Sindromul bolii verzi…

Vorbim de o boala verde raspandita la nivel national… aceea a iubirii de natura pentru ca si altii fac la fel. Pentru ca natura e frumoasa, pentru ca toti ursuletii si mistretii si catelusii trebuie sa traiasca si ei. Ca ei nu au nicio vina, ca noi le-am luat padurile, hrana, ca tradam pe cel mai bun prieten al omului… Nu v-ati saturat de prostiile acestea pe care le tot auzim mereu, sub diferite forme, in diferite medii?

Spunea un prieten, pe buna dreptate, ca niste smecheri cu tot felul de interese in spate au polarizat segmente mari de oameni iubitori de mediu, in ideea de a pune presiune pe autoritati si a-si promova diferite interese. Nu ar fi rau nici acest lucru daca interesele acestea ar avea legatura cu interesul general.

Acest sindrom al bolii verzi este un pericol la fel de mare pentru societate ca si coruptia. Eu inca mai sper intr-o lege care sa sanctioneze asemenea derapaje, instigari, atat pe manipulatori cat si pe manipulati. Personal nu sustin ONG-urile mari de mediu, cunoscute, si nu pentru ca am baut apa dupa nu stiu ce politicieni, ci pentru ca acestia in niciun caz nu au in spate intentiile pe care ei le tot propavaduiesc in spatiul public. Categoric ca in spate sunt oameni care au alt interes, nu al mediului.

Acelasi prieten, jurnalist regional, observase cu multa luciditate ca actiunile stupide ale acestor ONG-uri, au coalizat pe ascuns autoritati si exploatatori de padure, ca exemplu. In sensul ca, din zeci de sesizari, doar una-doua intrunesc niste aspecte ce pot fi cercetate. Restul e demagogie cu distrugerea padurilor si fictiune cu statistici luate din orice colt al netului. Deci, si abordarea unei petitii, sesizare, se face la modul dezinteresat si adesea se da o amenda modica, de comun acord, sa se inchida gura aiuritilor. In opinia mea, ONG-urile acestea manipuleaza mii si mii de oameni, prezentandu-le initial situatii reale, ca ulterior, sa se erijeze in autoritate unica in domeniul mediului, ca singurii care stiu si-i intereseaza ce e bine pentru natura. Astia nu pun si nu vor pune pret pe Academia Romana, pe specialisti in biodiversitate si cinegetica… ci doar pe aceia care se asociaza cu ei prin comentarii, like-uri. Pentru ei, ceilalti sunt toti mana in mana, nu fac nimic, nu-si dau interesul, stau in functii ca sa fure 🙂

„Oameni de munte” care iubesc mediul, intr-o conversatie pe Facebook, laudandu-se cu nerespectarea legii, cu instigari, cu injurii la adresa personalului administrativ al unei arii protejate. Cu sageata verde si un comentariu pertinent, realist.

Au sarit calul, au uitat de lege, blocheaza drumuri nationale, trag pe dreapta masini cu lemne, navalesc in exploatari legale, numesc genocid Ordinele date de ministri, inteleg cota de interventie ca fiind nr. de exemplare ce trebuie vanate in cadrul unei partide de vanatoare 🙂 Cand a emis ministrul Ordinul cu aceasta cota, ei si-au imaginat probabil, ca in fiecare zona unde este un urs, se duce cate cineva, se uita pe hartie si trage dupa cat scrie acolo: un urs sau doi ursi, zece ursi 🙂 Ei indeamna la respectarea unei legislatii de mediu pe care chiar ei nu o cunosc.

O consecinta a acestei „educatii ecologiste” este nesupunerea in fata legii atunci cand interesul lor este afectat. Daca legea se aplica altora e perfect, daca se aplica lor este un abuz. Si aici as da un exemplu. Cativa din acestia, „iubitori de natura”, au ajuns in Parcul Natural Bucegi si cand au fost opriti de un agent al ariei protejate si pusi sa plateasca tariful infim de vizitare nu doar ca nu au platit cei 5 lei, ci instigau si lumea sa nu plateasca, l-au injurat pe agent. Au facut apoi postari, vedeti sus discutile, chipurile sa-l faca celebru pe agent, in care l-au terfelit, injurat, unde se laudau cu faptele lor. Nu doar eu, ci si alte autoritati, i-am reclamat la Politie, Parchet. Niste declaratii, amenzi, nu le strica deloc…

Una este sa probezi ca se taie ilegal si alta sa pui in pericol intreaga industrie a lemnului, mii de locuri de munca, sa umpli spatiul public cu tot felul de povesti fara acoperire, cu tot felul de minciuni…

Si din postarile de pe Facebook se vede ca omul era imbracat in uniforma Administratiei, ca avea ecuson, dar astfel de nesimtiti aleg intotdeauna sa-si bata joc de lege.

Faza ca un transport lemnos este ilegal si l-ai depistat este un lucru, o lauda, iar instigarea la ultraj, la nerespectarea legii este cu totul alt lucru. Daca esti eco nu ai cum sa fii cand asa, cand asa.

Aici, in Valea Prahovei, padurile sunt pline de mistreti sau de ursi. Toata lumea da din umeri ca nu are ce face. Si aceasta situatie este peste tot in tara. Autoritatile centrale nu iau decizii de teama acestor instrumente de presiune care sunt aceste ONG-uri. Si mai departe chiar nu inteleg 🙂 Astia oricum nu au votat si nu vor vota PSD, deci eu daca as fi ministru PSD-ist, presupunand evident 🙂 nici nu m-ar interesa prostiile lor. As sustine exploatatorii si institutiile de mediu sa-i actioneze in judecata, sa le dea amenzi maxime. Doar amenda si munca mai educa o astfel de generatie. Dupa ce ai lasat telefonul si tastatura, viata te da pe brazda imediat.

Dar…. i-as si aduce in prim plan daca dovedesc furturile lemnoase de calibrul mereu subliniat de acestia…si as tine cont de parerile acelora care sunt rationali. Mai cred ca prostimea needucata nu trebuie sa participe la decizii, deciziile le iau oamenii cu capul pe umeri, cu scoala, nu aceia carora daca le arati o poza cu un urs impuscat plang 3 zile 🙂 Si dupa alte 3 zile le spui ca era de fapt grizzly si asta nu e pe la noi. Si iar plang pentru ca daca ai companioni, o tot tii intr-o lamentare perpetua. Dupa vreo saptamana, daca le pui o imagine cu un ren cu trei picioare si scrii ca un vanator roman i l-a luat pe al patrulea drept trofeu, aceiasi oameni cred imediat. Pentru ca poti manipula orice om lipsit de educatie, neinformat. Si la gradul de exprimare de pe Facebook, iti dai seama ca foarte multi nu au citit nici macar manualul scolar… vreodata.

De fapt, e cum am zis de la inceput. Se speculeaza emotiile oamenilor, e cool sa fii eco, sa vada prietenii, vecinii. In spate, altii isi ating scopurile, incurca, paralizeaza autoritati, activitati economice. Daca aceste ONG-uri fac o treaba mai buna decat Ministerul Mediului, Academia Romana, Politie, alte autoritati, sa-i punem pe ei atunci gestionari ai mediului 🙂 Ei cu retelele de socializare fac bine mediului, restul fac rau 🙂 In teren, 95% din acesti „ecologisti” nu cunosc urmele animalelor, nu deosebesc bradul de molid, planteaza copaci pe platoul montan sau puieti prin paduri seculare.

Altii, cu „experienta” cand aud ca autoritatile au salvat un urs ce s-a incurcat intr-un gard de sarma, in pofida filmarii evidente, se solidarizeaza in a crede ca a fost o capcana pusa de braconieri, vanatori, localnici etc. Unde evident toti conspira, mint. Niciodata adevarul nu e prezentat fiindca nu se doreste 🙂 Daca spui ca e altfel, ori devin isterici, ori patrunsi de adevarul propriu te privesc de sus cu intelegere, ca tu esti mic si prost si nu sti tu dedesubturile :))

Daca observati, toti cei care scriau despre Bucegi s-au cam oprit. Pentru ca exista riscul sa fii asociat cu astfel de rataciti, cu astfel de comportamente deviante. Astia nu stiu nimic despre natura… dar cu ajutorul „marketing-ului” transforma o frunza de fag intr-o defrisare cum nu s-a mai vazut. Cand este sa propuna masuri, vin cu toate prostiile, cu exemple din alte tari, neaplicabile la noi. Uita ca „dezvoltatii” din alte tari au 2-3 ursi sau deloc si noi vreo 7000. Sau nu stiu ce inseamna 7000. La intalnirile cu cei din minister, cu alte autoritati, sustin puncte de vedere obtuze, incoerente si nu pot enumera titlurile sau nr. vreunor acte normative. Vin acolo cu o poezie si o tot repeta. Daca nu le-o accepti, fac petitii sau ies in strada. „Ba’ daca impusti vreun ursulet, ma ia capul si ies in strada!” :)) Nu conteaza ca ursul a omorat sau ranit vreun om, ca a curatat de animale strazi intregi pradand cotetele oamenilor. „Ii era foame, ce? Este el vinovat? Tot oamenii sunt de vina 🙂 Nu au facut ei nu stiu ce? Uite cum se intoarce roata.” 🙂 Astfel de rationamente poseda „ecologistii” de azi!

Un studiu de impact realizat asupra acestei biodiversitati ar scoate la iveala faptul ca, anumite specimene trebuie conservate in spatii prioritare, in care sa li se administreze durabil si adecvat tratamente specifice: apa rece, munca, ore de cultura generala, dusi in gospodarii cu oameni ramasi fara animale sau care nu-si mai pot cumpara lemne de foc in prag de iarna din cauza pretului ce a explodat prin multe locuri. Dupa o saptamana… te duci acasa cu constiinta incarcata de cat rau ai putut face altor oameni, sustinand si propagand prostiile unor persoane pe care nu le-ai intalnit decat pe Facebook si care ti-au manipulat sentimentele demonizand autoritati, specialisti, legi…

Din cauza politicienilor de orice fel, am ajuns sa ne confruntam si cu aberatia aceasta. Daca marea majoritate a politicienilor ar lucra pentru tara la modul vizibil, asemenea curente nu ar exista! Oricum, eu pariez ca in vreo cativa ani, dispar astia cu zapacelile si manipularile lor in zona mediului!

Anunțuri

Primaria Busteni si turistii… si zadele… si varfurile Lenin, Khan Tengri… salvamontistul Ciprian Aldea si meteorologul Alexandru Baran

Comparativ cu Sinaia si Predealul, orasul Busteni este mult mai putin promovat in online, cu toate ca zona virtuala este mult mai bine acoperita decat in cazul Predealului. Aceasta este insa o simpla comparatie, pentru ca Predealul este mult mai bine promovat, gratie faptului ca personalul Centrului National de Informare si Promovare Turistica a reusit sa uneasca localnicii si sa-i atraga spre o directie comuna.

Sunt surprins ca inca suntem in tabere diferite pe aici, pe la Busteni. Timp in care, administratia locala lucreaza dar se pare nu vrem sa vedem si lucrurile bune. Sa enumar cateva:

– s-a schimbat trotuarul prin centru, discret, pe etape, in asa fel incat sa nu fie deranjul prea mare. Se schimba si dalele sparte de la Costila, la fel, pe suprafete mici, sa nu fie oamenii incomodati. Nu vede nimeni! 🙂 Probabil pentru ca e de bine, de aceea. Nu cumva cadem in alte extreme, tot vanam greseli si nu ne plac lucrurile bune?!

– reprezentantii orasului bat holurile ministerelor pe la Bucuresti cu reabilitarea Crucii de pe Caraiman, proiect ce a primit finantare si in loc sa fie un succes pentru oras, e altceva, s-au dus sa faca poze. Sau cum imi zicea o cunostinta, sigur fac afaceri la Cruce cu gogosi si artizanat, ce intelesese el din comentariile de pe FB. Am ramas stupefiat. Sunt oameni la Primarie, care de ani de zile sunt dedicati acestui proiect, pentru ca asta simt. Mi s-a parut foarte trist ca putem avea atata rautate.

– Primaria a renuntat sa mai taie zadele de langa Castelul Cantacuzino. Tot ea ceruse marcarea lor pentru nu stiu ce proiect, largire drum, parcare, nu am inteles nici azi ce se voia. Cert este ca au scris clar cei din Primarie, ca tin cont de parerea fiecarui cetatean si ca nu se taie acei arbori. Nu am vazut decat 2-3 postari cel mult, de multumire si cateva comentarii. Parca unora le parea rau ca nu s-au apucat de taiat sa poata injura in voie. Bineinteles ca si eu am crezut ca o data marcati, vor fi taiati. Faptul ca Primaria a respectat vointa catorva persoane este un lucru extraordinar de frumos si de constructiv.

– nu vede nimeni ca de la inceputul lunii august, Busteniul este plin ochi de turisti si ca mult injuratele floricele alcatuiesc un cadru placut ochilor, ca daca treci prin fata Primariei vezi mai mereu oameni care se pozeaza langa ghivecele mari de flori.

Vedem in schimb doar nenorociri, se distruge Valea Cerbului, se distruge muntele, o pun astia de o biserica. Care este problema mea ca oamenii aceia vin pe Valea Cerbului cu rulota si sunt vecini cu ursul? Care este treaba mea ca ei aleg cum vor sa-si traiasca viata, ca merg sa-si faca necesitatile prin padure, ca iau lemne din padure? Fiecare este liber sa traiasca asa cum doreste, padurea nu este a mea si astia nu iau decat lemne cazute. Nimeni dintre cei care stau pe Valea Cerbului nu face o sesizare. De ce? Pentru ca asa vor ei sa traiasca. Li s-au dus pubele, toalete ecologice, s-a incercat ceva. Daca nu le convenea, nu veneau. Le place langa ursi, sa stea langa ursi. E treaba lor.

La fel si cu cei 10.000 de oameni care au „distrus” saptamana trecuta zona Padina. Frate, ai vrut asfalt peste tot in Bucegi, suporti consecintele. Nu ai prevazut masuri de control, le tragi acum. Nu au cum sa vina doar oameni cu 5 facultati pe un drum super asfaltat. Si daca erai proprietarul platoului de la Padina tot nu aveai ce sa faci. Au venit turistii ca furnicile, ce sa le faci, sa te certi cu mii de oameni? Logic ca lasa mizerie pentru ca nu toti suntem educati. Nu poti sa ai si asfalt si sa vorbesti si de protectia naturii, ca se cam bat cap in cap. Toti protejam natura, criticandu-i pe altii. Natura insa se protejeaza prin fapte. Ai pus asfalt pe Bucegi, ia-ti la revedere de la masurile de protectie a naturii pentru ca, astfel, ai invitat pe oricine pe munte. Este dreptul oricarui cetatean de a merge unde il taie capul prin tara asta. Constitutia iti da acest drept sa te duci unde vrei. Asa ca, in Bucegi, orice conditionare ai incerca in stransa relatie cu drumurile asfaltate este ilegala. Nu poti avea o singura categorie de turisti. Asfaltul e la pachet cu multe altele.

Ciprian Aldea

Iar cu zadele de la Cantacuzino, multi ziceau ca fac nenorocitii o biserica. Sa mai fure un pic. Nu stiu daca era vorba de o biserica. Insa, oriunde se face o biserica, o manastire, pe aici, eu sunt pentru. Poate sa o faca si in soclul Crucii de pe Caraiman, eu zic Doamne-Ajuta. Eu am crescut de mic aproape de biserica si, chiar daca m-am departat de ea uneori, in suflet tot am purtat-o. Sunt „pupator de icoane”, merg unde mi se nazare ca este o biserica mai veche, nu merg in genunchi la tot felul de spectacole, dar cred in puterea unor lucruri. Niciodata nu o sa fiu impotriva a ceea ce face Biserica, dar a exemplelor izolate care departeaza oamenii de ea, bineinteles ca sunt. Biserica este esenta romanismului de secole. In mod sigur, nu a fost transparenta si nici nu prea este si nici cu comunicarea nu prea sta bine. Ea are insa o directie si o intelepciune de secole sce nu pot fi intelese intr-un minut, intr-un articol etc. Nici nu semnez petitii cu casatoriile nu stiu cum, pentru ca fiecare e liber sa-si traiasca viata cum doreste. Nici nu convertesc pe cineva, nu particip la dezbateri cu vaccinuri, le fac pe toate copiilor mei. Este o bucurie insa cand ma intalnesc cu stareti, calugari etc cu care sunt prieten. Mereu avem atatea de vorbit. Si cred ca daca iubim natura, cu atat mai mult trebuie sa-L iubim pe CEL care a facut-o.

-Primaria a sprijinit o expeditie pe 2 varfuri celebre ale lumii: Lenin si Khan Tengri. Foarte putini au vorbit de acest lucru. Expeditia a fost formata din salvamontistul Ciprian Aldea si meteorologul Alexandru Baran. Primul e din cadrul formatiei Salvamont Busteni, al doilea sta cu lunile la statia meteo de pe cel mai inalt varf al Bucegilor.

Ciprian Aldea avea la activ si alte experiente: Aconcagua, Matterhorn… Iata ca, avand suportul administratiei locale, oamenii acestia au perpetuat traditia inaintasilor locali in ale alpinismului. Busteniul a avut generatii de alpinisti de renume si, dupa cum se vede, mai sunt temerari care duc mai departe aceasta flacara.

Povestile lor, cum si-au riscat vietile, le gasiti pe conturile lor de Facebook, de unde am si luat imaginile ce ilustreaza acest articol. Au plecat oameni si nu s-au intors zei. Au revenit dupa aceasta performanta in tacere, cu aceeasi modestie, tot oameni. Felicitari lor si Primariei Busteni!

O minune a naturii si un exemplu de civilizatie: Platoul Pietrei Mari

Uneori, lucrurile se petrec pe neasteptate si momentul te surprinde initial, pentru ca apoi sa iasa totul cum trebuie 🙂 Am ajuns pe platoul muntelui Piatra Mare, acum cateva zile. Muntele acesta, unul dintre cei 4 munti care inconjoara statiunea Predeal, este si el sit Natura 2000. La taierile din satelit postate de Facebook, nu ai zice ca este. Una este sa exploatezi ca la carte, si alta sa chelesti versanti cum am vazut pe la Timisul de Sus. Bine, si treaba asta este legala, pentru ca poarta numele de „taieri in parchete mici”. La ras se pot taia 2 hectare… dar este cu dus si intors chestia aceasta. Daca in acte scrii ca inclinatia versantului are o anumita valoare, poti taia. In teren, e posibil ca inclinatia versantului sa fie alta, si sa nu ai voie de fapt, sa tai. Asta se observa doar daca este cineva preocupat…

Iata insa cateva cadre montane care dau un suflu nou realitatii omenesti 🙂

In centrul Platoului este cabana Piatra Mare… o constructie mica dar primitoare.

Tot felul de frumuseti sunt inghesuite prin acest loc.

Brasovul il ai la picioare

Nu departe de cabana, sunt locuri perfecte de amplasat corturile.

Cu masina pe aici, nu cred ca se va ajunge in urmatorii 50 de ani.

Intr-o zi de week-end, platoul abunda de oameni, mai ales daca se anunta vremea buna.

Cu toate acestea, nu vezi un gunoi, un pet, un ambalaj, nimic.

Mai multe puncte de belvedere… acestea sunt perfecte pentru servirea mesei. Totul este sa ajungi primul.

Pe fiecare stanca se afla cate un grup de iubitori ai muntelui.

Prima stanca

A doua stanca

Monumente naturale care supravietuiesc in principal, pentru ca nu oricine poate ajunge prin aceste locuri.

Ruinele fostei cabane de pe Piatra Mare.

Prima cabana de pe Piatra Mare a aparut inainte de 1900.

In interiorul cabanei sunt tot felul de amintiri, este recreat un cadru istoric, cu imagini si obiecte de demult.

Cabana fiind mica, sunt cazati in primul rand cei care fac rezervare.

O schita cu traseele se afla in apropierea cabanei.

Dar, o chestie cu adevarat frumoasa, pe care nu o veti vedea niciodata in Bucegi de exemplu, din „ratiuni” evidente 😉 este amenajarea unui izvor nu departe de cabana si semnalizarea acestuia cum se cuvine.

Adica, prin acest munte unii se gandesc si la altii, spre deosebire de anumite locatii turistice unde nu ai incotro si trebuie sa cumperi de la acestea. Nu o sa vezi in Bucegi, un indicator pus la o cabana, care sa te indrume spre un izvor. Ideea este de a consuma de la cabana, ce sa-ti iei tu apa din padure :))

La Piatra Mare, lucrurile sunt altfel:

Spre izvor

Nu as fi bagat prea tare de seama, daca nu as fi auzit un turist ca intreaba pe cineva de la cabana, unde gaseste apa. Si acela i-a raspuns din bucatarie sa urmareasca marcajul ca izvorul e aproape. In Bucegi nu am auzit niciodata un astfel de sfat 🙂

Vreo 5 magarusi folositi la transportul celor utile pe la cabana, zburdau liberi printre floricele si oameni 🙂 Zici ca ai nimerit cine stie pe unde si te uiti asa, cum acest platou impleteste oameni si natura.

Poze cand plecam, oamenii apareau de pe diverse trasee. Mai toti treceau si pe la cabana sa comande cate ceva.

Pana si indicator spre o toaleta aveau 🙂

Da, si sunt si jnepeni pe acest munte. Cineva ma intrebase mai demult.

Asadar… e foarte frumos si pe aici, de stat pe iarba cu orele. Trebuie sa ajungi pe aici undeva pe la 9 dimineata si sa cobori pe la ora 16. Sa fie si zi frumoasa… sa ai timp sa simti ca ai stat in natura.

„Nemaifiind” terenuri degradate, au ales sa impadureasca poienile din mijlocul padurii!

Mai bifam o „actiune de protectie a mediului” in zona Bucegilor. Stiti ca in Bucegi, ca de altfel in multe alte arii protejate din tara aceasta, lucrurile stau invers. Orice actiune negativa este de fapt una pozitiva dupa mintile unora, si orice minciuna este de fapt un lucru bun, doar ca unii cica nu-si dau seama.

Anul trecut, au plantat iubitori ai naturii, molizi pe marginea DJ 713, in special la gol alpin, in zona Vanturis si la Piatra Arsa. Si, din sute de puieti, unul singur nu s-a prins. Ce se deduce din aceasta? Ca si-a batut cineva joc de ei, invatandu-i alte reguli ale naturii. Sunt mii de locuri ce pot fi impadurite in tara aceasta si tu vii sa impaduresti in varful muntelui! Eu de ani de zile nu mai cred in actiunile acestea ale unor ONG-uri de mediu chipurile, si le abordez asa, circumspect. Sunt pline de tineri care iubesc natura la modul pueril, dezorganizat, usor de manipulat. Iei rucsacul in spate, o cazma in mana si gata ai plecat sa faci bine natura. Mai cotizezi cumparand un poster, un ursulet, un tricou si te-ai implicat 🙂 Cui ai facut bine, chiar nu stiu…

Pai, daca nu mai sunt copaci sa ne arati si noua, nu mai sunt nici paduri. Ce taieri ilegale sa mai raportezi? Cand pui un astfel de afis in garile din Valea Prahovei, mie mi se pare penibilul dus la extrem. Poate tu, autor de afis nu sti cum arata un copac, dar eu din orice gara de pe aici, vad mii si mii de copaci. Cum sa iei in serios, asemenea bufonarie…

Nu i-a amendat nimeni pe acei tineri care au impadurit pe langa DJ 713, cu toate ca era o actiune ilegala sa impaduresti pajisti montane. Niste copii adusi cine stie de unde, care credeau ca iubesc natura. Ce sa le faci?!

La fel ca si cu cainii care umbla prin padure si pe munte, fara stapan. Ce sa le faci? Daca-i impusti, cum spune legea, ei fiind in fondurile cinegetice, nu te mai spala nicio apa. O data se rascoala Facebook-ul si lumea iubitoare de caini incepe sa injure 🙂 Daca le arati ca au mancat o caprioara, nu e cine stie ce, sigur e vreun accident sau vreo inscenare. Si cu ursii la fel. Nu e deloc asa cum credem, ca noi avem ursi si alte tari europene nu mai au, deci ce binecuvantati suntem. Daca e sa te informezi, afli ca tarile acestea intentionat „i-au eradicat”, sa se plimbe omul linistit, sa creasca oi etc. De aceea nu vor sa le dam ursii nostri care sunt prea multi. Nu-i vor nici pe degeaba! Dar e foarte greu sa-i faci pe romanasii nostri cu mintea plina de superstitii si prostii seculare, sa inteleaga unele realitati.

Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi nu s-au confruntat deocamdata cu defrisarile de anvergura. S-au mai taiat evident arbori legal si ilegal, dar nu a taiat nimeni versanti intregi, sa zici ca gata, ai ditamai dezastrul ecologic. Dimpotriva, din Parcul Natural Bucegi, o mare pepiniera naturala, poti extrage anual 20.000 de puieti din diferite specii lemnoase, fara nicio problema. Cum sunt betele de chibrit intr-o cutie, asa cresc molizii, brazii, fagii. Daca ar fi rariti de mici, nu s-ar mai sufoca unul pe altul, si din cinci ar trai toti. Nu unul sau doi.

In fine, starea de prostie ecologica convine atator interese personale. Grav este ca aceste interese personale nu tin cont de faptul ca societatea evolueaza gresit. Gresit sau cum o fi nu conteaza, banul sa curga. Pot muri nu stiu cati oameni, nu conteaza pentru ca in calcul este luat doar profitul. Macar daca ar fi prostita lumea frumos, ca oamenii au nevoie sa creada in ceva mereu. Sa fie frumos, sa fie cel mai cel din lume, buricul pamantului…

Cum treceam eu prin Muchia Lunga-Saua Grecului, acum cateva zile, vad o actiune noua de „refacere a mediului”. Ma opresc si imi zic: „Dumnezeule Mare, astia au trecut si pe aici!” O aruncatura de bat mai incolo, cum te duci spre cabana Diham Phoenix, este o taiere la ras, despre care am mai scris. Si desi era obligatoriu, nu a facut nimeni impadurire. Acolo unde trebuia, nu s-a gandit nimeni sa impadureasca. Sa ne intrebam de ce oare se impadureste acolo unde nu trebuie, in loc sa se faca impadurirea terenurilor degradate?

De la distanta zici ca au ramat nu stiu ce animale. De fapt, a bagat omul cazmaua de vreo 4 ori, a dat pamantul la o parte si gata. A plantat un lastar si a lasat pamantul asa. Tot ce vedeti in imagine, ma refer la poiana, este plantat cu puieti de molid, lastari de fag, paltin. Prin poienile acestea mai ies caprioare, cerbi, ursi, tot felul de animale, fiind singurele pajisti ale zonei. Si cineva le-a impadurit.

Pana hat-departe

Toata poiana e plina de puieti si lastari

Adio priveliste spre Costila si Morar peste niste ani.

Gunoaie si sfori de la actiunea de salvare a naturii sunt peste tot.

Cam aceasta este zona care a fost impadurita, ce am vazut la prima vedere. Ca ma gandesc ca astia au plantat pana dincolo de Vf. Grecului. Asa cum se vede, in mijlocul padurii erau niste poieni si cineva le-a umplut cu puieti.

Multi veti zice ca e perfect. Ca la cat s-a taiat in tara asta, macar sa se si impadureasca. Sunt de acord si eu, dar doar acolo unde s-a taiat si se impune. Nu impaduresti unde nu trebuie. Sunt de impadurit margini de drumuri nationale, judetene ce traverseaza prin campie, atatia versanti dezgoliti, atatea terenuri degradate. Cand te bagi prin padure sa impaduresti, ceva nu e in regula pe multe planuri 😉

Actiunea aceasta s-a derulat pe raza judetelor Prahova si Brasov, pentru ca limita intre judete trece chiar prin Saua Grecului. Evident, stalpul cu indicatoare turistice din Sa nu mai exista.  Un turist care nu a mai fost pe acolo, habar nu are pe unde este traseul ce coboara spre Azuga. Dar, intr-o discutie cu d-l Daniel Banu, seful Salvamontului Prahova, dansul mi-a spus ca se va rezolva aceasta problema.

In mod sigur atat in cadrul sitului Natura 2000 Bucegi cat si la Registrul Agricol, acele poieni ce au fost impadurite, au un alt statut pe care nu-l schimbi asa, cand si cum vrei. Am anuntat administratiile locale din Predeal, Azuga si Busteni de aceasta actiune. Pentru ca nu este o actiune cu impact pozitiv asupra mediului cat am vrea sa credem. Pentru fauna si pentru comunitatile locale nu este. Conteaza pentru palmaresul cuiva, probabil!

Din natura pentru oameni: Minunea conurilor rosii de molid

Parcul Natural Bucegi, acest colt de rai intins pe vreo 300 kmp, nu este doar ceea ce se vede la o prima vedere… o arie protejata si atat! Are ceva pentru fiecare, noi momente, noi ipostaze care, de fapt, sunt lectii mai vechi scrise mereu in alt mod. Nou dar totul foarte vechi.

As face, daca as avea timp, un sondaj printre cei care merg pe munte. Pentru a afla de ce merg. Cred ca nu am afla ceva nemaiauzit dar ne-am da seama ca in spate sta o chemare, o magie, ceva inexplicabil… ca o intoarcere la origini de care mintea si propria persoana par oarecum straine, in sensul ca nu avem cuvinte pentru a descrie cum trebuie ce simtim… ca un imbold genetic de parca acolo trebuie sa fii, evident fara a sti prea bine sa explici.

Dar, gata cu filozofia 🙂 Important este sa ne regasim cat mai multi in tot ceea ce inseamna Muntele.

Am facut duminica o excursie de 12 ore pe Bucegi, o sa revin ulterior cu imagini. In articolul de azi, ideea este de a vedea o minune a naturii in mai multe cadre… incercand gandul vesniciei unor momente 🙂

Un peisaj cu stanci si specii forestiere… Cu sageti rosii: molizi

Acestia

Si mai aproape

Acesta este subiectul central… acele chestii rosiatice sau rozalii… care nu sunt muguri, ci conuri de molid. Observati ca ele cresc preponderent pe la varful acestor arbori. Poate ca de aceea nu s-a prea vorbit despre ei. Ca sunt prea sus.

Multi se uitau si nu intelegeau de unde iese ceaţa intr-o zi asa senina, cand nu era un nor de ploaie 🙂 De fapt, ce se intampla? Valuri de polen erau puse in miscare la o simpla adiere a vantului. Daca erai prin preajma, ti se infundau narile, gura, se depunea pe haine. Oricum, si fara sa fii pe aproape, tot te ajungeau particulele galbene. Nu as zice ca mi-a displacut, o ploaie cu polen nu o vezi mereu.

Magnifici… Va imaginati ce putere au acele conuri orientate spre cer?

„Insira-te, margaritare” 🙂

Domnul a dat, omul a luat 🙂 Intai imagini…

Ce splendoare! Ce folos sa urc prin arbori, cand era logic ca gasim la anumite altitudini si conuri mai la indemana…

Nu ma mai saturam de privit, mirosit, pozat. Cum nu prea imi impartasea nimeni romantismul si privitul in nestire, la inceput m-am cam grabit. Plus ca mai aveam traseu de parcurs.

Ati recunoscut departe zona Babele-Sfinx. Pai te poti satura repede de asemenea daruri naturale? 🙂

Alt val de polen, frumusete la cel mai inalt nivel 🙂

Pana aici 🙂 Adica, hai ca am stat prea putin si la poze si la cules. Nu exista animal ca sa manance din acestea, nu sunt protejate si nici nu ar avea de ce, nu dau niciun exemplu negativ pentru ca putini s-ar urca dupa ele, iar ca sa gasesti asa, ca in imagini, trebuie sa bati ceva potecile. Daca pleci cu scopul sa aduni, umbli o zi intreaga…

Am ramas, evident, mai mult timp aici.

Imbietori si peste orice specie si parte din rasinoase. Peste muguri de brad, de jneapan, conuri de pin sau jneapan etc. Conurile de molid in aceasta forma frageda, pline de rasina, sunt un medicament natural. Cat de amator ai fi, culoarea este un indicator perfect 🙂

Am mai lasat, o creanga plina, una goala, una tie, trei mie 🙂

Vedeti? Fiecare specie are mijloacele ei de protectie 🙂 Cine s-ar sui pe acolo?

Pensiunea Cocora pe fundal. Nici pe acestea nu le-am cules, e clar, varful e prea subtire si se rupe daca te sui aproape de conuri. Apoi, daca incerci sa urci, te faci galben de la polen, este imposibil sa nu te atingi de crengi, sa nu le misti. Cum le misti, cum se scutura saculetii cu polen.

Minunea de la inceput de iunie

Chiar si dupa ce am cules si am facut peste 50 de poze la aceste conuri… tot am continuat sa le admir pana am iesit din zona lor.

Absolut superbe… nu doar conurile ci si peisajele aferente. Locuri cu poluare zero, locuri aproape de cer, locuri ca in Geneza. Doar ideea de a merge prin astfel de locuri, te vindeca 🙂  …Totul este sa nu te agati de problemele fizice: ca e mult de mers, comoditate, mancare, nu rezolv nimic etc.

Facusem planul din timpul culesului: o parte pentru sirop si alta in borcane cu miere peste conuri.

A fost ceva 🙂 Uneori nu ajunge pana nu ramane. Cum nu a ramas… 🙂

Cu miere

Din timpul pregatirii. Intai pui niste conuri, torni un strat de miere, si tot asa. Ii lasi la intuneric vreo saptamana sau 10 zile, apoi filtrat totul. O sa vedeti ca mierea este diluata de sucul conurilor. Din ce rezulta iei dimineata cate 2 linguri.

Acum vreo trei-patru ani mai facusem asa ceva, si stabilisem eu o cura de o luna de zile. Nu prea am avut rabdare si cura s-a redus la cateva zile. Pentru ca din ce luam de aceea mai voiam 🙂 Am mai exagerat eu in chestii din acestea. La un antrenament de alergare imi luam apa cu magneziu. Indicatiile erau… un plic la nu stiu cata apa. Eu puneam patru plicuri la un pic mai multa apa. Ce putea sa se intample? 🙂

Din alte conuri am facut un sirop… au iesit vreo 4 litri. Culoarea siropului, dupa ce se fierbe si se prepara cu miere sau zahar, este roza, fara impuritati. Pe sticla mai sunt resturi de ambalaj, ca este o sticla de suc Teddy… dar siropul este limpede, dulce, aromat. Mult peste mugurii de brad culesi de la marginea padurii.

Falsuri istorice si un alt monument de pe Valea Prahovei

„Realitatea” nascuta din ratiuni de marketing, de senzational, a ajuns la scadenta prin evenimentul din Retezat. S-a vazut ce inseamna sa construiesti o imagine falsa, cu recorduri infantile. Dupa ce a cazut sabia si niste copii nevinovati nu mai sunt, gata, ne-am trezit. Incet-incet, o vom face in multe domenii.

Un renumit istoric, ca mai avem si din acestia, echilibrati mintal in special, pentru ca mai avem atatia istorici renumiti, profesionisti, care propaga doar propriile adevaruri, chiar daca timpul le dovedesc gresite, a prezentat adevarul in ceea ce priveste alte doua repere ale societatii. Este vorba despre doi scriitori, ridicati de mass-media in special. Pe fondul unei societati care nu mai citeste decat ce se scrie pe Facebook, impinsa spre drama si conspiratie, dispare discernamantul cultural. Aduni cativa parelologi pe care-i vezi la tv, o editura, iti dai cu parerea in scris si gata te-ai facut scriitor 🙂

Avem un istoric profesionist, d-l Alex Mihai Stoenescu, care ne spune ce sunt operele d-lor Lucian Boia si Neagu Djuvara, opere care tind sa fixeze in mentalul colectiv tot felul de prostii, departe de adevarul istoric. De fapt, la primul, am observat ca propaga tot felul de idei antinationale, printre care si renuntarea la denumirea de Napoca si sa ramana doar Cluj. Ce spune istoricul despre cartile celor doi:

Captura de pe: http://adevaruldespredaci.ro/2017/04/incendiar-alex-mihai-stoenescu-istoric-premiat-de-academia-romana-cartile-lui-boia-si-djuvara-sunt-acumulari-de-falsuri-istorice-da-share/

Esenta este sintetizata in exprimarea: „…falsuri istorice, manevrate pentru a specula incultura”. Bine, in alte vremuri, cand se mai si citea, astfel de observatii le puteau facea si liceenii. Azi nici cei inaintati bine in viata nu mai fac diferenta. Se iau dupa ce spun cat mai multi. Ca daca spui ca toti, nu ai nimic de pierdut, dimpotriva. Astfel ca, din cand in cand, trebuie sa mai iasa cate unul care stapaneste domeniul si sa arate derapajele.

Nu e vorba ca doar istoricii scriu carti de istorie ci, orice carte care respecta adevarul istoric poate fi o carte de istorie. „Isi speculeaza senectutea…” – asta e maxima 🙂 Nu stiu daca e asa, insa batranelul cu povestile lui, chiar daca unele aspecte sunt halucinante, e chiar simpatic… pentru cine face diferenta intre real si imaginatie.

Ramanem pe meleaguri istorice pentru ca avem un monument de adus in atentie. Este situat pe Valea Prahovei si, din pacate, nu este monument istoric. Aceasta pentru ca nu i-a pasat nimanui sa fie. Adica e mai bine sa ramana asa, o chestie pe undeva, decat sa fie pusa sub protectia legii. Ca aceasta inseamna asumarea unei raspunderi, o conservare, cel putin teoretic, doar stim atatea monumente istorice ce se degradeaza prin toata tara.

Insa, la Comarnic, ca despre orasul acesta este vorba, a ajuns un primar capabil, de circa un an de zile… si fara niciun dubiu acesta tine la identitatea localitatii. Ramane de vazut daca vor dori si cei din Directia Judeteana de Cultura Prahova sa fie pe lista de monumente istorice. Au mai fost in trecut atatea propuneri, cu cruci , banci si fantani monumentale, inscriptii seculare… pe care conducerea Directiei, compusa din tot felul de „oameni de cultura”, le-a omis.

Iar cand au vrut sa faca un lucru bun, l-au facut si pe acela gresit 🙂 Au cuprins in lege, uzina electrica a Castelului Peles sustinand ca este fosta moara a Manastirii Sinaia. Si intre cele doua locatii era o distanta de sute de metri, adica un lucru e un lucru, si alt lucru, alt lucru 🙂 Cand instruirea se face prin documentarea pe Facebook si rezultatele sunt similare 🙂  Iar la Capela Stirbei, alt monument istoric, in loc sa puna in valoare locurile de veci, au zis ca e mai bine ca acestea sa nu existe si au turnat peste ele un planseu betonat. Complici/autori morali la crime culturale.

Deci astia de la conducerea Directiei sunt zero cu istoria, au alte „directii” nu mai nu culturale. Ce mai conteaza ca moara Manastirii Sinaia era in cu totul alt loc sau ca in Capela Stirbei erau locuri de veci? Noi conducem Directia de Cultura, autoritatea in materie, legea adica. Deci ce scriem, apare in lege si capata aspect de adevar 🙂 Si, din pacate, la neavenitii acestia, trebuie sa ajunga si problema cu monumentul de mai jos. Bine ca demersul trebuie sa-l faca autoritatea locala si nu eu.

Acest monument l-am observat in Comarnic, in 2014. Localnicii din vecinatatea sa, stiu o multime de povesti despre acesta, insa o singura varianta era partial corecta. Nu am avut timp sa-l aduc in atentie… trebuiau scrise toate inscriptiile de pe fetele monumentului si aflat istoricul real. Iar asta a durat. In imagine este doar partea superioara a acestuia. Le voi furniza toate informatiile, cu probe documentare, ca asa e normal. Important este sa se intample ce trebuie si cum trebuie, sa nu mai li se nazare cine stie ce prostie si sa o treaca in lege.

Si cateva imagini de prin natura:

Framantari

Salamandra

Prin zapada si padure

Ziua de ieri a fost una neagra pentru alpinismul romanesc. Doi copii, mari sperante, au fost ucisi de o avalansa in muntii Retezat. Ce munti au urcat copiii acestia si cate mai aveau de facut…

De vineri si ai mei imi ziceau sa mergem intr-o expeditie, ca noi asa numim orice iesire in natura cu o oarecare extravanganta. Ideea mea de baza este ca tu, singur, adult, poti face orice iti trece prin minte, cata vreme nu implica alte persoane, nu deranjeaza pe nimeni. Le-am zis ca mergem sambata, ceea ce s-a si intamplat. Impreuna am gandit prin padure…. si o noua expeditie prin Dobrogea, la vara…

Aseara, citeam incremenit cum niste copii au murit in Retezat. Ma gandeam ce cauta niste copii tocmai pe acolo. Cand am vazut ca este vorba de sora Crinei Coco Popescu si de inca un baiat, am ramas asa, adica nu e posibil. Am vazut tot felul de pareri, cu muntele care nu iarta, tributul, ceasul rau etc, niste baliverne si idiotenii adanc inradacinate in mentalitatea noastra. Realitatea este simpla: a nins abundent pe munte si tu strabati zone clasice de avalanse. Deci ce poate sa se intample, nu-i asa?

Nu muntele i-a ales, i-a ucis, ci alegerile adultilor. Intamplarea si accidentul tin de sf-urile pe care le avem in constiinta balcanica. Pe munte dai de natura bruta, nu de copaci toaletati si gradini zoologice, unde „deszapezirea” pe vai inseamna mai mereu avalansa… asa ca mergi cand se poate, tocmai ca sa te poti bucura de munte ani la randul.

Bineinteles ca, dupa ce „faci” Aconcagua, Retezatul poate fi un fleac, mai ales cand orgoliul creste proportional cu altitudinea si putem face orice. Cuvintele nu-si mai au rostul, evident. Insa muntele este superb in orice perioada, doar ca nu ai ce cauta uneori prin anumite locuri. Nu respecti muntele ca pe o chestie care are nas, gat, ochi, urechi, cum ne invata cei experimentati, care merg pe munte de ceva vreme si care scriu articole stupide si petitii infantile… ci, respecti acel sanctuar inca natural, forta divina care l-a creat, te adaptezi la regulile lui, care nu sunt la fel ca acelea din curtea scolii sau de la coltul blocului. Deciziile, cand implica si alte persoane, trebuie luate cu maxima responsabilitate. E de bun simt „sa nu le rupi” picioarele la oameni… doar pentru a le arata tu nu stiu ce taine are muntele 😉 Acest bun simt nici nu ne dam seama cat de mult cantareste in relatiile de zi cu zi…

Revenind la excursia cu copiii, ca nici lor nu le place prea mult in casa, dar nici prin locuri periculoase nu am sa-i duc, sub pretextul „sa invete”… plecam de acasa sambata, cu rucsacii de „expeditie”. Locul ales era un platou impadurit, cu destule spatii ca sa le zburde mintea in special, si in acelasi timp, un cadru natural in care nu era nimic periculos.

Nici departe, nici aproape.

Prima regula: in padure nu se face focul din motive binecunoscute. A doua regula: in padure se poate aprinde focul cand este zapada sau cand ne ratacim.

Ca sa aprinzi un foc in zapada moale, ca temperatura era cu plus, natura ne statea la dispozitie. Din zapada ieseau varfuri de crengi uscate iar bonusurile stateau rezemate de diferiti arbori, ca in poza de mai sus. Deci nu scoatem de prin zapada lemne ca sa le curatam apoi de omat si sa constatam ceea ce era evident: ce este sub zapada, este ud. Topor pentru lemne nu trebuie fiindca crengile uscate se rup in diferite moduri.

Din zapada moale facem o banca si asezam un izopren, sa avem unde ne odihni.

Ardea cum trebuie

Copii fiind, sa-si faca ei o cazemata, un iglu

Pana invatam, vom arde carnati si tot felul, fumul parca vine dupa noi si nu ne lasa in pace… Dar si cand invatam 🙂

Canile in zapada raceau ceaiul din plantele si fructele Bucegilor

Pana se mai faceau pe gratar una-alta, ei gata, ca daca ar ramane in padure nu stiu ce si nu stiu cum. Si zic bine, uite o bricheta, niste hartie, carnatii… aprinde un foc si sa vedem cu carnatii. Lucrurile nu s-au potrivit in realitate cu gandurile si dupa 20 minute… nimic nu se aprindea 🙂 Regula nu stiu a cata: ca sa faci un foc mare, intai trebuie sa faci un foc mic. Asa ca intai ne trebuie betisoare, betigase si alte chestii micute. Mai incolo trebuie lemne mai groase.

Dupa ce am ars cativa, acum pastram distanta.

Ca sa fie simplu, trebuie tratat orice cu atentie. Carnatii erau ei afumati dinainte, ca sa nu se astepte prea mult. Oricum nu prea se dau ei batuti, mai ales cand sunt amandoi.

Ce era gata, disparea destul de repede, ca erau calde.

La final, tot dulciurile au primat… iar napolitanele Joe se stie ca bat orice :))

Ideea este sa fii acolo in natura, sa aprinzi un foc, sa faci ce vrei, mancarea este mai putin importanta ca trairea. Nu se compara…

Pana sa plecam, copiii si-au imaginat un fel de om de zapada, pe care l-au „aranjat” in fel si chip: