Ruinele palatului postelnicului Constantin Cantacuzino din Filipestii de Targ

Prima oara cand am auzit de aceste ruine se intampla acum… aproape 20 de ani, la liceu, de la o colega, o buna prietena, care locuia chiar in Filipestii de Targ. Mi-am zis mereu cu prima ocazie, cu prima ocazie sa le vad si eu… si ocazia a venit de curand 🙂 Oricum, azi, le vad intr-o alta lumina, mai complexa, dupa diverse cercetari facute in ultimii ani in campul istoriei.

Nu are rost sa insir povestea cu acest postelnic, ar interesa pe putini si as pierde si eu timpul. Contextul este mult mai larg si mai frumos si trebuie explicat pe indelete. Iar acest lucru cel mai bine se face intr-un capitol de carte. Si peste cel mult o ora, plec sa gasesc ceva important tot pe aici in judetul Prahova. Daca mai exista… mentiunea figurand intr-o carte din anul 1930, este posibil sa nu mai existe.

Ruinele acestui palat se gasesc in centrul localitatii Filipestii de Targ, in parc:

Se intelege ca tot ce a mai ramas din palat este monument istoric, de clasa A

A fost o constructie destul de mare pentru acea perioada.

Palatul a fost construit aproximativ intre 1633-1641. A fost distrus iremediabil in perioada razboiului austro-turc 1787-1792, in mod sigur de catre austrieci. Pentru ca la momentul conflictului romanii erau aliati cu turcii…

Anunțuri

Pe la Breaza…

… acum vreo saptamana, cand a fost viitura aceea de la Comarnic. In Breaza nu a plouat chiar tare… nici nu am stiut decat seara sau a doua zi, ca a fost viitura pe la Comarnic 🙂 Intre cele 2 localitati sunt doar cativa kilometri.

Frumoasa si Breaza, dupa cum veti vedea mai jos:

DSCF1545

Intai am fost la Biserica Sf. Nicolae, veche de vreo 200 de ani, picturi vechi, diverse, o slujba frumoasa, intalnire acolo cu niste prieteni foarte speciali.

DSCF1551Clopotnita

DSCF1553

DSCF1558Biserica este acoperita cu sindrila si mi se pare unicat in Valea Prahovei pentru ca… ctitorii sunt doar preoti si enoriasi. Pe pereti vezi pictat pe popa nu stiu cu care, iar popa nu stiu cum, tot asa… foarte interesant! In stanga intrarii in biserica sunt si mormintele catorva din ctitori… iar preotul care slujeste este chiar un stranepot al acestora…

Bineinteles ca am facut niste poze pe afara si repede cativa enoriasi, „vulturii ortodoxiei”, au venit repede sa-mi explice ca nu e voie 🙂 Peste tot gasesti astfel de idioti. Erau atat de gravi cand mi-au spus ca biserica e monument istoric incat am fost realmente patruns de prostia lor. E frumos, admirabil, sa te uiti la ei 🙂 In mod cert, astia cand au vazut prima oara sifon in viata lor, au crezut ca s-a enervat apa! Nu trebuie sa ai vreo pretentie! Cu astfel de oameni sunt doua solutii: ori le dai niste suturi in fund, ceea ce nu e cazul fiind la biserica, fie le dai un raspuns dupa mintea lor, cat sa le intre in zona ingusta unde locuieste neuronul stingher.

Se termina slujba, preotul nu vrea sa faca nimeni poze in biserica, zice el ca gasim poze pe site. Eu am vazut tot felul de oameni la viata mea, nu pot spune ca ma ia cineva prea usor prin surprindere. Preotul chiar e tanar, sociabil, plin de viata! Totusi, nu reusesc sa inteleg ce au astia in cap, de nu ai voie sa pozezi in biserica, dupa slujba. Nici taxa foto nu au; nu e voie ceea ce inseamna ca nu e voie. Nici cu blitz, nici fara. Este interesant cum te faci stapan peste istorie, peste trecut.

Dar stiti exemplul cu piatra aruncata in lac si cei 10 care nu reusesc sa o scoata. Eu sunt ala cu piatra… am avut o idee, sa zicem ca am fost inspirat fiind prin curtea bisericii 🙂 Abia astept sa va povestesc. Curand! Nici nu cred ca a vazut cineva ca am renuntat la ceva in care cred.

DSCF1582Parcul Brancoveanu

DSCF1584Centrul National de Informare si Promovare Turistica, unde-l gasiti pe d-l Madalin Focsa, un mare iubitor si cunoscator al culturii si istoriei zonei Campina-Breaza.

DSCF1586Centrul Cultural

DSCF1591Primaria. Frumoasa, nu?

DSCF1592

DSCF1594Soapte in culori

DSCF1596

DSCF1598

DSCF1599Tablou din dopuri. Bun exemplu!

DSCF1602Mie imi place sa ai de unde alege. Sa nu fie un singur tipar dupa care sa ne luam toti, chipurile daca fac o mie un lucru… automat trebuie sa-l faca si ceilalti. Intotdeauna trebuie sa faci ce ti se potriveste, ce simti ca merge cu tine 🙂 Asa, sa fii in randul lumii este o prostie… sa copiezi orice.

DSCF1604Colegiul militar

DSCF1608

DSCF1617

DSCF1621

DSCF1622

DSCF1629

DSCF1635

DSCF1648Si un traseu turistic

DSCF1651Chestiile acestea erau frecvent expuse in comunism prin locuri publice, acum vad ca sunt si prin curtile oamenilor.

DSCF1674O alta biserica… si ea este veche, zidita in anul 1882, pe locul alteia si mai vechi.

DSCF1677

Sunt de vazut multe prin Breaza!

Descoperiri interesante la Predeal… si opinii personale

Pai… nu stiu cum va parea ce voi spune 🙂 Poate trebuie o Introducere…

Stiti ca am anuntat de mai multe luni ca scriu o carte, ca ma apropii de finalul acesteia. Cartea se numeste „100 DE PASI IN TIMP, UN ALT FEL DE GHID DESPRE VALEA PRAHOVEI SI PARCUL NATURAL BUCEGI”, are 2 autori, vreo 500 de pagini, cateva sute de imagini, este aproape sa iasa de la tipar, nu contine ceea ce pare la prima vedere, adica daca va imaginati ca am batut campii cu descrierea Pelesului sau a traseelor de prin Bucegi, va cam inselati 🙂 La Prefata veti gasi randuri scrise de 5 personalitati ale zonei acoperite de ghid, o sa dedic un articol special cand o sa am toate cartile acasa. Eu intai vad cartile si apoi spun data lansarii. Si asa sunt cam incurcat si nu stiu cum sa fac, pentru ca am o dilema. Deja cererile pentru carte sunt mai multe decat se vor tipari. Unul vrea 4 carti, altul 2, un prieten vrea 1, altul vrea si el, tot asa cateva zeci de persoane… si numai la unitatile turistice ar trebui sa ajunga circa 110 exemplare. Si ma gandesc ca daca fac lansarea, vor ramane unii fara carti, vor bate drumul degeaba si se vor supara. Asa ca poate ar fi mai bine sa dau prima editie si sa scot altele pentru lansare… o sa ma gandesc zilele acestea. Multi s-au intersectat cu aceasta carte in diferite etape si stiu ca majoritatea subiectelor sunt inedite… revin eu cu un articol detaliat.

Bun! De fel sunt o persoana care face tot felul, citeste diverse, umbla pe unde nu te astepti, un om dificil, care ce viseaza noaptea, face a doua zi, de-astea 🙂 Sau, o vreme m-a chinuit gandul sa vad eu cati stalpi are funicularul Busteni-Valea Brateiului, construit pe la inceputul secolului XX. Din ce am citit mai apoi, erau destul de multi, nu o sa va spun acum cati, dar la jumatate din acestia le-am gasit fundatiile presarate pe Bucegi. A, si mai multe roti. Tot am zis sa-mi aduc si eu o roata acasa si una sa o las la Centrul de Vizitare al Parcului Natural Bucegi, sper sa nu vina iarna pana fac asta 🙂

biserica din parcul nou predeal

Pare nebunie, stiu! Cat timp mie imi place si nu deranjez pe nimeni, o tin asa… sarind peste faptul ca am tras de roti de prin vai, ca sa nu dispara la viituri sau avalanse, le-am dus ceva mai sus. Chiar, oamenii acestia de la Centrul de Vizitare or mai fi avand irisul descoperit de Alexandru Beldie la Coltii lui Barbes-Vanturis? Stiti ca acest centru poarta numele renumitului biolog.

Nenea acesta, Beldie, umbla ca o albina din floare in floare si a reusit sa cuprinda toate florile Bucegilor intr-o carte. A descoperit, la un moment dat, un iris mai aparte, dar neavand aparat foto, nu a putut el prea bine dovedi si s-a crezut, multa vreme, ca, de fapt, descoperise un iris care mai exista si in alte parti. Prin 2010 sau 2011 am luat o carte scrisa de el, ca sa vad pe unde a umblat si mi-am propus sa scot orice iris intalnit, daca nu are cumva floare pentru a-l poza, si sa-l iau acasa. Ma gandeam ca va inflori el candva. Pana la urma a inflorit irisul adus acasa si a avut si „urmasi”: unul a ajuns la Agentia pentru Protectia Mediului Prahova, altul la Centrul de Vizitare al Parcului Natural Bucegi, si inca unul la o cunostinta. In acest an, a inflorit la acea cunostinta si ne-am convins ca Alexandru Beldie chiar descoperise o specie noua pentru Bucegi, detalii si ce mai spun unii specialisti tot in cartea „100 de pasi” veti gasi.

Pentru scrierea acestei carti s-au depus niste eforturi greu de inteles… zeci de nopti nedormite, drumuri prin arhive, muzee, cumparat carti rare de la anticariate, discutat cu zeci de persoane, a fost mult de munca si nu am reusit totusi sa cuprindem tot ce am fi vrut. Mai avem material pentru inca o carte, lucruri care daca nu le vom reda, se vor uita si nimeni nu va mai sti despre ele. Am avut o ocazie unica de a afla despre ele si faptul ca imi place sa aflu toate detaliile despre un lucru, diferite pasiuni si cartile citite, au ajutat la efectuarea multor corelatii si implicit descoperiri. Nu veti intelege despre ce vorbesc, decat dupa ce veti inchide cartea „100 de pasi”, atunci veti vedea lucrurile de pe aici cu totul altfel. O alta carte, o continuare si, in acelasi timp, o completare, va aparea la anul, pentru ca deocamdata este prea mult si din punct de vedere psihic si fizic.

Vor zice unii: „Ce naiba l-a apucat pe asta? A luat-o razna cu cartile lui!” 🙂 Explicatii sunt mai multe…

Prin niste oameni, am ajuns la anumite concluzii, Dumnezeu mi-a deschis ochii si sufletul spre niste chestii pe care credeam ca le inteleg, dar nu ajunsesem la esenta lor. Mi-am zis si ca in spatele fiecaruia dintre noi trebuie sa ramana ceva si de ce sa nu fac ceva acum, cand simt ca este timpul?

Vorbeam despre parcul din Predeal, cu cineva, de curand. Si faceam o paralela intre acel parc si cel din Sinaia. La Sinaia, administratia locala a mers pe reconstituiri, pe reabilitari de monumente, a transformat orasul in cea mai vizitata statiune din Valea Prahovei. Apoi vin Busteniul, Predealul si Azuga. Stiti ca in parcul din Sinaia este un chiosc in care canta fanfara. Primaria si-a dorit sa reediteze vremurile de altadata, a refacut chioscul si a adus fanfara, dand acel farmec regal de odinioara. In perioada regalitatii, fanfara canta si la Predeal, tot in parc, intr-un chiosc asemanator.

Am intalnit multi predeleni, nimeni nu stia cam pe unde unde era chioscul, nici nu auzisera de el. Mai mult de atat, aratau spre alt parc, cel de langa biserica din centru. In timp ce scriam la cartea „100 de pasi”, ne-am dat seama, noi, autorii, ca parcul din Predeal era la sud de actuala cladire a BRD. Acum vreo 2-3 saptamani am vazut o vedere cu acest parc si in mijlocul lui era un chiosc. Deci, dupa ce citisem despre acel chiosc, vedeam si o marturie ca a existat.

3aFostul chiosc din fostul parc al Predealului

Mai citisem ca in parcul din Predeal au mai existat, nu departe de chiosc, doua monumente: bustul lui V.A.Urechia, care a fost topit de catre germani in Primul Razboi Mondial, si Monumentul Apelor, despre care nu se stie ce s-a intamplat cu el. Si cam atat am retinut eu despre acest parc, ramanand cu informatia, asa, de tipul cunostintelor generale.

2b

Azi, 11.09.2015, eram prin Predeal. Si in 2001, si mai apoi si in alti ani, cat si in 2013, 2014, intr-o astfel de zi,11.09, eram pe la Predeal. Era ceata si ploua marunt-marunt. Mie imi place nespus cand este asa. Sa te plimbi, sa privesti si sa mananci un strudel cu mere din mers sau ceva de genul… mi se pare foarte fain. Mergeam asa, fara un scop anume, nu aveam niciun plan. Ma opresc si ma uit la o vila veche, vad ca in fata ei se construia ceva si traversez soseaua ca sa-i fac o poza de vizavi, in ideea ca dupa ridicarea noii constructii, casa veche nu se va mai vedea. Fac poza si apoi imi dau seama ca sunt pe langa fostul parc al Predealului. Iarba era destul de mare, plina de apa, dar mi-am spus ca nu ar fi rau sa arunc o privire, daca tot sunt pe acolo. Fostul parc este astazi doar un spatiu verde, cu copaci si arbori impunatori, fara delimitari, unde se plimba cainii… nici batranii nu cred ca mai tin minte ca acesta era parcul de altadata. Eu nu am intalnit vreunul. Cand ii intrebi de parc, arata spre centrul statiunii.

Ce sa va spun? Ca multe ne sunt la indemana, dar nu le mai vedem, pentru ca nu stim sa mai punem mana pe o carte. Intai am gasit o mica platforma betonata, probabil acolo a fost bustul, apoi o alta, ce alcatuia in mod sigur platforma Monumentului Apelor, si, in final, ud la picioare, am urcat treptele fostului chiosc 🙂 Despre faptul ca acolo a fost chioscul nu am nicio indoiala si nici despre locul unde a fost Monumentul Apelor. La bust mai trebuie cautate niste informatii…

bustPoate aici a fost odinioara fundatia piedestalului pe care a fost asezat bustul lui V.A.Urechia

monumentAcolo este o platforma patrata din ciment

chiosc 1Urmele vechiului chiosc

chiosc 2Trepte chiosc

chiosc 3Aici a fost chioscul de la Predeal, in care canta fanfara in perioada regala.

Bineinteles ca luni dimineata, d-l Primar din Predeal va avea pe masa adresa mea, insotita de dovezi, de acum si din alte vremuri, precum si indemnul de a urma exemplul Sinaiei, adica sa refaca acel chiosc, cel putin.

Acum nu stiu cum va fi perceput demersul meu… stiti ca i-am facut deranj mare si acestui om. De Ziua Eroilor au fost depuse la un monument in Predeal mai multe coroane de flori. A doua zi, cineva de la Primarie le-a luat si le-a aruncat, a treia zi a inceput langa monument un festival cu mici si bere, a durat a patra zi, a cincea zi, in a sasea zi, dupa ce am vazut ca acele coroane nu mai apar… l-am reclamat pe dl. Primar la Prefectura pentru comportament inadecvat functiei sale, pe Vanatorii de Munte la MAPN, ca nu au facut decat un act de prezenta prin depunerea coroanei si ca nu sunt deranjati ca le-a fost luata coroana a doua zi, pe politisti la MAI, ca au fost luate coroanele si ei nu au facut nimic, am dat o „raita” si pe la Oficiul National pentru Cultul Eroilor… in final, s-a trezit primarul cu toata lumea pe cap. Politia a inceput o ancheta si a aflat cine a luat coroanele, Vanatorii sa sune la Primarie, cei de la Cultul Eroilor s-au aratat deranjati, Prefectul a cerut sanctiuni… parca am publicat adresele acestora pe 21 iulie.

Deci, nu stiu cum va primi Primarul adresa 🙂 Probabil: „Iar ăsta?” 🙂

Cu Rares prin Sinaia…

De curand, Rares a vrut tot felul: sa mearga prin padure, la castelul Peles, sa adune flori, sa mearga la Cota 1400, sa fie sofer de Ferarri, pilot de avion… Era plin de energie asadar. Intai l-am plimbat, apoi am ajuns in parcul din Sinaia:

parc 1Dupa ce a vazut aceasta fantana, vrea la o mare curata in care sa sara 🙂 Pe marginea acestei mări din Sinaia, ca asa i-a zis, fiind doar o mare mai mica, incerca sa ma convinga ca este un sofer bun.

Doar vazuse niste copii manevrand pe acolo niste masinute. Am zis sa si vedem ce sofer poate fi. Domnul ce inchiria masini se arata cam sceptic, vazandu-l atat de mic, dar sa facem o proba totusi, nu? 🙂

parc 2Uite pedala, volanul… si Rares a plecat in cursa, de ziceai ca s-a nascut in masina. Dupa 2 ture alte doua, intr-o masina albastra… la inceput am stat prin preajma lui sa nu accidenteze pe cineva, dar am inteles ca mai mult il incurcam si l-am lasat singur sa inconjoare fantana 🙂

Dupa acest eveniment a vorbit non-stop. I-am zis ca da, este un sofer bun, iar el mi-a zis ca atunci cand era in masina era un sofer bun, acum fiind pe jos, este un baiat bun 🙂

Mai am pe acasa o tableta si cand a venit un prieten sa se uite la ea, a vazut si jocurile instalate. A intrat pe ele si cam toate erau la nivele avansate. Cica joc, nu ma incurc! Mai vazuse un baiat mai mare decat Rares aceeasi chestie si se mira ca toate etapele la jocuri sunt cu punctaje maxime 🙂 Sa zic ca Rares, la 3 ani si jumatate este cel care joaca, ar parea cam neverosimil. Oricum eu nu joc niciun joc pe niciunde ca nu am timp.

Din parc am plecat sa-i arat unde sunt ingropati soldatii care au murit aparand tara. Ajunsi acolo, pe el l-a cuprins spiritul razboiului si a pus mana pe tunuri:

tun 1Sa-l salte putin 🙂 M-a dus cu gandul la tabloul cu Ioan Voda cel Cumplit (1572-1574) sau cel Viteaz, cand tragea singur de un tun. Apoi si de el au tras niste camile sau dupa altii 4 cai, sfasiindu-l in bucati. Dupa lupta de la Roscani, el si armata sa au fost inconjurati de turci, el s-a predat pentru ca soldatii lui sa fie liberi, dar in timpul discutiilor cu comandantii militari turci lucrurile au degenerat, a fost ucis, legat de animale si sfasiat. Dupa care turcii isi inmuiau sabiile in sangele lui ca sa fie viteji ca el… o superstitie de-asta. Soldatii lui nu au mai respectat nici ei intelegerea si au murit in mare parte, putini reusind sa iasa din incercuire.

tun2Tun din razboiul de independenta (1877-1878)

tun 3S-a mutat la alt tun ca primul avea o problema 🙂

tun 4Nici acesta nu era un tun cum stia el 🙂 🙂

De final, a vrut o poza pe acolo, o inghetata cu lingurita si aventura s-a incheiat:

1

Dupa povesti…

Continui sa ma uit dupa urme vechi, sa mai „adun” din ele… alte chestii, alt format, alte persoane. Deoarece capitolul cu noul ghid al zonei s-a incheiat de ceva vreme… si imediat ce stiu ca va intra la tipar, ar trebui sa dureze maximum o saptamana acest proces, voi anunta.

Intre timp insa, mai este loc si de altele. Iata cateva imagini… aflate prin apropiere 🙂

Intai insa, am observat ca vinde cineva o portiune de padure… o fi in Parc, nu o fi in Parc, ramane sa aflu saptamana viitoare. Mereu mi s-a parut stranie treaba asta: cum sa vinzi padure… din ce am vazut sunt cam 4000 mp, si este clar ca persoana care a postat anuntul pe arbori, are si acte, altfel nu avea cum sa vanda.

SAMSUNGPanoul cu limita Parcului, drumul forestier, peste drum parcela de padure pusa in vanzare. Anunturile sunt pe arbori.

SAMSUNG

SAMSUNGProbabil o scobitura unde punea cineva de mancare… pentru a amagi animale… vreun braconier. Din ce se vede, nu mai este folosita de ceva timp.

Mai departe si alte imagini, in acord cu titlul:

SAMSUNGUn tablou pictat, vechi cine stie de cand… mi s-a spus ca troita era si pe timpul razboiului, adica al doilea razboi mondial.

SAMSUNGSi cum primavara inainteaza din aval catre amonte, schimbari observandu-se din statiune in statiune, ma refer la Valea Prahovei… pe langa maluri de ape, vegetatia se dezvolta foarte bine… si se pare ca mai poti gasi si altceva… foarte-foarte vechi:

SAMSUNGFosile 1

SAMSUNGFosile 2

Asadar un bolovan urias, plin de urme ale trecutului. Cel putin 30 de minute am stat pe langa o astfel de minunatie… grea de circa 200 kg.

Dar si alte aspecte urmarite, nu au intarziat sa apara:

8Cruci vechi care nu au legatura cu troita de mai sus si nici una cu alta 🙂

De Paste… la Manastirea Pestera Ialomitei

Hristos a Inviat!

Lucrurile se petrec nu cum am vrea ci cum isi au rostul. Una vrei si alta se intampla. Nici nu ma gandeam eu ca voi avea o zi de Paste… prea iesita din tipar. Adica… imi inchipuiam ca voi ajunge pe la Babele si Sfinx, pe la manastire, la Pestera Ialomitei, Grota Pustnicului… apoi pe jos spre Cheile Tatarului-Lacul Bolboci-Saua Dichiului si de acolo la Sinaia. Sunt vreo 30-35 km de la Pestera la Sinaia, dar daca-i iei la pas, ai ce vedea. Din masina, peisajele trec prea repede, detaliile se pierd.

Imi inchipuiam ca asa va fi. Ajung la telecabina din Busteni care functiona de la 10:30 si asa am ajuns sus pe Platoul Bucegilor, la Babele. Bineinteles ca gardul metalic de la aceste monumente naturale era sub zapada, asa ca poti trece direct printre Babe 🙂 Am stat pe acolo vreo 10 minute spre disperarea colegului de excursie… care era deja la Sfinx. Apoi am stat si mai mult pe la Sfinx.

stalp

 

babePe langa Babe

SAMSUNG

De la Sfinx, am luat-o perpendicular, spre Pestera. Zapada este din belsug pe munte. Cum te uiti de la Babele spre Vf. Furnica nu vezi decat un mare covor alb. Jnepenii sunt sub plapuma alba, ici-colo le apar mici varfuri. Zapada insa era tare si am coborat si repede si bine, dupa ce am mai stat sa ne uitam si prin cotloanele, atat cat se mai vedeau, ale zone stancoase cunoscute sub numele ciudat de „Cimitirul Elefantilor”. Denumirea asta ma duce mereu cu gandul la filmul „Tarzan”, nu vad legatura cu Bucegii 🙂

SAMSUNGUn pic de pareidolia

ciment si baniCimentul de care mai spuneam eu acum vreo 2 ani… si bani bagati de oameni…

7Ma gandeam sa scriu la gluma ca au cimentat cate unii… ca sa nu se mai intre in Sfinx 🙂 🙂 Sper sa nu fie cineva atat de naiv ca sa si creada. Eu pariez ca sunt destui 🙂

Si cum ma uitam eu asa… vad niste urme mari undeva mai jos de noi. Ma gandeam ca o fi fost vreun urs, mi se pareau prea mari. Cand am ajuns… erau cele mai mari urme de lupi vazute de mine pana la acest moment. Doi sau trei lupi trecusera pe acolo in cursul noptii… am incercat sa-mi imaginez cat de mare o fi fost un astfel de animal. Un cioban batran imi zisese tot felul de povesti, ca au probleme cu astfel de pradatori… ca unii lupi ajung sa aiba talia unui magar. Nu prea crezusem atunci. Mi se paruse mai degraba credibila varianta ca gestionarul fondului cinegetic din Valea Ialomitei, doar scoate din paduri, nu se si preocupa de fauna intr-un sens mai larg. Asta pentru ca o spuneau mai multi. Cica porumbul pentru mistreti il vindea un angajat prin Moroieni 🙂 Ca atare, imediat ce am auzit, am anuntat Ministerul Mediului. Si problema este acum la Administratia Parcului care trebuie sa verifice si sa dispuna… dupa care trebuie sa vina un control de la ITRSV Bucuresti si cineva de la minister. Un control inopinat… au zis ca ma anunta cu o zi inainte. Doua zile stau pe Valea Ialomitei, doua pe Prahova si doua pe Brasov, verifica tot Parcul. Mi se apare o idee foarte buna.

Revenind la lupii astia, care cutreiera muntii dintr-o parte in alta, imi spunea un batran azi, ca dupa ani de ciobanie, tot nu poate spune unde stau lupii. Astia iau pe furis cate o oaie, o mananca si apoi iar vin 🙂 Presupunea ca stau prin jnepeni si ca treci pe langa ei fara sa-i vezi 🙂 Devin asa, brusc invizibili 🙂

SAMSUNG

9Aici s-au oprit lupii sa se uite spre vale

10Vedere spre zona Pestera

SAMSUNGStatia de telecabina de la Pestera… functiona astazi si acest tronson

Dupa ce am cascat gura suficient, am plecat spre manastire. Ajungem la 12 fix 🙂 taman cand personalul monahal se pregatea sa inceapa slujba. Lasam rucsacii si vorbind cu un calugar… acesta din vorba in vorba ne spune sa nu plecam, sa stam la slujba… cum asta si aveam de gand ne-a prins ora 13 acolo. Cam vreo 2o de persoane in biserica… Mi-a placut foarte mult, totul a fost asa, plin de evlavie, cu tot felul de episoade care te tineau conectat… nu se citea mecanic, se canta foarte frumos, s-a vorbit foarte frumos. Staretul Calinic spunea asa… „sangele dragostei LUI care s-a varsat sa spele pacatele noastre…si de atunci sangele Sau se varsa in altare continuu… pentru ca sfintele altare inchipuiesc mormantul Sau… nu exista credinta deplina fara intelegerea a doua lucruri: rastignire si Inviere… nu facem o comemorare… Sa-L pastram pe Hristos cu mult dor in inimile noastre, sa-I facem loc in suflet…

branduse

SAMSUNGProcesiune

Foarte frumoasa slujba… apoi s-a plecat in procesiune spre Staretie, cum se face in fiecare an. Nu am reusit apoi sa plecam pe traseu pentru ca eu aveam si o intalnire, apoi parintele staret nu a vrut sa plecam… si am stat inauntru toti cei din biserica, la vorbe si bucate vreo ora jumatate 🙂 De cand am ajuns, la ora 12, am inteles ca trebuie sa las lucrurile in voia lor sau in voia Lui. Nu mi-am mai facut nicio grija cu timpul, era mult mai important ce traiam, ce auzeam. Asa cum unii isi inchipuie, aveam mare nevoie de niste cuvinte, pareri, impresii… mai era ceva de completat in ghidul meu. Nu am avut cum, nu am avut timp pana azi. Cand lipseste o piesa anume poti sa o cauti in mii de locuri ca nu o gasesti 🙂 Trebuie sa mergi dupa ea… Asa ca nu a mai avut importanta timpul sau traseul, cumva ajungeam inapoi.

Chiar si asa, la ora 16 eram la telecabina si coboram in Busteni… la 17 eram acasa. Urcusul spre Babele a durat o ora. Nu incercati, nu este deloc lejer, este zapada mare… si la ora cand am urcat stralucea bine soarele… deci nu prea a fost o placere sa te afunzi prin zapada. Dar na, nu-mi pun eu astfel de probleme, trebuie si atat… trebuia sa prind telecabina, daca nu ajungeam la timp… mergeam spre Piatra Arsa-Poiana Stanei… si pe la ora 18 si un pic as fi fost in Poiana Stanei Regale.

SAMSUNGSub telecabina, pe Platou, un morman de baloti de lucerna. O idee neinspirata, nu mai exista in aceasta perioada vreun rumegator pe Platou, sunt tocmai jos pe la limita superioara a padurii. Dar poate sunt pe acolo din toamna si or fi putrezite.

2Din telecabina vazusem urme pe Valea Caraimanului, urcasera cativa… la cum pareau versantii plini de zapada, nici nu as fi urcat, nici nu as fi coborat pe acolo. Nu este vorba de curaj… mie mi se pare ca este un lucru cu un anume risc, o chestie care poate fi facuta doar o data si gata. Si nu asa trebuie pusa problema. Mergi in siguranta, te intorci la fel. Nici salvamontistii acestia nu inchid de nebuni traseele de abrupt in aceasta perioada 🙂

Si azi, am auzit una dintre cele mai frumoase si mai reale definitii despre Bucegi!

Fugea o veverita prin Sinaia :)

Despre veveritele din parcul de la Sinaia s-au scris atatea. Au dezvoltat un comportament foarte prietenesc fata de oameni. Stau pe banca langa ei, mananca din palme… si sambata am vazut ca fug dupa oameni pentru a primi ceva, nuci, alune…

Poate fi interesant sa mergi prin parc si sa te trezesti cu o veverita alergand dupa tine 🙂

veverita 1

veverita 2

veverita 3

veverita 4

veverita 5

veverita 6

veverita 7

veverita 8

veverita 9Fuga-fuga…