupa analizarea picturii. Adica fraierului i se paruse ca voievodul, oricine ar fi el, ingenunchea in fata lui Iisus. Daca ne uitam rational, ca in primul rand trebuie sa fim rationali si nu condusi de tot felul de ganduri, voievodul nu ingenuncheaza, el sta cu piciorul stang pe ceva, probabil o treapta. Nu este pozitia unui om care renunta la credinta sa, care evident nu era buna 🙂

Atat Basarab cat si fiul sau, erau considerati schismatici, adica ortodocsi de catre regalitatea maghiara. Basarab era numit „schimaticul voievod”, Nicolae Alexandru „pastrase obiceiurile rele ale parintelui sau”.

In imagini nu sunt nici Nicolae Alexandru si nici Vladislav Vlaicu!

Continuam povestea alta data si nu aici…

La plecare zarim dupa clopotnita si niste pietre de mormant pe care insa nu mai scria nimic…

DSCF1314

DSCF1323Peste drum de biserica, statuia lui Basarab I. Clar, sculptorul s-a inspirat din pictura din Biserica Domneasca.

DSCF1307

DSCF1340La cumparaturi…

DSCF1342Primaria

DSCF1343Asa ar trebui si la Sinaia

MANASTIREA CURTEA DE ARGES

Distanta dintre Biserica Domneasca si Manastirea Curtea de Arges, (in care se afla biserica ridicata de Neagoe Basarab, palatul episcopal, palatul regal) este de circa 1,5 km. Se merge doar pe Bulevardul Basarabilor:

DSCF1366Ridicata intre 1515-1517, dar lucrarile au fost continuate si de alti domnitori: Radu de la Afumati, Matei Basarab…

Trebuie sa va spun din start ca aceasta biserica, pe care o vedeti, este una veche de putin peste 100 de ani. Ei bine, intr-o zi a venit arhitectul francez Andre Lecomte de Nouy si cumva i-a convins pe toti ca mai bine ridica o biserica noua, preluand toate detaliile celei vechi, decat sa restaureze biserica veche.

Nu gasiti aceeasi mentalitate si astazi? Cu siguranta este mai greu sa restaurezi ceva vechi si mai usor sa ridici ceva nou. Dar aici vorbim de istorie si identitate nu de magazinul de branzeturi sau de o unitate de cazare. Nu prea o sa gasiti mentiunea asta, ca noua nu ne place adevarul. Ne place minciuna istorica… am preluat-o din comunism si o ducem mai departe azi. O sa vedeti insa ca biserica nu are patina timpului…

DSCF1376Porumbei cu clopotei in ciocuri… la vant cica se misca… Nu batea vantul!

DSCF1383Cate o floare… reginelor si regilor Romaniei. Reginele cate un trandafir rosu, regii cate o garoafa rosie. Nu a fost ideea mea dar mi s-a parut un gest superb, plin de recunostinta si sensibilitate. Nu este un gest complicat dar nu oricine il poate face.

DSCF1406Evanghelia pictata de regina Elisabeta

DSCF1418

DSCF1424

DSCF1420

DSCF1431Regele Carol I

DSCF1437Regina Elisabeta sau Elisaveta cum este trecut pe mormant

DSCF1434Icoana Sf. Mc. Filofteia

DSCF1441

DSCF1446

DSCF1443In capela de mai sus se afla mormantul regelui Carol al II-lea

DSCF1451Apoi am mers la moastele sfintei mucenite Filofteia, aduse in tara in vremea lui Radu I. Initial au stat in Biserica Domneasca, apoi le-a adus Neagoe Basarab la manastire.

DSCF1473

DSCF1475

DSCF1453Prin curtea manastirii, intr-un spatiu special amenajat, cineva s-a gandit sa pastreze aceste urme. O initiativa de bun simt!

DSCF1463Manastirea este aranjata intr-un mod deosebit.

FANTANA MESTERULUI MANOLE

DSCF1494

DSCF1487

DSCF1490

VIITOAREA NECROPOLA REGALA:

DSCF1499

CRUCEA DE PIATRA CE AMINTESTE DE EPIDEMIA DE CIUMA:

DSCF1508

DSCF1505

DSCF1515Probabil a fost sosea pe aici

DSCF1516

RUINELE BISERICII SAN NICOARA:

DSCF1523

DSCF1536

Ar mai fi multe de spus, dar istoria se traieste la locul intamplarii ei. Acolo se simte cum trebuie. Imaginile sunt doar interfata, drumul catre urmele pastrate la Curtea de Arges.

Bucuresti… pasi, vizite, cautari

Intr-o zi cu soare prin Bucuresti. Mai degraba poze decat cuvinte:

1

2

3Pictura de acelasi autor… ca la Stancile Sf. Ana. Pictura veche!

4

5Patriarhia

6

7

8„Semilune”, de unde atatea…

9

10Catedrala

11

12

13

13b

14

Momente:

15

16

17

18

19

20Trecut in viitor