Cod de vijelie, mormantul lui Nicolae Grigorescu, ciuperci si portret cu spatarul Mihail Cantacuzino

O fi trecut, nu o fi trecut? Mai vine ceva? Panica la noi e sport national. Din cauza avertizarilor mai mult sau mai putin reale, sunt oameni care nu mai ies din casa, nu mai fac nimic. Stau la adapost. Cateva stiri la tv si gata se poate paraliza o intreaga tara. De parca un episod din Timisoara se poate repeta in mii si mii de locuri, intr-un timp scurt.

Fenomene meteo ca ploi cu grindina, vant puternic, au mai fost si vor mai fi deoarece asta este natura. Acum, sa umbli speriat la orice picatura de ploaie sau adiere de vant mi se pare stupid si ridicol.

Astfel de coduri trebuie sa fie preocuparea autoritatilor care trebuie sa intervina rapid, a celor care locuiesc in zone inalte sau pe langa cursuri de apa, care au casa sau masina pe langa vreun arbore gaunos. Nu trebuie sa fie preocuparea tuturor. Suntem insa prostiti, manati ca oile, manipulati foarte usor, renuntam rapid la propria identitate si la principii pentru un loc la adapost in marea masa. Asta fac saracia, lipsa de educatie. Nenumarate exemple am vazut azi si live si pe Facebook, cu oameni care iau masuri si se adapostesc. Cate doua baxuri de apa, ca sa fie…

Singura chestie serioasa pe aici am vazut-o la un crescator de animale, ce si-a coborat vacile de pe munte. Omul a fost prudent, la el era justificat. In rest, sa cauti poduri sub care sa-ti bagi masina, sa faci piata pentru nu stiu cate zile, mi se pare stupid 🙂

Tot voiam sa ajung pentru niste poze la mormantul pictorului Nicolae Grigorescu si am ajuns intr-o zi:

Clar, nu trebuia sa lipseasca pensula

Unii mai curajosi, umblau si azi dupa ciuperci. Poze accidentale la ciuperci intalnite pe langa drum, am facut si eu la inceput de saptamana:

Ghebe

Daca trec ploile si se incalzeste, va fi plina padurea de ciuperci.

Hribi sau tribi 🙂

Si doua portrete observate cu spatarul Mihail Cantacuzino si sotia sa:

Daca restauratorii conacului Pana Filipescu ar fi avut cunostinte mai profunde de istorie, nu l-ar fi pus pe Mihai Viteazul in sirul busturilor cantacuzine ci pe acest spatar. Mihai Viteazul nu are nicio legatura cu acei Cantacuzini, nu a fost contemporan cu ei, pe cand acesta a fost fiu sau frate cu ceilalti…

Cica acesta din prim plan ar fi Mihai Viteazul. Nu doar ca nu seamana dar nici nu are macar legatura cu zona, cu personajele, cu restaurarea. Sunt cate unii care animati de un fel de patriotism, fara sa fi citit Istoria, inventeaza povesti care le hranesc orgoliile, dar fara vreo legatura cu realitatea intamplata. De altfel, mediocritatea in domeniu este scoasa in evidenta si prin faptul ca sub numele personajelor nu sunt trecuti anii cand au trait sau domnit. Nu si-a pus nimeni problema ca poate veni in vizita un grup de elevi… Cine au fost cei sculptati, ce dregatorii au ocupat sau cand au trait, nu au de unde sa stie, fiindca nu a fost nimeni preocupat de aceste aspecte 😉

Anunțuri

Dezbaterea publica a Legii Turismului: Intalnirea de la Brasov-Prefectura

La aceasta dezbatere organizata in ziua de 06.09.2017, au participat prefectul Brasovului d-l Rasaliu, prefectul Harghitei, secretarul de stat Vicentiu Stir si evident ministrul Turismului, d-l Mircea Dobre.

Ca si la articolul anterior, fac precizarea ca mai jos sunt exprimarile aproximative ale personajelor, ideile principale notate de mine.

Cladirea Prefecturii si nu numai ci si a Consiliului Judetean, Curtii de Apel. In imagine este doar o latura a edificiului.

Ministrul a deschis dezbaterea spunand ca la Busteni, cu o zi in urma, au fost circa 45 de persoane si lucrarile au durat pana la ora 19, ca au fost discutii constructive.

D-l Stir de la ministerul pentru Dialog Social a prezentat putin proiectul CONECT,  acel Catalog National al ONG-urilor de care vorbeam si la articolul anterior. Iata ce spunea: „Avem la nivel national cateva zeci de mii de ONG-uri dar in baza noastra de date sunt doar vreo mie. Ne propunem sa organizam pe viitor o dezbatere cu toate ONG-urile pe fiecare judet in parte, vom trimite pe viitor adrese tuturor Prefecturilor.”

Prefectul: „Este timpul ca o lege sa fie dezbatuta cu entitati private si publice la aceeasi masa, sa lasam putin ura la o parte si sa intram in paine.”

Prima interventie din sala a apartinul d-lui Nicolae Vlad Popa, fost chestor al Senatului, cu 3 mandate de parlamentar la activ, fost initiator al legilor turismului in anii 2002 si 2008, daca am retinut corect, ambele insa au fost respinse: “Turismul functioneaza dupa o lege de pe vremea lui Constantinescu. De atunci, legea a fost depasita prin intrarea in U.E. si de multe realitati. Trebuie sa se dea operatorilor sansa sa creasca, fiindca ei in prezent doar supravietuiesc. Trebuie evitata centralizarea si birocratia. Nu se vorbeste in lege de turismul de altitudine, de cei aflati la peste 1800 m, care trebuie  sustinuti financiar si parafiscal. Nu se vorbeste de turismul culinar, de croaziera, turismul montan de suprafata moare, de turismul educational, medical nu balnear. Daca aceia de pe munte, cabanierii, nu ar face evaziune ar muri. Daca va interesati, veti afla si cum a crescut turismul. In Austria, cei care vand produsele proprii nu platesc TVA, deci exista modalitati de a sustine turismul. Cativa ani, investitorii ar trebui sa fie scutiti de impozite. Ar trebui sa faceti o simulare ce inseamna acum activitate turistica si ce inseamna dupa legea dvs.

Ministrul Turismului: Referitor la turismul montan avem un Master Plan aprobat din care reiese interesul major pentru zona montana. Despre fiscalitate, avem 9% TVA, impozitul specific inlocuieste impozitul pe profit, ce sa mai reducem? Intr-adevar, avem o problema la forta de munca. Cand am venit la minister am incercat sa vad pe ce se sprijina turismul de afaceri, ce sali de conferinta avem, ce baza de date si nu am gasit nicio baza de date. Sunteti intr-o mare eroare cu turismul montan, am vorbit de infrastructura, statul sustine turismul montan. Grav ca vorbiti de evaziune ca si cum o sustineti.

Dezbatere la Brasov

Sorin Dencescu, presedinte ANAT Centru: „Ne bucuram ca in sfarsit vom avea o lege a Turismului dupa 27 de ani. Cunosc discutiile de la Busteni, de ieri, stiu exact ce s-a discutat. (In mod sigur, d-l de la Asociatia de Promovare Prahova l-a informat si d-l Dencescu nu a avut niciun moment ideea de a infirma acest lucru). Sistemul informatic are niste probleme iar legea nu atinge niste chestii esentiale: promovarea la nivel national trebuie sa fie unitara.

M.T.: „Vreau sa asez un minister care nu a existat. Cand am venit cea mai eficienta persoana era casiera de la Directia Economica. La Directia Juridica din 3 oameni doar 1 stia meserie pe bune si el trebuia sa reprezinte ministerul in circa 300 de procese. OMD-urile vor putea pe viitor sa administreze statiunile turistice, vor fi participatii de 50% stat si 50% privat. Directia de Promovare are termen pana la 1.10.2017 sa puna in SEAP caietele de sarcini pe noile brosuri turistice, 9 la nr. doar cu turismul national. In brosura de prezentare a tarii, in engleza, ajunsa prin toate colturile lumii, am agsit 79 de expresii gresite. Timp de 5 ani nu s-a facut nimic la acest capitol, iar la brosura in spaniola am corectat-o cu studentii spanioli, pentru ca ministerul nu are venituri proprii, legea interzice sa avem activitate comerciala.

Sorin Dencescu: „In centrul legii trebuie sa fie turistul, ANPC-ul iese acum cu o masura, cu cei 20% avans platiti de turist, care omoara rezervarile timpurii. Referitor la ce faceti, legea aduce o descentralizare foarte descentralizata, nu trebuie lasat totul la mana entitatilor locale. De la 1 ianuarie, introducerea cotei defalcate de TVA va fi moartea investitorilor.”. Respectivul domn a avut tot felul de pareri si exemple.

M.T.: „Proiectul de fata este ceea ce s-a discutat in Comitet dar si de-a lungul anilor intre stat si diferite entitati. Modificam doar 5% din toate acestea si am luat tot ce era util dintr-un dosar foarte mare adunat in 10 ani. Cred ca e pentru prima oara cand se pleaca de la Bucuresti cu o dezbatere a unei legi catre teritoriu.”

Vicepresedinte ANTREC, clusterul Transilvania Lands: „As propune ca pe partea tehnica, de exemplu, atribuirea margaretelor sa se realizeze si cu consultarea ANTREC, sa fim cooptati in lege pentru consultare. Trebuie introdus termenul de cluster pentru ca noi nu il avem in lege, iar la nivel european clusterele pot accesa multe finantari. Sa alaturam la OMD-uri si clusterele, ele pot sprijini activitatea de informare si promovare. Ar trebui postate initiativele/propunerile celorlalti colegi din tara ca sa stim si noi. Noi avem un draft al legii, alcatuit de noi, si am vrea sa circule in paralel cu legea, sa luam ce este mai bun. Dorim sa va invitam la Alba Iulia, unde vom avea curand o intalnire de lucru, sa dam un semnal de unitate in prag de Centenar.

M.T.: „De acord, dati-ne acel draft si ce propuneri mai aveti.”

Ministrul isi nota absolut orice.

Ruxandra-BV: Am citit legea din scoarta in scoarta, sunt de 29 de ani in turism, pe restaurant si servicii. Avem aici o problema cu turismul la negru, exista o evidenta concurenta neloiala. La nivel de Brasov si imprejurimi sunt 464 de unitati neclasificate, apartamente etc, nu se dau bon, factura. Aceste unitati fac o proasta impresie turistului strain si nu pot fi trase la raspundere. Va intreb cum vedeti o strategie de promovare a calitatii serviciilor romanesti? Daca nu sunt calitative nu poti cere bani. Scolile Nationale de Turism nu trebuiau desfiintate. Facultatea de Turism de la ASE Bucuresti este zero, fiul meu a fost acolo si concluzia a fost ca invata mai multe la mine la receptie. De ce in Romania, turistul asteapta ca pe cele mai mici preturi sa primeasca cea mai inalta calitate? Investitiile sunt degeaba, daca nu avem infrastructura. Sistemul informatic da acces la date personale prea mult. Vedeti cat se sta in coloana pe Valea Prahovei. Ar fi bine sa recreem acele scoli nationale dar sa nu fie private. Nu mi-au scapat multe de tari de vizitat, doar ca unii au stiut ce sa faca si noi nu. Mi-as dori sa nu mai fim o destinatie de mana a treia.”

M.T.: „Legat de sistemul informatic, noi nu avem acces la datele personale ci la statistici, doar structurile M.A.I. au. Eu vreau ca legea sa fie dinamica, daca punem toate in lege, atunci cand va trebui sa modificam ceva, va dura ca trebuie trecut prin Parlament. La normele metodologice daca au greseli se poate interveni mai rapid pentru corectare, prin H.G. sau O.M. Pe noi ca minister, ne intereseaza cum se plimba turistii, pe unde se duc acestia, statistici reale, ca sa ne prioritizam investitiile. Intai de toate vreau sa specific ca pe primul loc sunt turistii romani, pe locul 2 se situeaza romanii din strainatate si abia pe 3 sunt ca pondere turistii straini. Am avut in ultimele luni cereri foarte multe de clasificare de apartamente de 3 sau 4 stele, unele chiar de pe Calea Floreasca.”

Ruxandra-BV: „In toata U.E. este interzisa inchirierea sub 30 de zile. Ne trebuie centre de pregatire…”. Au mai urmat si alte probleme ridicate.

M.T.: „Bun, facem niste centre de pregatire, ele vor fi active din 2018, ce calificam si cum calificam? Vom avea 3 saptamani de practica deci ne mintim unii pe altii. Trebuie minim 6 luni ca un om sa fie pregatit. Suntem destul de seniori in turismul traditional si trebuie sa ne mentinem. Romania trebuie sa vanda la un pret-calitate corect. In zona montana se poate face turism 365 de zile pe an. La infrastuctura de transport s-au dezghetat lucrurile, s-au facut pasi cu autostrada, sunt 5 zone ale acesteia, fiecare echipa cu zona sa, deci se lucreaza. Legat de atasatii de turism am constatat ca nu faceau nimic de ani de zile pentru promovarea Romaniei, lucrau pentru ei. Au venit 6 la minister, doar atat, din care unul singur lucreaza, restul au plecat in concediu. Eu plec de la premisa ca inainte de a cere, trebuie sa oferi.

Balaluta-BV: „Din articolul 34 a fost omis invatamantul profesional. Noi avem aici la Brasov o scoala pe sistem german, duala. Sa fie completat articolul cu „invatamantul profesional” fiindca avem mare nevoie. Noi dam fiecarui elev 200 lei lunar ca sa invete, avem parteneri Colegiul Tehnic, hoteluri, calificam ospatari, bucatari. La anul vom scoate prima promotie.”

M.T.: „Va rog sa transmiteti pe mail totul, vrem sa iasa ceva ce nu am avut pana acum, poate nu avem cum sa fim perfecti dar incercam sa ne apropiem cat mai mult.”

Se propun sanctiuni pentru turistii care nu achita serviciile, se spune ca trebuie un pic reglementat acest aspect, trebuie sa avem un cadru mai aspru, turistul sa fie responzabilizat. Cei din Predeal propun sa se considere infractiune neplata serviciile turistice sau amenzi descurajatoare.

Primar Intorsura Buzaului: „Vorbesc in numele mai multor localitati. Exista o anomalie, noi nu am stiut de elaborarea Master Planului.”

M.T.: „Am semnat personal peste 200 de adrese catre primarii si CJ-uri, sa anunte pe toti. Sa stiti ca nu a fost un primar la usa mea care sa astepte mai mut de 5 minute cand a venit sa vorbeasca de proiecte. Va astept cu alte proiecte sa le punem in Master Plan daca nu s-au trimis.

Primar: „Nu suntem statiune turistica si nu avem acces la fonduri. Ar trebui ca orice localitate sa fie statiune turistica dca are potential natural.”

M.T.: „Am avut 1400 de proiecte depuse in Master Plan si dupa aprobare au ramas doar 146, cam 10% strict pe infrastructura si turism.”

Dupa 5 minute cei trei primarin din zona Intorsurii s-au ridicat si au plecat.

Hortensia Vlase – Asociatia de Promovare Brasov: „Sunt fost hotelier si fost agent de turism. Ma bucur ca turismul nu mai e Cenusareasa Romaniei. As atrage atentia ca avem nevoie de scoli specifice dar si asupra turismului la negru din Bran si Brasov unde nu se face nimic pentru combaterea evaziunii.”

M.T.: “Nu ne scuzam, dar nu putem prelua atributiile altor ministere si institutii. Am avut discutii cu M.A.I., A.N.P.C., A.N.A.F. Va pot spune ca sanctiunile in noua lege sunt fixe, nu va fi loc de negociere. Promovarea se face de jos in sus, de la firul ierbii. Avem multe de facut, sectoare neexploatate, de exemplu 35% din rezerva europeana de ape curative este la noi.

Hotelierii din Poiana Brasov: „Trebuie facut ceva cu cele 6 institutii care apara aceasta lege a audiovizualului, sunt prea multe si ne iau o multime de bani pentru acelasi lucru. La punctual 38 la “sezonalitate” cred ca este aplicabila si in ceea ce priveste zona montana, in special in Poiana Brasov si… am vrea si noi sa beneficiem de aceasta interpretare.

M.T.: „Sunt intr-adevar prea multe entitati cu aceasta lege a audiovizualului. Daca introducem si la munte „sezonalitate” inseamna ca inchideti.”

Ghizii Montani ai Romaniei: “Ar trebui la definitia ghidului de turism scos „de turism” si introdus ‘in turism”. Definitia traseelor turistice este incompleta.”

M.T.: „Am observant ca pe Facebook toti ghizii sunt suparati, dar nu vine nimeni cu o propunere. Reglementam activitatea ghizilor prin H.G. va rog veniti cu propuneri. De asemenea, ministrului nu i se pare corect ca ghidul sa plateasca intrarea la unele obiective turistice.”

Ministrul Mircea Titus Dobre

SKV Brasov: „Noi vom fi gazda unei conferinte europeane in Brasov, in septembrie. Va pot spune ca suntem tot in situatia din anul 1880, cand am fost noi infiintati, si trebuie sa ne ocupam de trasee si de cabane. Daca oamenii ar fi orientati spre drumetii si munte am avea multi membri. 100.000 de membri la nivel national ar putea tine in viata toata infrastructura montana. Lipseste un actor principal pe scena montana, care sa formeze turistii si sa-i instruiasca. Potecile sunt dezvoltate insular dar in ultimii ani s-a dezvoltat turismul de lunga durata, mersul mult pe jos. Am avut un proiect de 250.000 euro dintr-o finantare elvetiana si am marcat o treime din cei dei 2000 de km de poteci principale. Ar trebui sa existe poteci si o retea de trasee locale in jurul pensiunilor si hotelurilor, harti cu acestea si indicatoare.

O d-na din jud. Covasna a vorbit cu emotie despre procesul de excludere a romanilor de la deciziile importante din asa-numitul Tinut Secuiesc si de un eveniment public organizat exclusiv in limba maghiara la care reprezentantul ministerului Turismului a avut nevoie de casti si de traducator. Atrage atentia ca de pe site-ul viziteazacovasna.ro sunt scoase obiectivele si obiceiurile romanesti.”

Cineva care reprezenta Tara Fagarasului spunea ca este mare nevoie de flexibilitatea fortei de munca, sa lucram mult mai flexibil. Si ca la art. 38 fisa turistului trebuie sa fie ca in Europa, sa nu mai fie incarcata, ca denota un alt interes, care nu este turistic.

Mai intervin pentru lamuriri o doamna care organiza evenimente si care pune in discutie art.24. cat si un domn de la Ecoturism Romania.

Ministrul care isi nota orice propunere si intrebare, le-a raspuns clar, a precizat ca avem 2500 de agentii de turism in tara si ca va trebui sa facem o strategie pe Ecoturism.

Consilier la primaria Covasna: „Ar trebui sa existe un fond turistic pentru cercetari in domeniul balneoclimateric.”

Centrul National de Informare Turistica Predeal: „Cum facem cu scolile de schi si centrele de inchiriere de la bazele partiilor?”.

M.T.: „Cu centrele de inchiriere ar trebui reglementat de fiecare primarie.”

Ministrul a mai specificat pe final: „Vom introduce si un articol, prin care Ministerul Turismului poate institui masuri de sprijin pentru agentii economici.”

Cam acestea au fost in linii mari discutiile. Cu siguranta, in urma atator discutii am si eu cateva propuneri de facut, neaduse in atentie si probabil ca le voi publica pe acest blog. Mai trebuie sa precizez ca d-l de ANAT Centru, cei de la Intorsura Buzaului, d-na de la asociatia hotelierilor si alti jucatori importanti pe piata turismului au iesit din sala, dupa ce si-au pus intrebarile sau si-au strigat nemultumirile. Pentru mine, aceasta este o dovada a educatiei acestora, a bunului lor simt. Ei nu au inteles, in opinia mea, ca se dezbate o lege viitoare si e nevoie de experienta lor. Au inteles ca este o ocazie de a spune si ei ceva, ce probleme au, sunt, in loc sa vina cu propuneri strict la lege si sa le argumenteze.

Mult prea civilizat si educat acest ministru al Turismului. Ma asteptam ca la Brasov sa vina oameni din turism de o inalta calitate, cu propuneri viabile, coerente, nu cu nemultumiri pe care le stiu cam toti cei din acest domeniu. Comparativ, discutiile de la Prahova au fost mult mai productive. La Brasov, multi au inteles ca este ocazia perfecta sa-si strige ofurile si apoi sa plece la ale lor. Sper ca ministrul, care are atat de mult material strans, sa reuseasca sa trimita legea in Parlament, fara a se incurca de toti oportunistii.

Primaria Busteni si turistii… si zadele… si varfurile Lenin, Khan Tengri… salvamontistul Ciprian Aldea si meteorologul Alexandru Baran

Comparativ cu Sinaia si Predealul, orasul Busteni este mult mai putin promovat in online, cu toate ca zona virtuala este mult mai bine acoperita decat in cazul Predealului. Aceasta este insa o simpla comparatie, pentru ca Predealul este mult mai bine promovat, gratie faptului ca personalul Centrului National de Informare si Promovare Turistica a reusit sa uneasca localnicii si sa-i atraga spre o directie comuna.

Sunt surprins ca inca suntem in tabere diferite pe aici, pe la Busteni. Timp in care, administratia locala lucreaza dar se pare nu vrem sa vedem si lucrurile bune. Sa enumar cateva:

– s-a schimbat trotuarul prin centru, discret, pe etape, in asa fel incat sa nu fie deranjul prea mare. Se schimba si dalele sparte de la Costila, la fel, pe suprafete mici, sa nu fie oamenii incomodati. Nu vede nimeni! 🙂 Probabil pentru ca e de bine, de aceea. Nu cumva cadem in alte extreme, tot vanam greseli si nu ne plac lucrurile bune?!

– reprezentantii orasului bat holurile ministerelor pe la Bucuresti cu reabilitarea Crucii de pe Caraiman, proiect ce a primit finantare si in loc sa fie un succes pentru oras, e altceva, s-au dus sa faca poze. Sau cum imi zicea o cunostinta, sigur fac afaceri la Cruce cu gogosi si artizanat, ce intelesese el din comentariile de pe FB. Am ramas stupefiat. Sunt oameni la Primarie, care de ani de zile sunt dedicati acestui proiect, pentru ca asta simt. Mi s-a parut foarte trist ca putem avea atata rautate.

– Primaria a renuntat sa mai taie zadele de langa Castelul Cantacuzino. Tot ea ceruse marcarea lor pentru nu stiu ce proiect, largire drum, parcare, nu am inteles nici azi ce se voia. Cert este ca au scris clar cei din Primarie, ca tin cont de parerea fiecarui cetatean si ca nu se taie acei arbori. Nu am vazut decat 2-3 postari cel mult, de multumire si cateva comentarii. Parca unora le parea rau ca nu s-au apucat de taiat sa poata injura in voie. Bineinteles ca si eu am crezut ca o data marcati, vor fi taiati. Faptul ca Primaria a respectat vointa catorva persoane este un lucru extraordinar de frumos si de constructiv.

– nu vede nimeni ca de la inceputul lunii august, Busteniul este plin ochi de turisti si ca mult injuratele floricele alcatuiesc un cadru placut ochilor, ca daca treci prin fata Primariei vezi mai mereu oameni care se pozeaza langa ghivecele mari de flori.

Vedem in schimb doar nenorociri, se distruge Valea Cerbului, se distruge muntele, o pun astia de o biserica. Care este problema mea ca oamenii aceia vin pe Valea Cerbului cu rulota si sunt vecini cu ursul? Care este treaba mea ca ei aleg cum vor sa-si traiasca viata, ca merg sa-si faca necesitatile prin padure, ca iau lemne din padure? Fiecare este liber sa traiasca asa cum doreste, padurea nu este a mea si astia nu iau decat lemne cazute. Nimeni dintre cei care stau pe Valea Cerbului nu face o sesizare. De ce? Pentru ca asa vor ei sa traiasca. Li s-au dus pubele, toalete ecologice, s-a incercat ceva. Daca nu le convenea, nu veneau. Le place langa ursi, sa stea langa ursi. E treaba lor.

La fel si cu cei 10.000 de oameni care au „distrus” saptamana trecuta zona Padina. Frate, ai vrut asfalt peste tot in Bucegi, suporti consecintele. Nu ai prevazut masuri de control, le tragi acum. Nu au cum sa vina doar oameni cu 5 facultati pe un drum super asfaltat. Si daca erai proprietarul platoului de la Padina tot nu aveai ce sa faci. Au venit turistii ca furnicile, ce sa le faci, sa te certi cu mii de oameni? Logic ca lasa mizerie pentru ca nu toti suntem educati. Nu poti sa ai si asfalt si sa vorbesti si de protectia naturii, ca se cam bat cap in cap. Toti protejam natura, criticandu-i pe altii. Natura insa se protejeaza prin fapte. Ai pus asfalt pe Bucegi, ia-ti la revedere de la masurile de protectie a naturii pentru ca, astfel, ai invitat pe oricine pe munte. Este dreptul oricarui cetatean de a merge unde il taie capul prin tara asta. Constitutia iti da acest drept sa te duci unde vrei. Asa ca, in Bucegi, orice conditionare ai incerca in stransa relatie cu drumurile asfaltate este ilegala. Nu poti avea o singura categorie de turisti. Asfaltul e la pachet cu multe altele.

Ciprian Aldea

Iar cu zadele de la Cantacuzino, multi ziceau ca fac nenorocitii o biserica. Sa mai fure un pic. Nu stiu daca era vorba de o biserica. Insa, oriunde se face o biserica, o manastire, pe aici, eu sunt pentru. Poate sa o faca si in soclul Crucii de pe Caraiman, eu zic Doamne-Ajuta. Eu am crescut de mic aproape de biserica si, chiar daca m-am departat de ea uneori, in suflet tot am purtat-o. Sunt „pupator de icoane”, merg unde mi se nazare ca este o biserica mai veche, nu merg in genunchi la tot felul de spectacole, dar cred in puterea unor lucruri. Niciodata nu o sa fiu impotriva a ceea ce face Biserica, dar a exemplelor izolate care departeaza oamenii de ea, bineinteles ca sunt. Biserica este esenta romanismului de secole. In mod sigur, nu a fost transparenta si nici nu prea este si nici cu comunicarea nu prea sta bine. Ea are insa o directie si o intelepciune de secole sce nu pot fi intelese intr-un minut, intr-un articol etc. Nici nu semnez petitii cu casatoriile nu stiu cum, pentru ca fiecare e liber sa-si traiasca viata cum doreste. Nici nu convertesc pe cineva, nu particip la dezbateri cu vaccinuri, le fac pe toate copiilor mei. Este o bucurie insa cand ma intalnesc cu stareti, calugari etc cu care sunt prieten. Mereu avem atatea de vorbit. Si cred ca daca iubim natura, cu atat mai mult trebuie sa-L iubim pe CEL care a facut-o.

-Primaria a sprijinit o expeditie pe 2 varfuri celebre ale lumii: Lenin si Khan Tengri. Foarte putini au vorbit de acest lucru. Expeditia a fost formata din salvamontistul Ciprian Aldea si meteorologul Alexandru Baran. Primul e din cadrul formatiei Salvamont Busteni, al doilea sta cu lunile la statia meteo de pe cel mai inalt varf al Bucegilor.

Ciprian Aldea avea la activ si alte experiente: Aconcagua, Matterhorn… Iata ca, avand suportul administratiei locale, oamenii acestia au perpetuat traditia inaintasilor locali in ale alpinismului. Busteniul a avut generatii de alpinisti de renume si, dupa cum se vede, mai sunt temerari care duc mai departe aceasta flacara.

Povestile lor, cum si-au riscat vietile, le gasiti pe conturile lor de Facebook, de unde am si luat imaginile ce ilustreaza acest articol. Au plecat oameni si nu s-au intors zei. Au revenit dupa aceasta performanta in tacere, cu aceeasi modestie, tot oameni. Felicitari lor si Primariei Busteni!

Cum „am facut” Transfagarasanul pe 2 roti

Ne laudam cu soseaua aceasta chiar si azi, la peste 40 de ani distanta de la realizarea ei. Pentru ca, intre timp, dupa Revolutie, nu am mai facut nimic. Cand te uiti la Transfagarasan iti dai seama de imensul nostru potential, cand suntem inregimentati unei cauze 🙂 Categoric ca putem face multe lucrari grandioase insa mentalitatile celor aflati la conducere nu mai sunt ca altadata. Desi tehnologia a evoluat mult fata de anii ’70, baza din ’89 incoace o reprezinta furatul. Si cum din hoti nu prea ies constructori…

De ani de zile nu am mai fost pe acest drum. Mi-am propus demult sa-l parcurg integral cu bicicleta. In cele din urma, fara atmosfera prea mare, consultand niste prieteni, in special pe Razvan din Azuga care il facuse recent cu masina alaturi de familia sa, tinand cont si de parerile celor care urmau sa participe, alcatuiesc un plan.

Citesc tot ce se poate despre subiect, dupa care masor drumul si segmentele de urcat. Mai mult, o iau cu Google Street la pas, curba cu curba. Ma duc o data si ma intorc a doua oara, sa fiu eu sigur. Realizez ca il pot „da” intr-o singura zi, ca de la Balea Lac am timp si pentru un traseu turistic la pas, si ca dincolo de Vidraru ma incadrez si la urcusul spre Cetatea Poenari. Posibil sa ajung si in Curtea de Arges. Rand pe rand, afland traseul dar si complexitatea acestuia, plus probleme personale, plus modul de deplasare… ramanem doi pentru aventura pe Transfagarasan, eu cu Matrix 🙂 Pe altii, care consideram ca nu vor face fata efortului, nu avea rost sa-i luam.

Acum, va invit sa cititi mai departe si daca aveti in plan ceva asemanator, sa vi-l imbunatatiti din cele relatate. In primul rand, trebuie sa te tina picioarele si sa stai bine cu psihicul (eu nu stau, dar cand imi pun in minte un lucru, sunt setat pe el si nu vad decat acel lucru!). In al doilea rand, o alternativa mai buna la MTB este ceva mai lejer, cu roata mai subtire. Noi am folosit MTB, dar am vazut pe altii mult mai rapizi. Poti renunta la MTB fara nicio problema, soseaua este destul de buna.

Am ideea stralucita de a fi sambata dimineata cat mai aproape de intrarea in Transfagarasan, la intersectia DN 1 cu Cartisoara, de a pleca devreme. Fiind sambata, dupa pranz sigur pe sensul de urcare era jale, mii de masini. Ideea o pun in aplicare cu comoditate ceea ce ne-a facut sa plecam cu o ora mai tarziu si sa mai adaugam vreo 10 km suplimentari.

lebede in fagaras Lebede in Fagaras

Plecam vineri cu un Regio particular din Busteni pana la Brasov. La ora 14 am urcat in tren si la 15 am coborat. Pe o hartie scrisesem ce trenuri folosim, cate bilete, adulti si biciclete. Urma sa ajungem in municipiul Fagaras si de acolo, a doua zi la 5 dimineata, sa luam un tren pana la statia Carţa. Cerintele pentru bilete se impuneau a fi trecute pe hartie pentru ca la casele de bilete ale CFR-ului din Brasov, aproape toate cele care vand bilete sunt nesimtite si lenese 🙂 Exceptiile sunt rare. Se misca greu, pleaca de la casa din senin, se vede ca vin fara niciun chef la serviciu, daca nu esti atent nu-ti dau tot restul intreg… nu fac un lucru cum trebuie. Si eu chiar circul cu trenul iar situatia e aceeasi de ani de zile. Care sunt mutate la Predeal, Azuga sau alte statii, isi revin dupa cateva luni. Restul… Ce rost sa-ti racesti gura de pomana, cu asemenea adunatura? Le dai cerintele pe foaie, ca pana le explici, pana cauta nr. trenului… Mai bine ii arati ce sa faca si nu mai asteapta nimeni pana se prind ele despre ce este vorba. Nici nervi nu-ti mai faci…

Credeti ca ar fi inteles vreuna din prima, din a doua, a noua, ca ne trebuia 4 bilete la doua trenuri plus 4 bilete de biciclete la aceleasi trenuri?! 🙂

Iau teancul de bilete si cum mai aveam o ora, ma preocup sa-mi completez rucsacul care evident nu trebuie sa fie prea greu. Cred ca ar trebui sa scriu intr-o zi si ce tin prin rucsac, adica solutii. Poate sa fie orice temperatura, nu lipsesc foita de vant si ploaie, folia de supravietuire, ceva de aprins focul, lanterna etc…

Ne loveste si foamea, ca asa se intampla in preajma unui astfel de „eveniment”, corpul se pregateste si incepe sa dea semnale. Ma uit la un meniu cu sandwich-uri, shaorme, carnati etc. Vad meniul si degeaba, ca nu stiu ce vreau, nu inteleg nimic. Ma uit la preparate, nu ma atragea ceva in mod deosebit. Zic sa stau un pic sa vedem ce cumpara lumea, poate imi vine o idee. Vad ce se pune la un sandwich, numar tot, linguri, portii, apasari de tuburi de mustar etc. si pana la urma aleg ce am pofta. Un carnat care arata bine plus niste salate.

Vine trenul la 16:20. In tren, o sageata albastra, oameni obisnuiti, liniste. La un moment dat, ma scoate din admirarea peisajului un rrom care probabil avea niste probleme familiale. Ca nu parea genul clasic. In fine, de la un gen de probleme o daduse in cele alcoolice si venea plangand, langa oricine era dispus sa-i asculte delirul etilic. Umbla de colo-colo si imi ziceam, vino tu, ca te lecuiesc eu. Am eu problemele mele, culmea ar fi sa mai ascult si problemele bahice ale necunoscutilor. Pe astia beti, trebuie sa-i bati bine, ca sa te asiguri ca nu scot vreun cutit, iti dau cu ceva in cap. Dupa ce a inteles starea lucrurilor, a plecat suparat si bombanind ca ala e om care spune o vorba buna, ca nu ma intereseaza, n-am treaba. Se mai auzea cand si cand, cred ca vorbea singur sau la telefon.

Coboram in Fagaras pe la ora 18 si o luam in cautare de pensiuni. Nu rezervasem nimic pentru ca trebuie sa vad la fata locului. Si fiind municipiu, mi-am zis ca nu avea rost sa sun inainte. Alcatuisem totusi o lista cu 5 pensiuni. Ne invartim pe strazi vreo 20 minute, gasim una cum trebuie, o dubla twin la 100 lei. Eu zic 80, proprietarul zice ca e bine asa. Plecam sa vizitam imprejurimile cetatii si sa facem cumparaturile pentru seara si a doua zi. Cand revin, proprietarul imi zice unde sa leg bicicletele. Mie mi se pare o idee proasta ideea lui, asa ca le pun intr-un spatiu adecvat. Nu intru in detaliu, dar imi dau seama ca proprietarul nu e incantat asa ca ii demonstrez ca am dreptate si ca acolo chiar sunt in siguranta. Il mai intreb unde las cheia dimineata, ca plecam cu trenul de 5. El zice ca nu e o problema, ca si-a dat seama cu cine are de-a face si ca nu e nevoie sa-l trezim, sa lasam cheia pe o masa.

20170811_191803 Cetatea Fagarasului

In camera, neinspirati, lasam geamul deschis, lumina aprinsa si dupa ce s-a intunecat bine. La un moment dat, vad cum zburau prin camera zeci de tantari. Pierdem o jumatate de ora incercand sa doboram aviatia inamica. De prasila, tot au mai ramas cativa, ca i-am auzit noaptea pe la ureche :)) Dar cum prin sangele meu circula mai mult Pepsi, nu am fost atacat 🙂

Trec peste episodul cand s-a prins Rares cel mic, ca am plecat de acasa si nu ma intorc seara. Jale mare pe el, m-a sunat, a trebuit sa-l linistesc…

Vine dimineata, constatam cu o oarecare emotie, ca a venit momentul. Sub impresia momentului, ca vom parcurge Transfagarasanul, nici nu ne dam seama daca ne-am odihnit, daca ne mai e somn sau nu. Lasam camera cum am primit-o, inchidem, lasam cheia si o luam pe strazi spre gara. Se lumina cand coboram din tren in satul Carta.

O luam spre DN 1 si continuam pe acesta pana la intersectia cu Cartisoara, locul unde s-a nascut Badea Cartan. Acesta este inmormantat la Sinaia. Cand ajungem la intersectia cu Transfagarasanul adica DN 7C, facem niste poze. Comuna se trezea la viata asa ca surprindem diverse ipostaze. Aici imi dau seama ca ideea stralucita este sa vii in Cartisoara si sa alegi din multitudinea de pensiuni si vile, cu o zi inainte. Sunt zeci de oferte. Apareau si multe vile dincolo de localitate, spre munte, care nu se vedeau cu Google Street, nefiind construite la momentul filmarii. Era o treaba sa fii plecat de aici la 5 dimineata.

O cruce la intrare in Cartisoara

Biserica din Cartisoara. Am intrat putin prin curte.

Muzeul Badea Cartan. Cred ca aici a locuit, pentru ca de nascut s-a nascut la ceva case mai incolo. Vazusem o placa de marmura cu mentiunea ca e casa unde s-a nascut globetrotter-ul nostru.

Prin centrul localitatii am asistat si la defilarea unor cete de bivolite, vaci… am mai cascat gura 🙂 si vreo jumatate de ora cred ca ne-a luat numai pe acolo.

Prindem si un rasarit, la capatul dinspre munte al localitatii. Si aici mai este o cruce mai veche.

Deja doar 15 km pana la jumatatea urcusului.

Constat ca panoul cu nr. kilometrilor pana la Balea Cascada nu se potriveste cu nr. bornelor. Pe panou scria 22 km, cred ca e vorba insa de 20 sau 21.

Pensiune dincolo de Cartisoara, prin padure. Vazusem multe si prin localitate, dar sunt si mai multe dincolo de ea, spre munte, prin padure.

Pana la urma scapam de civilizatie si incepem urcusul prin padure, apropiindu-ne de zona Balea Cascada.

Ajungem la 14 km distanta de Cartisoara si doar la 3 km distanta de Balea Cascada. Cred ca de la intersectia DN1 cu DN 7C si pana la Balea Cascada sunt cum ziceam, vreo 20 km.

Balea Cascada. Aici eram la ora 9. Ne-am uitat pe acolo, am luat un cozonac secuiesc, am pozat indicatoare turistice, telecabina nu circula din motive tehnice. Si am pornit mai departe, sa incheiem si cei 13 km care ne mai ramaneau pana la Balea Lac, locul cel mai inalt al drumului.

Pe drum, din 5 in 5 km, se insemnasera nr. km. Probabil cand au fost sa asfalteze, au constatat ca panourile si bornele nu corespund si l-au mai masurat inca o data 🙂 Urcusul este din ce in ce mai greu. Fiindca am tras cam tare pana la Balea Cascada si deja aveam crampe, am lasat-o mai usor doar mai aveam vreo 100 km 🙂

Soseaua urca serios cu fiecare curba

Privind in spate

Cartisoara imediat dupa padure

Se vede si biserica din Cartisoara

Ajungem la un loc ce a fost denumit „Poarta Genistilor”, in amintirea celor care au construit acest drum.

Poarta Genistilor. Avantajul mersului pe bicicleta este ca poti simti natura si ca te poti opri oricand.

Curand, aveam sa descoperim si monumentul denumit „Poarta Intalnirii”. Genistii aveau doua subunitati care spargeau muntele, unii erau intr-o parte si ceilalti de cealalta parte. Au croit drum prin stanca si s-au intalnit.

Poarta Intalnirii

Acolo s-au intalnit. Monumentul si placile ce le-ati vazut au fost realizate tot de cei din Armata:

Si am plecat mai departe:

Serpentinele spre Balea Lac

Dar mai aveam 🙂 Nici nu iesisem din padure.

Ultimii 5 kilometri, pe vreme buna sunt o adevarata placere.

Vedem in dreapta stanca „Poarta Genistilor”

Inca un pic si am ajuns la Balea Lac, vedem refugiul Salvamont. Ultimii doi kilometri i-am parcurs mai mult pe jos, profitand de coloana de masini ce incepuse sa se formeze. Ocazie cu care ne-am bucurat de peisaj, nu am mai fost atenti la drum si ne-am si relaxat picioarele.

La Balea Lac deja incepea sa se aglomereze bine. Ajunsesem la fix 12, exact cum estimasem. Ultimii 5 km nici nu trebuie pusi la socoteala, ca sunt superbi.

Cabana Balea Lac

Cu toate ca pe aici vremea este capricioasa, fiind ceata, nori, vant, am prins o vreme perfecta.

Un fel de „biserica”

Curios sa vad ce este acolo, ce biserica, ma duc pana acolo. Practic, este o chestie circulara cu o cruce deasupra. Are geamuri si o luneta ca sa te uiti la drum. Si atat. Ba nu chiar atat, ti se iau 2 lei ca sa intri in acel spatiu de cativa metri patrati. De erau 5 bani si tot nu as fi intrat. La unele chestii sunt foarte strict. La minciuni, inselatorii, stiu ce am de facut. Tot respectul pentru cei care administreaza „biserica”, este cel mai bun exemplu pe care l-am vazut in ultimul an. Da, prostia trebuie speculata si romanul care ajunge cu masina pana acolo, e adesea fudul. Oamenii intrau, ieseau, teleghidati. Vizitezi nimic si platesti taxa.

I-am lasat in „banii” lor ca aveam un traseu turistic mic de parcurs.

Trebuia sa urc pana in Saua Caprei, sa merg la Lacul Capra. Poza nu reda urcusul cum este 🙂 Real, urci serios circa 30 minute cum spune si indicatorul. Insa, in 17 minute eram in Sa, doar urcasem ultimii 2 km spre Balea pe langa bicicleta.

Concluzia mea este ca degeaba ajungi la Balea Lac, daca nu urci macar pana la jumatatea traseului spre Saua Caprei, pentru a cuprinde intreaga zona, de sus.

Deja era nebunie. Se auzea sirena unei ambulante… mai tarziu aveam sa vedem si masini de politie, jandarmerie. La barajul de la Vidraru, un echipaj de Jandarmerie dirija circulatia…

Se vedea inclusiv Balea Cascada

De la minut la minut coloana crestea

Cobor si la Lacul Capra, alt loc superb al Fagarasilor:

Cu cortul la Lacul Capra 🙂 Foarte frumos!

Monumentul Alpinistilor

Ma gandeam sa urc si pana la Vf. Vanatoarea lui Buteanu (sau Vanatarea, cica ar fi corect!), ca mai erau doar 30 minute. Tot gandindu-ma, a venit un val de ceata si am coborat spre Balea Lac. Ramane pe altadata…

Cabana Balea Lac… plina ochi 🙂

Am coborat la cabana Paltinul unde ramasese Matrix, care se invatase la bere 🙂 In loc de ciclism, o daduse in sticlism 🙂 Iata si o panorama a zonei Balea Lac:

Era aproape de ora 14 cand am plecat de la Balea Lac.

Pe langa biciclete iesim din vacarmul omenesc de la 2000 de metri si intram in tunel, unde era coloana si acolo pe sensul de urcare. Ma si gandeam la cat de jalnic arata tunelul, ca nu am fost in stare sa-l facem mai lat, sa-l mai reparam.

Iesind din tunel

Jos cabana Capra

Ne apropiam de cascada Capra, trecand de refugiul salvamont Arges. Gata, intrasem din Transilvania in Tara Romaneasca.

Nu prea era lume la cabana

Facem o poza ca toata lumea si la cascada Capra

Soseaua pe sensul nostru era foarte libera 🙂

De la tunel, 17 km ii cobori fara sa pedalezi. Referitor la purtarea unei casti… Pe bicicleta, pe drumuri de munte mai ales, as opta pentru o casca mai serioasa, pana la gat. Unii, mai profesionisti, numai din aceea poarta. Tipul de casca clasic pentru biciclisti mie nu-mi inspira nicio incredere. Ai cazut, nu ti-e de folos decat daca plonjezi in cap de la 90 grade, cum sari in piscina. Ca sa se intampla asta, e destul de greu. Adesea, cazi pe o parte. Bine, sunt poate o mie de argumente pentru aceasta casca, eu nu iau in seama niciunul. Tot ca mine fac. Mie imi da ca mai bine merg fara casca obisnuita, sa am capul liber. Apoi, niciodata nu circul cu o viteza mare. Circul cu exact acea viteza la care stiu ca am timp de reactie. O viteza la care de se intampla sa cad, sa nu ma accidentez prea rau. La cate cazaturi prin cursuri de apa, gropi, santuri, am luat cu bicicleta cand eram mai tanar sunt mult prea sigur pe mine. Plec ca sa ma mai si intorc 🙂 Ar fi culmea sa ma incarc cu stres si in excursii…

Chiar si asa, am facut 20 km in vreo 40 minute.

Trecem si pe langa manastirea Sf. Prooroc Ilie. Fiind o constructie mai noua, nu am intrat.

Monument ridicat ca un omagiu pentru cei care au construit Transfagarasanul.

Scene din realizarea drumului. In dreapta, se vede acea statuie ce domina barajul de la Vidraru.

Tot in dreapta, o scena cand se lucra la ridicarea drumului printre versanti. Locul scenei l-am pozat ulterior la iesirea din tunelul barajului Vidraru.

Daca pe partea nordica a Transfagarasanului gasiti mai multe izvoare amenajate de unde se poate bea apa, in schimb, pe partea sudica, veti intalni multe troite. Apa pentru fizic la urcare, credinta pentru spirit la coborare 🙂

Pe negandite, am ajuns la intersectia cu cabana Cumpana. De aici, erau 7 km pana la asa-zisa cabana si, inapoi, pana la Balea Lac erau 27 km.

Indicatorul spre Balea este pe stanga.

Acum, ca reper, cam de pe aici este si inceputul acumularii de apa de la Vidraru. In partea cealalta, pe baraj, veti gasi un alt indicator spre Cumpana. Pe el scrie 15 km. Deci, turul lacului Vidraru pe partea cealalta, pe dreapta cum cobori de la Balea… are 22 km, drumul nu este asfaltat. Celalalt drum, adica 7C-ul, asfaltat, are si el pe partea sa de lac, tot pe acolo, vreo 20 km 🙂

Partea aceasta de drum mi s-a parut foarte plictisitoare, mergi mult prin padure si sunt putine locuri panoramice.

Zona Cumpana

Cumpana pare un hotel serios si modern, nu o cabana 🙂

Cred ca este o zona cu mult mai linistita.

Tot mergeam si incepuse sa se simta canicula dar… numai ce apare o terasa la drum si ne bagam acolo la beri cu lamaie si Pepsi rece. Popasul pentru masa il facusem inainte cu 3 km de a ajunge la Balea Lac, pe o inaltime pitoreasca. De altfel, cu o zi inainte de excursie ne indopasem cu orez cu lapte si kilograme de banane. Plus dimineata… deci nu avea cum sa ne fie foame cine stie ce… Mai luasem si dulciuri dupa noi.

Pana la urma am prins si niste cadre cu „Marea Fagarasilor”, mai ales de pe baraj:

Lacul de acumulare Vidraru

Cu vaporasul pe lac

Statuia lui Prometeu sau Monumentul Electricitatii de la Vidraru

Caracteristicile barajului Vidraru

Aglomeratie si pe baraj, intr-o parte Politie, in alta Jandarmerie. Trecem prin tunel, destinatia urmatoarea fiind cetatea Poenari, sa ajungem pana la inchiderea programului.

Scena aceea de pe monument 🙂 De pe bicicleta si fara casca, le vezi mai bine.

Cetatea Poenari, vazuta chiar de pe podul de mai sus, imaginea anterioara.

Cetatea, drapelul si turisti

Renuntam la gratarul pe care-l stabilisem a-l face dupa ce vom trece de Vidraru si ne grabim spre cetate. Ajungem si gasim poarta incuiata. O doamna de la un magazin de pe acolo ne spune ca s-a inchis. Privesc programul si-i spun ca e aproape ora 18 si ca scrie ca pana la 19 este deschisa, dar cum nu ea era responsabila…

Oricum, stabilisem sa ramanem in Arefu si sa venim dimineata la cetate, dupa care sa mergem spre Curtea de Arges. Insa, nu m-am resemnat si adunand mai multi turisti care voiau sa viziteze si ei, ne-am dus la cel care inchidea poarta si o deschidea. Pentru ca daca vorba buna nu aducea nimic, atunci sigur numarul aducea 😉 Paznicul insa foarte cumsecade ne-a indemnat sa mergem toti. Bicicletele le-am lasat la magazinul doamnei de mai inainte. Am ramas ultimul sa-l intreb pe paznic de ce a inchis poarta de la 18. Mi-a zis ca urcusul dureaza 30 minute, cu ce mai stam pe acolo, timpul de coborare… se face ora 19. Deci, o fi programul pana la 19, dar ultimul grup intra la ora 18. Probabil daca stateam mai mult pe acolo, imi venea vreo idee si ne cazam pe acolo, dupa care saream gardul si vizitam eu in voie. Dar de astia mai plecati, are grija Dumnezeu sa nu intre in belele.

Chiar urci vreo 30 minute. Aici nu e trecut programul de vara, pana la ora 19.

Cum noi nu prea stateam cum trebuie in picioare, oboseala simtindu-se, parca cele 1480 de trepte nu se mai terminau. Bine ca erau altii care se vaitau mai rau ca noi.

Iata si un mic istoric:

Grilaj intrare in cetate. Biletul era 6 lei/adult

Iar pe urmele lui Negru-Voda 🙂 Fixist!

L-au pus mai sus, sa vada intreg peisajul

Da, frate, drapelul trebuie sa fie peste tot.

Departe, la cativa km, satul Capataneni Pamanteni

Mai stam ceva si coboram semi-paralizati, ne tremurau picioarele 🙂 Ce gratar sa mai facem si cine… Ne suim pe biciclete si deja ne simtim mult mai bine, parca se mai poate. Vedem un panou:

Vedem panoul cum trecem de zona cetatii si a constructiilor de pe acolo. Pana in Capataneni ne mai gandim… era putin trecut de 7 seara.

La borna ce arata 18 km pana la Curtea de Arges, ne hotaram sa-i dam bice pana la Curtea de Arges, sa facem integral Transfagarasanul. Am ajuns pe intuneric si racoarea de seara ne-a prins bine.

Fostul oras regal era plin de oameni. Am aflat ca erau Zilele Orasului. Fiind o atmosfera de mare oras, de mare sarbatoare, ne-am tras si noi la o terasa aproape de concert si alaturi de altii ca noi, am stat pana pe la 3 dimineata. Noi aveam tren la 5 dimineata.

Mergem spre gara, pana ajungem mai discutam nimicuri, observand ca oamenii inca mai petrec si, in toiul planurilor cu pregatirea unei aventuri si pe Transalpina, observam ca gara regala este in intuneric. Penduland in a mai face o tura prin oras sau a mai sta pe acolo, inconjuram gara de cateva ori 🙂 🙂 Ne mai opream sa privim cum cadeau stele… hai ca una e de la bere, a doua de la oboseala, dar restul? :)) A fost un spectacol frumos cu Perseidele. Nu a durat mult pentru ca ne-a auzit cineva din cladirea garii si a iesit la noi. Era mecanicul trenului cu care urma sa plecam.

Omul baga o cheie in sageata albastra si deschide. Fraternizam cu el si ne pofteste si pe noi… si asta a fost. El a plecat si a venit un pic mai tarziu. Am luat bilete din tren pentru ca nici casa de bilete nu are ditamai gara de oras regal. Peste nicio ora ajungem la Pitesti, unde trenul acesta mai primeste o garnitura, tot sageata, si isi schimba rangul in Interegio. Locurile noastre potrivit biletelor erau in cealalta garnitura dar nu ne-am miscat din loc. Trenurile acestea sunt la fel, ca tu-l faci Interegio o ora da si una nu, pe mine nu ma deranjeaza 🙂 dar nici nu plec din locul meu. De ce sa ma plimb eu de pe un scaun pe altul, ca mai pui tu un I in fata la Regio?

Un controlor imi zice ca pe ruta Pitesti-Bucuresti sa iau bilete si la biciclete. Sunt de acord si cum trenul statea in Pitesti 15 minute, merg la casa de bilete. Doamna de acolo, imi cere biletele luate de la Curtea de Arges la Bucuresti. Ii zic ca sunt in tren, ea ca nu poate sa-mi dea bilete la bicicleta fara acele bilete. Ok! Cobor, le iau din rucsacul lasat in tren si ma intorc. „A, nu, la biletele acestea nu se pot da bilete de bicicleta!”. Ma uit la ea si uite asa, CFR-ul a pierdut 10 lei de bicicleta, ca la IR e 10 lei bucata 🙂

Ma duc la controlor, bucuros ca prostia unora ne tine banii in buzunar, si-i explic ca la biletele acestea, date in tren, nu se pot da bilete de biciclete si omul se uita stupefiat. Il invit sa se duca sa intrebe, dar el nu s-a dus, speriat si el probabil de atata prostie 🙂 Eu am vrut sa platesc daca ei nu au vrut sa-mi ia banii… Acum inteleg de ce multi cu care am fost in excursii, mai vor sa mearga cu mine… pentru ca se poate intampla orice si mereu se intampla ceva. Nasul nu ne-a mai zis nimic si am ajuns in Bucuresti pana in ora 8.

La 8:50 aveam un tren particular, Regiotrans. Ne luam bilete si cu tot cu biciclete, pana la Busteni, platim 23 lei de fiecare. Mai aveam 30 de minute asa ca mergem la o pizza si la o cafea. Apoi, mergem la peron, aranjam bicicletele in vagonul specific si acolo stam la povesti cu alti bikeri. Ei urmau sa faca nu stiu ce trasee, noi un traseu al somnului. La 11:20 coboram si ma duc repede acasa sa-l vad pe Rares si sa-i dau ce-i luasem. Nu stau mai mult de 5 minute ca ma rugase un bun prieten sa-l ajut sa adune niste lemne de fag. Voia sa coaca ardei, vinete, zeci de kilograme. Asa ca plecam in padure, cu masina si niste saci. Lasam masina la margine, rupem niste crengi cazute, uscate si gata treaba.

Apoi, acasa un dus, pepene si somn vreo 3 ore. A fost o tura faina, pacat ca nu am facut si gratar… dar nu le poti face chiar pe toate 🙂 Daca as schimba ceva… as alege o bicicleta cu rotile mai subtiri, de sosea, as dormi in Cartisoara, din Saua Caprei as urca la Vanatarea lui Buteanu…

Traseu de mountain-bike: Busteni – Azuga – Valea Azugii – Valea Garcinului – Sacele – Timisul de Jos

Nu stiu cati km sunt si nici nu m-a interesat. Pana la urma poate masura oricine pe harta. Sa zicem pana in 50 km. Ideea era ca nu am mai fost demult intr-o deplasare pe bicicleta si am zis sa incep cu ceva usor.

Dupa traseu nu m-am durut niciun muschi pentru ca nu avea cum, la asemenea traseu scurt. In schimb, alegand o bicicleta cu sa ingusta, nu-mi dau seama cum de se fabrica asemenea sei 🙂 , nu prea am stat jos vreo 2 zile. Si stiam cat de importanta este saua dar na, am zis ca merge. Data viitoare fara o sa pentru grasi, nu mai merg 🙂

Acum, cand scriu traseul acesta, nu inseamna ca am facut traseul azi, ci saptamana trecuta. Intre timp, am mai facut inca un traseu prin Valea Doftanei, si il pregatesc pe un altul de peste 100 km. Da, pe Transfagarasan. Traseul se pliaza pe ce vreau sa fac, asa ca e prea ciudat sau complicat pentru multi 🙂 Stiu ei/ele 🙂 O zi este alocata parcurgerii Transfagarasanului, unde am de gand sa fac si un traseu turistic pana la Lacul Capra, apoi sa cobor si, undeva mai jos de Vidraru, sa facem un gratar, dupa care sa iesim in zona civilizata la o pensiune.

Deci, am plecat intr-o dupa-amiaza spre Sacele.

O luam prin Busteni-Azuga si intram pe Valea Azugii. Drumul forestier pana in saua care desparte judetele Prahova si Brasov, are cam 16 km. Pana la cabana Trifoiul, adica pe vreo 10 km de la intrarea in padure, au pus „talharii” 🙂 pietris pe drum. Si cam tot e numai piatra mare, asa ca e o „placere” sa mergi cu masina sau cu bicicleta. Gropile macar le ocoleai 🙂

Pana la urma, de acasa si pana in acea sa, de unde cobori spre Sacele, am facut… vreo 3 ore.

Intersectia cu Predealul, zona Susai, la stanga.

Pana in cabana Trifoiul, intalnisem si un tunel prabusit cu un istoric interesant.

Si au inceput sa se vada stancile muntelui Piatra Mare:

In primavara, priveam de pe stanca aceea spre Valea Azugii, acum a fost invers.

Un popas la limita intre judete… sa mancam branza, rosii, cascaval si dulciuri 🙂

Trasee spre cabana militara Rentea, triunghiul, si pe banda rosie poti iesi in zona Cheia. Mai demult, acum vreo 8 ani, am facut 7 ore din Predeal pe banda rosie pana aproape de Cheia.

Nu cred ca a scris vreodata ceva pe ele. Care cum a trecut pe aici, a scris el cu marker-ul timpii si directiile.

Ca informare, nu va ganditi cel putin pentru un timp, sa mergeti cu masina pana la Sacele. Imediat dupa Saua ce desparte bazinul Azugii de al Garcinului, s-a montat o bariera seriosa. Nu ai cum sa treci de ea.

Mai este una inchisa, mult mai jos, la niste vile, ca masura de protectie impotriva cartierului de rromi de mai jos si inca una la ocolul silvic. Deci, pana la cartierul romulan sunt trei bariere, din care doar aceea de la ocolul silvic era deschisa.

Nu ratam ocazia sa mai facem si poze.

Desi era numai coborare, mai ma opream si pentru cate o poza, doua.

La un moment dat, prietenul de excursie si de liceu, vede o cavitate in munte, apropii… si pare o pestera cam mare:

Intrarea pare inalta cat un copac 🙂 Va trebui sa merg pe acolo, pe viitor.

Aici era o stana parasita… departe era municipiul Sacele

Prin zona civilizata nu prea am mai facut poze. Pe malul Garcinului ne-am oprit sa vedem vreo 150 de tineri rromi, negri toti de la soare si cred ca nu numai, cum sareau si se balaceau in apa.

Cateva poze si de prin Sacele:

O troita interesanta. Aici ma intorceam spre ea, ca trecusem dar o vazusem cu coada ochiului…

Crucea nu spunea cine stie ce. Insa langa ea vad un fel de statuie sparta…

Langa perete se vad doua bucati, cel mai probabil alcatuiau capul statuii.

Inscriptia

Am intrebat si pe altii, sa vedem ce a reprezentat.

O oprire la o biserica romaneasca:

Ne-am oprit sa mancam inghetata pe o banca si priveam la o biserica maghiara:

Acestea fiind zise, ne-am urcat pe biciclete si am plecat spre Timisul de Jos, la gara. Fiind foarte cald, am pus capat excursiei pe biciclete si ne-am oprit la o bere Tuborg… ca nu e de ici-colea sa faci asta… la casa unde au stat prizonieri, o parte din aviatorii americani capturati in cel De-Al Doilea Razboi Mondial.

Excursia a durat vreo 6 ore.

Traseul turistic: Cabana Dichiu – Camping Zanoaga – Cheile Zanoagei – Lacul Scropoasa – Captarea 7 Izvoare – Drum forestier Scropoasa – DJ 714 – Cabana Dichiu

Un traseu pe jos de circa 6 ore, depinde de cat stai sa admiri anumite obiective.

Venind din Sinaia, am lasat masina la cabana Dichiu fiind vorba de acel episod al lucrarilor demarate din senin, in varf de sezon, la DJ714A.

Era pe 1.08.2017

Am continuat spre intersectia cu DJ714 ce vine dinspre Moroeni:

Intersectia, la stanga spre Sinaia, la dreapta spre Moroeni. Noi venisem dinspre stanga si coboram spre Zanoaga.

Coborand spre Zanoaga si lasand intersectia in spate

Un molid devorat de licheni

Camping-ul Zanoaga… o cafea, o cola

Casute

Luam traseul marcat cu cruce albastra, ce intra prin Cheile Zanoagei, de-a lungul raului Ialomita.

Ce elemente protejate prin lege ar fi in aceasta imagine? Unul mai ales este evident.

Raul Ialomita

Primul pod, in stare buna

Al doilea pod peste rau, este insa rupt, luat de o viitura. Se coboara pe unde vedeti sagetile rosii.

Pe acolo se trece

De aici,  se vede mai bine podul rupt

Aspect din poteca turistica. La fel este aproape tot traseul. Ei bine, pe acesta am intalnit zeci de turisti din care majoritatea erau din acestia… legumicultori. Adica erau in slapi. Da, poti merge in slapi intre Bolboci si Padina, pe drum, dar prin mii de bolovani… Unii mai purtau si copii mici in brate. Nu zic sa te duci echipat de escalada, dar o talpa mai tare, un adidas ceva… e necesar.

La Scropoasa

Lacul Scropoasa

Pe lac am vazut rate domestice, rate salbatice si gaste domestice

Crucea celui care a fost cabanier la Scropoasa. Cabana este acum o ruina.

Cabana Scropoasa

Intreaga cabana este o ruina

Am continuat sa ne mai invartim pe langa lac:

Tunelul acesta de la capatul barajului apare prin unele locuri pe net, ca fiind „al americanilor”, stie toata lumea povestea, nu o reiau eu 🙂 Umbla pe sub munte dupa secrete… 😉

De acolo incep Cheile Orzei. Nu spun si eu ca sunt cele mai inguste chei din tara, pentru ca si altii zic ca la ei sunt de fapt cheile cele mai cele… Asa ca, le va masura cineva serios pe toate, intr-o zi, si vom afla si noi.

Trageau si ele la umbra

Apoi, plecam spre 7 Izvoare, o captare, o casa, pe sub care curge un suvoi de apa curata. Oamenii aceia pe care-i vazusem prin chei veneau in special atrasi de mirajul acestui loc. Nefiind indicator umblau de colo-colo epuizati si nu le gaseau. Cand au vazut izvoarele, locul nu le-a spus nimic. Au ramas in drum si au facut poze. Nu au luat apa ca trebuiau sa coboare putin, sa treaca paraul Scropoasa si sa ajunga la „apa zeilor”. Adesea lenea vine din prostie, din lipsa de educatie.

Bineinteles ca apa este foarte curata, dar nu are nicio treaba cu povestea ce se vehiculeaza. Dar povestea plus amenajarea acelui loc, supravegherea sa nu se arunce gunoaie, ar face-o o atractie serioasa. Amenajare si taxa. Cand iei bani si intretii.

Locul numit 7 Izvoare. Apa vine din munte pe sub acea constructie.

Mai sunt si aspecte reale de pe aici, dar nu doresc sa indemn oamenii la aventuri. Se mai accidenteaza cineva, cine stie. Plus ca fiind captare de apa, nu prea ai voie prin locul acesta.

Unul din sapte 🙂

Replica dupa Bigar la o scara mai mica.

Apoi am inceput sa urcam pe drumul forestier Scropoasa pentru a intersecta DJ 714, pentru ca urmandu-l, sa iesim mai tarziu la celebra intersectie de mai sus. Ca si cum veneam dinspre Moroeni.

Niste babe imposibile care ajunsesera pe acolo, tot bolboroseau intruna si tot felul, ca intr-un final sa ne intrebe de ursi, daca sunt. Pai, fiind in mijlocul Bucegilor logic ca erau, dar nu ies nici astia asa oricum 🙂 Iar ele faceau parte dintr-un grup de 15-20 persoane. Am inteles ca stateau undeva pe la Zanoaga-Bolboci si le indemn sa mearga pe unde au venit intrucat drumul ocoleste foarte mult. Dar fiind babe, ele intai vorbesc si apoi gandesc. Cand zic baba, nu ma refer la varsta inaintata, ci la femeile de un anumit gen, care comenteaza intruna, stiu totul, fac permanent observatii, te cicalesc si te fac cu capul. E bine sa iei distanta ca sa ai grija de sanatatea ta mintala.

Cum mai mereu am dreptate, nu a zis nimeni nimic si ne-am departat pe drumul nostru. Nu prea rapid din pacate, cum as fi vrut, pentru ca existau mustrari de constiinta, cavalerism probabil. Nu din partea mea. Pot sa zic ca imi cam dau seama de oameni destul de repede. Bun… si ne trezim cu babele vorbind intruna, speriate de moarte de urs, tragand de familii tampite de atata vorbarie, prin spatele nostru. Mai fac o incercare sa le explic ca nu e niciun pericol si ca nu are rost sa alerge nimeni, ca e mai scurt drumul pe care au venit. Inutil! Erau setate sa faca doar ce le trecea prin minti in acel moment.

Specia aceasta apare fie pe la tara, unde brusc tarancile se transforma in orasence care le stiu pe toate, fie sunt mahalagioaice de cartier, ce stau la parterul blocului si barfesc trecatorii. Doza de nesimtire este intotdeauna maxima. La scurt timp, simtind dezbinarea masculina au marsat cu aceasta. Femeile de genul acesta, daca le lasi sa ti se suie in cap nu le mai dai jos de acolo. Evident ca marionetele de barbati, sotii babelor, nu scoteau o vorba, striviti de posibilitatea unui scandal cu aceste vrajitoare 🙂

Doamne, si nici un urs macar nu se arata prin preajma 🙂 La limita decentei, a vocabularului, am scapat de ele si au facut cale intoarsa prin chei, pe unde venisera. Aruncau servetelele pe jos, pet-urile goale, dupa aceea au vazut zmeura si plangeau ca nu au pet-uri, ca nu trebuia sa le arunce. Deci, pe astia trebuie sa-i lasi in treaba lor, nu-i civilizezi niciodata, nu-i ajuti in vreun fel. Fiind oportunisti si needucati nu inteleg nimic. Simuleaza doar. Este prima oara cand mi-a parut rau ca nu a aparut un urs, sa-i fi luat putin la alergare…

Dupa o vreme, am inceput sa mai fac poze.

Intersectie la Scropoasa

Canton, odinioara al celor de la Administratia Parcului

Si am continuat pe drum… de la Scropoasa la Dichiu, la mers binisor, se fac cam 2 ore si un pic.

Nr. de telefon jandarmi montani

Iar la intersectia spre Dichiu

Ne apropiam de cabana Dichiu, unde nu mai aveau cine stie ce… ne-am luat totusi cate o cafea si cate o inghetata.

La plecare, am oprit masina sa luam niste branza de la o stana ce se vede de la cabana Dichiu. Mai luasem si altadata, cam scump, 30 lei/kg branza de burduf, dar face toti banii. In week-end, sotia baciului are o taraba langa cabana si se poate cumpara de la ea. Altfel, mergand spre stana, nedand claxoane, neavand un spray pentru caini, cine stie ce se intampla.

Se inchide DJ 714A, se deschide DJ714A! Si tot asa… Turism la voia intamplarii prin Bucegi!

Tiganie totala in ceea ce priveste turismul in Parcul Natural Bucegi.

Pana la urma ajungi la concluzia ca nimic din ce ti-ai propune sa faci in tara asta, ma refer la un proiect sau o afacere pe termen lung, nu poate fi viabil. Fie se schimba peste noapte cadrul legal, fie se surpa drumul, vine cutremurul, ii da unul foc, ceva se intampla si nu iese cum ai prognozat. La un moment dat constati ca si sistemul este impotriva ta. Ca te ingroapa in taxe si impozite, ca iti da cu o mana si cu zece iti ia. De aceea se si fura, care cum prinde si cat poate. Ca nu exista nicio siguranta.

Zilele trecute, pe nestiute, a venit unul cu buldozerul si a facut o groapa cat explozia produsa de o bomba, in mijlocul unui drum judetean, pe care trec cateva mii de turisti lunar. Acestia tin in viata turismul din Valea Ialomitei, de la Zanoaga-Bolboci la Padina-Pestera.

Prima reactie a apartinut unui ghid montan, unul dintre aceia civilizati si educati, d-l Toni Ionita. Practic, esti tu in Romania, dar parca ramai interzis cand vezi ca azi drumul e in regula si maine il gasesti ca dupa bombardament.

Dupa care vestea s-a propagat… si turisti si oameni implicati in turism au inceput sa protesteze. In loc de 5 minute, de la Dichiu la Zanoaga, afli acolo in varf de munte ca trebuie sa ocolesti peste 30 km, sa vii pe drumuri pline de gropi. In realitate, pe acolo merg in special masinile mari sau cate unii dupa ciuperci si… fiind un drum dificil, este folosit in special de hotii de lemne si de orice.

Asociatia Turistica Padina-Pestera, ca urmare a acestui incident, a inaintat o scrisoare presedintelui Consiliului Judetean Dambovita, pe care o atasez mai jos:

De altfel, d-l Vali Calcan nu este departe cu estimarea lucrarilor 🙂

Intai a  fost scris 2010-2012. Si cum nu mai reusesc sa-l termine, in fiecare an mai schimba ultima cifra 🙂 Si s-a ajuns in 2017. Si nu va fi gata nici in 10 ani.

Care era situatia reala pe 1.08.2017? Cateva imagini de la fata locului:

Unora nu le venea sa creada si s-au risipit pe la umbra. Nu stiu, poate credeau ca este un vis si se termina totusi repede.

Crater… pana si cu bicicleta abia treceai

Si la o curba a drumului ce sa fie? O exploatare forestiera. Fara panou de exploatare… treaba e ca nu aveau cine stie ce lemn ca sa apucam calea conspiratiei si a ecologiei fara sens. Oricum, pe acolo padurea e foarte deasa si taierea avea semnele unei taieri rationale. Sigur daca veneau ecologistii de ocazie, cu ursuletii de plus, mai iscau un scandal. Sau cine stie ce pseudo-jurnalist. Fara niciun dubiu ar fi vazut in blocarea drumului o actiune a mafiei lemnului care a planificat devastarea padurilor muntelui Dichiu 🙂

Poate ca asa ai trafic, comentarii, rating, mintind si manipuland oamenii. Cu astfel de stiri senzationale. Insa mie imi da un sentiment anume faptul ca aici nu se minte, nu se falsifica realitatea si ca sunt atatea institutii si cetateni care vin pe blogul Bucegilor pentru ca de ani de zile exista ceea ce altii nu au stiut castiga: credibilitate.

In schimb, tot pe drum, se mai lucreaza si la rigole. Unde fac tabara muncitorii rezulta gunoaie: pachete de tigari goale, peturi, pungi. Cel care vine cu betoniera isi spala masina in padure, pe marginea drumului. La coborare spre Moroeni ia curbele ca la Formula 1. Te uiti cu ce viteza parcurge cu mastodontul, acel drum plin de gropi si-ti dai seama de profilul soferului.

Unde si-a spalat betoniera

Dupa ani de zile de „lucru”, evident ca au uitat prevederile acordului de mediu. Vine Garda de Mediu Dambovita si cu o amenda ii vindeca temporar de amnezie si de nesimtire, nu este asta o problema 😉

Ajungem la intersectia cu drumul spre Moroeni:

Cica pe acolo sa vina turistii 🙂 Bataie de joc sa trimiti lumea pe un asemenea drum.

Asta bun era inchis pentru reparatii… in varf de sezon 🙂

Spre Sinaia 23 km pe drumul inchis, spre Moroeni tot cam atat, dar drumul este jalnic. Din Moroeni mai ai vreo 20 km pe DN 71 pana la Sinaia. Ceea ce descurajeaza cam pe oricine…

Intersectia cu Scropoasa… se vede drumul ce vine de la Moroeni… gropi si mult praf.

La intoarcere, ca am fost pe jos de la Dichiu – Zanoaga -Cheile Zanoagei – Scropoasa – 7 Izvoare – intersectia cu DJ 714 – intersectia cu DJ 714A – Dichiu, dupa 5 ore, se vedea ca se mai lucrase un pic. Evident tipul cu buldozerul era un muncitor, fara vreo vina, un angajat trimis la treaba.

Macar la cabana Dichiu, a iesit cineva cu mai mult bun simt si a pus un afis, sa stie lumea ce se intampla cu drumul. Oricum, pe 1 august cei de la cabana si-au epuizat toate stocurile, pentru ca oamenii opreau la ei…

Azi, pe 2.08.2017 s-au intalnit mai multi factori de raspundere si in urma tiganiei create, sefii Consiliului Judetean Dambovita care se bat de ani de zile cu pumnul in piept ca dezvoltarea turismului si protejarea Bucegilor sunt prioritati pentru ei :)) au emis urmatorul comunicat:

„Autorităţile judeţene au luat act de gravitatea celor întâmplate şi au întreprins, în acest sens, toate măsurile şi demersurile necesare pentru soluţionarea favorabilă a cazului, în vederea asigurării accesului permanent către platoul Padina şi Peştera, în sezonul cald. În zilele de 1 şi 2 august 2017, au avut loc întrevederi şi discuţii între conducerea Consiliului Judeţean Dâmboviţa şi toate entităţile responsabile cu gestionarea situaţiei, respectiv: reprezentanţii constructorului, proiectantul, conducerea S.C. Lucrări Drumuri şi Poduri S.A., precum şi personalul de specialitate din cadrul Consiliului Judeţean Dâmboviţa. În plus, preşedintele Alexandru Oprea a convocat astăzi, 2 august 2017, la sediul Consiliului Judeţean Dâmboviţa, o întâlnire de lucru la care au participat toţi cei amintiţi. În cadrul acestei întâlniri, conducerea Consiliului Judeţean Dâmboviţa a dispus redeschiderea drumului de legătură DJ 713 Dichiu – DJ 714 Zănoaga, care va fi redat circulaţiei publice în perioada 4 – 21 august 2017, prin refacerea platformei drumului în zona excavată şi realizarea măsurilor tehnice corespunzătoare asigurării traficului în condiţii de siguranţă”.

DECI SE DESCHIDE IAR DRUMUL. SI ACEST LUCRU SE VA INTAMPLA PE 4 AUGUST 2017, VINERI 🙂

Nu va bucurati prea mult, pentru ca pe 21.08 se inchide iar.

Dar, pana atunci, autoritatile se apuca de drumul ocolitor, mai astupa din gropi, mai intind niste pietris, sa ocoliti in siguranta. Evident ca este o masura temporara. Si daca ar dura alti 7 ani, tot la temporar se incadreaza.

Si ce mai spune lumea pe Facebook, data 02.08.2017:

drumreparat

drumreparat2

Maine, pe 3.08.2017, dupa ora 12 a.m. va astept cu un alt articol interesant!