Traseu de mountain-bike: Busteni – Azuga – Valea Azugii – Valea Garcinului – Sacele – Timisul de Jos

Nu stiu cati km sunt si nici nu m-a interesat. Pana la urma poate masura oricine pe harta. Sa zicem pana in 50 km. Ideea era ca nu am mai fost demult intr-o deplasare pe bicicleta si am zis sa incep cu ceva usor.

Dupa traseu nu m-am durut niciun muschi pentru ca nu avea cum, la asemenea traseu scurt. In schimb, alegand o bicicleta cu sa ingusta, nu-mi dau seama cum de se fabrica asemenea sei 🙂 , nu prea am stat jos vreo 2 zile. Si stiam cat de importanta este saua dar na, am zis ca merge. Data viitoare fara o sa pentru grasi, nu mai merg 🙂

Acum, cand scriu traseul acesta, nu inseamna ca am facut traseul azi, ci saptamana trecuta. Intre timp, am mai facut inca un traseu prin Valea Doftanei, si il pregatesc pe un altul de peste 100 km. Da, pe Transfagarasan. Traseul se pliaza pe ce vreau sa fac, asa ca e prea ciudat sau complicat pentru multi 🙂 Stiu ei/ele 🙂 O zi este alocata parcurgerii Transfagarasanului, unde am de gand sa fac si un traseu turistic pana la Lacul Capra, apoi sa cobor si, undeva mai jos de Vidraru, sa facem un gratar, dupa care sa iesim in zona civilizata la o pensiune.

Deci, am plecat intr-o dupa-amiaza spre Sacele.

O luam prin Busteni-Azuga si intram pe Valea Azugii. Drumul forestier pana in saua care desparte judetele Prahova si Brasov, are cam 16 km. Pana la cabana Trifoiul, adica pe vreo 10 km de la intrarea in padure, au pus „talharii” 🙂 pietris pe drum. Si cam tot e numai piatra mare, asa ca e o „placere” sa mergi cu masina sau cu bicicleta. Gropile macar le ocoleai 🙂

Pana la urma, de acasa si pana in acea sa, de unde cobori spre Sacele, am facut… vreo 3 ore.

Intersectia cu Predealul, zona Susai, la stanga.

Pana in cabana Trifoiul, intalnisem si un tunel prabusit cu un istoric interesant.

Si au inceput sa se vada stancile muntelui Piatra Mare:

In primavara, priveam de pe stanca aceea spre Valea Azugii, acum a fost invers.

Un popas la limita intre judete… sa mancam branza, rosii, cascaval si dulciuri 🙂

Trasee spre cabana militara Rentea, triunghiul, si pe banda rosie poti iesi in zona Cheia. Mai demult, acum vreo 8 ani, am facut 7 ore din Predeal pe banda rosie pana aproape de Cheia.

Nu cred ca a scris vreodata ceva pe ele. Care cum a trecut pe aici, a scris el cu marker-ul timpii si directiile.

Ca informare, nu va ganditi cel putin pentru un timp, sa mergeti cu masina pana la Sacele. Imediat dupa Saua ce desparte bazinul Azugii de al Garcinului, s-a montat o bariera seriosa. Nu ai cum sa treci de ea.

Mai este una inchisa, mult mai jos, la niste vile, ca masura de protectie impotriva cartierului de rromi de mai jos si inca una la ocolul silvic. Deci, pana la cartierul romulan sunt trei bariere, din care doar aceea de la ocolul silvic era deschisa.

Nu ratam ocazia sa mai facem si poze.

Desi era numai coborare, mai ma opream si pentru cate o poza, doua.

La un moment dat, prietenul de excursie si de liceu, vede o cavitate in munte, apropii… si pare o pestera cam mare:

Intrarea pare inalta cat un copac 🙂 Va trebui sa merg pe acolo, pe viitor.

Aici era o stana parasita… departe era municipiul Sacele

Prin zona civilizata nu prea am mai facut poze. Pe malul Garcinului ne-am oprit sa vedem vreo 150 de tineri rromi, negri toti de la soare si cred ca nu numai, cum sareau si se balaceau in apa.

Cateva poze si de prin Sacele:

O troita interesanta. Aici ma intorceam spre ea, ca trecusem dar o vazusem cu coada ochiului…

Crucea nu spunea cine stie ce. Insa langa ea vad un fel de statuie sparta…

Langa perete se vad doua bucati, cel mai probabil alcatuiau capul statuii.

Inscriptia

Am intrebat si pe altii, sa vedem ce a reprezentat.

O oprire la o biserica romaneasca:

Ne-am oprit sa mancam inghetata pe o banca si priveam la o biserica maghiara:

Acestea fiind zise, ne-am urcat pe biciclete si am plecat spre Timisul de Jos, la gara. Fiind foarte cald, am pus capat excursiei pe biciclete si ne-am oprit la o bere Tuborg… ca nu e de ici-colea sa faci asta… la casa unde au stat prizonieri, o parte din aviatorii americani capturati in cel De-Al Doilea Razboi Mondial.

Excursia a durat vreo 6 ore.

Anunțuri

Prin valea celui rau… cand inca nu dadusem peste el :)

Un fel de a spune…

Cu un prieten am efectuat acum un timp, o excursie neasteptata, surprinzatoare si frumoasa, prin locuri pe unde nu as fi ajuns pentru ca nu as fi inteles motivatia. Stiti, in orice facem trebuie sa existe o motivatie, un impuls.

Pe undeva printre cele de doua Timisuri, de Sus si de Jos, in masivul Piatra Mare, este o vale considerata a celui rau.

Vremea la Busteni se anunta frumoasa, desi se anuntase ploaie.

Un buncar gasit in timp ce incercam in mod repetat si nereusit, sa traversam apa Timisului destul de mare…

Pe la Monumentul Honvezilor am ajuns si am inceput sa parcurgem bazinul hidrografic al vaii cu pricina.

Sunt niste pante pe acolo, de iti taie rasuflarea 🙂 Tot urcam si degeaba, benzinaria Petrom si o cladire din Timisul de Sus, a fostului Seminar, le tot vedeam… din ora in ora :))

Pentru o poza ca aceasta, buna de cuprins intr-o carte cu istoria locurilor, merita totusi. Cu toate ca nu acesta era obiectivul, s-a intamplat sa gasesc o pozitie buna.

Traseul s-a mai imblanzit dupa o vreme si am inceput sa vedem chestii frumoase:

Sa-i zicem „Rugaciune”

Postavarul

Zapada din iarna ce a fost si… care tot mai vine din cand in cand pe crestele muntilor.

Ajungem in capatul vaii, la un funicular de exploatare…

Nu stiu cum l-au adus pana in acest loc 🙂

Cam pe acolo iese valea, la niste case, cu vreo 500 m inainte de benzinaria Petrom.

Apropie bine aparatul, deosebeste si musuroaiele de furnici, care sunt negre care rosii :))

„A mierlit-o”…

Vorbim de o mierla pe care, George, in marea lui omenie, a ingropat-o repede.

L-au mai cautat si altii 🙂 Oricum, este un pic ciudat prin salbaticia aceea sa vezi urme de trecere umana.

Sunt si cascade interesante… Aici intrasem in firul vaii si coboram. Pe deasupra trece cablul funicularului.

Si iesim pe aici:

Paragina…

Pe acolo se vede ceva tipenie de om…

Cam atat…. 🙂

De la Predeal la Busteni peste muntele Diham

Pe 31.12.2016 plecand norii de pe cerul Vaii Prahovei si Bucegilor, am vazut ca Zapada isi facuse imparatie pe muntele Diham. Acest munte este un fel de bariera naturala intre Transilvania si Muntenia. In el se opresc cele mai puternice vanturi, motiv pentru care, atunci cand ninge, viscoleste si noaptea este ger, padurile de pe acolo devin tablouri pictate in albul cel mai pur. Este ceva ce trebuie trait… o splendoare! 🙂

Dimineata, pe 01.01.2017, ma uit din nou si ma gandesc ca pentru a surprinde cat mai bine albul imparatesc si sa nu ne intoarcem tot pe acelasi drum, ar fi bine sa mergem in Predeal cu trenul si sa ne intoarcem pe jos, peste respectivul munte. Pana cadem de acord, si din cauza unor neconcordante, eu mai mereu am dreptate 😉 dar altii vor sa fie ca ei… si cand se conving ca e mai bine cum zic, e deja prea tarziu… prin urmare am pierdut trenul. Mai aveam unul peste vreo ora. Cu masina cine stie cand am fi ajuns, vazusem si ca o ambulanta si o masina de descarcerare se duceau spre Azuga asa ca… hai sa stam la slujba la biserica. La Biserica Domneasca din Busteni am stat pana la urmatorul tren.

Vine trenul plin de oameni, o parte au o coborat la Busteni, apoi mai multi la Azuga… si la Predeal nu mai reuseam sa coboram de atata lume 🙂 Predealul, a fost in perioada acestor sarbatori cea mai cautata statiune de pe Valea Prahovei… peste 10.000 de oameni sarbatorind Revelionul la partia Clabucet. Statiunea are zapada din plin pe partii, copacii sunt incarcati de zapada, cine a ales Predealul pentru a petrece sfarsitul de an, a facut alegerea perfecta.

Tin pe aceasta cale sa felicit un prieten, un tanar devotat orasului, care si-a sacrificat timpul si a pus mereu pe altii mai presus de sine si de ai lui, pentru implicarea sa in dezvoltarea turismului predelean. Un om modest, serios, responsabil, care permanent cauta solutii pentru a face ceva pentru orasul sau. Bravo, Catalin!  Catalin, este directorul Centrului National de Informare si Promovare Turistica din Predeal. Pe 31.12, pe la orele 18, el inca era la acel centru pentru a fi de folos turistilor ce cautau vreo informatie turistica. In acelasi timp, pregatea niste taloane pentru o tombola ce se desfasura prin unitatile turistice, urmand ca seara sa mearga la partia Clabucet pentru alte activitati. Pentru mine, acest tanar este un exemplu de cum trebuie facut turismul in fiecare oras.

Predealul fiind plin de oameni si masini, initial am zis sa urmam un traseu turistic care pleaca de la piata si ajunge prin padure la Valea Rasnoavei, langa fosta cabana Fraga si de acolo sa urmam direct drumul spre muntele Diham. Dar noaptea trecuta, mancarea etc, nu se potrivea si am urmat „sanatos” soseaua 🙂 La 11:30 plecam din Busteni, coboram in Predeal peste vreo 12 minute, dupa care am iesit in centru.

Trecem pe langa noul hotel Carmen, amenajat la superlativ, una dintre unitatile turistice de renume ale Predealului, ce are un frumos istoric, regasit si in cartea „100 de pasi in timp…”. De fapt, si cartea „Predealul, prin ochii tai…” are un capitol referitor la acest hotel: „Intalnirea cu Carmen; cu hotelul Carmen”… pentru ca aceste carti scot din trecut ceea ce nu se mai stie.

Urmam DN 73A Predeal-Rasnov, trecem de cimitirul eroilor, unitatea militara, sanatoriul de nevroze, vile, paduri inghetate…

dscf7843Peste ei s-a ridicat Romania Mare.

dscf7847

dscf7848Pe Valea Rasnoavei

dscf7850

dscf7852Departe, releul de pe muntele Costila

dscf7854

dscf7855Pe la ora 13 paraseam soseaua si intram pe drumul ce urca prin padurile Dihamului.

dscf7857Drumul era curatat foarte bine.

dscf7859In prima poienita ni se infatiseaza Bucegii nordici in splendoarea lor. Ceva mai incolo se vedeau Piatra Craiului si un colt din Fagarasi.

dscf7865

dscf7867Coltul Fagarasilor mi-a amintit de excursia din 2016 la chilia parintelui Arsenie Boca, cu un alt tanar exemplu pentru societatea noastra, Madalin Focsa de la Centrul National de Informare si Promovare Turistica din Breaza (Prahova). In multe locuri din tara aceasta, avem oameni capabili, ramane o enigma genetica despre cum ajung opusurile acestora in tot felul de functii 🙂

dscf7863Stanca aflata nu departe de fosta cabana Belvedere, cabana demolata in totalitate.

dscf7868

dscf7869Pe acolo trebuia sa ajungem.

dscf7871In departare zona Zarnestiului… pe acolo este si rezervatia de ursi.

dscf7872Pe langa cabana Steaua (Forban). Ne-am intalnit pe acest traseu cu cateva sute de turisti.

dscf7874Sorcova

dscf7876

dscf7879„Fratele” Bucsoiu – cum ii zice Razvan, prietenul de alergari montane 🙂

dscf7881„Privind” cu aparatul peste Muchia Cheii-Posatavaru, vedem statii de telegondole, telescaune si sediul Salvamont.

dscf7884Piatra Craiului

dscf7886

dscf7887

dscf7893Cabana Steaua, Postavarul la stanga si Piatra Mare la dreapta

dscf7894Si acolo era de mers, in masivul Piatra Mare. Am fi surprins Predealul in haine albe… dar pentru asta trebuie plecat cu trenul de ora 6, ca sa faci poze bune si sa ai pozele in spate. Jumatate de an, am urmarit un astfel de moment, pentru poza de pe spatele cartii cu Predealul. Anul trecut pe 1.01.2016 eram pe acel munte…

dscf7898La urmatoarea excursie prin astfel de locuri, am sa plec de dimineata, cu doua termosuri, unul de ceai si altul de cafea, prajituri si un scaun pliant. Am vazut unul folosit la pescuit. Dar bine, nu singur, ca nu e fain singur, adica eu nu am cum sa ma bucur singur de peisaje. Altii pot, mie nu mi-a iesit niciodata. Un peisaj superb face nota discordanta cu un singur personaj. Adica nu poate fi o bucurie a unuia. Eu ma vad pe scaun alaturi de altii ca mine, sporovaind, facand poze, privind in toate directiile si cand ne saturam iar mai departe… iar pus scaunele 🙂 Trebuie sa cumpar 2-3 scaune…

dscf7899Muntele Bucsoiu

dscf7901Crampei de rai

dscf7904Hop si eu, sa iau putin din magia locului 😉

dscf7915

dscf7920Crucea de pe Caraiman

dscf7923Pereche in haine de iarna

dscf7924

dscf7925Ii inteleg pe astia cu snowmobile 🙂

dscf7927Un alt loc de asezat scaunul 🙂

dscf7933

dscf7935Cabana Diham Phoenix, pe un picior de plai

dscf7936

dscf7938

dscf7944Batrana stana pe care o pozez an de an, de mai multe ori, in diferite perioade. De aici, incepe coborarea spre Busteni, spre cabana Gura Diham.

dscf7952Rulotistii au venit sa petreaca Anul Nou in vechile locuri unde stau si primavara, pe Valea Cerbului. Imi place ca sunt consecventi.

dscf7954Pe la ora 15 eram prin Valea Cerbului admirand si saniile localnicilor trase de cai. Pe la ora 16 ajungeam acasa. Cu siguranta cine merge azi pe acolo, are parte de aceleasi peisaje… pentru ca ziua de ieri seamana perfect cu cea de azi 🙂

Ministerul Mediului despre Planul de Management al Bucegilor, Vipera Berus in zona Cascadei Tamina, Toamna si ploaie in peisaje

Cum bine spunea cineva de pe la noi, Bucegii au devenit o marfa si multi incearca sa-si ia o felie cat mai mare. Acum care este mai puternic si mai gurmand va si reusi. Eu cred ca aproape mai toti…

Stim ca Planul de Management al Parcului Natural nu a fost supus real dezbaterii publice, adica autoritatea de resort s-a adresat doar unora care activeaza prin Bucegi. De fapt, nici acestia nu au fost toti consultati… cum ar fi: Primaria Predeal, asociatiile care gestioneaza fauna in anumite zone din Parc si altii.

In special, a lipsit consultarea cu societatea civila, cu oamenii care merg pe munte, cei peste un milion de turisti. Se intelege ca Administratia Parcului, subordonata Romsilva, nu are cum sa vada cu ochi buni, activitatea asociatiilor cinegetice care nu apartin de Romsilva dar gestioneaza fauna in baza unor contracte incheiate cu Ministerul Mediului. Aceste asociatii au tendinta de a inmulti fauna si de a combate braconajul, pentru a se ocupa de fauna doar ei. Tot aceste asociatii platesc Ministerului o suma mare de bani, anual, pentru a gestiona fondul cinegetic… dar nu au voie sa vaneze peste tot, conform zonarii Parcului. Deci ei platesc si pentru gestionarea unor suprafete mari unde niciodata nu vor face vanatoare, selectie si asa mai departe. Platesc pentru ca asa este fondul organizat prin lege de ani de zile.

Aspectul cinegetic nu am auzit sa fie pus pe masa la dezbaterea cu institutiile ce actioneaza in Busteni. Ca acestia cu asociatiile nu au fost invitati.

In Bucegi, fiecare aspect si actiune trebuie tratata distinct si integrata apoi intr-o directie generala. Acest lucru nu se intampla. Unii nu vor oi pe Platoul Bucegilor, altii vor. Sunt turisti nemultumiti, sunt ciobani nemultumiti. Ba ca au caini multi pe langa turmele de oi, ba ca tot vine ursul pe la stana si nimeni nu face nimic. Mai e si treaba cu oile care manate de ciobani iresponsabili ajung in habitatele caprelor negre. Eu am tot zis ca nu sunt sanatosi. Dar stai si te intrebi… oare daca se faceau acele insamantari de pajisti cu banii ce vin de la APIA anual, daca se reabilitau terenuri degradate, mai intrau astia cu oile peste tot? Nu stiu, poate da, poate nu! Cert este ca nimeni nu s-a preocupat de pajistile din Bucegi, nu a bagat un leu in ele, doar le-a exploatat.

Referitor la Planul de Management m-am adresat Ministerului Mediului. Ca radem, glumim, ne mai vaitam dar blogul acesta este citit pe unde nu te astepti. Pentru ca nu se minte pe aici si nu se da liber la a spune fiecare toate nebuniile si prostiile. Nu se ofera titluri pompoase articolelor care sa induca astfel oamenii in eroare. Nu sunt „executii mediatice” cu ce face unul si altul. Mi se pare ca este o chestie normala ce fac si ca acest blog este necesar pe la noi… ca sa vedem realitate si din alte puncte de vedere. Evident ca mai bat si eu campii cu sa le dam niste suturi alora care critica reabilitarea refugiului din Saua Strunga 🙂

In adresa de mai jos, veti observa ce raspunde Ministerul Mediului:

adresa-mm

Sa credeti in primul rand ca isteria cu „s-a depus planul, nu mai e timp, nu se mai poate face nimic”, este tot o tehnica de manipulare prin care s-a dorit ca lumea sa se resemneze. Nu conteaza ca ai dreptate sau nu, totul este sa stai in banca ta.

Oricum, eu m-am incadrat in acel termen limita si am depus completarile la Plan… dar observati la punctele 1 si 2 ca Planul nu s-a depus inca.

DE ASEMENEA,

la punctul 3 rasuflati linistiti. Ma refer la cei care le pasa de Bucegi si nu posteaza doar poze ca sa-i vada prietenii pe unde se plimba si ce mari cunoscatori de munti sunt. Cand Planul va sosi la Minister, va fi pus in dezbatere publica pe site-ul lor, pe bune, nu ca pe la noi. Daca nu v-ati resemnat, vizitati zilnic site-ul. Daca v-ati resemnat, mai este o sansa 🙂

La punctul 4… aici am intins putin coarda. Pentru ca… o sa va spun si dvs. ce cred. Eu cred ca… si incerc sa fiu putin voalat… in Bucegi sunt oameni cu mari interese, cu multa putere de influenta si astia pot schimba Planul cand doresc. Bine, nu schimbari majore dar aproape neobservabile pentru 99%.

Bine, orice modificare este ilegala, cum spune si Ministerul. Dar ce mai conteaza daca sti cum sa o faci in asa fel incat sa nu se prinda nimeni…

Ideea este ca de prin Minister, ca mai cunosc si eu pe cate cineva pe acolo, razbat dese nemultumiri fata de acest Plan. Pentru ca multi cetateni au reclamat acolo si nu numai, faptul ca acest Plan este partinitor, nu au fost consultati si etc. Ceea ce a creat mari batai de cap unor functionari. Sunt zeci si zeci de sesizari depuse nu doar la Minister ci si la alte autoritati. Acestea din urma cer explicatii Ministerului fiind de competenta in special a celor care reprezinta Mediul. Politia intreaba daca s-a respectat legea, de la Secretariatul Guvernului nu stiu ce, ministrul etc. Cand atatia oameni fac atmosfera, fiecare isi ia masuri de precautie, cauta sa-si faca treaba, ca nu stii cine te ia la intrebari.

Inainte de orice, este o gafa a directorului Parcului aceasta lipsa de comunicare cu publicul. Daca era intelept si bine intentionat, punea totul in online, fratilor acesta este Planul, asta vrea fiecare autoritate, asteptam sa vedem ce ziceti. Si era simplu de tot! Nu avea bataie de cap nici el si nici volum de munca aceia din Minister. Eu am observat ca nu stie sa dialogheze, sa comunice cu oamenii, sa-i uneasca in jurul unei idei de interes comun. Nici nu-i lasa pe cei din jurul lui sa-l ajute. Si sa stiti ca Administratia Parcului chiar are niste oameni deosebiti, specialisti in diverse domenii, dar daca unul le stie pe toate si a propune inseamna a-ti bate cuie in talpa, nu mai zice nimeni nimic.

In primul rand, Administratia Parcului trebuia sa aiba un om pregatit in relatia cu publicul, care sa stie ce sa spuna si care astfel sa dea un aer de legitimitate tuturor actiunilor. Faptul ca in interviuri apare doar seful Parcului, si acesta cand si cand, face ca oamenii sa nu mai creada in cei care administreaza Parcul Natural. Li se pare ca institutia nu exista. Mai ales ca in mediul virtual unde informatia circula foarte rapid, ei nu exista… sau daca exista posteaza poze cu chefuri sau peisaje, ceea ce ii descalifica fara ca ei macar sa constientizeze. Drumul spre normalitate, protectia mediului, turism si dezvoltare durabila arata insa altfel. Ce se intampla in Bucegi este cu totul alt film!

Acum cu vipera din masivul Piatra Mare. Un pasionat de munte din Brasov, dl. Radu Neda, a pozat vipera in zona traseului spre Cascada Tamina, cred ca in week-endul ce a trecut.

Pozele cu aceasta vipera berus neagra-neagra 🙂 ca sunt diverse variatii coloristice la viperele berus, le-a postat pe Facebook.

Prin Bucegi si Baiului am vazut vipere, iata ca e logic sa fie si prin Piatra Mare.

radu-neda-langa-cascada-tamina

radu-neda-2Sursa: Facebook, contul d-lui Radu Neda

Si inchei cu toamna aceasta mohorata pe care nu o putem admira ca in alti ani din cauza ploilor. O toamna cu multa umezeala la munte si cu strat alb pe cele mai inalte varfuri.

dscf6171

dscf6176

dscf6178Ce imi place peisajul acesta 🙂 Il pozez in orice anotimp, de cate ori am ocazia 🙂

dscf6191

dscf6203Un mar specific zonei de munte, pierdut printre copaci din aceia, mai salbatici.

Traseul turistic: Timisul de Jos – Dambul Morii – Drumul Familiar – Cabana Piatra Mare – Vf. Piatra Mare – Stana Pietricica – Cascadele si Canionul Tamina – Timisul de Sus – Cotul Donului – Predeal

Cu vremea aceasta imprevizibila nu mai poti sa faci planuri serioase de munte. La risc nu poti sa mergi si trebuie sa iei dupa tine tot felul de accesorii. De luni de zile asteptam o zi cat de cat senina pentru a merge pe muntele Piatra Mare. In sfarsit, am gasit una si am pornit. Inainte studiasem toate site-urile posibile cu rubrici meteo. Nu mai zic de cate ori m-am trezit in dimineti sa vad vremea…

Aveam nevoie de o poza din Piatra Mare. De una simgura 🙂 De aceea am fost in Piatra Mare, pentru o poza 🙂 asteptata de luni bune. Fiind vorba de o asemenea „nebunie”, cat si de vreme, care se putea schimba oricand, asa cum tot vedem, nu avea rost sa merg cu cineva.

In trenul de 6 dimineata la Busteni… m-am suit eu cu mine si cu rucsacul mic 🙂

6:51 cobor in halta Timisul de Jos, 7:22 trecusem de fosta cabana Dambul Morii si intram in padure. Mie imi trebuia o poza, dar nu aveam cum sa fac doar una la un traseu atat de lung. Poza care imi trebuia nu o postez, o veti vedea curand.

DSCF8570Pe la Dambul Morii

DSCF8575La bariera

DSCF8577Urmam traseul marcat cu banda rosie, cunoscut drept Drumul Familiar, destul de cunoscut… am mers de mic pe aici… si mare am alergat la Semimaratonul din Piatra Mare, de cateva ori.

DSCF8578La intrarea in traseu acest panou. Adica doar persoane autorizate in domeniul silvic au voie sa mearga pe un traseu turistic… hai ca-i buna!

DSCF8579Poftim! Circulati, va rog! Asa arata traseul turistic. Cizmele de cauciuc te fac autorizat… sigur la asta se refereau in panou 😉 Niste magari! Vreo 500 de metri se merge in echilibristica pe margini.

DSCF8581Intersectia cu traseul pe la Prapastia Ursului

DSCF8582Mai aveam o ora pana la cabana.

DSCF8584In poiana in care ne intersectam cu traseul ce merge pe la Pestera de Gheata.

DSCF8591Cabana Piatra Mare si traseul meu care continua pe unde am desenat sageata rosie.

Priviri spre zona Brasovului:

DSCF8589

DSCF8593

DSCF8598Dar si spre Valea Garcinului ce ajunge in Sacele. Drumul ce-l vedeti vine din Valea Azugii.

DSCF8604Trec de cabana, urmez marcajul banda rosie alternativ cu altele si vad stanca asta. Zic sa ma uit un pic si prin zona ce domina cabana:

DSCF8606

DSCF8610

DSCF8611Cabana, apoi in stanga ruinele fostei cabane care a ars, si platoul aferent noii cabane.

DSCF8615

DSCF8616Din nou la traseul turistic, pornind spre Varful Piatra Mare

DSCF8623La golul alpin

DSCF8627

DSCF8639Acum spre Stana Pietricica, in zare Predealul

Daca pe la ora 9 fara un pic, eram la cabana, la Stana eram pe la ora 10.

DSCF8683Popas la stana, niste telefoane, poze si coborare spre Tamina. Nu am intalnit pe nimeni 🙂 Eram prea matinal.

DSCF8700Lasand in spate stana

DSCF8702Abia acolo unde este sageata rosie era stabilit un alt popas. Ca sa ma tin de plan, ca ziua era lunga si nu puteam sta doar in drumetie. Cu sageata este semnalizat un magazin din Timisul de Sus, cred ca este singurul din localitate.

Cobor padurea unde toti zic ca e plina de ursi, vad intr-adevar „urme” destul de multe, dar ca de obicei, nu intalnesc nimic pe aceasta portiune de traseu. N-or umbla si animalele acestea doar pe acolo 😉 Trec si de cantonul/vila de la intersectia drumului forestier cu poteca turistica si ajung tot pe traseu, la vechiul panou de la Tamina.

DSCF8706Asa cum se stie, de la panou o poteca merge la dreapta si coboara la albia paraului. Se ajunge la intrarea in canion sau chei, cum doriti sa-i spuneti. Ambele sunt corecte. Poteca din stanga panoului te scoate la iesirea din canion. De regula, nu se coboara, se urca de catre cei care ies din chei.

Cobor la dreapta :

DSCF8708Un gand trimis de aici, catre cineva care stie intelesurile unui astfel de loc. Avem noi o vorba…

DSCF8710Incep sa urc pe langa apa

DSCF8713

DSCF8715Intrarea in canion

DSCF8717Daca nu aveti picioarele lungi, va cam udati la picioare

DSCF8726Cascada mare si scarile de acces

DSCF8718

DSCF8728

DSCF8729

DSCF8734

DSCF8735Superb

DSCF8752Predealul si Bucegii vazuti de pe belvederea de deasupra Canionului de la Tamina.

DSCF8756

DSCF8766Si monumentul poetului erou Mihai Saulescu, aflat la iesirea din Predeal, pe langa care aveam sa ajung peste vreo 2 ore.

DSCF8777Iesirea la DN 1, in Timisul de Sus

DSCF8778

Am trecut pe la magazin pentru un suc si niste dulciuri, apoi sunt vreo 2 km pana la motelul Cotul Donului. Ceva mai incolo de motel este traseul ce urca la Predeal, marcat cu triunghi galben:

DSCF8786

DSCF8792La Monument am ajuns in 15-20 de minute de la respectivul motel

DSCF8793Ultima poza a traseului dar nu si a zilei. Pe la 13 eram la Predeal, pe la 14 mergeam cu trenul la Brasov, la un interesant obiectiv pentru o descoperire care deschide o pagina nou in istoria Predealului si a Vaii Prahovei.

Ziua a fost asadar lunga, ca am mers destul si prin Brasov…

86 de minute: Semimaratonul din muntele Piatra Mare

Semimaratonul din Piatra Mare s-a numit in acest an Concursul Green Flow.

De cand nu am mai fost la o alergare prin munti!!! Cred ca din luna august a anului trecut…

Uite asa, m-am hotarat sa mai pun o medalie pe perete 🙂 🙂 Eram si racit… iar atunci cand sunt racit, trebuie sa merg mult prin natura sa imi treaca, adica, dupa vreo 6 ore de mers, imi trece. Stiu ca unii nu cred, dar eu asa scap de raceala.

Bun, si am auzit de concurs. Cum trebuia sa ajung la Brasov sa iau o imprimanta pentru serviciu, mi-am zis ca nu ar fi rau daca 2-3 ore le „pierd” la acest concurs. Imi iau niste haine de alergare in rucsac si pe aici ti-e drumul… adica in statie de bus,  ca trebuia sa treaca o cursa Targoviste-Brasov a firmei Mondotrans.  Mie imi place sa merg cu ei pentru ca sunt seriosi, masinile sunt curate.

La 8:30 autobuzul soseste, ii dau 7 lei soferului pentru un bilet pana la Dambul Morii (Timisul de Jos).  Pe la 9 si ceva ajung la linia de start, la organizatori. Trec sa ma inscriu si incep sa completez o fisa. Imi asum raspunderea :), trec grupa de sange, telefon, etc, si ajung la o alta rubrica, pe cine sa sune organizatorii in caz de accident. Asta da, dilema!!! Nu m-am gandit niciodata la asa ceva. Cateva minute ma gandesc… pe cine? Grea problema!!! Si l-am trecut pe Radu UnBolovan, doar suntem frati 🙂

Am dat fisa si am plecat la cativa prieteni, numai bine ca vine dupa mine un domn, ca nu mi-am trecut nr. de concurs pe fisa…trec si nr. 21.

Imi spune Alex Itu, ca el vrea sa vina sub o ora si 26 de minute. Adica sa parcurga traseul Dambul Morii – cabana Piatra Mare (marcaj banda galbena) – intoarcere la Dambul Morii (pe marcaj banda rosie) in mai putin de 1h si 26 min. Eu am inteles ca este timpul pe care vrea sa-l faca pana la cabana. Asa ca l-am mai intrebat o data si m-a lamurit. Toata bucla aceasta voia sa o parcurga sub acel timp.

Stiam traseul de concurs, stiam ca nu mai alergasem de mult si eu mi-am zis ca este totusi bine daca ajung in timpul spus de el macar pana la cabana. Pare neverosimil sa pleci de la baza muntelui de circa 1800 m, ajungi pe sus si cobori intr-o ora si ceva 🙂

7Pe acolo trebuia ajuns

La ora 10 se da startul. Alerg asa, ca la plimbare, ma uit la padure, la concurenti, imi spun: „macar sa ies si eu in primii 10”.  Nu participau nici Razvan si nici Iulica, deci nu avea cine sa stea cu gura pe mine… eu fug de gura lor 🙂 🙂 Pana la Canionul 7 Scari, pe care noi l-am ocolit prin dreapta, eram al 14-lea alergator.  Sipoaia ii zice la drumul pana la Canion.  Dupa care incepe urcusul, sfantul urcus, locul unde se face diferenta. Urc non-stop, constient ca la coborare unii fug mult mai repede decat mine, eu la vale sunt mai atent, ma menajez prea mult, cum zice Razvan 🙂  Nu am reusit sa ma distantez pe urcusul solicitant prea mult de doi concurenti si acestia m-au depasit pe coborare. Dupa 56 de minute de la start, ieseam in golul alpin, aproape de cabana Piatra Mare, pe locul 6.

Dupa inca 30 minute, treceam linia de start, deci eu am facut 1h si 26 de minute, timpul pe care prietenul Alex Itu tinea sa-l doboare. Acest timp l-a obtinut el, anul trecut.  Pe primul loc a venit Nusu, cu un timp de 1:13 minute si pe locul 2, Alex Itu, cu 1:14 minute.

4Alex si sotia lui. El mereu dupa ce trece linia de sosire, se intoarce dupa ea si revin amandoi. Foarte faina chestia asta 🙂

5

Ne-am luat medaliile, apoi cu Alex, sotia lui, si inca un prieten, am plecat la Brasov. Peste 2 ore eram in trenul de intoarcere si priveam la muntele Piatra Mare. Cine ar fi ghicit ca in urma cu doar cateva ore alergam pe culmile acelea? Suuper!!!

Prima medalie la un concurs  in care organizatorii sunt unguri, iar snurul medaliei este alb-verde, doua culori de pe steagul vecinilor. Sa vedem ce loc ii gasesc 🙂 Nu ma deranjeaza, organizarea a fost buna, totul a fost in regula.

1Admiratie cand vezi astfel de concurenti

2

3Echipa de la Marathon 7500: Gica Blajiu si Tilea Pepi

6A fost prezent si Salvamontul

8

9Concurentii tot soseau…

10Am iesit in primii 10, m-am tinut destul de aproape de cei mai buni, si ce este mai important… acum, de dimineata, am constatat ca nu mai imi curge nasul, am lasat raceala pe potecile din Piatra Mare 🙂

86 de minute, locul 8. Recordul a fost stabilit in 2013 de unul dintre campionii nationali, Adi Bostan, adica 70 de minute.

Poze pe traseu nu am facut, pentru ca am uitat aparatul in rucsac si rucsacul la Alex in masina 🙂 Nici febra musculara nu am, chiar imi trebuia o astfel de alergare. Am dormit 8-9 ore si acum dimineata sunt parca renascut 😉

Traseul turistic: Predeal – Cabana Susai – Partia Cocosul – Partia Clabucet – Predeal

Nu pleci nicaieri cu gandul ca vedem noi acolo ce si cum…

De Sf. Stefan, o zi care imi aduce aminte de o lupta cu gheata si zapada tare, ma feresc de trasee lungi, cu grad ridicat de pericol. A merge din Busteni la Predeal, adica la 14 km, si a urca pana la cabana Susai, mi se pare foarte lejer.

Plecam, ajungem in Predeal.

Intai poze de prezentare a statiunii, care are o multime de hoteluri, vile, pensiuni, cum nu vezi in alta parte in Valea Prahovei…in schimb, la  capitolul cai de acces, strazi asfaltate, drumuri bune, este jale mare…

1Muntele Bucsoiu vazut din Predeal

2Fosta vila Banta a OJT-ului…s-au distrus o multime de lucruri bune facute in perioada comunista

3Statia meteorologica Predeal. Aici am fost prima oara in clasa a VII-a, cu profesorul de geografie. Pana in clasa VIII-a am fost pe toate traseele turistice din jurul Predealului, de cateva ori, cu acest profesor. Ieseam cand la Timisul de Sus, cand in Predeal, in Rasnov sau Azuga

4

5Un trofeu impozant, cum nu am vazut decat la Muzeul Cinegetic din Posada

6Pensiunea Ancora

7Mi-au placut denumirea, spiritul original, barcile

8Casa veche, in stil montan, scoasa la vanzare

9Predealul ramane orasul contrastelor… Ca exemplu, hotel de 5 stele si langa el un gard din lemn de acum 20 de ani 🙂

10„Dansul porumbeilor”

11Casa unde venea la schi…ghiciti cine? 🙂 Va spun aproape de final, sa fiti atenti 😉

12Si, din strada in strada, am ajuns si la hotelul Belvedere

13Multe vile de vanzare, am crezut ca numai in Sinaia si Busteni se intampla acest lucru…

14Stiti cum arata aceasta imagine de langa cabana Cioplea, in memoria mea? Mult mai frumos…iar un fel de microbuz ca o buburuza, vopsit in alb si albastru, ne adusese aici demult…erau alte timpuri

15Cabana Cioplea

16Trambulina veche din Predeal, de cand nu o mai admirasem…s-a dus, cum s-a dus si partia de bob de la Sinaia

17Partia de la Cioplea…cred ca nici nu mai este partie, nici nu mai coboara cineva pe aici…in departare se vede Timisul de Sus

18Cabana vazuta integral

19O privire de la cabana spre masivul Piatra Mare

20Original, ce mai 🙂

21Zona linistita, aer, arata bine, alea-alea :))

22Masina de munte, arata perfect

23Postavarul…povestindu-le prietenilor o excursie pe la baza muntelui, i-am convins sa mergem si pe acolo la o data viitoare

24Catelus cu parul cret, ce ai fugit de la cotet

25Aducea cu??? Mie mi s-a parut ca seamana cu un domn din Busteni. L-am strigat asa… „Ma’… tu esti? Gandind ca are vreun rol in Transformers si noi nu stim…” El: „Da’ cine?! Eu sunt, zi mai bine, stii ce ingroapa pisica?” Eu: „Nu stiu, nu am fost curios!”…

26El: „Stai ca ma uit eu!” 😉

Bine, eu nu am mai stat sa efectueze descoperirea, chiar dragut catelul 🙂 Pardon de ironie!

27Aici am intrat in padure. Vreo 10 minute am mers pe drum. Interesant, asta era bine asfaltat 🙂

28Am plusat si am zis ca avem timp sa mergem pana pe Piatra Mare 🙂 La gluma. Un prieten a spus: „Ajungem taman la timp cand ies ursii”. Am dedus ca-i era teama, asa ca l-am intrebat: „Si asta inseamna ca este de rau?” 🙂 Cand am vazut cum se uita la mine, m-a bufnit rasul 🙂 🙂

29O alta bancuta din vremuri apuse

30In sfarsit am parasit drumul si am luat-o de-a binelea prin padure…frumos, nu?

31

32

33

34O poveste intr-o poza. V-ati gandit la asta? Cu sageata galbena-o frunza de frag, triunghiurile rosii arata cojile unui con de brad desfacut de o veverita, triunghiul rosu de pe zapada semnalizeaza o samanta de brad. Sagetile verzi indica puieti mici de molid, iar cele rosii, de brad. Pe acest covor de muschi, permanent umed, se vor naste alti puieti…

35

36Viata isi face loc

37Am intersectat din nou drumul. Marcajul pana la cabana Susai este banda rosie

38Aici am ajuns la o intersectie. Inainte, pe marcaj cruce albastra, ajungeam in 30 minute la cabana Susai, in stanga ieseam in Valea Azugii pe drum, iar in dreapta drumul urca spre cabana Susai. Noi, tot inainte…

39Drumul spre Azuga si indicatorul nostru

40Indicatoare mai vechi, important era traseul cu cruce albastra pe care am decis sa ne intoarcem

41Adica sa ne intoarcem pe acolo…

42Un alt indicator putin mai sus, observati doua marcaje ce duc la Susai

43Si am ajuns si aproape de cabana Susai. Ne-am uitat noi, dar nu aveau nici sigla, emblema, denumire, ceva acolo…nu scria nimic, parea, asa, o locatie si atat.

44Cabana frumoasa la exterior, gardul vai de el…asa are gard Nae Contes la stana din muntii Baiului.

45Cabana aceasta mereu mi s-a parut amplasata rau, la rascruce de vanturi. Sufla vantul, atmosfera de iarna, frig…pustiu.

46Pe langa drum, o alta cabana in constructie

47

48

49Cand a fost sa plecam, unul dintre noi a ramas pe la cabana. Aici m-am intors dupa el, ca se luasera cainii in haita…doar o petarda si au disparut rapid. Deci, daca te vad singur, este cam riscant…

50

51

52

53

54

55

56

57

58De acolo am venit

59Pe partia Cocosul…marcajul urca, noi am ales sa coboram spre baza partiei, asa ne facusem noi calculele.

60Predealul vazut de pe partia Cocosul

61Pe undeva pe aici sau pe la Cioplea, de fapt, schia si Corneliu Zelea Codreanu

62Doar cu saniile, cu schiurile era greu…cand o fi mai multa zapada

63

64Ai partii, ai unitati de cazare, servicii pentru oricine si nu esti in stare sa repari drumul de acces. Uitati-va aici: se intalnesc asfaltul, pietrisul marunt si piatra cubica. Unde mergi in Sinaia sau Busteni, asfaltul catre domeniul schiabil este impecabil… Primarul acesta, care este acum in Predeal, o fi facut ceva de cand a fost ales? Ii trimit o intrebare, mai bine, dupa sarbatori…

65O pensiune superba. Observati cum are grija proprietarul de balustrade…da ma’, dar de masinile turistilor cine are grija, sa nu dea cu ele printr-o mie de gropi pana la pensiune?!

66

67🙂

68

69

70La acest hotel a fost ultima oprire, dupa care ne-am intors acasa. Abia la ora 16 eram pe la casele noastre, o ora am stat numai in coloana…ce nebunie, aici si prietenii iubitori de soferie, masini, mi-au dat dreptate. „Trenul este sfant!” Stai linistit, dormi, privesti, el te duce la destinatie si te costa si mai putin…