Din nou pe Vf. Moldoveanu, pe traseu si presedintele…

Sambata, 22.09.2018. De data aceasta din Sambata de Sus pe traseul: cabana Sambata-Fereastra Mare-Vf. Vistea-Vf. Moldoveanu si retur.

Pe la 9:45 lasam masina pe drumul forestier, cu vreo 3 km mai jos decat masinile altora si o luam pe jos spre cabana Valea Sambetei. Un frigu’ naibii pana la intrarea in padure…

Aproape de cabana

La 10:30 eram la cabana 🙂 Unde am mai stat 20 minute sa mancam ceva…

Cabana

La 10:50 eram aici, la 5 minute distanta de cabana. Totusi, pana in Fereastra Mare am facut o ora si 10 minute. Se urca destul de bine 🙂

In Fereastra Mare si de aici 5 ore pana la varf… Unii turisti cu care am mai discutat, mergeau doar pana in Fereastra. Altii cand auzeau ca mergem si ne intoarcem tot pe acelasi traseu, tot in aceeasi zi, se uitau un pic ciudat… Dar cati nu au mai facut acest traseu intr-o zi….

Din Fereastra si pana pe Moldoveanu, vin succesiuni de pante 🙂 Patru bazine de vai traversezi, deci e de mers…

Manastirea Brancoveanu

Usa parca nu avea…

Pe acolo urcam spre Fereastra.

Maaamma, unde e varfu’…

Lacul Galbena

Cata lume era deja de pe cel mai inalt varf al Romaniei…

Si venea urcarea spre Vf. Vistea 🙂

Lacul de sub Varful Moldoveanu…. si cand cu ochii dupa peisaje, cand la poteca, ma trezesc la cativa metri de presedintele Klaus Iohannis.

Buna ziua, buna ziua si fiecare isi vede de drum.

Ce mai… un om de munte este presedintele tarii.

Portiunea dintre varfurile Vistea si Moldoveanu

Am scris si noi in cartea noua…

La orele 12 eram in Fereastra Mare, la orele 14 ajunsesem pe varf. Am stat la soare, am mai mancat cate ceva, ne-am uitat la oamenii de munte, discutii, poze, glume si… la 14:50 am zis sa ne intoarcem. Nu ne-am mai grabit dar nu stiu cum… la 16:50 eram in Fereastra Mare 🙂 Deci tot 2 ore am facut si la coborare…

Pe la 17:30 eram la cabana Valea Sambatei, unde am stat pana pe la 18 si un pic. La 18:50 eram in masina, pe la 20:45 la gara Brasov. La orele 21 pleca un autobuz spre Bucuresti… pe la 22:30 eram acasa.

Destul de lung traseul Sambata-Moldoveanu… Data viitoare, ne-am propus sa venim dinspre Balea pana la varf si retur.

Faina zi! 🙂

Reclame

Custodele Coroanei in drumetie la Crucea de pe Caraiman; Ceremonii la Monumentul Eroilor; Punerea pietrei de temelie a bisericii Eroilor la Baba Mare… toate intr-o alergare montana!

Scenarii cum sa ajungem, hai ca sunt locuri libere intr-un microbuz. Si telecabina transporta participantii…

Pana la urma fac echipa cu Razvan si Iulica, tot voiam sa urc pe jos.

La ora 9:15 luam startul de langa Penny Busteni spre valea Jepilor Mici. Urcam bine de tot, depasim alti oameni, o gramada urcau 🙂 Pana la cabana Caraiman tot am intalnit grupuri de turisti.

La 10 si ceva am iesit din vale, rupti, praf. Mai putin Iulica, el nu avea nimic 🙂 Razvan a plecat spre Babele sa se intalneasca cu alti prieteni si sa vina cu ei spre Crucea de pe Caraiman, noi am luat-o pe brana Caraimanului ca sa ajungem mai repede. Un pic trecut de ora 11 si am ajuns la Cruce. Acolo, ne-am intalnit cu multi prieteni, cunostinte… nu incepuse nicio festivitate.

Ne-a lasat sa ne apropiem.

Spre brana

Eu am zis ca sunt flori de colt, undeva la vreo 30 m inaltime.

Tot pe brana, insa privind inapoi.

La Cruce…

Monarhistii…

Apoi… erau oficialitati, jandarmi, vanatori, primar, presedinte de consiliu judetean, multi altii…

Sosirea ministrului Apararii, d-l Mihai Fifor…

Au urmat onorul etc…

Asociatia „Traditia Militara” condusa magistral de d-l Stoica. Ei s-au intors recent din Franta, de la niste ceremonii desfasurate la Verdun.

Si tot soseau turisti, tot se organizau lucrurile, fiind pe punctul de a incepe cand…

… pe jos veneau reprezentantii Casei Regale: custodele coroanei principesa Margareta si sotul sau, Radu Duda.

Ei bine… ceremonia a inceput chiar daca acestia erau foarte aproape, un domn vorbea la microfon, sosirea celor de la Casa Regala nu prea a fost bagata in seama, imnul se intonase…. Stiti cum a fost de urat?? Urat-urat! Nu i-a intampinat nimeni, nu i-a bagat nimeni in seama. O rusine, ce mai! Si eu am scris diverse despre Casa Regala cand au cerut unitatea vanatorilor de munte din Predeal, dar totusi… In astfel de momente, dovedesti respect.

In intonarea imnului national s-a regasit si strofa „Preoti cu crucea in frunte…” adesea omisa; au urmat slujba religioasa, depunerea de coroane….

Nota 10 pentru interpretarea imnului national de catre vanatorii de munte la care s-au alaturat multi dintre cei prezenti.

Preasfintitul Varlaam Ploiesteanul, episcop vicar patriarhal

D-l Mircea Stoica, presedintele Asociatiei Traditia Militara

El impartea stegulete…

Camioane militare… deci pana la urma se puteau aduce toate materialele o data pentru reabilitarea Monumentului Eroilor. Intotdeauna e vorba de bani. Mi-am propus sa nu mai zic nimic pe tema aceasta, ca se intelege ca ma deranjeaza reabilitarea Monumentului. Ideea este alta: decat sa umble cu elicopterul aiurea de sute de ori, mai bine aduceau o singura data materialele…

Nota 10, chiar au fost la inaltime…

Reprezentantii Primariei Busteni depunand coroane.

Presedintele Consiliului Judetean Prahova, d-l Bogdan Toader

Asociatia Neamunit

Romani veniti din tarile vecine. Au depus si ei flori in aplauzele tuturor.

Pe la 12:30 am plecat spre Baba Mare, unde se punea piatra de temelie a viitoarei biserici a eroilor. Slujba incepea la ora 13. Cu Madalin am urcat pe traseul ce merge spre Cerdac, apoi ne-am abatut spre Baba Mare. Iar Iulica a plecat cu o cunostinta sa bifeze si Vf. Omu 🙂 S-a intors singur :))

La vf. Caraiman. Aici am intalnit o „mandrete” de sofer militar… 🙂 🙂

Hai ca se vedea si zona bisericutei de la Baba Mare…

Baza Salvamont este peste drum cum se zice, de viitoarea biserica.

Tineret ortodox

Calugarul cu ideea bisericii… cine citeste blogul il stie, ca am mai vorbit de acesta in anii trecuti. Are un toiag fain si un bucium la fel 🙂

Evenimentul a fost mai mult al orasului Busteni si al Bisericii.

Primarul din Busteni, d-l Ghita Irinel

Viceprimarul Busteniului, d-l Nae Savel… pentru mine va ramane mereu un exemplu de seriozitate in administratie publica. Este prezent la evenimente, nu intarzie, un om care isi face treaba.

Staretul Manastirii Caraiman, parintele David plecand in intampinare Patriarhului sosit cu masina Jandarmeriei.

S-au pus piatra de temelie… si 2 mari hramuri.

Ce se vedea la Sfinx… Stiti cum au fost Bucegii pe 15.09? Plini de oameni… Platoul a fost bulevard.

Apoi ne-am dus la Sfinx…

Iulica venea si el de la Omu… tot fugea.

Sfinxul, peisaj selenar

„Halpinisti” cum spune Cristian Laurentiu 🙂

La Babele, dupa ce fiecare a umblat pana atunci pe unde a vrut, ne-am reintalnit si am plecat spre Piatra Arsa-Sinaia.

Dincolo de „stadion”, de complexul de la Piatra Arsa asadar, ne-am gandit sa alergam ca sa prindem trenul de 16:57 in Sinaia. Era 15:03. Bine, mie imi era indiferent, era fain oricum, dar ei mai aveau si alte treburi, sa ajunga la Brasov etc…

Asa ca… la 15:33 eram jos, la izvorul de pe aleea pavata de la Poiana Stanii si la 16:04 eram la o terasa de la festivalul Sinaia Forever, aflata chiar langa scarile ce duc la gara 🙂 Am stat cam 40 de minute la terasa apoi am plecat la tren. Ne gandeam pentru duminica sa urcam pe Moldoveanu si sa ne si intorceam tot azi. Dar nu avea cine… 🙂 Curand tot mergem pana acolo…

Ca si concluzii… am fost pe munte sa vad niste evenimente, sa fiu acolo ca sa stiu despre ce vorbesc. Si daca am fost si cu prieteni si m-am intalnit si cu multi alti prieteni din diferite domenii, cu atat mai bine. Ca am facut 30 de minute de la stadion pe Piciorul Pietrei Arse pana la Stana Regala inseamna ca se poate… 🙂 Ma refer la mine.

Traseu turistic pe Bucsoiu – Omu si coborare in Busteni pe Jepii Mici

Cu Razvan si Matrix pe carari de munte dupa ceva timp…

Ne-am intalnit pe la ora 8 a.m. in Busteni dar pana ne-am invartit sa cumparam toate „prostiile” am ajuns abia la 9 la bariera de pe Valea Cerbului.

Nu inainte de a poza si acest vechi podet

Pe la Poiana Izvoarelor eram pe la ora 11… mergeam ca niste turisti 🙂 Pe la aceasta cabana nu vezi tipenie de om pentru ca nu s-a stiut niciodata sa se faca vreun turism pe aici. Dar pentru proprietar nu este o problema pentru ca mai are si cabana Omu care duduie…

In Poiana Bucsoiului, un loc care imi place, foarte pitoresc. Nu am stat prea mult pentru ca nu aveam de ce, la ritmul nostru nu aveam cum sa fim obositi.

Si de aici incepe un traseu spectaculos spre Malaiesti, pe curba de nivel in mare parte, cu perspective pitoresti uriase…

Intersectia „La Prepeleag”, de unde am inceput sa urcam pe Bucsoiu.

Matrix

Razvan… Sunt niste portiuni de urcat serioase pe Bucsoiu. Am avut o vreme foarte buna, mai erau si alti turisti pe traseu… Nu la fel de multi ca pe altele din Bucegi pentru ca Abruptul Bucsoiului ramane cel mai greu traseu turistic din acest Parc Natural. Dar daca nu te axezi pe dificultate si fiecare pas este o bucurie, un prilej de a trai inaltimile, chiar e superb :))

Toata panta asta este de urcat 🙂

Multe poze le-am facut cu aparatul foto si le voi posta ulterior… pe la ora 14 am ajuns la vf. Omu, unde erau peste 100 de persoane. Iar pana la Babele am mers ca pe bulevard… lume, lume.

Am intrat pe Valea Jepilor unde am intalnit iar o multime de oameni… la anumite pasaje se astepta la coada ca la paine pe vremuri…

Aici am avut noroc… dar daca ajungi undeva pe la orele 12-15 s-ar putea sa astepti ceva 🙂

Concluzia: merge lumea pe munte la greu 🙂 Ceea ce sa fim seriosi, e foarte bine!

La 17:22 ajungeam si noi la telecabina din Busteni.

Cum decurg lucrarile la Crucea de pe Caraiman

Da, au inceput sa lucreze la Monumentul Eroilor ridicat pe muntele Caraiman.

Am fost ieri pe munte, habar nu aveam ca au inceput lucrarile de restaurare. La o cafea la Piatra Arsa am aflat si cum mai era timp, ne-am dus sa vedem minunea mult asteptata.

In fine, ajungem:

In dreapta cum privesti… este un fel de punte si inca o schela mai aproape…

„Aerisire”

Ca sa faca acea punte, au taiat aceasta za si au scos lantul. Apoi au pus bucata de fier „la loc”.

Stalpii sunt in pamant si alte elemente de sprijin sudate „mai drept sau mai putin drept”.

Cand un element metalic nu se aliniaza cu altele, poate fi sudat si pe dinafara. Sa fie acolo! La fel si gunoaiele celor care lucreaza.

Acum daca puntea nu sta „in boloboc”, ii punem un cui si apoi sudam.

O schela pentru un alt ceva, sa vedem pentru ce.

Si aici au trebuit sa scoata lantul. Bucata de fier lipsa sa speram ca nu au aruncat-o prin iarba si ca la final o vor pune la loc. Asta daca urmarim sa pastram originalitatea monumentului.

Pana acum nu vorbim de Cruce, ca nu face obiectul lucrarilor. Deocamdata au fost taiate 2 zale si scoase 2 lanturi.

Daca te uiti prin iarba o sa constati ca pana si ursul a venit sa vada ce se intampla la Monument.  Desi pana acum nimeni nu a ridicat o piatra cazuta din acesta, lucrarile au demarat cu acea punte. Evident ca vor incepe in foarte scurt timp sa lucreze si la ce ne intereseaza pe toti.

Materialele nu se aduc cu un elicopter al Armatei ci cu un aparat ce se preteaza foarte bine la un tur de Bucegi.

Aparatul respectiv poate face vreo 3 zboruri in 15 minute si cara precum o albina la stup.

Vine de la „stadionul” de la Piatra Arsa:

Loc de decolare

Aici transporta un ceva

O posibila bara metalica, acesta este un alt transport.

Iar vreun element pentru restaurare

O placere pentru fauna din vaile dispuse prin preajma Caraimanului.

Cand am propus ca toate materialele pentru restaurarea Crucii sa fie urcate in 2-3 camioane militare, ca doar nu o construiesc din nou, Ministerul Mediului a zis ca nu poae permite accesul auto, prin zona vf. Caraiman fiind un habitat prioritar… care e clar ca putea fi semnalizat si ocolit daca exista. Optandu-se pentru varianta cu elicopterul, toata lumea a crezut ca Armata va trimite un elicopter militar, ca doar ei se ocupa de Cruce.

Un elicopter militar iti transporta din cateva zboruri toate materialele. Poate ca e mai bine sa trimiti un elicopter mic care zboara de nenumarate ori; nu o sa stea nimeni sa contabilizeze cat a zburat.

Trebuie notat ca s-a apucat cineva in sfarsit de restaurarea Crucii… Sa vedem ce va iesi!

Taiere de arbori la Sinaia sau cum abordam realitatile!

Filozofia de inceput de articol, clar! 🙂

Cum ajungem sa ne pierdem echilibrul, ratiunea?

Ex. 1:

Vezi ca zeci de persoane posteaza „chipuri” observate in stancile muntelui. Te uiti si da, parca seamana. Nu bagi totusi prea mult in seama. Cu timpul, observi ca din ce in ce mai multi din jurul tau, se asociaza ideii. Mai citesti niste teorii. Auzi prin apropiere cate o poveste. Altadata o numeai fantezie. Totul incepe cand ajungi sa te intrebi: Si daca e totusi ceva?.. Apoi aceea ti-e calea pana te trezeste ceva din realitate la realitate. Halucinare fara iarba. Toate acestea pentru ca filtrul ratiunii e dezactivat din cauze tehnologice, sa le zicem…

Ex. 2:

Intr-o padure din Bucegi, o ciocanitoare si-a facut de lucru la un molid… sau, hai ca erau mai multi, vreo 3, dar nu mai multi. Ce i s-a parut nu stiu. Faza este ca a dat niste gauri in acei arbori de toata mirarea. Am si scris un articol la vremea respectiva: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/06/25/locuinta-pentru-furnici-modelul-padurea-laptici-parcul-natural-bucegi/

Luna trecuta vad niste oameni sanatosi la cap care umbla pe munti. Ce comentau actualmente, observand imagini cu acei arbori gauriti de ciocanitoare in 2013??? Ca austriacul acela ce taie padurile Romaniei are un interes pe acolo, ca nenorocitul nu se mai opreste, ca Iohannis e de vina, ca nu face nimeni nimic, cat mai toleram… Asadar, nu e vorba de o ciocanitoare ci de o manevra „clara” de a mai taia padure.

Revenim la exemplul 1… oamenii aluneca in tot felul de scenarii din cauza ca nu mai citesc, nu se mai documenteaza, preiau si se inoculeaza cu tot felul de prostii de pe Facebook si nu numai. Si daca doi prieteni zic ca ticalosul de austriac incearca sa usuce molizii aceia ca sa-i taie, atunci asa e. Nu mai stau sa judec, ca e greu, zic si eu la fel.

Asa este si cu ursii, si cu caprele negre etc. Vorbim fara sa cunoastem. Daca ne invita cineva la documentare… noi deja stim ca totul e masluit, sunt toti intelesi. Nici nu ne vedem ca umblam cu miile in afara traseelor turistice, chiar daca nu e voie din considerente sustinute si de noi. Dar reusim sa dam vina pe exploatatori de padure, vanatori si etc. ca-l dau pe urs afara din casa lui.

Acum, sa ne apropiem de subiectul articolului:

Este la moda si chiar mai mult de atat, sa fii eco, sa iubesti musculite, ursuleti, orice vietate. Nu e rau deloc. Dupa un timp, daca nu tii bine haturile, chiar ajungi sa crezi ca se poate trai laolalta, intr-o frumoasa convietuire oameni si fluturi, porci si ursi, un paradis… Vanatoarea e crima dar crima ce mai e? Exploatarea forestiera este similara cu defrisarea, taieri totale, munti decopertati, un iad. Si totusi… nici braconierii, nici hotii de lemne, nu si-au putut imagina vreo secunda ca iubitorii naturii pot fi cum sunt azi 🙂 Braconieri nu inseamna vanatori, si exploatatori nu inseamna hoti de lemne, chiar daca se tot bate saua sa devina sinonime.

Langa Manastirea Sinaia au inceput sa se taie niste arbori. Stim cu totii ca s-au taiat in anii trecuti de prin zona Pelesului tot felul de copaci/arbori care constituiau „pericole de prabusire peste oameni”. Oricat se sustine chestia aceasta, cine a vazut ce s-a taiat si-a dat seama ca nu prea era intemeiata actiunea. Se puteau taia crengile care erau uscate, de deasupra aleilor sau copacii uscati.

Deci, zilele trecute s-a taiat prin zona manastirii. Cine putea sa taie decat niste „hoti, asasini si etc”??? Ce pot comenta sau distribui sute de oameni e lesne de inteles. Ca hotii trebuie prinsi, pedepsiti, ca aceia de la manastire au comis crima, neaparat sa-i aflam, cum de nu stie nimeni, cum de nu a auzit nimeni? Asa sunt comentariile…

Intrebarea este logica si simpla: Cine este atat de nebun sa taie arbori in mijlocul Sinaiei, ca sa-i fure, ca asa vrea el sau cine stie ce alt motiv ar avea??? Deci, nu te duci de capul tau cu o drujba sa tai lemne prin orase decat daca ai scapat de la vreun ospiciu ceva… Nici nu te-ar tine nebuneala prea mult, ca te prind si te duc la injectie…

Asa ca, e simplu de inteles ca opera de taiere apartine unei institutii. Acestora cu taierea nu stiu ce le-a venit, ca au ciuntit in timpul actiunii intr-un mod barbar un molid candelabru.

In isteria creata, molidul a devenit evident „secular” desi ai un singur copac pe acolo secular. E de ajuns sa te uiti in vederile cu manastirea luate din zona Parcului, pe la 1900. Alti „seculari” au fost taiati de mult…

Iata imagini:

Deci, doar din aceasta poza ne dam seama ca acele comentarii s-au dus in alta directie. E clar ca aici se taie legal, vedem stampila (marca). Cine poate taia aici? Ocolul Silvic Sinaia!!!

Putregai

Pentru unii, adica marea majoritate, in imagine e lemn de furat, defrisat de nenorociti. Pentru altii, lemnul nu are cine stie ce valoare, se vede putregaiul, iti dai seama ca nu e deloc o afacere, ca de fapt este o actiune de toaletare/igienizare sa nu cada arbori pe manastire sau oameni. Actiunea in mod evident a plecat de un alt arbore doborat pe o alee din apropiere, in urma cu o luna, doua.

Cei care au trecut la treaba prin aceste locuri, au transformat actiunea in altceva, prin ciuntirea unui superb molid candelabru… care, in opinia mea, nu avea nicio problema.

Molidul se vede in fata. Intrebarea corecta este urmatoarea: Este marcat acel molid pentru taiere sau nu este? Cine trece, poate constata daca da sau daca nu.

Una din concluzii este ca ne grabim cu scenariile pentru ca asa se obisnuieste pe Facebook.

Scenariul „fericit”… este posibil ca acel arbore ciuntit barbar sa fie imputat cuiva, urmand ca acesta sa-l plateasca. Lucrurile insa nu se schimba, molidul l-au stricat total. Alt scenariu tot „fericit” este ca totul e legal, crengile si chiar trunchiul puteau sa cada „oricand” peste oameni…

 

Traseul turistic religios: Manastirile din preajma DN 1A – Zamfira, Suzana, Cheia…

Cum mergi din Ploiesti spre Brasov pe la Cheia, asadar pe DN 1A, nu ai cum sa nu vezi pe primii 50 de km cel putin un indicator spre o manastire. Eu cred ca am vazut vreo 7, deci sunt 🙂

Pentru unii nu sunt obiective importante, nu le spun nimic. Altii merg ca si turisti, altii ca pelerini, altii cu diferite ganduri sperand la diverse rezolvari… Fiecare om isi are propriul univers, in cea mai mare parte fiind alcatuit prin raportarea la ce aude, vede, la mediul in care traieste. Nu prea ai cum sa zici, ca X traieste cum trebuie si Y nu traieste. Fiecare traieste cum doreste, cum crede ca lui ii este bine, consecinte in principal ale alegerilor noastre, a experientei acumulate sau invatate…sau 🙂

Mai jos, sunt niste manastiri pe la care am trecut, fara ca acest fapt sa constituie un indemn pentru cineva. Daca nu simti si nu intelegi ratiunea de a merge prin astfel de locuri, nu ai de ce sa mergi. Poate te regasesti in altceva.

In week-end-ul trecut, am fost in cateva zone de unde poti cuprinde cu privirea mari intinderi de pamant. Si am doua concluzii, mai vechi de altfel. Prima: noi si daca am fi de trei ori mai multi ca populatie, tot am incapea lejer in tara aceasta, care este atat de frumoasa si inca atat de bogata. A doua: in trecut, noi nu eram atat de multi si stateam risipiti prin tot felul de locuri, mai izolate sau mai putin izolate. Asa am si supravietuit si format ca popor, cine sa te gaseasca printre atatea vai si dealuri… Si cat de aiurea pare, raportat la ce se intampla in tara asta din 1989, asa cum suntem sau cum ni se mai spune, nimeni in afara de noi nu poate stapani acest teritoriu. Este scris in codul nostru genetic :)) Cumva iesim la suprafata. De aici si inexplicabilul… ca nu ne intelege nimeni si uneori nici noi.

Deplasarea pe la manastiri, a fost inclusa in cadrul unui traseu pe munte. Intai am trecut pe la manastiri, apoi am facut traseul si, la intoarcere, am mai trecut pe la inca o manastire.

Prima manastire la care ne-am propusa sa ajungem, a fost Manastirea Suzana. Este situata la vreo 60 km distanta de Ploiesti, dincolo de barajul Teleajenului de la Maneciu. Poate ca e cel mai frumos loc de acest gen de pe Valea Teleajenului. Multa liniste, o alta atmosfera. Manastirea este de maici, fiind ridicata pe la 1740 de o femeie din Sacele pe nume Suzana. De-a lungul secolelor, locuitorii din Sacele, desi aflati in Austro-Ungaria, au contribuit la ridicarea multor biserici situate in Tara Romaneasca. De exemplu, si manastirea din Predeal tot de saceleni este ctitorita.

Arhitectura munteneasca este bine conservata.

Biserica manastirii. Cand am ajuns noi nu incepuse slujba.

„Cand acest sfant lacas pasea in cel de-al 232-lea an al existentei sale…”, frumos spus.

Despartirea intunericului de lumina

Casa pelerinului

Muzeul manastirii

Izvorul

Patrulaterul manastiresc iti da impresia unei alte masuri a timpului. Fiecare traim si simtim timpul diferit.

Mai departe am continuat spre Cheia, cu gandul sa mai revenim. De ce nu, poate pentru o zi sau doua.

In statiunea Cheia, am oprit la manastire. Prima biserica de pe aici se spune ca a fost ridicata pe la 1770 si era din lemn. De regula, cand se vorbeste de o data cand s-a ridicat o biserica, se face referire la atestarea documentara. Cum noi nu prea scriam si daca scriam, documentele fie piereau in flacari la primul razboi, fie cine stie unde pe unde ajungeau, in marea majoritate aceste atestari documentare nu inseamna ca de atunci exista prin acele locuri o biserica. Aceasta putea exista de si mai multi ani, azi era arsa, maine reconstruita… nu mai statea nimeni sa socoteasca.

Ajungem si la Manastirea Cheia, asezata chiar langa drumul national. La Manastirea Suzana urci un pic de la drum.

Actuala biserica a fost ridicata in anul 1835 si, de-a lungul timpului, a suferit mici modificari. In interior, sunt inmormantati doi stareti.

Aici am prins slujba.

Un patrulater si aici, un spatiu trasat in care faci ca timpul sa capete o alta valoare.

Chilii, manastirea este de calugari.

Biserica manastirii

O mica bisericuta ridicata in anul 1927, in care se tin iarna slujbele.

„Sfanta Troita” a fost hramul unei biserici din lemn, arsa in trecut.

Cum sa nu intelegi timpul, viata, cum sa nu fii linistit si sa nu ai inspiratie, intr-o asemenea casuta? 🙂

Dupa parerea mea, este cea mai frumoasa icoana a manastirii Cheia. O icoana inaccesibila, as mai adauga.

O parte din muntii Ciucas

De aici, am pornit in traseul la care am facut partial referire in cele doua articole anterioare. La intoarcere, nu se cuvenea sa nu intram si la o alta manastire renumita: Manastirea Zamfira, cu biserica sa pictata de Nicolae Grigorescu.

Ne-am abatut vreo 500 m din DN 1A si, initial, ne-am oprit la aceasta biserica a satului Zamfira, aflata chiar langa manastire. Biserica tot de manastire tine.

Construirea acestei biserici, care e cea mai veche din manastire, a inceput pe timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat, pe la 1721 si s-a finalizat dupa vreo 20 de ani. Ctitorul initial a fost evident  o femeie pe nume Zamfira. Lucrarile au fost continuate de o nepoata a domnitorului Serban Cantacuzino, Smaranda. Ca atare, si manastirea este una de maici.

De aici se zice ca o duci ca in sanul lui Avram 🙂 Ia uite cum stau copiii acolo :))

Intrarea in manastire

Aflam ca este un proiect in derulare, deci biserica e inchisa sigur.

Si aici a intervenit focul

Cand ne-am apropiat, am vazut ca mai este un gard tras in jurul bisericii.

La anul se mai intra…

Slujbele se tin in paraclisul din fata

George vs. paunul 🙂 Ceva isi spuneau ei 🙂

Aceasta a fost partea religioasa a traseului, intr-o forma mai distanta, unde fiecare poate crede si interpreta cam cum doreste. Treaba este ca daca te afli prin apropiere de astfel de locuri, cine stie, poate nu e timp pierdut sa intri putin! Poate chiar prinzi „acea” masura a timpului…

Monumentul Eroilor din WW2 de la Sinaia; Podul de lemn din Valea Cerbului; Despre dezbateri si…ceaiuri!

Pe la inceputul lunii, am fost intrebat despre un monument al orasului Sinaia. Este vorba de cel din zona Setu-Izvorul Rece, adica de monumentul eroilor din cel De-Al Doilea Razboi Mondial. Culmea, 🙂 nu prea stiam cine stie ce despre el. E ridicat in perioada comunista si poate de aceea. Nici pe net nu o sa gasiti detalii prea multe despre monument si cimitirul aferent.

Tot in apropiere de acest loc se afla atat cimitirul civil Setu cat si cimitirul eroilor sovietici.

Respectivul monument este singurul de altfel, care mai sta in picioare in zona Sinaia-Predeal din timpul WW2. A mai fost unul, al vanatorilor de munte dar l-au transformat comunistii. In anii trecuti, am semnalat Oficiului National pentru Cultul Eroilor ca mai trebuie tunsa iarba, rescrise numele eroilor ca abia se mai vedeau. Prin 2016/2017 au venit elevii Colegiului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza si au refacut scrisul. Plus ca au facut si curatenie.

Cimitirul Eroilor Sovietici, prin comparatie, este de vreo 10 ani, mult mai bine ingrijit decat cel romanesc. Am fost de curand si amandoua sunt azi la fel de curate. Abia de vreun an-doi, sunt la acelasi nivel.

Cimitirul Eroilor Romani din cel De-al Doilea Razboi Mondial

Soclul monumentului

Monumentul din WW2

Acestea sunt singurele informatii gasite despre cimitirul de la Sinaia din WW2:

….

Tot inainte de Pasti, am vazut pe Valea Cerbului cum un exploatator de padure a „asternut” peste parau un pod din busteni, peste care a pus pietris. O solutie foarte utila gasita in colaborare cu Jandarmeria Montana Busteni. Au fost dese reclamatiile ca distrugea albia, ca trecea prin apa, ca polua…

Acum s-a facut un pod! Deci s-a gasit o solutie buna pentru mediu.

Cica: ”bai, cat taie astia!” 🙂 Omul, cine o fi nu stiu, dar taie pentru ca este autorizat sa taie. Nu e pe acolo de capul lui!

Ma simteam obligat sa postez imagini cu podul pe care l-au observat cu siguranta si altii, pentru ca nu prea am vazut astfel de masuri:

Revin cu cateva consideratii referitoare la articolele cu dezbaterea de la Busteni, aceea din 12.04.2018:

  • s-a vazut ca reprezentantii Ministerului Mediului au venit cu vechiul Plan, au vorbit de o harta pe care se fac modificari dar care „era prea mare” ca sa fie publicata. Deci nu merge asa! Vorbesc ca prostul si treci tu ce vrei, iar eu vad cand s-o aproba Planul, daca ai introdus ce propun sau nu. Bine, eu macar nu am vorbit ca nu avea rost. Nu se inregistra nimic, nu se nota nimic. Imi pierdeam timpul. Nici modificari/propuneri nu am trimis. Daca nu ai trecut nimic din cele propuse de vreo doi ani si ai venit tot cu Planul vechi, nu are rost! Consider si acum ca e pierdere de timp.
  • am solicitat Ministerului Mediului organizarea altei dezbateri publice, unde sa fie prezenti TOTI cei din Parcul Natural Bucegi. Si sa nu fie ultima, ci sa mai fie inca o dezbatere sau daca nu, sa se raspunda argumentat fiecaruia de ce nu i s-au introdus modificari in Plan sau de ce i s-au introdus.
  • de asemenea harta de care spun ei ca ar exista si Planul cu propunerile, sa fie incarcate pe site inainte de aprobare. Nu una sa fie pe site si alta sa se aprobe.
  • daca nu filmam cu telefonul nu ramanea nimic din aceasta „dezbatere”. Nu ati fi vazut discursurile d-lui director Iuncu, d-lui primar Oprea, d-nei de la APIA…
  • multumesc celor care au trimis si la alte institutii link-uri catre acele articole cat si pentru distribuire 🙂 Am vazut cum personalitati ale zonei, distribuiau filmarile care-i avantajau si nu articolul dupa ce initial il apreciasera pe FB. Si-au retras repede aprecierea cand au vazut „buceginatura2000” 🙂 Haha! 🙂 Blogul asta nu e chiar pentru oricine. A comenta pe blog nu este un drept ci un privilegiu, in sensul ca nu public orice tip de comentariu, de dragul traficului, conversatiei. Cand o sa vreau trafic, o sa-mi fac un alt blog si vand biscuiti si pufuleti. Nu le place unora, acestea sunt regulile din 2009.
  • important este ca de ani de zile, acest blog are o abordare serioasa a realitatii, construieste, prezinta, observa… este in acord cu ideea mea de a pune o pietricica la o societate mai buna.
  • spunea cineva ca degeaba, ce am scris nu ajunge la cine trebuie din Minister. Si o sa-i raspund si aici ca intamplarea face sa am adresa personala a ministrului data chiar de cei din staff-ul dumneaei. Poate intreba si la orice institutie din Bucegi daca s-a auzit de ce am scris! In general, acest blog a tintit persoanele si institutiile de decizie care pot schimba si face ceva. Este o greseala sa se creada ca scriu ca nu am somn etc.

Si apropo de vizite, poate ca nu sunt chiar 2-3 cei care au citit articolul de duminica:

Eu vorbesc de un public tintit, nu de persoane intrate accidental pe blog. Poti avea 10.000 de cititori pe zi, veniti din toate colturile netului, se cheama ca ai trafic, dar impactul articolului e minim. Foarte putini au tangenta cu subiectul tau. Deci, chiar daca nu ne convine, blogul acesta are o paleta de cititori mai diferiti. Pentru astfel de oameni, merita sa-ti dai interesul.

M-a tot rugat un prieten sa-i dau niste ceaiuri… de multa vreme. Intre timp, a plecat din tara. Efectiv nu am avut timp sa ma ocup de problema. Ocazia s-a ivit cand asteptam un alt prieten si m-am gandit eu sa-l surprind cu un ceai, zic eu, nu chiar de ici, de colea. Adica iti trebuie timp si rabdare, sa-l aduni, sa-l usuci in anumite conditii, sa-l prelucrezi in anumite conditii.

O sa explic…

Florile de soc de exemplu, se usuca doar la soare, asa isi pastreaza culoarea. Important este sa nu-l misti prea mult ca se piarde polenul. Daca ti-l prinde vreun pic ploaia, trebuie sa-l arunci, fiindca prinde mucegai in timp. Apoi, mai trebuie rabdare pana polenul se transforma intr-un praf mai solid. Depozitarea si ambalajul sunt alti factori importanti si nici nu-ti dai seama cat de mult conteaza astfel de detalii in procesul final.

Fiecare planta cu regulile ei… cu momentul sau cand se culege. Afinul cu tulpina si fructe nu se usuca in buchet la verticala cum faceau batranii, pentru ca la uscare toate fructele cad pe jos si la revedere, ci la orizontala. La fel si chimenul, se taie cu foarfeca partea cu boabele…

Legat de asta, tot e primavara, as recomanda culegerea si uscarea florilor si frunzelor de macrisul iepurelui (Oxalis acetosella). Planta e mica si cam greu de cules dar asta nu mai conteaza 🙂 Acum e de cules cat e verde crud.

Dupa ce aduni din aprilie pana in octombrie plante de ceai, abia atunci poti spune ca ai toate ingredientele pentru un ceai adevarat de munte. Nu inseamna ca-l si ai pe loc. Mai dureaza pana ajungi la prelucrare.

Pana la urma, iese ceva cam asa:

Un lucru foarte important este ca plantele sa-si pastreze culoarea. De asemenea si mirosul specific. Nu poti tine menta langa zmeur…

Ce avem in acest ceai: afin (fructe, frunze si tulpina), sunatoare, o anumita cantitate de coada soricelului, fructe de macese, de corn, flori de trandafir de munte (o specie mai mica de maces cu flori ce miros puternic), soc (flori), menta in proportie mai mica (unele plante puse in cantitati mari schimba gustul), frunze de zmeur, frunze de mur, chimen, sovarv de munte (o planta care se pune in cantitati mici din anumite motive 🙂 ), cimbrisor de piatra, o planta careia i se spune busuioc de munte dar nu are treaba cu busuiocul, putina patlagina… si mai sunt cateva! E probat de ani de zile…

Sa nu inchei inainte de a spune ceva antologic…

Eram anul trecut la 7 Izvoare, in munte, langa lac. Nu singur, evident. Luam niste apa, doar e „a lui Zamolxe”, iesim si stam pe la drum o vreme, sa ne pregatim de intoarcere. „Lumea” bea apa pura din munte, subsemnatul savura 7Up… spre stupefactia unui prieten bun. Nu-i venea sa creada ca din atatea buruieni cunoscute si etc, eu beam o astfel de „nenorocire” 🙂 7 Izvoare, 7Up… fiecare cu ce are chef in unele momente.