Fonduri pentru Crucea de pe Caraiman, Evenimente la Predeal… si pe munte la Poiana Stanei Regale

Venea Centenarul si nu se mai reabilita acest simbol national. Miercuri, s-a semnat in sfarsit, contractul de finantare pentru reabilitarea Monumentului Eroilor de pe muntele Caraiman. Este un lucru foarte important reusit de administratia locala din Busteni si alti oameni dedicati acestui monument, care au incercat de vreo 10 ani sa gaseasca fonduri pentru reabilitare. Chiar daca MApN reabiliteaza acest monument si este la ei transferat, el ramane tot pe raza statiunii Busteni.

E mult mai bine ca reabiliteaza monumentul acest minister, poate asa se invata istoria locurilor. Nu va ganditi ca stiu prea multi ce lupte s-au dat pe aici in Primul Razboi Mondial 🙂 De altfel, si sper intr-o alta atitudine a MApN in 2018, an cu atatea conotatii. Pentru ca in 2016, au dat-o rau in bara cu „marsurile de noapte”, simulari ale trecerii frontierei din 1916. Ei s-au organizat in secret pentru treaba asta si au pornit noaptea cu faclii, iar lumea cand ii vedea nu stia ce se intampla 🙂 La 100 de ani distanta, ei tot treceau pe furis „frontiera” 🙂 Un gest mai mare de frica si teama nu mi-a fost dat sa vad. Noroc ca suntem in NATO si UE, asa ne mai asiguram existenta ca stat national prin aceste locuri. Daca la 100 de ani distanta de intrarea in Primul Razboi Mondial, tot cu o asemenea mentalitate abordezi problema, e limpede!

Sper insa ca actiunile de comemorare a eroilor care au facut Romania Mare, ce se vor desfasura in cursul anului 2018, vor fi in primul rand reale si curajoase, pe toata intinderea teritoriului national!

Iata poze de la semnarea contractului de finantare, un moment istoric, o victorie a administratiei locale din Busteni si a Rotary Club Valea Prahovei, primii initiatori ai reabilitarii acestui monument, o actiune normala pentru judetul Prahova si nu numai, care trebuia sa se intample demult.

Ministrul Apararii, d-l Tutuianu este un bun cunoscator al Parcului Natural Bucegi. Dansul i-a succedat lui Florin Popescu, fost sef al Consiliului Judetean Dambovita si artizanul distrugerii Bucegilor. Cam tot ce vedeti aiurea prin Bucegi, se datoreaza in primul rand acelui domn Popescu. Cand a venit la CJ Dambovita, d-l Tutuianu a mai indreptat din relele facute de predecesorul sau.

La acest moment istoric au participat si reprezentantii statiunii Busteni: in stanga, d-l Marian Ilie, city-manager si d-l primar Ghita Irinel. Nu ar trebui trecut sub tacere faptul ca de 10 ani, acest om care azi este city-managerul Busteniului, a urmarit neincetat reabilitarea monumentului prin tot felul de initiative. Si mai sunt si altii…

Pozele apartin presedintelui CJ Prahova, d-l Bogdan Toader.

Crucea de pe Caraiman, surprinsa de Cristian Laurentiu. Care a facut de curand o tiroliana intre Acele Morarului si a sarit lumea ca distruge muntele 🙂 Plus reclamatii la Administratia Parcului, Jandarmerie 🙂 Personal, nu inteleg ce a deranjat, pe cine sau ce a stricat 🙂 A avut o idee originala si a pus-o in practica. Cum nimeni nu a mai facut pana acum asa ceva, lumea s-a suparat… desi baiatul acesta dincolo de ce poate parea, face destule chestii faine.

Privind in cartea evenimentelor din zona Vaii Prahovei, trebuie sa aduc in atentie ce va fi la Predeal:

Tabara de pictura, zeci de pictori, un eveniment cultural de anvergura

Se apropie un festival cu felurite activitati intinse pe toata luna august.

Si drumetia pe la limita ploii… Asa cum spuneam, am inceput la cartea nr.4, penultima din cadrul proiectului „Pasi in Timp – un proiect de reconstituire istorica si promovare turistica a Vaii Superioare a Prahovei si Parcului Natural Bucegi”. Inceput in 2014, proiectul se va incheia la 1 Decembrie 2018, cand vom cuprinde in 5 carti, tot ce au mai valoros aceste zone, un tezaur cultural mai mult sau deloc cunoscut, ce trebuie dus mai departe.

Turma de ovine pe pantele Vf. cu Dor

Iubire in lumea cailor 🙂 Isi sopteau, isi povesteau…

De la distanta parea mare… un corb batran.

Cladire surpata… a fostului funicular Busteni-Bratei

Sfinxul Pietrei Arse

Ploaie spre Cota 2000, la cativa pasi in urma noastra

Ploaie peste Sinaia

Auzeam cum ploua in apropiere de noi, se auzea sunetul specific mai jos, peste padure. Din fericire, excursia nu ne-a fost deranjata de ploaie. Nu ca era o problema dar uneori, nu se intampla pentru ca nu se intampla 🙂

Ceea ce a facut posibila traversarea Poienii Stanei Regale si atingerea acelui loc unde intr-un an, dintr-un gand ciudat, am zis in gluma: „ce ar fi, daca am fi aici peste 2000 de ani?!” 🙂 Cumva, intr-un an, tot ajungem de cateva ori… in locul in care speram ca vom fi peste… 1995 de ani 🙂 Ce mai, aproape cinci ani au zburat deja :))

Senin spre Cruce. Hai ca o vor reabilita…

Anunțuri

O surpare vine sa spuna povestea corecta si completa

Stiti ca se spune „ca unii ce viseaza noaptea, fac ziua”. Cateodata, mi se mai intampla 🙂 Nu e rau daca se si potriveste cu realitatea. As putea chiar sa si recomand 🙂 Dar, bine, in cazul meu unii dau vina pe diverse: intamplare, genialitate, nebunie, noroc, divinitate, idiotenie, filinguri etc. Deci, nimeni nu poate intelege exact. De fapt, cred ca problema este ca viata nu este exacta. Poate pe hartie unul plus unul dau doi, dar, in viata, poate sa dea si unul singur 🙂

O opinie, insa, pot sa emit cu certitudine: daca nu faci ce simti la timpul potrivit, ma refer la lucruri serioase, mai tarziu ori nu mai ai sansa, ori e foarte dificil.

Sambata se inrosesc ouale. Majoritatea le inrosesc in Joia Mare. Eu le fac mereu sambata, ca daca rosul inseamna sangele, Iisus nu a murit joi. Asa mi se pare mie ca are logica.

Dar, dupa procedeul acesta ce sa mai fac? Sa stau asa ca oamenii? Hai ca nu este de mine. Si am plecat sa fac sport: aruncatul cu privirea prin locuri potential istorice 🙂

Umbland… vad ceva care crestea intre radacinile unui fag. Primul gand a fost ca e ceva munitie neexplodata din vreun razboi mondial. Dar vad acel orificiu si imi dau seama ca obiectul, in acel loc trebuia sa aiba o parghie, un cui, ceva de siguranta. Daca nu mai este, inseamna ca nu este nimic periculos. Dupa ce m-am asigurat, nu de teama, ci pentru ca imi place sa fiu prudent de fel, m-am apropiat si am observat ca este incorporat in copac. Deoarece copacul il tinea fix 🙂 cu un bat mic l-am curatat:

Nu era cine stie ce. Nici nu cred in povestile si sfaturile cum vine doar cineva special, care nu stiu ce face si stie el. Sa fim dresati cu povesti ca este cineva care doar asta face. Suntem in Romania si aici prima regula este sa te bazezi in primul rand pe tine, pe propria judecata. Apoi… care cum ne sunt prioritatile si intelesurile. Avem o viata, ea trebuie traita, nu fugim de orice si nu vedem pericole la tot pasul. Ca sa scoti chestia aceea din copac, care nu se misca un milimetru, iti trebuie o dalta, deci la ce bun sa ranesti bietul copac… pentru nimic?!

Si daca era o mina, un obuz, orice altceva activ, intai ma uitam eu cat voiam, ca e viata mea si cata vreme eram singur pe acolo, era strict problema mea. Apoi, mai veneam si a doua zi, probabil pentru poze mai bune, dupa care anuntam pe acestia, abilitati 🙂

Mai departe? Vin acasa, mers la Inviere la Pestera, vine duminica, discutii cu prieteni… ideea de baza a fost si este:

„Tu da-mi firul, ca ghemul ti-l aduc eu!”

Va mai aduceti aminte de povestea recenta cu gunoaiele de la Sinaia, cu niste chestii logice prin care era posibil sa fie aflati aceia care depozitau zeci de saci prin padure? Era mult o zi intreaga… pentru ca in vreo 5 ore ii si aflam. Ma indoiesc ca a facut vreo autoritate ceva, dar si eu mi-am vazut de treaba pentru ca nu vreau sa se spuna ca ma bag eu, ca ei ce sunt! Unora daca le arati ca te duce mintea la lucruri pe care nici macar nu le pot imagina, te cred cu capul sau mai rau. Te poti trezi in niste buclucuri din care privesti stupefiat ce se intampla 🙂 Sistemul lucreaza adesea impotriva cetatenilor!

Duminica, pe la 12:30, se termina o discutie cu un prieten cu aceleasi pasiuni, cu acea „nebunie” care „face mereu diferenta”. Mai jos, veti vedea ce inseamna o frantura de informatie cand sti cat de cat istoria locurilor de pe aici. Dupa discutie, trec in revista in minte, dealuri, versanti, vai si firicele, ma uit la ceas dupa o vreme si era 13:10. Zic: „Mergem! Stiu unde!” La 13:40 vine maxi-taxi. Altora nu ca le-ar fi luat o zi sau mai multe ci, nu ar fi ajuns vreodata pe acolo…

Urcam pante, inaintam pe fire de vai, din fuga observam vegetatia, tipurile de roci, debitul de apa, nu este aceasta, nu este nici cealalta… versantul este sigur mai umbrit, acolo sunt alunecari pentru ca stratele sunt permeabile dar nici acolo nu era. Si, dupa chestiile de logica, pe la ora 15:10 gaseam o cale ferata ingusta care a fost realizata doar pe sub pamant si care nu apare ca fiind vreodata realizata prin acea zona. As putea explica fiecare detaliu, dar nu are rost sa plictisesc sau sa se creada ca ma dau eu rotund. Tu da-mi firul, ca ghemul ti-l aduc eu 🙂

O premiera in istoria Vaii Prahovei. Despre ea veti afla in decembrie, in a patra carte a proiectului „Pasi in Timp – un proiect de reconstituire istorica si promovare turistica a Vaii Prahovei si Parcului Natural Bucegi”.

S-a prabusit tunelul in urma alunecarilor de teren.

Din pacate, sina de la exterior a fost afectata de factorii naturali. Daca o cureti, tot nu vezi unde a fost fabricata.

In schimb, sigur merge curatata sina prabusita in vale, pentru ca a stat mereu in umezeala. Zis si facut 🙂 La aprecierea mea, sub calea ferata era si un canal colector. Gaurile din teava sunt facute in mare parte intentionat, ca sa se scurga apa.

Am zis ca nu e in regula sa facem cine stie ce treaba in ziua de Paste, dar un metru de sina hai ca merge curatat. Nu scria insa nimic, ramane mai putin cu un metru pentru data viitoare. Dupa ce voi vedea ce scrie, fac o poza si o acopar la loc 🙂

Creanga buna de urcat 🙂 se si vad urmele.

Am dat si doua pietre la o parte ca sa ne uitam mai bine 🙂

Meritul descoperirii apartine prietenilor, Sorin Bugan si doi alpinisti: Miermorica si Mihai, carora le multumesc. Pana in ora 17 eram acasa…

Din pacate, acum la 8:50 a.m. in Valea Prahovei ploua. De pe la orele 22 a inceput. La Predeal ninge. Pe Bucegi, de asemenea ninge. Mantia alba ce acopera cu un strat subtire padurea a coborat pana la 1000 m altitudine. Astfel, excursia prognozata pentru azi, pe Bucegi, se amana… ca sa nu umblam aiurea prin ceata si sa nu vedem nimic. Deci, trebuie sa stam acasa prin jurul mesei, cum fac oamenii. Ce stupid mi se pare, trebuie sa ma gandesc la ceva neaparat…

Vreti o „poveste” de Florii? Despre Floria de la Posada Prahovei, sigur nu stiti! Si nu numai…

Despre Floria de pe la noi, sigur nu ati auzit. Daca zic de valea Florei atunci multi au auzit. Valea Florei este in localitatea Posada. Stiti, Posada aceea celebra. Floria a fost un catun invecinat cu catunul Posada. Cum veneai de la Comarnic in sus, spre Sinaia, ajungeai la Posada si, imediat dupa Posada, la intrare in defileul Prahovei, gaseai catunul Floria. Ambele catune aveau in jurul anului 1800, la un loc, cateva zeci de gospodarii. Floria era asadar, chiar la intrare in defileu 😉

Floria sus, Lespezi adica schitul il vedeti pe la mijloc… si mai jos Podul Negrului. Retineti: Podul Negrului adica Podul lui Neag de azi. Negru Voda era tatal lui Basarab I. Podul Neagului era comuna care reunea la un moment dat toate localitatile de pe Valea Prahovei de la Posada la Predeal.

In acest defileu s-a dat lupta din anul 1330, celebra batalie in urma careia Tara Romaneasca a devenit independenta. Stiu ca sunt multe carti, articole, pareri ale unor mari istorici ca lupta s-a dat de fapt nu stiu pe unde. Dar, am citit toate aceste carti si am mers pe fiecare ipoteza. Niciun muzeu de istorie si nicio administratie locala, din nicio parte a tarii, nu a reusit sa-mi arate, pentru ca nu exista, o mica dovada in sprijinul celor sustinute de marii nostri istorici. E limpede ca nu au gasit dovezi si ca fiecare a scris dupa cum a crezut.

Aspect din Cronica pictata de la Viena

Vreti sa stiti mai departe?

Potrivit unor deductii personale care in niciun caz nu tin loc de adevar istoric, dar conduc spre acesta, armata maghiara avea o directie de deplasare impusa de asigurarea unor necesitati firesti, plus ca obiectiv… distrugerea armatei lui Basarab. Pana si totalitatea acestor deductii logice si identificarea asezarilor umane existente la acea data, sunt mai realiste decat consideratiile unor istorici. Insa, dovezile sunt situate in lumea reala. Asa ca?

Undeva trebuia sa fie informatia. Undeva trebuie sa existe date despre biserica lui Basarab I ridicata in cinstea evenimentului. Intr-o zi, aveam sa fac o descoperire importanta pe o harta straina. Nu a facut-o altcineva pentru ca nu avea cine. Logic! Cercetatorii istorici apartin unei bresle cu niste reguli, sunt inspaimantati in mare parte de asumarea unor responsabilitati 🙂 Ca sa vezi niste lucruri trebuie sa ai pasiune si credinta in ceva superior, sa asezi totul pe o baza solida si sa crezi in ce faci. Bun, si vad ceva ce nu vazuse nimeni altcineva. Stiti ce?

In defileul Prahovei se afla o biserica. Si nu era aceea a schitului Lespezi. Anterior, teoria mea se sprijinea pe doua dovezi. Una fiind marturia unui calator polonez care in anul 1574 spunea ca a vazut dincolo de Gherghita (localitate langa Ploiesti, in apropierea careia se uneste Doftana cu Prahova), biserica lui Basarab I. Alta, o gasisem prin hrisoavele lui Mircea cel Batran. Acesta inchina unei manastiri in anul 1409, o biserica ce se afla pe valea Prahovei, cu moara si metoc. Istoricii nostri nu au identificat niciodata despre ce biserica este vorba. Asta o recunostea chiar Petre P. Panaitescu! Aceasta biserica, Mircea nu o mentioneaza ca si ctitorie a sa, fiind anterioara anului 1386, an cand a preluat el domnia. Apoi?

Manastirea Lespezi in stanga si, sus, se observa biserica din defileu. Vedeti? Au fost 2 biserici de la Posada 🙂

Se intamplara si alte lucruri: Biserica Ortodoxa nu avea nicio informatie despre o biserica pe valea Prahovei iar cercetarile mele derulate de la Predeal la Ploiesti, au scos la iveala faptul ca o singura biserica a fost plasata langa apa Prahovei, dar abia din secolul XVII, deci nu are legatura. Hrisovul lui Mircea se refera evident la biserica ridicata de Basarab I. Acest Basarab I nu avea cum sa ridice biserica tot in 1330, pentru ca lupta s-a dat in luna noiembrie. Deci venea iarna. Asa ca a ridicat-o in anul urmator, in 1331. Stiti care era caracteristica acestei biserici?

Avea Trei Stalpi din piatra.

Cercetatorul Florian Micu-Smarandescu a identificat cu ocazia unor cercetari, in memoria populara din zona Posada, existenta unui schit cu numele… Ghiciti?

Cu numele Trei Lespezi! Doar ca dansul il asaza gresit sub actualul schit Lespezi, pe cand el era de fapt in preajma defileului.

Fix peste 330 de ani de la ridicarea bisericii de catre Basarab I, in anul 1661, se ridica schitul Lespezi pe care azi il stim cu totii. De ce s-a ridicat schitul Lespezi?

Pentru ca acei calugari de la biserica lui Basarab I erau in calea drumului. Basarab  o zidise chiar pe locul luptei cum se spune. Evident ca nu langa apa ci pe o inaltime din apropiere, dar in defileu. Cine stie de cate ori daramasera armatele straine, biserica ridicata in 1331. Ca atare, personalul monahal a gasit un boier care le-a ridicat o alta biserica dincolo de apa Prahovei, intr-o poiana impadurita pe laturi, la adapost. Iar biserica veche a ramas probabil ca monument, ingrijita de cei care aveau grija si de moara.

Arcul cu sageata a fost arma decisiva in aceasta lupta.

In arhive, cu ajutorul unui prieten, am identificat ca ambele biserici erau notate separat.

Unii zic, si e posibil asta, ca Floria vine de la floarea ostirii maghiare cazuta in defileu, loc in care au cazut o multime de nobili. Deci catunul Floria avea o biserica denumita Trei Lespezi. Faceti legatura, nu-i asa, cu cei trei stalpi de piatra ai bisericii lui Basarab I?

Continuarea?

Saptamani de zile am cautat vreo urma de fundatie a acelei biserici care nu mai exista astazi. Despre presupuneri, exercitii de logica, cautari, nu am sa va plictisesc. Pe 6 martie 2016 am gasit fundatia Bisericii. Nici nu o sa va spun despre semnificatia acestei zile in vietile unora care au legatura cu proiectul „Pasi in Timp”. Dar, pe 6 martie se sarbatoreste… „Aflarea Sfintei Cruci”. Un an mai tarziu, un prieten, un cautator specializat prin arhive, avea sa citeasca acea carte, traind emotia descoperirii.

Insa, initial, nu am dorit sa ma bucur prea tare. Poate era altceva. Nici nu aveam cum sa spun cuiva pentru ca ar fi zis ca sunt nebun 🙂 Si nebunul a vazut ca este un covor vegetal langa fundatie, ce acopera niste lespezi. Adica zidurile s-au prabusit in interior.

Colt fundatie. Un singur colt de piatra iesea din pamant. A fost un mare noroc ca am descoperit acest loc.

Daca aveti dubii ca nu am dreptate, va invit sa cititi relatarea regelui maghiar despre acea  lupta. Apoi, imaginati-va defileul din Posada prahoveana, daca il stiti cat de cat, fara… calea ferata. Daca scoateti calea ferata, care este liniara si a taiat versanti, veti obtine o cale cotita cum este descrisa de rege. Descrierea acestuia si peisajele din Cronica Pictata de la Viena similare cu cele de la Posada prahoveana, va vor lamuri suficient. In plus, masurand personal distanta dintre punctele unde se poate inchide cu succes defileul, a reiesit ca incap lejer 15.000 de oameni. Unii istorici militari au cazut in culmea penibilului, calculand cum merg cate 4 soldati in linie nu stiu prin ce defileu, in care o armata nu ar fi avut cum sa intre. Pentru ca nu erau practicanti hipnotizati ci oameni medievali cu instincte. Majoritatea istoricilor au mers pe cai batatorite de altii, pentru ca acei altii erau niste nume in istorie. Si ei fiind prea mici si ca oameni si ca stiinta, au incercat si ei sa mai urce un pic. Practic, nu au scris decat niste carti cu teoriile lor si atat.

Cand mai aveam timp, prin vara si toamna, mai veneam pe la acel loc si mai dadeam din bolovani la o parte. Pana la urma, adunand cele gasite, plus o moneda otomana ce intarea ipoteza mea cu anul daramarii bisericii, am luat legatura cu specialistii in arheologie, gandind eu ca sunt suficiente probe sa vina sa-si faca treaba. Ce s-a intamplat vreti sa stiti?

Spre defileu, jos Posada, departe Podul Oratiilor.

Le arat ce gasisem, discutam, stabilim. Convenim ca nu sunt probe din perioada 1330, nici nu aveau cum sa fie, de vreme ce erau la suprafata, printre bolovani si tinand cont de cate ori se daramase biserica. A ramas sa pun eu toate elementele intr-un studiu si sa-i caut. In poveste apar mai multe institutii ale statului.

Preocupat insa si de soarta unor monumente de pe Valea Prahovei, monumente valoroase pentru identitatea zonei si vazand ca sunt tot felul de actiuni prin care acestea se distrug, si stiind ca inca din anul 2014 solicitasem cu sprijinul primariilor din zona, clasarea acestora… l-am reclamat la Ministerul Culturii pe directorul Directiei de Cultura Prahova. El venea din comunism, cu o alta gandire, nu stiu ce meciuri mai avea cu unii primari de pe aici si nu facuse nimic. Nu stiu ce se intampla si aud ca omul dispare din functie. Ce urmeaza?

Directia de Cultura „descopera” mailul meu referitor la descoperirea din defileul Posadei, mail pe care eu l-am trimis la ei… in urma cu 4 luni de zile. Coincidenta? Nu, deloc! Erau suparati de incidentul cu directorul. Noua directoare face asadar o adresa la IPJ Prahova, unde subliniaza toate prevederile legale incalcate de mine, sugera exact ce trebuie sa faca Politia, amenzi, infractiuni, dosare. Ea nu aflase ca predasem obiectele, si nici probabil, de intalnirile cu alte institutii. Adica nu se ia oricine de don director. Ok…

Fiind oameni cu mintea intreaga pe la Politie, nu m-am trezit noaptea cu cineva pe acasa. M-au chemat si am dovedit cu un dosar intreg, ca exista o corespondenta intre mine si alte autoritati, ca predasem ce gasisem in momentul cand am finalizat acel studiu/carte. Am fost de cateva ori la Politie, va dati seama. Bun! Deci incercand sa faci un lucru bun dai de tot felul de oameni. Nici cum procedasem eu nu era ca la carte, dar tinand legatura cu niste institutii si specialisti, nu vedeam cum incalc legea. Mai ales ca ei nu considerau ceva important. M-am lamurit insa si cu greselile lor si cu ale mele, si cu interpretarea legii si am ales alt drum. Ce drum?

Cartea cu Posada… in ea sunt multe alte povesti si relatari. Din pacate, a fost o editie limitata, pentru specialisti mai ales. Editia a doua nu va mai avea imagini cu situl.

Al meu! Nu am nevoie de nimeni, de niciun specialist si de nicio institutie. Sa se spele pe cap cu potentialul sit pe care nici nu stiu daca s-au dus sa-l vada. Nu am mai calcat pe acolo ca nu vreau. Si cand nu vreau la mine, e nu vreau. Nici de ei nu vreau sa aud. Cata vreme nu incalc nicio lege, ma doare undeva de ei. Eu m-am straduit niste ani, sa caut prin arhive, sa cumpar carti vechi, sa merg prin muzee, sa cheltuiesc bani si sa risipesc timp, pentru a le pune „specialistilor” pe masa un fir serios de urmat. Nimeni cand vine vorba despre acea lupta din 1330 nu poate furniza atatea indicii si probe. Nefiind in bransa cu acesti oameni care sigur au priceput ca totul se leaga, dar s-au trezit cuprinsi de invidii si ca niste parsivi… au iesit cu legea care nu se respecta. Bun, si asa! Probabil pentru alti oameni nu inseamna nimic, ca asa sunt ei, pentru mine cu siguranta inseamna foarte mult. Pentru ca in viata asta sunt cetateni care lasa capul jos si pleaca acasa, cu gandul ca nu se schimba nimic, ca vai de noi, ca sabia de deasupra… Mai sunt si cetateni care lupta pentru ce cred, mai ales cand stiu ca au dreptate. Din prima categorie nu am facut niciodata parte. Ce am facut mai departe?

Moneda otomana

Le-am spus ca voi lua un detector de metale, adica voi fi autorizat sa-l folosesc si voi cauta in toata zona Posadei, unde e legal, mai putin in acel loc cu fundatia. Asta spre primavara, ca vad ca pe aici nu mai vine primavara, ci tot iarna. Le-am zis ca la adevar se ajunge si din alte directii, nu neaparat sapand. Si cand crezi in ce faci, mai este si Dumnezeu in schema, chiar se intampla. Astfel, la ora actuala, sunt identificate fonduri arhivistice, sunt gasite alte piste, alte dovezi documentare care sustin ce am spus de la inceput. In paralel, m-am consultat cu alti arheologi, nu din judetul nostru evident, care au zeci de ani de experienta si cu alti oameni de cultura si… au ramas consternati. Unul dinte acestia, rasfoind cartea spunea, nu mie.., „cand vezi asa ceva, te duci imediat, nu stai…”. Omul acesta in anul in care eu ma nasteam, 1979, publica lucrari si facea tot felul de descoperiri arheologice.

Altii care au vazut cartea cu Posada au inceput din primul moment sa urmareasca alte fire, sa fie sigur ca nu ne scapa ceva. Bomboana pe coliva este, si asta o stiu foarte putini, ca: am implicat o institutie maghiara in aceasta cercetare. Le-am trimis cartea, urmeaza ca ei sa faca alte cercetari pornind de la punctele de plecare din acea carte. Ai nostri nici nu au citit cartea si m-au trimis la Politie. Asa ca am zis sa nu-i mai incurc pe „specialistii” nostri, sa-si vada fiecare de treaba lui. Sunt suficienti cei implicati in noua cercetare si nu sapa nimeni ca nu e nevoie. Se vor face de rusine cand strainii le vor face treaba si va fi suficient.

Ai nostri pana vor incerca doar sa-si imagineze cum arata situl, pana vor discuta cu un proprietar pentru ca o parte din sit este pe terenul acestuia, va dura. Nu au timp, bani, dar pentru reclamatii ca am tinut mai mult decat spune legea o moneda care este 6 lei pe Okazii, au gasit timp. Am inteles ca oamenii acestia nu vor sa aiba de-a face cu cetatenii, ca noi ii incurcam, desi salariile lor sunt platite din banii cetatenilor. Ei descurajeaza orice astfel de actiune, doar ei stiu cel mai bine. Deci, de ce sa ne incurcam unii pe altii? Iar daca este vreo dovada din acea lupta, pe undeva, si nu le-au strans pe toate oamenii lui Basarab si nici nu le-a carat apa, cu siguranta o voi gasi in acest an. Pentru ca stiu unde sa le caut.

Peisaj la Posada

Un prieten si cativa specialisti m-au invitat la Bucuresti, la nu stiu ce conferinta cu arheologi, un fel de ce au mai facut ei in ultimul an, parca! Insa, nu ma vad stand pe langa nu stiu ce nume grele, ca sa ma vada si pe mine nu stiu cine. Nu am stat dupa nimeni niciodata si nici nu o sa ma duc sa ma ating de careva, sa iau un autograf de la nu stiu cine. Astea le pot face oamenii care nu pot sa faca anumite lucruri. Una este ca respecti ce face un om si alta sa ma duc sa-l vad, poate ma baga si pe mine in seama si sa rad pana acasa fericit 🙂 Da-o naibii de treaba! Un prieten spunea ca e bine sa ma duc ca poate ma ajuta vreunul cu o informatie. Eu nu am nevoie sa merg sa ma ajute pentru ca informatia nu o poseda niciunul. Pentru ca daca o avea cineva, o gaseam in cartile lor. Informatii clare despre Posada de la 1330 nu sunt la specialistii in viata pe care-i avem. Din simplul fapt ca nu s-au intalnit cu ea. Ei cu siguranta sunt buni in nu stiu cate, dar nu si pe acest subiect. Care este faza cu detectorul?

Intr-o discutie destul de inamicala, face to face cu un arheolog, acesta mi-a spus ca detectoristii ii duc pe arheologi in alte locuri decat cel initiale. M-am chinuit zile intregi sa inteleg de ce ar face acesti detectoristi asa ceva. Adica de ce sa nu vina arheologul si sa sape ca sa lamureasca problema? Si nu am inteles. Mi s-a parut ca exagereaza arheologul.

Sa stiti ca am inteles pana la urma de ce ar face un detectorist asa ceva. De teama! Pentru ca arheologul il poate reclama la Politie ca a sapat si a facut nu stiu ce pe acolo. Dar omului daca-i suna detectorul, nu poate chema la fiecare sunet un arheolog. Si cauta el. Daca gaseste o moneda cauta mai departe, cat suna detectorul. Se trezeste apoi ca a facut o groapa maricica. Se gandeste apoi ca arheologul poate spune ca doar el este abilitat sa sape si-l reclama la Politie. Prin urmare, un detectorist daca gaseste ceva valoros, cat de bineintentionat poate fi, este bagat in bucluc rapid de cate un specialist. Si asta pentru ca arheologii au o invidie incredibila pe cei cu detectoare si cauta sa descurajeze acest hobby prin orice mijloace. Daca ei te reclama, nu mai indeplinesti conditiile ca sa iti dea statul o recompensa. Deci e multa smecherie in treaba asta. Astfel ca, un detectorist mai prudent ii poate duce pe arheologi in alt loc, in care nu e nimic, de teama unor consecinte. Real, toti au de pierdut. Iata ceva de pe un forum, o sa caut link-ul ca l-am ratacit, despre cum intri usor in bucluc:

Sursa unul dintre forumurile detectoristilor. Exagereaza putin omul acesta, adica nu ti se iau lopetile, cizmele, noroiul 🙂 Dar acesta este cursul evenimentelor daca intri in el. Poti intra in el, la simpla idee a unuia de prin zona culturii si arheologiei.

Eu, fraier, nu mi-am dat seama, desi citisem pe forumuri tot felul de intamplari, cum oameni intelectuali, civilizati, au fost luati pe sus si dusi la politie si apoi prezentati ca braconieri 🙂 doar ca se uitau la un detector langa o plaja. Plus ca in ziare apareau stiri in care erau prezentati ca ultimii infractori. Deci nu e joaca! Mie imi trebuie un detector ca sa nu pierd timpul, intrucat stiu cam pe unde sa caut. Poate sa citeasca oricine cartea, ca e destul de greu sa vezi terenul, sa intelegi niste lucruri. Ideea este ca orice gasesti ca obiect de patrimoniu trebuie sa-l predai la Primarie in 72 ore. L-ai predat, nu ai nicio treaba, nici nu trebuie sa-ti pese ca mai exista directie de cultura, arheologi. Iar treaba cu recompensele… desi e lege, nu prea se aplica.  Nici dupa 3 ani, nu-ti dau banii, pentru ca unii asteapta bani evident, altii nu cer nimic, depinde. Cazul tipului din Horezu care a gasit 55 kg de monede de argint este ilustrativ. I-au spus ani in sir ca tot numara monedele 🙂 Marlani, ce sa le ceri 🙂 Daca retinea o singura moneda il prezentau ca pe un infractor. Omul i-a dat in judecata ca nu respecta legea si ca nu i-au dat 45% din valoarea descoperirii.

Problemele nu sunt doar acestea:

Asa ca, de Florii, v-am introdus in catunul Floria din Posada Prahovei dar si prin descoperiri, detectoristi si hatisurile legii. Sub semnul intrebarii este astazi… adica tot sub semnul meu al intrebarii, daca nu cumva acea casa veche postata intr-un articol anterior, existenta tot in zona fostului catun Floria, a apartinut lui Nicolae Grigorescu. Azi, denumirea de Floria nu mai exista, casele de acolo fac parte din localitatea Posada… care la randul ei, face parte din orasul Comarnic.

Posibila casa a pictorului

Si un link tot despre acest subiect cu Posada:

https://www.historia.ro/sectiune/timp-liber/articol/pe-urmele-bataliei-de-la-posada

Dar si despre aceeasi interpretare ciudata a legii. In articolul de mai jos, veti afla cum un detectorist a donat niste monede unui muzeu. Toti vorbesc de donatie. Treaba este ca nu e vorba de asa ceva. Donezi intotdeauna doar ce iti apartine. Ce este in pamant este al statului. Deci, nu-ti poti insusi si nici dona ce este al statului. Poti renunta la recompensa ca asa vrei si simti. Ce spun ei de donatie, nu are sens. Legea te obliga sa predai ce este de valoare, de patrimoniu, orice moneda dinainte de anul 1900, in 72 de ore de la descoperire. Deci predai, nu donezi. Donezi ceva cand este al tau, ceea ce nu este cazul de fata. Oricum, daca cercetezi problema in detaliu, o sa afli ca rare sunt cazurile in care statul respecta legea si le da recompensele 🙂 Trebuie sa mergi in instanta. In articol, o sa vedeti ca scrie ca statul nu le-a dat banii altora.

http://adevarul.ro/locale/focsani/foto-cautator-comori-pasiunea-unui-tanar-vrancean-descoperit-accele-turcesti-argint-vremea-sultanului-mustafa-iii-lea-1_58e360195ab6550cb8f2d40c/index.html

Aceste articole sunt binevenite, pentru ca se anuleaza acea etichetare a specialistilor, care propaga ideea ca toti care au un detector braconeaza situri. Simplul fapt ca te pozeaza unul umbland cu detectorul in preajma unei cetati, inseamna dosar penal si confiscarea detectorului. In afara de hoti care stiu cum sa vanda ce gasesc pe piata neagra si care folosesc detectoare pentru care nu au autorizatie, ca nu le trebuie evident, nu incalca nimeni in mod constient legea. Cea mai mare parte a detectoristilor sunt autorizati. Ei sunt oameni educati care vor sa participe la gasirea elementelor ce tin de istoria nationala. Este simplu! Dar, cum in cativa ani, detectoristii au predat statului cat au scos din pamant specialistii in 50 de ani, normal ca faci totul ca sa arati ca astia sunt niste hoti de fapt! 🙂

Comemorare I.G.Duca-2016: Pentru ei timpul chiar nu conteaza!

29 decembrie 1933. Legionarii il asasineaza pe peronul garii din Sinaia… pe primul ministru al Romaniei, I.G.Duca. Moment de trista amintire… dar parte din istoria noastra.

gara sinaiaGara Sinaia

s2

Din nefericire, foarte putini mai constientizeaza azi ca trebuie sa ne cunoastem trecutul, pentru a nu fi inselati de prezent si pentru a pasi pe un drum sanatos in viitor.

Cand am demarat proiectul „Pasi in Timp” am fost animat de ideea de a consemna intr-un tot, ceea ce era pe cale sa se uite sau sa se piarda din Valea Prahovei. Intotdeauna am sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru asemenea moment de inspiratie, pentru ca, pas dupa pas, am reusit sa gasesc si sa adun ceea ce nu mi-am inchipuit vreodata…. Valea Prahovei are o istorie si niste urme culturale unice, specifice, si cuvintele mele, aici, nu ar putea reda vreun pic ceea ce am in mine… Dupa ce le veti descoperi si dvs., altfel veti vedea aceasta zona si viata… Nu, nu este mult spus!

s4Noul mers al trenurilor

Gasiti o mare parte din descoperiri/consemnari in cartile: „100 de pasi in timp, un alt fel de ghid despre Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi” si „Predealul prin ochii tai, o carte despre atunci, despre acum si pentru viitor”. Ar fi trebui sa anunt a treia carte, care evidentiaza trecutul, completand… dar, nu stiu cum sa va spun ca e trist…

Traim niste vremuri de maxima mediocritate si lansarea acelei carti ar compromite cele mai importante urme ale istoriei pe care le avem in zona. Cu dovezile in fata, multi specialisti  in tot felul, se uita la mine si nu stiu ce sa creada… am oare dreptate sau sunt plecat cu sorcova? Logica, bunul simt si dovezile de mai multe feluri, nu le spun prea multe. Mi-am dat seama si de ce pana la urma. Desi au zeci de ani de experienta, asa ceva ii depaseste. Nici presa nu pot sa o chem, ca pana ajung cei abilitati in locurile acelea, se duc altii mai motivati si la revedere. Avem numai idioti prin tot felul de functii. Trebuie sa gasesc o solutie cat mai buna pentru toata lumea.

Sa revin la ziua de azi, aceasta paranteza fiind necesara pentru a vedea cu cine defilam. De la Revolutie incoace, comemorarea marelui om politic a fost o chestie de obraz, o traditie. Urmaresc unele subiecte de ani de zile. Am acea perseverenta de a face aceleasi lucruri chiar daca le-am mai facut si tot asa… Cata vreme mi se pare mie ca este necesar.

Intotdeauna cu mare pompa, cu televiziuni dupa ei, liderii liberali din judetul Prahova se intalneau pe peronul garii si il omagiau pe I.G.Duca. Depuneau coroane, asa cum vedeti in imaginile din diferite perioade, atat pe blog cat si in cartea „100 de pasi in timp”. Nu a fost an in care sa nu ma intreb, daca aceasta asociere de organizatii liberale cu membrii si lideri, chiar intelegeau ce fac, ce cauta pe acolo sau cine a fost omul politic? Ma gandeam ca daca le spuneai ca I.G.Duca a fost impuscat cu un pistol cu gaze sau bile, jumatate din ei ar fi crezut.

In acest an, la ora 10 nu era nimeni pe peronul garii din Sinaia. La acea ora, de regula, se tinea un discurs, dupa care se depuneau coroanele. Orele au trecut si nici la ora 12 nu a aparut vreun liberal. Asadar, daca nimeni nu si-a amintit de acest moment, ani de zile a fost doar o chestie de imagine, de a fi filmati si de a se auzi vorbind la televizor.

s3

s5Doar plecari, nicio sosire 🙂

Insa, acum cativa ani, am descoperit ca nu doar ei depun coroane pe 29 decembrie. Mai vine cineva cu o coroana impecabila, alcatuita din trandafiri albi si rosii. Manierati, discreti, fara spectacol, acestia vin dupa ce are loc ceremonia oficiala si depun coroana lor. Pe aceasta coroana, o exprimare atrage atentia: „Pentru noi timpul nu conteaza”. Cred ca nimeni nu a sesizat astazi ce fac acesti oameni cu o coroana in maini. Pentru ca oamenii se bucura ca sunt sarbatorile la usa 😉 Traim pentru mancare si petreceri, nu pentru ceea ce este mai presus de acestea!

Felicitari, R.L. I.G.Duca pentru consecventa, gest si pentru ducerea mai departe a unei stafete care nu este pentru oricine!

s6Coroana de trandafiri… a fost mereu cea mai frumoasa. Pentru ca lucrurile importante in viata nu se fac la modul superficial, nu prin improvizatii, nu pentru imagine. Ele ies bine cand le simti, cand le dai o parte din tine!

s7

Nici la ora 14 nu au mai venit altii cu coroane. Poate merg dupa ce vad acest articol. Nu e tarziu, suntem inca in 29.12.2016!

 

O noua carte: „Predealul prin ochii tai…”!

Acesta este un articol pentru cei care stiu de Proiectul de Promovare Turistica si Reconstituire Istorica a Vaii Prahovei si Bucegilor, denumit „Pasi in Timp”… si nu numai! 🙂

Acest proiect este o initiativa a autorilor cartii „100 de pasi in timp, un alt fel de ghid despre Valea Superioara a Prahovei si Parcul Natural Bucegi”, fiind sprijinita de diverse persoane, prieteni, anumite institutii…

Proiectul presupune aparitia mai multor carti, prima a fost in 2015, alte doua apar in acest an… inca una in 2017. Vrem ca in 2018 sa venim cu cinci carti, o multime de descoperiri arheologice, proiecte de restaurare realizate, prietenii de cursa lunga, expozitii…

Despre prima carte am mai vorbit!

Avem insa primul exemplar din a doua carte: „Predealul prin ochii tai, o carte despre atunci, despre acum si pentru viitor”. Aceasta va fi disponibila pe piata in luna octombrie. Acum se verifica in detaliu cartea… ca sa nu existe vreo omisiune.

Cartea…

Se lucreaza intens si la a treia carte care are alt subiect. Cartile acestea desi merg pe aceeasi linie, au fiecare conceptii diferite, subiecte diferite. La anul, ar trebui sa apara continuarea primei carti „100 de pasi in timp”. In doi scrii mult mai repede, ai cum sa lasi pe celalalt anumite lucruri si sa-ti directionezi energia spre alt subiect…

c3Mai trebuie a treia 🙂

O sa va detaliez putin din cartea cu Predealul… aceasta are 435 de pagini… „100 de pasi in timp…” avea 490…

Veti gasi in ea o multime de informatii despre istoria, cultura Predealului, veti vedea primele imagini cu obiecte descoperite despre care toti vorbesc dar nimeni nu le-a vazut. Noi am avut sansa sa obtinem o aprobare in acest sens.

Corectam o eroare majora istorica perpetuata in toate cartile despre Predeal. Asta pentru ca suntem precisi si vorbim in baza unor documente. Ne mai spunea un domn de la Arhivele Nationale, ca il contrazicem pe marele Iorga??? Adica noi asa, trebuie sa luam de bun tot ce invatam. Bineinteles, ca s-a dovedit, adica marii istorici au dovedit ca si Iorga se insela uneori. Oricine e supus greselii. Noi, in cartea aceasta venim cu istoria reala a Predealului… pentru cine mai intereseaza! 🙂

Cam asa ceva… Cuvintele d-nei Mariana F. reflecta o simtire din ce in ce mai putin intalnita in zilele de astazi!

De asemenea, avem intregul istoric al Manastirii Ortodoxe Sf. Nicolae din Predeal, parintele duhovnic Teofil fiind impresionat de descoperirile noastre… dansul figureaza la Prefata.

Pe langa multumirile noastre adresate celor de la manastire, mai avem de multumit pentru sprijinul acordat in verificarea/redarea adevarului istoric… Arhidiecezelor Catolice Bucuresti si Alba Iulia, unor istorici ai acestor arhidieceze… mai multor institutii ale statului. O sa revin pe aceasta tema.

Nu am reusit niciun schimb de informatii sau vreo colaborare cu Protopopiatul Ortodox din Brasov, nici cu dl. Vasile Oltean de la Muzeul Primei Scoli Romanesti. Primii in mod cert nu aveau informatia ceruta de noi si al doilea, il stiam plin de sine deci nu ne baga el in seama 🙂 Pana la urma, am observat ca dansul se inspirase dintr-o carte veche a lui Iorga, nu realizase o cercetare prin comparatie si cu alte surse. Omul fusese prin anii 2000 implicat de Primaria Predeal in realizarea unei monografii despre aceasta localitate, dar reusise doar sa copieze de la altii si sa incurce datele istorice. Ne-am convins ca este o valoare doar pentru Scheii Brasovului, conservand si redand admirabil traditiile de acolo, in rest doar citeaza mai mult decat cerceteaza, nu vine cu nimic nou.

Eu plec de la ideea, ca azi oricine poate scoate o carte cu tot felul de bazaconii. Pentru ca nu mai este nicio autoritate sa verifice daca e normala cartea, este toata un plagiat sau nu, are ceva nou… Poti scoate o carte doar de puncte-puncte, nu deranjeaza pe nimeni!

Prin urmare, pentru mine o carte este o chestie educativa care aduce ceva nou in societate, producand interferente si schimbari pozitive. Cred ca proiectul nostru face chestia aceasta. Nu avem nici asteptari, nici altceva, se face pentru ca asa credem noi ca trebuie. Altfel, o multime de lucruri inca existente la timpul prezent pot fi valorificate, conservate, privite, pastrate si de noi si pentru altii. Ne miram ca alte state au cladiri de peste 500 de ani. Pai noi cum vedem ceva vechi, avem mentalitatea bolnava de a darama, pentru ca ar costa mai putin o constructie noua. Ideea nu este de a cheltui mai putini bani ci de a pastra cu un pret, cat o fi el, ceea ce vine din alte timpuri si face parte din istoria si trecutul nostru.

Mai departe…

…cu preotii catolici de la Blumana maghiara sau germana, sau de la alta biserica catolica am incercat sa gasim un act vechi emis de Papa. Se pare ca nu mai exista!

In opinia mea, cred ca pe la 60% din informatiile prezentate in carte sunt inedite… asa mai cu modestie 🙂

Am colaborat foarte bine si cu fostul comandant al vanatorilor de munte, d-l colonel Ovidiu Conduruta caruia ii multumim.

Nu am reusit sa stabilim o colaborare cu preotul catolic din Predeal, parintele Alois Arcana, dansul era mai mereu ocupat si apoi a declarat ca nu are ce sa ne spuna fiindca biserica este noua. Bine, nu era totuna cu inceputurile catolicismului la Predeal, dar am gasit alte surse.

Multumim si prietenului nostru Catalin Campeanu, directorul Centrului National de Informare Turistica Predeal, cu care am tinut legatura si am facut schimb de informatii… precum si d-lui Radu Constantin de la Urbanism (Primaria Predeal).

De asemenea, Maicii Superioare de la Manastirea Catolica de la Timisul de Sus pentru tot sprijinul sau. Ar trebui sa stiti ca am refacut istoricul ortodoxiei dar si istoricul catolicismului pe aceste meleaguri, mergand cu mai multe secole in urma. In plus, am identificat in teren toate ruinele si urmele unde au fost lacase religioase.

Cartea mai cuprinde lista cu cabanele statiunii, istoricul acestora si traseele turistice actualizate… cam tot ce inseamna imprejurimile Predealului. Nici nu aveti idee cat am colindat Predealul si Timisurile… poate m-ati vazut pe sosea si ati crezut altceva 🙂 Nu aveti cum sa intelegeti cate eforturi si sacrificii personale sunt in spatele unor astfel de lucruri… pentru ca ele se traiesc. Uneori te doboara stresul, presiunile, viata si nu mai poti face nimic. Mai pui cate un cuvant, o poza, te iei cu mainile de cap si nu stii pe ce drum sa mergi… dar cu credinta in Dumnezeu faci orice 🙂

8Coperta fata si coperta spate

Asa cum stiti, prin aceste carti se urmareste conservarea obiectivelor istorice, constientizarea autoritatilor si a localnicilor, raspandirea informatiei… Cunosti, protejezi! Nu cunosti, atunci totul trece doar prin stomac, ce constiinta, ce urmasi, ce generatii viitoare?!

Multumesc d-nei Mariana Fratila pentru ca a reusit sa tina acest drum… de a lasa ceva in urma si pentru cei care vin dupa noi. Probabil nu i-a fost usor si nu-i este usor dar, doar o data in viata faci asa ceva. Apoi pe masura ce imbatranesti, nu mai ai rabdare sa mergi, sa cercetezi, sa confrunti, sa dezbati, sa scrii…

Eu am gasit ruinele chioscului regal din Predeal si fundatiile vechilor biserici, dumneaei locatia exacta a primului hotel Predeal, a elucidat ce s-a intamplat cu una dintre cele mai vechi pensiuni si tot asa…

Apropo de hotel, avem si un istoric al hotelurilor vechi din Predeal, gasind mormantul celui care a avut celebrul han de la Ruia, han distrus in anul 1788.

Multumesc prietenului nostru Radu Lipsa pentru coperta. Eu o aveam in minte oarecum… dar nu stiam cum sa-i spun. Dar el, fiind un profesionist de mare clasa, mereu mi-a inteles si perfectionat ideea. Cu siguranta, daca ar avea timp si am aplica viziunea lui la cartile noastre, acestea ar iesi la un nivel mult superior a ceea ce este pe piata. Ma refer la design, conceptie… la grafica.

Dar mai vorbim!.. acesta este un prim articol pentru ca vor mai urma si altele pe tema cartii din Predeal! Va trebui un fel de lansare prin octombrie…