Peisaje pe langa apa Prahovei

Intr-o zi cu soare, am facut niste poze pe langa albia Prahovei. Intr-o alta zi dar cu ploaie, am facut poze tot pe langa Prahova. Zone diferite!

Cred ca eram cu gandul la excursia din vara: de la Comarnic pana la punctul de varsare al Prahovei.

Prahova pe la Predeal:

Un firicel cam mic de apa dar iata cate aluviuni aduce…

Pietris transportat in aceasta primavara

Si o planta depigmentata

Tablou din radacini spalate

Prahova pe la Posada:

Nici doi metri latime

Un metru grosime de aluviuni depuse doar in aceasta primavara. Deci, la o anumita perioada, Prahova vine mare-mare…

 

Reclame

Pe urmele istoriei, in Tinutul Mocanilor: Din Sacele la Predeal prin Pasul Predelus

Dupa vreo doua tentative, a treia oara s-a dovedit cu noroc si am dovedit si traseul acesta 🙂 Undeva pe la inceputul lunii mai, am facut acest traseu propus de ceva vreme, pentru a reconstitui niste fapte din trecut si a vedea totodata si niste peisaje.

Tinutul Mocanilor e clar zona Sacele, centru spiritual romanesc transilvanean cu implicatii deosebite de-a lungul secolelor in vietile multor localitati din fostul stat Tara Romaneasca. Mocanii saceleni isi purtau turmele pana in Dobrogea si chiar si azi sunt pomeniti pe acolo drept ctitori de biserici. Dar, daca stai sa citesti si istoricul multor manastiri, biserici, din Valea Prahovei, Doftanei, Teleajenului, ai sa constati ca printre ctitori sunt… si saceleni. Mocani!

Cred ca acest traseu nu mi se lega pentru ca… nu aveam cu mine un fiu de mocan. L-am gasit in persoana saceleanului Iulian, un prieten mai vechi, de altfel…

La traseul cu punct de plecare Barajul Sacele si trecere prin Vf. Vaida-Pasul Predelus-Vf. Paltinu-Lacul Gavan mai facusem referire pe aici. Prin aprilie am fost cu George pe la manastirile Cheia-Zamfira-Suzana cat si pe niste culmi tot pe acolo si mai studiasem traseul. Parea destul de mare 🙂

Vorbesc cu Iulica si stabilim sa ajung cu trenul pe la 7 in Darste si cu un autobuz sa merg pana in Sacele… iar de acolo sa prindem altceva de 8 pana in localitatea Bradet… care tot de Sacele tine.

Municipiul Sacele ca sa fie bine inteles de toata lumea 🙂 a rezultat prin comasarea a vreo 7 sate. Deci sunt puzderie de biserici, de la ortodoxe la ce vreti voi, iar intinderea municipiului… e mare-mare 🙂 Parca erau vreo 30 de biserici…

De stabilit s-a stabilit, numai ca obosit fiind dupa o saptamana agitata, ora de somn a fost ca de obicei in acele zile, din nou la 1 noaptea. Asa ca, la 5 dimineata nu a avut cine sa se mai trezeasca. Si asa s-a dus trenul de 6 si m-am trezit pe la 7:40 convins ca e deja un 9-10. Vad Sms-ul lui Iulian cu pe unde sunt… unde sa fiu, ce sa-i spun?!

Dupa deliberari si scuze, refaceri si propuneri, tot mergem. Iau trenul de 9, ajung la 10, vine autobuzul si cobor in Sacele la o statie prestabilita. Mai departe, ne ducea un prieten, adica pana la baraj. Dupa ce cobor, o iau in alta directie, pentru ca vazusem un monument superb 🙂

Monumentul eroilor saceleni cazuti in Primul Razboi Mondial

Admiram buzdugane, sceptre, casti si lauri… cand suna Iulica. Daca nu mai soseam! :)) Il vad venind de undeva dinspre o biserica, unde trebuia sa fi ajuns si eu de ceva timp.

Plecam!

Ajungem la baraj, coboram din masina si… cu chiu, cu vai, intram in sfarsit in traseu, in padure, la ora 11. Ziua se anunta perfecta in prima parte si ploi-ploicele in a doua parte.

Nu dupa mult timp vad ceva ce stationa in poteca. Ia uite un sarpe, zic!

Avea cam 30-40 cm

O naparca. Aflu azi pe net ca nu e sarpe ci soparla fara picioare. Mai aflasem si altadata dar uitasem. Peste vreo 2 ani daca o mai vad, tot sarpe ii zic :))

Continuam si ne apropiem de iesirea din padure:

Pe aici am fost si cu George

Pe Vf. din dreapta de tot urma sa ajungem dupa ore bune.

Cam de unde veneam, zona barajului.

Fara raspuns

Mai vedeam si cate un marcaj din cand in cand, banda albastra, iar la acest stalp ne-am lamurit ce este cu el.

Vf. Vaida in stanga, Vf. Paltinu departe in dreapta

Vf. Vaida

Borna de pe varf

Paduri nesfarsite, nici nu ai zice ca sta cineva pe acolo si, totusi…

Casuta din poveste

Noi continuam printre povesti cu mocani, zise de Iulian…

Admiram floricele si viitoare fructe de afin… cucii cantau de zor prin copaci.

Zona aceasta din muntii Grohotisului este salbatica, cand si cand mai pasuneaza pe aici animale domestice… in rest, am vazut o multime de urme de lupi.

In drept cu Pasul Predelus

Coborare spre Pas

Pe aici treceau cei din Transilvania in Tara Romaneasca si invers.

Incepem urcusul spre Vf. Paltinu, pe langa tot felul de suprafete arse. Fara niciun dubiu pe aici trasnestul e la el acasa.

Pana in Pasul Predelus sunt 15 km si am facut peste 3 ore.

Povestea continua 🙂 Pana la varf mai este…

Si ca tot vorbeam de trasnet, in spate tocmai incepuse spectacolul…

Mai multe ploi in desfasurare spre Valea Doftanei. Vantul nu le impingea spre noi.

Inainte vremea era buna 🙂

Foarte, foarte subtiri

Barajul si manastirea Bradet

De la varf analizand de unde venim. Din Pas si pana la Vf. am facut vreo ora si jumatate cu pauze.

Inspre Bucegi un peisaj de vis, un amestec de ploaie, nori si raze.

O ploaie peste Cheile Rasnovului, vremea insa tinea cu noi si nu mai aveam mult pana in zona impadurita.

Niste stropi de ploaie ne ating usor…

Iar soare

Vedeam pana la mari distante… Bucegii in continuare sub imperiul razelor.

A trebuit sa lasam poezia si fotografia si sa dam mai repede din picioare pentru ca stropii devenisera cam mari. Ne-am pus pelerinele preventiv si uite asa am ajuns la Lacul Gavan.

Lacul Gavan, adica o balta urata.

Trecem si de refugiul Retevoiu unde erau niste tineri… continuam pe marcajul triunghi rosu pana in Valea Azugii. Ploaia serioasa inca se lasa asteptata.

Stevie

In Valea Azugii. Am facut dreapta pe drumul spre cabana Susai si Predeal. De aici, intr-o ora eram in cartierul Cioplea… unde evident a inceput o ploaie serioasa. Na, ca nu am scapat :))

Am ajuns si la gara… iar la interval de 15 minute, un tren pleca in directia mea spre Busteni, si un tren in directia lui Iulica spre Darste.

Traseul, asa ca si concluzie, e lung tare. O avea el vreo 35-37 de km dar are tot ce vrei. Nu prea gasesti oameni pe el. E fain sa-l alergi ca antrenament si sa zaci apoi vreo 2 zile. Apa daca nu ai in rucsac, e cam trist. Este un izvor pe langa refugiul Retevoiu. Daca mergi in liniste si mai stai pe acolo si cu cortul, ai sanse mari sa vezi cam orice animal salbatic. Linistea e totala. Un traseu chiar fain…

Iarna in valea Pelesului

Cateva peisaje de iarna culese astazi din preajma vaii Pelesului:

Traseu turistic la : Naeni – Grotele din Epoca Pietrei – Satul Dacic si Tabara de Sculptura – Biserica Dintr-o Piatra – Mormintele Tracice – Chilia lui Ambrosie – Naeni

Naeni, jud. Buzau. O aruncatura de bat din Mizil, jud. Prahova.

Pentru unii sunt simple obiective, altii nu au auzit de ele si cativa le si cunosc mai in detaliu. Eu sunt din a patra categorie, am auzit, citit, nu am ajuns 🙂

Cumva, am ajuns in comuna Naeni. Pana acolo, traversezi zone intregi de vita de vie, peisaje, o splendoare. In perioada aceasta este chiar bine de efectuat pe acolo o excursie.

Initial, iar am vrut sa aman si sa merg cu bicicleta. Iulica imi zicea de Sacele-Vama Buzaului intoarcere nu stiu pe unde, suma dadea 120 km. Eu cad speriat pe spate. Vine Matrix cu Sacele-Cheia-Ploiesti, eu zic de stanga-dreapta de la drum sa intram pe la diferite obiective, lui nu-i prea surade ideea si ramane totul in asteptare. Propun un traseu pe la Provita-Filipesti, un 40 km mai umani dar cica nu e fain, ca nu stiu ce tot am eu cu zona aceea. Asa ca…

Pana la urma ajung sambata in Mizil:

Nici nu ai crede ca asemenea biserica este in Mizil. Ma duc eu repede sa intreb de cand e biserica. „Din 2006”. Ma gandesc, unde oare o fi biserica veche, ca trebuie sa fie si o biserica mai veche.

Este la vreo 5-10 minute distanta de cealalta.

Deci e de pe la 1857

Nu inainte de a pleca din Mizil, imi atrage atentia bustul lui Adrian Paunescu.

Pana in comuna Naeni, opriri dese pentru poze, discutii cu unii cetateni:

Se vede si Biserica Dintr-o Piatra.

La intrare in Naeni, reprezentarea Sf. Gheorghe

Ajung in centrul comunei si gasesc acest ajutor util pentru viitorii turisti prin aceasta zona.

Tot in centru, langa Caminul Cultural sunt si aceste indicatoare. Acum daca tot am fost si scriu, sa-mi dau si cu parerea. Aici este bine sa lasi masina, prin zona centrului comunei daca vrei sa ajungi la toate obiectivele de pe panou. Nici cu bicicleta nu ai ce face. Spre chilia lui Ambrosie nu ai cum ajunge cu bicicleta decat daca te doare ceva. Masina se lasa aici in centru si te pregatesti pentru un traseu pe jos, de cateva ore. Dupa mine este cea mai buna varianta pentru a realiza intregul circuit.

Asadar de aici traseul decurge pe jos, nu inainte de a observa si alte indicatoare tot in centru:

Evident ca e drum asfaltat pana la biserica.

Se urca din centrul comunei pe sosea, se dau cateva curbe si vine o intersectie: inainte e drum de pamant, soseaua se duce la dreapta. Tot aici sunt si cateva indicatoare si imi dau seama ca este o idee buna sa lasi masina in Naeni. Intersectia e cam la 1 km distanta de centrul comunei.

Alte indicatoare… dar mai bine considerati-le pe toate orientative si nu va agatati de nr. kilometrilor. La indicatoarele din Naeni, cele din piatra prinse pe panou, vedeti ca este aceeasi distanta spre biserica si morminte. Pe acestea de mai sus deja intre ele distanta s-a facut de 1 km 🙂 desi sunt in apropiere toate.

Parerea mea este ca din centrul Naeni si pana la biserica sunt 2 km. De aici inca 2 km pana la chilie.

In loc de sosea, se alege drumul de pamant care tot urca. Pe sosea, la fel, urci, dar treci si prin doua mici sate: Fantanele si Varf. Biserica este in satul Varf.

Urcand spre grotele din epoca pietrei, depasind un izvor amenajat.

Biserica in dreapta cum se urca

De prin ierburi mai „rasar” cruci de piatra.

Un alt sat izolat, bagat intr-o vagauna, posibil Fintesti.

Mure

Mai sus de o mica stana cu capre si vaci se afla un izvor transformat in adapatoare de animale. Unde au oamenii acces, este imprejmuit. Apa umple mai multe bazine de unde beau animalele.

Iar in creasta, o cruce veche infrunta timpul si domina imprejurimile:

Cum citisem de luni bune despre ce este prin zona aceasta, am facut legatura cu peisajul si mi-am dat seama ca grotele din epoca pietrei sunt pe aproape. De fapt sunt chiar foarte aproape, in stanga acestei cruci.

Am intrat pe aici putin… te intrebi cum aratau oamenii pe atunci si cate altele.

Grotele nu sunt semnalizate dar daca te documentezi, ajungi la ele.

Din nou la aceasta cruce. Se vede un drum, el vine dinspre biserica. Insa pe drum ratezi anumite obiective, asa ca e mai bine sa abordezi traseul in ordinea pozitiei obiectivelor situate pe aceeasi creasta cu biserica.

Nu se mai cunoaste nimic scris. De la cruce, un pic mai sus si esti in creasta dealului Colarea. Dincolo de creasta e Satul Dacic si Tabara de Sculptura. Se vad ambele la o distanta de circa 500 de m.

Satul Dacic

Drumul spre acest sat-proiect era inchis cu o bariera din lemn, cred ca sa nu intre turmele de prin zona. Nici nu am inteles care e faza cu acest „sat”. Initial am crezut ca e vreun „proiect european”, se toarna vreun film specific. Deocamdata nu am simtit nevoia sa ma informez ce presupune chestia aceasta… dar, daca mai vin pe aici, trebuie sa o fac. Deja, chestiile trase mult de urechi, cu dacii acestia… nu ma intereseaza.

Tabara de sculptura de la Naeni. De la panou, cum te uiti in stanga spre vale, vezi Satul Dacic. Cine stie, data viitoare iese Decebal pe prispa.

Inspiratia Punctului de Informare Turistica

Un alt fel de mormant

Tot felul de sculpturi ce merita sa le privesti.

O ultima imagine inainte de a urca inapoi in creasta. Undeva in zare, se vede comuna Tisau din jud. Buzau.

Din creasta, biserica incepe sa se vada din ce in ce mai aproape 🙂 Ea a fost ridicata de un intreprinzator din zona, care administra si cariera de calcar alb din vecinatate.

Cariera

In apropiere de zidul ce imprejmuieste biserica se afla acest panou. Sunt 3 locuri de veci sapate in stanca, unul semnalizat si in apropiere si celelalte putin mai sus.

Primul mormant. Ce era prin el a fost luat si dus la muzeu.

Cred ca a aruncat cineva ceva in el.

Intr-un astfel de mormant a fost descoperita si o sabie akinakes.

Zidul bisericii

Spre Chilia lui Ambrosie. Ambrosie a fost un pustnic local de acum circa 50-70 de ani, are o intreaga poveste pe tot felul de site-uri. Important este ca a locuit intr-o grota sapata de alti pustnici. El a largit-o si compartimentat-o.

Exista un indicator de la o curba a soselei, imediat ce cobori de la biserica, spre acest obiectiv. Mai departe tine de fiecare cum stie sa se orienteze. Chilia nu se vede din preajma bisericii, fiind orientata spre Est si ascunsa de dealuri si padurea de pini.

In apropierea soselei

Se trece pe langa aceasta cruce si incepe un prim urcus.

Urmand linia de creasta

Daca abordezi creasta se vad si acele lacuri, de care unii scriu ca sunt, altii ca nu sunt.

La baza peretelui unde se afla chilia.

Cand ajungi la baza, similitudinile cu Canaraua Fetei sunt impresionante.

O cruce in amintirea pustnicului

Se urca pe doua scari metalice bine ancorate.

In perete din fata este chilia

Peisaje

Cruce in satul Varf

Posibil sa fie biserica din Vispesti sau Breaza (de Buzau).

Intrarea in satul Fantanele cum mergi spre biserica… sau iesirea daca vii dinspre ea.

Biserica din Naeni si apropierea de centrul comunei, mai erau cateva curbe.

Aici am intalnit un sculptor local si din vorba in vorba mi-a si aratat ce lucreaza… cat si preturile:

Preturile erau intre 150 si 250 lei. Lucreaza in calcar alba, cu urme de fosile, luat din cariera. Numele lui este Adrian Nicolae, tel. 0763151367.

In cateva ore, se poate parcurge acest traseu cu atatea obiective. Grotele, satul dacic, tabara de sculptura, mormintele, biserica sunt in zona dealului Colarea, aproape integral sub scutul legii. Chilia este in dealul Istrita unde si acolo este aceeasi poveste.

Case vechi, peisaje, focul de tabara de la Poiana Secuilor

Fiind atatea evenimente in Valea Prahovei, nu stii unde sa mergi mai intai 🙂

Casa veche la Comarnic

In Podul lui Neag

Privind peste Comarnic spre Campina

Biserica Sf. Nicolae – Comarnic, cartier Vatra Satului

Casa veche de mai bine de 100 de ani, casa traditionala munteneasca

Cei trecuti pe cruce, au ridicat intr-un cartier mai multe astfel de cruci

Casa veche

Inca o casa veche… inchisa, in paragina. Am vazut si case vechi restaurate.

Aici e la Poiana Secuilor, sambata seara. Pozele cu casele si peisajele sunt din alte zile…

Au fost 2 concerte… unul tinut de un tip de-al locului, in sensul ca toata vara a incantat turistii ajunsi aici. Il cheama Titus. Al doilea concert a fost al lui Adrian Sarmasan. Pe la ora 20 a inceput si s-a terminat aproape la ora 23. Cei doi au si niste CD-uri cu piesele lor, ce se pot cumpara de la cabana.

S-a cantat frumos, publicul dansa si canta alaturi de interpreti. Faina treaba cu aceste concerte la chitara in mijlocul naturii. Astia aveau tot felul de cantece faine, dar nu ma intrebati care, ca nu am retinut decat versuri si unele refrene, preocupat de ironii si de glume proaste… cu o ureche ascultam muzica si cu alta ce vorbeam la masa noastra.

Cum era ceva, hop si eu sa dau cu bata in balta. Ca la mare inota un prieten si cand se uita la un moment dat, vede in jurul lui numai femei frumoase fara sutiene si eu ca e evident ca nu putea iesi din apa… Ca acela care este cabanier la Poiana Secuilor a plecat din public sa scrie o reclamatie impotriva celor de la releul de pe Postavaru, ca aia au ascultat concerte de la el toata vara si nu au platit nimic… mai sa fiu crezut :)) Numai glume si idei proaste, ba sa fi pus spray in foc inainte de a-l aprinde, ba niste scanduri din gard sa mai arda focul… ba radeam sa incurajez copiii care fugeau pe acolo si-si necajeau parintii 🙂

Pana a venit o vulpe…

Ii faceam eu o poza mai buna dar s-au napustit mesenii spre ea si o fugareau de colo-colo, pentru poze, sa se mire…

Inspirati, am luat cu noi si niste geci, ca deja la munte e toamna. Dupa 15 august a venit un val de frig si gata, s-a dus vara, nu s-a mai incalzit decat ziua. Seara si dimineata e toamna.

Masina o lasasem mai sus, la cabana Trei Brazi, ca sa venim fain pe jos, prin noapte si sa evitam totodata si gropile pana la Poiana Secuilor. Pana am plecat, pana am ajuns acasa, pana am mancat ceva… s-a facut foarte tarziu. Prin urmare, cum aveam niste pauze la somn, am dormit bustean pana la ora 9 dimineata. Motiv pentru care am ratat excursia la Gherghita, fost targ medieval de mare importanta. S-au dus altii, eu am ramas cu rasul si somnul 🙂

Macar mi-am amintit de o melodie cu o luna in cascade. Asta pentru ca nu mi s-a parut faina.

Dar nu a fost o problema, ca mereu am ce face…

Mai multe localitati: Comarnic, Campina, Breaza si un pic din Plaiul Talei

Pe pariu, ca pe acolo a venit armata maghiara in 1330 🙂

Asa ca am pozat albia raului Prahova si tot felul de prostii, oase, lemne… care ar alcatui un articol separat daca nu as avea atatea, mai urgente de postat.

Prin bazinul Pelesului si pe Jepi

Acum mai multe zile…

Prin leurda de la Poiana Stanei Regale

Poiana Stanei Regale… un molid frumos la marginea poienii, fagi ce stau sa inverzeasca…

Urcand prin firul unei mici vai

Iesire spre golul alpin

Peisaje… In vreo 20 ani pe aici va fi numai padure.

Busteni mai jos si Predeal mai departe

Monumentul Eroilor

Nori de ploaie

Un alt „Sfinx”

Complexul de la Piatra Arsa

Pe Jepii Mari, unde cineva a taiat de anul trecut niste copaci ce obturau vizibilitatea. Aici este un punct de belvedere. Si copacii astia mai trebuie taiati din unele locuri 😉

Peisaje