Cand muntele nu mai uneste, Targul de Turism al Romaniei, Alpin Festival Film…

De cateva zile a izbucnit un scandal de proportii in Valea Prahovei. Este vorba de interpretarea unei actiune de salvare a Jandarmeriei Montane, in muntii Sinaiei. Adevarul, asa cum l-am desprins, este urmatorul: un domn de la oras nu stiu ce cauta prin zona afluentilor Pelesului si, la un moment dat, nu a mai putut cobori. A sunat la 112 si astepta sa fie salvat. Astfel de situatii sunt cele care ar trebui sa determine aparitia unei obligatii de plata. Ai solicitat interventia si esti vinovat, platesti. Pentru ca acea persoana nu avea ce cauta in afara partiilor de schi si in afara traseelor turistice, potrivit Regulamentului de vizitare a Parcului Natural Bucegi, cu statut de lege. Sau macar ii dai 5000 lei/amenda ca a parasit traseele turistice. Asa incepe povestea transformata in scandal ulterior. Un om in situatie dificila, aparuta din propria sa vina, a cerut ajutorul.

Dupa vreo 2 ore, prin zona pe unde acesta ii astepta pe salvatori (o salbaticie incredibila si un frigul naibii pe vaile acelea!) trec niste practicanti ai sporturilor de iarna, 5-6 tineri. Acestia, experimentati dupa cum spun ei, ajung la domnul in cauza, au loc niste discutii dupa care ei pleaca mai departe. Din ce au spus acei tineri pe Facebook, reiese ca acea persoana a ramas acolo. Mai reiese pentru noi, cei de pe aici sau care inteleg cu „ce se mananca muntele”, calitatea umana a acelor tineri, unul dintre ei chiar specificand ca nu aveau ei atributii de salvare sau vreo conditionare de constiinta/responsabilitate. Ceea ce poate fi corect pana la un punct. Daca o iei omeneste, iti dai seama ca acel grup nu poate fi considerat ca alcatuit din oameni de munte. Era o gasca de oraseni atrasi de chestii extreme, oraseni de tipul fiecare e pentru sine, de restul nu-mi pasa. Deci acestia nu l-au convins, e clar, pe acel personaj singuratic sa coboare. Cand esti singur in pustietate si vezi 5 persoane, de ce oare nu a-i indrazni sa te atasezi de ei, sa iesi la liman? In mod evident pentru ca acel grup nu-ti furnizeaza incredere, in mod sigur ca nimeni nu s-a oferit sa stea dupa el, toti fiind preocupati sa coboare ei.

com grup

Pacat ca Administratia Parcului Natural si cine are atributii de sanctionare pe aceasta linie, nu a fost acolo sa le dea cate 5000 lei amenda/persoana. Erau in afara traseelor turistice, in rezervatie, in zona de conservare a Parcului, in zone unde animalele sunt la ele acasa si nu le deranjeaza nimeni prin acele locuri. Genul acesta de tineri sunt si primii care striga ca animalele nu mai au unde sa stea, ca padurea se taie, ca nenorocitii nu se mai opresc si tot fura 🙂

Grupul de „montaniarzi” aflat in coborare, intalneste o echipa de salvare a Jandarmeriei Montane, vreo 10 persoane. Aceasta echipa se afla la baza unei saritori si urca sa-l salveze pe omul care sunase la 112. Daca aceste 2 grupuri nu se intalneau, nu am fi aflat niciodata poate, nici despre unii si nici despre altii.

Pe astia cu durerea de basca de oameni, tinerii cu figuri de la oras, i-a lovit „soarta” neasteptat :))

Jandarmii i-au filmat si totul a fost transmis presei, intelegandu-se ca si ei au fost salvati. Intr-o filmare, tinerii apar coborand pe o coarda, iar din spusele acestora, tot ei au montat-o. Magnific cum s-au intalnit unii nepasatori si altii fara experienta.

Iata filmarea:

In filmare se vede cum oarecum deranjati, tinerii coboara cam suparati. Probabil si-au dat seama ca vor ajunge subiecte de presa, fapt si intamplat 🙂

A doua zi toata lumea afla cum jandarmii montani au salvat nu stiu cati turisti inconstienti 🙂 Acum astia, turistii, or fi stat ei prost cu omenia si cu bunul simt, dar nu sunasera la 112 pentru ca se descurcau. Cand s-au vazut subiecte „salvate”, ei care cautau extremul, au innebunit si vehementi au postat sute de comentarii pe Facebook, s-au adresat la presa…

Treaba este ca nu prea ai ce face, Jandarmeria are o alta credibilitate chiar daca da o stire neadevarata. Si na, pentru majoritate, au fost si ei salvati :)) In grupurile de oameni de munte se va vorbi multa vreme cum au fost salvati. Pentru ca unii au luat-o de buna. Eu nu le mentionez numele ca imi place sa citesc cum au fost salvati :)) si cum tot revin ei sustinandu-si cauza.

Am fost si voi fi un sustinator al jandarmilor montani, numai ca aici au gresit din nou. A mai fost un caz la Azuga, in sezonul trecut sau acum 2 ani, in care turistii coborand pe propriile picioare au intalnit echipa Jandarmeriei si, in urma filmarilor, acestia din echipa au fost considerati eroi si promovati in grad. Asta a fost o rusine incredibila… o chestie lipsita de orice decenta.

Adevarul este ca jandarmii montani din Valea Prahovei, cu putine exceptii, nu au capacitatea si antrenamentul specific sa intervina in astfel de zone. Ei pot actiona pe trasee turistice, prin padure. Iarna sau vara prin astfel de vagauni, pe versanti inclinati, nu au nicio sansa. Nu este un repros ci un adevar. Cei pe care-i vedem la televizor coborand din gondole  pe corzi sunt altii. Sunt instructorii Jandarmeriei care instruiesc oameni din toate posturile de jandarmi din tara. Acestia nu intervin in actiuni de salvare ca nu este jobul lor.

In zona Sinaia, si ar trebui sa o iau dinspre Busteni mai bine, incepand din bazinul Vaii Babei, continuand cu al Pelesului, al Vaii Zgarburei si al Izvorului Dorului (mai ales in firele de sub Coltii lui Barbes), in afara de cativa salvamontisti si  2-3 jandarmi nu are cine sa te salveze. Nu ca nu ar vrea ci ca nu pot sa o faca. Nu cunosc terenul in detaliu, nu stiu saritorile, nu au o procedura adaptata specificului fiecarei zone. Intr-o zona ca a Pelesului, cu zapada in padure de un metru, tu nu vii ca un incepator de jos in sus, ca ajungi intr-o mie de ani. Vii pe schiuri ca e iarna, de sus in jos, dupa ce in prealabil l-ai sunat pe turist sa iasa din vale, spre dreapta sau spre stanga si sa astepte acolo.  Sa nu stea in firul vaii si sa mai vina cine stie ce peste el.

Se vede lipsa de experienta in astfel situatii. Cat de motivati si dornici de a salva viata unei persoane ar fi acestia, lucrurile se fac cu calm, eficient, dupa un plan. Nu te epuizezi mergand cu orele prin nameti ca apoi sa se considere ca faci 5 ore pana la cel care are nevoie de ajutor. Daca ar fi coborat de la Cota 2000, in 30-40 de minute cel mult ar fi ajuns.

Pozele apartin jandarmilor si au fost publicate pe facebook.

Pana la urma la acel om care a sunat la 112, au ajuns 2 salvamontisti care au coborat de la Cota 2000. Acestia l-au dus pana la jandarmi si totul s-a terminat cu bine pentru respectivul.

Eu sper ca fiecare parte din aceasta aventura, cat si altii, sa inteleaga niste lucruri esentiale: prin astfel de zone se moare destul de repede, nu trebuie sa te bagi prin vai in care stii ca nu poti face fata, pe care nu le-ai vazut vreodata, ia-ti la tine chestii de baza pentru ca nu stii cine si cand si daca te salveaza. Iar daca esti prea bun, expert sau extrem, si vezi vreun din acesta pe vale, care nu stie ce sa mai faca, ia-l de acolo, ajuta-l, ca asa se face pe munte. Altfel, s-ar putea mai tarziu sa-l ai pe constiinta.

Mai departe alte subiecte, diferite evenimente:

In curand o noua editie de Alpin Festival Film.

Echipa Casino Sinaia poate fi intalnita la Targul de Turism al Romaniei.

O carte care mi-a atras atentia si trebuie sa o caut: „De la palatul domnesc de pe Podul Mogosoaiei, la palatul regal de pe Calea Victoriei”.

Anunțuri

La revedere, Lucian!

In urma cu vreo 10 ani, cu ocazia unor excursii pe munte, ne-am cunoscut mai multi. Mai exact, un domn profesor a avut initiativa de a ne strange la un loc. Asa am cunoscut si alti pasionati de munte din Valea Prahovei.

Unul dintre acestia a fost Lucian Stan, cunoscut in zona noastra de la tv. Pentru ca lucrase la statia din Sinaia a Antenei 1, acum nu stiu cat… vreo 15 ani sau mai bine.

Un baiat fain, care treptat ne-a invatat pe toti tainele fotografiei si care ne repara tuturor calculatoarele, laptopurile… Era sufletul oricarei excursii desi ii ziceam Micutul morocanos. Asta pentru ca fiind o fire introvertita, cateodata se retragea in lumea lui si iesea cand voia el. Ne obisnuisem cu felul acesta al lui de a fi si nu ne suparam niciunul. Nici nu cred ca putea cineva sa se supere pe el, fiindca era genul de baiat super bun, care nu deranja si nu a deranjat pe nimeni niciodata.

Era foarte analitic, simtea imediat oamenii, greu lasa pe cineva sa intre in lumea lui. Uneori urca singur pana la Cota 2000, sa prinda tot felul de peisaje pe care le astepta cine stie de cand.

Muchia Lunga

Anul trecut, a fost la un spital pentru ca avea niste probleme. Vestile au fost foarte proaste… avea cancer.

Si, de atunci, viata i s-a schimbat total. El ajungea la medic o data la 10 de ani… A urmat aceiasi pasi pe care ii face orice bolnav din tara asta, cunoscand umilintele si mizeria sistemului medical de la noi. L-au operat de cateva ori, slabise foarte mult, cand terminau o operatie, dupa un timp il chemau ca mai era ceva…

Bietul de el, ca de obicei, foarte rar spunea ce dureri are…

Inainte sa ajunga in Bucuresti, sa plece din Sinaia, imi spunea ca pe la 40-42 ani, incep multi sa se duca. Tot citise el pe net si asta era concluzia lui. Noi, prietenii, tot incercam sa-i formam alte concluzii, sa aiba o atitudine pozitiva. Unii oameni insa nu pot avea astfel de atitudini fiind mai sensibili. Dincolo de glume si de tacerea lui, era extrem de sensibil, usor de jignit.

Ma intreb ca prostul daca nu se opera si urma un tratament naturist, orice altceva decat mersul din spital in spital, oare era mai bine? Acum concluzia mea este ca aproape toti bolnavii operati de cancer, mor in perioada urmatoare.

Cu timpul, ne-am obisnuit sa-l stim la Bucuresti, alaturi de familia sa. Cand mama, matusa, sora, roiesc in preajma lui, tragi concluzia ca e pe maini bune. Doctorul spune ca se recupereaza in timp, el sustine ca-si vinde casa de la Sinaia pentru ca aici e prea frig si umezeala nu i-a facut bine si nici nu-i va face. Noi intelegem ca boala l-a obligat la alt drum.

Pe marginea lacului Bolboci

Acum imi dau seama ca povestea se derula pe niste coordonate gresite. El, ca de obicei, era un baiat cuminte care nu voia sa deranjeze pe nimeni. In general, stilul lui era de negare, de izolare, de asta este. Cred ca un astfel de bolnav trebuie adus in zona unde-i sunt cei mai multi prieteni, eliminata distanta. Niciun prieten sau ruda, nu poate veni zi de zi la el sa-l viziteze si sa-l incurajeze daca sunt distante mari. Cred ca astfel de persoane au nevoie zilnic de sustinerile prietenilor. Cred ca niciun bolnav nu trebuie crezut si, din acest motiv, trebuie adus acolo unde sunt mai multe cunostinte, astfel incat fiecare prieten sa-i ocupe periodic din timp. Stiind ca el a fost mereu singuratic, ne-am pacalit ca o sa fie bine.

Ultima oara am vorbit pe WhatsApp cu el, ii trimisesem niste poze, ii spuneam ca Rares si Andrei il iubesc, copiii fiind bucurosi ca mereu Lucică le-a reparat un laptop mai vechi plin cu jocuri. Erau poze cu cei mici la muzeul „Grigore Antipa”, de la ziua lui Rares din ianuarie etc. Alte poze erau cu peisaje recente si pe unde am mai fost…

Il urmaream insa pe WhatsApp, vazand cand intra. Ultima oara a fost pe 1.02. Intra zilnic pentru ca mai multi ii trimiteau poze de pe munte etc. Pe 2.02 nu a intrat, nici pe 3.02. Nu m-am gandit la ceva rau, am crezut ca este vreo toana sau se odihneste. Ieri, eram la intrarea in Brasov dinspre Predeal, telefonul a sunat de cateva ori dar fiind langa masini, nu l-am auzit. Pe la 10 si ceva, am citit un sms de la Dorin, un alt prieten: „Azi dimineata la 7 a murit Stanley”. Pe Facebook mai era un mesaj similar de la Emil. Mesajul l-am inteles dupa vreo 2 ore si acceptat abia pe la 1 noaptea. Uite asa, cei din jurul nostru pleaca usor-usor; nu e obligatoriu sa depasim 65 de ani pentru a incepe astfel de observatii.

Tot pe Muchia Lunga…

Viata, cu siguranta este nepretuita, o traiesti cum vrei si cred ca ti-o si hotarasti in proportie foarte mare. E important sa ai prieteni, sa-i lasi in viata ta pe cei care vor sa fie in viata ta, sa comunici, sa impartasesti, sa gasesti oameni care sa viseze cu tine si cu care sa faci planuri de lunga durata. E important sa nu te incarci cu ura, cu nemultumiri, sa speri ca maine poate fi mai bine, sa fii mereu prins in cotidian, sa-ti propui a face multe fapte bune. Sa-L asezi in centrul vietii tale pe Dumnezeu! Foarte posibil, cand esti descoperit cu asa ceva, nu mai poti constientiza toate acestea si cercul devine foarte restrans.

Haosul acesta pe care-l vedem in societate, ne-a departat unii de altii, viata te obliga la tot felul, facturile bat la usa, preturile cresc, parca totul in jur e foarte volatil si nu poti face o prognoza pe termen mediu. In mijlocul la toate acestea, abia te mai vezi pe tine cu problemele ce te inconjoara. Si uite asa ne rupem de traditii, de alti oameni, de o evolutie normala, manati azi la stanga, maine la dreapta, uitam de cei dragi, de cultura si de atatea altele. Chiar vorbeam ieri cu un prieten ca este o apatie totala cu acest Centenar. Spunea ca trebuie explicat ce s-a schimbat in noi, cum de aceia de acum 100 de ani simteau intr-un fel si cum de noi, azi, suntem atat de dezbinati si de plini de ura.

Acum, Lucian nu mai este decat in amintirile noastre si prin locuri ca Valea lui Bogdan, Cota 2000, Valea Pelesului, Poiana Stanei Regale, Muchia Lunga, Valea Gaura, Vf. Omu… locuri ce ne vor aminti mereu de rasul, glumele, ironiile cu care presara orele unui traseu turistic.

„Mai scrie ba’ si tu ceva pe blogul ala!”, era un indemn pe care-l auzeam des de la el. Na, uite ca am scris… trist este ca tu nu vei mai putea citi vreodata!!!  😦

Dumnezeu sa te odihneasca!

COMPLETARE: miercuri-07.02.2018. E bine sa ramana undeva si acest moment…

06.02.2018 – inmormantarea lui Lucică.

Am ajuns cu Dorin, despre care se poate spune ca i-a fost din copilarie cel mai apropiat prieten. La ora 1 incepea slujba religioasa. Pana atunci, am fost la capela sa-l vedem si sa-i aprindem o lumanare. E groaznic sa-ti vezi un prieten bun in asemenea loc. Era cum il stiam, mai slabut parca. L-am atins pe obraz si era atat de rece. Chiar daca l-am vazut si am asistat la inmormantare, tot mi-e greu sa cred ca nu mai este, ca nu ne mai sunam pentru excursii, povesti, calculatoare, ca nu ne mai vedem prin Sinaia. Ca totul e acum doar in sertarul cu amintiri; irepetabil.

Virgil s-a ocupat de aranjamentele cu masa dupa inmormantare si cine a vrut sa mai stea la o poveste, a mers dupa inmormantare la Izvorul Rece. Cei mai multi am plecat la serviciu etc…

Treptat, au inceput sa se adune aproape toti cei care-l cunosteau. Cei care nu au venit, erau la distanta sau prinsi prea tare la joburi si nu au putut scapa.

Am vazut-o pe d-na Carmen caruia Lucica ii spunea „Coana mare” si pe sora acesteia, pe d-nele Cristescu, toti colegii lui din televiziune: Adelina si Marian Negotei, Florin Ghiuta, Razvan Bunea, dar si alti prieteni buni… Emil si fratele lui Ovidiu, familia Curca – Dana si Iulian, Cezar Dobre-fotograful cunoscut mai bine de pe FB si mama lui, Catalin Neague-monitorul din Azuga, multi altii care aveau o legatura bine inchegata cu el, nevenindu-i nimanui sa creada ca participa la asemenea moment…

In biserica, a urmat slujba, cuvintele de final ale preotului-paroh, trecerea pe langa trupul lui Lucica sa ne luam la revedere…

Despre atmosfera, impresii si pareri…

Greu de auzit, de suportat, ce vorbea mama lui cu el. Se invinovatea de tot felul desi facuse orice era posibil… spunea ca nu a avut baiat in casa ci fata, ca el le facea pe toate: si mancare, curatenie, repara orice etc… Ceea ce stim si noi. Si mediul era unul diferit. Tatal lui a fost profesor de muzica, mama profesoara de geografie, el nu avea cum sa fie decat un baiat educat, manierat, cu mult bun simt… Bunul simt este cea mai importanta masura intre oameni.

Lucian a murit duminica, 04.02.2018, la ora 6:45 a.m., la spital, in urma unui stop cardio-respirator. Din cauza durerilor incepuse sa i se administreze in doze mici… morfina. Se crede ca inima lui slabita nu a rezistat la o doza. Mai urmase si un tratament impotriva unei bacterii, E.coli daca am inteles bine, cu care se capatuise prin spitale. Le mai avea si pe ale lui…

Spunea mama sa ca in urma cu o saptamana, cand il vizitase, el a reusit sa se ridice din pat si i-a zis sa-i dea pantofii, hainele, sa plece din spital, sa vina la Sinaia. Mama i-a zis ca saptamana viitoare, sa mai aiba putina rabdare. In alta zi, ne povestea ca i-a zis ca se ruga la Dumnezeu sa moara in somn… ceea ce s-a si intamplat.

Emil a pus pe niste dvd-uri niste poze cu Lucian, sa le aiba cat mai multi.

Lucica si Madi. Pe atunci era prietena lui Emil, azi sunt sot si sotie. Momentul este surprins pe Muchia Lunga… in 2012.

Azi, acel bustean nu mai exista… poate cine stie, vom face candva o banca in acest loc.

Comentarii diverse si pe pagina Comunitatii Bucegilor de pe Facebook: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=839698902868709&id=145785625593377

Multe alte poze cu Lucian sau facute de acesta, le gasiti pe profilul de FB al d-lui Emil Slavu din Sinaia.

Valea Prahovei si Bucegii, la inceput de an 2018

2 ianuarie 2018. Ma uit pe la un 12 si ceva pe munte si un brau de ceata acoperea varfurile. Se vedea pana pe la 1800 m alt. In acelasi timp, la poale, in statiuni, ploua marunt. Incet, cobora si „ceata”. De fapt, era ninsoarea care s-a oprit undeva la 1500 m altitudine.

Ma uit seara pe la 18:30 la DN1 si vad o coloana infernala. Faza era ca aceasta coloana nu era pe sensul de coborare, ci pe sensul de urcare. Pe sensul de coborare, adica spre Sinaia-Bucuresti se circula mai bine 🙂 Intreb si eu mirat: „Ce o mai fi si cu coloana asta? Nu trebuiau sa plece azi, turistii?” Aud ca: „Acestia sunt altii, cei care vin dupa Revelion.”

A picurat pana dimineata pe 3 ianuarie. Frig nu a fost si nici zapada nu pare sa vina. Dar si daca vine dupa ce s-a pregatit atat terenul.. Statiunile din Valea Prahovei sunt pline de turisti de zici ca nu a plecat nimeni acasa. Sarbatoresc in continuare 🙂

3 ianuarie 2018. Ma intalnesc cu un prieten de munte; cred ca din 2014 nu ne mai vazusem la ochi.

La multi ani el, la multi ani eu. Din intr-o poveste in alta, il intreb cum de a reusit sa se schimbe total. Adica a lasat drumetiile, vechile obiceiuri, si-a schimbat jobul, casa, nu mai cauta peisaje, urca rar pe munti… ideea e ca face orice altceva decat il stia toata lumea. Incerca el sa o scalde cum ca mai face, mai merge, dar nu prea existau faptele :)) :)) Asa ca, imi spune pana la urma deschis: „Ba’ am lasat tot pentru ca am descoperit cea mai faina femeie. Cand vreau peisaj, ma uit la ea. Glasul ei este muzica inimii mele. Atunci cand umblam prin munti, izvoarele si cascadele imi dadeau un sentiment frumos dar, stii, era neimplinit. Fata asta mi-a umplut sufletul de bucurie si nu stiu daca mai vreau ceva.” Mi-a placut mult de tot si imi pare rau ca nu am reusit sa retin tot ce spunea. Imi venea sa spun: „Ma’ tu esti?” :))

Impresionat sau stupefiat, intreb si eu sa ma aflu in treaba: „Bine, si vantul, inaltimile, mirosul florilor…” La care el, poetic: „Universul fara margini, e in degetul ei mic…” :))) Noroc cu niste doze de bere Tuborg ale lui Matrix ca atmosfera devenise altceva 🙂

In legatura cu muntele, circula pe facebook, o postare despre cabana Babele:

Discutia a aparut pentru ca de mai multe luni, cabana sta inchisa.

La Predeal, dupa miile de oameni care au sarbatorit Revelionul la partie, se pregatesc si alte evenimente dar mai ales concursuri.

Cred ca nu se pune la socoteala aceasta postare 🙂 Concursul este pentru cei ce doresc sa viziteze statiunea Predeal.

Tot ieri, un prieten spunea ca este in cautarea unui post cuminte de sofer 🙂 Azi vad ca Jandarmeria din Valea Prahovei, mai exact Centrul de Perfectionare, a scos la concurs niste posturi. Printre care si unul de sofer 🙂

http://www.jandarmiimontanisinaia.ro/jandarmi/?page_id=1227

Din pastorala de Craciun si Centenarul la Predeal…

Statiunea Predeal, ca fosta localitate de granita, intinsa in trecut pe teritoriul a doua state, are obligatia prin edilii si locuitorii sai, de a nu trece cu indiferenta pe langa anul 2018. Batalia pentru Predeal din toamna anului 1916, desfiintarea vamilor romana si austro-ungara, a granitei triste ce despartea roman de roman, toti aflati pe acelasi pamant stramosesc, sunt doar cateva aspecte care impun ca anul cu nr. 100 de la Marea Unire, sa fie unul special pentru actuala generatie de locuitori. In primul rand pentru ei si in al doilea rand pentru miile de soldati ce isi dorm somnul de veci prin muntii din vecinatatea statiunii. Apoi, pentru noi, ceilalti…

Predealul, aparat si stropit cu sangele poetului-erou Mihail Saulescu, plecat sa se „casatoreasca” pe vecie cu Transilvania, obliga la iesirea din impasibilitate, la omagierea eroilor si, in acelasi timp, la incercarea bucuriei regasirii tuturor romanilor intre aceleasi granite.

Multe felicitari celor care s-au gandit ca astfel de momente nu trebuie uitate ci marcate:

Ca de obicei, de Craciun, ajung si la Manastirea Caraiman din Busteni. Imi propun sa scriu ce am retinut din pastorala Patriarhului Daniel. Mesajul a fost citit de catre parintele staret David si, uneori, am mai notat pe telefon:

– ca in vremurile acestea lumea este grabita, cu ochii pe ceas sau calculator.

– in acest context rugaciunea poate fi o respiratie a sufletului.

– „Mantuire” inseamna si eliberarea din robie sau salvarea de la moartea vesnica.

– Dumnezeu s-a facut om, ca omul sa devina Dumnezeu.

– trebuie sa folosim viata actuala pentru a o castiga pe cea viitoare.

– Sf. Serafim de Sarov spunea ca scopul vietii este dobandirea Duhului Sfant.

– Mantuirea este unirea omului cu Dumnezeu.

– Sf. Pavel, adica Saul, spunea ca nimeni si nimic nu-l va putea desparti de iubirea pentru Dumnezeu.

– un alt sfant spunea ca iubirea pura se naste din rugaciune.

– orice timp acordat rugaciunii, oriunde am fi, nu este timp pierdut ci invesnicit.

– pentru a avea legatura cu Hristos trebuie sa avem un portofoliu de fapte care arata iubirea de altii, pentru altii.

– Iisus s-a facut om ca sa daruiasca oamenilor viata vesnica in Imparatia Cerurilor.

– Sfintele Evanghelii elibereaza omul de ignoranta si de pacate.

– Sa aducem pace si lumina celor nefericiti, ca tot pentru noi facem ceea ce lor le facem.

De asemenea, Biserica Ortodoxa Romana anunta ca la 30 noiembrie 2018, de Sf. Andrei-Ocrotitorul Romaniei, se va sfinti Catedrala Mantuirii Neamului. Aceasta este dedicata nu doar celor din prezent ci si Eroilor Romani din toate timpurile.

Iar anul 2018 este declarat Anul Omagial al Unităţii de Credinţă şi de Neam şi Anul Comemorativ al Făuritorilor Marii Uniri:

Pe 29 decembrie 2017 se va deschide oficial sezonul de schi la Predeal:

Sa aveti niste sarbatori frumoase!

De la „piramida” Sfinxului la actiuni de ecologizare… si pana la biserica Balasei

Nu neaparat titlul si respecta ordinea intamplarilor. Dar e ca la ciorba, o mana de legume puse toate la fiert in aceeasi oala. Stiti ca numele ne cam prinde…

De luni, a inceput cate un fulg asa sa cada… intai a fost o ploaie bunicica. Luni s-au incheiat si cateva actiuni de ecologizare desfasurate intre Sinaia si Busteni, in padurea Bucegilor. Scopul a fost unul simplu: o padure fara gunoaie. Daca mai multi am aduna cateva ambalaje, peturi, aruncate de altii la intamplare, prin Bucegi, cu siguranta am avea un munte cu mult mai curat. Fiecare astfel de gest conteaza, pentru ca in Bucegi cel putin, s-a schimbat raportul… sunt mai multi cei care fac curatenie sau o pastreaza decat aceia care arunca pe jos. Comparativ cu anii trecuti, in acest an ca exemplu, nu a mai fost atata mizerie intre Piatra Arsa si Babele. Iar drumurile forestiere… acestea mai au pe stanga si pe dreapta diferite depozite de deseuri aduse de… localnici in special. Mai noi adica bucuresteni sau mai vechi. Adica nea Gica… in loc sa le duca undeva la o pubela, le suie in masina si le arunca in padure. Nu se intoarce dupa isprava cu mana goala ci, mai ia si ce lemne gaseste pe langa drum. Pentru ca asa face de cand se stie.

Pe ultimii poluatori i-a prins Jandarmeria. Evident erau localnici, din Sinaia. Jandarmii nu au vrut sa le faca numele publice. Cine stie pentru cine „lucrau”…

Drumurile forestiere nu prea pot fi inchise cu bariera.

Pentru ca vine cate unul, iti taie lacatul si ti-l lasa drept exemplu de: „sa nu mai faci asa!” 🙂 Cred ca a mai facut cineva asa, adica a inchis iar drumul, pentru ca acum si bariera a disparut 🙂

In actiunile recente de curatire a padurii s-au implicat mai multi. Scriu acest articol doar pentru a trezi in cate unii imboldul de a ridica un pet, o doza aruncata la intamplare prin padure. Cand te intorci din drumetie, intr-o sacosa poti pune 5 chestii si sa le arunci unde le este locul. O faci pentru tine, pentru ceilalti, pentru un viitor comun. Inspiri pe altii care poate te vad.

Peste 50 de saci si diverse cutii si acareturi s-au strans. Si nu pentru like-uri stupide, laude, alte prostii. Asa trebuia! Mult, putin, ideea este ca poti circula pentru o vreme prin locuri mai curate. Dar, viitorul pare mai bun… sunt din ce in ce mai putini cei care aduc gunoaie cu masinile si le lasa pe acel drum. Probabil imbatranesc si ei…

Discret, am contactat si oameni de munte mai cunoscuti, in marea lor majoritate au zis ca sunt ocupati, si azi, si maine, si mereu 🙂 Nici platiti nu au vrut sa vina dar muntele il iubesc pe Facebook de nu mai pot 😉 Este unul din motivele pentru care nu cred in marile ong-uri de mediu sau in iubirea de natura a localnicilor. Primele sunt pline de ecologisti de ocazie care nu au in spate nicio o poveste cu mediul. Marile impaduriri, marile lucruri utile pentru mediu le fac altii care nu se agita asa…sa pacaleasca lumea. Nu ma refer la mine sau la ceva de prin zona Bucegilor ci, sunt locuri in tara unde autoritati si asociatii, elevi, planteaza mii si mii de puieti exact acolo unde trebuie. Nu ca la noi pe Platoul Bucegilor 🙂 ONG-urile de pe FB, profita de orice protest, mai vand maimutoi din plus, mai posteaza afise prin gari ca „ne-ar arata ei un copac dar nu mai sunt”… Niste copii fara minte, purtati de colo-colo de tot felul de grupuri de interese.

Ieri a fost o zi cu mai multe conotatii: moartea parintelui Arsenie Boca, asasinarea lui Iorga etc dar… si aparitia unei piramide pe la Sfinxul din Bucegi. Ma uitam la munte ieri si mi-am zis ca in mod sigur vor ramane oameni blocati pe la Sfinx. Pentru ca ningea abundent, vizibilitatea era redusa. Cum au fost stirile post-aparitie piramida?

Extrag cateva aspecte pentru a vedea ce inseamna lipsa de educatie, cititul de articole realizate de oricine pe net, propriile adevaruri in detrimentul celor spuse de colective de specialisti. Nu ne cunoastem istoria, fabulam cu dacii sau alte civilizatii pana la absurd. Cand o lasam cu dacii, aflam tot felul de conspiratii impotriva tarii pe care nici cei mai mari dusmani nu le-ar putea imagina. Totul se rezolva insa pana la urma cu ganduri de lumina si semne ale muntelui :))

Cine sa ne ia tara, ma intreb si eu? Suntem aici de vreo 2000 de ani cel putin, prinsi ca pirul si nu a scapat nimeni de noi. Au mai taiat paduri, ne-au muncit, au luat bunuri, animale, am ramas fara tezaure si suntem vai de noi. Cuza si Carol I au reusit cat de cat sa ne alfabetizeze, proces neincheiat din pacate nici in zilele noastre. Toti au trecut, noi am supravietuit 🙂 Asa va fi mereu…

Ce s-a petrecut la Sfinx ieri:

Jandarmii si salvamontistii au avut 24 de ore foarte nasoale. Interventii, transport de persoane, salvari, orientari… pentru ca nimeni nu i-a luat sfaturile in serios.

„Sase aventurieri au urcat la peste 2.200 de metri pentru a se încărca şi ei energetic.”

„100 de turişti au mers ieri pe traseul montan Peştera-Babele din Munţii Bucegi, pentru a vizita obiectivele turistice şi pentru a se încărca cu energie de la Sfinx, au avut nevoie de ajutorul salvamontiştilor şi jandarmilor pentru a ieşi din nămeţi.”
 
„Din cauza viscolului, turiştii au cerut ajutor, iar salvatorii au plecat în căutarea lor, pe jos. Unul dintre turişti a avut nevoie de îngrijiri medicale după ce a suferit o ruptură de muşchi.”

„Se spune că 28 noiembrie este singura zi din an când, la apusul soarelui, deasupra Sfinxului de pe Platoul Bucegi, razele formează un fel de piramidă cu vârful întors, considerată magică. Oamenii vin aici să se încarce cu energie pentru tot restul anului.” Ultima exprimare e antologica. Nici aia, analfabetii, de acum 100 de ani, nu erau dominati de atata „magie” :))

Sau sa cadem in alta extrema, s-a razbunat Muntele 🙂 „Ia ziceti ma’, care-i treaba?” 🙂 Dar bine, totul a fost o incercare pentru a le masura credinta si, evident, initiatii in taina fulgului de nea, nu au avut nicio problema. Se asteptau sa fie supusi la un astfel de examen. Din acea zi sunt mai puternici :))

Bietii oameni au ajuns sa se refugieze in tot felul de povesti si nu-si mai pun intrebari elementare. Sunt asa amagiti de unul si de altul si cred orice. Sfinxul desi este superb, nu are nici macar un secol de cand exista in aceasta forma. Adevaratul Sfinx, in mod evident sculptat acum mult timp pentru a juca un rol in cadrul unor ceremonii religioase este in apropierea Babelor. Actualul Sfinx este rodul eroziunii si al muncii unor pasionati care i-au mai sculptat mici forme ici-colo. Daca judeci cat de cat si nu cazi in campul prostiilor, te duci langa el si te uiti unde este orbita. Te uiti sus si apoi jos la pamant unde vezi un bolovan imens. Forma si dimensiunea iti arata clar ca el a cazut de unde azi e „ochiul”. Si atat! E super simplu. Te uiti sus-te uiti jos si gata povestea! Care mama naibii magie…
Din ce vad toata lumea vorbeste despre „pedeapsa muntelui”:
 Catapeteasma unei biserici din Brebu este asemanatoare cu aceea de la biserica Domnitei Balasa, loc in care a fost botezat printul George Valentin Bibescu, cel care a bombardat puturile de petrol de la Campina, in 1916, ca sa nu puna germanii mana pe ele, cel cu castelul din Posada…
Am fost pe la biserica Domnitei sa vedem ce si cum. Era sa zic… ce piramide se mai formeaza si pe aici. Am luat-o si noi usor, atenti sa nu ne impiedicam de vreo dala mai iesita si sa o consideram  magica 🙂
Biserica e bagata printre blocuri, o placere pentru enoriasii de prin apartamente sa auda atat de aproape sunetele clopotelor 🙂 Atata magie…
 
Mic monument ce marcheaza altarul constructiei ridicate de Domnita Balasa.
Zoe, Safta, Grigore si Manolache Brancoveanu
Zoe Brancoveanu
George descifrand pisania de la 1842…

Mistretii aleg Sinaia, ursii vin la Busteni… si piramidele din munti

Marti seara, vreo 10 ursi erau pe la Busteni, miercuri dimineata 10 mistreti strabateau centrul statiunii Sinaia.

Si inca nu ni ne se pare ca trebuie luate masuri serioase. Tot ne agatam de faptul ca nu trebuie nimic impuscat, ca nu e vina lor, ca omul… Bun, si ce facem in situatia aceasta?

Au fost tranchilizati si scosi din Sinaia pana acum un nr. de 45 de mistreti. O masura inutila. Pentru ca sunt atatia mistreti incat iei unii, vin altii.

Cica trebuie dusa mancare multa in padure. Bine, si atunci ce facem, domesticim animalele salbatice, facem ferme prin padure?

(Imaginea am atasat-o asa, ca imi spunea cineva… ca la o postare, doua, mai apare cate o cruce sau o biserica. Adica o deranja.)

Nu stiu, ma intreb asa, ce e de facut? Vad ca tot ce se face e in zadar. Si nu neaparat in Valea Prahovei, la nivel national e aceeasi problema.

Unii oameni de munte si mai multi de la orase, zic ca nu e adevarat, ca dimpotriva animalele sunt putine, ca se vrea impuscarea lor, ca sunt stiri nereale. Ce sa mai zici? Ca nu mai vad bine jandarmii, ca totul e o conspiratie?

Poate ca o solutie ar fi ca masurile sa se ia dupa o consultare a comunitatilor locale. Primaria, Politia si alte institutii de pe plan local, sa demareze rapid consultarea cetatenilor. Busteniul are vreo 9000 de locuitori. Ii cauti si-i pui sa semneze o petitie catre Ministerul Mediului. Ce cred ei ca trebuie sa se intample cu acei 10 ursi… Important este ce doreste majoritatea comunitatii. La fel si la Sinaia si oriunde in tara asta.

Fiindca se apropie 28 noiembrie, cand iar apare nu stiu mai ce pe la Sfinxul din Bucegi, am observat o postare pe facebook. O preiau si eu pentru ca raman fascinat cand descopar oameni normali. Va invit sa cititi ceea ce in mod normal ar fi trebuit sa fie suficient de clar pentru orice elev. Din pacate, aici e vorba de adulti. Macar li se explica pe masura 🙂

Mihai Bobocea sau „Furia Rosie” este unul dintre cei mai mari pasionati de orhidee de la noi din tara… si nu doar de acestea…

Cod de vijelie, mormantul lui Nicolae Grigorescu, ciuperci si portret cu spatarul Mihail Cantacuzino

O fi trecut, nu o fi trecut? Mai vine ceva? Panica la noi e sport national. Din cauza avertizarilor mai mult sau mai putin reale, sunt oameni care nu mai ies din casa, nu mai fac nimic. Stau la adapost. Cateva stiri la tv si gata se poate paraliza o intreaga tara. De parca un episod din Timisoara se poate repeta in mii si mii de locuri, intr-un timp scurt.

Fenomene meteo ca ploi cu grindina, vant puternic, au mai fost si vor mai fi deoarece asta este natura. Acum, sa umbli speriat la orice picatura de ploaie sau adiere de vant mi se pare stupid si ridicol.

Astfel de coduri trebuie sa fie preocuparea autoritatilor care trebuie sa intervina rapid, a celor care locuiesc in zone inalte sau pe langa cursuri de apa, care au casa sau masina pe langa vreun arbore gaunos. Nu trebuie sa fie preocuparea tuturor. Suntem insa prostiti, manati ca oile, manipulati foarte usor, renuntam rapid la propria identitate si la principii pentru un loc la adapost in marea masa. Asta fac saracia, lipsa de educatie. Nenumarate exemple am vazut azi si live si pe Facebook, cu oameni care iau masuri si se adapostesc. Cate doua baxuri de apa, ca sa fie…

Singura chestie serioasa pe aici am vazut-o la un crescator de animale, ce si-a coborat vacile de pe munte. Omul a fost prudent, la el era justificat. In rest, sa cauti poduri sub care sa-ti bagi masina, sa faci piata pentru nu stiu cate zile, mi se pare stupid 🙂

Tot voiam sa ajung pentru niste poze la mormantul pictorului Nicolae Grigorescu si am ajuns intr-o zi:

Clar, nu trebuia sa lipseasca pensula

Unii mai curajosi, umblau si azi dupa ciuperci. Poze accidentale la ciuperci intalnite pe langa drum, am facut si eu la inceput de saptamana:

Ghebe

Daca trec ploile si se incalzeste, va fi plina padurea de ciuperci.

Hribi sau tribi 🙂

Si doua portrete observate cu spatarul Mihail Cantacuzino si sotia sa:

Daca restauratorii conacului Pana Filipescu ar fi avut cunostinte mai profunde de istorie, nu l-ar fi pus pe Mihai Viteazul in sirul busturilor cantacuzine ci pe acest spatar. Mihai Viteazul nu are nicio legatura cu acei Cantacuzini, nu a fost contemporan cu ei, pe cand acesta a fost fiu sau frate cu ceilalti…

Cica acesta din prim plan ar fi Mihai Viteazul. Nu doar ca nu seamana dar nici nu are macar legatura cu zona, cu personajele, cu restaurarea. Sunt cate unii care animati de un fel de patriotism, fara sa fi citit Istoria, inventeaza povesti care le hranesc orgoliile, dar fara vreo legatura cu realitatea intamplata. De altfel, mediocritatea in domeniu este scoasa in evidenta si prin faptul ca sub numele personajelor nu sunt trecuti anii cand au trait sau domnit. Nu si-a pus nimeni problema ca poate veni in vizita un grup de elevi… Cine au fost cei sculptati, ce dregatorii au ocupat sau cand au trait, nu au de unde sa stie, fiindca nu a fost nimeni preocupat de aceste aspecte 😉