Istorie chiar si din bilete la Muzeul National Peles si restaurarea Crucii de Piatra din Izvor

Vin turisti pentru istorie. Se cheltuiesc bani pentru a privi si auzi istoria. Intr-o lume dominata de foame 🙂 e greu sa crezi ca se mai formeaza cozi si pentru altceva decat mancare 🙂 Si totusi se intampla.

La bilete, pentru vizitarea Castelului Peles

Un adevarat record de vizitatori

La un moment dat, am observat-o pe d-na Dana Voitescu care a scos din rand o familie cu un bebe mic in carucior. Cum afara mai si ploua usor, dansa i-a dus cu acordul tuturor, la intrare. Frumos gest! Dar, bine, d-na respectiva face parte din categoria oamenilor care sfintesc locul.

Pe acolo erau cei care deja vizitasera castelul.

Iata cum istoria vinde, anima, cheama, imbie… si cu cat mai multi facem pasul spre educatie-cunoastere, cu atat mai mult cresc sansele sa constientizam cine suntem si ce inseamna aceasta „umbrela” numita Romania. Fara istorie, fara citit, umblam si noi pe aici asa, pacaliti de unul si de altul ca oltenii sunt o natie, ca ardelenii alta, ca Radu Negru nu a existat sau daca a existat era vreun cuman, ceva migrator oricum 🙂

Nu doar Sinaia… ci toata Valea Superioara a Prahovei musteste de istorie, cultura si religie. Cu toate acestea, mai sunt multe de facut pentru a avea un turism ca la carte. Trebuie schimbate mentalitati, spus adevarul istoric; inca mai locuim minciuni doar pentru ca sunt spuse de oameni care apar la televizor. Merg chiar si conspiratiile, mai ales acelea cu tablitele de la Sinaia, cata vreme le tratam ca atare. Un cititor avizat cat de cat, care stie mai multe despre lumea daco-geta, nu doar numele Burebista si Decebal, isi da seama foarte usor ca acele tablite sunt niste falsuri recente. Bine, cand vrei sa fie cu tot dinadinsul ca tine si nu cum e realitatea, atunci na, sigur nimic nu e ceea ce pare 😉

Uneori, pe la Sinaia, mai dispare cate un monument si reapare in alt loc dupa un timp. Vorbim insa de o „conspiratie” organizata 🙂 a autoritatilor. Asa a fost cazul Crucii de pe Molomat, a Cartii Americanilor, care erau degradate prin diferite locuri si au fost puse apoi in valoare in diferite locuri. De vreo saptamana, a disparut si Crucea de Piatra din Izvor, realizata in anul 1862, deci pe vremea lui Cuza. In partea superioara inca mai pastra anul. Sa retineti ca este cea mai veche cruce de piatra de la Sinaia la Predeal. Conform documentelor, cea mai veche cruce de piatra ar fi trebuit sa fie cea de pe Molomat (Molomot). Insa, acea cruce nu este cea originala ci este realizata dupa anul 1900.

A fost luata, sa vedem unde va aparea acum.

Nu e chiar de colea, sa umbli prin locuri cu incarcatura istorica, de 1 Mai. Parca si timpul curge altfel, si lemnele de pe foc trosnesc intr-un anumit mod… 🙂

19.09.1922

1.05.2017. In spate, vechiul tunel, martor al unei tragedii feroviare, focul la cativa metri. In fata, aceleasi caderi de apa, partea de jos. Momente in care timpul nu mai exista pentru ca nu are ce face pe acolo 🙂 „Dumnezeu le-a dat oamenilor pedeapsa timpului” -din ciclul filozofiilor ce plutesc prin acele locuri 🙂

Falsuri istorice si un alt monument de pe Valea Prahovei

„Realitatea” nascuta din ratiuni de marketing, de senzational, a ajuns la scadenta prin evenimentul din Retezat. S-a vazut ce inseamna sa construiesti o imagine falsa, cu recorduri infantile. Dupa ce a cazut sabia si niste copii nevinovati nu mai sunt, gata, ne-am trezit. Incet-incet, o vom face in multe domenii.

Un renumit istoric, ca mai avem si din acestia, echilibrati mintal in special, pentru ca mai avem atatia istorici renumiti, profesionisti, care propaga doar propriile adevaruri, chiar daca timpul le dovedesc gresite, a prezentat adevarul in ceea ce priveste alte doua repere ale societatii. Este vorba despre doi scriitori, ridicati de mass-media in special. Pe fondul unei societati care nu mai citeste decat ce se scrie pe Facebook, impinsa spre drama si conspiratie, dispare discernamantul cultural. Aduni cativa parelologi pe care-i vezi la tv, o editura, iti dai cu parerea in scris si gata te-ai facut scriitor 🙂

Avem un istoric profesionist, d-l Alex Mihai Stoenescu, care ne spune ce sunt operele d-lor Lucian Boia si Neagu Djuvara, opere care tind sa fixeze in mentalul colectiv tot felul de prostii, departe de adevarul istoric. De fapt, la primul, am observat ca propaga tot felul de idei antinationale, printre care si renuntarea la denumirea de Napoca si sa ramana doar Cluj. Ce spune istoricul despre cartile celor doi:

Captura de pe: http://adevaruldespredaci.ro/2017/04/incendiar-alex-mihai-stoenescu-istoric-premiat-de-academia-romana-cartile-lui-boia-si-djuvara-sunt-acumulari-de-falsuri-istorice-da-share/

Esenta este sintetizata in exprimarea: „…falsuri istorice, manevrate pentru a specula incultura”. Bine, in alte vremuri, cand se mai si citea, astfel de observatii le puteau facea si liceenii. Azi nici cei inaintati bine in viata nu mai fac diferenta. Se iau dupa ce spun cat mai multi. Ca daca spui ca toti, nu ai nimic de pierdut, dimpotriva. Astfel ca, din cand in cand, trebuie sa mai iasa cate unul care stapaneste domeniul si sa arate derapajele.

Nu e vorba ca doar istoricii scriu carti de istorie ci, orice carte care respecta adevarul istoric poate fi o carte de istorie. „Isi speculeaza senectutea…” – asta e maxima 🙂 Nu stiu daca e asa, insa batranelul cu povestile lui, chiar daca unele aspecte sunt halucinante, e chiar simpatic… pentru cine face diferenta intre real si imaginatie.

Ramanem pe meleaguri istorice pentru ca avem un monument de adus in atentie. Este situat pe Valea Prahovei si, din pacate, nu este monument istoric. Aceasta pentru ca nu i-a pasat nimanui sa fie. Adica e mai bine sa ramana asa, o chestie pe undeva, decat sa fie pusa sub protectia legii. Ca aceasta inseamna asumarea unei raspunderi, o conservare, cel putin teoretic, doar stim atatea monumente istorice ce se degradeaza prin toata tara.

Insa, la Comarnic, ca despre orasul acesta este vorba, a ajuns un primar capabil, de circa un an de zile… si fara niciun dubiu acesta tine la identitatea localitatii. Ramane de vazut daca vor dori si cei din Directia Judeteana de Cultura Prahova sa fie pe lista de monumente istorice. Au mai fost in trecut atatea propuneri, cu cruci , banci si fantani monumentale, inscriptii seculare… pe care conducerea Directiei, compusa din tot felul de „oameni de cultura”, le-a omis.

Iar cand au vrut sa faca un lucru bun, l-au facut si pe acela gresit 🙂 Au cuprins in lege, uzina electrica a Castelului Peles sustinand ca este fosta moara a Manastirii Sinaia. Si intre cele doua locatii era o distanta de sute de metri, adica un lucru e un lucru, si alt lucru, alt lucru 🙂 Cand instruirea se face prin documentarea pe Facebook si rezultatele sunt similare 🙂  Iar la Capela Stirbei, alt monument istoric, in loc sa puna in valoare locurile de veci, au zis ca e mai bine ca acestea sa nu existe si au turnat peste ele un planseu betonat. Complici/autori morali la crime culturale.

Deci astia de la conducerea Directiei sunt zero cu istoria, au alte „directii” nu mai nu culturale. Ce mai conteaza ca moara Manastirii Sinaia era in cu totul alt loc sau ca in Capela Stirbei erau locuri de veci? Noi conducem Directia de Cultura, autoritatea in materie, legea adica. Deci ce scriem, apare in lege si capata aspect de adevar 🙂 Si, din pacate, la neavenitii acestia, trebuie sa ajunga si problema cu monumentul de mai jos. Bine ca demersul trebuie sa-l faca autoritatea locala si nu eu.

Acest monument l-am observat in Comarnic, in 2014. Localnicii din vecinatatea sa, stiu o multime de povesti despre acesta, insa o singura varianta era partial corecta. Nu am avut timp sa-l aduc in atentie… trebuiau scrise toate inscriptiile de pe fetele monumentului si aflat istoricul real. Iar asta a durat. In imagine este doar partea superioara a acestuia. Le voi furniza toate informatiile, cu probe documentare, ca asa e normal. Important este sa se intample ce trebuie si cum trebuie, sa nu mai li se nazare cine stie ce prostie si sa o treaca in lege.

Si cateva imagini de prin natura:

Framantari

Salamandra

Brebu

Brebu… o comuna frumoasa din judetul Prahova. Nu demult am ajuns si pe acolo.

dscf8737Scoala si langa ea biserica ridicata in perioada domniei lui Matei Basarab (1632-1654)

dscf8739

dscf8740

dscf8741

dscf8748Dincolo de zidul medieval sunt doua obiective importante: biserica si muzeul „Casa Domneasca.

dscf8751

dscf8752

dscf8753

dscf8754A „parcat” bicicleta 🙂

dscf8755Poarta „cetatii”

dscf8760

dscf8763

dscf8766Casa domnitorului

dscf8769

dscf8770

dscf8771

dscf8774

dscf8789

dscf8796

dscf8801

dscf8808

dscf8803„Grilaje” la Casa Domneasca

dscf8810Intrarea in biserica

dscf8816Matei Basarab

dscf8824Elena Doamna, sotia voievodului

dscf8821

beci

Primaria Brebu

Monumentul Eroilor

Comuna Brebu este situata la circa 10 km de Campina, pe o terasa din preajma raului Doftana. Se ajunge relativ usor din Campina. E de vizitat mai ales primavara, cand totul se trezeste la viata.

Daca nu facem fiecare ce trebuie… nu se intampla!

Cu toate ca ieri m-a „lovit” brusc revelatia 😉 ca orice s-ar face si cum s-ar face, adevarul va iesi cand trebuie la iveala, sunt de parere ca „revelatia” se aplica la modul general. In particular trebuie sa facem fiecare cate ceva… pentru ceilalti, pentru societate. Nu sunt nici naiv, nici idealist, nici nu ma adresez celor care vin din comunism cu scoala minciunii, manipularii si dezinformarii, considerand ca noi, astia mai tineri, suntem niste idioti care nu stim cei cu noi pe lumea aceasta.

Totul pleaca de la educatie si daca ai minte si suflet ideea ca trebuie sa faci ceva pentru tara ta, pentru cei de langa tine, ca si tine. Daca ai asa ceva… intelegi ca fiecare, cat de aiurea ar parea, vom reusi in milioane de gesturi sa schimbam societatea, sa traim intre niste coordonate normale.

Nu zic nimic de ordonante, de proteste, toti spunem acum orice… insa, la Brasov nimeni nu arunca un gunoi pe jos, nimic nu arata ca pe acolo au trecut mii de oameni, in timp ce in Bucuresti raman covoare de deseuri. Acum poate ca sunt mai multi, cine stie… Totodata, toata lumea este oripilata de manifestarile huliganice. Abureala! Cand „huliganii” aruncau cu diferite obiecte spre jandarmi, totul fiind transmis live, zburau cu sutele like-uri si inimioare. Cand atacau jandarmii, vedeai numai figuri incrancenate 🙂 Hai sa nu ne mai mintim…

Nu cred in faza cu florile date jandarmilor ca „ne-au aparat de huligani” 🙂 Pai daca aceia considerati huligani aveau ceva cu oamenii pasnici ii bateau din prima. Asa s-au dus la jandarmi. Iar chestia cu cocteilurile Molotov mi se pare trasa rau de par. Cum naiba printre mii de oameni tu ii gasesti taman la fix pe astia cu cocteilurile? Cati oameni ai infiltra, ca tu sa-l iei pe sus pe ala cu sticle pregatite si tocmai din mijlocul unei multimi infierbantate mi se pare un pic SF.

Sa nu uitam bastoneala zdravana data de jandarmi unui ofiter de-al lor, maior deghizat in civil. Pana s-au prins ca omul era „sub acoperire”, l-au altoit zdravan. Na! Sa mai faci tu pe James Bond 🙂 Realitatea e alta, mai ales pe plaiurile mioritice. Aici filmarea:

https://www.vice.com/ro/article/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-jandarmul-batut-de-colegii-sai-in-piata-victoriei

In filmare se aud oameni cum rad ca „l-au luat pe al lor”.

Mie, episoadele pasnice cu jandarmi si protestatari imi par frumoase si Jandarmeria a oferit multe imagini in care fraternizau… insa, ma intreb asa, ba’ daca tot fraternizam, hai sa si rezolvam impreuna ce este de rezolvat. Altfel, ce rost are sa ne dam mainile si sa schimbam cuvinte politicoase. De ce am iesit in strada si protestatari si jandarmi, sa ne imprietenim? Ca avem aceeasi cauza? Ma intreb si eu…

Cea mai mare idiotenie pe care am auzit-o, si asta arata cat de cretini suntem crezuti, a fost ca… daca te duceai cu catelul primeai 30 lei. Nu pot sa cred ca exista pe lumea asta om atat de nebun incat sa creada asa ceva. Astia care au dat stirea aceasta trebuiau internati la Psihiatrie…

In fine, vedem ce va mai fi.

Treaba este ca la Sinaia, pe str. Badea Cartan, pe Malul Spitalului, am vazut o serie de arbori, molizi, marcati, gata de taiere. Daca si astia, asa tineri, sunt un pericol pentru cineva, da-o naibii…

La taiere, ca fac umbra si dau aer curat.

Scriam pe aici, despre crucea de piatra din cartierul Platou Izvor, tot Sinaia. O cruce al carui istoric nu-l mai stia nimeni. Gasind o carte mai veche si stabilind ca autorul a gresit cu vreo 500 metri, studiind si crucea, am ajuns la concluzia, corecta evident, ca este un monument ridicat de un hangiu prin 1862.

Ok! Si facem tot felul de demersuri, se fac promisiuni scrise, trece timpul si nimic. Unele lucruri nu sunt chiar pentru oricine, adica daca nu te implici pana la capat nu se intampla. Tu ai gasit crucea, tu trebuie sa te implici. Degeaba le gasesti si doar scrii sau vorbesti cum sunt atatia. Intr-o adresa recenta am rugat mai multe institutii, sa-si trimita oamenii, cei responsabili de incarcarea monumentului cu pamant, sa-l ia de acolo. Pentru ca vorbim de cea mai veche cruce de piatra de la Sinaia la Predeal.

Nu stiu cine, ce institutie, dar ieri, o echipa de muncitori cu insemnele Hidro, curatau imprejurimile monumentului:

Anul 2017. Astia suntem! Redescoperit la data de 05.04.2014, monumentul a fost adus periodic in atentia multor institutii. Toti au promis in scris, nimeni nu a facut nimic. Nu pot eu sa o declar monument istoric.

Dar, mai multi, ii vom face o imprejmuire, o troita. In acest sens, am cerut de la Primarie, documentatia necesara.

Cand ai in spate o traditie, un istoric, altfel vezi locul in care te-ai nascut. Te preocupa identitatea locala, faci ceva. Cand nu ai nicio legatura cu trecutul, ratacesti prin lume dupa chestii efemere. Ce trebuie nu mai vezi!

Poate o cruce vai si amar de ea, roasa de timp si de nepasarea milioanelor de oameni care au trecut si vor trece pe langa ea, cu urme vadite de gloante, insa anul scris pe ea te trezeste. Este a noastra, a tuturor, este un martor din trecut, pe care nu putem sa aruncam asa, pur si simplu…pamant!

Mica Unire, simboluri si in Valea Prahovei

Dragi prieteni, stiti, aceia prin 1859, intr-o astfel de zi realizau Unirea dintre Tara Romaneasca si Moldova. Va vine sa credeti in ce hal ne gasim cu sentimentele, cu valorile din noi, dupa nu foarte mult timp de la acel moment? Adica in ce mod ne-am degradat, transferand iubirea de neam, de tara, unor chestii fara valoare, gen telefoane performante care ne tin degetele lipite ca sa facem touch permanent, silicoane, masini, mancare de parca vine sfarsitul lumii, betii, minciuni, neseriozitati… Ne-am anihilat cam tot ce conta pentru viitorul tarii. Oare vom mai gasi puterea de a fi macar umbrele inaintasilor nostri??!!

Marele patriot Alexandru Ioan Cuza avea sa aseze bazele statului modern roman, opera continuata prin excelenta de cel mai mare rege al Romaniei, Carol I.

Acum, cum stiti ca se scrie pe aici, nu o sa ma apuc sa fac o cronologie si sa citez surse, si voi sa ziceti ce destept este, uite cat a citit. Mi se pare un spectacol ce ar arata de fapt cat sunt de imbecil. Ne dam destepti la ce facem noi, nu la ce au facut altii. Mie nu prea imi plac astia care umbla permanent dupa ei, cu citate la purtator, cu nu stiu cata bibliografie. Ca intr-un anume context Kafka spunea nu stiu ce, Cartarescu facea o paralela intre nu stiu cine, dar vine Balzac care nu stiu ce concluzii mai trage si asta. Ce naiba e toata prostia asta? Asta tine de cultura noastra generala, iar viata e compusa din multiple lucruri. Pe mine ma intereseaza momentul 24 ianuarie 1859, nu parerile unora spuse din cauza anumitor… resorturi.

Hai sa gasim ceva nou, sa facem noi ceva, fiecare in dreptul nostru…nu altii…

Ca atare, ce avem noi pe aici prin Valea Prahovei, legat de acest moment istoric? Acest articol e un subiect care macar nu e stupid si prins in cuie, adica „limite profesionale”.

Deci, undeva mai jos de Campina, la Floresti, gasim bustul marelui domnitor, doar stim de concentrarea armatelor din Moldova si Tara Romaneasca in acest loc, acea celebra infratire. Bun! Si cum venim mai sus, de la Comarnic incoace, gasim initiativa splendida a tinerilor din Comarnic, care au amplasat un drapel pe Varful Plesuva. Asta pentru ca francezul Vaillant amplasase in acest loc cu multi ani inainte de momentul 1859, un drapel romanesc. El ar fi vrut sa-l amplaseze si la Vf. Omu dar conditiile meteo nu au permis.

dscf8089Felicitari acelora care nu si-au stins in ei scanteia patriotismului, respectul pentru sacrificiul inaintasilor si care continua sa creada ca viata prin aceste locuri in care traim, se invarte dupa cu totul alte coordonate, nu acestea temporare in care ne iluzionam si ne pierdem clipele, ci acelea milenare care au decis atatea generatii.

Perpetuarea identitatii nationale nu este un moft sau o optiune, ci reprezinta mesajul genetic transmis din generatie in generatie; el decurge din nasterea pe aceste meleaguri, sper romanesti pentru totdeauna!

Mai incoace, gasim la Stancile Sf. Ana zugravit tricolorul. Anterior anului 1866, ca si multe alte inscriptii ce inca se mai pastreaza prin Bucegi, azi doar un ochi foarte atent il mai observa.

iImaginea apare si in cartea „100 de pasi in timp”.

Si apropo de aceasta carte… ea incepe cu singurul obiectiv din Valea Superioara a Prahovei, ce vine exact din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Este vorba de crucea de piatra din Izvor, careia, i-am refacut istoricul alaturi de celalalt autor, cu destula greutate, dar in acelasi timp cu o exactitate ce nu poate fi pusa la indoiala. Ea fost ridicata de catre cel care avea hanul de la Setu, aflat in zona Izvorul Rece, la iesire din Sinaia, cum se merge spre Bucuresti. Hangiul se numea Duţă Burtă si a ridicat-o la intersectie de drumuri cum este obiceiul… exact in anul 1862.

Un monument unic la noi si pe care inca se mai cunoaste anul.

Un monument care a supravietuit razboaielor mondiale, comunismului si are urme de gloante pe el.

Un monument ce moare azi, in vremuri libere… Pentru ca noi am inteles ca libertate inseamna doar a te vantura de colo-colo, dupa cum ne trece prin cap.

Nu este nici macar declarat monument istoric desi foarte multi si-au luat acest angajament… Concret, nimeni nu a facut nimic. Ba de fapt au facut. Iata niste imagini de duminica:

dscf8307

dscf8309

dscf8310Au ingramadit pamant pe ea… Asta inseamna ignoranta, lipsa de educatie, necunoasterea istoriei si neasumarea unei identitati. Altii sa faca, nu noi. Cand te preocupa doar stomacul, ce obligatii sau responsabilitati serioase sa-ti iei?

Intr-o adresa a Primariei catre Directia de Cultura, Culte si Patrimoniu Prahova, apare acest obiectiv. I-am pus in legatura si pe unii si pe altii, am adresele lor si… dupa niste ani, nu au facut nimic! Mai mult de atat au si scris eronat la un obiectiv declarat de ei monument istoric, microhidrocentrala de pe paraul Peles, ca este fosta moara a Manastirii Sinaia… Care era cu totul altceva si in cu totul alta parte.

Oricat ai fabrica istoria sa sune cum vrei, adevarul va iesi mereu la iveala, ca asa e facut sa fie pe lumea asta.Nu un obiectiv am propus, ci mai multe. Nu au putut, a simti istoria este un pic mai complicat.

Si mai am exemplul unui prieten, un baiat deosebit, face diverse si, uneori, excursii pe munte… Undeva, la o stanca, el le arata turistilor chipul lui Decebal. Adica stanca ar avea un anumit profil. De fapt, cata imaginatie ai avea si cat ai fi de partea lui, in acest caz nu prea seamana cu ceva. Insa, daca privesti mai atent, cand ajungi acolo, vei vedea un text,  care e mai vechi decat Mica Unire. Asta trebuie sa le arati turistilor… cat inca se mai pastreaza! Fiindca, adesea, ce este important  se afla chiar sub ochii nostri!

Inceput de octombrie 2016

Fir-ar sa fie, pe munte miroase a iarna, pe la poale e frig si nu seamana a toamna deloc… De la o zi la alta, padurea isi schimba culoarea. Pe la Predeal a si nins putin prin oras…

Pe 1 octombrie a fost Maratonul Pietrei Craiului, au trecut 10 de ani de la primul MPC.  Sunt 10 de ani de cand intr-o Romanie amortita de atatea jafuri, unde politician sau pungas sunt sinonime, neexistand un drum clar catre ceva, se intampla si o chestie foarte interesanta. Un om a venit cu ideea alergatului prin munti. Usor-usor, febra maratoanelor montane a cuprins Romania, salvand de la manelizare si incultura generatii intregi. Lucian Clinciu, caci el este acest erou national a implementat prin propriul exemplu in mintile si sufletele tinerilor, copiilor si celor mai in varsta, principiile ce se afla la baza unei societati civilizate, normale. Am spus de ani de zile, omul acesta este un exemplu, un vizionar, cineva care a facut pentru tara aceasta un lucru care poate fi inteles cel mai bine de generatiile viitoare. Trebuie sa vezi o editie de MPC si iti dai seama ce a construit acest om special.

Mii si mii de oameni fac sport, si nu orice sport, ci alergare pe munte, depasindu-si astfel limitele, contrazicand orice sfat batranesc cu care ne obisnuisem: pe munte nu se alearga. Iata ca pe munte se alearga si inca bine de tot. Lucian Clinciu ne-a dat un motiv, a stiut sa se impuna prin bun simt si modestie. Pentru orice alergator montan, este un model… daca el ar zice celor aproape o mie de oameni ce alearga la MPC sa faca un anumit lucru, toti l-ar face, nimeni nu ar intreba de ce. E minunat ca in Romania noastra chinuita mai exista astfel de repere.

Pe 1 octombrie, a fost a 11-a editie de MPC, de alergare prin Piatra Craiului. Dupa un an de zile de absenta de la orice competitie montana, am fost si eu la start. Ce senzatie frumoasa printre sute de alergatori! Sa fii acolo, sa-i auzi, sa-i simti, toti un singur gand, o singura inima… si Lucian pregatit sa dea startul.

De data aceasta, traseul de maraton a fost in sens invers decat il parcursesem cu alte ocazii. Plec cu Razvan si alti cunoscuti spre schitul Coltul Chiliilor… parca sunt 7-8 km pana acolo. Ajung in 45 de minute de la start. Vine urcarea spre refugiul Diana, pe la jumatatea traseului aud incurajari, clopote, si ma mir ca am ajuns atat de repede. Doar ca nu era refugiul ci niste voluntari. Bravo lor!

Iata o prezentare superba a ceea ce inseamna MPC:

In imagini veti vedea oameni bine antrenati, net superiori multor cadre militare. De altfel, in tara, sunt mai multi maratonisti cu conditie fizica foarte buna decat militari.

Decat sa se introduca nu stiu ce stagiu militar de care vor fugi toti, mai bine ar fi obligati tinerii de o anumita varsta sa alerge 10 maratoane in 2 ani. Ca apoi nu se mai lasa ei, si ai o resursa umana apta ani de zile.

La 10 si un pic eram la refugiu si cobor destul de bine, ajungand la Plaiul Foii intr-o ora si 4o de minute. Imi zic: stai ca e bine, inchei povestea in 5 ore si ceva. Plec de la masa cu bunatati aflata in acest punct si o iau asa pe drumul forestier. Curand, ma las pagubas, e prea lung drumul asta, asa ca mai alerg, mai merg, padurea nu mai venea… Tot pe acolo era si prietenul Bubulu, nici lui nu-i placea suprafata plata.

Vine padurea, ma bucur, vad panta, imi piere cheful 🙂 Totusi, imi gasesc resursele necesare si urc bine, la 11:43 eram la refugiul Spirlea. O ora de la Plaiul Foii nu e chiar rau, tinand cont ca pe forestierul acela de nu stiu cati kilometri nu prea m-am descurcat.

Urmatorul punct era Vf. si Saua Funduri. Aici, urcusul, bolovanii si lungimea traseului mi-au pus capac. Cand am ajuns sub varf, ma uitam de jos, de la corzile intinse, la cei de sus, cum te uiti ca pieton la Intercontinental. Dar cum iarba rea nu piere, hop si eu pe la ora 13 si un pic pe varf. Cu muschii cat pepenii si cu limba pana la piept, nu avea cine sa mai alerge… la vale. Deci, acolo unde era de alergat, nu am alergat, ca nu prea voiau picioarele. Treaba era ca nu mai venea nici punctul La Table… Am mai si fugit ce este drept pe ici, pe colo, dar tot am facut o ora pana La Table.

fbLungul sir al alergatorilor. Poza luata de pe Facebook, din pacate, am uitat cine este autorul imaginii. Poate nu se supara.

Prietenul Cornelus ma ia repede in primire dar mi-am revenit numai cand l-am vazut 🙂 Ma si plictisisem grozav pana la acest punct. Beau vreo trei pahare de ceai si o intind. Pana la Casa Folea tot ritm anemic am avut. Casa Folea este in satul Magura. Printre doi versanti impaduriti se zarea oleaca din Zarnesti. Nu am reusit nici macar sa aproximez cati kilometri mai sunt pana acolo. Eram convins ca sunt vreo 10 km sigur.

Pe traseu de La Table si pana in Zarnesti, m-am intalnit cu oameni dragi dar cine sa le vorbeasca? Levitam 🙂 Uite asa, am trecut pe langa Teodora cu care am fost pe Vf. Moldoveanu, Andrei Tale urca din Magura si imi arata Bucegii, Claudia Gican era pe la Fantana lui Botorog. Ne-am salutat putin si cu gandul la acesti oameni minunati si la cuvintele lor am mai mers asa 🙂 De prin Zarnesti am alergat cu niste copii care venisera inaintea mea pana la final… si acesta a fost unul dintre cele mai faine momente. Am alergat MPC-ul in 6 ore si 25 minute. Mult, evident. Altii cica e bine. Cu antrenament, as fi putut scoate un timp mai bun cu vreo 45 de minute. Pe traseu am stat o vreme dupa Catalin Coltea si Emanuel Guralivu, cand la vorbe, cand la fuga, dar ei mai aveau niste viteze in plus si nu avea rost… 🙂

La Table eram pe la 14 si un pic, la sosire eram la 15:40 aproximativ. Cum am facut 15 km, cati sunt de La Table pana la sosire intr-o ora si ceva nu-mi explic. Doar ca uneori ma apuca fuga zdravana, cu gandul la cat am pierdut de la varf si pana in momentul de fata 🙂

Nu am stat mult pe margine, ca eu imi revin repede, asta pentru ca atunci cand simt ceva, nu mai fortez 🙂 Cum zice Razvan, asta iar a alergat in reluare 🙂 Si de ce mi-am revenit? Ca altfel mai stateam eu pe acolo gura-casca. Mi-a povestit cineva ceva de nu mai puteam de ras. M-ai traisem un moment din acesta la Marathon 7500, dar acolo am ras o jumatate de ora.

Deci la maratoanele montane, exista atat la start/sosire cat si pe traseu, oameni care scot un anumit sunet 🙂 Este sunetul-semnal omniprezent la competitii montane si seamana cu ceva de genul: piu-piu! Pentru aceia care vin pentru prima oara la concursuri din acestea, si aud acest semnal, li se pare ca se intampla ceva neobisnuit. Acum cativa ani, am ras cu lacrimi de un prieten, care nu intelegea ce se aude, de ce se aude. Eu ma faceam ca nu stiu si ma uitam la el ce ochi mari facea. Se agita pe langa cort sa inteleaga ce se intampla. De cate ori mi-aduc aminte de faza asta, vad un chip foarte mirat, intreband de ce fac asa si cine? :)) De data aceasta, o alta persoana traise ceva asemanator si povestindu-mi, am zis ca lesin de ras. Auzise pe cineva la microfon strigand asa, si se tot uita, in ideea ca poate patise cineva ceva :)) Nu-si explica :)) Rad si acum cand scriu…

Fain, maratonul din Piatra Craiului, chiar e bucurie, cum zicea Lucian. In clasament vad ca am ajuns si eu pe locul… 95 la categoria de varsta. Nu e rau, nu e nici bine. Am trecut linia si asta e important. MPC te trezeste la viata… 🙂

dscf5761

dscf5772Au fost si curse pentru copii

dscf5824Liceul din Zarnesti. Trebuie sa ma asez si eu langa un bec 🙂

Sa mai adaug si poze, ce am mai vazut zilele trecute:

dscf5091Un gutui pe la Comarnic

dscf4885Frumoasa si veche… in zona Predeal

dscf5867Ce monumente avem in Valea Prahovei si cresc boscheti pe ele…

dscf5706Zic sa ma bag pe paraiasul asta sa vedem cum este…

dscf5707

dscf5713O mierla de apa… cica pasarile acestea sunt fidele locului… deci, pe aici isi facea veacul.

dscf5721I-am facut 10 poze pana a iesit una cum trebuie

Si pe la Busteni a inceput reabilitarea statuii caporalului Musat. Asta mi-a placut, de asemenea.

Disparitie in Bucegi si Monumentul israelian vandalizat

Nu stiu de ce am impresia ca un om bagat in tehnologii nu devine mai bun. Sau poate un caz din cinci, din zece. Capacitatile sale fizice oricum scad, pentru ca noi suntem facuti sa relationam cu natura nu cu butoanele. In fine… altii nu dau niciodata Log out de pe Facebook, in timp ce unii nu stiu cum sa gaseasca solutii pentru a sta cat mai mult timp departe de tehnologie.

Avem doua situatii triste in Parcul Natural Bucegi. Ambele reflecta realitatile actuale: impactul tehnologiei asupra oamenilor, lipsa conditiei fizice, lipsa de educatie, nepasarea…

Dupa cum stiti si se si vede de vreo 2 ani, preocuparile mele de mediu au cazut pe niste planuri secunde. Asta pentru ca e foarte greu sa schimbi ceva si necesita in principal timp. Timp pe care eu nu-l am, avand multe obligatii si responsabilitati. Suplimentar, imi iau mereu cate un target si-l duc la capat. Cu turismul, cu mediul, acum cu cartile. Dupa ce voi publica acele carti propuse: una in 2015, doua in 2016 si alta in 2017, voi mai vedea.

Despre Bucegi si aberatiile din acest parc as scrie zilnic, pentru ca sunt atatea de corectat, sesizat, reparat. Pentru a repara este nevoie de un ONG cu minim 20 de membri activi, dedicati, implicati. Altfel, rezultatele sunt greu de obtinut.

Sunt prieten, virtual bineinteles, cu mari iubitori ai muntelui… cei mai multi fac insa poze pentru prieteni, pentru Facebook, deci nu e nimic de zis. Sau excursii. Se promoveaza pe ei sau muntele, nu stiu. Oricum nu mi se pare important. Ici, colo, cate unul mai face cate ceva… nesemnificativ la un milion de oameni cati intra in Bucegi pe an.

Din pacate, ne obisnuim asa, ne luam cu altele, ne mintim frumos creand o alta realitate. Adica noi admiram natura, este nemaipomenit si atata binecuvantare in aer! Daca totul curge in viteza nu mai putem retine mare lucru. Incercand sa ne adaptam vitezei, pierdem lucruri esentiale din noi.

Prima situatie:

Recent, cineva s-a gandit sa mazgaleasca monumentul dedicat soldatilor israelieni ridicat in padurea din zona Simon (Bran). Acolo unde intr-un articol recent va spuneam de frumusetea locurilor. Si acel cineva cu altii ca el, ca nu umbla nimeni singur pe acolo, au pornit sa vandalizeze monumentul, dedicat si unui roman cazut si el alaturi de soldatii israelieni.

De aceea, ma indoiesc ca un roman ar fi mazgalit monumentul. Stirea a aparut aici:

http://newsbv.ro/2016/07/31/monumentul-ridicat-in-memoria-soldatilor-israelieni-prabusiti-cu-un-elicopter-militar-vandalizat/

foto newsbvA mazgali/distruge orice monument este un act de incultura nu de razbunare. Azi au murdarit monumentul, maine, sentimentele de acest tip se pot transforma in altceva.

A doua situatie:

A disparut o doamna din Sinaia. Avea 55 de ani. A plecat sa faca o drumetie si nu s-a mai intors. De aproape o luna de zile nu o gaseste nimeni. A plecat spre Varful cu Dor, zona Coltii lui Barbes… si a disparut.

Vedeti un articol aici:

http://www.libertatea.ro/stiri/stiri-interne/femeie-cautata-de-jandarmi-si-isu-dupa-ce-plecat-pe-munte-bucegi-si-nu-s-mai-intors-1538464

Va dati seama ca nimeni nu o mai cauta. A disparut si gata. Oficial, toata lumea cauta, dar sa nu ne facem iluzii ca interesul dureaza prea mult. Pentru ca nu mai sunt oamenii de altadata. S-a facut ora 16 toata lumea pleaca acasa. Din oras, ca de pe munte se pleaca mai repede.

Dupa atata vreme, ar trebui facuta o perchezitie la orice stana si la orice cioban din zona Vanturis-Dichiu, daca au vreun obiect de-al ei sau daca este pe acolo.

Ar trebui verificat Avenul Vanturis.

Ar trebui verificate prapastiile ce dau inspre Cascadele Vanturisului.

Verificate imprejurimile potecilor marcate din zona, daca exista orice indiciu, pamant rascolit etc… cat se poate inainta stanga-dreapta.

Ma indoiesc ca femeia a pornit singura pe sub Coltii lui Barbes, pe marcaj punct rosu, ci, mai degraba a urmarit linia crestei Vf. cu Dor-Coltii lui Barbes.

Ciobanul spunea ca a vazut-o intr-o poiana. Daca femeia facea drumetii usoare, cea mai simpla cale era sa revina la Sinaia continuand pe firul apei spre statia de telescaun din Valea Soarelui si apoi Saua Vf. cu Dor-Cota 1400.

Nu stiu cum salvatorii au ajuns la concluzia ca trebuie cautata dincolo de muntele Vanturis, la curba mare a drumului de pe Dichiu. Mi se pare aproape imposibil. Daca ai plecat sa te plimbi usor nu ajungi tocmai acolo.

Daca ar fi cazut de pe o stanca, un turist sau un cioban, i-ar fi observat trupul.  Este vacanta si zona este traversata zilnic de turisti si ciobani.

Clar nu voia sa ajunga la Cascada Vanturis.

Un om cu o pregatire medie, chiar usoara, nu poate disparea in acea zona. Pentru ca din instinct nu te duci pe unde nu poti. Ma indoiesc ca femeia se baga prin padurile dese de molid, abrupturi.

Ma intreb daca tehnologia nu era atat de prezenta in viata noastra, oare aceasta femeie nu ar fi fost gasita?! Cred ca daca disparitia ar fi avut loc… in 1988, in cateva zile o gaseau…