Peisaje din preajma Gondolei Carp si tururile ghidate de la Casino Sinaia

Poezie in muntii Sinaiei 🙂

Printre tufisuri de rododendron pare ca trece una dintre cele mai pitoresti instalatii de transport pe cablu din tara, nu doar din Bucegi: Gondola Carp.

Predealul cu rosu, Sacele cu verde si, cel mai probabil, cu visiniu… Tarlungeni.

Gondola circula si „la peisaj” 🙂 adica, ofera posibilitatea turistului sa admire peisajul la o viteza mai mica.

Tocmai Muzeul Cinegetic din Posada, un alt obiectiv care nu trebuie ratat daca veniti spre Valea Prahovei.

Si fiind deja vacanta, cei de la Casino Sinaia au venit in intampinarea turistilor cu vizite ghidate.

„În perioada 14-18 Iunie 2017, vă așteptăm cu bucurie să descoperiți istoria Casino-ului Sinaia după următorul program: miercuri-duminică, orele 10:00-18:00: TUR 1-10:20; TUR 2-11:20; TUR 3-12:20; TUR 4-13:20; TUR 5-14:20; TUR 6-15:20; TUR 7-16:20; TUR 8-17:00.”

PREȚURI BILETE:

Tur complet  (PALIERUL PRINCIPAL CASINO și PALIERUL SECUNDAR GALERIA REGALĂ)

  • 15 Lei/persoană = adulți;
  • 10 Lei/persoană = copii cu vârsta de până la 15 ani, elevi, studenți, pensionari și persoane cu dizabilităţi;
  • 30 Lei – FAMILY CARD 1 = 2 adulți cu 1 copil (7-15 ani);
  • 40 Lei – FAMILY CARD 2 = 2 adulți cu 2 copii (7-15 ani);
  • Copiii cu vârsta până la 6 ani beneficiază de acces gratuit

Tur parțial  (GALERIA REGALĂ)

  • 5 Lei/persoană = adulți;
  • 3 Lei/persoană = copii cu vârsta de până la 15 ani, elevi, studenți, pensionari și persoane cu dizabilități;
  • Copiii cu vârsta până la 6 ani beneficiază de acces gratuit.”

Sursa: http://www.casino-sinaia.ro/ro/

Ca ploua sau nu ploua, de la Sinaia la Predeal, mereu gasesti ceva de facut, vizitat!

Din natura pentru oameni: Minunea conurilor rosii de molid

Parcul Natural Bucegi, acest colt de rai intins pe vreo 300 kmp, nu este doar ceea ce se vede la o prima vedere… o arie protejata si atat! Are ceva pentru fiecare, noi momente, noi ipostaze care, de fapt, sunt lectii mai vechi scrise mereu in alt mod. Nou dar totul foarte vechi.

As face, daca as avea timp, un sondaj printre cei care merg pe munte. Pentru a afla de ce merg. Cred ca nu am afla ceva nemaiauzit dar ne-am da seama ca in spate sta o chemare, o magie, ceva inexplicabil… ca o intoarcere la origini de care mintea si propria persoana par oarecum straine, in sensul ca nu avem cuvinte pentru a descrie cum trebuie ce simtim… ca un imbold genetic de parca acolo trebuie sa fii, evident fara a sti prea bine sa explici.

Dar, gata cu filozofia 🙂 Important este sa ne regasim cat mai multi in tot ceea ce inseamna Muntele.

Am facut duminica o excursie de 12 ore pe Bucegi, o sa revin ulterior cu imagini. In articolul de azi, ideea este de a vedea o minune a naturii in mai multe cadre… incercand gandul vesniciei unor momente 🙂

Un peisaj cu stanci si specii forestiere… Cu sageti rosii: molizi

Acestia

Si mai aproape

Acesta este subiectul central… acele chestii rosiatice sau rozalii… care nu sunt muguri, ci conuri de molid. Observati ca ele cresc preponderent pe la varful acestor arbori. Poate ca de aceea nu s-a prea vorbit despre ei. Ca sunt prea sus.

Multi se uitau si nu intelegeau de unde iese ceaţa intr-o zi asa senina, cand nu era un nor de ploaie 🙂 De fapt, ce se intampla? Valuri de polen erau puse in miscare la o simpla adiere a vantului. Daca erai prin preajma, ti se infundau narile, gura, se depunea pe haine. Oricum, si fara sa fii pe aproape, tot te ajungeau particulele galbene. Nu as zice ca mi-a displacut, o ploaie cu polen nu o vezi mereu.

Magnifici… Va imaginati ce putere au acele conuri orientate spre cer?

„Insira-te, margaritare” 🙂

Domnul a dat, omul a luat 🙂 Intai imagini…

Ce splendoare! Ce folos sa urc prin arbori, cand era logic ca gasim la anumite altitudini si conuri mai la indemana…

Nu ma mai saturam de privit, mirosit, pozat. Cum nu prea imi impartasea nimeni romantismul si privitul in nestire, la inceput m-am cam grabit. Plus ca mai aveam traseu de parcurs.

Ati recunoscut departe zona Babele-Sfinx. Pai te poti satura repede de asemenea daruri naturale? 🙂

Alt val de polen, frumusete la cel mai inalt nivel 🙂

Pana aici 🙂 Adica, hai ca am stat prea putin si la poze si la cules. Nu exista animal ca sa manance din acestea, nu sunt protejate si nici nu ar avea de ce, nu dau niciun exemplu negativ pentru ca putini s-ar urca dupa ele, iar ca sa gasesti asa, ca in imagini, trebuie sa bati ceva potecile. Daca pleci cu scopul sa aduni, umbli o zi intreaga…

Am ramas, evident, mai mult timp aici.

Imbietori si peste orice specie si parte din rasinoase. Peste muguri de brad, de jneapan, conuri de pin sau jneapan etc. Conurile de molid in aceasta forma frageda, pline de rasina, sunt un medicament natural. Cat de amator ai fi, culoarea este un indicator perfect 🙂

Am mai lasat, o creanga plina, una goala, una tie, trei mie 🙂

Vedeti? Fiecare specie are mijloacele ei de protectie 🙂 Cine s-ar sui pe acolo?

Pensiunea Cocora pe fundal. Nici pe acestea nu le-am cules, e clar, varful e prea subtire si se rupe daca te sui aproape de conuri. Apoi, daca incerci sa urci, te faci galben de la polen, este imposibil sa nu te atingi de crengi, sa nu le misti. Cum le misti, cum se scutura saculetii cu polen.

Minunea de la inceput de iunie

Chiar si dupa ce am cules si am facut peste 50 de poze la aceste conuri… tot am continuat sa le admir pana am iesit din zona lor.

Absolut superbe… nu doar conurile ci si peisajele aferente. Locuri cu poluare zero, locuri aproape de cer, locuri ca in Geneza. Doar ideea de a merge prin astfel de locuri, te vindeca 🙂  …Totul este sa nu te agati de problemele fizice: ca e mult de mers, comoditate, mancare, nu rezolv nimic etc.

Facusem planul din timpul culesului: o parte pentru sirop si alta in borcane cu miere peste conuri.

A fost ceva 🙂 Uneori nu ajunge pana nu ramane. Cum nu a ramas… 🙂

Cu miere

Din timpul pregatirii. Intai pui niste conuri, torni un strat de miere, si tot asa. Ii lasi la intuneric vreo saptamana sau 10 zile, apoi filtrat totul. O sa vedeti ca mierea este diluata de sucul conurilor. Din ce rezulta iei dimineata cate 2 linguri.

Acum vreo trei-patru ani mai facusem asa ceva, si stabilisem eu o cura de o luna de zile. Nu prea am avut rabdare si cura s-a redus la cateva zile. Pentru ca din ce luam de aceea mai voiam 🙂 Am mai exagerat eu in chestii din acestea. La un antrenament de alergare imi luam apa cu magneziu. Indicatiile erau… un plic la nu stiu cata apa. Eu puneam patru plicuri la un pic mai multa apa. Ce putea sa se intample? 🙂

Din alte conuri am facut un sirop… au iesit vreo 4 litri. Culoarea siropului, dupa ce se fierbe si se prepara cu miere sau zahar, este roza, fara impuritati. Pe sticla mai sunt resturi de ambalaj, ca este o sticla de suc Teddy… dar siropul este limpede, dulce, aromat. Mult peste mugurii de brad culesi de la marginea padurii.

Bucegii, dupa ninsoarea de Paste

A treia zi de Paste, ora 8:30 a.m.

S-a intors iarna pe Bucegi 🙂

Vf. Jepii Mari si Cantonul Schiel

Muntii Jepii Mari si Piatra Arsa

Monumentul Eroilor

Partea superioara a Vaii Comorilor

Muntele Furnica

Un colt al Carierei Piatra Arsa si telecabina ce coboara de la Cota 2000

Peisaj din muntele Caraiman

Asa ca, pe munte, se circula in conditiile care se vad. Dar cum si iarna este un anotimp, le luam cum sosesc 🙂

Stiri si imagini

Peste exact 2 luni de zile vom sti cine este Primarul Orasului Busteni. Pe 11 iunie vor fi alegeri deoarece… fostul primar este acum in Senatul Romaniei. Stim si primul candidat la functia de primar: consilierul local Mihai Totpal, presedintele P.E.R. Busteni.  In opinia mea, este optiunea secunda dupa cea a PSD-ului. Nu se stie deocamdata care este optiunea PSD, dar calculele arata ca nr. membrilor acestui partid a decis mereu alegerile. Cred ca d-l Mihai Totpal este o optiune buna pentru oras, in principal pentru ca este tanar si a aratat ca poate face niste lucruri.

Se voteaza doar primarul, nu si echipa de consilieri. Iar majoritatea in Consiliul Local, o are evident tot PSD-ul. Astfel ca, noul primar va fi… fie de la PSD, fie va trebui sa faca o alianta cu acest partid. Personal, as vrea ca actualul viceprimar, d-l Nae Savel, care are experienta in administratie, si totodata atributii de primar, sa duca toata treaba pana la capat. Ei au propria echipa, iar un razboi intre primar pe o parte si viceprimar plus consiliul local de cealalta parte, ar fi ultimul lucru de care are nevoie orasul. Peste 3 ani, oricine poate veni cu o echipa. Deoarece, ca sa faci ceva pentru oras ai nevoie de o echipa. Cred ca ar functiona si d-l Mihai Totpal primar si d-l Nae Savel viceprimar.

Ramane de vazut care va fi optiunea PSD.

Dupa cum multi au aflat, Salvamont Bran nu se va desfiinta:

Ieri au fost alegeri judetene la PNL si aflam ca primarul din Sinaia, d-l Vlad Oprea, a fost ales vicepresedinte.

Salvamontul din Dambovita a fost luat un pic la intrebari de d-l Vali Calcan proprietarul hotelului Pestera 🙂 Ei postasera ieri ceva cu vremea, aratau ca e frig si domnul respectiv admira peisajul cu soare la cativa metri de ei 🙂 Unii salvatori montani nu fac niste lucruri cu intentie rea, ci preiau din diferite surse starea vremii.

Cum toate echipele Salvamont din Bucegi au cont de Facebook, eu le-as face rugamintea ca la fiecare ora din zi sau macar la 2-3 ore, sa posteze cate o imagine cu cadrul natural din care sa reiasa starea vremii din acel moment. Plus viteza vantului, temperatura… Asemenea informatii ar fi deosebit de folositoare pentru turisti si s-ar incadra cu succes in activitatea de prevenire a accidentelor.

La articolul anterior, am niste comentarii nepublicate, pentru ca raspunsurile se gaseau in articol, ceea ce arata ca „specialistii” nu au citit tot, deci nu stau iar sa le scriu la fiecare in parte 🙂 Si, de asemenea, comentatori care ma lauda, zic si fac aprecieri. Desi vin de la niste nume in domeniu, nu le public, pentru ca nu doresc aprecieri. Multumesc tuturor pentru interes, dar aici comenteaza oameni simpli. Este super sa fii om simplu 🙂

Consider ca pe subiectul Posada, chiar sunt extrem de documentat si cand sunt atatea dovezi si lucrurile se leaga astfel, realitatea devine evidenta. Ca nu esti parte din ea si nu-ti convine, este pentru ca nu ai vrut si ai considerat ca doar tu ai prin lege nu stiu ce drepturi in a scrie istoria nationala. Deci daca nu e ca tine, altii nu conteaza 🙂

Statul nu a acordat dreptul de a sapa doar arheologilor. Si altii sapa dupa sare, petrol, pentru a ingropa conducte etc. Daca activitatea celor cu detectoare se considera ca distruge nu stiu ce, nu aparea o lege care sa o permita. Cata vreme nu se sapa in situri arheologice si se preda ce se gaseste conform legii, totul e cum trebuie. Descoperirile intamplatoare si valoarea celor descoperite sunt cu mult mai numeroase si mai mari decat cele realizate de cercetarea arheologica cunoscuta. Ceea ce in niciun caz nu inlocuieste acea cercetare si nici nu o va inlocui. Cumva, si detectoristi si arheologi ar trebui sa lucreze in comun. Nu vrajeala cu iti da nu stiu cine o recompensa si constati ca trebuie sa dai statul in judecata pentru ea, nu inscenari ca ai sapat si nu e voie si alte povesti. Ar trebui astia cu detectoarele sa infiinteze un sindicat, o asociatie ceva 🙂 Pentru ca daca te uiti in Repertoriul Arheologic National, sunt mii de situri arheologice care nici macar nu au fost cercetate cum trebuie. Iar in ritmul actual de lucru al specialistilor, ne vom scrie o istorie reala peste sute de ani 🙂

In noi sunt de fapt, cele mai mari comori 😉

Cireasa de pe tort este ca detectoristii fac descoperiri in cu totul alte locuri decat in situri arheologice. Va dati asadar seama cate se mai ascund in pamantul acestei tari. Imaginati-va ce s-ar intampla daca statul ar spune: de maine rugam detectoristii sa se organizeze in echipe de 5 persoane si sub indrumarea unui arheolog, sa ia siturile arheologice la rand. Fara sa se dea nicio recompensa, ci doar sa contribuie cu totii la aflarea adevarului istoric. Cred ca din atatea mii de locuri, ar iesi la iveala tot felul de tezaure si marturii cu o valoare inestimabila.

Ganditi-va ca plaja Marii Negre nu a fost cercetata niciodata cu detectorul pentru ca este interzis. Sa o iei de la granita cu Bulgaria pe langa fostele colonii grecesti, ce ar insemna? Sa iei toate cetatile de pe dealuri si munti. Datele principale despre un sit se cunosc, deci nu ai ce sa strici, dimpotriva, completezi. Pai numai la catalogare le va lua ani de zile specialistilor. Am auzit pe multi spunand ca mai bine sa ramana in pamant, sa aiba si generatiile viitoare 🙂 Nu pot sa cred ca nu reusim sa depasim barierele acestea stupide, comuniste, superstitiile si balcanismele.

Oare ar fi rau sa propun asta? Adica eu sa o prezint unor alesi si ei sa o duca mai departe?! Cine stie cum se aranjeaza lucrurile 🙂

Multi vad dar nu inteleg. Acolo este o padure ridicata peste aluviuni groase de cel putin un metru.

Drum candva pietruit, azi o simpla poteca folosita de animale. „Pavajul” se observa ca nu e din perioada regala.

Nu e drumul austriac cum am fost intrebat. Este un drum de acces realizat cel mai probabil intre 1950-1960.

Apropo de drumuri, sus, este un drum de exploatare care pare ca se opreste la acel peisaj superb. Dupa perdeaua de zade este golul alpin. Cred ca este o buna varianta de plimbare dupa prima zi de Paste.

Peisaj zic eu. Cand ma uit mai bine la pietrisul de prin jur vad un animal mort…

Ce naiba o fi, cu coada asa mica? 🙂 Labutele sunt asemanatoare cu jderul, nevastuica. O fi vreun pui de nevastuica, luat de ape. Si culoarea blanii e ciudata.

Cica… ce tot ma uit la toate prostiile si mortaciunile :)) De fel, sunt un om curios, imi place sa stiu cat mai multe.

De exemplu, un prieten bun… stie unde s-a prabusit un avion american in timpul celui De-Al Doilea Razboi Mondial. Bine, nu mai este nimic acolo dar as vrea sa pozez zona. E la noi, in judetul Prahova. Si ca sa nu-l stresez si mai mult, i-am zis ca-l ajut pe acolo la treaba, la ce vrea el, doar sa merg sa vad. La pas, am mai strabatut eu acea comuna :)) Dar el acolo a copilarit, e mult diferit asadar. Acum incerc sa fiu linistit, si sa nu-l intreb de prea multe ori cand mergem, adica sa nu-l stresez; ca sa nu-i para rau ca mi-a zis 🙂

De la Floresti spre Campina, pe langa raul Prahova si prin niste sate

Cum nu reuseam sa ma lamuresc cu un subiect istoric asupra caruia voi reveni curand, am zis ca la fata locului intelegi cel mai bine.

Repede in trenul de 7:50 in Busteni si am coborat cu Matrix la Floresti. Omul era deja cu o mie de intrebari la el, cine stie in ce il mai bagam 🙂

Lasam gara in spate, ne oprim la un magazin, trecem de Micul Trianon si ajungem pe podul de peste Prahova. De acolo era startul. Ideea era sa tinem malul stang, adica dreapta geografic… pentru a abandona la un moment dat albia raului pentru sate. Era ora 9:00 aproximativ, cand am coborat din tren.

dscf8992Micul Trianon

dscf8993Aspect din zidul proprietatii

dscf8995Vedere de pe pod. Cu sageti sunt niste pasari, egrete. Le-am vazut mai tarziu cand am reusit sa le speriem, fara a reusi sa le pozam cum trebuie.

dscf8999Undeva departe, pe langa rau, daduse careva foc la cine stie ce.

Ideea de a merge pe langa apa a fost neinspirata. Pentru ca de cand se exploateaza albia, s-au tot creat canale, gropi de apa si trebuie sa sari, sa te strecori. Pana la urma am revenit la un drum pe care merg utilajele de exploatare, putin mai departe de apa.

dscf9002Cam toate gospodariile dinspre Prahova au diverse gropi de gunoi in apropiere.

dscf9005Ne lamurim ca ardeau cauciucuri. De ce… nu stiu 🙂

dscf9011O dubita, carute, un cantar langa duba… cine stie ce tranzactionau pe acolo. Cauciucuri…

dscf9008Si cate un peisaj

dscf9015Casele sunt sus „pe deal”… de fapt, un platou intins.

dscf9014

dscf9017Nu este nicidecum prin Delta Dunarii 🙂

dscf9018Dar ne-a convins sa parasim zona albiei.

dscf9019Urcam panta si ne mai uitam de unde veneam.

dscf9020In departare Campina

dscf9023

dscf9024Acolo era intrarea in satul Cocorastii Capli

dscf9030La intrare in sat sunt doua cruci de piatra. Mai sus este una si mai jos o vedeti pe a doua:

dscf9034

dscf9040Turnul acestei biserici in constructie poate fi vazut atat din tren cat si din DN 1.

dscf9043Fosta primarie, azi gradinita

dscf9042

dscf9044A treia cruce de piatra

Si iesim din acest sat pentru a porni spre altul: Bobolia.

dscf9047Bobolia in stanga, in centru departe Campina, in dreapta putin din Banesti.

dscf9053Seamana cu podul lui Apolodor din Damasc 🙂

dscf9056Nu am prins niciun tren pe el 🙂

dscf9058Spre Bobolia

dscf9059

dscf9060O doamna dadea bice la un cal

dscf9064Biserica din cartierul Slobozia-Campina. Salutari lui Madalin 🙂

dscf9065Si ce se vede??? O banca chiar la intrarea in Bobolia. Locul perfect pentru popas.

dscf9066Locul de popas

dscf9067Intrarea in satul Bobolia care face parte din comuna Poiana Campina.

dscf9068In rarele ocazii cand ma iau de o bere, neaparat Tuborg. Si una, ca mai multe nu are cine sa le duca. Bere si dulciuri, cred ca merg 🙂 Oricum la bautura nu-ti mai dai seama 🙂 Cand ma gandesc ca sunt antialcoolic convins si m-am apropiat de doza aceea… 🙂 Dar nu e bine nici sa fii prea strict, prins in reguli…

dscf9071Si omul asta facea treaba si noi pe banca…

dscf9072Fosta scoala din Bobolia

dscf9073

Am iesit si din satul acesta si iar am renuntat la drum pentru imprejurimile raului Prahova.

dscf9078

dscf9080

dscf9081Pe stanga calea ferata, pe dreapta DN 1

dscf9087Natura este minunata, uitati-va ce culori produce 🙂

dscf9088Poza perfecta, fara un dram de prelucrare. Trebuie sa fii in locul potrivit la timpul potrivit.

Acestea au fost ultimele poze, ca ne-am amintit ca aveam un tren de prins. La 100 m distanta de gara, trenul trecea pe langa noi si l-am prins si gata… ca nu aveam prea mult timp la dispozitie.

Asteptand sa le privesti!

Chiar asa si este! Privesti lucruri, cladiri, peisaje etc si totusi nu vezi totul. Poate ca suntem prea ocupati cu altele.

dscf8536Fara cuvinte si totusi… se pastreaza dupa 100 de ani.

Si asta imi aminteste ca in urma cu niste ani, cineva mi-a dat o vaza sa i-o umplu cu diverse chestii. Nu dupa mult timp a si fost gata, doar ca nu avea unde sa o aseze 🙂 A venit insa momentul, deci sunt consecvent unor lucruri chiar daca timpul trece 😉

dscf8497

dscf8502Multe povesti stranse aici…

Dar sa revin la subiect…

dscf8528Model de banca, aproape disparut din Valea Prahovei. Dupa suruburi se vede ca vine dinainte de 1950. Nu mai are cui folosi in prezent…

dscf8538

dscf8539Avem tot felul de frumuseti in Valea Prahovei, unele sub nasul nostru si habar nu avem ca trecem prin preajma lor.

Dar cel mai interesant este:

dscf8543Cumva dam peste ele…

dscf8547Cum ma asteapta sa le pozez in detaliu 🙂

Si tot pe aici, la noi, o chestie ciudata:

dscf8553Mie mi se pare ca este un ochi … cam de soparla, parca are multe pleoape.

Cand animalele cunosc mai bine locurile decat omul!

Dupa ce m-am lamurit ca sunt printre putinii din Valea Prahovei care asteapta noul sezon din Black Sails 🙂 … zic sa mergem mai departe… ca aveam niste imagini nepostate.

Tot asa, cand ideile si gandurile se bateau in capul meu incercand sa se transforme in realitati, scot eu un carnetel si notez. Rup o foaie, doua, trei etc, ca e important sa le notezi in ordine, le pui undeva si pleci mai departe ca viata se misca dupa multiple coordonate. Cand vine insa momentul, te intorci la notite si pui filmul 🙂 Doar totul vine si se face la timpul lui.

Si reusesc intr-un astfel de moment sa leg notitele si plec. Nu chiar departe, ci sa le verific in teren.

Intai sosesc aici:

dscf8420Frumoasa, parasita, cred ca de vanzare, probabil nu o cumpara nimeni ca e veche. Si cei care fac astfel de investitii, merg pe ideea ca bagi mai multi bani intr-un lucru vechi decat in unul nou.

Nu stiu daca e asa 🙂 probabil ca este, mai ales ca am atatea exemple cand s-a demolat ceva vechi, pentru ca, se spune ca era mai ieftin sa se ridice ceva nou. Parerea mea nu coincide cu directia asta, mie mi se pare ca un lucru vechi are o anumita valoare, si ca demolarea lui nici nu ar trebui luata in calcul.

De exemplu aceasta casa, realizata in cel mai pur stil arhitectural romanesc, are fara niciun dubiu 100 de ani. Parca atmosfera e alta in asemenea loc.

Dar, sa o iau din loc, mai ales ca azi altele ne sunt directiile, orientarile, principiile…

dscf8427

dscf8437Aici, un mic impas… oare era bine pe aici? Ideea era de a nu pierde timpul pe poteci aiurea, ca de ratacit nu aveai cum.

Mi-a picat fisa, tot mergand de niste minute bune, vazand si tot felul de urme de animale, ca acestea, stiu ele locurile mai bine ca oamenii… deci, nu aveam cum sa raman blocat, sa ma intorc iar sau etc. Asa ca am mers dupa acele urme care m-au eliberat de povara atentiei si am putut astfel observa mai bine locurile si lucrurile care ma interesau.

dscf8443Am mai avut timp si de cate un peisaj, doua…

dscf8464

dscf8473

dscf8475Chiar ma gandeam prin locurile acestea, ca nu vine nimeni pe aici ca nu are de ce. Tocmai pentru ca nu are de ce, trebuia sa merg.

dscf8476Animalele fac traseul acesta zilnic 🙂 La ce bun sa reinventez „roata”?..

dscf8477

dscf8479

dscf8481

dscf8482

dscf8487De aceea si merg caprioarele pe aici, dupa fan. Ca peste tot, prin padurile din Valea Prahovei, si aici am vazut caini care umblau la vanatoare.

dscf8491Nu stiu cum de s-au pastrat atat de bine. Probabil pentru ca erau in niste cutii de lemn, dupa cum am vazut in apropiere. Lemnul o fi putrezit, cutiile au crapat, s-au spart…

Casti din perioada Republicii Populare, din ebonita, produse la Buzau. Anii ’50 au trecut si ce  era bun odinioara, azi sunt gunoaie. Insa cum au ajuns chestiile astea si cutiile din lemn prin acele locuri, in conditiile in care nu ai cum sa ajungi cu masina, ramane o necunoscuta. De ce sa le transporti cu mana pana acolo si sa le arunci mi se pare ciudat. Cand pubele de gunoi sunt peste tot… In fine 🙂

dscf8494Pierdeam trenul si nu mai aveam timp de peisaje…

Chestia cu castile acelea o fi ea cum o fi 🙂 Eu m-am mirat cat de nebun sa fii, sa umbli prin niste locuri salbatice doar ca sa le arunci 🙂 Dar, am una maxima si maine o scriu.

Stiti ce calitate surprinzatoare are omul? Prostia! 🙂 Stiti cat ma straduiesc sa inteleg rationamentele unor oameni si nu reusesc deloc sa-i patrund? Chiar daca nici eu nu sunt ala stralucit si ma gandeam ca totusi se pot face niste conexiuni :)) Da’ de unde… hai ca uite asa devin invidios 😉

Deci scoate cate unul cate o perla din nebuloasa mintii… incat ramai fara cuvinte, perplex. Te uiti si te intrebi daca el a vorbit sau nu cumva ai auzit voci, poate o fi vorbit careva din spatele lui, o avea o inregistrare cu vreo gluma pe telefon si a pornit chestia neasteptat, ceva… Dar nu e nimic nici pe cer, nici pe jos, nici in buzunarul lui si constati ca nici in ochii lui. Nici nu poti sa-i zici, ba’ prietene, tu pari un pic nebun asa… Ca nu e nici nebuneala. Este o chestia nativa, naturala, originala, vine efectiv.

Mai stiam eu un cuplu, sau o definitie de cuplu 🙂 Ea cu citate din Nichita, poezii si impartasea altora ce mare dar e iubirea, indemna oamenii la iubireee, ea totusi avand niste tristeti si neimpliniri din cauza nesosirii acelei iubiri, in principal din cauza ei :)) … si dupa o vreme intalneste unul pe aceeasi lungime de unda. Gata, love forever si togheter. Dupa o vreme ii da ei, mai tarziu si lui, dar la inceput ii da ei, prostia niste ghionturi serioase. Si mi-l ia pe omul asta, si mi-l intreaba de ce o iubeste. Asta ce sa zica, el avea o mie sau mii de motive, ar fi trebuit sa vorbeasca printr-o mie de guri ca sa exprime ce simte. Se uita si el stupefiat, adica cum adica??? 🙂

Ok! Depasesc oamenii momentul, vine alta zi. Nu stiu, puneau la cale o deplasare prin Bucuresti. Pleaca ei doi, porumbeii, la drum, fericiti, dragutii de ei… ca daca stau asa si privesc lucrurile analitic, chiar se meritau unul pe altul. Ajung ei in Bucuresti, cand ce sa vezi? :))

Bufneste o data prostia si gura ei frumoasa se deschide, nu pentru pupic, stati calmi 🙂 ci pentru a-i spune: „Stii, nu e bine ce facem, e gresit, e prea multa iubire si nu e normal”. Pentru un tert asta e maxima, lesini de ras. Pentru ala de langa era alt fel de lesin. Il dusese in buricul Bucurestiului sa-i spuna asa ceva. Nu stiu cum a ajuns acasa, printr-o minune, sau alte detalii dar e clar ca prostia face ravagii.

Maximum posibil inca nu era atins, pentru ca dupa niste zile, el aflat ca era vina lui. Daca o iubeste asa de mult :)) Deci de cate ori aud episoadele astea mor :)))

Acum nu din solidaritate masculina, dar daca asta iti doreai de ani de zile, iubesti si esti iubita, cum naiba sa fie ceva mult in iubire? Astia doi au mai avut episoade din astea, eu acum ma indoiesc ca ala, tot batut la cap cu e mult, e gresit, mai e in regula cu toata mansarda… 🙂

Ea niciodata nu greseste, el greseste de fiecare data 🙂 Daca totusi se intelege cumva ca ea e de vina, el trebuie sa-si ceara scuze, ca a  inteles altceva decat trebuia :)))

Daca nu i-as cunoaste, as zice ca e un film, un basm, o emisiune regizata. Explicatia pentru mine este simpla: Prostia nativa! Cand un om primeste mai mult decat are minte sa inteleaga, face precum gaina in varful gramezii…