O Lege a Muntelui si „realitatea” construita. Unde este viitorul?!

I-au ingropat/incinerat pe copiii morti in avalansa. Gata, de acum viata continua…

Ca de obicei, in astfel de cazuri, am avut mii si mii de opinii, puncte de vedere. Tocmai de aceea, spun unii, ar trebui o Lege a Muntelui. Corect, ar trebui! Daca peste un milion de turisti intra anual doar in Parcul Natural Bucegi, e clar ca trebuie asezate lucrurile.

Ce am inteles din aceasta nenorocire:

Că ii poti ignora pe salvamontisti cand ai mers pe muntii din afara tarii, ca poti spune ‘cine sunt astia’. Ca poti ignora prognozele institutiilor statului si chiar vremea care isi desfasoara episoadele ei in fata ta. Ce daca ninge, parca nu a mai nins si altadata.

Că televiziunile si mass-media in general cauta senzationalul si mai deloc etica. Adica daca ar fi loc in cosciug, s-ar baga cineva si acolo ca sa transmita live.

Că peste noapte, tot ce iti trebuie pentru a fi expert este doar un cont de Facebook. Ai cont, le stii pe toate.

Că exista o infima categorie de oameni care vad lucrurile clar si ar fi procedat altfel, dar si o larga categorie care, totusi, de teama, nu ar fi plecat pe o astfel de vreme, in drumetie montana.

Că stirile senzationale nu au acaparat doar importante spatii publice ci si mentale, ceea ce a dus la o falsa cunoastere a muntelui. Pe munte au aparut astfel, tot felul de scenaristi si televizionisti care dupa doua-trei ture aveau muntele la degetul mic. Anii au trecut, ei circuland cu orice altceva dar mai putin pe jos, si tot dand stiri montane, au devenit repere ale celor din orase, care tanjeau dupa un crampei de munte.

Că atunci cand te apuci de munte si ai o varsta, trebuie sa fii constient ca poate niciodata nu vei avea reflexele sau cunostintele pe care le are cineva nascut acolo, si care face asta de mic copil. Poti duce copilul mic pe munte daca stai la oras, insa nu este acelasi lucru ca si cum ar trai acolo. Chestiile acestea cu recorduri, omologari de cel mai nu stiu cum in nu stiu mai ce, sunt simple infantilitati, spoieli de experienta montana.

Că multi se uita prea mult la filme, la canale tv, vad tehnici de supravietuire, aventura prinde contur in cadrul imaginar conturat si apoi debarca la Busteni, in gara, cu rucsaci astronomici, plini de toate prostiile care nu vor fi de folos vreodata. Bandana, ochelarii, bocancii, pioletul, izoprenul, sunt la vedere, pentru a se intelege ca ei fac o chestie serioasa. Sunt echipati pentru „orice”, ca vremea, nu-i asa, se schimba rapid pe munte…

Mai sunt multi de „Că”…

Pentru ca e lumea lui fac ce vreau, trebuie o lege a Muntelui, trecuta prin Parlament. Ai ignorat avertismentele Salvamont, esti pe cont propriu. Ii suni sa te salveze, esti bun de plata s.a.m.d.

Iata mai jos, cateva capturi din discutiile montaniarzilor pe Facebook. Le asez aici, ca sa intelegeti ca nimeni nu poate lua decizii mai bune in locul tau.  Degeaba te raportezi la guru muntelui, nu vei fi ca el, nu va fi ca tine, sunt lumi separate. Inainte de a te masura cu muntele, alearga prin parcuri, margini de paduri, abordeaza apoi cu altii, trasee usoare cu rucsacul in spate, ia-ti cat mai putine la tine pe aceste trasee, ca sa simti lipsa la ce trebuie sa ai permanent la tine. Nevoia iti fixeaza in minte tot ce nu trebuie sa uiti cand te vei lua de o drumetie serioasa… si nu lista de sfaturi montane pe care o vezi pe tot felul de site-uri, nascute fie pentru publicitate, like-uri sau din cine stie ce frustrari.

Un om cu experienta care stie ce vorbeste. Pe Retezat au fost dupa o ninsoare zdravana, doua grupuri: unul mare, unul mic. Normal, niciunul nu avea ce sa caute in acea zi, mai bine mai asteptau 2-3 zile. Un grup a patit-o, altul nu. Supravietuitorii avalansei au fost salvati de cei din primul grup. Dupa mine, ambii lideri de grup au gresit grav. In asemenea conditii meteo iti asumi raspunderea pentru tine, nu duci si pe altii. Un lider bun este unul care le preda invataceilor prima regula a muntelui: prudenta. Evident, ca fara acel grup de 50 persoane, cei loviti de avalansa, cred ca ar fi murit de frig. Insa nu avem de a face cu eroi si salvati, ci doar cu persoane care au tras si pe altii dupa ei, in conditii in care se putea muri.

Vedem ce inseamna mass-media si recordurile, directiile gresite in abordarea si intelegerea muntelui. Nu inseamna ca nu trebuie sa mai faci performanta sau sa nu duci copilul pe munte. Inseamna ca tu poti pleca si la 2 noaptea, pe frigul cel mai cumplit, este strict treaba ta. Cand tragi pe altul dupa tine, nu mai este acelasi lucru…este o mare raspundere.

O marturie credibila, venita chiar din grupul celor 50. Liderul scolii de ghizi ca multi alti oameni de munte, poate strabate muntii cam pe orice vreme. Are antrenament, experienta, urmareste iarna liniile de creasta si nu traseele de vara inzapezite. Cand ai o vreme nenorocita si pericol de avalansa iminent, te uiti insa la cei 50 de oameni si zici: „hopa! ce naiba fac? unde-i duc pe astia 50?” Cand e vorba de tine e usor, cand e vorba de altii, te apasa o enorma responsabilitate. Daca te apasa, daca nu, ii iei ca pe oi si la drum…

Apoi, cineva a cautat pe site-ul ANT sa vada daca sunt autorizati acesti ghizi care umbla pe munti. Unii spun ca nu au gasit. Ma cam indoiesc sa faci de capul tau scoli de ghizi fara sa fii tu insuti autorizat. Dar e posibil!

Un ghid bun il formezi dupa ani de zile, de aceea si costa destul de mult astfel de servicii. Un ghid face foarte multe: fise, programe, tabele, stie legislatia, cunoaste oamenii care-i conduce, vorbeste cu toti, e primul care rezerva, care aseaza turistii in autocar, la masa etc si apoi se gandeste la el. Cand lucrezi cu agentii si hoteluri renumite, aia nu accepta sa o dai in bara sau sa fii iresponsabil. Niciun operator de turism serios nu lucreaza cu persoane care nu sunt autorizate de catre ANT. Scolile astea de ghizi pentru multi inseamna tehnici de supravietuire, mers incolonat, carat de rucsaci, haiducie. Ce lectii de management al riscurilor sa dai, cand pleci pe munte cu 50 de tineri, in asemenea conditii? Departe de mine gandul ca omul nu stie muntele, el insa are mentalitate de Legiune Straina, de luptator, iar aspirantii la titlul de ghid nu sunt si nici nu vor fi niste soldati.

Un punct de vedere extraordinar.

Multi au indemnat la liniste si la respect fata de victime si fata de cei care au scapat cu viata. Sa fim nu stiu cum, sa dovedim respect, sa ne oprim, ca este o tragedie…

Deci, in viata asta una din chei, ca sa o parcurgi asa cum trebuie, este sa ai bun simt. Cu bun simt faci cu mult mai multe decat daca ai fi pragmatic. Pragmatici si nepasatori sunt ucigasii, oamenii fara scrupule, care la finalul vietii vad ce au pierdut dar nu mai pot schimba nimic. Insa, nu trebuie sa confundam bunul simt cu spusul adevarului in fata. Nu o sucim acum, ca bietul parinte trebuie sa-si planga copila, traieste marcat pe viata. De fel, nu doresc raul nimanui, merg pe ideea ca timpul, Dumnezeu, viata, rezolva aceasta problema mult mai bine decat noi. Dar, acest om, maniac dupa recorduri, trebuie sa-si aline durerea la Puscarie. Acolo ii este locul. El si-a ucis propriul copil, el este autorul moral, pentru ca el i-a bagat in zona de avalansa.

Evident ca nu a vrut asta, dupa cum ce sofer vrea sa ucida pietoni?.. Asa cum unul se suie beat la volan sau calca neatent un om pe trecere, asa si altii umbla zapaciti prin tot felul de locuri periculoase. Ai omorat oameni beat, te duci la puscarie. Asa trebuie si in zona montana cand mor unii din cauza altora. Sa lasam mila si compasiunea pentru acest inconstient care nu este la prima abatere, el tot recidiveaza. Multi nu inteleg cum la experienta lui a gresit astfel. Uite ca se poate! Pentru ca mergi de 999 de ori in zone de risc si nu se intampla nimic, apoi intervine obisnuinta, simturile nu mai sunt in alerta. In mod sigur, din cauza cetii dense nu a vazut zona in care se angajase, altfel nu s-ar fi bagat pe acolo. A fost o decizie eronata, de moment. Si cand din cauza ta mor oameni, ca ai vrut sau ca nu ai vrut, te duci la Puscarie. Ai omorat niste oameni, ce sa faci in libertate???

Vlad Petreanu in articolul sau, pune punctul pe i, cu acest domn cu experienta montana, patimas al recordurilor.

http://www.petreanu.ro/omorat-copiii-retezat/

Intai umbla cu copilul in spate fara casca, apoi i-a dus prin zona de avalansa. Insa, acest episod sa fie oare singurul? Mai sunt pe net, marturii ale unora care spun cum prin alti munti, nu ai tarii, forta copila cea mare la efort, cum trecusera un curs de apa, pe frig si cum copila fiind la o anumita perioada a racit puternic…

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/traumele-cumplite-spatele-marilor-succese-copiilor-alpinisti-fost-desfiintat-tatal-dor-getei-popescu-modul-si-a-tratat-fiica-1_58ff478e5ab6550cb88ac8d1/index.html?ref=yfp

Prin urmare, sa terminam cu povestile ca parintii trebuie sa-si doreasca nu stiu ce de la proprii copii, impingandu-i la nu stiu ce fel de eforturi. Cand chinui astfel copiii, nu cred ca te mai poti numi parinte. Copiii nu sunt soldati, nu sunt animale, nu se instruiesc cum esti tu format.

Acest domn este foarte posibil sa fie personajul principal dintr-un alt accident, intamplat in Bucegi in anul 2005. Atunci un tata si o fetita de 10 ani, au ramas izolati, noaptea, pe un traseu spre varful Omu. Si tot iarna. Tare mi-e teama ca tot de acest om e vorba, doar ca era cu fata cea mare, nascuta in 1994.

Priviti cati oameni si-au riscat vietile si atunci.

http://ileanachindia.blogspot.ro/2005/03/teste-la-frig-16-februarie-1-martie.html

Dragostea de munte se poate insufla in diferite moduri, nu sa dormi cu un copil in zapada, pe la 2400 m altitudine. Se poate verifica pe cine au salvat in 2005, salvamontistii, intre 26-27 februarie. Daca este acelasi personaj, omul isi poate plange durerea, ca evident ca este o durere, pe patul unei Puscarii, de unde isi poate scrie memoriile vaste. Nu e vorba ca-l judec eu, ca nu am mila, nu stiu ce. Problema este, ma intreb asa, ca parinte: ce mai trebuie sa mai faca acest domn, ca sa-l ia cineva la intrebari? Sper sa fie omul de la cele mai mari altitudini care face puscarie; sa mai doboare un record.

Iar daca de Legea aceasta a Muntelui, se apuca vreodata cineva, se va face vreun colectiv de lucru, atunci ca sa functioneze si sa se intample ceva, trebuie ales un lider. Cea mai abilitata persoana din Romania, care a dovedit ca poate uni oameni cu aceleasi pasiuni, un om de o calitate morala superioara, un super om, persoana care este un exemplu pentru mii de oameni de munte, este d-l Lucian Clinciu.

Mai jos, cum vorbeste, cine este, ce gandeste. In opinia mea, acest OM este cel mai bun lider montan din tara:

Pe la minutul 7:50… „in momentul in care incerci sa dezvolti ceva, nu faci lucruri care-i distrug pe oameni…”. Asa gandeste un om responsabil…

Dezbaterea no.23: Ce trebuie sa protejam mai intai: mediul sau oamenii?

Intrebarea, in vremuri de sanatate mintala, are un raspuns simplu, elementar. Dar nu prea traim in astfel de vremuri si cadem adesea in extreme. Ok, mediul este casa noastra, depindem de acesta total. Nu cumva insa ne scapa imaginea de ansamblu, ma intreb si eu?

E adevarat, s-a defrisat iresponsabil, clasa politica a distrus Romania timp de decenii… si si-a umplut buzunarele. De abia de cativa ani se aplica legea pe bune si la noi in tara. Bine, nu stiu cat de pe bune ar fi, ca scapari mai sunt si dosare facute la comanda sigur se mai fac. Dar nu cumva totul evolueaza si noi ramanem prinsi in mentalitati paguboase si in razboaie personale? Sa privim un pic…

Agent Green blocheaza un transport de lemne pe Transfagarasan. Suna ministrul, vine Garda Forestiera, Politia, vorbim de blocarea unui drum national, mai e si legal transportul. Nu cumva exageram? Adica astia de la Revolutie incoace au tot furat, au distrus padurile Romaniei. Dar acum, cu DNA-ul pe cap sa faca tot la fel? Ma gandesc ca mai risca unul, doi, zece, dar nu toti. Nu e mai putin adevarat ca mediul ar trebui sa ne preocupe pe toti, cu toate ca pe altii doar din prisma umplerii buzunarelor. Asa ca, ne-am impartit in doua mari tabere: una care protejeaza mediul si alta care cauta accesul la resursele acestuia. Toti cei din industria lemnului au devenit brusc hoti fara nicio discriminare. Cei cu mediul planteaza puieti in padure sau la gol alpin ca atat ne duce mintea, puieti care imbogatesc pe unii si pe altii ca doar se cumpara cu bani. Speculand intentiile cu protejarea mediului, faci bani seriosi. Eu, dar cu siguranta si multi altii, pot dovedi ca poti scoate din padure, mii si mii de puieti care nu costa si care nu aduc vreo paguba locului din care ii scoti. Pentru ca oricum vor muri dupa un timp, crescand cate trei-patru la un loc. Astfel, impaduresti acolo unde s-a defrisat, nu unde nu este nevoie. Mai bine incercam sa impadurim mai repede decat se poate taia. Asta poate fi o provocare nationala. Unde s-a taiat un hectar, sa impaduresti acel hectar plus alte doua prin apropiere.

Sa privim in Parcul Natural Bucegi:

1. Valea Cerbului se umple vara de oameni. Si daca ai drum asfaltat si daca nu ai, oamenii tot vin. Din motive ce tin de civilizatie si de turism, nu ai cum sa-i lasi pe oamenii aceia sa tot vina pe un drum plin de gropi… si sa le iei si bani la intrare pe un asa-zis drum. Ce este acum pe acolo, nu seamana decat a maidan, ulita periferica de la sat. Multi spun ca nu e bine ca se asfalteaza. Ma intreb daca suntem normali? Pai mai repede se distrug imprejurimile drumului daca nu asfaltezi, doar daca ne gandim la praful depus in centimetri pe sol si prin copaci, pe ambele parti ale drumului.

De la inceputul lunii mai si pana in septembrie-octombrie, se locuieste la rulota pe Valea Cerbului. Asfaltarea drumului trebuie pusa in practica alaturi de multe alte masuri complementare.

2. Intr-o zi, Consiliul Judetean Dambovita care nu a avut niciodata si nici nu o sa aiba o echipa de specialisti adevarati, care sa inteleaga ca aplicarea proiectelor turistice se face in primul rand cu protejarea mediului si punerea in valoare a acestuia, a avut o idee. Bineinteles ca nu una buna. Voiau sa instituie o taxa speciala Salvamont prin Valea Ialomitei 🙂 Proiectul lor nu s-a materializat pentru ca aceia care fac turism pe acolo,  le-au demonstrat frumos ca sunt paraleli cu turismul si ce mai vor ei.

Asociatia care a combatut „filmul” Consiliului Judetean.

3. Vor pe la Busteni sa faca nu stiu ce pe la conductele de apa. Nu se pot apuca de lucrari pentru ca Romsilva cere niste garantii uriase, cam cat valoarea proiectului. Si stai si te gandesti daca nu cumva mai multi, prin diferite locuri, o iau pe campii? Cica e vorba de protejarea mediului. Deci omul nu are acces la apa, nu se pot repara conducte ca se distruge mediul. Cat poate sa se distruga mediul daca se schimba, se intervine, se face nu stiu ce la o conducta? In opinia mea, omul trebuie pus inainte. Scopul declararii Bucegilor Parc Natural este si acela de a veni in sprijinul comunitatilor locale. Nu vorbim de unul care taie padurea, isi face o cabana, ci de o comunitate. De cand accesul la apa a devenit o chestie negociabila, restrictiva?

Azi sunt exact 6 ani de la aceasta poza si lucrurile sunt tot la fel.

4. S-a asfaltat DJ 713. El trebuia deschis de ani buni dar nu-l deschide nimeni. Nu pentru ca nu e practicabil ci pentru ca nu e facut cum trebuie, si le este frica sa nu se moara pe acolo. Dar oricine poate circula pe el, desi nu este deschis 🙂 Ok, l-ai asfaltat ca ideea era de a dirija controlat milioane de euro, ai deschis muntele tuturor, ai mintit ca vor fi 3000 de masini pe an abia in 2030. Din 2014 si pana in 2016, au circulat minim 20.000 de masini pe an pe acel drum. Si totusi oficial ramane inchis. Te intrebi totusi, bai dar cat mai trebuie sa se fure ca sa se deschida drumul? Oficial!

Poza de acum vreo 2 saptamani.

5. Au asfaltat cam toate drumurile de pe Valea Ialomitei. Prima asfaltare pe acolo a realizat-o Directia Silvica, si arata doar starea de anormalitate din Bucegi. Nu Primaria, Consiliul Judetean etc, s-a apucat de asfaltarea unui drum prin paduri, ci Directia Silvica. In fine, tot prezentandu-se ideea cu dezvoltarea turistica, este normal sa treci cu asfalt pe la locatiile turistice din zona. Chestia asta s-a facut recent, de vreun an si ceva. Dar intai au asfaltat padurea.

Ca sa dezvolti o zona, ai nevoie de infrastructura. Cea turistica exista, cu drumurile era nasol. Gata, s-a asfaltat. Stiti, care este ironia sau mai bine zis prostia? Berbecii astia cu dezvoltarea lor si cu asfaltarea, au accesibilizat zona la ochi, pana unde li s-a parut. Le mai trebuia circa un kilometru si jumatate de asfalt si ar fi accesibilizat si cabana Padina, si postul de politie montana, si cabana Horoabele, si pensiunile Octavian si Cocora, si statia de telecabina Pestera, si refugiul Salvamont Pestera, si postul de jandarmi montani, si punctul de informare turistica de langa telecabina. Dar nu, au lasat institutiile statului in afara 🙂 Zambesc, dar nu e de ras. Vorbesti de dezvoltare turistica, asfaltezi aproape toata Valea Ialomitei, dar lasi in afara conditiilor civilizate chiar pe cei care ar trebui sa protejeze zona. Eu asa inteleg… ca hotii au stat in spatele asfaltarilor, pentru ca ei nu au nevoie de Salvamont, Politie, Jandarmerie, Telecabina, Punct de Informare.

Recent, Gazeta de Dambovita a publicat un material ilustrat, despre cum a ramas masina de politie de la Padina, suspendata pe un drum de noroi. Cam toata lumea a inghitit pastila cu omul legii. Eu inteleg ca are dreptate, dar da-o naibii ca nu am coborat toti din copaci 🙂 Aia a fost o regie in toata regula. Am ras doua zile, de cate ori imi aminteam 🙂 Am scris un material in care ma amuzam tare de tot, ca e de ras, dar m-am gandit ca omul e de inteles, s-a saturat, ca asta e bataia de joc. Asfalteaza unii peste tot si pe tine Politie, te lasa pe dinafara. Ca si cum nu ai exista. In toiul iuresului, nu avea rost sa mai torn si eu gaz pe foc. Treaba este ca vrei dezvoltarea unei zone dar nu iei in calcul si institutiile statului de pe acolo. Tu asfaltezi binemersi, vorbesti, propui, vorbesti de civilizatie intr-un parc natural. Dar astia, politisti, jandarmi, salvamontisti, ce naiba sunt pe acolo?

Cand santul este o varianta mai buna ca drumul. Corect, nu? 🙂 Daca erai pe drum, nu exista stire.

Cu sageata rosie este o varianta creata de alti soferi, ca sa nu-si murdareasca masina prin noroi. Cu sageata galbena este locul unde a ramas suspendata masina Politiei. Neintentionat nu te bagi prin sant, ci te bagi ca sa ramai acolo. Prin alte imagini apar muncitori cu sape si lopeti. Dar, dupa ce este scoasa masina, se vede ca nu exista urme ca a folosit cineva uneltele 🙂

Ceea ce ma duce cu gandul la tragedia cinematografiei nationale… De aceea, nu mai avem mari actori, mari regizori, ca sunt mai toti pe scena Bucegilor. Ma gandesc ca acesta este un episod pilot 🙂 daca nu se asfalteaza mai repede drumul.

Pozele apartin Gazetei de Dambovita, cotidian online.

6. Ministerul Apararii Nationale vrea sa restaureze Crucea de pe Caraiman, un simbol national. Bai, e ministerul, nu este Vasile sau SRL-ul nu stiu care. Este un gest frumos, care face cinste Armatei. Dar a aparut o problema 🙂 Cica directorul Parcului Natural e de acord cu restaurarea, dar sa nu se intre cu masina, sa se gaseasca o solutie… aeriana. Adica sa scoata astia bani in plus, de la buget, ca au de unde. Cand intrau zeci de jeepuri pe drumul spre Babele, nu vedea nimeni. Si se mai intra dar nu ca altadata. Acum daca intra Armata, nu e voie 🙂 Cine poate fi atat de nebun, incat sa impiedice un camion militar?

Cei de la Armata, zic ca ei vor respecta legea. Care naiba lege? Cand tu Armata reprezinti interesul national, cum se poate pune problema incalcarii legilor? Cred ca nu mai vedem lucrurile normal si cadem in tot felul de scenarii… si ramanem acolo socati, nauciti, incapabili. Asta mi se pare culmea culmilor, sa pui conditii Armatei, de orice fel ar fi acestea. Prioritatile nationale sunt peste orice cerinta, fie ea de mediu sau de orice vrei. Vii tu, sa spui Armatei ce si cum sa faca. Pai un elicopter care face du-te vino pe la Cruce, nu stiu cate zile, sperie orice vietate, din muntii Caraiman si Costila. Exista un drum de pamant pana la 300 metri distanta de Cruce. Le puteai recomanda sa circule cu senile din cauciuc, gaseai alte solutii. Cand s-a aplicat proiectul cu telescaunul din Valea Soarelui, i-ai lasat sa faca drum cu buldozerul. Atunci se proteja mediul, fie si cu buldozerul 🙂 Acum ai un drum deja existent, chiar daca e inchis circulatiei publice si tu nu lasi Armata sa mearga.

In America si cam peste tot, nimeni nu pune intrebari ce cauta Armata prin unele locuri. Pentru ca in orice stat, se stie ca Armata protejeaza tara, nu o distruge. Noua ne place sa interpretam pana la absurd o lege si sa complicam totul. Ma gandesc ca mai sunt oameni cu caracter prin Armata, care sa nu ia de la gura soldatului pentru zborul cu elicopterul la Cruce. Interesul national spune ca trebuie sa ai grija de trecutul tarii. Astia care apar asa din senin, nici nu trebuie bagati in seama, pentru ca au visat ceva urat si cand isi vor reveni, isi vor cere scuze. Noi ar trebui sa fim mult mai realisti si mai pragmatici, cu atat mai mult cu cat te numesti Armata. Ca au mai venit din astia care si-au permis sa-si bata joc de toleranta acesteia.

La Predeal de exemplu, la usa unitatii vanatorilor de munte, au batut intr-o zi reprezentantii Casei Regale. Actionasera unitatea in instanta, ziceau ca totul apartine regelui. Si mergeau prin unitate, indicau ca aia e a lor, cealalta corespunde cu documentele. Real, niciodata Casa Regala nu a detinut acele terenuri sau cladiri, ci statul roman. Astia, reprezentantii, trebuiau insfacati de gulere si aruncati in paraul din apropierea unitatii. Doar la noi s-a mai vazut asa ceva. Sa-ti colinde niste civili prin unitate militara. Noi vorbim de aplicatii tactice, armata profesionista si ne impiedicam de niste smecherasi. Daca un civil iti spune tie armata NATO, sa folosesti elicopterul si nu masina, si tu faci asta, atunci te duci si arunci uniforma ca e fara valoare. Iar cu unitatea militara… presupunand prin cel mai absurd mod ca ar castiga Casa regala, desi e imposibil, dar presupunand asta, nu pleci de acolo, ca nu are nimeni ce sa-ti faca. Doar in tara prostilor condusi de hoti se poate intampla asa ceva: sa evacuezi o unitate militara. Ma gandesc ca totusi Romania e departe de asemenea „paradis”. Curtea Europeana daca ti-ar cere asta, nu pleci. Nu pleci pentru ca NU VREI si NU TREBUIE. Datoria Armatei este sa nu renunte la o palma de pamant romanesc. Ratacitii astia cu nebuniile lor, cu tot respectul, fie ca… conduc arii protejate sau lucreaza la curti regale, sunt nuli si inexistenti in problematici de acest fel.

In ceea ce priveste protectia mediului, in special la Cruce, chiar e cazul sa ne amintim ca de teama politicului, au stat toti cuminti, in timp ce se doreau focuri de artificii la acest monument. Pana le-am explicat ce inseamna protectia mediului, ca nu e bine si au avut curaj sa spuna si ei ca trebuie alta locatie. Deci nu poti veni sa vorbesti de protectia mediului la Cruce, cand doar te dai dupa cum bate vantul. Ca sa se vada ca esti si tu pe acolo, incepi sa scoti povesti cu cerinte de mediu. Acum mergi pe ideea ca Armata nu are incotro, ca sti bine ca se poate vorbi de abuz in serviciu, daca trec cu un camion. Un om care isi iubeste tara, nu se opune reabilitarii unui astfel de monument si nu are in minte astfel de idei. S-ar putea ca cineva sa se pacaleasca foarte rau cu astia de la Armata.

7. Tot mai multi, inclusiv factori implicati in turism, iau atitudine in privinta festivalului Padina Fest din Valea Ialomitei. Ca nu e bine, ca raman gunoaie, ca se fac mici cu maini nespalate, ca igiena, ca se iau lemne din padure, ca nu se iau taxe de campare. Acest festival aflat la nu stiu a cata editie, intr-adevar are niste probleme, dar organizatorii s-au straduit mereu sa iasa cat mai bine. Singura majora ar fi zgomotul facut seara de trupele rock. Dar nu poti sa ai festival fara muzica. Si cateva zile pe an, nu cred ca e neaparat o problema. Ideea pleaca doar de la faptul ca eu fac un anumit tip de turism si tu nu faci turism, poluezi.

Daca am fi putin mai toleranti am intelege ca nu ai de ce sa te iei, de cei care fac gratare pe Valea Ialomitei sau de cei care promoveaza acel festival. Toti care vin sa viziteze Parcul Natural sunt turisti, incap in definitia turismului, alaturi de cabanieri, soferi care aduc turisti etc. Este perfect ca oamenii vin in natura, important este sa fie instruiti sa nu lase gunoaie, sa nu-si spele masinile in apele de munte. Revenind la acel festival la care vin vreo 15-25.000 de oameni pe parcursul celor cinci zile cat dureaza, mie mi se pare ca lucrurile sunt foarte bine organizate. Nu poti cumpara nimic, nici mici, nici bere, decat in baza unor jetoane. Deci banii sunt centralizati, nu intra in contact cu ei decat o persoana 🙂 Si cine a gandit procedeul nu e un oarecare care ar face lucrurile prost. Tot acest organizator de festival are zona speciala de campare. Nu face de capul lui ci are acordul autoritatilor.

De altfel, orice om care vine in Valea Ialomitei are voie sa puna cortul pe platoul de la Padina, ca asa spune Administratia Parcului. Pentru ca, nici astia de la Parc nu sunt nebuni, lasa pe cat mai multi sa se bucure gratis de natura. Nu suntem in oras, unde ne impartim in unitati clasificate si unitati la negru. In Parcul Natural Bucegi se deruleaza multe forme de turism si Administratia Parcului Natural a reglementat suficient de bine aceasta problema. Ca grataragii au umplut poienile din Valea Ialomitei, ca rulotistii pe cele din Valea Cerbului… deodata vedem totul in negru. Mie mi se pare perfect daca vin nu stiu cati cu masinile, cu familiile, pun o patura, fac focul. Nu o sa taie nimeni un copac din picioare ca sa faca focul la gratar 🙂 Culege ce gaseste prin padure pe jos, nu face niciun rau. Toti trebuie sa ne bucuram de cadrul natural in egala masura. Ideea este sa nu se arunce gunoaie, sa se aduca toalete ecologice, omul sa aiba o conduita normala.

Asa cum soferul de jeep aduce turisti, asa poate veni oricine cu propria masina. Diferenta o face cunostintele despre natura, istorie etc, ale soferului de jeep. Exista o taxa de acces in Parcul Natural, nu poti pune oamenilor taxe peste tot, ba de foc, ba de campare etc. Omul trebuie sa umble liber si sa se bucure de natura, nu trebuie puse restrictii peste tot. Cine vrea sa stea la cort, cine vrea sa aprinda focul. In Valea Ialomitei ai zone clare unde poti face aceste lucruri, stabilite de Administratia Parcului. Cine doreste, se cazeaza la unitati turistice la Padina-Pestera, Bolboci sau la casute la Zanoaga. A face turism inseamna a lasa cat mai mult spatiu de manevra turistului, sa aiba el de unde alege.

Daca anulezi acel festival, ai cu 20.000 de turisti mai putin in Valea Ialomitei. Ca iau lemne de prin padure cei care fac focuri… Daca Administratia Parcului si Ocoalele Silvice credeau ca se distruge natura prin culegerea lemnelor de pe jos, interziceau aprinderea focurilor. E foarte bine ca se merge dupa lemne de foc. Prinsi in regulile unui turism de tipul de dai jos din masina, te cazezi, mananci si dormi, pierzi contactul cu natura. In acest ritm, nu o sa mai stim la ce se foloseste de exemplu toporul. Chestia cu sisteme austriece, nemtesti etc, este neaplicabila la noi, ca noua ne place sa fim liberi.

8. O sa rog cateva cunostinte care au intrat in Parlament, sa adreseze niste intrebari ministrilor de la Interne si de la Mediu daca nu cumva anumite autoritati isi depasesc atributiile si fac exces de zel in cazul cetatenilor de rand, lipsiti de venituri. O sumedenie de persoane fac focul cu lemne pentru ca locuiesc langa padure, si traiesc fie din ajutorul social, fie lucreaza ca zilieri. Din ce vad, de la Sinaia la Azuga multi au luat frica de unii reprezentanti ai legii. Le este frica sa ridice de pe jos din padure, o creanga si sa o duca acasa, ca nu cumva sa fie prinsi si amendati. Nici pe timpul lui Ceausescu nu era asemenea teroare. Pe atunci, mergeau oamenii kilometri prin padure ca sa gaseasca o creanga de fag, iar acum stau arbori intregi doborati de vant la marginea padurii si nimeni nu indrazneste sa le ia crengile. Timp in care tot felul de nesimtiti strabat drumurile forestiere si arunca din dube zeci de saci de gunoaie. Si niciunul nu este prins. E mult mai usor sa prinzi amaratul decat smecherul. Este o aberatie in aceste caz sa sustii ca aplici legea, ca esti un simplu executant, ca iti faci datoria si protejezi mediul. Simplul fapt ca opresti un amarat care trage dupa el niste crengi de foc, in alt scop decat acela de a-l saluta si a-l intreba ce mai face, te dezonoreaza ca om, nu zic de uniforma. In asemenea situatii nu exista alta lege decat a omeniei. Este sinonim cu aiuritii care confisca patrunjelul vandut de cate o baba la colt de strada. Nu-mi pot imagina ce sef este acela care isi vede subordonatul intrand in birou cu niste legaturi de patrunjel pe care le numeste ilegale.

Crengi rezultate din exploatari, pe care nu le va lua nimeni. Daca anumiti jandarmi sau padurari prind pe vreun cetatean cu o creanga in spinare, amenda este de sute de lei. Mi se pare o aplicare oarba si iresponsabila a legii.

Nu am vazut niciun comunicat, nicio filmare, cu vreun echipaj de jandarmi sau cu padurari pe la noi, care intalnind un batran cu crengi in spate, l-au ajutat sa le duca pana acasa. Ca nu se face asa ceva, ca nu simt sa faca asta.

Iata asadar cateva aspecte prin care punem orice altceva inainte, mai putin omul!

Aparitia cartilor cu nr. 2 si 3 din Proiectul „Pasi in Timp”

Ieri am ras putin, azi vorbim de lucruri mai serioase. Mai era ceva si am spus ca revin azi, dar este atat de stupid incat trebuie legat de altceva mai serios: o actiune de mediu. Voi reveni in cateva zile, cu acea exprimare-actiune a unui mare responsabil al mediului, ca la asta ma refeream cu acel maxim de stupiditate.

Acum, o sa va prezint cele doua carti. In week-end aveti timp sa cititi articolul 🙂

Cei care urmaresc Proiectul Pasi in Timp, acel proiect de reconstituire istorica si promovare turistica a Vaii Superioare a Prahovei si Parcului Natural Bucegi stiu care sunt intentiile si obiectivele autorilor. Le reiau totusi: alcatuirea a 5 carti pana la 1 Decembrie 2018, Centenarul Marii Unirii, in care sa fie cuprins aproape tot ce este de valoare in zona noastra, fara a relua aspectele clasice cu Castelul Peles si alte chestii romantate.

In zilele noastre, oricine poate deveni un vector de opinie si directiona cetatenii acolo unde doreste, relatandu-le un adevar personal nu si adevarul asa cum este el. Iar in ceea ce priveste identitatea acestei zone, a Vaii Prahovei, se confuzeaza major in toate domeniile, de la turistic, istoric si pana la cultural-religios. Oamenii umbla pe sub muntii, beau apa zeilor, fac un talmes-balmes din datele istorice, mai recent declara microhidrocentrala de pe paraul Peles realizata in anul 1884, monument istoric considerand ca era fosta moara a Manastirii Sinaia, si cele doua obiective nu doar ca nu au legatura ci erau la sute de metri distanta, reabilitarile de monumente presupun acoperirea locurilor de veci din acestea, institutiile isi promit prin acte ca fac, ca se implica, si apoi nu mai face nimeni nimic si tot ce aveam vechi, definitoriu, se duce naibii. In acest context, aceste carti vor fi utile celor care vor veni dupa noi si ei si, poate, se va gasi cineva mult mai responsabil si mai putin aplecat spre lene, hotie si minciuna si va mai recupera ce va mai exista din trecut.

CARTEA CU PREDEALUL

Pe aceasta nu avea cine sa o prezinte mai bine, decat prietenul nostru, George Grigorescu. Asa ca voi lua de la dansul, de pe Facebook, cu permisiunea sa, textul:

„Vești bune pentru cititorii de carte clasică (adică cu foi de hârtie)! S-a lansat cartea PREDEALUL PRIN OCHII TĂI, pe care personal am așteptat-o niște luni bune. Unul din autori, Bucegi Natura, are deosebitul talent să păstreze o taină cu atâta abilitate până în ultima clipă, încât te poate scoate din minți uneori.

Pe scurt, cartea este un clasor de cercetări amănunțite despre istoria Predealului, din toate punctele de vedere care străjuiesc și pun temelia unei societăți: istorie, dumnezeire și religie, geografie, social. Veți găsi foarte multe fotografii de arhivă, pentru că oamenii ăștia doi (Adrian Ciorbă și Mariana Frățilă) au întors bibliotecile și arhivele cu susul în jos pentru a nu lăsa, încă, adevărul neîntâmplat pentru câteva generații de acum înainte. Vedem cine vine în urma noastră.

Iată ce recomandă această carte (a doua, de altfel, din „colecția” 100 DE PAȘI ÎN TIMP):
1. Autorii sunt originari din Valea Prahovei, cu alte cuvinte își ung felia cu unt, dimineața, uitându-se la munți (spre deosebire de alții ca noi …)
2. Formatul scriiturii este extrem de personal, de tip jurnal. Găsiți în ea foarte multă esență, și mai puțin substanță de umplutură (gen literatura rusă).
3. Noi o avem în bibliotecă încă de Marți.
4. Exemplarele scoase din tipar sunt în număr limitat și se găsesc majoritar în librăriile din Valea Prahovei (sau direct la autori)”.

La o cafea prin Sinaia, dezbatand aspecte din carti.

georgePoza lui George

Iata cum tin aceia care simt timpul, cartile noastre prin hoteluri si pensiuni:

img_8509

Dupa ce rasfoiesti o carte din aceasta, iti dai seama ca tot ce s-a publicat prin Valea Prahovei, este de mult depasit. Asta e alta liga, cum spunea un bun prieten 🙂

Sunt locuri in care cartile noastre stau pe mese, la dispozitia turistilor si raman oamenii zeci de minute sa le rasfoiasca. Pentru ca aceste carti au acel ceva care-i trezeste, nu sunt carti copiate dupa alte carti. De fapt, prima oara cand m-am intalnit cu celalalt autor, ea sefa de promotie, toba de calcule si de citit, chiar asa mi-a zis si ea cand i-am zis despre o carte ca nu are nimic important, fiind doar o carte copiata dupa alte carti… „ca, noi ce o sa facem, nu tot o carte dupa alte carti?” :)) Eu imi imaginam deja ce exercitiu avea ea in cautarea prin biblioteci. Prin urmare, i-am zis ca lucrurile nu vor decurge astfel, ca nu ma regasesc in asa ceva.

Cand lucram in presa, nu mai stia lumea ce sa se faca cu mine. Stilul meu prindea, fiind interesat mereu de adevar dar in acelasi timp nedorind sa fac rau cuiva. Mai veneau oameni pe la redactie, sunau, era cam greu sa ma iei de o aripa si sa ma dai afara. Si nici directorul nu voia, deci stateam bine. Dupa ce i-am facut cu capul pe toti, am intrat in zona turismului, am dus peste 5000 de turisti pe munte sau prin tara apoi m-am plictisit si de asta. O mai dadusem in bara si cu criticarea unui proiect belgian prin care se facuse o harta 3D a Bucegilor. Deci se intalneau de o vreme administratii publice, consilii judetene, salvamontisti etc, numai specialisti, scot ei harta, o prezinta ca pe un succes… si cand ma uit, era plina de greseli. Ce sa fac si eu mai bun, convins ca daca nimeni nu m-a intrebat nimic cand au facut-o, stiind ei mai bine, nici acum nu va repara nimeni ceva? Si le public greselile! Sar aia prin Jurnalul, pe la Antene in sus, alte televiziuni, si se face proiectul… praf. Ce facuse, nenorocitu’…

Bun, zic sa trec in zona mediului ca imi place muntele, ca dusmanii mediului fura si fac… Jale si aici, i-am zapacit pe toti, nu a mai inteles nimeni nimic, s-au si schimbat multe lucruri in bine… Insa, mi-am dat seama ca sunt cu niste timpi inaintea multora si ce fac azi ei vor intelege dupa trei ani. Si m-am gandit ca uite asa imi trece mie viata si o voi tine din scandal in scandal, realitatile si intamplarile din anii anteriori ma ajutasera sa-mi fac o imagine corecta asupra viitorului. Nici ei nu aveau loc de mine, nici eu de ei. Nici vreo cale de mijloc nu era, pentru ca unii stau si acum cu spaima in oase sa nu-mi bag nasul in curtea lor si sa fac cine mai stie ce…

Ok, ca atare, pasionat de istorie, cred ca la materia asta am fost mereu cel mai bun la scoala… si citind de-a lungul anilor mii de carti, zic eu ca e momentul sa trec la alt nivel. Pana in clasa a 8-a citisem o mie de carti… Si sa fac niste lucruri care sa ramana si pentru viitor. Si uite-ma scriind istoria si ce are mai valoros zona in care traiesc. Deci, dupa acestea, apare intrebarea: la felul meu de a fi, am cum sa reusesc eu sa scriu o carte dupa alte carti, vreodata?? Nici pomeneala! Pai daca ala din anul 1900 a spus o chestie si a pus punct, eu m-am dus dupa punct mai departe sa vad cum a ajuns el la concluzie, deslusind adesea un alt context. Si tot asa, si tot asa, prin orase, municipii, site-uri, arhive, bioblioteci, dupa intalniri cu fel si fel de oameni, s-au nascut cartile acestea.

Nu e fain ca in 2018 „sa ranjesc fasolea fericit” ca am 5 carti bune, serioase, inegalabile? Cu dedicatie! :)))

De la prima carte stiam ce directii voi avea la urmatoarele. Nu as vrea sa detaliez, pentru ca pe masura ce vrei sa lamuresti ceva, oamenii tind sa creada reversul sau sa te creada nebun. Acum, nu ma deranjeaza prea tare ce cred, ingloband de o vreme notiunile lor despre mine in mine si convietuind cu ele. Poate asa e, poate nu e, important este sa ajung la momentul 1 Decembrie 2018 si apoi ma gandesc cum sunt si ce mai fac. Cine stie ce naiba mai imi trece prin minte… Daca o sa castig la loto, sigur fac atatea de o sa zic ca am trait zece vieti, dar cum nu joc, nu am cum sa castig. Merg pe ideea ca pentru a castiga, trebuie sa visezi numerele. Cum nu se intampla nici visul :))

Treaba este ca autorul celalalt nu s-a plictisit deloc. Pentru ca acest stil de cercetare, deschidea o multime de usi, te tinea conectat. Si mai cred ca daca si lui Dumnezeu ii place ce faci, atunci nu ai cum sa nu reusesti. Iar demersul meu era complet lipsit de materialism si alte chestii care devoreaza omul din zilele noastre si-l departeaza de ce este important.

Daca va intrebati daca suntem cu carti la Alpin Film Festival trebuie sa va spun ca nu. Asta daca nu ati constatat deja. Dar am inteles ca mai sunt lansari sau prezentari de carti si duminica. Organizatorii ne-au invitat, au fost super de treaba, ne-au sunat de mai multe ori, numai ca… noi, autorii, nu am reusit sa ne sincronizam din cauza programelor incarcate ale fiecaruia, apoi celelalte carti cu Predealul abia azi le finalizeaza tipografia, urmand sa le ridice celalalt autor probabil luni. Deci nu ramane nimeni din cei care si-au manifestat intentia de a o cumpara, fara carte.

Bineinteles ca as putea merge doar cu cateva exemplare, unul din fiecare carte si acolo sa le prezint, cum fac si altii. Insa nu am nici timp duminica si nici nu imi place asa ceva din niste motive. Mie imi place sa vorbesc de lucruri concrete si pe lucruri concrete. Deci nu-ti arat cartea si tu ma asculti si apoi ne auzim noi. Ca nu se face asa ceva, e lipsa de bun simt. O pot face altii, eu nu.

Iar prezentarile de carte in general creaza impresia unui mare scriitor, unui mare efort, unui nu stiu ce. Lumea aplauda, copiaza dupa vecinul, si isi urmeaza aceeasi cale ignoranta niste minute mai tarziu. Vin la lansari ca sa para oameni culti, ca vecinul daca se duce trebuie sa nu fie mai prejos. As pierde timp si nu as fi eu, amestecandu-ma in asemenea spectacole. Sa ne strangem mainile si sa dam autografe. Nu stiu, poate celalalt autor desi ma cam indoiesc, dar in niciun caz eu nu o sa vin in fata unei mase de oameni sa ma laud cu ce am facut. Este o chestie normala careia eu i-am alocat mii si mii de ore, intr-o lume fara directie. Nu vreau sa obtin nimic, nici acum in prezent, nici cine stie cand. Unele lucruri se fac la timpul lor, daca le prinzi dn zbor te poarta ele, daca nu, stai asa, traiesti ca si ceilalti.

Pai, pana ajung la prezentarea celei de-a treia carti, doarme toata sala si o sa ma tina minte… ca un somn mai bun ca atunci nu au avut! :)) Deci sa doarma fiecare in patul lui! 🙂 Este o impresie falsa ca dincolo de pozele cu peisaje, glume, eu traiesc asa, nu am ce face, nu stiu ce se intampla. Ii las pe altii cu spectacolul, sa vanda „carti”, eu „vand” identitate celor interesati… din prezent si viitor. Si Slava Domnului, sunt numeroase persoanele care au citit ce scriem si asteapta si acestea anul 2018 si celelalte carti, pentru ca impreuna sa legam cu funda tricolora cele 5 carti si sa zicem, da, toti am facut cate ceva. Pentru ca fiecare persoana care a vorbit de cartile acestea sau de un episod din ele, a pus umarul la ele, este un autor al viitorului. Lumea aceasta nu se invarte doar dupa 1 si cu 1 fac doi. Cartile noastre abunda de oameni care au pus umarul prin opinii, idei, la acestea. Ele nu scot in relief si nu preamaresc pe vreun autor, asadar nu am nevoie de iesiri in spatii publice, sa dau interviuri si sa stau la poze. Eu le-am facut altora, deci stiu cum este, nu sunt curios de asa ceva. Cei care sunt interesati de carti stiu unde sa ne caute sau ii cautam noi. Cititorii noi au pagina de Facebook Pasi in Timp si alte cai de a lua legatura cu autorii, asa ca totul este simplu.

CARTEA CU POSADA

Exista posibilitatea ca aceasta carte din care am luat ieri primul exemplar, sa aiba parte de o lansare publica data fiind importanta subiectului care depaseste granitele zonei.

Nimeni nu a localizat… locul luptei din anul 1330. Istoricii nostri au propus o gramada de amplasamente. Cum eu nu vad lucrurile ca marea majoritate mi s-a parut ciudata abordarea lor. Folosirea pronumelui „eu” de atatea ori pe aici, nu inseamna o preamarire, ci o usoara ironie. Da, ma ironizez asa un pic singur 😉

Am citit ce au scris ei. Fabulatii in general si nimic concret. Am citit toate cartile si articolele si tot ce se putea despre subiectul „Posada”. Apoi, am purtat corespondenta cu autoritati, profesori, muzee etc din toate zonele presupus Posade. Si m-a luat o mama de ras, cand mi-am dat seama ca nimeni nu avea nici cea mai elementara dovada. Deci, fiecare de capul lui, o tine asa. Nu ai nimic, dar tu o tii asa, ca a zis nu stiu cine ca poate pe aici este :))

dscf8510Cartea nr. 3

O iau cu inceputul si ma lamuresc curand ca sunt niste adevaruri incomode. In carte veti gasi cum am umblat prin multe locuri din tara, ea incepe cu primii domnitori, continua cu date noi despre Drumul Prahovei, poze din belsug ca este nevoie de tot felul de probe nu doar documentare… ajungem prin cancelarii straine, carti ale autorilor straini, documentele noastre medievale, trecem prin focul luptei de la Posada, ne ducem la Brasov la o biserica veche, ne intoarcem prin alte timpuri… pentru ca dupa 100 de pagini, super-eroul din poveste sa puna lucrurile cap la cap 🙂 si sa ajunga astfel… sa se trezeasca in fata bisericii lui Basarab, ridicata in cinstea luptei din 1330. In carte nu se aude… „Baaaa, Bisericaa!!!” dar cam asa a fost! Treaba e ca bietul autor si-a dat seama ca nu e niciun super-erou, astia de genu’ sunt morti toti, si ca nimeni nu va crede. Ba mai mult, stiindu-se ca merge prin padure, se poate concluziona: a mancat ceva otravitor pe acolo si in loc sa urmeze tratament, deranjeaza oamenii.

Nu am deranjat pe nimeni, ce naiba, ma duc sa stau pe la usi ca fraierul?! Iau rucsacul, azi asa, peste alte zile tot la fel, ba zi de zi, ba 2-3 ore pe zi, uite asa dupa o luna si ceva, de sarit prin curtile oamenilor, urcat versanti, cazaturi, zgarieturi, bilete la tren si microbuze, ajung la fundatiile fostei biserici. Daca intrebi pe cineva din Comarnic de o alta biserica la Posada se uita la tine ciudat… daca observa ca nu la schitul Lespezi te referi. Gasiti momentul gasirii prin carte.

dscf8509Stiti cine este domnitorul? Era numit… de unii… Nakru fuwifuda, adica „Domnul cel negru”. In tabloul redat pe coperta are alaturat titlul: „Marele Radul Negru Voievod”. In acte, titulatura sau era de-a dreptul impresionanta. Si copiii invata la scoala ca acesta nu a existat! 🙂 Pentru ca au facut unii niste manuale subiective, in care omul asta este personaj inexistent, o legenda.

Apoi, m-am autorizat singur si am dat drumul la treaba. Ce sa chem pe cine nu ar fi venit! Toata vara trecuta si toamna am umblat pe acolo. Cand am gasit ceva de valoare si urme ale unei locuiri, am luat legatura cu autoritatile si le-am predat. Acum voi scoate cartea, le duc lor primele exemplare, le zic ca au o saptamana la dispozitie sa ia masuri, dupa care dau drumul cartii pe piata. Va dati seama ca sunt imagini cu fundatiile, cu cadrul natural, oricine o gaseste imediat. Dar statul pleaca de la avantajul acelei saptamani. Apoi ii anunt pe ceilalti, detectoristi, pasionati etc sau sunt ei pe faza de ceva vreme 🙂 Startul, soon!

Cand am anuntat autoritatile s-a confirmat ceea ce stiam demult, ca nu este nimeni interesat, ca au treaba, nu au timp. Dovezi de corespondenta cu ei am cu zecile… Tocmai de aceea nu am insistat cu specialistii care nu stiu ce fac ei, sa fie chemati. Nu ai venit dupa un timp rezonabil, adica o luna de zile, nu mai ai ce cauta! Ii aliniez la start acum daca nu s-au dus cand trebuia! Oricum, a reiesit ca singurul specialist eram eu 🙂 daca ei ar fi fost mai mari, mai buni, ar fi gasit ei biserica. Daca nici dupa ce le-am oferit mai toate detaliile, nu au priceput… Au de lucru pe acolo un an de zile…

Chiar si asa in cartile noastre, gasiti o multime de specialisti care ne-au sprijinit sa intelegem cat mai corect unele lucruri.

Toate aceste carti sunt legate intre ele, daca una are titlul de Predeal este pentru ca trateaza preponderent aspecte de acolo, de granita, de vama… insa toate au legatura una cu alta.

dscf8504Titlul cartii este: „Valea Prahovei, Negru-Voda si Posada – reconstituire inedita”. Coperta arata urmele pe unde am fost!

Cartea cu Posada mai are un aspect inedit. Inainte, doar supravegheam ordinea articolelor, asezarea in pagina, pozele, propuneam coperta, neavand notiuni DTP, experienta de lucru in alte programe. Insa, stresam mult oamenii cu colo trebuie o virgula, dincolo poza mai mare, textul e nu stiu cum, asa ca pana la urma am invatat, parcurgand noaptea tutoriale si de 5 ori ca sa pricep o data. Apoi, m-au lamurit si niste prieteni, asa ca Posada, cartea cu nr. 3, este scrisa de mine si asezata de mine in pdf de printat. Daca inventam si o tipografie pe sub masa, sa o scot la mine, eram luat fortat de acasa si dus la control. Dar cred ca, daca era asa… mergeam singur ca nici eu nu ma mai suportam 😉

In mod sigur, saptamana viitoare dam ok-ul la tipografie, ca sa iasa mai multe. E posibil sa facem o lansare, ar trebui fiindca subiectul este sensibil, si asta undeva pe la Sinaia, ca este polul cultural al zonei, sa vedem insa… Trebuie sa ma gandesc la ceva simplu si eficient, sa nu fie un eveniment unde vine cine vrea ci oameni interesati, nu din astia sa sparga seminte prin sala sau sa creada ca sunt la teatru si urmeaza „La sarmale”. Cred ca am vrut sa zic „Las fierbinti” sau ceva de genul. Niciodata nu am inteles desi aud in multe locuri, ce naiba este asta „Las fierbinti”, un film, o manea, titlu de ziar. Asta pentru ca nu am cautat, mi se pare ceva lipsit de interes, stupid, dupa cum suna.

A, nu v-am zis, dupa 2018 poate ma fac profesor. Ca si asta face parte din planurile mele. Nu am zis ce fel de profesor :)) Dar cu Dumnezeu inainte…

Cartea cu Predealul, Muzeul orasului Sinaia si taxa foto, revolutionari, peisaje etc…

Asa cum se stie, cartea cu Predealul a aparut la finele lunii trecute. Fara tam-tam, spectacol etc, pentru ca astfel de artificii nu-si au locul… strict opinia mea; cand faci niste lucruri serioase, care vor fi fara niciun dubiu, niste repere diverse… pe viitor, ale comunitatilor de pe aici. In plus, nu este nicio afacere ca sa ma apuc sa o promovez si nu am gandit vreodata sa fac din aceste initiative, ceva care sa semene a afacere. Cine a dorit o anumita carte, a intrebat si cu siguranta a si primit raspuns asupra modului de achizitionare, totul fiind deschis si legal.

Cartea cu Predealul este in stransa legatura cu precedenta dar si cu urmatoarea aflata la ultimele retusuri de tipar, toate fiind parte ale aceluiasi proiect de promovare turistica si reconstituire istorica a Vaii Prahovei si Parcului Natural Bucegi. Prin urmare, daca sunt niste carti bune si utile, vor fi cautate; cititorii vor vorbi despre ele mai bine ca autorii.

dscf8163

Despre a treia carte, am zis ca voi face un articol separat. Insa, parerea mea este ca traind intr-o societate usor de manipulat din cauza degradarii actului educational, nu are rost sa explic aici sau fiecaruia in parte, detaliat, de ce apar aceste carti si de ce fac anumite lucruri. Nu are rost sa ne enervam si sa ne pierdem timpul, viata fiind prea scurta ca sa ne pierdem in astfel de detalii. Treaba cu a treia carte este usor complicata pentru ca nu am gasit initial la autoritati… realism in aplicarea legilor statului pe care-l reprezinta. Prin urmare, a trebuit sa fac diverse pana a venit iarna in sfarsit asa cum trebuie.

Cartea se refera la primii voievozi ai Tarii Romanesti, la drumul comercial de pe Valea Prahovei, prezinta documente diverse, marturii nemaintalnite, scotoceste adanc in arhive descoperind lucruri de necrezut daca nu ar fi vorba de documente dincolo de orice indoiala… pentru a demonstra ceea ce altcineva nu a reusit: localizarea luptei de la Posada din anul 1330. Aceasta localizare se face prin documente si prin descoperirea unui sit… al bisericii construite de Basarab dupa acea lupta. Moneda otomana pe care ati vazut-o intr-un articol anterior, a fost descoperita printre pietrele provenite de la biserica daramata. Venind iarna si inghetand solul, nimeni pana la primavara nu are cum sa cotrobaie prin acele locuri, presupunand prin absurd ca ar ajunge, desi nu este chiar imposibil… timp suficient ca autoritatile interesate sa ia masurile specifice.

dscf8150

dscf8168

Initial, multi au ascultat cu o ureche sau deloc 🙂 pentru ca pe subiectul Posada s-a aberat major. Insa, dupa ce le pui filmul, toti spun ca asa este! Aceste dovezi nu aveau cum sa fie gasite decat de un om incurcat, complicat, dificil, incapatanat si alte „calitati” pe care tot le scot in relief cate unii 🙂 Daca nu ar vorbi ei, chiar m-as crede perfect, ceea ce ar fi o iluzie, asa, cu ei, am mare noroc 😉

Daca te duci in abordarea subiectului respectiv cu unu plus unu fac mereu doi si cu raportari la zisele unor istorici este fix zero. Iti vei croi propria poveste ca si altii, te vei multumi ca ai facut ceva, desi nu ai facut nimic; real ai scris dupa altii, ai pierdut si tu timpul. Am citit toate cartile despre Posada, sute de articole, documentare. Valoarea lor pe o scara de 0 la 10 este de maxim 3-4. Am vazut toate locatiile presupus Posade. Am purtat peste un an de zile corespondenta cu toate autoritatile din toate locurile presupuse Posade, vreo 10-12… primarii, muzee, consilii judetene etc. Vazand ca nimeni nu are nimic, adica orice specialist sau autoritate nu avea absolut nicio dovada care sa sustina ca lupta s-a dat la ei, am inteles ca plec de la niste puncte sanatoase. Ca sa faci tu, trebuie sa sti unde nu au putut altii!

Logica si rationamentele mele au fost ca „astia” au fost metodici, „deontologi” 🙂 educati intr-un fel, ei mereu au cautat exactitati, le-a placut mereu sa citeze, sa dea exemple de mari istorici si sa se bage asa, sub umbrela unui nume, chestii personale, exacte, precise.

E ca si cum vrei sa-l cuantifici pe Dumnezeu sub o formula matematica, adica imposibil. Ei au facut ce au fost invatati, asa ca am plecat de la altceva in abordarea problemei. Un subiect ca Posada, daca nu a fost deslusit de marii nostri istorici, inseamna ca are o problema… ca unghiurile de abodare si metodele nu sunt cele potrivite. Apoi, eu crezand in Dumnezeu, fara a cadea in superstitii, fanatism, alte rataciri, am avut sansa sa intalnesc oameni care, usor-usor, m-au ajutat in acest parcurs al localizarii luptei. In marea fiecaruia de lucruri exista un crampei care, pus in schema mea, ma purta din aproape in aproape. Asa au aparut dovezile concludente.

dscf8164dscf8153

Cartea cu Posada are vreo 200 de pagini si multe imagini. Aceasta si celelalte doua aparute contureaza o alta lume, se nasc premise noi de cercetare pentru altii… si, mai ales, se constata ca autorii nostri preferati: Nestor Urechia, Mihai Haret, Gh. Nistorescu, sunt niste nostalgici ai acestor locuri, oameni cu simtaminte frumoase dar departe tare de adevarul istoriei scrise pe aceste meleaguri. Insa, in fata istoricilor, specialistilor, vorbesc documentele, dovezile. Ca la judecatorie. Si dupa 30 minute toti imi dadeau dreptate, ceea ce nu insemna mare lucru cata vreme stiam ca am, altfel nu ne-am fi intalnit. Nici nu am nevoie de vreo recunoastere, vreun titlu de glorie. E suficient ca in timp ce altii scriu carti in care denatureaza adevarul istoric sub diferite forme si sunt mari nu stiu ce, un oarecare de care nu a auzit nimeni, alcatuieste intreg probatoriul, documente plus biserica, prin care se localizeaza fara niciun dubiu Posada de la 1330.

Si am trait si momente care m-au amuzat teribil. In principal, avem multi derutati in diferite functii, locuri. La o arhiva, un consilier de acolo, i se parea lui ciudat ca pun la indoiala spusele unui mare istoric, cerand eu documentul pe care-l analizase acesta. Bineinteles ca istoricul gresise. Apoi la un muzeu spun ca este o eroare cu niste depozite de bronz. Ei nu prea cred. Pana la urma e ca mine. Merg la o biserica pentru ca mi s-a parut mie ca Onciul a scris o prostie inainte de 1900. Prostie perpetuata pana azi ca adevar. Ar fi fost buna o scara pentru imagini si mai bune dar cuiva pe acolo ii displacea tot ce faceam si vorbea ceva de politie 🙂 In fine, cu inscriptia la purtator… o trimit unui prieten, om al Bisericii mult mai deschis la minte si foarte scolit… pentru a vedea parerea lui de specialist in acel domeniu. Categoric Onciul se inselase! Si dupa el multi altii 🙂

dscf8167Dimitrie Ghica, bust

dscf8165Casinoul din Sinaia

Tot legat de Sinaia, Muzeul orasului, situat in fosta vila Alina Stirbey a clarificat aspectul legat de taxa foto. Adica, inainte, nu se puteau realiza fotografii nici daca ai fi vrut sa platesti. Nu era voie sa faci poze fara a se oferi o explicatie. Orice muzeu are o taxa foto, aici nu era. Mai mult de atat, vorba unui prieten, pe programul de afara era mentiunea ca muzeul se poate inchide pe neasteptate 🙂 In prezent, am vazut ca toate aceste ciudatenii au disparut. De asemenea, in tariful de vizitare de 15 lei este inclusa si taxa foto. Iata cateva imagini:

dscf8181Dimitrie Ghica, tablou

dscf8192

dscf8197Muzeul este unul dintre cele mai frumoase obiective din Valea Prahovei. Nu-l ratati daca ajungeti in zona.

Mai departe, am gasit o imagine cu revolutia de la Sinaia din 1989. Multi spun ca nu a fost nimic periculos, ca au fost facuti unii revolutionari pe nedrept, ca s-a vandalizat inutil primaria, ca au vrut altii sa taie arbori si sa blocheze DN 1 ca sa nu vina teroristii 🙂 , sau ca se faceau diversi ca apara Pelesul si furau ce prindeau 🙂 In fine, revolutia la Sinaia ar trebui cercetata mai atent…

dscf8296Acum, eu nu stiu prea bine ce face acest grup de barbati revolutionari… oare agreseaza o femeie care e pe jos? Nu prea imi dau seama 🙂

Sunt tot felul de chestii prin acest muzeu care te introduc in atmosfera altor timpuri. Pentru ca timpul trece si cu noi si fara, important este sa fim constienti de acest proces… Uite asa, pe negandite, saptamana trecuta Rares a depasit pragul de 5 ani 🙂

dscf8170

dscf8301

Parcul Natural Bucegi… de la vantul printre creste la Planul de Management!

Ieri a fost un spectacol oferit de vreme. Vantul parca fugarea zapada care zbura din pisc in pisc, pana ce cadea in vai… ornand in alb padurea. Apoi se facea senin pentru un timp scurt, dupa care norii iar acopereau muntele.

dscf6321

dscf6328

Asa era ieri dimineata. Azi dimineata ningea slab peste tot si pe munte si prin Valea Prahovei.

Despre Parcul Natural Bucegi si celebrul sau plan de management…

A fost o alta dezbatere, realizata la Busteni saptamana trecuta, tot la fel de netransparenta, dar care a devenit transparenta prin faptul ca un consilier local de la PNL isi tine promisiunile facute in campania electorala, si se cunosc niste realitati.

O sa scriu putin despre ce mi se pare mie mai important.

In primul rand, cum am mai zis, Administratia Parcului a gresit total prin lipsa de comunicare, un capitol la care mereu a fost deficitara. Trebuia facut un site, un blog, un cont pe Facebook, ceva public, unde sa gaseasca oricine Planul si propunerile. Sa fie vizibile toate propunerile, atat ale autoritatilor cat si ale cetatenilor. Sa fi fost un moderator sau mai multi care sa explice in parte fiecaruia, sa ia in seama toate propunerile, sa discute cu oricine.

Nu s-a intamplat asa, totul a fost trecut sub Tacere! Ei bine, tacerea este cel mai mare dusman al relatiilor dintre oameni. Cand taci, ascunzi ceva, esti vinovat de ceva. Intotdeauna oamenii care tac cand trebuie sa vorbeasca, devin susceptibili. Si la noi e nevoie doar de o scanteie, in orice domeniu, si se produc derapajele.

In al doilea rand, constatam ca centrul de greutate in Bucegi, in ceea ce priveste proiectele de dezvoltare se afla in Valea Ialomitei, unde se doreste realizarea unei statiuni montane. Incet-incet se va face. De ce vrem sa ajungem cu civilizatia in varf de munte, nu stiu. Nu e nici ceva rau daca se pune in valoare acea zona turistica, problema consta in faptul cum se va pune? Consiliul Judetean Dambovita sub administrarea pdl-istului Florin Popescu avea o strategie de dezvoltare montana, care s-a dovedit apoi a fi o mare nenorocire si pentru Parcul Natural Bucegi si pentru institutia in cauza. Nu l-a tras nimeni de maneca, ma gandesc ca si la statiunea aceasta sa nu se intample tot la fel.

Mie mi se pare ca mai toate proiectele astea zise de dezvoltare urmaresc doua scopuri: deturnarea banilor si specula imobiliara. Atat!

Cea mai buna investitie in Bucegi este amenajarea Pesterii Ialomitei, altceva… mai spuneti si dvs 🙂

dscf6327

Componenta mediu-turism nu a facut parte din preocuparile vreunei institutii cu atributii in Bucegi, ma refer la administratiile locale, fiecare a dorit sa aiba proiecte, spatiu de manevra pentru acestea, sa le aplice. Insa lucrurile vor trebui schimbate si facute altfel, cu persoane responsabile care sa stie sa aplice un proiect in acord cu exigentele de mediu si, de asemenea, sa aiba acea durabilitate de care tot vorbim si nu o implementam deloc.

In pofida lipsei de transparenta dovedita de Administratiei Parcului, mie unul, mi-e greu sa cred ca acestia si Consiliul Stiintific vor aviza toate propunerile cu care vin administratiile locale. Nici nu cred ca un om normal avizeaza un traseu spre o conducta de apa… pe o latime de 30 metri. Cred ca pentru manipularea oamenilor s-a mai pus un zero… probabil era vorba de 3 metri. La fel si cu heliportul de… 5000 mp. Poate or fi fost 50 mp sau 500 mp dar nu 5000 🙂 Cine e atat de nebun sa-ti aprobe tie un heliport pe 5000 mp? Da-o naibii, ca orizontul puscariei s-ar vedea bine de tot. Eu cred ca astea sunt niste prostii inventate pentru a pune presiune fie pe Administratia Parcului, fie pentru a discredita Primaria. Unui elicopter ii sunt suficienti 50 mp.

Deci Crucea de pe Caraiman este la MAPN care, probabil, nu vor reusi nici ei sa o reabiliteze. Daca stai sa studiezi problema e clar ca se intampla ceva cu reabilitarea crucii asteia. Cineva nu vrea acest lucru. Oricum a fost o greseala ca acest monument a ajuns la MAPN. Mai bine Primaria facea o campanie nationala cu strangere de fonduri pentru reabilitare si sigur se intamplau lucrurile mai repede.

Crucea fiind la MAPN, nu inteleg de ce mai preocupa pe cineva de pe la noi transportul materialelor. Banii lor, treaba lor! Ei ar trebui sa vorbeasca direct cu Administratia Parcului, nu altcineva.

dscf6329

Heliportul platit de Consiliul Judetean cum se zice, nu-si are niciun rost, prin zona respectiva pot ateriza fara nicio amenajare toate elicopterele de la Ghimbav. Acesta este un caraghioslac pe care niste oameni normali nici nu ar trebui sa-l bage in seama. Cred ca sunt la Parc si astfel de oameni.

Referitor la biserica inchinata eroilor, proiect ce se vrea a fi aplicat la Baba Mare. Primaria din Busteni a acordat 3000 mp Arhiepiscopiei Bucurestilor pentru derularea initiativei. Eu cred ca Primaria a fost foarte ok in acest caz. Dar mereu zerourile i-au zapacit pe oameni 🙂 Stim ca a si fost o petitie sa nu se construiasca biserica pe acolo.

Ati vazut vreo petitie cand s-a construit DJ 713 sau cabanele dambovitene din care azi doar una este functionala cat de cat, cheltuindu-se peste 60 miliarde lei vechi? Sau vreo petitie impotriva statiunii Pestera-Padina sau a vreunui alt proiect de anvergura cat de cat? Nu a existat! Sarim peste faza cu petitia impotriva mutarii Sfinxului, ca aceea este o petitie a unor oameni care doreau sa se pensioneze medical si nu stiau cum sa o faca. Cu asemenea referinta te trece orice comisie medicala, fara spaga, fara nimic.

Petitia impotriva ridicarii unei astfel de biserici a fost, in opinia mea, o dovada de cat de repede plecam urechea la tot ce spune unul sau altul. Totul a fost umflat atat de mult incat practic aveai impresia ca se ridica o catedrala grandioasa pe toata suprafata alocata. Cateva mii de oameni au semnat petitia fara sa fi vazut vreodata zona unde se va construi biserica.

Am fost de la inceputul aparitiei acestei idei, pentru ridicarea unei biserici care sa cinsteasca eroii si voi fi si pe mai departe. Mie mi se pare o idee buna. Se face o biserica nu un bar de noapte. Bineinteles ca sunt atatea cazuri cand preotii gresesc si mai marii lor se afiseaza cu masini scumpe dar a generaliza mi se pare alunecarea pe un alt teren.

Sistemul educational e la pamant, monarhia este acaparata de tot felul de personaje dubioase care in numele regelui dau statul in judecata cerand ceva ce nu le-a apartinut niciodata (a se vedea unitatea vanatorilor de munte din Predeal), spitale nu se construiesc, tinerii pleaca in strainatate pentru ca nu mai are cine sa le insufle dragostea de tara deci nu se mai intorc pentru ca nu-i leaga nimic, autostrade nu se fac, se fura cat se poate, clasa politica nu reprezinta interesele romanilor… poate ca nu ar trebui sa ne legam si de credinta in Dumnezeu si alte accesorii.

Am si uitat rolul Bisericii la formarea statului, ca documentele istorice Biserica le-a pastrat secole la randul, ca primele scoli se tineau in chiliile manastiresti si invatatori erau calugarii si preotii. Parerea mea este ca ar trebui in contextul atator dezamagiri, sa incercam sa ne pastram credinta in Dumnezeu si in Biserica, sa nu mai fim usor de deturnat spre chestii pe care nu le intelegem imediat. Sa mai stam si sa analizam, nu doar din prisma banilor. Ca sunt oameni ai Bisericii care gresesc asta e clar, dar dupa cum se vede ei sfarsesc in aceeasi mocirla ca si altii: hoti, politicieni. Vrei nu vrei, Biserica ortodoxa ii uneste pe romani, ii tine aproape. Nu o sa ma apuc sa ma iau de ce face si cum face. Fiecare avem destule pacate, eu unul nu vreau sa imi adaug gratuit inca unul. Ca a te opune construirii unui lacas inchinat lui Dumnezeu, asta inseamna. Ca altii, ulterior, ii schimba destinatia e vina lor. Si aici ma refer doar la Biserica. Sunt biserici in care nu vin oamenii, pentru ca slujitorii de acolo nu au treaba cu Biserica. Si oamenii nu mai vin. Poti sa faci o biserica superba, daca o faci pentru tine si pentru a insela oamenii, nu-ti iese.

In cazul bisericii de pe Platou, inainte de orice, ar trebui ca orice contestatar sa mearga duminica la manastirea Caraiman, sa-l auda si sa-l cunoasca pe staretul manastirii. Un om tanar, cumpanit, responsabil, modest, cu glas bland si cu multa intelepciune. Daca poate cineva sa spuna ca acest parinte nu e pe calea lui Dumnezeu, atunci nu stiu in ce masura poate discerne si altele. Pentru mine, fiecare duminica in care nu ajung acolo si nu-l ascult este o pierdere.

Sa ridici un complex manastiresc de mare anvergura la vreo 2300 m altitudine mi se pare o idee ce nu poate fi aplicata. Apoi, scrie consilierul PNL-ului din Busteni, participant la discutiile cu Administratia Parcului, ca proiectul prevede ceva de proportii mult mai mici. Undeva la o constructie intinsa pe 80 mp. Probabil trebuie facuta si o constructie de locuit, dar oricum privesti lucrurile aici bagi bani vreo 6 luni pe an. Sunt perioade in care ramai acolo izolat din cauza zapezii si viscolului.

Stiu ca unora le da cosmaruri prezenta unei cruci vii pe Bucegi, dar citind Biblia, mergand pe la biserici, sunt sanse… 🙂

Si mi s-a parut un lucru chiar fain… Biserica a urmat calea legala, au umblat dupa documente, chestie nespecifica prin Bucegi. Aproape de ei, la Floare de Colt si la Piatra Arsa s-au turnat fundatii betonate si nimeni nu avea un act la acel moment. Nu s-a agitat nimeni!

dscf6330

dscf6331

O anomalie este si faptul ca traseele de alpinism aflate in zona de protectie stricta vor fi inchise, adica ma gandesc eu… cam toate din muntele Costila. Cred ca este ceva ce nu va fi pus in practica vreodata, Busteniul fiind consacrat ca leagan al alpinismului de la noi din tara. Cred ca la articolul cu pricina din viitorul plan trebuie trecut un punct suplimentar… „exceptie fac traseele din muntele Costila…”.

Cu drumetiile prin astfel de zone de protectie stricta sunt de acord. La cata lume ajunge in Bucegi, in cativa ani nu o sa mai fie pe aici, locuri neumblate de oameni.

Cu cicloturimul… aici trebuie facuta o diferentiere. Astia nu pot intra in aceeasi oala cu aceia care umbla motorizati. Orice pasionat va dori sa ajunga la Vf. Omu cu bicicleta. Dar nici sa umble peste tot nu este in regula. Ar trebui in loc sa se interzica acest sport total, stabilite niste trasee pe unde e voie si pe unde nu. Ma intreb ce se va intampla cu traseele specifice de la Cota 1400 la Sinaia? Parca prin septembrie a fost o etapa nationala… un concurs nu stiu de care. Biciclistii acestia lasa o multime de bani la telegondola Sinaia-Cota 1400 si daca au deja prin padure niste trasee… nu stiu de ce sa le inchizi amenajarile. In cel mai bun caz faci o delimitare a acestor trasee, sa nu se mai faca si altele.

Ca si in cazul fostului restaurant de la Cota 1400, o cladire ce apartine Telefericului Prahova. Ani de zile din cauza orgoliilor locale, aceasta societate nu a ajuns la un consens cu administratia orasului. Si s-au certat, judecat, criticat… pentru ca astazi sa se puna in discutie demolarea acelei cladiri impozante. O cladire in stare foarte buna, spatioasa, careia ii pot fi acordate o multime de functionalitati. Atat s-au urmarit prin instante oamenii astia incat s-a obtinut demolarea cladirii. Si azi se uita unii la altii… parca ne dusmanim noi, dar demolarea e un act practic, nu prea ii vine nimanui sa rada cladirea aceea. Este trist ca doar atunci constientizam niste lucruri, in fata realitatii. Poate ca nu trebuia sa se ajunga pana acolo.

dscf6337

Mai este cladirea Agentiei pentru Protectia Mediului Prahova de la Babele care sta in paragina. Ori constructorul a furat banii, ori nu au mai fost fonduri, cert este ca reprezinta un peisaj dezolant. Nu am vazut pe nimeni sa faca o petitie catre minister sau guvern ca sa se aloce fonduri pentru finisarea constructiei. Nu a vorbit nimeni de o stangere de fonduri, adica noi cei care ne dam iubitori ai muntelui si mediului sa adunam niste bani, care sa fie folositi vizibil la terminarea acelei constructii. Dimpotriva, multi oameni care merg pe munte sunt inversunati si ar vrea sa dispara cladirea din peisaj. Dar parca iubeati mediul? Parca strigati ca se distruge muntele. Ce facem, sa demolam cladirea celor care reprezinta mediul? 🙂 Poate ca tocmai pentru ca sunt corecti si profesionisti nu au bani. Poate nu se vrea sa ajunga aceasta institutie in Bucegi. Noi suntem mereu cu tot felul de solutii aberante…

Pai nu mai bine se vad muntele si proiectele din Bucegi, de la Babele, decat de la Ploiesti? Am ceva experienta cu mediul, cu Bucegii… si daca a fost vreo institutie profesionista din Ministerul Mediului, care si-a facut treaba ca la carte aceea a fost Agentia pentru Protectia Mediului Prahova. Astia au acolo specialisti pe bune, ei dau actele de mediu. Administratia Parcului este consultata in proiecte, dar cuvantul decisiv ei il au.

Treaba e ca nu ne pasa si nici nu cunoastem. Mai bine vorbim si atacam pe oricine, scapand astfel de propriile frustrari si nemultumiri. In contextul in care toti fura, te intrebi de ce sa mai faci ceva? O sa constatati cu surprindere la o analiza mai atenta,  ca nu toti fura in tara asta. La Busteni, am mai spus, mai este un iubitor de munte, vocal, cu un site. A incercat omul actiuni, s-a implicat, a incercat. Apoi si-a dat seama ca schimbarea trebuie sa porneasca din fiecare. Si azi, ofera un exemplu de cetatean responsabil. Si-a luat drept obiectiv ecologizarea unor trasee turistice si el le intretine periodic. Face ceva practic, in realitate. Toti putem face cate ceva, cat de putin si conteaza. Nu sa plantam copaci pe Platoul Bucegilor sau prin curtea complexului de la Piatra Arsa cand sunt atatea hectare de padure taiate la ras. Acolo nu impadureste nimeni ca nu trec oameni sa ne vada si sa le salte apoi pe Facebook.

Ideea de final este ca un Plan de Management al Parcului Natural Bucegi ar trebui sa fie o chestie de interes comun, transparenta de la inceput si pana la final. Treaba cu publicarea intr-un singur loc, a tuturor actelor si propunerilor este singura chestie care merge si care elimina pe viitor, o multime de sesizari, batai de cap, conflicte. Pentru ca inseamna deschidere, normalitate. Nu poti face chestiile acestea simple inseamna ca nu lucrezi cu adevarul si reprezinti interese opuse majoritatii!

dscf6333

dscf6341

Ministerul Mediului despre Planul de Management al Bucegilor, Vipera Berus in zona Cascadei Tamina, Toamna si ploaie in peisaje

Cum bine spunea cineva de pe la noi, Bucegii au devenit o marfa si multi incearca sa-si ia o felie cat mai mare. Acum care este mai puternic si mai gurmand va si reusi. Eu cred ca aproape mai toti…

Stim ca Planul de Management al Parcului Natural nu a fost supus real dezbaterii publice, adica autoritatea de resort s-a adresat doar unora care activeaza prin Bucegi. De fapt, nici acestia nu au fost toti consultati… cum ar fi: Primaria Predeal, asociatiile care gestioneaza fauna in anumite zone din Parc si altii.

In special, a lipsit consultarea cu societatea civila, cu oamenii care merg pe munte, cei peste un milion de turisti. Se intelege ca Administratia Parcului, subordonata Romsilva, nu are cum sa vada cu ochi buni, activitatea asociatiilor cinegetice care nu apartin de Romsilva dar gestioneaza fauna in baza unor contracte incheiate cu Ministerul Mediului. Aceste asociatii au tendinta de a inmulti fauna si de a combate braconajul, pentru a se ocupa de fauna doar ei. Tot aceste asociatii platesc Ministerului o suma mare de bani, anual, pentru a gestiona fondul cinegetic… dar nu au voie sa vaneze peste tot, conform zonarii Parcului. Deci ei platesc si pentru gestionarea unor suprafete mari unde niciodata nu vor face vanatoare, selectie si asa mai departe. Platesc pentru ca asa este fondul organizat prin lege de ani de zile.

Aspectul cinegetic nu am auzit sa fie pus pe masa la dezbaterea cu institutiile ce actioneaza in Busteni. Ca acestia cu asociatiile nu au fost invitati.

In Bucegi, fiecare aspect si actiune trebuie tratata distinct si integrata apoi intr-o directie generala. Acest lucru nu se intampla. Unii nu vor oi pe Platoul Bucegilor, altii vor. Sunt turisti nemultumiti, sunt ciobani nemultumiti. Ba ca au caini multi pe langa turmele de oi, ba ca tot vine ursul pe la stana si nimeni nu face nimic. Mai e si treaba cu oile care manate de ciobani iresponsabili ajung in habitatele caprelor negre. Eu am tot zis ca nu sunt sanatosi. Dar stai si te intrebi… oare daca se faceau acele insamantari de pajisti cu banii ce vin de la APIA anual, daca se reabilitau terenuri degradate, mai intrau astia cu oile peste tot? Nu stiu, poate da, poate nu! Cert este ca nimeni nu s-a preocupat de pajistile din Bucegi, nu a bagat un leu in ele, doar le-a exploatat.

Referitor la Planul de Management m-am adresat Ministerului Mediului. Ca radem, glumim, ne mai vaitam dar blogul acesta este citit pe unde nu te astepti. Pentru ca nu se minte pe aici si nu se da liber la a spune fiecare toate nebuniile si prostiile. Nu se ofera titluri pompoase articolelor care sa induca astfel oamenii in eroare. Nu sunt „executii mediatice” cu ce face unul si altul. Mi se pare ca este o chestie normala ce fac si ca acest blog este necesar pe la noi… ca sa vedem realitate si din alte puncte de vedere. Evident ca mai bat si eu campii cu sa le dam niste suturi alora care critica reabilitarea refugiului din Saua Strunga 🙂

In adresa de mai jos, veti observa ce raspunde Ministerul Mediului:

adresa-mm

Sa credeti in primul rand ca isteria cu „s-a depus planul, nu mai e timp, nu se mai poate face nimic”, este tot o tehnica de manipulare prin care s-a dorit ca lumea sa se resemneze. Nu conteaza ca ai dreptate sau nu, totul este sa stai in banca ta.

Oricum, eu m-am incadrat in acel termen limita si am depus completarile la Plan… dar observati la punctele 1 si 2 ca Planul nu s-a depus inca.

DE ASEMENEA,

la punctul 3 rasuflati linistiti. Ma refer la cei care le pasa de Bucegi si nu posteaza doar poze ca sa-i vada prietenii pe unde se plimba si ce mari cunoscatori de munti sunt. Cand Planul va sosi la Minister, va fi pus in dezbatere publica pe site-ul lor, pe bune, nu ca pe la noi. Daca nu v-ati resemnat, vizitati zilnic site-ul. Daca v-ati resemnat, mai este o sansa 🙂

La punctul 4… aici am intins putin coarda. Pentru ca… o sa va spun si dvs. ce cred. Eu cred ca… si incerc sa fiu putin voalat… in Bucegi sunt oameni cu mari interese, cu multa putere de influenta si astia pot schimba Planul cand doresc. Bine, nu schimbari majore dar aproape neobservabile pentru 99%.

Bine, orice modificare este ilegala, cum spune si Ministerul. Dar ce mai conteaza daca sti cum sa o faci in asa fel incat sa nu se prinda nimeni…

Ideea este ca de prin Minister, ca mai cunosc si eu pe cate cineva pe acolo, razbat dese nemultumiri fata de acest Plan. Pentru ca multi cetateni au reclamat acolo si nu numai, faptul ca acest Plan este partinitor, nu au fost consultati si etc. Ceea ce a creat mari batai de cap unor functionari. Sunt zeci si zeci de sesizari depuse nu doar la Minister ci si la alte autoritati. Acestea din urma cer explicatii Ministerului fiind de competenta in special a celor care reprezinta Mediul. Politia intreaba daca s-a respectat legea, de la Secretariatul Guvernului nu stiu ce, ministrul etc. Cand atatia oameni fac atmosfera, fiecare isi ia masuri de precautie, cauta sa-si faca treaba, ca nu stii cine te ia la intrebari.

Inainte de orice, este o gafa a directorului Parcului aceasta lipsa de comunicare cu publicul. Daca era intelept si bine intentionat, punea totul in online, fratilor acesta este Planul, asta vrea fiecare autoritate, asteptam sa vedem ce ziceti. Si era simplu de tot! Nu avea bataie de cap nici el si nici volum de munca aceia din Minister. Eu am observat ca nu stie sa dialogheze, sa comunice cu oamenii, sa-i uneasca in jurul unei idei de interes comun. Nici nu-i lasa pe cei din jurul lui sa-l ajute. Si sa stiti ca Administratia Parcului chiar are niste oameni deosebiti, specialisti in diverse domenii, dar daca unul le stie pe toate si a propune inseamna a-ti bate cuie in talpa, nu mai zice nimeni nimic.

In primul rand, Administratia Parcului trebuia sa aiba un om pregatit in relatia cu publicul, care sa stie ce sa spuna si care astfel sa dea un aer de legitimitate tuturor actiunilor. Faptul ca in interviuri apare doar seful Parcului, si acesta cand si cand, face ca oamenii sa nu mai creada in cei care administreaza Parcul Natural. Li se pare ca institutia nu exista. Mai ales ca in mediul virtual unde informatia circula foarte rapid, ei nu exista… sau daca exista posteaza poze cu chefuri sau peisaje, ceea ce ii descalifica fara ca ei macar sa constientizeze. Drumul spre normalitate, protectia mediului, turism si dezvoltare durabila arata insa altfel. Ce se intampla in Bucegi este cu totul alt film!

Acum cu vipera din masivul Piatra Mare. Un pasionat de munte din Brasov, dl. Radu Neda, a pozat vipera in zona traseului spre Cascada Tamina, cred ca in week-endul ce a trecut.

Pozele cu aceasta vipera berus neagra-neagra 🙂 ca sunt diverse variatii coloristice la viperele berus, le-a postat pe Facebook.

Prin Bucegi si Baiului am vazut vipere, iata ca e logic sa fie si prin Piatra Mare.

radu-neda-langa-cascada-tamina

radu-neda-2Sursa: Facebook, contul d-lui Radu Neda

Si inchei cu toamna aceasta mohorata pe care nu o putem admira ca in alti ani din cauza ploilor. O toamna cu multa umezeala la munte si cu strat alb pe cele mai inalte varfuri.

dscf6171

dscf6176

dscf6178Ce imi place peisajul acesta 🙂 Il pozez in orice anotimp, de cate ori am ocazia 🙂

dscf6191

dscf6203Un mar specific zonei de munte, pierdut printre copaci din aceia, mai salbatici.

La 7 ani de la infiintarea blogului buceginatura2000 vorbim despre… Localizarea Posadei!

Ar fi multe de spus. Ca intr-un an a fost intr-un fel, ca in altul in alt fel. Sa scriu poate si despre marsul unionist sau despre lucrurile importante care fac sa functioneze societatea noastra. Si un pic de nu ne trezim decat in situatii limita. Ceea ce e foarte trist. Ori ca astia din politica romaneasca stiu doar sa profite de orice ocazie pentru a se situa chipurile aproape de oameni, asta pana ajung in anumite functii… fiind un concurs real de care minte mai bine. Amestecandu-le, ar iesi o ciorba, poate mai buna, poate nu. Cert este ca ar cam trebui sa terminam cu vaicareala, fie ea pe bune sau nu, si sa facem fiecare acolo, in dreptul nostru cate ceva. Nu agitatie din tastatura ci in plan real. Sa facem mici lucruri, gesturi care pot schimba macar pentru un timp. Fie sa dam ceva de mancare unui amarat ce sta pe langa biserica, nu va luati dupa toti atotstiutorii de azi, ca dupa ei toti batranii sau invalizii sunt hoti sau boschetari ce dau banii pe bautura. Fie sa luam un pet de pe jos, sa cedam locul intr-un mijloc de transport in comun etc. Cat de banale par aceste gesturi pe atat sunt de necesare in societatea in care traim. As incheia mica pledoarie cu mentiunea ca la Busteni, este un tanar, are blogul Hello, Busteni… acesta intretine singur mai multe poteci turistice din Parcul Natural Bucegi. Adica le mentine curate, adunand gunoaiele aruncate de unii si altii. Este un exemplu ce poate fi copiat sub alte forme, important este sa ne pese, sa vedem dincolo de noi insine.

Dupa 7 ani de blog as putea spune multe, despre mine, despre altii, despre ce se intampla nu stiu pe unde. Mie insa imi plac lucrurile pe care le faci sa se intample, ca acestea sa fie clare, predictibile si incadrate pe un curs normal. Deci nu am sa scriu decat despre ceva ce intereseaza pe mai multi. Cred ca de aceea si sunt multi care citesc acest blog, pentru ca nu am prezentat pe aici, minciuni sau stiri cu titlu bombastic si cu continut zero. De altfel, oriunde vad titluri de genul: „Alerta, afla ce se intampla cu…”, „Declaratie neasteptata…” si alte baliverne nici nu intru. Ideea acestor site-uri este sa atraga in orice mod vizitatori. Astfel se creaza o statistica, poti creste, poti avea oferte de publicitate ca doar ai vizitatori. Real, cam toti astia care intra, sunt amagiti de titluri si nimeni nu este interesat ulterior sa se mai uite si la reclame, fiind suparati ca au fost pacaliti cu titluri de articole fara continut 🙂 Asa se face presa in ziua de azi!

Cel putin pot spune ca am pastrat directia generala a blogului, implicandu-ma pe ici, pe colo, in diferite actiuni. Este greu insa sa corectezi prostia si sa tii un echilibru. Foarte multi au filozofiile lor pana in momentul in care realitatea le bate la usa. Din cauza faptului ca iubitorii de munte/mediu/turism sunt foarte fragmentati, am evitat sa mai scriu articole de un anumit gen. Mai pun si eu paie pe foc la situatii anormale de genul: apa de la 7 Izvoare e unica in lume, a fost descoperit nu stiu ce sub munte si oculta mondiala ne ascunde, oricine ia lemne din padure sigur fura etc. Nu stiu de ce avem nevoie de tot felul de aberatii, presupun ca e ceva ce vine din comunism, cand toata lumea exagera pe toate planurile. De aceea, cum am spus si acum 7 ani, la rubrica ‘Despre mine’, a comenta pe aici nu este sinonim cu libertatea de exprimare in sensul interpretat de care cum ii convine 🙂 Au fost si sunt niste reguli de a posta comentariile, nu tine vrajeala cu dreptul la opinie injurand pe nu stiu care 🙂 Neputandu-se scrie orice prostie, da, ramane un privilegiu in a posta comentarii pe acest blog… dar inseamna si ca discutia nu va degenera si poate sta oricine linistit.

Mie imi place sa am mereu cate o tinta, cate un plan de indeplinit, ca sa pot spune la anumite perioade ca am facut ceva. Nu va ganditi ca visez cai verzi pe pereti, ci am o anumita filozofie, si eu, despre viata. Cred ca fiecare venim cu cate ceva diferit pe Pamant si ca intr-o zi, undeva, ne va trage cineva la raspundere. Merg si pe la biserici dar nici nu ma consider un credincios ad literam. Ascult, invat, dar fiecare ne cunoastem si stim ce e bine si ce e rau. Macar asa in linii mari 🙂 Zambesc ca nu ma pot abtine… am citit o stire… foarte reusita in opinia mea… „Miracol! Patriarhul Daniel are un card care lacrimeaza cand e gol!” :))) Ma gandeam ca nici Patriarhul nu se poate supara pe asa ceva! 🙂

La 6 ani de blog, vorbeam de cartea „100 de pasi in timp – un alt fel de ghid despre Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi”. A fost o treaba buna, am lasat alaturi de mai multi, o urma in societate, peste timp.

Acum, la 7 ani, voi vorbi despre alte 2 carti pe care le veti vedea pe piata, pana la sfarsit de an. E vorba de o carte despre orasul Predeal ca localitate de granita, denumita „Predealul prin ochii tai – o carte despre atunci, despre acum si pentru viitor”. Multe, foarte multe lucruri inedite veti gasi in ea. Inedit nu inseamna in acest caz spectaculosul sau circul cu care suntem obisnuiti de niste ani. Ci lucruri adevarate, cercetari, imagini, lucruri folositoare si azi.

carte-ii

Am mai scris despre aceasta carte cand am luat primul exemplar, luna trecuta. Deocamdata tot il completam, il corectam, il sucim, sa-i dam o forma cat mai buna, fara interpretari, sa fie clara si simpla. Ca oamenii nu prea mai au rabdare si timp. Cartea are sute de poze si aceasta si peste 400 de pagini… e mare 🙂 Ca si articolul acesta aniversar, dar nu scriu doar pentru dvs. ci si pentru mine, sa mai citesc la anul 🙂

Despre cartea cu Predealul am mai scris aici:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2016/09/06/o-noua-carte-predealul-prin-ochii-tai/

Ea va fi lansata evident la Predeal impreuna cu autoritatile locale, cum e normal.

Despre a treia carte…

Aceasta este finalizata, fiind la stadiul de asezare in pagina. Are acelasi mesaj pentru prezent si viitor. Este o carte care are ceva din noi, foarte interesanta pentru cei care nu se pierd in teorii supranaturale imposibile, gen Bucegii sunt un rest din Atlantida, am iesit pe sub munte nu stiu pe unde… sau nu se limiteaza la a crede ce au copiat unii dupa altii, toti aceia de la Mihai Haret incoace, de prin 1910 asa…

Cartea aceasta s-a scris si cel mai repede, adica in sensul tehnoredactarii pentru ca adunam la ea, informatii de multi ani. Abia astept sa le am in biblioteca pe toate trei :))) Cand le-am facut pe toate? In special noaptea, animat de ideea de a face niste lucruri bune, durabile, sau ziua printre picaturi, azi putin, maine o poza, citind prin tren, vorbind singur pentru ca auzindu-te cuvintele pot avea mai multe intelesuri sau se pot desprinde in idei mai multe… :)))

Ideea este ca Valea Prahovei este plina de istorie, de cultura, de tot felul de lucruri care trebuie stiute. In general, cei care au mai citit, leaga istoria de pe aici de ridicarea Manastirii Sinaia la 1695, de venirea regelui Carol I si ridicarea Castelului Peles, ce s-a mai facut pe aici, adica DN 1 si calea ferata, niste fabrici, un pic din Primul Razboi, ceva despre legionari… si cam atat… asa in linii mari.

Aceasta a treia carte din Proiectul „Pasi in Timp”, un proiect de reconstituire istorica si promovare turistica a Vaii Prahovei si Bucegilor poarta cititorul prin multe lucruri, ii deschide o alta lume, una care a fost, cu domnitori, lupte, documente si imagini. Pentru ca la final sa-l lase pe cititor sa constate singur adevarul si sa-si insuseasca adevarul istoric asa cum a fost el.

Titlul cartii este: „Valea Prahovei, Negru-Voda si Posada – reconstituire inedita”.

Veti afla despre Drumul Prahovei si ce se intampla pe el, asa cum nu ati citit pe undeva, cum marii nostri istorici Dimitrie Onciul-Nicolae Iorga si continuand cu Constantin Giurescu l-au scos pe Radu Negru din istorie, ignorand orice tip de document istoric si situand descalecatul acestuia din jurul anului 1290 in lumea legendelor. Veti citi si de ce au facut acest lucru. Cum si in prezent se confuzeaza la greu pe marginea acestui subiect, inducandu-se ideea ca Radu Negru este totuna cu Radu I, iar acesta din urma era insa stranepotul primului. Veti vedea imagini document si tot felul de marturii istorice.

Ar mai fi si o corespondenta intensa purtata de mine cu autoritatile statului si cu institutiile aflate in zonele presupuse ca s-ar afla celebra Posada de la 1330. Stiti ca lupta din 1330 a fost situata in vreo 10 locuri 🙂 Cine a situat-o? Istoricii nostri! 🙂 Care mai de care a zis ca: uite e acolo, ba nu, e dincolo. In unele localitati, autoritatile au ridicat monumente, au sarbatori aniversare, se pun placi comemorative, se sapa dar nu se descopera nimic. Ideea este ca nicio locatie nu poate fi sustinuta ca loc de desfasurare a luptei din 1330 nici cu argumente verbale, logice, nici cu probe. Am urmarit toate descoperirile si am cerut toate inventarele… nu are nimeni nici cea mai amarata proba. Deci toate aceste localizari sunt sustinute doar de greutatea numelor celor care le-au propus. Atat!!

Am citit tot ce s-a scris despre aceasta lupta… sunt peste 100 de carti si nu stiu cate articole, sunt familiarizat cu subiectul. Daca ati citit cartea „100 de pasi in timp”, cunoasteti si capitolul 9 al acesteia. E acolo o argumentatie mai serioasa decat multe altele, dar, totusi, tot o argumentatie.

Insa, cand cred in ceva si simt ca am dreptate, caut orice pista, fac tot felul de calcule, merg pe oriunde nu ma astept eu daramite altii. Undeva trebuia sa fie o dovada, ceva care sa localizez Posada, sa fie o ipoteza serioasa pentru a veni cei abilitati sa cerceteze mai bine. Evident ca sunt dese cazurile cand ma abilitez singur, ca daca stai acum sa procedezi ca la carte nu se mai intampla nimic sau se intampla dupa ani. Si apoi ma enerveaza „doctorii” astia experti in toate si in nimic ca lumea. Papagali atotstiutori, care stiu ce e mai bine, apar pe la tv, adica sunt Cineva 🙂 Pentru mine, categoria asta este una de oameni idioti, spalati pe creier de tot felul de teorii si principii comuniste. Mie imi place ca omul sa fie si serios si pregatit, si sa glumeasca, sa mearga la biserica dar nici sa-mi tina predica permanent, si sa aiba bun simt. Poti avea 10 facultati ca nu ai ce face cu atata carte fara bun simt. Te diferentiaza bunul simt…

Cel mai probabil daca eram linistit si nu aveam atatea de facut pe alte planuri, faceam multe, cu mult mai multe. Dar viata nu e cum vrem, na! Important este sa nu-ti abandonezi planurile, visele.

Mie mi se parea imposibil sa nu existe o mentiune despre localizarea luptei din 1330, adica, chiar asa, sa fi pierdut si asta din istoria noastra? Am facut orice… si cercetare riguroasa si absurda uneori, de pagina cu pagina, si pe ghicite si apeland la rationamente logice si intuitie. Pana la urma cu ultimele doua am avut cele mai bune rezultate. E important sa gandim in tot ce facem din mai multe unghiuri.

Bineinteles, ca undeva era o dovada a luptei de la Posada. O dovada, un document care sa te duca la locul luptei. Nu la noi evident. Desi cred ca si la noi trebuie sa fie intr-un anumit loc dar nu am avut timp pentru a cerceta.

Mergeam pe mai multe piste, una era existenta bisericii ridicate de Basarab I in cinstea luptei. Intr-o zi, am gasit documentul ce atesta biserica. Mare realizare dar cine ar fi crezut? Nimeni! Adica ai cum sa te pui cu marele Iorga sau marii istorici actuali si trecuti? Nu ai! Dar bine nici nu prea ma agit eu  de ei, fiecare cu ce stie. Deci, zic eu, nu o sa ma creada nimeni din arogantii astia… ia sa o caut singur. Nu gasisem o urma ani de zile desi cautasem peste tot. Dar cum exista Dumnezeu si interesul meu nu este unul ascuns sau de alta natura, dupa o vreme, saptamani, luni, am gasit acolo unde nu te astepti primul indiciu.

Fir-ar sa fie cat am calculat, gandit, presupus, cate cautari epuizante au fost 🙂 Am sarit prin curtile oamenilor, uneori le-am cerut acordul 🙂 Am discutat cu o gramada de oameni… am luat toate cartierele Comarnicului la rand, ca doar nu credeti ca totul e asa pe tava. Dar intr-o zi am gasit locul bisericii. Este acolo unde nu te gandesti. Acum, cum puteam sa fiu sigur ca este acela? Sapand si verificand cu alte marturii, documente istorice, nu-i asa?

Le-am facut pe ambele…

Bineinteles ca am stiut de la inceput ca am ajuns exact acolo unde trebuia. Intai, am stat sa ma gandesc cum naiba voi reusi sa curăţ acel loc… Mi-a luat zile bune, veneam cand si cand. Respectivul loc era ultima mea optiune dintr-o sumedenie de alte presupuneri neconfirmate. Din acel loc comun, la indemana, iesea un colt de piatra. L-am apasat cu piciorul si nu se misca. Iau un bat si incep usor sa sap pe langa piatra, in adancime. Sub piatra inca o piatra si apoi inca piatra. Zic sa merg si in lungime. Dupa un timp, aveam o fundatie veche cu mai multe straturi. Grosimea fundatiei m-am gandit sa o masor mai tarziu, avea peste un metru.

Unele pietre din fundatie nu au putut fi aduse decat de niste barbati puternici deci, in niciun caz pe acolo nu a fost constructia unuia sau altuia. De altfel, traditia si folclorul local amintesc existenta unui schit denumit Trei Lespezi. Acest lucru a si fost consemnat de anumiti cercetatori dar din pacate sau din fericire, nu au vazut mai mult de atat.

Stiu ca va intrebati de ce nu este o stire de impact… Pentru ca tine in principal de mine. Trebuie intai sa scot cartea si sa le-o dau celor care vor cerceta situl. Am anuntat mai multe autoritati, pana se pun ei de acord, e timp sa-mi apara cartea. Probabil unii sunt si deranjati de faptul ca am propus tot felul, adica sa vin oricand pe acolo cand sapa, sa folosesc imagini din cadrul sapaturilor, de-astea… Va dati seama ca ei cred ca au de-a face cu un nebun. Nu ca ar fi prea departe de adevar dar trebuie sa ai o anumita „nebunie” ca sa iesi din tiparele clasice impuse de unii istorici si sa intelegi ca Posada nu e doar ceea ce se intelege sau un spatiu anume. Iar probele, adica documentele istorice arata fara niciun dubiu ca daca vrei sa cauti biserica lui Basarab trebuie sa incepi cu Valea Prahovei. Pentru ca aici este 🙂 Doar ca eu am identificat-o si in teren.

coperta-idee-copyIdeea de coperta a cartii cu nr. 3. Ea nu este finala.

Ok, curat eu terenul, scot la iveala o parte din fundatii… este de sapat pe acolo vreun an de zile. Probabil ca atunci cand le-am spus celor in drept cat este de sapat, nu au fost prea incantati. Adica iti dai seama ca asta implica niste resurse 🙂 Cine naiba mai are chef de treaba prin institutiile statului, lucrand pe bani putini, mai apare cate un zanatec din asta, si cine stie, mai stam naibii si prin ploaie :))

Am exagerat si eu spunandu-le ca fac o mobilizare pe Facebook, chem 100 de oameni dispusi sa scoata tot ce este in pamant pe acolo… si se rezolva problema 🙂 Bine, nu este o solutie profi dar nici nu are nimeni ce sa-ti faca. Poate vorbesc cu proprietarul terenului, ii spun ce e pe acolo si sigur pot sapa nestingherit. Deocamdata, astept sa public cartea in care sunt toate detaliate, locatia respectiva vazuta din satelit, din tot felul de unghiuri. Treaba este, dupa cum le-am spus si celor in drept, ca daca nu asiguri perimetrul nu sti cine iti vine cu detectorul si poate ca nu toti sunt de buna credinta.

Nici nu au cum sa nu tina cont de ce spun pentru ca daca lucrurile nu se desfasoara si cum doresc eu, atunci la celelalte viitoare situri, descoperite si acelea, nu mai urmez acelasi drum. Adica merg cu detectoristi, cu alte persoane poate bineintentionate, poate nu. Pentru ca in opinia mea, este nevoie de cativa ani ca sa mergi si sa scoti la iveala ce ascunde fiecare sit in parte. Stiu ca zic unii, cum naiba le-ai gasit tu, uite asa, pe toate?! E mult de vorbit pe tema asta, dar in principal folosind cercetarea arhivistica alaturi de obiectivitate si cunoasterea terenului. Cand ai minim 3 surse care spun acelasi lucru, probabilitatea de a gresi este de cateva procente.

Unii prieteni mi-au spus, ca nu e bine, ca nu trebuia sa cureti terenul, sa scoti fundatiile… ca astupa la loc :)) Adica dupa cum a citit fiecare, dupa cum a vazut sau auzit. Daca ne luam asa dupa orice si mereu ne punem bete in roate, chiar si singuri, nu mai ajungem la niciun final. Si realitatea pleca de la urmatoarele: Poate dovedi altcineva in afara de mine ca acolo a fost biserica lui Basarab I? Nu! Este sit arheologic? Nu! Si apoi mi-am zis, lasa, ca daca tot ne consultam, nu mai facem nimic! Vedem cum merg lucrurile in Romania, deci intai sa facem si apoi sa vorbim 🙂

Bun si am reusit sa stabilesc in baza celor descoperite cand a fost distrusa biserica. Imi este clar ca in cadrul acestui articol, fara multe imagini, nu aveti cum sa va dati seama ce inseamna ca stiu cand s-a distrus biserica.

O moneda otomana, singura descoperire arheologica din Valea Prahovei de multe decenii, completeaza tabloul de final al acelei asezari.

Bineinteles ca doar si asa, cu atat, si tot pot intreba: Cand a fost ultima oara cand a gasit cineva o moneda otomana in Valea Prahovei?

Probabil or mai fi si altele pe acolo, nu prea ma intereseaza pe mine chiar asa. Ideea inainte de toate este ca acestea sa devina ale statului, ale tuturor. Scopul meu este cu totul altul si nu poate fi inteles chiar de oricine, nici nu am pretentia sa-l inteleaga cineva 🙂 M-am gandit sa iau un detector, sa mearga treaba mai repede, adica reprezentantii statului vin numaidecat cand aud ca e ceva de valoare 🙂 Dar unul bun, nu gasesti sub 6000 lei. Chiar am studiat o gramada de detectoare si ce poate face fiecare precum si modalitatea de autorizare. Un prieten spunea ca aduce unul performant din America, prin primavara 🙂 Mai vedem pana atunci.

Hai ca am scris destul 🙂 Ma gandesc eu asa, ca e bine sa-ti duci toate ideile pana la capat, altfel, ramai cu nemultumirea ca nu ai incercat mai mult. Si apoi, cand ai gandul ca faci pentru mai multi, si lucrurile se intampla mai repede, se leaga. Cand actionezi egoist, doar sa te lauzi si sa te pui deasupra unora si altora, iti scapa multe din vedere. Apoi si lucrurile astea se intampla dupa anumite reguli nevazute, cand esti cu gandul la lucruri bune, reusesti sa le si faci… „conspira alaturi tot Universul” cum spunea cineva :))

Probabil va fi o conferinta de presa, o expozitie ceva, luna viitoare. Nu stiu inca, pentru ca mi se pare caraghios sa fiu eu undeva si ceilalti in alta parte ascultand. Imaginea de a sta unii de vorba ca la sfatul inteleptilor si ceilalti ascultand cuminti, mi se pare extrem de ridicola. Adica unii sunt asa, sunt Cineva, si ceilalti altceva, spectatori. Nu cred ca pot participa la asa ceva, sa ne dam mainile, autografe, felicitari 🙂 Eu cred ca trebuie sa ne revenim, sa iesim din bufonareala asta propagata de televiziunile de stiri si de promotorii de tot felul de evenimente. Ca ne creaza o imagine aiurea despre noi insine si pierdem din vedere si din noi, alte lucruri mult mai importante!