Bucla turistului comun pe Platoul Bucegilor si pana pe varfurile Dichiului

Studiul dinainte de asfaltarea lui DJ 713, care spunea ca anual in Parcul Natural Bucegi intra circa 1 milion de turisti, este demult depasit. Cred ca in 2017 vor fi cu siguranta pe la 2 milioane 🙂 Azi, 25.06.2017, daca iau in calcul: Valea Ialomitei, Valea Cerbului, zona Sinaia, telecabina Busteni-Babele, Platoul Bucegilor si DJ 713, plus traseele turistice de abrupt, cred ca au fost lejer 30.000 de persoane in Parcul Natural Bucegi.

Este limpede pentru orice om care a umblat pe Bucegi, ca poarta de intrare in masiv este DJ 713 asfaltat. Oricine are o masina poate ajunge in inima muntelui. Acum, e bine si mai putin bine. Adica, Bucegii au devenit accesibili si altora care nu se puteau bucura de peisaje… dar, in acelasi timp, poate ajunge orice necivilizat. Peste jumatate din cei care vin cu masinile, nu au nicio notiune montana, nici cea mai mica idee despre ce sa faca si ce sa nu faca. Nu vad panourile cu Parcul Natural, nu respecta nimic, cred ca este un teren al tuturor si pot face ce le trece prin cap.  Ce sa faci cu doua echipaje de jandarmi, unul de la Prahova si altul de la Dambovita? Si in masini? 🙂

Parc Natural pentru multi inseamna doar un Cismigiu ceva mai mare. Asta inseamna natural pentru ei 🙂 Din pacate, autoritatile nu stiu ce masuri sa ia la scara larga. Din cauza incompetentei, a blocajului institutional, a problemelor pe care le poti avea de la cine stie cine daca iti faci serviciul…

Problema este ca pe acesti oameni care ajung pe Bucegi nu are cine sa-i informeze. Intri pe DJ 713 ca prin propria curte, desi drumul este semnalizat ca fiind inchis. Dar, cum nu se va mai deschide oficial niciodata, pentru ca ideea a fost sa fie o gaura neagra in care sa tot bagi bani si sa nu fie gata niciodata, se circula asa, la „n-ai ce face-esti in Romania”! Ar trebui stea cineva totusi, chiar la intrare pe DJ 713, sa incaseze cei 5 lei de persoana, pentru accesul in aria protejata. Se taie chitante, se dau si saci menajeri, pliante de informare. Apoi, sunt necesare cel putin 3 refugii pe Platoul Bucegilor, ca oamenii acestia daca sunt surprinsi de ploaie, asa neechipati, se pot imbolnavi rapid. Trebuie mai multe panouri de informare, un sistem de management al deseurilor, patrule… Adica sunt lucruri simple, usor de implementat, dar cum nu se stie ce trebuie facut, fiind si atatea interese in special imobiliare, lucrurile evolueaza din inertie 🙂

Am fost si noi pe bucla turistului comun, cum ii zicem:.. Parcam masina la intersectia de la Piatra Arsa, urcam la Babele, o luam spre Cruce, venim inapoi pe Brana Caraimanului si prin jnepenisul de la Piatra Arsa. Si cam asta este. Poti face si un antrenament de alergare pe acest traseu 🙂

Ciobanie

Urcand spre Babele

Aici deja mergeam spre Cruce, lasand in spate ce se vede: cabana Babele, statia de telecabina.

Se vede bine si de aici, un loc bun de popas inainte de a cobori.

Hai ca am pus mana pe ea 🙂

Complexul manastiresc Caraiman din Busteni care, alaturi de Manastirea Sinaia, reprezinta principalele destinatii in turismul religios de pe Valea Prahovei.

Releul de pe Costila

Valea Alba

Vreo 30 minute am urmarit o capra neagra care umbla dupa ea cu 4 iezi. Trebuie sa mai merg sa o filmez de mai aproape. A fost ceva deosebit. Speriata de atata omenire ce cobora pe Brana Caraimanului, s-au retras langa o grota greu accesibila.

Fosta cabana Caraiman… azi, mai are cineva grija de ea, ca de o simpla constructie.

A disparut in Bucegi si nu a fost gasit niciodata.

Stiti ce este, nu-i asa? 🙂 Intersectia de la Piatra Arsa din mijlocul Platoului Bucegi.

Sa nu credeti ca se circula, ca era vreo coloana. Tot ce vedeti, pana departe, sunt masini parcate. Cand au asfaltat drumul, autoritatile au sustinut ca vor circula pe drum pana in 2030, doar 3000 de masini pe an. Vreo mie au fost sigur doar azi. Bine, pentru unii, anul are cateva zile 🙂 Estimari mincinoase cum ne-am obisnuit.

Aparitii auto

Sambata, a fost la Sinaia un eveniment de exceptie, un concurs de automobile de epoca.

Am luat masina si ne-am intors spre casa. Ne-am oprit sa cumparam branzeturi de langa cabana Dichiu, tot pe DJ 713. Cica era si un chiosc cu prajituri sau placinte dar nu l-am vazut. Nu stiu cum l-am ratat 🙂 Eram fascinat de o branza de burduf excelenta si visam cred ca bulzuri. Si branza de oaie proaspata era nemaipomenita. Cu astea in cap, logic ca nu am mai vazut si prajituri 🙂 Saptamana trecuta avea doamna cu branza si niste cascaval desprins din povesti. Pacat ca nu i l-am cumparat noi pe tot, ca azi nu mai avea.

De la cabana, am zis sa hoinarim, tot ca turistii si putin prin varfurile Dichiului… pe unul este un steag, pe altul o poteca spre un punct panoramic, pe altul o pancarta, pe aproape o stana cu cainii periculosi, deocamdata. Peste putin timp se invata si ei cu omul, ca aceia de pe la Piatra Arsa, Babele. In imagine, DJ 713 ce coboara de la cabana Dichiu spre Sinaia.

Sa vedem si noi 🙂

Cabana Dichiu ramane in spate

Se vede Sinaia (Valea Prahovei).

Cabana si lacul Bolboci in Valea Ialomitei. Si acolo plin de masini, oameni.

Perfecta ideea cu amplasarea unui drapel in acest loc.

Sfantul nostru tricolor 🙂

De la Bolboci si pana la Obarsia Ialomitei

Ce colt de rai este acest Parc Natural Bucegi!!! 🙂

Cheile Zanoagei

Marea din mijlocul Bucegilor: Lacul de acumulare Bolboci.

La acel moment nu „fuctiona”. Dupa ora 11 era perfect, dar tot nu a „fuctionat” 🙂

Tarife telecabina Pestera-Babele

Nimeni! 🙂 Nici acum nu am reusit sa-mi dau seama al cui este „Centrul” acesta: al Administratiei Parcului sau al Consiliului Judetean?!

Pe la sediul Salvamont Dambovita se planifica…

Animale pe Bucegi, muntele s-a umplut de viata.

Vaca-santinela 🙂

Se scarpina de piatra

Gornistul cirezii, tine trupa unita, aproape.

Traseu printre vacute

Valea Ialomitei spre obarsie

Pietrarul (Oenanthe oenanthe)- pasarea simbol a Dobrogei. Observata in Bucegi la 1700 m altitudine. In special, poate fi observata in Dobrogea, dar cuibareste si in alte locuri din tara. Ii plac si Bucegii.

Membrii Birding Romania mi-au spus ca este o femela. Ducea mancare la pui.

Cascada Obarsiei

Oi in umbra muntelui

Tinta: Cascada

Pe cruce au fost scrise niste indemnuri, binecuvantari, la adresa celor care cutreiera muntii.

In toata splendoarea…

De la Scropoasa – Bolboci – Padina – Pestera si pana la Obarsia, ai tot felul de vazut. Este superba zona 🙂

Din natura pentru oameni: Minunea conurilor rosii de molid

Parcul Natural Bucegi, acest colt de rai intins pe vreo 300 kmp, nu este doar ceea ce se vede la o prima vedere… o arie protejata si atat! Are ceva pentru fiecare, noi momente, noi ipostaze care, de fapt, sunt lectii mai vechi scrise mereu in alt mod. Nou dar totul foarte vechi.

As face, daca as avea timp, un sondaj printre cei care merg pe munte. Pentru a afla de ce merg. Cred ca nu am afla ceva nemaiauzit dar ne-am da seama ca in spate sta o chemare, o magie, ceva inexplicabil… ca o intoarcere la origini de care mintea si propria persoana par oarecum straine, in sensul ca nu avem cuvinte pentru a descrie cum trebuie ce simtim… ca un imbold genetic de parca acolo trebuie sa fii, evident fara a sti prea bine sa explici.

Dar, gata cu filozofia 🙂 Important este sa ne regasim cat mai multi in tot ceea ce inseamna Muntele.

Am facut duminica o excursie de 12 ore pe Bucegi, o sa revin ulterior cu imagini. In articolul de azi, ideea este de a vedea o minune a naturii in mai multe cadre… incercand gandul vesniciei unor momente 🙂

Un peisaj cu stanci si specii forestiere… Cu sageti rosii: molizi

Acestia

Si mai aproape

Acesta este subiectul central… acele chestii rosiatice sau rozalii… care nu sunt muguri, ci conuri de molid. Observati ca ele cresc preponderent pe la varful acestor arbori. Poate ca de aceea nu s-a prea vorbit despre ei. Ca sunt prea sus.

Multi se uitau si nu intelegeau de unde iese ceaţa intr-o zi asa senina, cand nu era un nor de ploaie 🙂 De fapt, ce se intampla? Valuri de polen erau puse in miscare la o simpla adiere a vantului. Daca erai prin preajma, ti se infundau narile, gura, se depunea pe haine. Oricum, si fara sa fii pe aproape, tot te ajungeau particulele galbene. Nu as zice ca mi-a displacut, o ploaie cu polen nu o vezi mereu.

Magnifici… Va imaginati ce putere au acele conuri orientate spre cer?

„Insira-te, margaritare” 🙂

Domnul a dat, omul a luat 🙂 Intai imagini…

Ce splendoare! Ce folos sa urc prin arbori, cand era logic ca gasim la anumite altitudini si conuri mai la indemana…

Nu ma mai saturam de privit, mirosit, pozat. Cum nu prea imi impartasea nimeni romantismul si privitul in nestire, la inceput m-am cam grabit. Plus ca mai aveam traseu de parcurs.

Ati recunoscut departe zona Babele-Sfinx. Pai te poti satura repede de asemenea daruri naturale? 🙂

Alt val de polen, frumusete la cel mai inalt nivel 🙂

Pana aici 🙂 Adica, hai ca am stat prea putin si la poze si la cules. Nu exista animal ca sa manance din acestea, nu sunt protejate si nici nu ar avea de ce, nu dau niciun exemplu negativ pentru ca putini s-ar urca dupa ele, iar ca sa gasesti asa, ca in imagini, trebuie sa bati ceva potecile. Daca pleci cu scopul sa aduni, umbli o zi intreaga…

Am ramas, evident, mai mult timp aici.

Imbietori si peste orice specie si parte din rasinoase. Peste muguri de brad, de jneapan, conuri de pin sau jneapan etc. Conurile de molid in aceasta forma frageda, pline de rasina, sunt un medicament natural. Cat de amator ai fi, culoarea este un indicator perfect 🙂

Am mai lasat, o creanga plina, una goala, una tie, trei mie 🙂

Vedeti? Fiecare specie are mijloacele ei de protectie 🙂 Cine s-ar sui pe acolo?

Pensiunea Cocora pe fundal. Nici pe acestea nu le-am cules, e clar, varful e prea subtire si se rupe daca te sui aproape de conuri. Apoi, daca incerci sa urci, te faci galben de la polen, este imposibil sa nu te atingi de crengi, sa nu le misti. Cum le misti, cum se scutura saculetii cu polen.

Minunea de la inceput de iunie

Chiar si dupa ce am cules si am facut peste 50 de poze la aceste conuri… tot am continuat sa le admir pana am iesit din zona lor.

Absolut superbe… nu doar conurile ci si peisajele aferente. Locuri cu poluare zero, locuri aproape de cer, locuri ca in Geneza. Doar ideea de a merge prin astfel de locuri, te vindeca 🙂  …Totul este sa nu te agati de problemele fizice: ca e mult de mers, comoditate, mancare, nu rezolv nimic etc.

Facusem planul din timpul culesului: o parte pentru sirop si alta in borcane cu miere peste conuri.

A fost ceva 🙂 Uneori nu ajunge pana nu ramane. Cum nu a ramas… 🙂

Cu miere

Din timpul pregatirii. Intai pui niste conuri, torni un strat de miere, si tot asa. Ii lasi la intuneric vreo saptamana sau 10 zile, apoi filtrat totul. O sa vedeti ca mierea este diluata de sucul conurilor. Din ce rezulta iei dimineata cate 2 linguri.

Acum vreo trei-patru ani mai facusem asa ceva, si stabilisem eu o cura de o luna de zile. Nu prea am avut rabdare si cura s-a redus la cateva zile. Pentru ca din ce luam de aceea mai voiam 🙂 Am mai exagerat eu in chestii din acestea. La un antrenament de alergare imi luam apa cu magneziu. Indicatiile erau… un plic la nu stiu cata apa. Eu puneam patru plicuri la un pic mai multa apa. Ce putea sa se intample? 🙂

Din alte conuri am facut un sirop… au iesit vreo 4 litri. Culoarea siropului, dupa ce se fierbe si se prepara cu miere sau zahar, este roza, fara impuritati. Pe sticla mai sunt resturi de ambalaj, ca este o sticla de suc Teddy… dar siropul este limpede, dulce, aromat. Mult peste mugurii de brad culesi de la marginea padurii.

Minciunile generatiilor: Uzinele Resita, Turnul Eiffel si Crucea de pe Caraiman; Tablitele de la Sinaia; Capela „General Ion Emanoil Florescu”; Lupta de la Posada din anul 1330

PARTEA A I-A

De-a lungul timpului, ati vazut pe aici sau prin vreo carte unde sunt si eu printre autori, diverse informatii, noutati.

Am pozat in premiera depozitele de bronz de acum peste 3000 de ani, de la Sinaia si la Predeal. Acum le vedeti si dvs., mai jos. Am identificat izvorul Prahovei, locul de iesire marcat ca atare pe vremuri, la Predeal, desi nu mai stia nimeni de el. Am stabilit unde era vestita carciuma de la frontiera, apoi vila hangiului Klein si mormantul acestuia. Am gasit locul unde a fost Cuibul Printesei. Am descoperit mormantul unuia din fratii Schiel… multe altele.

Imagini cu depozitele de bronz, din cartea „Predealul prin ochii tai, o carte despre atunci, despre acum si pentru viitor”, aparuta in 2016. Tot in aceasta carte este publicat pentru prima data, si hrisovul care atesta denumirea de „Predeal”, semnat de Constantin Brancoveanu… obtinut si acesta dupa o intreaga poveste.

Am adus cele mai mai multe argumente in favoarea ipotezei ca Tablitele de la Sinaia reprezinta un fals, o prostie inventata in perioada comunista, menita a desconsidera monarhia.

Am scris Ministerului Culturii ca restaurarea Capelei Stirbei nu a urmarit si punerea in valoare a celor doua locuri de veci din interior, acestea nefiind nici macar studiate ci betonate direct… si mi s-a transmis ca acele locuri de veci nu au existat si ca e doar o ipoteza ce spun. Desi, sute de sinaieni stiu ca in interior erau doua locuri de veci umplute cu pamant:

Alte detalii: https://pasiintimp.wordpress.com/2016/12/12/restaurarea-capelei-stirbei-din-sinaia/

Am oferit cele mai multe probe si argumente despre Lupta de la Posada din 1330… ca aceasta s-a dat in defileul Posadei din Valea Prahovei, Mai multe decat Iorga, Giurescu si oricare istoric roman. Ani de zile am studiat toate cartile, documentele, opinii si articole referitoare la acest subiect. Peste un an de zile am purtat corespondenta cu diverse autoritati din toate locurile presupuse Posade, vreo 10-12 locuri. Dupa zeci de adrese primite, a reiesit ca nimeni nu are niciun fel de dovada, totul fiind teorie si interpretare a celor care s-au aratat interesati de subiect. Apoi, am fost in toate acele Posade, sa vad relieful. Abia dupa aceea, cu toate acestea la activ, dandu-mi seama ca nivelul de azi este inca dominat de mentalitati retrograde, am inceput o cercetare.

Am gasit ca langa apa Prahovei, Mircea cel Batran atesta o biserica anterioara domniei sale, dar si toponime cu legatura stransa cu acea lupta, plus marturia unui calator polonez tradusa impreuna cu specialisti in poloneza de la Institutul din Bucuresti si cu sprijin de la Biblioteca similara din Chisinau. Mai departe, am gasit pe un document dincolo de orice interpretare.. redata in defileul Posadei, o biserica necunoscuta, alta decat a schitului Lespezi. Nu dupa mult timp, am si gasit fundatiile acesteia… ca eu stau destul de bine cu logica si orientarea in teren, si pot merge de 100 de ori intr-un loc, ca nu am o problema cata vreme cred ca e ceva pe acolo. Printre fundatii, am gasit diverse resturi si o moneda otomana. Cum nivelul celor din institutiile statului este unul stiut de toti, am renuntat la a mai umbla pe usile lor, mai ales ca dadusem cu subsemnatul si pe la Politie, ca nu am predat la timp ce gasisem. Eu le mai pozam din cand in cand pentru o carte, dupa care neavand ce face cu ele le-am predat. Chiar daca m-au chemat la luni de zile dupa ce le predasem, pe mine m-a deranjat chestia asta. I-am anuntat ca nu am nevoie sa sap pentru ca la adevar se poate ajunge si nesapand. Am renuntat la cercetari in teren, cine stie ce naiba mai gaseam si imi faceau astia dosar penal 🙂 … si m-am orientat spre arhivele straine si istoricii din cateva tari. Intrucat toti ai nostri au fugit de raspundere, nedorind sa cerceteze acel sit, si cum nici eu nu aveam voie, am luat legatura cu cateva ambasade, oferindu-le informatiile noi si spunandu-le unde si cum sa caute in arhivele lor.

Biserica de la Lespezi este in stanga, fostul schit Trei Lespezi era sus, in defileu. Nu a reusit nimeni vreodata sa faca astfel de conexiuni deoarece sunt prinsi in sabloane si se dau prudenti. Una este prudenta si alta fuga de raspundere, teama.

Dupa calculele mele, biserica lui Basarab I a fost daramata de mai multe ori, dar mereu a fost reconstruita pana pe la 1850. Aceasta biserica s-a numit Trei Lespezi, probabil de la cei trei stalpi de piatra pe care-i avea biserica la inceputuri. Astfel ca, istorici maghiari si polonezi cauta si ei intr-o arie mult mai restransa, adica documentele ce atesta treceri pe Valea Prahovei. Bine, povestea este mult mai lunga. Dar o sa vedeti ca vor gasi documente si mai multe si mai clare si tantalaii astia ai nostri, se vor face de rusine. Categoric ca sunt istorici si arheologi romani care sunt de acord ca acea carte a mea despre Posada este si cea mai inedita, cu multe dovezi care impun cercetarea de specialitate, dar sistemul e de asa natura incat dureaza vreun an pana se va face ceva. Este si singura carte dintre atatea, care vine cu ceva concret nu cu poezie, subiectivitate si analize pe text. Asa cum ma stiti, nu afirm niciodata ceva de care nu sunt sigur… insa, in ceea ce priveste localizarea Posadei de la 1330, sunt 100% sigur ca nu ma insel.

Mai multe: https://pasiintimp.wordpress.com/2017/05/04/floria-de-la-comarnic-biserica-din-posada-prahovei-si-podul-negrului/

Mai departe,

Pe mine ma deranjeaza minciunile considerate adevar istoric sau diferite manipulari, intoxicari. Fie ca sunt de natura istorica sau de mediu.

Adevarul este ca Basarab I, nu avea forte militare sa se bata cu Carol Robert in camp deschis si l-a pacalit cu bani si daruri, dupa care l-a prins in defileu si i-a distrus armata. Nu-ti intra ala de fraier in defileu, ci pacalit si atras acolo de calauzele lui Basarab care, chipurile ii aratau drumul cel mai scurt de iesire din tara. Mai departe, trebuia vazut unde este locul unde l-a tras pe sfoara Basarab pe Carol Robert…

Imi zicea un istoric contemporan, ca nu avea cum sa treaca armata maghiara prin Valea Prahovei pentru ca nu se circula pe aici decat rar. Pai, bai tata, regele scrie cu mana lui ca era „o cale oarecare” si tocmai faptul ca nu apare prin documente referiri dese in acel secol la Drumul Prahovei, arata ca era o ruta alternativa, secundara, putin uzitata. E logic ca regele nu ar fi cerut calauze lui Basarab daca era un drum comercial cunoscut. E la fel de logic ca regele daca ar fi fost atras in capcana pe vreun drum comercial cunoscut, dincolo de Campulung sau de Curtea de Arges, ar fi scris cu mana lui despre ce drum era vorba. Atat lucru stia si el: drumurile principale de legatura dintre Transilvania si Tara Romaneasca. Si din cati oameni avea, cunostea unul macar din toti acestia respectivele drumuri, nu ar fi avut nevoie de calauze. Faptul ca nu da niciun nume arata ca habar nu avea unde se afla.

Dar poti avea pretentii de logica de la oamenii sedimentati cu idei comuniste? Sau educati in scoli militare, inoculati cu idei si teorii ce frizeaza bunul simt si normalitatea… care au eleborat din nimic planul de atac al lui Basarab de parca ar fi vazut cum au stat lucrurile chiar atunci in 1330 🙂 Istorici militari dusi de valul eroismului national, au desenat planuri, schite cum a atacat Basarab din toate partile, concluzia fiind binecunoscuta: i-a nimicit 🙂 Daca gandesti un pic iti dai seama ca atacul producandu-se intr-un defileu, cel putin laturile fierastruite de cursul apei, sunt preponderent abrupte, de la 50 grade in sus. Ai nostri, cu miile 🙂 care atacau de pe aceste laturi, cum stateau, in corzi atarnati sau cum? Omul medieval avea instincte mult mai bune decat ale omului de azi. Daca tu crezi ca o asemenea armata iti intra in asemenea spatii inguste, cate 4 oameni in linie cum au calculat istoricii nostri, inseamna ca erau beti cu totii sau hipnotizati…

Mi-a fost clar ca ai nostri, nu prea puteau gandi realist fiind scoliti in sisteme comuniste, despre cum i-am invatat noi latina pe romani, cum i-am rezolvat pe toti cei care au trecut prin spatiul nostru milenar, cum lasa taranul erou: femeie, familie si gospodarie pentru a pleca la lupta cu furca si cum invingea armate regulate la primul iures mai serios. Luptau bine pentru ca erau poate de la Norton sau Bitdefender… Cred ca daca ne straduim un pic, lui Radu de la Afumati i se mai spunea si Norton. Sta sigur asta scris intr-o tablita de la Sinaia. Atat de bine aparau domnitorii tara cu taranii incat, cu totii proveneau din neamul lui Norton, iar atunci cand a ramas un singur descendent feminin acesta s-a casatorit cu un barbat din dinastia Bitdefender. Oricum ar fi, noi o dam bine. Important este ca ne-am descurcat, ei au trecut, noi am ramas 🙂 Cand au venit rusii la Prut cu tancurile, Ceausescu Avast, a scos laserul care nu ca a topit tancurile invadatoare, aceasta fiind chiar un mizilic, dar raza acestuia s-a tot dus, topind inclusiv uzina producatoare situata la periferia Moscovei. A fost un avertisment mai mult decat suficient! Iar daca vin maine extraterestrii, sigur aterizeaza la noi, ca noi avem paine cu sare, taramul fagaduintei si cei mai multi ursi din Europa. Chiar Mantuitorul e posibil sa fi fost pe aici in copilarie, invatand de la urmasul lui Deceneu, Comosicus, procedeul nemuririi.

Spre Defileul Prahovei. In departare, Podul de la Oratii.

PARTEA A II-A

Dar, azi, va spun ca am mai dovedit o minciuna care rataceste brambura prin mintile a zeci de mii de romani. Ma pasiona subiectul dar la cate prostii vedeam zilnic, ce mai conta una, chiar daca era mare. Totul a plecat de la reabilitarea Crucii de pe Caraiman de catre MApN. Zic eu, super fain, Armata este serioasa, hai ca „se face” Crucea. Cand, aud ca seful Parcului le-a impus sa transporte toate materialele cu elicopterul. Stupefactie! Pentru mine a fost ceva incredibil! Pai, prietene, daca faceai figura asta la rusi, sapai in permafrost cate zile mai aveai!!! Aici, in Romania, poti face asta ca pe un lucru oarecare.

Mi-am zis ca omul nu este in regula. Cum adica tu, un singur om, impiedici reabilitarea unui asemenea monument, mai ales ca e vorba de Armata, care culmea este si riveran, Crucea fiind a lor. Adica asa cum iti urca proprietarii de la Babele, Costila si Omu cu masina, la fel are dreptul si Armata. Cica, pentru protejarea naturii militarii nu au voie decat sa zboare cu elicopterul. Ma gandesc eu ca treaba cu elicopterul este mult mai paguboasa pentru mediu decat 3 camioane militare, care daca urca azi, duc tot necesarul, ca doar nu fac o alta Cruce.  Pe cand cu elicopterul, ai speriat toate animalele, capre negre, ursi etc., din muntii Caraiman si Costila.

Foto: Cristian Laurentiu

Fiind multe milioane de lei in joc, lovit brusc de conspirationism, intr-un fel justificat la cate vedem, sesizez Guvernul, ministere, Politie, ca astia s-au asociat in cine stie ce scopuri.  Imi zic eu, ca din pix, poti trece 20 de zboruri cu elicopterul la Cruce in loc de 3. Evident, lucrurile s-au inflamat, ca nu am dreptate, ca uite ca asta mai lipsea, adica eu si opozitia la proiect, de parca nu sunt atatea care impiedica proiectul. In fine, imi dau site-ul proiectului, sa observ daca sunt greseli, informatiile, si sa vin cu solutii/observatii daca am. Vad site-ul, realizez ca sunt o sumedenie de specialisti si doctori in nu mai stiu ce… care scriu o monografie a monumentului. Site-ul? Plin de greseli. Baiat serios, pierd cateva ore si le notez, dupa care revin la ei cu poze si cu corecturi. Probabil s-au simtit jigniti, nestiind ca pe aici, sunt doctori mai buni ca ei. In adresa lor, mi-au multumit si mi-au zis ca vor tine cont de propuneri, daca va fi posibil. Pai, treaba asta cu istoria, cand te joci cu un asemenea monument nu tine de probabilitati, ca vrei sau nu vrei, ca te enervez eu sau nu, ci de respectarea adevarului…

Un colectiv de specialisti din Bucuresti scrie insa o monografie a Crucii din Bucegi… niciunul nu are vreo treaba cu Valea Prahovei. Adica nu locuieste de la Comarnic la Predeal, nu s-a auzit de vreunul pe la noi, nu i-am vazut pe aici pe strada sau pe munte. Si bomboana de pe coliva este ca se lucreaza la o harta cu directiile de atac/aparare din anii 1916 si 1918. Este chiar tragic, dupa ce ca nu cunosc niciun erou local, nicio pozitie a vreunui regiment, intocmesc o harta cu directia de atac de pe aici, din anul 1918. Insa, surpriza! Pe aici, nu s-a inregistrat niciun atac in anul 1918 din simplul motiv ca fortele noastre militare erau retrase in Moldova. Picior de soldat roman nu mai era prin Valea Prahovei din decembrie 1916, ca sa initieze vreun atac… Si asta tocmai in 1918. Peste vreo 300 de ani, se poate scrie cum secretul diversiunii moesiene s-a transmis milenar… Si, in 1918, iar s-a folosit ruta pe sub munti. Dar acum e prea devreme 🙂

In fine, le-am recomandat sa stearga de pe site si referirea ca fierul de la Cruce este de la Resita precum este si acela de la Turnul Eiffel. Ca nu e nimic sigur. Bine, si eu idiot, doar nu ma luau astia, generali si epoleti in seama 🙂 Dar daca m-au intrebat, zic sa fiu un cetatean bun, sa-i ajut, scapand in nebunia mea si consideratia ca sunt sigur ca la primul foc de arma acesti generali, o vor sterge peste granita 🙂 Daca ei toti au fost speriati de unul singur, adica de seful Parcului pentru mine a fost clar ce curaj au. Categoric ca nu au modificat nimic pe site :))) Ce eroi si ce memorie a locurilor reabilitezi sau cinstesti, cand nu stii despre ce este vorba?

Nu public site-ul lor, ca are multe lacune si cine stie ce se mai intelege. O lasam asa mai bine… Observati, minciuna comunista cu fierul de la Turnul Eiffel. Iata insa si un fragment din ce le-am scris, luna trecuta:

Bine, nu a fost cazul sa modifice. Adica, cine este ala? Nici eu nu am auzit de ei, nici ei de mine :))

Cu toate acestea, daca iar m-am intersectat cu subiectul vechi, adica fierul de la Cruce si de la Turnul Eiffel, zic sa nu-l mai las. In trecut, rugasem pe toti cei care fac poze de pe Cruce, sa-mi trimita poze cu inscriptiile de pe Cruce. Au cercetat baietii acestia toate fiarele si mi-au trimis toate inscriptiile de orice fel. Nicaieri nu apare Resita, deci sigur este o minciuna comunista. Multumesc lui Cristian Laurentiu pentru dreptul de a folosi pozele sale si pentru sprijinul sau in aflarea adevarului despre provenienta fierului din care este alcatuita Crucea de pe Caraiman.

Mai degraba, Crucea fiind ridicata de Directia de Poduri a CFR-ului, fierul provine, dupa logica mea, de la podurile feroviare aruncate in aer de armata romana in timpul retragerii de pe aici, din anul 1916. Nu sunt sigur 100% de ipoteza, dar, deocamdata mi se pare singura posibilitate. Mai am cateva lucruri de cercetat ca sa fiu convins si sa dovedesc asta. In unele locuri de pe la noi, am identificat bucati din acele poduri. E posibil sa fie si fier de la pod si fier adus, cumparat, la Cruce. Vom vedea… pentru ca  adevarul e mereu acolo unde nu te gandesti, adesea aproape, si tu il cauti departe.

Fier de Resita la Comarnic… ca e si din acesta pe la noi 🙂

Si cu Turnul Eiffel am fost mereu contrariat. Adica mi se parea o bazaconie, o chestie de mandrie stupida romaneasca, propagata pe site-uri, ziare. Cum sa scrie Resita sau Romania pe Turn cand uzina asta era in Austro-Ungaria? Cum de francezii au fost atat de nebuni sa comande fier din estul Europei cand ei aveau un grad de dezvoltare superior si fier in propria curte? Cum de nimeni nu a postat o imagine cu fierul Turnului in care sa vedem scris Resita? Initial, mi-am spus sa scriu un articol dezbatere, sa vedem care e adevarul sau macar sa facem cativa pasi catre el 🙂 Am rumegat ideea o noapte intreaga si nu stiu pe unde umblam a doua zi… ca imi cade fisa: ce rost are sa-mi pun lumea in cap, sa spuna unul si altul ca nu sunt roman, ca stric traditiile si nu mai stiu ce? Daca ma intereseaza Turnul Eiffel, ei bine, atunci sa intreb Turnul Eiffel. Zis si facut!

Gasesc administratorul Turnului, ii dau cu je m’apelle si s’il vous plait si astept bucuros nevoie mare de o asemenea idee 🙂 Trece o zi, trec doua, niciun raspuns. Ce sa fac?! A, perfect, scriu la Ambasada Frantei in Romania! Mai aveam cateva idei, sa sun pe la cativa francezi care locuiesc mai aproape de turn si sa-i rog sa faca niste poze la fier, sau la ambasada noastra de acolo… Evident ca daca as fi castigat la loto, ma imbracam, ieseam pe usa si ma duceam direct la Paris, sa vad eu care este treaba, atunci in momentul ideii :)) As pleca la 1 noaptea doar sa ma conving eu de ceva.

Dupa scurt timp, francezii, oameni cu bun simt, imi raspund. Asa ca: Ţeapă, fraţilor! 🙂 Iar a visat cineva si a confundat visul cu realitatea! Deci, oameni buni, trebuie sa ne dam un refresh serios, ca nu schimbam realitatea cu minciuni, doar ne pierdem clipele vietii ratacind in povesti si nu vom face decat sa perpetuam neseriozitati si false adevaruri. Sa privim dincolo de manipularile de pe retelele de socializare, de la tv etc. Sa nu mai locuim povesti si superstitii, sa ne revenim… este plina Romania de oameni frumosi, adevarati, de locuri unice, avem atata istorie adevarata. Asta trebuie sa furnizam: frumos nu fantastic, adevar nu minciuna, credibilitate si seriozitate.

Fierul Turnului Eiffel provine din Lorena… care Lorena este in Franta si cunoastem din istorie disputa pe acest teritoriu dintre Franta si Germania. Provincia Lorena e cam de 5 ori mai mare decat judetul Prahova 🙂

Scrie clar pentru toata lumea cine este FURNISSEUR-UL fierului din care este alcatuit turnul.

Na, voi zeci de mii cu povestea nationalista despre cum am dat noi fier pentru Turnul Eiffel si eu, fraierul de la poalele Bucegilor care crede ca trebuie sa fim un pic rationali, sa nu se mai lasam pacaliti cu povesti fantastice. Asa a fost si cu harta 3D a Bucegilor realizata de consilii judetene, orase din zona Bucegilor… etc institutii. Pe mine nu m-a intrebat nimeni nimic, nu ca ar fi trebuit 🙂 Ei au lucrat ani la harta… cand am vazut-o, intr-o ora le-am aratat peste 20 de greseli majore. Nu a zis nimeni imediat multumesc, fiindca nu ne place adevarul ci, ca asa face romanul, critica, strica. Sau cu actiunile de mediu, unii tot credeau ca este o banda ecologista organizata, sustinuta financiar de politicieni si eu eram doar un cetatean interesat sa ramana ceva din Parcul acesta Natural. Le explicam, ei nu ma credeau.

De aceea, nu onorez invitatiile la cenacluri, sesiuni, intalniri, pentru ca daca as vorbi, ei ar trebui sa asculte pentru ca le-as vorbi de fapte intamplate pe aici nestiute de ei, si mi se pare lipsit de bun simt, sa-ti spuna unul de varsta mea niste lucruri, cand tu ai nu stiu cate carti publicate, articole fara numar. In plus, multora le plac povestile si le-as strica lumea pe care si-au construit-o. In tablitele de la Sinaia, sunt niste notiuni pe care un geto-dac nu avea cum le cunoasca acum 2000 de ani, din simplul fapt ca asupra acestora s-a convenit mult incoace, in ultima suta de ani. Dar ce sa-ti spun eu, cand tu nu sti nimic si informatiile tale provin din ziare de scandal si din reviste cu retete de slabit? Maine uiti si auzi altceva si acela iti este adevar, pana la o alta intalnire cu cine mai stie cine. Mai bine rontai eu linistit pufuleti si fac planuri de expeditii prin Bucegi sau prin Dobrogea.

Bine, mai am diferite idei crete, insa pentru asta trebuie timp si resurse. Ca exemplu si inchei 🙂 stiti ca in Pestera Ialomitei, reabilitata, au fost gasite mai demult, oasele unor ursi de caverna. Cum au ajuns in pestera? O sa ziceti ca intrand 🙂 Pai, citind niste ziare de pe la 1870, am vazut ca accesul in pestera se putea face doar cand scadea apa si atunci se inainte pe burta. Deci un urs nu ar fi incaput. Tot dupa 1870, au fost primele dinamitari si s-a largit galeria pe unde azi trecem, aflata la vreo 100 metri de intrarea mare pe care o stim cu totii. Deci, ursii din pestera au intrat prin alta parte. Cred ca mai exista o galerie care intersecta Grota Ursilor, probabil dinspre sud si, in urma unui cutremur s-a surpat si ursii au ramas blocati in pestera… si au murit dupa o vreme. Ursii aceia in mod sigur nu au intrat pe unde azi intram noi!

Cum zicea Minulescu, aproximativ: ei ma urau ca nu sunt ca ei, eu ii iubeam ca nu sunt ca mine :)) Fiecare cu nebunia lui…

Fiind o mini-vacanta si revazandu-ne abia marti, va las in compania unei melodii frumoase:

Nu uitati adevarul:

FIERUL DE LA TURNUL EIFFEL NU PROVINE DE LA RESITA! SI NICI PE CRUCEA DE PE CARAIMAN NU A VAZUT NIMENI, DEOCAMDATA 🙂 , CUVANTUL RESITA!

Urs mort prin Bucegi, Un parc de poveste, Ursul I.C.A.S.-ului, Constructie veche la Sinaia

„Ba’ da’ tu ai impresia ca nemtii aia sunt atat de prosti? Crezi ca nu ar fi cumparat de la noi cati ursi  ar fi vrut, daca le-ar fi trebuit? Noi suntem cei mai mari fraieri din Europa… inapoiati. Nicio tara nu are atatia ursi ca noi, fiindca ursul aduce doar probleme si nu le trebuie animalul asta, ce nu ti-e clar?” – spusele unui om de munte care a mers prin Alpi, Pirinei, diverse tari, care aduce turisti straini si se plimba cu ei prin toate colturile Romaniei. Ideea este ca toti vor sa vada ursi, sunt incantati de fauna noastra, dar niciunul nu ar vrea sa vada ursi la el in tara.

In timp, am ajuns la concluzia ca avem nevoie de o dezbatere nationala referitoare la protectia mediului in general… insa impartita pe categorii: ape, fauna, lemn… Apoi, dupa ce se stiu opiniile oamenilor, trebuie numiti alti oameni, in functii de decizie, care pot sa realizeze ce s-a stabilit. Nu ai cum sa blochezi drumuri nationale ca nu vrei tu sa se exploateze padurea. Nu ai cum sa impiedici vanatoarea legala la unele specii de animale pentru ca ti se pare tie ca nu ar trebui impuscat nimic. Protectia mediului, a faunei, se realizeaza inclusiv prin vanatoare. Sunt exemplare bolnave, degenerate, batrane sau care fac pagube, iar acestea trebuie scoase din schema. Asta e opinia mea, vazand live diferite intamplari. Evident, ca sunt de partea ONG-ului care militeaza ca toate animalele sa traiasca daca se si ofera solutii practice. Cum vor face asta? Dupa mine, un astfel de ONG conservationist ar trebui sa stranga bani prin petitii pe Facebook, sa cumpere padure pe undeva, sa o imprejmuiasca. Apoi sa cumpere ursii cu probleme, bolnavi, care ies prin oras, si sa-i tina ei, sa-i creasca.

In general, omul de la oras crede ca ursul e un pic mai mult decat un caine. E imposibil sa le explici oamenilor luati de valul manipularilor pe Facebook altceva, adica realitatea. Tocmai de aceea, ca sa fie pace si prietenie, un ONG conservationist isi poate crea propria gradina zoologica. Sa le puna nume la ursii neiubiti: Aburel, Vevefel, Feisbuciţa, Comicuţa etc. Si la miile de sustinatori de ocazie, sigur vor strange hrana pentru ani de zile. Totul este sa-i lasi sa-si iubeasca animalele asa cum stiu ei. Ca respect pentru pasiunea lor. Ca nu asta este normalitatea o lasam pe un plan secund. Mii si mii de oameni sunt educati pe retelele de socializare si ar trebui vazut, macar incercat, daca se pot asocia si in realitate pentru idealurile pe care le impartasesc. Posteaza unul niste mistreti impuscati in alta tara sau la noi, adauga termeni ca „macelariti”, exterminati”, „ce ne facem”, si sute de oameni isi schimba perceptia. Cred ca ne-ar trebui o lege, in cazul in care manipulezi, induci in eroare, blochezi mersul legii, tulburi comunitatea etc, sa te ia cineva la intrebari. Pentru ca asta nu inseamna libera exprimare ci altceva.

Oricum, important este sa nu mai auzim de cazuri stupefiante, absurde, de genul: fugaritul ursilor pe strazile din Azuga cu motoreta sau de ranirea unui om prin padure de catre urs… si mii de oameni sa tina cu ursul. Deci, daca un urs te omoara prin padure sau in curtea ta… e greseala ta 🙂 In ambele situatii, cand le-am auzit, am murit de ras, chiar daca nu e nimic de ras. Treaba este ca nu pot sa cred ca traim in asemenea stare de anormalitate.

La nivel national este explozie de efective la mistret si urs. Nu mai vorbesc de cainii fara stapan, semisalbaticiti. Ceva trebuie facut ca sa fie toata lumea multumita.

Week-end-ul ce s-a incheiat, un grup de membri ai Clubului Alpin Roman urca pe Valea Alba din Bucegi, intr-o ascensiune. Cum urcau, au vazut un urs mort:

Foto: Clubul Alpin Roman

Probabil a fost surprins de o avalansa. S-a sunat la Administratia Parcului Natural Bucegi, ca asa se face, s-a stabilit ca animalul mort este situat pe raza Fondului Cinegetic 24 Azuga si, ca, in mod cert, a murit din cauze naturale.

Ati fost la Sinaia, in parcul Dimitrie Ghica? Cu siguranta, foarte multi. Cam in orice perioada, fie ca ploua, este senin, ninge, parcul acesta este fermecator. O vraja aparte te tine prin el 🙂 Cred ca am sute si sute de poze facute de-a lungul anilor, cu tot felul de ipostaze observate prin acest parc infiintat in anul 1881, sub indrumarea unui renumit arhitect peisagist al timpului, un elvetian pe nume Eder.

Poza pentru o idee.

Tot referitor la ursi, pe 23 mai, Florin Glinta, cunoscut om de munte, observase un urs care purta ceva la gat. Dumnealui cobora prin Valea Cerbului iar pe versantul Morarului vazuse acel urs. Mi-a trimis poza, am discutat cu cei de la Parcul Natural… pana la urma s-a stabilit ca este un urs… parte dintr-un proiect al Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice, monitorizat permanent. Proiectul din cate am inteles se numeste „Life for bear”.

Pentru a va informa corect si obiectiv, recomand site-ul in cauza:

http://www.forbear.icaswildlife.ro

Acum, eu sunt mai sceptic cu proiectele acestea. Adica si daca ajungi la concluzia ca un teritoriu suporta 30 de ursi sau 30 de mistreti… orice animal doriti, si proiectul identifica in acel areal 60 de ursi, 60 de mistreti etc., care este solutia pentru animalele in plus? Pe mine ma intereseaza care sunt masurile referitoare la excedent. Adica ii inmultim asa, pentru ce, unde ii ducem, ce ne dorim, care este pragul de toleranta, numarul maxim. Ma indoiesc ca vreun proiect din acesta propune selectia, pentru ca atrage valuri de antipatii 🙂 Nu esti eco, nu esti in trend. Adica la noi in multe situatii domneste asa, o ciudatenie, o scalzi, o sucesti, ca sa fugi de responsabilitate. Solutii nu-si asuma nimeni, de niciun fel.

Imi spunea un prieten acum doua zile ca daca era „pe mana mea” Parcul Natural Bucegi, de parca ar fi fost anterior proprietatea lui tata :)), cate nu se schimbau, nu stiu ce si nu stiu cum. Probabil, dar nu as mai fi avut niciun prieten 🙂

Primul gand? As fi rugat primariile ca intr-o saptamana, doua, sa curete lizierele de paduri de gunoaie ca sa nu mai vina niciun animal aproape de casele oamenilor. Ursul, intai, nu ia contact cu omul in curtea acestuia. Treceau la curatenie? Ma indoiesc 🙂 Sunau, da-l afara :)) In Bucegi, daca nu te sustine Dragnea personal, Iohannis, Patriarhul Daniel sau vreun ambasador vocal, 48 de ore e mult daca te prind la comanda :)) Al doilea gand: picior de caine vagabond ratacind prin padure inseamna minus la salarii. Nu prinsi, ca nu sta nimeni sa-i momeasca si lugu-lugu. Eliminati! Apoi pe Facebook se citea despre „criminalul”, „transformarea unui iubitor al muntelui in ucigas, braconier”, „i-au luat mintile banii, puterea”, adica stim cam ce ne poate pielea in online 🙂 Al treilea gand: avertisment pentru oieri, stai in traseul turistic cu oile si cainii, intri pe unde stau caprele negre, sperii turistii, o incurci. Daca este muscat vreun turist, ai inchis stana si ai plecat. Consiliere pentru turist, sprijinit in proces cu marturii, despagubiri maxime. Pentru ca fiecare trebuie sa stea in banca lui, la locul lui, sa-si faca treaba. Al patrulea gand: Cati ursi ai? Pai 50 in loc de 20. De ce? Nu am voie sa impusc, e blocat ordinul. Cine l-a blocat sa vina cu masuri alternative, sa cumpere cei 30 de ursi, sa-si asume raspunderea. Ei sau ministerul. Nu poti sa stai in birou si sa nu faci nimic de teama ca pe Facebook se creaza nu stiu ce. Vrei sa traiasca orice urs, vii cu solutii practice. Nu ai, glontul. Pentru ca oamenii sunt mai importanti decat ursii inmultiti excesiv, care umbla peste tot. E adevarat ca e vina noastra ca le-am distrus habitatul, dar nici sa crestem cu nemiluita ursi nu se poate. Sa lasam atatia cat pot trai in conditii bune pe un teritoriu si sa-i protejam pe acestia. Padurea nu e Zoo si nici Parc Natural nu inseamna Zoo.

Al cincilea gand: identificarea grupurilor de peste 10 persoane, neautorizate, care umbla brambura prin Bucegi in afara traseelor marcate turistic. Cea mai mare parte a acestora sunt infocati sustinatori ai conservarii speciei urs. Amenzi de minim 500 lei pentru fiecare, deoarece ca iubitor de urs trebuie sa cunosti ca nu te duci tu prin casa lui cand ai chef, si apoi sa faci petitii zbierand ca nimeni nu face nimic. Duplicitatea aceasta trebuie sanctionata. Te uiti la profilele de Facebook si iti dai seama cu cine ai de-a face. Vrei pe nemarcate dar vrei si ca ursii sa moara de batranete. Pai nu prea merge! O mie de petitii se pot face apoi pe Facebook, nu conteaza. Nu ai cum sa sustii cauza ursului dar tu sa umbli exact pe acolo pe unde nu ai voie, unde e zona de liniste pentru fauna. Bine, 90% din petitionari habar nu au ce inseamna zona de liniste si ei cred ca astia care fac ani de zile scoala la profile de mediu, silvicultura etc invata doar sa fure si sa culeaga coada soricelului. Cand te apuci de chestiile acestea, in mod sigur cand iesi din casa, te uiti intai in toate directiile :))

Si neaparat 🙂 bisericuta pentru cinstirea eroilor, pe Platoul Bucegilor, in forma pe care am vazut-o la staretul Manastirii Caraiman. Pentru ca e normal sa comemorezi istoria si miile de soldati morti prin aceste locuri. Nu te obliga nimeni sa intri, sa te tarasti pe burta pana acolo, sa dai vreun ban, sa umbli cu cruciulite si iconite cu Arsenie Boca. Cata vreme este democratie, fiecare trebuie respectat in credinta lui si lucrurile trebuie facute asa cum este normal. Bisericuta se ridica din banii celor care s-au nascut si sunt ortodocsi. Nu te obliga nimeni sa sustii un lucru in care nu crezi. Dar pot sa-mi imaginez bucuria oamenilor care nu au dorit biserica pe Bucegi, la fiecare tragere de clopot :)) … si Trinitas-ul transmitand live… 🙂

Cu 200-300 de voluntari schimbi fata Bucegilor, voluntari care sa aiba tot felul de facilitati. Pot comenta aiurea pe Facebook zeci de mii de oameni, e insignifiant cata vreme realitatea devine normalitate. In cele din urma, vor face si altii pasul dintre virtual si real. Acum este multa confuzie, manipulare, interese… dar nefiind proprietatea lui tata :)) trecem la ce a mai ramas dintr-o cladire veche la Sinaia, din vremea monarhiei:

Nou si vechi

Ma gandesc oare, ce a stat acolo sus, scris. Vazusem o vedere veche odata, dar nu am stiut sa o localizez atunci si am scos-o din sfera atentiei. Sigur era vorba de acest loc.

Incidente faunistice majore in Valea Prahovei, muntii Baiului si Bucegi, pe fondul lipsei de educatie

INTRODUCERE.

Dupa momentele binecunoscute din anii: 2000, 2004, 2007, toti ne-am trezit specialisti, politicieni, fotbalisti si etc. De la an la an suntem si mai multi. Prin intermediul retelelor de socializare ne strecuram ideile si… nu are cum sa nu fie cativa care sa ne si urmeze. Nu mai exista discernamant si nici responsabilitati.

Faci eveniment pe Facebook, plimbi turisti de la capatul tarii prin afara traseelor turistice din Bucegi. Nu esti nici autorizat pe linie turistica, incalci si legislatia de mediu. Daca pui problema in asa fel, te trezesti cu: „Ce vrei ma’? Nu veni! Nu e treaba ta! Ne stim de undeva?”.

Este taxa de intrare in Parcul Natural Bucegi. Are valoare simbolica de 5 lei si acel tichet de cativa lei este valabil luni de zile. O plateste cineva? Foarte putini! Si daca era 50 de bani, tot la fel stateau lucrurile. Pentru ca ne lipseste educatia, spiritul civic.

Toti incultii care au inceput sa studieze telefonul si mai departe de tasta de apel, au aparut pe Facebook. La astia doar le pui o imagine cu o padure taiata, din alta tara, sau cu un tren cu busteni si gata, sar fripti ca fura nenorocitii bogatiile, ca la puscarie, ca nu se mai poate. Daca ar fi toti live, am vedea ca sunt fie pe langa o sticla de bautura, fie chiulesc de la serviciu…

Cineva distribuise o imagine cu cai de diferite rase, de prin alte tari, peisaj diferit si scria sub poza „Ultimii cai din Delta Dunarii”. A avut si are sute de distribuiri. Ca sa-i protejam evident :)) deci imaginati-va cate aprecieri se tot strang 🙂 O minima trecere pe la scoala, iti spunea ca in Delta nu sunt brazi, conifere, cum apar in acel cadru natural. Nu mai zic de aspectul estetic al cailor care este imposibil sa-l dobandeasca in salbaticie, pentru ca la noi ar fi fost demult capturati, biciuiti, transati, pastramiti si mancati…

PARTEA I.

Asa cum stiti, ma refer la cititorii blogului, cunosc cat de cat problemele de mediu si de turism de prin Valea Prahovei si Bucegi. De asemenea, stiti ca in perioada aceasta, in Valea Rea din muntii Baiului, narcisele sunt in toi. Ca atare, sute de oameni merg in acele locuri cu scopul de a le admira sau de a le culege, dupa caz. Desi intri intr-o rezervatie, mergi pe un drum forestier al Romsilva, deocamdata nimeni nu te ia la intrebari: incotro te duci, cand nu e niciun fel de traseu turistic sau ce cauti pe acolo?! Pe strada, este aiurea sa te intrebe cineva unde mergi, insa prin padure, prin astfel de locuri, ar trebui. In anii trecuti, Jandarmeria a aplicat nu stiu cate sanctiuni pentru culegerea narciselor…

Sambata, cum cascam ochii pe Facebook, vad ca George Secareanu, un prieten din Moieciu, de la Casa Tolstoi, locatie faina, recomandata, oameni extraordinari, vazuse ceva prin Bucegi care-l suparase. El este un tip cu suflet si care umbla pe munte, in special prin zona dinspre Bran-Moieciu. Vazuse alaturi de prietena lui, un caprior caruia ii atarna mandibula si nu stia cum sa-l ajute. Ma gandesc ca probabil capriorul a fost atacat de un caine sau de vreun ras, si cumva a scapat… insa tot va muri pentru ca nu se poate hrani. Iata cateva imagini si discutii:

Foto: Andra Tamas. Se vede ca acel caprior era pe la marginea localitatii.

Cel putin mie mi se pare ca are niste urme de gheare pe la gat…

Oricum asta se intampla in natura, din pacate. Comentariile pe marginea subiectului au aratat insa si altceva. Cum multi devin specialisti si nu numai:

Sunt unii oameni care daca ar putea, ar lua toate animalele din natura… ca sa nu stiu ce. Ca sunt frumoase, ca ne este mila… Deci l-a gasit pe Bambi o doamna si l-a luat la sufletul ei mare. E frumos dar… ATAT DE GRESIT. Iedul trebuia sa ramana in padure, pentru ca mama sa nu se departeaza prea mult si la un moment se apropie, il cheama. Daca il luam, facem un rau, practic noi il condamnam.

Nu merge sa-l luam pe „nu stiu” in brate, cand facem lucruri pe care ar trebui sa le cunoastem cu totii, de la scoala. Stim ca nu trebuie sa aruncam peturi in natura si cu toate acestea umplem potecile montane; pe Platoul Bucegi la fel, aruncam, ca e vina autoritatilor ca nu pun cosuri de gunoi. Deci asta ar mai trebui, sa montam cosuri si pe munti. Luam vietati acasa, suntem Bambi, ca e la moda sa fim eco si pro-animale. Nu conteaza ca ursii se inmultesc peste masura si fac pagube prin oras. Zicem ca nu e vina lor. Ok, nu e vina lor, dar ce facem cu ei?? Daca rupi o laba ursului, ai dosar penal, daca el iti sfarteca o mana, e strict problema ta. Esti bun de plata si daca ursul e afectat si daca el te afecteaza 🙂 Ca si cu exploatarea padurilor, sa nu mai taie nimeni ca se fura, se defriseaza. Mie, in toate chestiile acestea mi se pare ca ne-am pierdut ratiunea.

Sti clar, ca om normal, ca daca pui mana pe un pui de animal salbatic, e foarte posibil ca mama lui sa nu-l mai primeasca inapoi. Sti ca padurea trebuie exploatata rational si nu interzise total taierile. La fel, sti ca si ursii astia cand produc pagube nu trebuie lasati asa, sa faca si mai multe, mergand pe ideea ca protejezi intai ursul si apoi omul. Adica trebuie niste masuri de conservare a speciei dar, in acelasi timp, mai pui si problema sigurantei oamenilor.

Dar, normalitatea nu mai exista… pentru ca suntem manipulati de atatia din cauza educatiei noastre precare. Nu mai punem mana pe carti, nu mai citim nimic in afara de sms-uri, ne umplem creierul de stiri false, suntem asfixiati de atatea informatii puerile incat scapam din vedere esentialul: rolul nostru in societate. Prin Facebook si alte retele intram cu totii intr-un mecanism care ne ocupa timpul, ne risipeste energia, dandu-ne impresia ca putem schimba intreaga lume. Astfel, cazi foarte usor in capcane intinse de persoane cu diverse interese. ONG-urile de mediu, multe dintre ele, au nevoie de sustinatori, ba pentru fonduri, ba pentru a deveni mecanisme de influentare a deciziilor autoritatilor. Una este sa te lupti ca tu Romania, sa exploatezi aurul de la Rosia Montana si alta sa aberezi cu disparitia ursilor, ca exemplu. Nici daca ar vrea cineva intentionat asta, de ursi nu scapi. Specia aceasta merge foarte mult, azi este aici, maine la 40 km. Nu e cum pare deloc. Ar trebui sa incercam sa vedem dincolo de orice actiune care cheama la sustinere: este o cauza pentru care sa luptam sau ne manevreaza careva urmarindu-si propriul interes? Si cu unele ONG-uri din acestea, realitatea nu este prea diferita de ce vedem in politica. Doar cunoastem ca pe Platoul Bucegilor s-au plantat molizi acum un an :))

PARTEA A II-A.

Tot sambata, autoritatile din Sinaia au fost puse pe jar. De ce???

Niste turisti, oameni de munte mergeau pe Valea Rea, la narcise. Deci peisaj, un ochi dupa ploaie, altul la drum, fain, splendoarea naturii in mijlocul primaverii. Majoritatea care aleg sa mearga pe munte, au o educatie sanatoasa, o alta formare. Mai sunt si inocenti din acestia care cu un rucsac in spate si dupa 3 excursii, au muntele la degetul mic. Pe pariu ca daca initiaza o campanie pentru stoparea defrisarii de pe muntele Peles, aduna niste mii de sustinatori, preponderent din acestia tot ca ei, „experimentati”. Partea ca nu exista muntele Peles nu conteaza, totul este sa se opreasca defrisarea, sa o oprim noi daca nimeni chiar asa, nu face nimic. Stim ca toti fura cot la cot, de unde pot si cat pot. Sigur Dragnea a pus la cale totul sau Soros, depinde in ce tabara esti. Bine, imediat ce ai auzit stirea, deja e fumata, ti-ai dat seama de scenariu, gata, e clar ce se intampla :))

Deci, pe Valea Rea, zeci si zeci de oameni urcau spre zona cu narcise. Nu e rau, oamenii merg in natura. Daca nu e nimeni sa te opreasca, inseamna ca e voie pe Valea Rea. Chiar nu conteaza intentiile personale din acest unghi.

Si urcau, si poezie, si frumusete. La un moment dat, ce sa fie??? BAMBIII!!! 🙂

Oamenii acestia au observat un „pui de caprioara” blocat printre pietre. L-au salvat, ca omul de munte e saritor, adesea. L-au bagat apoi intr-un rucsac. Parca nu se mai oprea din tremurat. De frig clar, nu de frica. Intotdeauna e ce ne place sa credem. Salvarea lui Bambi din Valea Rea a insemnat bagatul in rucsac:

Ziceti, voi acum!

Mai poate fi spus ceva??? Oare ce ne lipseste? In orice sector al acestei societati, lipseste ceva. Suntem defecti, neinstruiti, nu ne pasa, nu stiu… habar nu am.

L-au bagat in rucsac si l-au salvat! 😦

Dar, daca ne uitam atent, parca nu e Bambi ci… un vitel de cerb. Pentru ca sotia cerbului nu este caprioara, ci ciuta, cerboaica. Asadar, vorbim de o specie mult mai rara. Iezi de caprioara mai vezi, dar un vitel de cerb mult mai rar.

Va dati seama ca nu ai ce sa le reprosezi. Atat au stiut ei, au vrut sa-l duca la Gradina Zoologica. Am ramas asa, cum zicea George Secareanu, a zburat zen-ul. Nu e posibil ca oameni de munte sa efectueze o astfel de salvare. A-l duce la Gradina Zoologica nu este deloc o idee buna. La un moment dat, mama se intoarce dupa el si-l cheama.

Cel mai probabil ciuta a auzit ca vin oameni, s-a speriat si a fugit. Vitelul, inspaimantat, a fugit ce a fugit si a ramas blocat. In loc sa-l deblocheze si sa-l lase in acelasi loc, apoi sa plece mai departe, l-au protejat introducandu-l in rucsac.

Asta se intampla cand nu stim cum functioneaza legile naturii. Cand nu citim si nu ne pasa. Cand vorbim despre protectia mediului fara sa fi participat direct la ceva de acest gen. Sustinem si actionam dupa ureche, cum ni se pare. Mai intai de toate, ne documentam, vedem pe net, pe harti pe unde mergem, ce este pe acolo. Sustin o petitie, dau un like, dar cine este acela care o initiaza??

Intr-o zi, pe barajul Bolboci, un domn privea lacul si o intreba pe sotia lui, ce lac este. Deci habar nu avea pe unde era. Oamenii de acest gen nu-si cunosc tara, nu-i stiu apele, istoria, au golanit pe la coltul scolii si s-au trezit cu burta goala in societate si cauta si ei sa manance ceva. Atat! Alte viziuni, principii, ganduri de viitor, lipsesc cu desavarsire. Tot ce conteaza este un telefon, sa facem poze si sa ne vada vecinii. A, si mancarea. Ce alta cultura e mai importanta decat a burtii…

Revenind la oamenii de munte de pe Valea Rea cu un comportament surprinzator pentru mine, mai trebuie sa spun ca la fata locului au venit echipe din Jandarmerie si de la Fondul Cinegetic 25 Sinaia. Ce sa mai faci, ce sa le faci? Amenda este uriasa, oamenii clar au actionat cu buna intentie. La recomandarile gestionarului fondului cinegetic, lucrurile s-au incheiat in buna pace, cu avertismentul ca nu e bine, natura trebuie lasata sa-si urmeze cursul firesc… Intre oameni care au aceleasi scopuri, asemenea chestii nici nu ar trebui sa existe, presupunandu-se ca atunci cand alegi sa mergi in natura, stapanesti tot felul de notiuni.

Vitelul a fost luat de autoritati si eliberat in aceeasi zona, in speranta ca va fi recuperat de ciuta.

Credeti ca lucrurile s-au terminat???

Dar de unde…

Cei de la fondul cinegetic au fost chemati la Busteni, unde se auzise de o ursoaica si de niste ursuleti. Darnici, niste localnici au asmutit si cainii, sa fuga animalele padurii cat mai departe. Fiind si noapte, si cu cainii dupa ei, un ursulet a fost izolat de ursoaica si s-a urcat intr-un molid. Cand s-a facut zi, l-au observat cetatenii, turistii.

Vin oamenii acestia de la Cinegetic si care mai de care sa le dea sfaturi. Despre cum trebuie facut, ca ar fi bine ursuletul sa fie luat si crescut acasa de administratorul fondului cinegetic, ca ursuletii sunt atat de frumosi. Atat ne impinge educatia sa gandim. Sa alergam ursul cu caini, cu pietre, daca din cauza noastra un ursulet se pierde, nu-i nimic noi il putem salva si-l putem chiar creste. Un ursulet este asa, cum ne vinde WWF-ul, o chestie nepericuloasa, o contributie, un gift, un accesoriu.

Din fericire, pe acesta nu a reusit nimeni sa-l adopte, salveze sau ce ni se mai pare noua ca ar trebui facut, cei de la fondul cinegetic tinand „salvatorii” la distanta.

Daca un urs, in mod repetat, distruge cotete, rupe garduri, face pagube unor cetateni, noi, ceilalti, neafectati, tinem cu ursul. Cand intra si pe la noi, daca am avea o arma, l-am face sita. Totul e perfect cat timp stam in spatele monitorului, la caldurica, la confort, sustinand ce sustine toata lumea. Uneori mai facem cate o remarca inteligenta tinuta minte, dintr-o postare cine stie a cui. Sau pozam in critici literari. Daca lumea merge la stanga, noi, ca oile. Daca mergem cat mai multi, ce sa se intample? Nu conteaza ca e bine sau nu, important este sa faci atmosfera, sa vada prietenii ca existi 🙂 In lumea reala, nici nu ne salutam pe strada 🙂 Nu era conexiune uaireles, ‘msorry, eram bizi cu capu’ bro 🙂

Deci bietul ursulet, a scapat miraculos de „salvarea” oamenilor. Dupa ore bune de nervi, cand vezi atata lipsa de educatie, s-a reintregit familia de ursi. Sar peste etapa cu sa facem poze multe, live pe facebook, oare mai urca sau ce se mai intampla… pentru ca e limpede ca ne plac circul, barfele, sa ne dam cu parerea despre orice. Oricum stim orice, sursa de baza fiind Facebook 🙂 Ei bine, Viata bate Facebook-ul… si ar trebui ca autoritatile sa contureze planuri si programe plecand de la cat de mult ne afecteaza virtualul capacitatile mentale. Sa creeze actiuni in care sa fie invitati oamenii, instruiti, sa repare gardurile rupte la cetateni, sa strangem bani si sa-i cumparam gainile celui care i le-a mancat ursul, sa mergem in padure si sa adunam gunoaie, sa punem panouri cu nu e voie pe nemarcate, ca daca mergem si pe acolo, animalele acestea unde sa mai stea si ele, vin peste noi in oras…

Civilizatie nu inseamna sa convietuiesti cu ursul si cu caprioarele, ci sa-i lasi animalului sansa de a trai in mediul lui. S-au inmultit excesiv, fac pagube, iei masuri. Ca exemplu, toata tara este impanzita de mistreti. Nu ia nimeni nicio masura ca se face petitie pe Facebook, ca adica… ce facem noi, e Balc, il imitam pe Tiriac sau ce… Timp in care mistretii fac atatea pagube incat nici impuscarea si comercializarea lor nu ar acoperi valoarea daunelor. Sunt sigur ca in curand se va specula si prostia aceasta, si se va iesi cu mic cu mare la rugaciuni de alungarea mistretului…

Tineti minte, cand mergeti la munte si vedeti iezi cucuieti, „ciuţi mici” cum zicea un prieten 🙂 sau ursuleti, mai stiu eu ce, renuntati la „Save as” si alte bazaconii. Astea nu au acoperire in viata reala. „Save as” in rucsac sau la piept e nasol tare… Cel mai bine este sa ne indepartam, pentru ca daca atingi un pui de animal salbatic practic il condamni la moarte, fiind posibil sa fie respins de mama, datorita mirosului strain.

Multumiri lui George Secareanu pentru inca o lectie despre cum ar trebui sa fim, celor de la Jandarmeria Prahova, Politiei Locale Busteni si in special celor de la Fondul Cinegetic 25 Sinaia pentru gestionarea rationala a acestor situatii.

O Lege a Muntelui si „realitatea” construita. Unde este viitorul?!

I-au ingropat/incinerat pe copiii morti in avalansa. Gata, de acum viata continua…

Ca de obicei, in astfel de cazuri, am avut mii si mii de opinii, puncte de vedere. Tocmai de aceea, spun unii, ar trebui o Lege a Muntelui. Corect, ar trebui! Daca peste un milion de turisti intra anual doar in Parcul Natural Bucegi, e clar ca trebuie asezate lucrurile.

Ce am inteles din aceasta nenorocire:

Că ii poti ignora pe salvamontisti cand ai mers pe muntii din afara tarii, ca poti spune ‘cine sunt astia’. Ca poti ignora prognozele institutiilor statului si chiar vremea care isi desfasoara episoadele ei in fata ta. Ce daca ninge, parca nu a mai nins si altadata.

Că televiziunile si mass-media in general cauta senzationalul si mai deloc etica. Adica daca ar fi loc in cosciug, s-ar baga cineva si acolo ca sa transmita live.

Că peste noapte, tot ce iti trebuie pentru a fi expert este doar un cont de Facebook. Ai cont, le stii pe toate.

Că exista o infima categorie de oameni care vad lucrurile clar si ar fi procedat altfel, dar si o larga categorie care, totusi, de teama, nu ar fi plecat pe o astfel de vreme, in drumetie montana.

Că stirile senzationale nu au acaparat doar importante spatii publice ci si mentale, ceea ce a dus la o falsa cunoastere a muntelui. Pe munte au aparut astfel, tot felul de scenaristi si televizionisti care dupa doua-trei ture aveau muntele la degetul mic. Anii au trecut, ei circuland cu orice altceva dar mai putin pe jos, si tot dand stiri montane, au devenit repere ale celor din orase, care tanjeau dupa un crampei de munte.

Că atunci cand te apuci de munte si ai o varsta, trebuie sa fii constient ca poate niciodata nu vei avea reflexele sau cunostintele pe care le are cineva nascut acolo, si care face asta de mic copil. Poti duce copilul mic pe munte daca stai la oras, insa nu este acelasi lucru ca si cum ar trai acolo. Chestiile acestea cu recorduri, omologari de cel mai nu stiu cum in nu stiu mai ce, sunt simple infantilitati, spoieli de experienta montana.

Că multi se uita prea mult la filme, la canale tv, vad tehnici de supravietuire, aventura prinde contur in cadrul imaginar conturat si apoi debarca la Busteni, in gara, cu rucsaci astronomici, plini de toate prostiile care nu vor fi de folos vreodata. Bandana, ochelarii, bocancii, pioletul, izoprenul, sunt la vedere, pentru a se intelege ca ei fac o chestie serioasa. Sunt echipati pentru „orice”, ca vremea, nu-i asa, se schimba rapid pe munte…

Mai sunt multi de „Că”…

Pentru ca e lumea lui fac ce vreau, trebuie o lege a Muntelui, trecuta prin Parlament. Ai ignorat avertismentele Salvamont, esti pe cont propriu. Ii suni sa te salveze, esti bun de plata s.a.m.d.

Iata mai jos, cateva capturi din discutiile montaniarzilor pe Facebook. Le asez aici, ca sa intelegeti ca nimeni nu poate lua decizii mai bune in locul tau.  Degeaba te raportezi la guru muntelui, nu vei fi ca el, nu va fi ca tine, sunt lumi separate. Inainte de a te masura cu muntele, alearga prin parcuri, margini de paduri, abordeaza apoi cu altii, trasee usoare cu rucsacul in spate, ia-ti cat mai putine la tine pe aceste trasee, ca sa simti lipsa la ce trebuie sa ai permanent la tine. Nevoia iti fixeaza in minte tot ce nu trebuie sa uiti cand te vei lua de o drumetie serioasa… si nu lista de sfaturi montane pe care o vezi pe tot felul de site-uri, nascute fie pentru publicitate, like-uri sau din cine stie ce frustrari.

Un om cu experienta care stie ce vorbeste. Pe Retezat au fost dupa o ninsoare zdravana, doua grupuri: unul mare, unul mic. Normal, niciunul nu avea ce sa caute in acea zi, mai bine mai asteptau 2-3 zile. Un grup a patit-o, altul nu. Supravietuitorii avalansei au fost salvati de cei din primul grup. Dupa mine, ambii lideri de grup au gresit grav. In asemenea conditii meteo iti asumi raspunderea pentru tine, nu duci si pe altii. Un lider bun este unul care le preda invataceilor prima regula a muntelui: prudenta. Evident, ca fara acel grup de 50 persoane, cei loviti de avalansa, cred ca ar fi murit de frig. Insa nu avem de a face cu eroi si salvati, ci doar cu persoane care au tras si pe altii dupa ei, in conditii in care se putea muri.

Vedem ce inseamna mass-media si recordurile, directiile gresite in abordarea si intelegerea muntelui. Nu inseamna ca nu trebuie sa mai faci performanta sau sa nu duci copilul pe munte. Inseamna ca tu poti pleca si la 2 noaptea, pe frigul cel mai cumplit, este strict treaba ta. Cand tragi pe altul dupa tine, nu mai este acelasi lucru…este o mare raspundere.

O marturie credibila, venita chiar din grupul celor 50. Liderul scolii de ghizi ca multi alti oameni de munte, poate strabate muntii cam pe orice vreme. Are antrenament, experienta, urmareste iarna liniile de creasta si nu traseele de vara inzapezite. Cand ai o vreme nenorocita si pericol de avalansa iminent, te uiti insa la cei 50 de oameni si zici: „hopa! ce naiba fac? unde-i duc pe astia 50?” Cand e vorba de tine e usor, cand e vorba de altii, te apasa o enorma responsabilitate. Daca te apasa, daca nu, ii iei ca pe oi si la drum…

Apoi, cineva a cautat pe site-ul ANT sa vada daca sunt autorizati acesti ghizi care umbla pe munti. Unii spun ca nu au gasit. Ma cam indoiesc sa faci de capul tau scoli de ghizi fara sa fii tu insuti autorizat. Dar e posibil!

Un ghid bun il formezi dupa ani de zile, de aceea si costa destul de mult astfel de servicii. Un ghid face foarte multe: fise, programe, tabele, stie legislatia, cunoaste oamenii care-i conduce, vorbeste cu toti, e primul care rezerva, care aseaza turistii in autocar, la masa etc si apoi se gandeste la el. Cand lucrezi cu agentii si hoteluri renumite, aia nu accepta sa o dai in bara sau sa fii iresponsabil. Niciun operator de turism serios nu lucreaza cu persoane care nu sunt autorizate de catre ANT. Scolile astea de ghizi pentru multi inseamna tehnici de supravietuire, mers incolonat, carat de rucsaci, haiducie. Ce lectii de management al riscurilor sa dai, cand pleci pe munte cu 50 de tineri, in asemenea conditii? Departe de mine gandul ca omul nu stie muntele, el insa are mentalitate de Legiune Straina, de luptator, iar aspirantii la titlul de ghid nu sunt si nici nu vor fi niste soldati.

Un punct de vedere extraordinar.

Multi au indemnat la liniste si la respect fata de victime si fata de cei care au scapat cu viata. Sa fim nu stiu cum, sa dovedim respect, sa ne oprim, ca este o tragedie…

Deci, in viata asta una din chei, ca sa o parcurgi asa cum trebuie, este sa ai bun simt. Cu bun simt faci cu mult mai multe decat daca ai fi pragmatic. Pragmatici si nepasatori sunt ucigasii, oamenii fara scrupule, care la finalul vietii vad ce au pierdut dar nu mai pot schimba nimic. Insa, nu trebuie sa confundam bunul simt cu spusul adevarului in fata. Nu o sucim acum, ca bietul parinte trebuie sa-si planga copila, traieste marcat pe viata. De fel, nu doresc raul nimanui, merg pe ideea ca timpul, Dumnezeu, viata, rezolva aceasta problema mult mai bine decat noi. Dar, acest om, maniac dupa recorduri, trebuie sa-si aline durerea la Puscarie. Acolo ii este locul. El si-a ucis propriul copil, el este autorul moral, pentru ca el i-a bagat in zona de avalansa.

Evident ca nu a vrut asta, dupa cum ce sofer vrea sa ucida pietoni?.. Asa cum unul se suie beat la volan sau calca neatent un om pe trecere, asa si altii umbla zapaciti prin tot felul de locuri periculoase. Ai omorat oameni beat, te duci la puscarie. Asa trebuie si in zona montana cand mor unii din cauza altora. Sa lasam mila si compasiunea pentru acest inconstient care nu este la prima abatere, el tot recidiveaza. Multi nu inteleg cum la experienta lui a gresit astfel. Uite ca se poate! Pentru ca mergi de 999 de ori in zone de risc si nu se intampla nimic, apoi intervine obisnuinta, simturile nu mai sunt in alerta. In mod sigur, din cauza cetii dense nu a vazut zona in care se angajase, altfel nu s-ar fi bagat pe acolo. A fost o decizie eronata, de moment. Si cand din cauza ta mor oameni, ca ai vrut sau ca nu ai vrut, te duci la Puscarie. Ai omorat niste oameni, ce sa faci in libertate???

Vlad Petreanu in articolul sau, pune punctul pe i, cu acest domn cu experienta montana, patimas al recordurilor.

http://www.petreanu.ro/omorat-copiii-retezat/

Intai umbla cu copilul in spate fara casca, apoi i-a dus prin zona de avalansa. Insa, acest episod sa fie oare singurul? Mai sunt pe net, marturii ale unora care spun cum prin alti munti, nu ai tarii, forta copila cea mare la efort, cum trecusera un curs de apa, pe frig si cum copila fiind la o anumita perioada a racit puternic…

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/traumele-cumplite-spatele-marilor-succese-copiilor-alpinisti-fost-desfiintat-tatal-dor-getei-popescu-modul-si-a-tratat-fiica-1_58ff478e5ab6550cb88ac8d1/index.html?ref=yfp

Prin urmare, sa terminam cu povestile ca parintii trebuie sa-si doreasca nu stiu ce de la proprii copii, impingandu-i la nu stiu ce fel de eforturi. Cand chinui astfel copiii, nu cred ca te mai poti numi parinte. Copiii nu sunt soldati, nu sunt animale, nu se instruiesc cum esti tu format.

Acest domn este foarte posibil sa fie personajul principal dintr-un alt accident, intamplat in Bucegi in anul 2005. Atunci un tata si o fetita de 10 ani, au ramas izolati, noaptea, pe un traseu spre varful Omu. Si tot iarna. Tare mi-e teama ca tot de acest om e vorba, doar ca era cu fata cea mare, nascuta in 1994.

Priviti cati oameni si-au riscat vietile si atunci.

http://ileanachindia.blogspot.ro/2005/03/teste-la-frig-16-februarie-1-martie.html

Dragostea de munte se poate insufla in diferite moduri, nu sa dormi cu un copil in zapada, pe la 2400 m altitudine. Se poate verifica pe cine au salvat in 2005, salvamontistii, intre 26-27 februarie. Daca este acelasi personaj, omul isi poate plange durerea, ca evident ca este o durere, pe patul unei Puscarii, de unde isi poate scrie memoriile vaste. Nu e vorba ca-l judec eu, ca nu am mila, nu stiu ce. Problema este, ma intreb asa, ca parinte: ce mai trebuie sa mai faca acest domn, ca sa-l ia cineva la intrebari? Sper sa fie omul de la cele mai mari altitudini care face puscarie; sa mai doboare un record.

Iar daca de Legea aceasta a Muntelui, se apuca vreodata cineva, se va face vreun colectiv de lucru, atunci ca sa functioneze si sa se intample ceva, trebuie ales un lider. Cea mai abilitata persoana din Romania, care a dovedit ca poate uni oameni cu aceleasi pasiuni, un om de o calitate morala superioara, un super om, persoana care este un exemplu pentru mii de oameni de munte, este d-l Lucian Clinciu.

Mai jos, cum vorbeste, cine este, ce gandeste. In opinia mea, acest OM este cel mai bun lider montan din tara:

Pe la minutul 7:50… „in momentul in care incerci sa dezvolti ceva, nu faci lucruri care-i distrug pe oameni…”. Asa gandeste un om responsabil…