Monumentul Eroilor din WW2 de la Sinaia; Podul de lemn din Valea Cerbului; Despre dezbateri si…ceaiuri!

Pe la inceputul lunii, am fost intrebat despre un monument al orasului Sinaia. Este vorba de cel din zona Setu-Izvorul Rece, adica de monumentul eroilor din cel De-Al Doilea Razboi Mondial. Culmea, 🙂 nu prea stiam cine stie ce despre el. E ridicat in perioada comunista si poate de aceea. Nici pe net nu o sa gasiti detalii prea multe despre monument si cimitirul aferent.

Tot in apropiere de acest loc se afla atat cimitirul civil Setu cat si cimitirul eroilor sovietici.

Respectivul monument este singurul de altfel, care mai sta in picioare in zona Sinaia-Predeal din timpul WW2. A mai fost unul, al vanatorilor de munte dar l-au transformat comunistii. In anii trecuti, am semnalat Oficiului National pentru Cultul Eroilor ca mai trebuie tunsa iarba, rescrise numele eroilor ca abia se mai vedeau. Prin 2016/2017 au venit elevii Colegiului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza si au refacut scrisul. Plus ca au facut si curatenie.

Cimitirul Eroilor Sovietici, prin comparatie, este de vreo 10 ani, mult mai bine ingrijit decat cel romanesc. Am fost de curand si amandoua sunt azi la fel de curate. Abia de vreun an-doi, sunt la acelasi nivel.

Cimitirul Eroilor Romani din cel De-al Doilea Razboi Mondial

Soclul monumentului

Monumentul din WW2

Acestea sunt singurele informatii gasite despre cimitirul de la Sinaia din WW2:

….

Tot inainte de Pasti, am vazut pe Valea Cerbului cum un exploatator de padure a „asternut” peste parau un pod din busteni, peste care a pus pietris. O solutie foarte utila gasita in colaborare cu Jandarmeria Montana Busteni. Au fost dese reclamatiile ca distrugea albia, ca trecea prin apa, ca polua…

Acum s-a facut un pod! Deci s-a gasit o solutie buna pentru mediu.

Cica: ”bai, cat taie astia!” 🙂 Omul, cine o fi nu stiu, dar taie pentru ca este autorizat sa taie. Nu e pe acolo de capul lui!

Ma simteam obligat sa postez imagini cu podul pe care l-au observat cu siguranta si altii, pentru ca nu prea am vazut astfel de masuri:

Revin cu cateva consideratii referitoare la articolele cu dezbaterea de la Busteni, aceea din 12.04.2018:

  • s-a vazut ca reprezentantii Ministerului Mediului au venit cu vechiul Plan, au vorbit de o harta pe care se fac modificari dar care „era prea mare” ca sa fie publicata. Deci nu merge asa! Vorbesc ca prostul si treci tu ce vrei, iar eu vad cand s-o aproba Planul, daca ai introdus ce propun sau nu. Bine, eu macar nu am vorbit ca nu avea rost. Nu se inregistra nimic, nu se nota nimic. Imi pierdeam timpul. Nici modificari/propuneri nu am trimis. Daca nu ai trecut nimic din cele propuse de vreo doi ani si ai venit tot cu Planul vechi, nu are rost! Consider si acum ca e pierdere de timp.
  • am solicitat Ministerului Mediului organizarea altei dezbateri publice, unde sa fie prezenti TOTI cei din Parcul Natural Bucegi. Si sa nu fie ultima, ci sa mai fie inca o dezbatere sau daca nu, sa se raspunda argumentat fiecaruia de ce nu i s-au introdus modificari in Plan sau de ce i s-au introdus.
  • de asemenea harta de care spun ei ca ar exista si Planul cu propunerile, sa fie incarcate pe site inainte de aprobare. Nu una sa fie pe site si alta sa se aprobe.
  • daca nu filmam cu telefonul nu ramanea nimic din aceasta „dezbatere”. Nu ati fi vazut discursurile d-lui director Iuncu, d-lui primar Oprea, d-nei de la APIA…
  • multumesc celor care au trimis si la alte institutii link-uri catre acele articole cat si pentru distribuire 🙂 Am vazut cum personalitati ale zonei, distribuiau filmarile care-i avantajau si nu articolul dupa ce initial il apreciasera pe FB. Si-au retras repede aprecierea cand au vazut „buceginatura2000” 🙂 Haha! 🙂 Blogul asta nu e chiar pentru oricine. A comenta pe blog nu este un drept ci un privilegiu, in sensul ca nu public orice tip de comentariu, de dragul traficului, conversatiei. Cand o sa vreau trafic, o sa-mi fac un alt blog si vand biscuiti si pufuleti. Nu le place unora, acestea sunt regulile din 2009.
  • important este ca de ani de zile, acest blog are o abordare serioasa a realitatii, construieste, prezinta, observa… este in acord cu ideea mea de a pune o pietricica la o societate mai buna.
  • spunea cineva ca degeaba, ce am scris nu ajunge la cine trebuie din Minister. Si o sa-i raspund si aici ca intamplarea face sa am adresa personala a ministrului data chiar de cei din staff-ul dumneaei. Poate intreba si la orice institutie din Bucegi daca s-a auzit de ce am scris! In general, acest blog a tintit persoanele si institutiile de decizie care pot schimba si face ceva. Este o greseala sa se creada ca scriu ca nu am somn etc.

Si apropo de vizite, poate ca nu sunt chiar 2-3 cei care au citit articolul de duminica:

Eu vorbesc de un public tintit, nu de persoane intrate accidental pe blog. Poti avea 10.000 de cititori pe zi, veniti din toate colturile netului, se cheama ca ai trafic, dar impactul articolului e minim. Foarte putini au tangenta cu subiectul tau. Deci, chiar daca nu ne convine, blogul acesta are o paleta de cititori mai diferiti. Pentru astfel de oameni, merita sa-ti dai interesul.

M-a tot rugat un prieten sa-i dau niste ceaiuri… de multa vreme. Intre timp, a plecat din tara. Efectiv nu am avut timp sa ma ocup de problema. Ocazia s-a ivit cand asteptam un alt prieten si m-am gandit eu sa-l surprind cu un ceai, zic eu, nu chiar de ici, de colea. Adica iti trebuie timp si rabdare, sa-l aduni, sa-l usuci in anumite conditii, sa-l prelucrezi in anumite conditii.

O sa explic…

Florile de soc de exemplu, se usuca doar la soare, asa isi pastreaza culoarea. Important este sa nu-l misti prea mult ca se piarde polenul. Daca ti-l prinde vreun pic ploaia, trebuie sa-l arunci, fiindca prinde mucegai in timp. Apoi, mai trebuie rabdare pana polenul se transforma intr-un praf mai solid. Depozitarea si ambalajul sunt alti factori importanti si nici nu-ti dai seama cat de mult conteaza astfel de detalii in procesul final.

Fiecare planta cu regulile ei… cu momentul sau cand se culege. Afinul cu tulpina si fructe nu se usuca in buchet la verticala cum faceau batranii, pentru ca la uscare toate fructele cad pe jos si la revedere, ci la orizontala. La fel si chimenul, se taie cu foarfeca partea cu boabele…

Legat de asta, tot e primavara, as recomanda culegerea si uscarea florilor si frunzelor de macrisul iepurelui (Oxalis acetosella). Planta e mica si cam greu de cules dar asta nu mai conteaza 🙂 Acum e de cules cat e verde crud.

Dupa ce aduni din aprilie pana in octombrie plante de ceai, abia atunci poti spune ca ai toate ingredientele pentru un ceai adevarat de munte. Nu inseamna ca-l si ai pe loc. Mai dureaza pana ajungi la prelucrare.

Pana la urma, iese ceva cam asa:

Un lucru foarte important este ca plantele sa-si pastreze culoarea. De asemenea si mirosul specific. Nu poti tine menta langa zmeur…

Ce avem in acest ceai: afin (fructe, frunze si tulpina), sunatoare, o anumita cantitate de coada soricelului, fructe de macese, de corn, flori de trandafir de munte (o specie mai mica de maces cu flori ce miros puternic), soc (flori), menta in proportie mai mica (unele plante puse in cantitati mari schimba gustul), frunze de zmeur, frunze de mur, chimen, sovarv de munte (o planta care se pune in cantitati mici din anumite motive 🙂 ), cimbrisor de piatra, o planta careia i se spune busuioc de munte dar nu are treaba cu busuiocul, putina patlagina… si mai sunt cateva! E probat de ani de zile…

Sa nu inchei inainte de a spune ceva antologic…

Eram anul trecut la 7 Izvoare, in munte, langa lac. Nu singur, evident. Luam niste apa, doar e „a lui Zamolxe”, iesim si stam pe la drum o vreme, sa ne pregatim de intoarcere. „Lumea” bea apa pura din munte, subsemnatul savura 7Up… spre stupefactia unui prieten bun. Nu-i venea sa creada ca din atatea buruieni cunoscute si etc, eu beam o astfel de „nenorocire” 🙂 7 Izvoare, 7Up… fiecare cu ce are chef in unele momente.

Anunțuri

Conferinta pe tema educatiei turistice montane de la Hotelul Carmen din Predeal, peste asteptari…

A trecut si Alpin Film Festival si au ramas ecourile. Editia din acest an a fost una chiar reusita. Astept ca la anul sa fie si mai multe filme/documentare/selectii de imagini din muntii Romaniei. Ma refer la chestii serioase, chiar extreme 🙂 Si nu la rubrici cu Stoenica sau cu tipul de la o televiziune… care in week-end prezenta o filmare de prin toamna, cum a umblat prin Bucegi dupa capre negre. Ne povestea cum se pot filma caprele, doar de pe un versant pe altul, ca pe o poteca pe care i s-a zis ca face 30 minute, el a facut o jumatate de zi. O emisiune plina de exagerari, pentru liceenii de la oras. Cred ca trebuie niste filmari si imagini mai relevante 🙂 Avem prin Bucegi, destui fotografi… iar imagini si filmari de pe Releul Costila sau de pe Crucea de pe Caraiman cu departarile si orase mari, ar da bine 🙂 Din acestia, care fac un ceai in zapada la Primus si o scalda cu marea aventura si marele pericol, daca nu tii cont de nu mai stiu cate, e satula lumea.

Alpin Film Festival, acest „virus cu structura cultural-montana”, a umplut salile pe unde a trecut. Ciudat mi s-a parut ca una din emblemele Salvamontului, sinaianul Mihail Sarbu si-a lansat cartea „Cronica Salvamont” la Busteni. De asemenea, una din cartile Sinaiei, „Sinaia in vremea regilor”, tot la Busteni s-a lansat. Cartea d-lui Mihail Sarbu s-a epuizat rapid, sala Centrului Cultural „Aurel Stroe” fiind plina ochi… ca sa va dati seama ce a insemnat acest eveniment.

In ultimii ani, au aparut mai multe carti in Valea Prahovei, toate interesante. O carte inseamna in primul rand multa munca. Am de gand de ceva vreme sa fac scurte prezentari ale acestor carti… Despre Sinaia pe primul plan as aseza Albumul „Sinaia 365”. Este o aparitie realista, muncita, cu suflet. Este altceva, ca si „100 de pasi in timp” 🙂 Sunt carti muncite, documentate, simtite, nu copiate si puse cum o fi, sa fie acolo cat mai multe pagini.

Despre intalnirea de la Predeal…

Nu prea ma asteptam sa fie cine stie ce invitati, cine stie ce lume. Parerea mea este ca nu a fost prea bine promovata aceasta intalnire si nici locatia. Poate pentru ca Brasovul era centrul de greutate. Oricum, a fost sala plina si invitati de marca. Chiar si asa, raman la parerea ca aceasta intalnire si multe alte evenimente si locatii, as enumera si cursa Vertical Race, nu au fost suficient promovate. Plus ca publicul din Sinaia parca nu a fost luat in calcul. Foarte putine afise in statiunile de pe Valea Prahovei… Nu mi s-a parut ca exista un public tinta… ci, ca se face ceva pentru natura, munte, oameni, sa fie bine… Sunt niste observatii, posibil ca la anul evenimentul sa fie mult mai… matur.

La Hotelul Carmen din Predeal, unul dintre cele mai moderne hoteluri de pe Valea Superioara a Prahovei, oamenii au inceput sa vina imediat dupa ora 10. Pe la 11 au si inceput discutiile, moderate indeosebi de o doamna, profesoara la ASE.

Hotel Carmen, sala „Iordan Tacu”,  o denumire mai buna nu exista. Iordan Tacu a fost cronicarul-erou al Predealului, o mare personalitate a urbei…

Inainte de ora 11

Pregatiri

Grup de studenti de la A.S.E.

Vine si ora 11 si incepe povestea. Intai ia cuvantul d-na profesoara, care incepe sa explice cum:

Capacitatea de cazare a tot sporit de la an la an

Ca turistii vin din ce in ce mai des la munte. Asa cum se vede, este vorba de persoane cazate nu de persoane in coloana pe DN 1 🙂

Avem 103 statiuni de diferite categorii

Brasovul e „la dublu” cat Prahova 🙂

Si intrebari…

Concluzia mea este: „Slava Domnului ca avem I.N.S.-ul, ca nu ar mai avea cine sa predea si cine sa invete”. Trebuie infiintata si o tipografie a Institutului, pentru manuale ma gandesc. Ar scoate bani… oricine azi se raporteaza la I.N.S.

Urmatorul discurs a fost al unei doamne din Consiliul Judetean Brasov, reprezentat al biroului Conventiei Carpatice in Romania. In general, consiliile judetene nu mi se par niste institutii serioase, iar cand mai sunt si parteneri sau reprezentanti in asemenea chestiuni, lucrurile nu au cum sa mearga. Nu am auzit de Conventia aceasta, si e clar de ce, daca e reprezentata de un consiliu judetean… Trebuia aleasa o institutie mai serioasa, o agentie de protectie a mediului ceva…

Acum sa vedeti ce presupune aceasta comventie. Bine, nu cred ca are vreo valoare in Romania, dar ca si cultura generala e bine sa stim ca exista, ca se incearca a se face cate ceva:

D-na cu Conventia

Deci de 12 ani de cand e legea, nu am auzit de vreo initiativa a cuiva, cu referire/trimitere la aceasta conventie.

Sunt grupuri de lucru. E bine ca dupa 12 ani, tot la stadiul de informare a publicului au ramas 🙂 E clar si pentru ei, cand nu ai un portofoliu de fapte, oamenii nu au de unde sa stie ca existi.

Turism durabil in Carpati… poate pe hartie.

Ce observ este ca sunt institutii de mediu, ong-uri, asociatii de orase sau de agenti economici, administratii de parcuri naturale si nationale, directii de promovare si control in turism, centre nationale de informare si promovare turistica, acum si oamenii acestia… Faza este ca toata lumea dezvolta durabil turismul, numai ca nu se si intampla acest lucru. Ici-colo mai rasare cate un ghiocel… si, ce? Vine asa, „primavara”? 🙂 Oamenii seriosi si profesionisti sunt extrem de putini, in rest vorbim de dublul standard, dublul limbaj. Vorbesti, faci diagrame, culegi date, faci dosare, mergi la conferinte si pana si tu ajungi sa te convingi ca schimbi fata turismului romanesc. Concret, nu se intampla nimic.

Oamenii mai intrau, mai ieseau:

Asa a plecat si un adjunct al Inspectoratului nu stiu care de jandarmi. Ori Brasov, ori Bucuresti. Deci, pur si simplu, omul s-a ridicat si a plecat. Facea el ca un mim dar nu am inteles decat ca se grabea. Nu inteleg de ce asemenea „personalitati” vin de la zeci sau sute de kilometri, ca sa constate la fata locului ca trebuie sa plece. Bine, colegii l-au scuzat, ca a fost retinut 🙂 Probabil se grabea la un curs de bun simt. La care cine stie de cate ori o fi ramas corigent…

Bun, si incepe o prezentare foarte frumoasa a unui domn:

Ati inteles, era de la Agentia Zonei Montane. Da, ma’, exista asa ceva in Romania. Noroc cu Alpin Film Festival, ca mai invat si eu cate ceva. Oamenii acestia sunt undeva pe la Vatra Dornei cu birourile si spun ca au tot felul de initiative:

Tot cu I.N.S. sunt si ei. Fara I.N.S. nimeni nu poate ceva. Sunt credibili cei din I.N.S.? Sunt! Pai sunt si eu ca-i citez.

Citind, ma gandesc la Planurile de management ale ariilor montane protejate. Pai, aceia fac o treaba, tu o strategie…

Ba’, nu am vazut filmul acesta. Sau o fi trailer-ul… Unde se intampla asa ceva? Daca e tot legat de I.N.S…

Si te faci „consilier pentru dezvoltare rurala in zona montana”, si nu te baga nimeni in seama, deciziile le iau altii care se pricep la orice 😉

Cica primele sunt in Parlament la aprobare, cele din 2018 urmeaza.

Aici s-a apropiat de sufletele oamenilor, le-a vorbit de mancare. Este si o initiativa foarte buna chestia asta…

Si, mai jos, domnul in cauza a venit si cu mostre din astfel de produse:

Acest domn a fost si cea mai ascultata personalitate… el deja mutase ideile A.F.F. de la teorie la practica.

A venit randul si reprezentantului de la Jandarmeria Montana, d-l Balbaie, care declara ca dansul ar coordona toata Jandarmeria Montana. Dumnealui parca nu ar fi vrut sa ia cuvantul, era clar ca nu pregatise ceva anume, bazandu-se pe seful sau care… a fost retinut asa cum cunoastem, de bunul simt sa ia cuvantul.

D-l Balbaie, a inceput o poveste ce se desfasura undeva pe Valea lui Stan, cum niste tineri aruncau ambalaje pe  jos, in natura, si cum niste varstnici care treceau pe acelasi traseu, le adunau. Toti astia faceau Valea lui Stan 🙂 Deci e in regula: „Stane, las-o ba’ ca…”

D-l Balbaie Simion, desi nu a vorbit nimic de ce face Jandarmeria prin munti, s-a descurcat onorabil.

D-l Borsan s-a inscris si dansul cu succes in povestea cu clusterele. O mai auzisem si cu alte ocazii, omul e clar, un tip care stie ce vorbeste.

Chiar o placere sa-l vezi si sa-l asculti pe Zsolt Torok, cel mai cunoscut alpinist de la noi din tara. Un om de bun simt, cu o anumita modestie. Astia sunt oameni cu care ridici o tara 🙂 Iata ce spunea acesta: „Sunt indragostit de tara mea si nu vreau sa plec de aici. Si ma rog la Dumnezeu sa nu fiu determinat sa plec!”.

Discursul d-lui Catalin Campeanu, reprezentantul Predealului, a fost o prezentare inimoasa a statiunii. Baiatul acesta, contestat la inceput, a pus bine de tot orasul pe harta evenimentelor. Un om fain!

Un domn venit de prin zona Buzaului, cu peste 35 de ani de experienta silvica, a vorbit si dumnealui la obiect. Am retinut in special, ceea ce altii inca nu inteleg, animalele nu coboara din padure ca nu mai au ce manca…

Organizatorul evenimentului, d-l Burlac, a incheiat momentul:

Apoi poze si discutii intre participanti:

Daca se incordeaza Mr. B., nu va vad bine 🙂 Avea o colega maior, situata in randul doi, cred ca pentru dansa poza asa. Ii tin pumnii, sper sa-l fi remarcat 🙂

Dincolo de aspectele pamfletare, chiar a fost reusita aceasta conferinta si intreg evenimentul. Il asteptam pe cel de la anul!

Cand muntele nu mai uneste, Targul de Turism al Romaniei, Alpin Festival Film…

De cateva zile a izbucnit un scandal de proportii in Valea Prahovei. Este vorba de interpretarea unei actiune de salvare a Jandarmeriei Montane, in muntii Sinaiei. Adevarul, asa cum l-am desprins, este urmatorul: un domn de la oras nu stiu ce cauta prin zona afluentilor Pelesului si, la un moment dat, nu a mai putut cobori. A sunat la 112 si astepta sa fie salvat. Astfel de situatii sunt cele care ar trebui sa determine aparitia unei obligatii de plata. Ai solicitat interventia si esti vinovat, platesti. Pentru ca acea persoana nu avea ce cauta in afara partiilor de schi si in afara traseelor turistice, potrivit Regulamentului de vizitare a Parcului Natural Bucegi, cu statut de lege. Sau macar ii dai 5000 lei/amenda ca a parasit traseele turistice. Asa incepe povestea transformata in scandal ulterior. Un om in situatie dificila, aparuta din propria sa vina, a cerut ajutorul.

Dupa vreo 2 ore, prin zona pe unde acesta ii astepta pe salvatori (o salbaticie incredibila si un frigul naibii pe vaile acelea!) trec niste practicanti ai sporturilor de iarna, 5-6 tineri. Acestia, experimentati dupa cum spun ei, ajung la domnul in cauza, au loc niste discutii dupa care ei pleaca mai departe. Din ce au spus acei tineri pe Facebook, reiese ca acea persoana a ramas acolo. Mai reiese pentru noi, cei de pe aici sau care inteleg cu „ce se mananca muntele”, calitatea umana a acelor tineri, unul dintre ei chiar specificand ca nu aveau ei atributii de salvare sau vreo conditionare de constiinta/responsabilitate. Ceea ce poate fi corect pana la un punct. Daca o iei omeneste, iti dai seama ca acel grup nu poate fi considerat ca alcatuit din oameni de munte. Era o gasca de oraseni atrasi de chestii extreme, oraseni de tipul fiecare e pentru sine, de restul nu-mi pasa. Deci acestia nu l-au convins, e clar, pe acel personaj singuratic sa coboare. Cand esti singur in pustietate si vezi 5 persoane, de ce oare nu a-i indrazni sa te atasezi de ei, sa iesi la liman? In mod evident pentru ca acel grup nu-ti furnizeaza incredere, in mod sigur ca nimeni nu s-a oferit sa stea dupa el, toti fiind preocupati sa coboare ei.

com grup

Pacat ca Administratia Parcului Natural si cine are atributii de sanctionare pe aceasta linie, nu a fost acolo sa le dea cate 5000 lei amenda/persoana. Erau in afara traseelor turistice, in rezervatie, in zona de conservare a Parcului, in zone unde animalele sunt la ele acasa si nu le deranjeaza nimeni prin acele locuri. Genul acesta de tineri sunt si primii care striga ca animalele nu mai au unde sa stea, ca padurea se taie, ca nenorocitii nu se mai opresc si tot fura 🙂

Grupul de „montaniarzi” aflat in coborare, intalneste o echipa de salvare a Jandarmeriei Montane, vreo 10 persoane. Aceasta echipa se afla la baza unei saritori si urca sa-l salveze pe omul care sunase la 112. Daca aceste 2 grupuri nu se intalneau, nu am fi aflat niciodata poate, nici despre unii si nici despre altii.

Pe astia cu durerea de basca de oameni, tinerii cu figuri de la oras, i-a lovit „soarta” neasteptat :))

Jandarmii i-au filmat si totul a fost transmis presei, intelegandu-se ca si ei au fost salvati. Intr-o filmare, tinerii apar coborand pe o coarda, iar din spusele acestora, tot ei au montat-o. Magnific cum s-au intalnit unii nepasatori si altii fara experienta.

Iata filmarea:

In filmare se vede cum oarecum deranjati, tinerii coboara cam suparati. Probabil si-au dat seama ca vor ajunge subiecte de presa, fapt si intamplat 🙂

A doua zi toata lumea afla cum jandarmii montani au salvat nu stiu cati turisti inconstienti 🙂 Acum astia, turistii, or fi stat ei prost cu omenia si cu bunul simt, dar nu sunasera la 112 pentru ca se descurcau. Cand s-au vazut subiecte „salvate”, ei care cautau extremul, au innebunit si vehementi au postat sute de comentarii pe Facebook, s-au adresat la presa…

Treaba este ca nu prea ai ce face, Jandarmeria are o alta credibilitate chiar daca da o stire neadevarata. Si na, pentru majoritate, au fost si ei salvati :)) In grupurile de oameni de munte se va vorbi multa vreme cum au fost salvati. Pentru ca unii au luat-o de buna. Eu nu le mentionez numele ca imi place sa citesc cum au fost salvati :)) si cum tot revin ei sustinandu-si cauza.

Am fost si voi fi un sustinator al jandarmilor montani, numai ca aici au gresit din nou. A mai fost un caz la Azuga, in sezonul trecut sau acum 2 ani, in care turistii coborand pe propriile picioare au intalnit echipa Jandarmeriei si, in urma filmarilor, acestia din echipa au fost considerati eroi si promovati in grad. Asta a fost o rusine incredibila… o chestie lipsita de orice decenta.

Adevarul este ca jandarmii montani din Valea Prahovei, cu putine exceptii, nu au capacitatea si antrenamentul specific sa intervina in astfel de zone. Ei pot actiona pe trasee turistice, prin padure. Iarna sau vara prin astfel de vagauni, pe versanti inclinati, nu au nicio sansa. Nu este un repros ci un adevar. Cei pe care-i vedem la televizor coborand din gondole  pe corzi sunt altii. Sunt instructorii Jandarmeriei care instruiesc oameni din toate posturile de jandarmi din tara. Acestia nu intervin in actiuni de salvare ca nu este jobul lor.

In zona Sinaia, si ar trebui sa o iau dinspre Busteni mai bine, incepand din bazinul Vaii Babei, continuand cu al Pelesului, al Vaii Zgarburei si al Izvorului Dorului (mai ales in firele de sub Coltii lui Barbes), in afara de cativa salvamontisti si  2-3 jandarmi nu are cine sa te salveze. Nu ca nu ar vrea ci ca nu pot sa o faca. Nu cunosc terenul in detaliu, nu stiu saritorile, nu au o procedura adaptata specificului fiecarei zone. Intr-o zona ca a Pelesului, cu zapada in padure de un metru, tu nu vii ca un incepator de jos in sus, ca ajungi intr-o mie de ani. Vii pe schiuri ca e iarna, de sus in jos, dupa ce in prealabil l-ai sunat pe turist sa iasa din vale, spre dreapta sau spre stanga si sa astepte acolo.  Sa nu stea in firul vaii si sa mai vina cine stie ce peste el.

Se vede lipsa de experienta in astfel situatii. Cat de motivati si dornici de a salva viata unei persoane ar fi acestia, lucrurile se fac cu calm, eficient, dupa un plan. Nu te epuizezi mergand cu orele prin nameti ca apoi sa se considere ca faci 5 ore pana la cel care are nevoie de ajutor. Daca ar fi coborat de la Cota 2000, in 30-40 de minute cel mult ar fi ajuns.

Pozele apartin jandarmilor si au fost publicate pe facebook.

Pana la urma la acel om care a sunat la 112, au ajuns 2 salvamontisti care au coborat de la Cota 2000. Acestia l-au dus pana la jandarmi si totul s-a terminat cu bine pentru respectivul.

Eu sper ca fiecare parte din aceasta aventura, cat si altii, sa inteleaga niste lucruri esentiale: prin astfel de zone se moare destul de repede, nu trebuie sa te bagi prin vai in care stii ca nu poti face fata, pe care nu le-ai vazut vreodata, ia-ti la tine chestii de baza pentru ca nu stii cine si cand si daca te salveaza. Iar daca esti prea bun, expert sau extrem, si vezi vreun din acesta pe vale, care nu stie ce sa mai faca, ia-l de acolo, ajuta-l, ca asa se face pe munte. Altfel, s-ar putea mai tarziu sa-l ai pe constiinta.

Mai departe alte subiecte, diferite evenimente:

In curand o noua editie de Alpin Festival Film.

Echipa Casino Sinaia poate fi intalnita la Targul de Turism al Romaniei.

O carte care mi-a atras atentia si trebuie sa o caut: „De la palatul domnesc de pe Podul Mogosoaiei, la palatul regal de pe Calea Victoriei”.

La revedere, Lucian!

In urma cu vreo 10 ani, cu ocazia unor excursii pe munte, ne-am cunoscut mai multi. Mai exact, un domn profesor a avut initiativa de a ne strange la un loc. Asa am cunoscut si alti pasionati de munte din Valea Prahovei.

Unul dintre acestia a fost Lucian Stan, cunoscut in zona noastra de la tv. Pentru ca lucrase la statia din Sinaia a Antenei 1, acum nu stiu cat… vreo 15 ani sau mai bine.

Un baiat fain, care treptat ne-a invatat pe toti tainele fotografiei si care ne repara tuturor calculatoarele, laptopurile… Era sufletul oricarei excursii desi ii ziceam Micutul morocanos. Asta pentru ca fiind o fire introvertita, cateodata se retragea in lumea lui si iesea cand voia el. Ne obisnuisem cu felul acesta al lui de a fi si nu ne suparam niciunul. Nici nu cred ca putea cineva sa se supere pe el, fiindca era genul de baiat super bun, care nu deranja si nu a deranjat pe nimeni niciodata.

Era foarte analitic, simtea imediat oamenii, greu lasa pe cineva sa intre in lumea lui. Uneori urca singur pana la Cota 2000, sa prinda tot felul de peisaje pe care le astepta cine stie de cand.

Muchia Lunga

Anul trecut, a fost la un spital pentru ca avea niste probleme. Vestile au fost foarte proaste… avea cancer.

Si, de atunci, viata i s-a schimbat total. El ajungea la medic o data la 10 de ani… A urmat aceiasi pasi pe care ii face orice bolnav din tara asta, cunoscand umilintele si mizeria sistemului medical de la noi. L-au operat de cateva ori, slabise foarte mult, cand terminau o operatie, dupa un timp il chemau ca mai era ceva…

Bietul de el, ca de obicei, foarte rar spunea ce dureri are…

Inainte sa ajunga in Bucuresti, sa plece din Sinaia, imi spunea ca pe la 40-42 ani, incep multi sa se duca. Tot citise el pe net si asta era concluzia lui. Noi, prietenii, tot incercam sa-i formam alte concluzii, sa aiba o atitudine pozitiva. Unii oameni insa nu pot avea astfel de atitudini fiind mai sensibili. Dincolo de glume si de tacerea lui, era extrem de sensibil, usor de jignit.

Ma intreb ca prostul daca nu se opera si urma un tratament naturist, orice altceva decat mersul din spital in spital, oare era mai bine? Acum concluzia mea este ca aproape toti bolnavii operati de cancer, mor in perioada urmatoare.

Cu timpul, ne-am obisnuit sa-l stim la Bucuresti, alaturi de familia sa. Cand mama, matusa, sora, roiesc in preajma lui, tragi concluzia ca e pe maini bune. Doctorul spune ca se recupereaza in timp, el sustine ca-si vinde casa de la Sinaia pentru ca aici e prea frig si umezeala nu i-a facut bine si nici nu-i va face. Noi intelegem ca boala l-a obligat la alt drum.

Pe marginea lacului Bolboci

Acum imi dau seama ca povestea se derula pe niste coordonate gresite. El, ca de obicei, era un baiat cuminte care nu voia sa deranjeze pe nimeni. In general, stilul lui era de negare, de izolare, de asta este. Cred ca un astfel de bolnav trebuie adus in zona unde-i sunt cei mai multi prieteni, eliminata distanta. Niciun prieten sau ruda, nu poate veni zi de zi la el sa-l viziteze si sa-l incurajeze daca sunt distante mari. Cred ca astfel de persoane au nevoie zilnic de sustinerile prietenilor. Cred ca niciun bolnav nu trebuie crezut si, din acest motiv, trebuie adus acolo unde sunt mai multe cunostinte, astfel incat fiecare prieten sa-i ocupe periodic din timp. Stiind ca el a fost mereu singuratic, ne-am pacalit ca o sa fie bine.

Ultima oara am vorbit pe WhatsApp cu el, ii trimisesem niste poze, ii spuneam ca Rares si Andrei il iubesc, copiii fiind bucurosi ca mereu Lucică le-a reparat un laptop mai vechi plin cu jocuri. Erau poze cu cei mici la muzeul „Grigore Antipa”, de la ziua lui Rares din ianuarie etc. Alte poze erau cu peisaje recente si pe unde am mai fost…

Il urmaream insa pe WhatsApp, vazand cand intra. Ultima oara a fost pe 1.02. Intra zilnic pentru ca mai multi ii trimiteau poze de pe munte etc. Pe 2.02 nu a intrat, nici pe 3.02. Nu m-am gandit la ceva rau, am crezut ca este vreo toana sau se odihneste. Ieri, eram la intrarea in Brasov dinspre Predeal, telefonul a sunat de cateva ori dar fiind langa masini, nu l-am auzit. Pe la 10 si ceva, am citit un sms de la Dorin, un alt prieten: „Azi dimineata la 7 a murit Stanley”. Pe Facebook mai era un mesaj similar de la Emil. Mesajul l-am inteles dupa vreo 2 ore si acceptat abia pe la 1 noaptea. Uite asa, cei din jurul nostru pleaca usor-usor; nu e obligatoriu sa depasim 65 de ani pentru a incepe astfel de observatii.

Tot pe Muchia Lunga…

Viata, cu siguranta este nepretuita, o traiesti cum vrei si cred ca ti-o si hotarasti in proportie foarte mare. E important sa ai prieteni, sa-i lasi in viata ta pe cei care vor sa fie in viata ta, sa comunici, sa impartasesti, sa gasesti oameni care sa viseze cu tine si cu care sa faci planuri de lunga durata. E important sa nu te incarci cu ura, cu nemultumiri, sa speri ca maine poate fi mai bine, sa fii mereu prins in cotidian, sa-ti propui a face multe fapte bune. Sa-L asezi in centrul vietii tale pe Dumnezeu! Foarte posibil, cand esti descoperit cu asa ceva, nu mai poti constientiza toate acestea si cercul devine foarte restrans.

Haosul acesta pe care-l vedem in societate, ne-a departat unii de altii, viata te obliga la tot felul, facturile bat la usa, preturile cresc, parca totul in jur e foarte volatil si nu poti face o prognoza pe termen mediu. In mijlocul la toate acestea, abia te mai vezi pe tine cu problemele ce te inconjoara. Si uite asa ne rupem de traditii, de alti oameni, de o evolutie normala, manati azi la stanga, maine la dreapta, uitam de cei dragi, de cultura si de atatea altele. Chiar vorbeam ieri cu un prieten ca este o apatie totala cu acest Centenar. Spunea ca trebuie explicat ce s-a schimbat in noi, cum de aceia de acum 100 de ani simteau intr-un fel si cum de noi, azi, suntem atat de dezbinati si de plini de ura.

Acum, Lucian nu mai este decat in amintirile noastre si prin locuri ca Valea lui Bogdan, Cota 2000, Valea Pelesului, Poiana Stanei Regale, Muchia Lunga, Valea Gaura, Vf. Omu… locuri ce ne vor aminti mereu de rasul, glumele, ironiile cu care presara orele unui traseu turistic.

„Mai scrie ba’ si tu ceva pe blogul ala!”, era un indemn pe care-l auzeam des de la el. Na, uite ca am scris… trist este ca tu nu vei mai putea citi vreodata!!!  😦

Dumnezeu sa te odihneasca!

COMPLETARE: miercuri-07.02.2018. E bine sa ramana undeva si acest moment…

06.02.2018 – inmormantarea lui Lucică.

Am ajuns cu Dorin, despre care se poate spune ca i-a fost din copilarie cel mai apropiat prieten. La ora 1 incepea slujba religioasa. Pana atunci, am fost la capela sa-l vedem si sa-i aprindem o lumanare. E groaznic sa-ti vezi un prieten bun in asemenea loc. Era cum il stiam, mai slabut parca. L-am atins pe obraz si era atat de rece. Chiar daca l-am vazut si am asistat la inmormantare, tot mi-e greu sa cred ca nu mai este, ca nu ne mai sunam pentru excursii, povesti, calculatoare, ca nu ne mai vedem prin Sinaia. Ca totul e acum doar in sertarul cu amintiri; irepetabil.

Virgil s-a ocupat de aranjamentele cu masa dupa inmormantare si cine a vrut sa mai stea la o poveste, a mers dupa inmormantare la Izvorul Rece. Cei mai multi am plecat la serviciu etc…

Treptat, au inceput sa se adune aproape toti cei care-l cunosteau. Cei care nu au venit, erau la distanta sau prinsi prea tare la joburi si nu au putut scapa.

Am vazut-o pe d-na Carmen caruia Lucica ii spunea „Coana mare” si pe sora acesteia, pe d-nele Cristescu, toti colegii lui din televiziune: Adelina si Marian Negotei, Florin Ghiuta, Razvan Bunea, dar si alti prieteni buni… Emil si fratele lui Ovidiu, familia Curca – Dana si Iulian, Cezar Dobre-fotograful cunoscut mai bine de pe FB si mama lui, Catalin Neague-monitorul din Azuga, multi altii care aveau o legatura bine inchegata cu el, nevenindu-i nimanui sa creada ca participa la asemenea moment…

In biserica, a urmat slujba, cuvintele de final ale preotului-paroh, trecerea pe langa trupul lui Lucica sa ne luam la revedere…

Despre atmosfera, impresii si pareri…

Greu de auzit, de suportat, ce vorbea mama lui cu el. Se invinovatea de tot felul desi facuse orice era posibil… spunea ca nu a avut baiat in casa ci fata, ca el le facea pe toate: si mancare, curatenie, repara orice etc… Ceea ce stim si noi. Si mediul era unul diferit. Tatal lui a fost profesor de muzica, mama profesoara de geografie, el nu avea cum sa fie decat un baiat educat, manierat, cu mult bun simt… Bunul simt este cea mai importanta masura intre oameni.

Lucian a murit duminica, 04.02.2018, la ora 6:45 a.m., la spital, in urma unui stop cardio-respirator. Din cauza durerilor incepuse sa i se administreze in doze mici… morfina. Se crede ca inima lui slabita nu a rezistat la o doza. Mai urmase si un tratament impotriva unei bacterii, E.coli daca am inteles bine, cu care se capatuise prin spitale. Le mai avea si pe ale lui…

Spunea mama sa ca in urma cu o saptamana, cand il vizitase, el a reusit sa se ridice din pat si i-a zis sa-i dea pantofii, hainele, sa plece din spital, sa vina la Sinaia. Mama i-a zis ca saptamana viitoare, sa mai aiba putina rabdare. In alta zi, ne povestea ca i-a zis ca se ruga la Dumnezeu sa moara in somn… ceea ce s-a si intamplat.

Emil a pus pe niste dvd-uri niste poze cu Lucian, sa le aiba cat mai multi.

Lucica si Madi. Pe atunci era prietena lui Emil, azi sunt sot si sotie. Momentul este surprins pe Muchia Lunga… in 2012.

Azi, acel bustean nu mai exista… poate cine stie, vom face candva o banca in acest loc.

Comentarii diverse si pe pagina Comunitatii Bucegilor de pe Facebook: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=839698902868709&id=145785625593377

Multe alte poze cu Lucian sau facute de acesta, le gasiti pe profilul de FB al d-lui Emil Slavu din Sinaia.

Valea Prahovei si Bucegii, la inceput de an 2018

2 ianuarie 2018. Ma uit pe la un 12 si ceva pe munte si un brau de ceata acoperea varfurile. Se vedea pana pe la 1800 m alt. In acelasi timp, la poale, in statiuni, ploua marunt. Incet, cobora si „ceata”. De fapt, era ninsoarea care s-a oprit undeva la 1500 m altitudine.

Ma uit seara pe la 18:30 la DN1 si vad o coloana infernala. Faza era ca aceasta coloana nu era pe sensul de coborare, ci pe sensul de urcare. Pe sensul de coborare, adica spre Sinaia-Bucuresti se circula mai bine 🙂 Intreb si eu mirat: „Ce o mai fi si cu coloana asta? Nu trebuiau sa plece azi, turistii?” Aud ca: „Acestia sunt altii, cei care vin dupa Revelion.”

A picurat pana dimineata pe 3 ianuarie. Frig nu a fost si nici zapada nu pare sa vina. Dar si daca vine dupa ce s-a pregatit atat terenul.. Statiunile din Valea Prahovei sunt pline de turisti de zici ca nu a plecat nimeni acasa. Sarbatoresc in continuare 🙂

3 ianuarie 2018. Ma intalnesc cu un prieten de munte; cred ca din 2014 nu ne mai vazusem la ochi.

La multi ani el, la multi ani eu. Din intr-o poveste in alta, il intreb cum de a reusit sa se schimbe total. Adica a lasat drumetiile, vechile obiceiuri, si-a schimbat jobul, casa, nu mai cauta peisaje, urca rar pe munti… ideea e ca face orice altceva decat il stia toata lumea. Incerca el sa o scalde cum ca mai face, mai merge, dar nu prea existau faptele :)) :)) Asa ca, imi spune pana la urma deschis: „Ba’ am lasat tot pentru ca am descoperit cea mai faina femeie. Cand vreau peisaj, ma uit la ea. Glasul ei este muzica inimii mele. Atunci cand umblam prin munti, izvoarele si cascadele imi dadeau un sentiment frumos dar, stii, era neimplinit. Fata asta mi-a umplut sufletul de bucurie si nu stiu daca mai vreau ceva.” Mi-a placut mult de tot si imi pare rau ca nu am reusit sa retin tot ce spunea. Imi venea sa spun: „Ma’ tu esti?” :))

Impresionat sau stupefiat, intreb si eu sa ma aflu in treaba: „Bine, si vantul, inaltimile, mirosul florilor…” La care el, poetic: „Universul fara margini, e in degetul ei mic…” :))) Noroc cu niste doze de bere Tuborg ale lui Matrix ca atmosfera devenise altceva 🙂

In legatura cu muntele, circula pe facebook, o postare despre cabana Babele:

Discutia a aparut pentru ca de mai multe luni, cabana sta inchisa.

La Predeal, dupa miile de oameni care au sarbatorit Revelionul la partie, se pregatesc si alte evenimente dar mai ales concursuri.

Cred ca nu se pune la socoteala aceasta postare 🙂 Concursul este pentru cei ce doresc sa viziteze statiunea Predeal.

Tot ieri, un prieten spunea ca este in cautarea unui post cuminte de sofer 🙂 Azi vad ca Jandarmeria din Valea Prahovei, mai exact Centrul de Perfectionare, a scos la concurs niste posturi. Printre care si unul de sofer 🙂

http://www.jandarmiimontanisinaia.ro/jandarmi/?page_id=1227

Din pastorala de Craciun si Centenarul la Predeal…

Statiunea Predeal, ca fosta localitate de granita, intinsa in trecut pe teritoriul a doua state, are obligatia prin edilii si locuitorii sai, de a nu trece cu indiferenta pe langa anul 2018. Batalia pentru Predeal din toamna anului 1916, desfiintarea vamilor romana si austro-ungara, a granitei triste ce despartea roman de roman, toti aflati pe acelasi pamant stramosesc, sunt doar cateva aspecte care impun ca anul cu nr. 100 de la Marea Unire, sa fie unul special pentru actuala generatie de locuitori. In primul rand pentru ei si in al doilea rand pentru miile de soldati ce isi dorm somnul de veci prin muntii din vecinatatea statiunii. Apoi, pentru noi, ceilalti…

Predealul, aparat si stropit cu sangele poetului-erou Mihail Saulescu, plecat sa se „casatoreasca” pe vecie cu Transilvania, obliga la iesirea din impasibilitate, la omagierea eroilor si, in acelasi timp, la incercarea bucuriei regasirii tuturor romanilor intre aceleasi granite.

Multe felicitari celor care s-au gandit ca astfel de momente nu trebuie uitate ci marcate:

Ca de obicei, de Craciun, ajung si la Manastirea Caraiman din Busteni. Imi propun sa scriu ce am retinut din pastorala Patriarhului Daniel. Mesajul a fost citit de catre parintele staret David si, uneori, am mai notat pe telefon:

– ca in vremurile acestea lumea este grabita, cu ochii pe ceas sau calculator.

– in acest context rugaciunea poate fi o respiratie a sufletului.

– „Mantuire” inseamna si eliberarea din robie sau salvarea de la moartea vesnica.

– Dumnezeu s-a facut om, ca omul sa devina Dumnezeu.

– trebuie sa folosim viata actuala pentru a o castiga pe cea viitoare.

– Sf. Serafim de Sarov spunea ca scopul vietii este dobandirea Duhului Sfant.

– Mantuirea este unirea omului cu Dumnezeu.

– Sf. Pavel, adica Saul, spunea ca nimeni si nimic nu-l va putea desparti de iubirea pentru Dumnezeu.

– un alt sfant spunea ca iubirea pura se naste din rugaciune.

– orice timp acordat rugaciunii, oriunde am fi, nu este timp pierdut ci invesnicit.

– pentru a avea legatura cu Hristos trebuie sa avem un portofoliu de fapte care arata iubirea de altii, pentru altii.

– Iisus s-a facut om ca sa daruiasca oamenilor viata vesnica in Imparatia Cerurilor.

– Sfintele Evanghelii elibereaza omul de ignoranta si de pacate.

– Sa aducem pace si lumina celor nefericiti, ca tot pentru noi facem ceea ce lor le facem.

De asemenea, Biserica Ortodoxa Romana anunta ca la 30 noiembrie 2018, de Sf. Andrei-Ocrotitorul Romaniei, se va sfinti Catedrala Mantuirii Neamului. Aceasta este dedicata nu doar celor din prezent ci si Eroilor Romani din toate timpurile.

Iar anul 2018 este declarat Anul Omagial al Unităţii de Credinţă şi de Neam şi Anul Comemorativ al Făuritorilor Marii Uniri:

Pe 29 decembrie 2017 se va deschide oficial sezonul de schi la Predeal:

Sa aveti niste sarbatori frumoase!

De la „piramida” Sfinxului la actiuni de ecologizare… si pana la biserica Balasei

Nu neaparat titlul si respecta ordinea intamplarilor. Dar e ca la ciorba, o mana de legume puse toate la fiert in aceeasi oala. Stiti ca numele ne cam prinde…

De luni, a inceput cate un fulg asa sa cada… intai a fost o ploaie bunicica. Luni s-au incheiat si cateva actiuni de ecologizare desfasurate intre Sinaia si Busteni, in padurea Bucegilor. Scopul a fost unul simplu: o padure fara gunoaie. Daca mai multi am aduna cateva ambalaje, peturi, aruncate de altii la intamplare, prin Bucegi, cu siguranta am avea un munte cu mult mai curat. Fiecare astfel de gest conteaza, pentru ca in Bucegi cel putin, s-a schimbat raportul… sunt mai multi cei care fac curatenie sau o pastreaza decat aceia care arunca pe jos. Comparativ cu anii trecuti, in acest an ca exemplu, nu a mai fost atata mizerie intre Piatra Arsa si Babele. Iar drumurile forestiere… acestea mai au pe stanga si pe dreapta diferite depozite de deseuri aduse de… localnici in special. Mai noi adica bucuresteni sau mai vechi. Adica nea Gica… in loc sa le duca undeva la o pubela, le suie in masina si le arunca in padure. Nu se intoarce dupa isprava cu mana goala ci, mai ia si ce lemne gaseste pe langa drum. Pentru ca asa face de cand se stie.

Pe ultimii poluatori i-a prins Jandarmeria. Evident erau localnici, din Sinaia. Jandarmii nu au vrut sa le faca numele publice. Cine stie pentru cine „lucrau”…

Drumurile forestiere nu prea pot fi inchise cu bariera.

Pentru ca vine cate unul, iti taie lacatul si ti-l lasa drept exemplu de: „sa nu mai faci asa!” 🙂 Cred ca a mai facut cineva asa, adica a inchis iar drumul, pentru ca acum si bariera a disparut 🙂

In actiunile recente de curatire a padurii s-au implicat mai multi. Scriu acest articol doar pentru a trezi in cate unii imboldul de a ridica un pet, o doza aruncata la intamplare prin padure. Cand te intorci din drumetie, intr-o sacosa poti pune 5 chestii si sa le arunci unde le este locul. O faci pentru tine, pentru ceilalti, pentru un viitor comun. Inspiri pe altii care poate te vad.

Peste 50 de saci si diverse cutii si acareturi s-au strans. Si nu pentru like-uri stupide, laude, alte prostii. Asa trebuia! Mult, putin, ideea este ca poti circula pentru o vreme prin locuri mai curate. Dar, viitorul pare mai bun… sunt din ce in ce mai putini cei care aduc gunoaie cu masinile si le lasa pe acel drum. Probabil imbatranesc si ei…

Discret, am contactat si oameni de munte mai cunoscuti, in marea lor majoritate au zis ca sunt ocupati, si azi, si maine, si mereu 🙂 Nici platiti nu au vrut sa vina dar muntele il iubesc pe Facebook de nu mai pot 😉 Este unul din motivele pentru care nu cred in marile ong-uri de mediu sau in iubirea de natura a localnicilor. Primele sunt pline de ecologisti de ocazie care nu au in spate nicio o poveste cu mediul. Marile impaduriri, marile lucruri utile pentru mediu le fac altii care nu se agita asa…sa pacaleasca lumea. Nu ma refer la mine sau la ceva de prin zona Bucegilor ci, sunt locuri in tara unde autoritati si asociatii, elevi, planteaza mii si mii de puieti exact acolo unde trebuie. Nu ca la noi pe Platoul Bucegilor 🙂 ONG-urile de pe FB, profita de orice protest, mai vand maimutoi din plus, mai posteaza afise prin gari ca „ne-ar arata ei un copac dar nu mai sunt”… Niste copii fara minte, purtati de colo-colo de tot felul de grupuri de interese.

Ieri a fost o zi cu mai multe conotatii: moartea parintelui Arsenie Boca, asasinarea lui Iorga etc dar… si aparitia unei piramide pe la Sfinxul din Bucegi. Ma uitam la munte ieri si mi-am zis ca in mod sigur vor ramane oameni blocati pe la Sfinx. Pentru ca ningea abundent, vizibilitatea era redusa. Cum au fost stirile post-aparitie piramida?

Extrag cateva aspecte pentru a vedea ce inseamna lipsa de educatie, cititul de articole realizate de oricine pe net, propriile adevaruri in detrimentul celor spuse de colective de specialisti. Nu ne cunoastem istoria, fabulam cu dacii sau alte civilizatii pana la absurd. Cand o lasam cu dacii, aflam tot felul de conspiratii impotriva tarii pe care nici cei mai mari dusmani nu le-ar putea imagina. Totul se rezolva insa pana la urma cu ganduri de lumina si semne ale muntelui :))

Cine sa ne ia tara, ma intreb si eu? Suntem aici de vreo 2000 de ani cel putin, prinsi ca pirul si nu a scapat nimeni de noi. Au mai taiat paduri, ne-au muncit, au luat bunuri, animale, am ramas fara tezaure si suntem vai de noi. Cuza si Carol I au reusit cat de cat sa ne alfabetizeze, proces neincheiat din pacate nici in zilele noastre. Toti au trecut, noi am supravietuit 🙂 Asa va fi mereu…

Ce s-a petrecut la Sfinx ieri:

Jandarmii si salvamontistii au avut 24 de ore foarte nasoale. Interventii, transport de persoane, salvari, orientari… pentru ca nimeni nu i-a luat sfaturile in serios.

„Sase aventurieri au urcat la peste 2.200 de metri pentru a se încărca şi ei energetic.”

„100 de turişti au mers ieri pe traseul montan Peştera-Babele din Munţii Bucegi, pentru a vizita obiectivele turistice şi pentru a se încărca cu energie de la Sfinx, au avut nevoie de ajutorul salvamontiştilor şi jandarmilor pentru a ieşi din nămeţi.”
 
„Din cauza viscolului, turiştii au cerut ajutor, iar salvatorii au plecat în căutarea lor, pe jos. Unul dintre turişti a avut nevoie de îngrijiri medicale după ce a suferit o ruptură de muşchi.”

„Se spune că 28 noiembrie este singura zi din an când, la apusul soarelui, deasupra Sfinxului de pe Platoul Bucegi, razele formează un fel de piramidă cu vârful întors, considerată magică. Oamenii vin aici să se încarce cu energie pentru tot restul anului.” Ultima exprimare e antologica. Nici aia, analfabetii, de acum 100 de ani, nu erau dominati de atata „magie” :))

Sau sa cadem in alta extrema, s-a razbunat Muntele 🙂 „Ia ziceti ma’, care-i treaba?” 🙂 Dar bine, totul a fost o incercare pentru a le masura credinta si, evident, initiatii in taina fulgului de nea, nu au avut nicio problema. Se asteptau sa fie supusi la un astfel de examen. Din acea zi sunt mai puternici :))

Bietii oameni au ajuns sa se refugieze in tot felul de povesti si nu-si mai pun intrebari elementare. Sunt asa amagiti de unul si de altul si cred orice. Sfinxul desi este superb, nu are nici macar un secol de cand exista in aceasta forma. Adevaratul Sfinx, in mod evident sculptat acum mult timp pentru a juca un rol in cadrul unor ceremonii religioase este in apropierea Babelor. Actualul Sfinx este rodul eroziunii si al muncii unor pasionati care i-au mai sculptat mici forme ici-colo. Daca judeci cat de cat si nu cazi in campul prostiilor, te duci langa el si te uiti unde este orbita. Te uiti sus si apoi jos la pamant unde vezi un bolovan imens. Forma si dimensiunea iti arata clar ca el a cazut de unde azi e „ochiul”. Si atat! E super simplu. Te uiti sus-te uiti jos si gata povestea! Care mama naibii magie…
Din ce vad toata lumea vorbeste despre „pedeapsa muntelui”:
 Catapeteasma unei biserici din Brebu este asemanatoare cu aceea de la biserica Domnitei Balasa, loc in care a fost botezat printul George Valentin Bibescu, cel care a bombardat puturile de petrol de la Campina, in 1916, ca sa nu puna germanii mana pe ele, cel cu castelul din Posada…
Am fost pe la biserica Domnitei sa vedem ce si cum. Era sa zic… ce piramide se mai formeaza si pe aici. Am luat-o si noi usor, atenti sa nu ne impiedicam de vreo dala mai iesita si sa o consideram  magica 🙂
Biserica e bagata printre blocuri, o placere pentru enoriasii de prin apartamente sa auda atat de aproape sunetele clopotelor 🙂 Atata magie…
 
Mic monument ce marcheaza altarul constructiei ridicate de Domnita Balasa.
Zoe, Safta, Grigore si Manolache Brancoveanu
Zoe Brancoveanu
George descifrand pisania de la 1842…