Dezbaterea no.23: Ce trebuie sa protejam mai intai: mediul sau oamenii?

Intrebarea, in vremuri de sanatate mintala, are un raspuns simplu, elementar. Dar nu prea traim in astfel de vremuri si cadem adesea in extreme. Ok, mediul este casa noastra, depindem de acesta total. Nu cumva insa ne scapa imaginea de ansamblu, ma intreb si eu?

E adevarat, s-a defrisat iresponsabil, clasa politica a distrus Romania timp de decenii… si si-a umplut buzunarele. De abia de cativa ani se aplica legea pe bune si la noi in tara. Bine, nu stiu cat de pe bune ar fi, ca scapari mai sunt si dosare facute la comanda sigur se mai fac. Dar nu cumva totul evolueaza si noi ramanem prinsi in mentalitati paguboase si in razboaie personale? Sa privim un pic…

Agent Green blocheaza un transport de lemne pe Transfagarasan. Suna ministrul, vine Garda Forestiera, Politia, vorbim de blocarea unui drum national, mai e si legal transportul. Nu cumva exageram? Adica astia de la Revolutie incoace au tot furat, au distrus padurile Romaniei. Dar acum, cu DNA-ul pe cap sa faca tot la fel? Ma gandesc ca mai risca unul, doi, zece, dar nu toti. Nu e mai putin adevarat ca mediul ar trebui sa ne preocupe pe toti, cu toate ca pe altii doar din prisma umplerii buzunarelor. Asa ca, ne-am impartit in doua mari tabere: una care protejeaza mediul si alta care cauta accesul la resursele acestuia. Toti cei din industria lemnului au devenit brusc hoti fara nicio discriminare. Cei cu mediul planteaza puieti in padure sau la gol alpin ca atat ne duce mintea, puieti care imbogatesc pe unii si pe altii ca doar se cumpara cu bani. Speculand intentiile cu protejarea mediului, faci bani seriosi. Eu, dar cu siguranta si multi altii, pot dovedi ca poti scoate din padure, mii si mii de puieti care nu costa si care nu aduc vreo paguba locului din care ii scoti. Pentru ca oricum vor muri dupa un timp, crescand cate trei-patru la un loc. Astfel, impaduresti acolo unde s-a defrisat, nu unde nu este nevoie. Mai bine incercam sa impadurim mai repede decat se poate taia. Asta poate fi o provocare nationala. Unde s-a taiat un hectar, sa impaduresti acel hectar plus alte doua prin apropiere.

Sa privim in Parcul Natural Bucegi:

1. Valea Cerbului se umple vara de oameni. Si daca ai drum asfaltat si daca nu ai, oamenii tot vin. Din motive ce tin de civilizatie si de turism, nu ai cum sa-i lasi pe oamenii aceia sa tot vina pe un drum plin de gropi… si sa le iei si bani la intrare pe un asa-zis drum. Ce este acum pe acolo, nu seamana decat a maidan, ulita periferica de la sat. Multi spun ca nu e bine ca se asfalteaza. Ma intreb daca suntem normali? Pai mai repede se distrug imprejurimile drumului daca nu asfaltezi, doar daca ne gandim la praful depus in centimetri pe sol si prin copaci, pe ambele parti ale drumului.

De la inceputul lunii mai si pana in septembrie-octombrie, se locuieste la rulota pe Valea Cerbului. Asfaltarea drumului trebuie pusa in practica alaturi de multe alte masuri complementare.

2. Intr-o zi, Consiliul Judetean Dambovita care nu a avut niciodata si nici nu o sa aiba o echipa de specialisti adevarati, care sa inteleaga ca aplicarea proiectelor turistice se face in primul rand cu protejarea mediului si punerea in valoare a acestuia, a avut o idee. Bineinteles ca nu una buna. Voiau sa instituie o taxa speciala Salvamont prin Valea Ialomitei 🙂 Proiectul lor nu s-a materializat pentru ca aceia care fac turism pe acolo,  le-au demonstrat frumos ca sunt paraleli cu turismul si ce mai vor ei.

Asociatia care a combatut „filmul” Consiliului Judetean.

3. Vor pe la Busteni sa faca nu stiu ce pe la conductele de apa. Nu se pot apuca de lucrari pentru ca Romsilva cere niste garantii uriase, cam cat valoarea proiectului. Si stai si te gandesti daca nu cumva mai multi, prin diferite locuri, o iau pe campii? Cica e vorba de protejarea mediului. Deci omul nu are acces la apa, nu se pot repara conducte ca se distruge mediul. Cat poate sa se distruga mediul daca se schimba, se intervine, se face nu stiu ce la o conducta? In opinia mea, omul trebuie pus inainte. Scopul declararii Bucegilor Parc Natural este si acela de a veni in sprijinul comunitatilor locale. Nu vorbim de unul care taie padurea, isi face o cabana, ci de o comunitate. De cand accesul la apa a devenit o chestie negociabila, restrictiva?

Azi sunt exact 6 ani de la aceasta poza si lucrurile sunt tot la fel.

4. S-a asfaltat DJ 713. El trebuia deschis de ani buni dar nu-l deschide nimeni. Nu pentru ca nu e practicabil ci pentru ca nu e facut cum trebuie, si le este frica sa nu se moara pe acolo. Dar oricine poate circula pe el, desi nu este deschis 🙂 Ok, l-ai asfaltat ca ideea era de a dirija controlat milioane de euro, ai deschis muntele tuturor, ai mintit ca vor fi 3000 de masini pe an abia in 2030. Din 2014 si pana in 2016, au circulat minim 20.000 de masini pe an pe acel drum. Si totusi oficial ramane inchis. Te intrebi totusi, bai dar cat mai trebuie sa se fure ca sa se deschida drumul? Oficial!

Poza de acum vreo 2 saptamani.

5. Au asfaltat cam toate drumurile de pe Valea Ialomitei. Prima asfaltare pe acolo a realizat-o Directia Silvica, si arata doar starea de anormalitate din Bucegi. Nu Primaria, Consiliul Judetean etc, s-a apucat de asfaltarea unui drum prin paduri, ci Directia Silvica. In fine, tot prezentandu-se ideea cu dezvoltarea turistica, este normal sa treci cu asfalt pe la locatiile turistice din zona. Chestia asta s-a facut recent, de vreun an si ceva. Dar intai au asfaltat padurea.

Ca sa dezvolti o zona, ai nevoie de infrastructura. Cea turistica exista, cu drumurile era nasol. Gata, s-a asfaltat. Stiti, care este ironia sau mai bine zis prostia? Berbecii astia cu dezvoltarea lor si cu asfaltarea, au accesibilizat zona la ochi, pana unde li s-a parut. Le mai trebuia circa un kilometru si jumatate de asfalt si ar fi accesibilizat si cabana Padina, si postul de politie montana, si cabana Horoabele, si pensiunile Octavian si Cocora, si statia de telecabina Pestera, si refugiul Salvamont Pestera, si postul de jandarmi montani, si punctul de informare turistica de langa telecabina. Dar nu, au lasat institutiile statului in afara 🙂 Zambesc, dar nu e de ras. Vorbesti de dezvoltare turistica, asfaltezi aproape toata Valea Ialomitei, dar lasi in afara conditiilor civilizate chiar pe cei care ar trebui sa protejeze zona. Eu asa inteleg… ca hotii au stat in spatele asfaltarilor, pentru ca ei nu au nevoie de Salvamont, Politie, Jandarmerie, Telecabina, Punct de Informare.

Recent, Gazeta de Dambovita a publicat un material ilustrat, despre cum a ramas masina de politie de la Padina, suspendata pe un drum de noroi. Cam toata lumea a inghitit pastila cu omul legii. Eu inteleg ca are dreptate, dar da-o naibii ca nu am coborat toti din copaci 🙂 Aia a fost o regie in toata regula. Am ras doua zile, de cate ori imi aminteam 🙂 Am scris un material in care ma amuzam tare de tot, ca e de ras, dar m-am gandit ca omul e de inteles, s-a saturat, ca asta e bataia de joc. Asfalteaza unii peste tot si pe tine Politie, te lasa pe dinafara. Ca si cum nu ai exista. In toiul iuresului, nu avea rost sa mai torn si eu gaz pe foc. Treaba este ca vrei dezvoltarea unei zone dar nu iei in calcul si institutiile statului de pe acolo. Tu asfaltezi binemersi, vorbesti, propui, vorbesti de civilizatie intr-un parc natural. Dar astia, politisti, jandarmi, salvamontisti, ce naiba sunt pe acolo?

Cand santul este o varianta mai buna ca drumul. Corect, nu? 🙂 Daca erai pe drum, nu exista stire.

Cu sageata rosie este o varianta creata de alti soferi, ca sa nu-si murdareasca masina prin noroi. Cu sageata galbena este locul unde a ramas suspendata masina Politiei. Neintentionat nu te bagi prin sant, ci te bagi ca sa ramai acolo. Prin alte imagini apar muncitori cu sape si lopeti. Dar, dupa ce este scoasa masina, se vede ca nu exista urme ca a folosit cineva uneltele 🙂

Ceea ce ma duce cu gandul la tragedia cinematografiei nationale… De aceea, nu mai avem mari actori, mari regizori, ca sunt mai toti pe scena Bucegilor. Ma gandesc ca acesta este un episod pilot 🙂 daca nu se asfalteaza mai repede drumul.

Pozele apartin Gazetei de Dambovita, cotidian online.

6. Ministerul Apararii Nationale vrea sa restaureze Crucea de pe Caraiman, un simbol national. Bai, e ministerul, nu este Vasile sau SRL-ul nu stiu care. Este un gest frumos, care face cinste Armatei. Dar a aparut o problema 🙂 Cica directorul Parcului Natural e de acord cu restaurarea, dar sa nu se intre cu masina, sa se gaseasca o solutie… aeriana. Adica sa scoata astia bani in plus, de la buget, ca au de unde. Cand intrau zeci de jeepuri pe drumul spre Babele, nu vedea nimeni. Si se mai intra dar nu ca altadata. Acum daca intra Armata, nu e voie 🙂 Cine poate fi atat de nebun, incat sa impiedice un camion militar?

Cei de la Armata, zic ca ei vor respecta legea. Care naiba lege? Cand tu Armata reprezinti interesul national, cum se poate pune problema incalcarii legilor? Cred ca nu mai vedem lucrurile normal si cadem in tot felul de scenarii… si ramanem acolo socati, nauciti, incapabili. Asta mi se pare culmea culmilor, sa pui conditii Armatei, de orice fel ar fi acestea. Prioritatile nationale sunt peste orice cerinta, fie ea de mediu sau de orice vrei. Vii tu, sa spui Armatei ce si cum sa faca. Pai un elicopter care face du-te vino pe la Cruce, nu stiu cate zile, sperie orice vietate, din muntii Caraiman si Costila. Exista un drum de pamant pana la 300 metri distanta de Cruce. Le puteai recomanda sa circule cu senile din cauciuc, gaseai alte solutii. Cand s-a aplicat proiectul cu telescaunul din Valea Soarelui, i-ai lasat sa faca drum cu buldozerul. Atunci se proteja mediul, fie si cu buldozerul 🙂 Acum ai un drum deja existent, chiar daca e inchis circulatiei publice si tu nu lasi Armata sa mearga.

In America si cam peste tot, nimeni nu pune intrebari ce cauta Armata prin unele locuri. Pentru ca in orice stat, se stie ca Armata protejeaza tara, nu o distruge. Noua ne place sa interpretam pana la absurd o lege si sa complicam totul. Ma gandesc ca mai sunt oameni cu caracter prin Armata, care sa nu ia de la gura soldatului pentru zborul cu elicopterul la Cruce. Interesul national spune ca trebuie sa ai grija de trecutul tarii. Astia care apar asa din senin, nici nu trebuie bagati in seama, pentru ca au visat ceva urat si cand isi vor reveni, isi vor cere scuze. Noi ar trebui sa fim mult mai realisti si mai pragmatici, cu atat mai mult cu cat te numesti Armata. Ca au mai venit din astia care si-au permis sa-si bata joc de toleranta acesteia.

La Predeal de exemplu, la usa unitatii vanatorilor de munte, au batut intr-o zi reprezentantii Casei Regale. Actionasera unitatea in instanta, ziceau ca totul apartine regelui. Si mergeau prin unitate, indicau ca aia e a lor, cealalta corespunde cu documentele. Real, niciodata Casa Regala nu a detinut acele terenuri sau cladiri, ci statul roman. Astia, reprezentantii, trebuiau insfacati de gulere si aruncati in paraul din apropierea unitatii. Doar la noi s-a mai vazut asa ceva. Sa-ti colinde niste civili prin unitate militara. Noi vorbim de aplicatii tactice, armata profesionista si ne impiedicam de niste smecherasi. Daca un civil iti spune tie armata NATO, sa folosesti elicopterul si nu masina, si tu faci asta, atunci te duci si arunci uniforma ca e fara valoare. Iar cu unitatea militara… presupunand prin cel mai absurd mod ca ar castiga Casa regala, desi e imposibil, dar presupunand asta, nu pleci de acolo, ca nu are nimeni ce sa-ti faca. Doar in tara prostilor condusi de hoti se poate intampla asa ceva: sa evacuezi o unitate militara. Ma gandesc ca totusi Romania e departe de asemenea „paradis”. Curtea Europeana daca ti-ar cere asta, nu pleci. Nu pleci pentru ca NU VREI si NU TREBUIE. Datoria Armatei este sa nu renunte la o palma de pamant romanesc. Ratacitii astia cu nebuniile lor, cu tot respectul, fie ca… conduc arii protejate sau lucreaza la curti regale, sunt nuli si inexistenti in problematici de acest fel.

In ceea ce priveste protectia mediului, in special la Cruce, chiar e cazul sa ne amintim ca de teama politicului, au stat toti cuminti, in timp ce se doreau focuri de artificii la acest monument. Pana le-am explicat ce inseamna protectia mediului, ca nu e bine si au avut curaj sa spuna si ei ca trebuie alta locatie. Deci nu poti veni sa vorbesti de protectia mediului la Cruce, cand doar te dai dupa cum bate vantul. Ca sa se vada ca esti si tu pe acolo, incepi sa scoti povesti cu cerinte de mediu. Acum mergi pe ideea ca Armata nu are incotro, ca sti bine ca se poate vorbi de abuz in serviciu, daca trec cu un camion. Un om care isi iubeste tara, nu se opune reabilitarii unui astfel de monument si nu are in minte astfel de idei. S-ar putea ca cineva sa se pacaleasca foarte rau cu astia de la Armata.

7. Tot mai multi, inclusiv factori implicati in turism, iau atitudine in privinta festivalului Padina Fest din Valea Ialomitei. Ca nu e bine, ca raman gunoaie, ca se fac mici cu maini nespalate, ca igiena, ca se iau lemne din padure, ca nu se iau taxe de campare. Acest festival aflat la nu stiu a cata editie, intr-adevar are niste probleme, dar organizatorii s-au straduit mereu sa iasa cat mai bine. Singura majora ar fi zgomotul facut seara de trupele rock. Dar nu poti sa ai festival fara muzica. Si cateva zile pe an, nu cred ca e neaparat o problema. Ideea pleaca doar de la faptul ca eu fac un anumit tip de turism si tu nu faci turism, poluezi.

Daca am fi putin mai toleranti am intelege ca nu ai de ce sa te iei, de cei care fac gratare pe Valea Ialomitei sau de cei care promoveaza acel festival. Toti care vin sa viziteze Parcul Natural sunt turisti, incap in definitia turismului, alaturi de cabanieri, soferi care aduc turisti etc. Este perfect ca oamenii vin in natura, important este sa fie instruiti sa nu lase gunoaie, sa nu-si spele masinile in apele de munte. Revenind la acel festival la care vin vreo 15-25.000 de oameni pe parcursul celor cinci zile cat dureaza, mie mi se pare ca lucrurile sunt foarte bine organizate. Nu poti cumpara nimic, nici mici, nici bere, decat in baza unor jetoane. Deci banii sunt centralizati, nu intra in contact cu ei decat o persoana 🙂 Si cine a gandit procedeul nu e un oarecare care ar face lucrurile prost. Tot acest organizator de festival are zona speciala de campare. Nu face de capul lui ci are acordul autoritatilor.

De altfel, orice om care vine in Valea Ialomitei are voie sa puna cortul pe platoul de la Padina, ca asa spune Administratia Parcului. Pentru ca, nici astia de la Parc nu sunt nebuni, lasa pe cat mai multi sa se bucure gratis de natura. Nu suntem in oras, unde ne impartim in unitati clasificate si unitati la negru. In Parcul Natural Bucegi se deruleaza multe forme de turism si Administratia Parcului Natural a reglementat suficient de bine aceasta problema. Ca grataragii au umplut poienile din Valea Ialomitei, ca rulotistii pe cele din Valea Cerbului… deodata vedem totul in negru. Mie mi se pare perfect daca vin nu stiu cati cu masinile, cu familiile, pun o patura, fac focul. Nu o sa taie nimeni un copac din picioare ca sa faca focul la gratar 🙂 Culege ce gaseste prin padure pe jos, nu face niciun rau. Toti trebuie sa ne bucuram de cadrul natural in egala masura. Ideea este sa nu se arunce gunoaie, sa se aduca toalete ecologice, omul sa aiba o conduita normala.

Asa cum soferul de jeep aduce turisti, asa poate veni oricine cu propria masina. Diferenta o face cunostintele despre natura, istorie etc, ale soferului de jeep. Exista o taxa de acces in Parcul Natural, nu poti pune oamenilor taxe peste tot, ba de foc, ba de campare etc. Omul trebuie sa umble liber si sa se bucure de natura, nu trebuie puse restrictii peste tot. Cine vrea sa stea la cort, cine vrea sa aprinda focul. In Valea Ialomitei ai zone clare unde poti face aceste lucruri, stabilite de Administratia Parcului. Cine doreste, se cazeaza la unitati turistice la Padina-Pestera, Bolboci sau la casute la Zanoaga. A face turism inseamna a lasa cat mai mult spatiu de manevra turistului, sa aiba el de unde alege.

Daca anulezi acel festival, ai cu 20.000 de turisti mai putin in Valea Ialomitei. Ca iau lemne de prin padure cei care fac focuri… Daca Administratia Parcului si Ocoalele Silvice credeau ca se distruge natura prin culegerea lemnelor de pe jos, interziceau aprinderea focurilor. E foarte bine ca se merge dupa lemne de foc. Prinsi in regulile unui turism de tipul de dai jos din masina, te cazezi, mananci si dormi, pierzi contactul cu natura. In acest ritm, nu o sa mai stim la ce se foloseste de exemplu toporul. Chestia cu sisteme austriece, nemtesti etc, este neaplicabila la noi, ca noua ne place sa fim liberi.

8. O sa rog cateva cunostinte care au intrat in Parlament, sa adreseze niste intrebari ministrilor de la Interne si de la Mediu daca nu cumva anumite autoritati isi depasesc atributiile si fac exces de zel in cazul cetatenilor de rand, lipsiti de venituri. O sumedenie de persoane fac focul cu lemne pentru ca locuiesc langa padure, si traiesc fie din ajutorul social, fie lucreaza ca zilieri. Din ce vad, de la Sinaia la Azuga multi au luat frica de unii reprezentanti ai legii. Le este frica sa ridice de pe jos din padure, o creanga si sa o duca acasa, ca nu cumva sa fie prinsi si amendati. Nici pe timpul lui Ceausescu nu era asemenea teroare. Pe atunci, mergeau oamenii kilometri prin padure ca sa gaseasca o creanga de fag, iar acum stau arbori intregi doborati de vant la marginea padurii si nimeni nu indrazneste sa le ia crengile. Timp in care tot felul de nesimtiti strabat drumurile forestiere si arunca din dube zeci de saci de gunoaie. Si niciunul nu este prins. E mult mai usor sa prinzi amaratul decat smecherul. Este o aberatie in aceste caz sa sustii ca aplici legea, ca esti un simplu executant, ca iti faci datoria si protejezi mediul. Simplul fapt ca opresti un amarat care trage dupa el niste crengi de foc, in alt scop decat acela de a-l saluta si a-l intreba ce mai face, te dezonoreaza ca om, nu zic de uniforma. In asemenea situatii nu exista alta lege decat a omeniei. Este sinonim cu aiuritii care confisca patrunjelul vandut de cate o baba la colt de strada. Nu-mi pot imagina ce sef este acela care isi vede subordonatul intrand in birou cu niste legaturi de patrunjel pe care le numeste ilegale.

Crengi rezultate din exploatari, pe care nu le va lua nimeni. Daca anumiti jandarmi sau padurari prind pe vreun cetatean cu o creanga in spinare, amenda este de sute de lei. Mi se pare o aplicare oarba si iresponsabila a legii.

Nu am vazut niciun comunicat, nicio filmare, cu vreun echipaj de jandarmi sau cu padurari pe la noi, care intalnind un batran cu crengi in spate, l-au ajutat sa le duca pana acasa. Ca nu se face asa ceva, ca nu simt sa faca asta.

Iata asadar cateva aspecte prin care punem orice altceva inainte, mai putin omul!

ANUNT: Cine vinde ultima versiune a Planului de Management al Parcului Natural Bucegi?

Un anunt din categoria oricarui anunt obisnuit 🙂

Azi are loc la Centrul de Informare al Administratiei Parcului Natural Bucegi o dezbatere a autoritatilor pe marginea viitorului plan de management al Parcului Natural Bucegi.

Publicul larg nu a vazut vreo varianta actualizata a acestui plan… ce va fi trimis spre aprobare ministerului si guvernului. Cica a fost o dezbatere publica… in noiembrie anul trecut 🙂

Sa fim seriosi, nu a auzit nimeni de asa ceva. Nu inseamna ca nu s-a si tinut! Clar a avut loc! E simplu: eu scriu un anunt ti-l arat tie… si ai luat la cunostinta. Tu si cu mine. Gata dezbaterea! 🙂 Un anunt printr-un ziar pe care nu-l citeste nimeni si ai respectat legea! Ar trebui sa zic ‘simplu ca buna ziua’, dar nici buna ziua nu mai e ce a fost! 😉

Ca atare, ieri, intamplarea face sa ma opreasca unul dintre milionarii in euro de pe aici… sunt vreo 4 din ce stiu eu. Si dupa ce am cules aprecierile sale, am fost intrebat de munte, ce mai e nou. Ce sa mai fie? Se intalnesc unii maine, sa dezbata noul plan, pe care l-au vazut doar cei care au anumite interese.

El cica sa-l cumparam. Eu: de unde? El: da anunt, platesc eu.

Stau eu ma gandesc si zic ca a glumit. Numai ca seara a revenit cu un telefon si… daca omul plateste poftim anunt!

Blogul Bucegi Natura 2000 cumpara ultima versiune a planului de management al Parcului Natural Bucegi!

In primul rand trebuie sa ma uit in el, sa vad noile modificari.

In al doilea rand vreau sa-l postez integral ca sa fie descarcat gratuit de oricine este interesat… cat si pentru a-l dezbate pe bune… pe acolo, pe aici, pe oriunde intra cati mai multi oameni de munte.

Specific ca se cauta versiunea tinuta „sub cheie” de d-l director Iuncu! 🙂

Nu veti gasi pe site-ul Parcului sau pe contul de Facebook, ori pe undeva pe vreun site al Primariilor ceva referitor la dezbaterea Planului de Management al Parcului. Nici cea de azi, nici cea de altadata.

La aceasta adresa de e-mail… negociem cumpararea Planului:

pmbucegi@yahoo.com

Si ca sa nu ne plictisim, sa ascultam doua piese muzicale, mai vechi:

Din ce stiu, si reprezentantii Politiei au fost invitati la intalnirea de la Busteni. Ei ar trebui sa aiba o varianta reala de Plan, doar nu se duc asa, fara sa stie despre ce este vorba. Ei, respectand legea si fiind in slujba cetatenilor, ar trebui fara probleme sa imi dea o copie dupa ce au primit, daca-i rog evident 🙂 Sa stim si noi, cum s-au impartit Bucegii…

Multumesc! 😉

Top 20 Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi…oameni si fapte intr-un sit comunitar

Ne regasim in al saselea an… la a sasea editie de Top 20 🙂 Doar este Ignatul.

Sa citim putin despre ce au facut unii si despre ce nu au facut altii 🙂 Nicio editie si niciun an nu seamana…

Cea mai periculoasa actiune de salvare desfasurata in Parcul Natural Bucegi a avut loc in noaptea de 13/14 decembrie 2014, cand echipe ale formatiei salvamont din Busteni au intervenit pentru a salva doi alpinisti blocati intr-un perete din Abruptul Caraimanului. Fiind frig, sufla vantul, era gheata si zapada (in astfel de conditii, fiecare minut este important, si pentru cei accidentati, si pentru salvatori), echipa formata din Laurentiu Paraschiv si Stefan Petrut a traversat portiuni periculoase fara asigurare, riscandu-si vietile pentru a-i salva la timp pe alpinisti. O poveste tinuta sub tacere, probabil din cauza unor reprosuri ca si-au asumat niste riscuri, desi ar fi trebuit sa fie pe prima pagina…

Autoritatea locala cea mai preocupata de conservarea trecutului istoric a fost in acest an: Primaria Sinaia.  Administratia sinaiana a restaurat doua monumente importante: „Cartea Americanilor” si „Monumentul de pe Molomat”.

Nu exista concurenta pentru titlul de cea mai buna institutie culturala a zonei, deoarece a existat mult interes, multe evenimente de anvergura, multa munca, astfel ca acest binemeritat titlu ajunge la Muzeul National Peles.

Cea mai frumoasa competitie de alergare montana desfasurata in Parcul Natural Bucegi a fost… Nu, nu a fost Marathon 7500, din cauza vremii… ci Ultramaratonul Bucegi-Leaota, organizat de Salvamont Dambovita.

Cei mai buni oameni ai mediului din Parcul Natural Bucegi, pentru a nu stiu cata oara consecutiv, sunt domnii Clementin Negutescu de la Administratia Parcului Natural Bucegi si Stelian Soare, carora eu le port un deosebit respect pentru ceea ce fac. Mereu i-am vazut implicati.

Cel mai bun om al legii din Parcul Natural Bucegi, de asemenea un titlu acordat consecutiv 🙂 merge la jandarmul montan Eugen Petroiu. Cu el esti prieten pana la lege, ai incalcat legea, te-a amendat. Poti sa suni pe cine vrei, el o stie pe a lui, este pus sa reprezinte legea si sa o aplice, asa ca asta face. Din pacate, in Romania, astfel de oameni se confrunta cu diferite probleme, daca maine isi pierd serviciul, ca au deranjat nu stiu ce politician indeplinindu-si atributiile, noi nu stim sa-i aparam, nu stim sa fim de partea adevarului. Ar trebui sa nu ne mai fie frica si sa nu mai fim complici prin tacere, pe principiul ca nu ne afecteaza. Oriunde se produce o nedreptate in sistem, ne afecteaza mai devreme sau mai tarziu…

valea prahovei

Cea mai profesionista institutie de salvare montana ramane si in acest an Centrul Montan al Jandarmeriei situat in Sinaia. Efectiv, nu pot fi depasiti de nimeni instructorii montani… sunt foarte buni.

Titlul de cel mai bun salvamontist din Bucegi ajunge la Geo Badea de la Salvamont Dambovita, un om meticulos, cu actiuni concrete, eficient, serios si modest.

Pentru ca ani la randul, Consiliul Judetean Dambovita, in afara de a distruge Parcul Natural Bucegi cu tot felul de proiecte nebunesti nu a facut altceva, ei bine, in 2014 au facut primul lor lucru bun 🙂 Au reamenajat Pestera Ialomitei, cel mai atractiv obiectiv speologic din acest parc natural. Astfel ca la ei merge titlul de cea mai buna investitie efectuata in Bucegi in 2014. Trec peste faza cu urmarirea liliacului carn, specie periclitata, de interes european si alte povesti atasate… 🙂 Eu nu stiu cum de nu-i ia cineva de ghiuverca pe astfel de saltimbanci, atunci cand propun asemenea prostii… sa risipesti o caruta de bani cotrobaind prin cotloanele muntelui dupa un liliac pe care tot tu l-ai gonit din mediul sau, atunci cand ai aplicat proiecte ce nu respectau conditiile prevazute in acordul de mediu. Tot felul de oameni, de la tot felul de institutii, cautand de zor liliacul pe toate coclaurile… Asta se cheama doar prostie, cheltuieli cu scop bine tintit si demagogie. Insa Pestera au facut-o frumos… recunosc acest lucru 🙂

Cea mai stupida actiune din Parcul Natural Bucegi a apartinut celor de la Complexul Piatra Arsa. Ei au demolat cabana veche, o anexa pierduta prin niste constructii urate, fara nicio logica. De fapt, cea mai mare „tiganie imobiliara” din Bucegi acolo o gasesti. Acea anexa ce strajuia intrarea in restaurantul complexului, de fapt, era cabana originala, ridicata in anul 1935 de catre vanatorii de munte, pe cand aveau acestia cazarma la Sinaia. Incultii de azi, in loc sa integreze cabanuta intr-un proiect estetic, au pus buldozerul pe ea si au inceput sa ridice o alta constructie, chipurile mai frumoasa 🙂 Nimic nu este mai frumos ca originalul… si-au dus istoria la gunoi. Grinda principala a cabanei, carata cu spatele tocmai din Sinaia de catre vanatorii de munte, au bagat-o pe foc.

Cele mai slabe institutii in domeniul mediului din Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi au fost Comisariatele Judetene ale Garzii de Mediu si subunitatile Romsilva. Nu au facut mai nimic, nu au deranjat sau doar au taiat lemne.

Cea mai mare si mai benefica realizare in domeniul turismului si al protectiei mediului apartine Administratiei Parcului Natural Bucegi… si o reprezinta ridicarea si punerea in functiune a Centrului de Vizitare al Parcului Natural Bucegi de la Busteni.

Cea mai buna institutie/organizatie implicata in domeniul protectiei mediului, prin actiuni constante, cu tone de sare introduse in habitatele caprelor negre, hranirea animalelor la timp, combaterea speciilor invazive si oprirea actelor de braconaj, este fara niciun dubiu Asociatia Hubertus, gestionarul Fondului Cinegetic 25 Sinaia.

fc25sinaia

Cele mai bune unitati turistice din Parcul Natural Bucegi, unitati cautate de oamenii de munte, unitati care stiu sa se promoveze, sunt: Cabana Bolboci si Terasa „La Sami”. In treacat, as aminti si de cabana Malaiesti, cautata de montaniarzi din cauza pozitiei sale izolate.

Surprinzator, cea mai cautata unitate turistica din Bucegi  a fost, in 2014, Terasa „La Sami”. Se promoveaza bine la festivalul Sinaia Forever, administratorii stiu sa se adapteze cerintelor, au si o pozitie buna, glume bune… Au inceput sa se contureze niste lucruri in folclorul montaniarzilor: ceaunul celui de la cabana Bolboci, pastrama lui Sorin Aldescu de la Cota 2000, ceaiul de la Diham Phoenix, micii si costita de „La Sami”, bulzul de la Stana Regala, servirea prompta a doamnelor de la cabana Omu. Nu am mai auzit nimic de cabana Poiana Izvoarelor, pentru ca o evita toata lumea… doar un hain si dusmanos element faunistic vietuieste pe acolo 🙂

sapatura

Cea mai frumoasa intentie de restaurare cultural-istorica a apartinut, in 2014, Primariei din Busteni. S-a incercat restaurarea monumentului de pe muntele Caraiman. Aceasta intentie va continua si in 2015, pana la urma, sigur se va face ceva si cu acel monument. Trebuie consemnata aceasta initiativa, pentru ca s-a muncit mult la depunerea proiectului, au fost implicati functionari, arhitecti, multi alti specialisti.

Apropo de Busteni, cel mai bun articol pe care l-am citit in acest an in zona noastra, a fost scris de Cristi Achim de la Ziar de Busteni. Bine, or mai fi fost si altele in presa scrisa sau pe la altii in domeniul virtual, trec si peste faptul ca imi place satira lui Dragos Patraru, pe la el intru ca sa rad… eu, insa, pe acesta l-am retinut 🙂 Articolul lui Cristi este Vorbe-n gura 4… are un umor aparte 🙂 http://ziardebusteni.ro/2014/11/04/vorbe-n-gura-4/

Este primul an cand vad ca Biserica se implica in diverse actiuni prin zona noastra. Vreau sa subliniez lucrurile care mi-au placut, despre cele care nu mi-au placut, de genul constructiei uriase de la Pestera Ialomitei, situata prin padure, am mai scris. Sunt tot felul de chestii pe care le face Biserica de cand Prea-Nefericitul Daniel a ajuns patriarh… care, daca nu poate inmulti painea si pestii, face ce stie mai bine: inmulteste banii 😉 Daca omul asta a ajuns sa numeroteze lumanarile, ce mai poate fi spus? Din chestii din acestea mici, iti dai seama cata avaritie are… ba’, sa numerotezi tu lumanarile, este de plansul lumii 🙂 🙂 Oamenii nu i-ai numara… si te mai miri ca au unii ceva cu Biserica. Eu, personal, nu am ceva cu Biserica, ma deranjeaza anumite chestii, imi plac altele… nici nu rezonez cu ideea petitiilor contra Bisericii. Daca oamenii ar crede in Dumnezeu, daca slujitorii Domnului ar crede in EL, astfel de lucruri nu s-ar intampla. Deci cea mai mare implicare in viata sociala din Valea Prahovei a apartinut in 2014 Bisericii Ortodoxe. S-a sfintit biserica mare a manastirii Caraiman, s-a sfintit pictura noua de la Biserica Domneasca, s-a sfintit locul unde va fi ridicata o bisericuta pe Bucegi, zona Baba Mare, desi mergea una mai degraba in soclul Crucii de pe Caraiman, s-a sfintit crucea de pe Molomat.

Ceva care imi place…

Ceea ce nu ma opreste de la precizarea ca exista un job la mare cautare in zona noastra, pentru care sunt aplicanti fara numar. Doar unul castiga, fiind doar un post. Daca va tine CV-ul si aveti cu ce 🙂 puteti incerca sa aplicati pentru jobul de Prea-Sfant Maturator de Bazin la manastirea Caraiman. Este simplu de tot, faci curat la pesti. Curat, adica strangi banii sa nu moara pestii… super job. Am aplicat si eu de vreo 100 de ori, dar concurenta este acerba, luptele seculare, probele grele, totusi, speranta moare ultima si inca nu a murit. Este o gluma, clar, dar, in opinia mea, asta este cel mai bun job din Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi.

Premiul pentru adanc spirit civic si pentru magnific interes dovedit in protejarea padurilor merge la comunitatile locale din Valea Prahovei si la Politia din aceste statiuni. Din data de 8 octombrie, de cand a devenit functional Radarul Padurilor, si pana in prezent, nici macar 5 cetateni nu au apelat nr. 112 sa anunte un transport de lemne observat ca iese din padure… nici Politia nu a prins pe nimeni. Exceptand amaratii prezentati drept trofee televiziunilor ca au fost capturati in fapt… pe cand luau lemne de foc din padure, sa se incalzeasca acasa 🙂 Deci, ca sa intelegeti, nu este vorba nici pe departe ca totul este lapte si miere, toata lumea este deconectata, dezinteresata, putini se mai agita sa vada cum stau lucrurile si, fiind cazuri izolate (Orasul Busteni si Hello, Busteni de pe FB), sunt catalogati nebuni, cu probleme… oamenii stau linistiti, nimeni nu vrea probleme, dar toti vor sa traiasca bine 🙂 Bine, in doua saptamani as demonstra cum stau lucrurile, de fapt, dar unii vor zice ca vreau sa ma laud, altii ca m-a pus cineva sau ca tot nebun am ramas… asa ca imi ocup timpul cu ce tine de mine, nu tine de mine sa fac si treburile altora, chiar daca le-am mai facut, am niste proiecte de finalizat, o carte de terminat, diverse… si apoi, cand vezi atatia fricosi, te intrebi pentru ce, avem soarta pe care-o meritam. Este simplu sa opresti transporturile ilegale de lemne, dar nu se vrea… sau, mai bine, sa inchei cu o replica pusa in gura lui Adrian Nastase: „Am facut puscarie pentru un partid de idioti”. Cat am ras cand am vazut chestia asta 🙂 🙂 🙂 Unii umbla dupa etnici care fura cetina de brad si altii le vantura pe sub nas tiruri de lemne…

Cea mai mare aberatie din zona noastra, ceva mai urat nici ca s-ar fi putut inventa in acest an, apartine primarului din Azuga, dl. Samson 🙂 De cand am auzit-o si de cate ori imi aduc aminte de ea, mor de ras 🙂 🙂 🙂 Omul asta…. 🙂 🙂 🙂 Deci, sa iau un ton serios, domnul edil a declarat ca face pe muntele Sorica, el-institutie si cu un libanez-societate… o statiune cu locuri de cazare… cat are tot Busteniul. Bun pana aici, omul viseaza, nu este ceva rau 🙂 Dar cand a scos perla ca va incasa de 3 ori bugetul localitatii pe care o conduce, adica 5 milioane de euro din taxe si impozite, a fost deja prea mult. Asta-i SF de la cap la coada, amice! 🙂 Pai pierzi numarul milioanelor de euro investite, nu amortizezi investitia nici in 50 de ani… Mai bine furi acesti bani, te duci la puscarie si tot iesi mai repede decat s-ar amortiza investitia.

lacat vechiIstoria consemneaza ca de pe Sorica s-a tras cu tunul la greu in primul razboi mondial, ca de, veneau invadatorii, dusmanii patriei… sa mai poti trage si in 2015, fie si cu alt tip de ghiulele, ma cam indoiesc. Cand o baga un Blitzkrieg DNA-ul, nu stiu ce se mai alege de elanul nostru patriotic. A, dar ce sa ne complicam cu de-alde d-astia, procurori, politie, ce sunt astia, ce bani au ei… doar s-au mai vazut eroi autohtoni care inconjurau de unii singuri cate o companie inamica si apoi, neavand ce face, aia tot nu voiau sa se predea, i-au lichidat pe toti… si BUUUM! Cand s-au trezit, erau toti intr-o celula la povesti… despre tunuri din sudul Libanului aduse la Sorica in varf 🙂

Ne revedem la anul, de Ignat… cu alte povesti, titluri, pamflete si elogii, dedicatii si mustrari 🙂 Sa fim sanatosi pana atunci!

Vox populi, vox Dei… Iohannis Presedinte!

Romania isi continua parcursul democratic… respiram usurati, am ales, din doua variante, pe cea mai buna! Macar pe plan extern ne va reprezenta un om cu credibilitate…

In aceasta saptamana, Romania s-a trezit. Klaus Iohannis a castigat pentru ca oamenii au vazut diferenta uriasa dintre el si Victor Ponta. Romanii l-au vazut ca pe un etalon, ei au vrut de ani buni o tara ca afara si atunci toata furia celor 25 de ani furati, s-a abatut asupra reprezentantului PSD. Iohannis nu a castigat numai datorita calitatilor sale, ci si pentru ca romanii nu au vrut sa mai auda de trecut, un trecut rosu!

PSD si Victor Ponta au pierdut jucand aceleasi carti proaste pana la final: golanie, tehnici banditesti de impiedicare a cetatenilor sa-si exprime optiunea politica, manipulari grosolane. Au mizat prea mult pe prostia romanilor si s-au inselat! Nu ne puteam intoarce in trecut, oricine a votat cu Iohannis, a vrut sa mearga inainte, spre Europa si valorile ei. Victor Ponta a devenit in cateva zile seful unei mafii, reprezentantul ei, cu toate ca nu cred ca este chiar asa… pur si simplu, in orice roman cinstit clocoteste o furie oarba impotriva coruptilor, a baronilor si a tuturor acelora care au acaparat prin diferite metode parti din ce este al tuturor. Ponta, nu neaparat ca este raul in persoana si Iohannis perfectul… ci a fost pe 16 noiembrie tinta tuturor nemultumirilor.

Cetatenii din tara, cat de needucati si nepasatori ar fi fost, au reactionat cand au vazut ce fac romanii de peste hotare. Daca aceia stateau cu miile la rand sa voteze impotriva lui Ponta, era clar ca se intampla ceva…

Zic eu ca raman in amintirea noastra 2 lucruri importante:

1. Patriotismul romanilor de pretutindeni si recapatarea spiritului civic

2. Tradarea poporului si luarea in desert a numelui lui Dumnezeu de catre mai marii Bisericii Ortodoxe Romane

Spre seara, deci mult prea tarziu, a iesit si Patriarhul Daniel sa spuna ca Romania Mare a fost realizată de oameni care nu aveau nicio picatura de sange romanesc: regele Ferdinand I si regina Maria… ca Dumnezeu lucreaza pentru binele nostru si prin oameni straini. Nu mi se pare atat de important ca Ponta sa-si inainteze demisia, cat mi se pare de prioritar ca Patriarhul si altii care l-au sustinut pe Victoras sa-si abandoneze „misiunile de salvare a sufletelor”… sa se ia de fabricat lumanari, nu de indrumat oameni. Ponta este politician, are o scuza, reprezentantii BOR nu au niciuna. Acum s-au sucit, intai l-au tradat pe Dumnezeu, apoi au incercat sa manipuleze populatia, dupa care au sfarsit in a-l trada si pe acela caruia ii cantau „Vrednic este!”. Se si vede ca nu au nimic in comun cu Dumnezeu, daca aveau, ar fi simtit vointa oamenilor si nu ar fi lucrat impotriva lor. Biserica a pierdut enorm in aceste zile… bine ca BOR nu inseamna doar atat, adica o parte din conducere… Acestia, ultimii, au uitat ca trebuie sa fie cei mai umili dintre oameni, niste exemple…

Cu ocazia acestor alegeri, cred ca s-a demonstrat ca toti simtim cam la fel, indiferent in ce regiune traim. Nu doar ardelenii l-au votat pe Iohannis, ci si oltenii, muntenii, moldovenii… Iata ce a spus Iohannis:

„Am castigat! Ne-am luat tara inapoi. In aceasta noapte, datorita voua, incepe o altfel de Romanie. Romania pe care ne-o dorim nu este nici una a conflictului, nici una a razbunarii. Votul si cuvantul vostru au pus temelia ei. Haideti ca prima caramida pe care o asezam pe acest edificiu sa fie una trainica! Votul nostru a fost si ramane unul pentru ratiune, pentru dialog si responsabilitate. Avem ocazia de a-l demonstra si in fapte!”

Victor Ponta a dovedit si el ca este matur, nu s-a dat in spectacol, nu a tras de timp, a spus clar ca: „Poporul are intotdeauna dreptate”, acceptand victoria adversarului sau. Cred ca acum ii trebuie citite lui Tariceanu versurile lui Constantin Tanase, stihuri alese chiar de el ca sa fie inteligent prin ironie… pe cand il lua peste picior pe Iohannis:

„Rau era cu „der, die, das”/ Da-i mai rau cu „davai ceas” / De la Nistru pan’ la Don / Davai ceas, davai palton / Davai ceas, davai mosie / Haraso tovarasie!”.

Ma duc la somn linistit… imi place sa visez ca Romania brutala, mafiota si primitiva a ramas undeva in spate… ca nu vom mai auzi strigate de genul „Hotii! Hotii!” prin capitalele europene… ca am demonstrat si altor tari ca suntem capabili sa avem un parcurs european pe bune…

Si totusi 🙂 Daca dimineata ne trezim ca rezultatele il dau pe Ponta castigator si el a facut declaratia doar asa, ca sa nu se intample cine stie ce… dar sa nu-mi stric visul cu tot felul de prostii 🙂

Poze de prin Bucuresti, poze de prin Busteni si o campanie impotriva rabiei de care nu a auzit nimeni

Prin Bucuresti:

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGAre un detaliu care ma intereseaza pe mine

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGBiserica Sf. Voievozi… care voievozi, nu m-am uitat, or fi toti

SAMSUNGCe o insemna chestia asta, nu stiu 🙂 Baia Grivita suna ca Hala Ploiesti 🙂

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGVreme buna… cam toata saptamana a fost inchisa, frig, urat

SAMSUNGCasa de Cultura din Busteni

O campanie nationala impotriva rabiei. Concret, nimeni nu stie, nu a auzit nimic de asa ceva. Putinele afise care mai erau prin Valea Prahovei au fost rupte pentru a face loc afiselor electorale.  Campania aceasta cu vulpile, pare interesanta daca va uitati pe afis, dar cred ca nu are loc 🙂 Cred ca pun doar afise si banii se duc in alta parte, de vreme ce nimeni nu stie. Am vrut sa fac un articol pe tema aceasta, dar nimeni de prin zona nu a auzit de ea, de campanie. A, dar fiind fonduri europene, poate se cheltuie pe hartie si apoi cine stie, poate se refereau la campanii electorale.

SAMSUNGDaca gasim o momeala… ce vrajeala, nu tu un numar de contact, nimic… dar oricum, nimeni nu va gasi ceva

SAMSUNG

SAMSUNGFelul cum au fost alese locatiile pentru a fi lipite afisele denota un interes deosebit pentru promovarea campaniei. Sa le vada mii de oameni 🙂  Le-au lipit si ei prin spatele garilor si prin locuri pe unde nu prea trece nimeni. Un afis este la Predeal, pe o fundatura, pe chioscul acela… altele, de la Sinaia la Predeal, nu am mai vazut 🙂

In afara de calcule si planuri pe hartie, astia nu sunt in stare sa faca un lucru corect.

Povestea unui monument din Valea Superioara a Prahovei

Unii oameni au lasat in urma lor diverse lucruri, pentru a fi acestea de folos si celor care vin dupa ei. Au fost scrise carti din care azi aflam cum era viata in alte timpuri, au fost ridicate tot felul de constructii pe care azi le privim uneori cu interes sau nici nu le bagam in seama.

Unele monumente au fost ridicate dupa revolutia pasoptista, au traversat domnia lui Cuza, au „vazut” independenta tarii si s-au regasit in granitele „Romaniei Mari”… au infruntat si au iesit intregi din cele doua conflagratii mondiale, ba chiar au invins si comunismul… pentru a-si gasi sfarsitul in aceste vremuri moderne, democratice.

Oameni veniti din comunism, prostiti cu tot felul de minciuni, de genul ca noi am fost un popor slav la origini, ca monarhia a distrus Romania si noroc cu ei, cu comunistii, ca noi, de fapt, suntem tot daci si ca am aparat de secole Europa, ceea ce explica progresul altor tari… oameni prea mici, raportat la alte valori si la scara istoriei, au prins parghiile politice si economice, inducand un comportament neadecvat societatii. Acesti oameni, transformati peste noapte in doctori si licentiati in nu stiu ce domenii, fara sa fi pus mana vreodata pe o carte, au distrus cu buldozere sau cu nepasarea o multime de urme ale istoriei nationale.

De la an la an, monumentele istorice dispar de pe  liste mai repede decat dispareau in perioada comunista. Comparati cum arata lista cu monumente in anii ’90 si cum este acum, ultima actualizare in 2012.

a

Intr-o zi, pentru ca pe mine ma fascineaza multe lucruri, printre care si istoria, am dorit sa vad un monument. Multi vorbeau despre el, circulau tot felul de povesti, am si fost la el cand eram elev, treaba era ca nu mai imi aminteam locul acestuia. Am intrebat multi oameni mai in varsta, nimeni nu mai stia. Bineinteles ca acest lucru nu echivala cu nimic pentru mine. Ar fi putut sa-mi spuna toata lumea ca nu mai exista, ca eu tot l-as fi cautat. Este inutil, eu nu abandonez niciodata o lupta in care cred. Astfel ca am trecut la fapte.

Intai m-am documentat din carti, apoi am intrebat pe cei care ar fi trebuit sa aiba habar, responsabili moral de acel monument. Insa, tacere pe toata linia. Nimeni nu stia, nu auzise. Foarte bine, daca ei nu au auzit, am auzit eu, tot este ceva. Am mers pe strazi, am intrebat cetateni din acea zona, am sarit garduri si am intrat pe proprietati private, si multe asemenea fapte al caror sfarsit era previzibil. Intr-o zi, dai cu subsemnatul. Bineinteles ca nu asta era o problema si nici nu va fi vreodata, cat pe mine ma mana doar curiozitatea de a cauta acel monument secular. M-am dus la poarta unei institutii a statului din acea zona si nici ei nu stiau nimic. Se spunea ca monumentul este la ei in curte. Ei au zis ca nu este, eu nu i-am crezut, asa ca… pana la urma, chiar nu era acolo.

Iau Google Earth-ul, poate mai imi vine vreo idee, si am inceput sa parcelez curtile oamenilor, acolo m-am uitat, dincolo, nu. Unde era nu, ma duceam la poarta si ma uitam in curte… Mai aveam doua posibilitati, cand am facut rost de numarul de telefon al cuiva din zona si am sunat sa-l intreb si pe el. Niciodata nu las o pista neverificata. Omul mi-a spus unde se gaseste monumentul. Era in al doilea loc pe care il mai aveam de cercetat.  Deci, pana la urma, adica azi, era programat sa-l fi gasit, tot asumandu-mi niste riscuri.

M-am mai lovit de astfel de atitudini, „nu stie nimic nimeni”, in fata carora nu trebuie sa abandonezi, pentru ca sunt izvorate din ignoranta, nepasare, rea-vointa, sau au la baza concepte promovate de batrani stupizi, care spun ca o sa stii cand ajungi la varsta lor. Au mai fost astfel de cazuri, dar nu am cedat niciodata, cu asiduitate si mai mare, am continuat. A fost povestea cu o unitate militara, unde comandantul nu a fost de acord sa intru, dar eu am fost de acord, deci, am aflat ce voiam sa stiu, in multe alte locuri din Bucegi, sau la tunelul din Sinaia, unde voiam sa vad ce este dincolo de zid: este un tren blocat dincolo de zid sau nu? are zidul grosime mare, cum se spune, sau nu? Si am ajuns dincolo de zid, si pot spune ca tot ceea ce este dincolo de zid, este de la o explozie, si cum ai calcat dincolo de zid, esti in pericol, oricand se poate prabusi pamant peste tine… si tot asa, nu cauti – nu stii, citesti aberatiile unora de pe net… cand le spui adevarul, nu le place. Pentru ei, ce este mai jos:

… cum este Sfinxul „milenar”, de fapt, o poveste creata de comunisti, ce au falsificat cu nesimtire istoria. Nu va dati seama ce ar fi insemnat acest grandios monument pe vremea lui Carol I, care mergea des pe Bucegi, a reginei Elisabeta, alias Carmen Sylva, care a scris o carte intreaga despre Bucegi si legendele acestora, fara a pomeni nimic de Sfinx, a lui Badea Cartan, care cobora Jepii, a lui Mihai Haret, primul care a scris un ghid turistic al Bucegilor, a arhimandritului Nifon, care se preocupa de construirea de cabane prin Bucegi, si nu in ultimul rand, a reginei Maria… va imaginati ce ar fi facut aceste personalitati pe la acel „simbol national”? Si acesti oameni nu scot o vorba despre Sfinx. Nimeni nu se fotografia la inceputul anilor 1900 cu Sfinxul, faceau poze pe partea cealalta sau prin imprejurimi. Am verificat aproape toate sursele existente de informatii si toate concluziile arata ca actualul Sfinx se inscrie tot pe linia falsificarii istoriei. Nu are nicio legatura cu stramosii nostri daci, ceea ce nu inseamna deloc ca dacii nu au fost prezenti pe Bucegi… doar ca nu au avut ei nicio treaba cu Sfinxul. Putin imi pasa cine crede si cine nu crede, avantul unor imbecili ce scriau uneori si pe aici, l-am taiat de mult. Sunt oameni care si-au ridicat viata pe astfel de idei, duc o viata bazata pe conspiratii la adresa lor, a romanilor, a umanitatii chiar, cred ca ei sunt pe aici doar intr-o trecere, intr-o pauza, si apoi vor face altceva mai bun in alta dimensiune. Pur si simplu, ei nu-si inteleg rostul pe lumea aceasta si au nevoie de povesti in care sa creada, vorbesc despre iubire, dar se iubesc doar pe ei, niste pierduti, care refuza sa inteleaga ceea ce este concret in fata lor. Daca noi am fi avut pe Bucegi un monument ca Sfinxul in secolele anterioare, acesti munti ar fi devenit reperul tuturor romanilor. Sa ai chipul lui Zamolxe sculptat…

O sa inchei cu o piesa muzicala descoperita recent:

Manastirea Caraiman…intr-o zi de iarna

Aveam astazi o idee, de dimineata. Sa merg la biserica manastirii Caraiman. Ningea continuu…de fapt asa a fost cam toata ziua.

1

Plec, asadar, si ajung pe la ora 10. Multe masini, multi oameni pe la poarta manastirii.

Nu m-am dus eu ca un mare evlavios-credincios ci m-am dus asa, sa mai iau legatura cu Dumnezeu :), poate stiti ca sufletul „se spala” in biserica, nu acasa.

4

Merg destul de rar la manastirea Caraiman, desi stau la cel mult 30 de minute distanta. Pe net, daca veti cauta, sunt foarte multe trimiteri la articolele de pe acest blog…legate de respectiva manastire.  Intotdeauna am scris ce mi s-a parut mie, cum am inteles eu. Unora le-a placut, altora nu :). Ce sa le fac? Citesc bine, nu citesc iar bine. Fiecare cu gandurile sale.

Sunt articole legate de manastire cu peste 100 de comentarii, altele cu mai putine 🙂 Nu prea merg la aceasta manastire pentru ca nu imi plac anumite lucruri, am mai scris de ele…lacul cu pesti unde se arunca bani, ponei si pauni…

3

Biserica mare era aproape plina, mi-am gasit un loc, am inceput sa ascult, sa multumesc, sa dau frau liber gandurilor… Mie imi place si sa privesc 🙂 In dreapta mea, era un tanar cuprins de evlavie, cand ducea mana de la un umar la altul, atunci cand se inchina, dura 3-4 secunde…am numarat eu de vreo 20 ori. Erau niste gesturi teatrale, dar nu prea mi-am permis sa zambesc nici macar in gand, sa nu ma vada Dumnezeu…il studiam curios. Langa el era profesorul Megelea, cand eram in clasele I-IV el era director la scoala unde invatam. Il priveam si pe el ingenuncheat, ascultand slujba. Cate amintiri imi reveneau in minte…imi aminteam vorbele lui, cand venea pe la ore, cand imediat dupa Revolutie, elevii de clasa VIII au scris pe scoala, cu vopsea, lozinci impotriva lui, de cate altele…mi-a placut ca il vedeam in preajma, desi sigur el nu isi mai amintea de mine 🙂

5

Ceva mai incolo, era profesorul Nistorica, langa grupul de cantareti al manastirii, mi-a fost si el invatator in trimestrul II din clasa a II-a. Nu m-a impresionat cine stie ce slujba facuta de preotii tineri, probabil si datorita faptului ca aveam anumite idei…din trecut, legate de manastire. Insa am simtit asa o chemare 🙂 sa merg azi acolo. Si mi-a parut bine…au fost invitati cei de la ziarul Lumina care aniversasera de curand 8 ani, iar un preot a tinut o superba pilda: pilda talantilor. A vorbit foarte frumos…ca fiecare dintre noi ne nastem cu un dar, dat de Dumnezeu, ca trebuie sa-l gasim in noi cautand atent, ca acest dar nu trebuie pastrat pentru sine ci trebuie inmultit precum talantii, ca Dumnezeu nu poate accepta sa nu facem nimic cu ceea ce ne-a dat, ca binele il putem savarsi in fiecare clipa…

8

Uneori, imi mai aruncam privirea pe pereti, la schela din lemn din mijlocul bisericii, pentru ca se va picta interiorul…la propunerea preotului grupul de cantareti a cantat „La Multi Ani”, de fapt a fost singura cantare ce a sunat mai diferit. Maicile de la Predeal cantau mai frumos 🙂 dar ei sunt tineri, in timp, vor deveni si ei la fel de buni.

Am vazut si cativa redactori/fotografi, ii stiam de pe net…acum i-am vazut si live. M-am uitat la ceas, Matrix mi-a soptit ca pierdem „flacara olimpica” 🙂 …dar este mai importanta flacara credintei, este si mai olimpica…atat cat ne cuprinde pe fiecare…pe mine mai putin, evident 🙂

Apoi a venit momentul final, sa ne miruiasca un alt personaj monahal. Iese acesta din altar…ma uit la el, il cunoasteam. Acum cativa eram in Agheazmatarul manastirii si el era angajat civil. L-am privit ce facea. Strangea biletelele de pe la icoane si le arunca la cosul de gunoi. De atunci il stiu. L-am mai vazut prin Busteni de cateva ori…am vazut apoi ca a intrat in randul Bisericii. Poate s-o fi schimbat, nu doar de haine. Langa el am avut o dilema: nu puteam sa-i pup mana, dar m-am gandit ca poate el ar intentiona sa-mi pupe mana, insa nu am stiut cum sa-l intreb, oare ar fi vrut mana stanga sau pe cea dreapta?! 😉

10

Am venit pe la 10 si ceva, am plecat pe ora 13, cam trei ore am stat in biserica. Cum am plecat? Nu chiar la fel cum am venit 🙂 Adica…pe o ninsoare puternica :)))

Deci daca a sperat cineva ca voi scrie altceva decat simt, mi se pare, atunci s-a inselat. Nu scriu despre „ostenitorii bisericii acesteia, slavitele daruri, iubiti credinciosi-enoriasi-evlaviosi, armata tarii”…totul un imens bine 🙂 Asa mi s-a parut, asa am scris. Asa I se va parea si LUI, si asa va trece si EL in cartea SA.

La plecare iar mi s-a parut ceva nepotrivit. Eu sunt cu parutul ;). Bietii oameni ce vindeau cosuri cu flori pe la portile manastirii erau albi, plini de zapada…poate ca este asa cum spunea si acel preot, binele il putem face in orice clipa. Poate ca nici nu-l mai vedem uneori…mie mi se parea o idee foarte buna sa-i cheme in interior la o masa calda…poate este prea mult, cine stie…tigani sau romani, mai conteaza? Sunt oameni, erau uzi, era frig, incercau sa castige un ban…cum se descurca fiecare.

9