Brebu

Brebu… o comuna frumoasa din judetul Prahova. Nu demult am ajuns si pe acolo.

dscf8737Scoala si langa ea biserica ridicata in perioada domniei lui Matei Basarab (1632-1654)

dscf8739

dscf8740

dscf8741

dscf8748Dincolo de zidul medieval sunt doua obiective importante: biserica si muzeul „Casa Domneasca.

dscf8751

dscf8752

dscf8753

dscf8754A „parcat” bicicleta 🙂

dscf8755Poarta „cetatii”

dscf8760

dscf8763

dscf8766Casa domnitorului

dscf8769

dscf8770

dscf8771

dscf8774

dscf8789

dscf8796

dscf8801

dscf8808

dscf8803„Grilaje” la Casa Domneasca

dscf8810Intrarea in biserica

dscf8816Matei Basarab

dscf8824Elena Doamna, sotia voievodului

dscf8821

beci

Primaria Brebu

Monumentul Eroilor

Comuna Brebu este situata la circa 10 km de Campina, pe o terasa din preajma raului Doftana. Se ajunge relativ usor din Campina. E de vizitat mai ales primavara, cand totul se trezeste la viata.

Daca nu facem fiecare ce trebuie… nu se intampla!

Cu toate ca ieri m-a „lovit” brusc revelatia 😉 ca orice s-ar face si cum s-ar face, adevarul va iesi cand trebuie la iveala, sunt de parere ca „revelatia” se aplica la modul general. In particular trebuie sa facem fiecare cate ceva… pentru ceilalti, pentru societate. Nu sunt nici naiv, nici idealist, nici nu ma adresez celor care vin din comunism cu scoala minciunii, manipularii si dezinformarii, considerand ca noi, astia mai tineri, suntem niste idioti care nu stim cei cu noi pe lumea aceasta.

Totul pleaca de la educatie si daca ai minte si suflet ideea ca trebuie sa faci ceva pentru tara ta, pentru cei de langa tine, ca si tine. Daca ai asa ceva… intelegi ca fiecare, cat de aiurea ar parea, vom reusi in milioane de gesturi sa schimbam societatea, sa traim intre niste coordonate normale.

Nu zic nimic de ordonante, de proteste, toti spunem acum orice… insa, la Brasov nimeni nu arunca un gunoi pe jos, nimic nu arata ca pe acolo au trecut mii de oameni, in timp ce in Bucuresti raman covoare de deseuri. Acum poate ca sunt mai multi, cine stie… Totodata, toata lumea este oripilata de manifestarile huliganice. Abureala! Cand „huliganii” aruncau cu diferite obiecte spre jandarmi, totul fiind transmis live, zburau cu sutele like-uri si inimioare. Cand atacau jandarmii, vedeai numai figuri incrancenate 🙂 Hai sa nu ne mai mintim…

Nu cred in faza cu florile date jandarmilor ca „ne-au aparat de huligani” 🙂 Pai daca aceia considerati huligani aveau ceva cu oamenii pasnici ii bateau din prima. Asa s-au dus la jandarmi. Iar chestia cu cocteilurile Molotov mi se pare trasa rau de par. Cum naiba printre mii de oameni tu ii gasesti taman la fix pe astia cu cocteilurile? Cati oameni ai infiltra, ca tu sa-l iei pe sus pe ala cu sticle pregatite si tocmai din mijlocul unei multimi infierbantate mi se pare un pic SF.

Sa nu uitam bastoneala zdravana data de jandarmi unui ofiter de-al lor, maior deghizat in civil. Pana s-au prins ca omul era „sub acoperire”, l-au altoit zdravan. Na! Sa mai faci tu pe James Bond 🙂 Realitatea e alta, mai ales pe plaiurile mioritice. Aici filmarea:

https://www.vice.com/ro/article/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-jandarmul-batut-de-colegii-sai-in-piata-victoriei

In filmare se aud oameni cum rad ca „l-au luat pe al lor”.

Mie, episoadele pasnice cu jandarmi si protestatari imi par frumoase si Jandarmeria a oferit multe imagini in care fraternizau… insa, ma intreb asa, ba’ daca tot fraternizam, hai sa si rezolvam impreuna ce este de rezolvat. Altfel, ce rost are sa ne dam mainile si sa schimbam cuvinte politicoase. De ce am iesit in strada si protestatari si jandarmi, sa ne imprietenim? Ca avem aceeasi cauza? Ma intreb si eu…

Cea mai mare idiotenie pe care am auzit-o, si asta arata cat de cretini suntem crezuti, a fost ca… daca te duceai cu catelul primeai 30 lei. Nu pot sa cred ca exista pe lumea asta om atat de nebun incat sa creada asa ceva. Astia care au dat stirea aceasta trebuiau internati la Psihiatrie…

In fine, vedem ce va mai fi.

Treaba este ca la Sinaia, pe str. Badea Cartan, pe Malul Spitalului, am vazut o serie de arbori, molizi, marcati, gata de taiere. Daca si astia, asa tineri, sunt un pericol pentru cineva, da-o naibii…

La taiere, ca fac umbra si dau aer curat.

Scriam pe aici, despre crucea de piatra din cartierul Platou Izvor, tot Sinaia. O cruce al carui istoric nu-l mai stia nimeni. Gasind o carte mai veche si stabilind ca autorul a gresit cu vreo 500 metri, studiind si crucea, am ajuns la concluzia, corecta evident, ca este un monument ridicat de un hangiu prin 1862.

Ok! Si facem tot felul de demersuri, se fac promisiuni scrise, trece timpul si nimic. Unele lucruri nu sunt chiar pentru oricine, adica daca nu te implici pana la capat nu se intampla. Tu ai gasit crucea, tu trebuie sa te implici. Degeaba le gasesti si doar scrii sau vorbesti cum sunt atatia. Intr-o adresa recenta am rugat mai multe institutii, sa-si trimita oamenii, cei responsabili de incarcarea monumentului cu pamant, sa-l ia de acolo. Pentru ca vorbim de cea mai veche cruce de piatra de la Sinaia la Predeal.

Nu stiu cine, ce institutie, dar ieri, o echipa de muncitori cu insemnele Hidro, curatau imprejurimile monumentului:

Anul 2017. Astia suntem! Redescoperit la data de 05.04.2014, monumentul a fost adus periodic in atentia multor institutii. Toti au promis in scris, nimeni nu a facut nimic. Nu pot eu sa o declar monument istoric.

Dar, mai multi, ii vom face o imprejmuire, o troita. In acest sens, am cerut de la Primarie, documentatia necesara.

Cand ai in spate o traditie, un istoric, altfel vezi locul in care te-ai nascut. Te preocupa identitatea locala, faci ceva. Cand nu ai nicio legatura cu trecutul, ratacesti prin lume dupa chestii efemere. Ce trebuie nu mai vezi!

Poate o cruce vai si amar de ea, roasa de timp si de nepasarea milioanelor de oameni care au trecut si vor trece pe langa ea, cu urme vadite de gloante, insa anul scris pe ea te trezeste. Este a noastra, a tuturor, este un martor din trecut, pe care nu putem sa aruncam asa, pur si simplu…pamant!

Mica Unire, simboluri si in Valea Prahovei

Dragi prieteni, stiti, aceia prin 1859, intr-o astfel de zi realizau Unirea dintre Tara Romaneasca si Moldova. Va vine sa credeti in ce hal ne gasim cu sentimentele, cu valorile din noi, dupa nu foarte mult timp de la acel moment? Adica in ce mod ne-am degradat, transferand iubirea de neam, de tara, unor chestii fara valoare, gen telefoane performante care ne tin degetele lipite ca sa facem touch permanent, silicoane, masini, mancare de parca vine sfarsitul lumii, betii, minciuni, neseriozitati… Ne-am anihilat cam tot ce conta pentru viitorul tarii. Oare vom mai gasi puterea de a fi macar umbrele inaintasilor nostri??!!

Marele patriot Alexandru Ioan Cuza avea sa aseze bazele statului modern roman, opera continuata prin excelenta de cel mai mare rege al Romaniei, Carol I.

Acum, cum stiti ca se scrie pe aici, nu o sa ma apuc sa fac o cronologie si sa citez surse, si voi sa ziceti ce destept este, uite cat a citit. Mi se pare un spectacol ce ar arata de fapt cat sunt de imbecil. Ne dam destepti la ce facem noi, nu la ce au facut altii. Mie nu prea imi plac astia care umbla permanent dupa ei, cu citate la purtator, cu nu stiu cata bibliografie. Ca intr-un anume context Kafka spunea nu stiu ce, Cartarescu facea o paralela intre nu stiu cine, dar vine Balzac care nu stiu ce concluzii mai trage si asta. Ce naiba e toata prostia asta? Asta tine de cultura noastra generala, iar viata e compusa din multiple lucruri. Pe mine ma intereseaza momentul 24 ianuarie 1859, nu parerile unora spuse din cauza anumitor… resorturi.

Hai sa gasim ceva nou, sa facem noi ceva, fiecare in dreptul nostru…nu altii…

Ca atare, ce avem noi pe aici prin Valea Prahovei, legat de acest moment istoric? Acest articol e un subiect care macar nu e stupid si prins in cuie, adica „limite profesionale”.

Deci, undeva mai jos de Campina, la Floresti, gasim bustul marelui domnitor, doar stim de concentrarea armatelor din Moldova si Tara Romaneasca in acest loc, acea celebra infratire. Bun! Si cum venim mai sus, de la Comarnic incoace, gasim initiativa splendida a tinerilor din Comarnic, care au amplasat un drapel pe Varful Plesuva. Asta pentru ca francezul Vaillant amplasase in acest loc cu multi ani inainte de momentul 1859, un drapel romanesc. El ar fi vrut sa-l amplaseze si la Vf. Omu dar conditiile meteo nu au permis.

dscf8089Felicitari acelora care nu si-au stins in ei scanteia patriotismului, respectul pentru sacrificiul inaintasilor si care continua sa creada ca viata prin aceste locuri in care traim, se invarte dupa cu totul alte coordonate, nu acestea temporare in care ne iluzionam si ne pierdem clipele, ci acelea milenare care au decis atatea generatii.

Perpetuarea identitatii nationale nu este un moft sau o optiune, ci reprezinta mesajul genetic transmis din generatie in generatie; el decurge din nasterea pe aceste meleaguri, sper romanesti pentru totdeauna!

Mai incoace, gasim la Stancile Sf. Ana zugravit tricolorul. Anterior anului 1866, ca si multe alte inscriptii ce inca se mai pastreaza prin Bucegi, azi doar un ochi foarte atent il mai observa.

iImaginea apare si in cartea „100 de pasi in timp”.

Si apropo de aceasta carte… ea incepe cu singurul obiectiv din Valea Superioara a Prahovei, ce vine exact din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Este vorba de crucea de piatra din Izvor, careia, i-am refacut istoricul alaturi de celalalt autor, cu destula greutate, dar in acelasi timp cu o exactitate ce nu poate fi pusa la indoiala. Ea fost ridicata de catre cel care avea hanul de la Setu, aflat in zona Izvorul Rece, la iesire din Sinaia, cum se merge spre Bucuresti. Hangiul se numea Duţă Burtă si a ridicat-o la intersectie de drumuri cum este obiceiul… exact in anul 1862.

Un monument unic la noi si pe care inca se mai cunoaste anul.

Un monument care a supravietuit razboaielor mondiale, comunismului si are urme de gloante pe el.

Un monument ce moare azi, in vremuri libere… Pentru ca noi am inteles ca libertate inseamna doar a te vantura de colo-colo, dupa cum ne trece prin cap.

Nu este nici macar declarat monument istoric desi foarte multi si-au luat acest angajament… Concret, nimeni nu a facut nimic. Ba de fapt au facut. Iata niste imagini de duminica:

dscf8307

dscf8309

dscf8310Au ingramadit pamant pe ea… Asta inseamna ignoranta, lipsa de educatie, necunoasterea istoriei si neasumarea unei identitati. Altii sa faca, nu noi. Cand te preocupa doar stomacul, ce obligatii sau responsabilitati serioase sa-ti iei?

Intr-o adresa a Primariei catre Directia de Cultura, Culte si Patrimoniu Prahova, apare acest obiectiv. I-am pus in legatura si pe unii si pe altii, am adresele lor si… dupa niste ani, nu au facut nimic! Mai mult de atat au si scris eronat la un obiectiv declarat de ei monument istoric, microhidrocentrala de pe paraul Peles, ca este fosta moara a Manastirii Sinaia… Care era cu totul altceva si in cu totul alta parte.

Oricat ai fabrica istoria sa sune cum vrei, adevarul va iesi mereu la iveala, ca asa e facut sa fie pe lumea asta.Nu un obiectiv am propus, ci mai multe. Nu au putut, a simti istoria este un pic mai complicat.

Si mai am exemplul unui prieten, un baiat deosebit, face diverse si, uneori, excursii pe munte… Undeva, la o stanca, el le arata turistilor chipul lui Decebal. Adica stanca ar avea un anumit profil. De fapt, cata imaginatie ai avea si cat ai fi de partea lui, in acest caz nu prea seamana cu ceva. Insa, daca privesti mai atent, cand ajungi acolo, vei vedea un text,  care e mai vechi decat Mica Unire. Asta trebuie sa le arati turistilor… cat inca se mai pastreaza! Fiindca, adesea, ce este important  se afla chiar sub ochii nostri!

Inceput de octombrie 2016

Fir-ar sa fie, pe munte miroase a iarna, pe la poale e frig si nu seamana a toamna deloc… De la o zi la alta, padurea isi schimba culoarea. Pe la Predeal a si nins putin prin oras…

Pe 1 octombrie a fost Maratonul Pietrei Craiului, au trecut 10 de ani de la primul MPC.  Sunt 10 de ani de cand intr-o Romanie amortita de atatea jafuri, unde politician sau pungas sunt sinonime, neexistand un drum clar catre ceva, se intampla si o chestie foarte interesanta. Un om a venit cu ideea alergatului prin munti. Usor-usor, febra maratoanelor montane a cuprins Romania, salvand de la manelizare si incultura generatii intregi. Lucian Clinciu, caci el este acest erou national a implementat prin propriul exemplu in mintile si sufletele tinerilor, copiilor si celor mai in varsta, principiile ce se afla la baza unei societati civilizate, normale. Am spus de ani de zile, omul acesta este un exemplu, un vizionar, cineva care a facut pentru tara aceasta un lucru care poate fi inteles cel mai bine de generatiile viitoare. Trebuie sa vezi o editie de MPC si iti dai seama ce a construit acest om special.

Mii si mii de oameni fac sport, si nu orice sport, ci alergare pe munte, depasindu-si astfel limitele, contrazicand orice sfat batranesc cu care ne obisnuisem: pe munte nu se alearga. Iata ca pe munte se alearga si inca bine de tot. Lucian Clinciu ne-a dat un motiv, a stiut sa se impuna prin bun simt si modestie. Pentru orice alergator montan, este un model… daca el ar zice celor aproape o mie de oameni ce alearga la MPC sa faca un anumit lucru, toti l-ar face, nimeni nu ar intreba de ce. E minunat ca in Romania noastra chinuita mai exista astfel de repere.

Pe 1 octombrie, a fost a 11-a editie de MPC, de alergare prin Piatra Craiului. Dupa un an de zile de absenta de la orice competitie montana, am fost si eu la start. Ce senzatie frumoasa printre sute de alergatori! Sa fii acolo, sa-i auzi, sa-i simti, toti un singur gand, o singura inima… si Lucian pregatit sa dea startul.

De data aceasta, traseul de maraton a fost in sens invers decat il parcursesem cu alte ocazii. Plec cu Razvan si alti cunoscuti spre schitul Coltul Chiliilor… parca sunt 7-8 km pana acolo. Ajung in 45 de minute de la start. Vine urcarea spre refugiul Diana, pe la jumatatea traseului aud incurajari, clopote, si ma mir ca am ajuns atat de repede. Doar ca nu era refugiul ci niste voluntari. Bravo lor!

Iata o prezentare superba a ceea ce inseamna MPC:

In imagini veti vedea oameni bine antrenati, net superiori multor cadre militare. De altfel, in tara, sunt mai multi maratonisti cu conditie fizica foarte buna decat militari.

Decat sa se introduca nu stiu ce stagiu militar de care vor fugi toti, mai bine ar fi obligati tinerii de o anumita varsta sa alerge 10 maratoane in 2 ani. Ca apoi nu se mai lasa ei, si ai o resursa umana apta ani de zile.

La 10 si un pic eram la refugiu si cobor destul de bine, ajungand la Plaiul Foii intr-o ora si 4o de minute. Imi zic: stai ca e bine, inchei povestea in 5 ore si ceva. Plec de la masa cu bunatati aflata in acest punct si o iau asa pe drumul forestier. Curand, ma las pagubas, e prea lung drumul asta, asa ca mai alerg, mai merg, padurea nu mai venea… Tot pe acolo era si prietenul Bubulu, nici lui nu-i placea suprafata plata.

Vine padurea, ma bucur, vad panta, imi piere cheful 🙂 Totusi, imi gasesc resursele necesare si urc bine, la 11:43 eram la refugiul Spirlea. O ora de la Plaiul Foii nu e chiar rau, tinand cont ca pe forestierul acela de nu stiu cati kilometri nu prea m-am descurcat.

Urmatorul punct era Vf. si Saua Funduri. Aici, urcusul, bolovanii si lungimea traseului mi-au pus capac. Cand am ajuns sub varf, ma uitam de jos, de la corzile intinse, la cei de sus, cum te uiti ca pieton la Intercontinental. Dar cum iarba rea nu piere, hop si eu pe la ora 13 si un pic pe varf. Cu muschii cat pepenii si cu limba pana la piept, nu avea cine sa mai alerge… la vale. Deci, acolo unde era de alergat, nu am alergat, ca nu prea voiau picioarele. Treaba era ca nu mai venea nici punctul La Table… Am mai si fugit ce este drept pe ici, pe colo, dar tot am facut o ora pana La Table.

fbLungul sir al alergatorilor. Poza luata de pe Facebook, din pacate, am uitat cine este autorul imaginii. Poate nu se supara.

Prietenul Cornelus ma ia repede in primire dar mi-am revenit numai cand l-am vazut 🙂 Ma si plictisisem grozav pana la acest punct. Beau vreo trei pahare de ceai si o intind. Pana la Casa Folea tot ritm anemic am avut. Casa Folea este in satul Magura. Printre doi versanti impaduriti se zarea oleaca din Zarnesti. Nu am reusit nici macar sa aproximez cati kilometri mai sunt pana acolo. Eram convins ca sunt vreo 10 km sigur.

Pe traseu de La Table si pana in Zarnesti, m-am intalnit cu oameni dragi dar cine sa le vorbeasca? Levitam 🙂 Uite asa, am trecut pe langa Teodora cu care am fost pe Vf. Moldoveanu, Andrei Tale urca din Magura si imi arata Bucegii, Claudia Gican era pe la Fantana lui Botorog. Ne-am salutat putin si cu gandul la acesti oameni minunati si la cuvintele lor am mai mers asa 🙂 De prin Zarnesti am alergat cu niste copii care venisera inaintea mea pana la final… si acesta a fost unul dintre cele mai faine momente. Am alergat MPC-ul in 6 ore si 25 minute. Mult, evident. Altii cica e bine. Cu antrenament, as fi putut scoate un timp mai bun cu vreo 45 de minute. Pe traseu am stat o vreme dupa Catalin Coltea si Emanuel Guralivu, cand la vorbe, cand la fuga, dar ei mai aveau niste viteze in plus si nu avea rost… 🙂

La Table eram pe la 14 si un pic, la sosire eram la 15:40 aproximativ. Cum am facut 15 km, cati sunt de La Table pana la sosire intr-o ora si ceva nu-mi explic. Doar ca uneori ma apuca fuga zdravana, cu gandul la cat am pierdut de la varf si pana in momentul de fata 🙂

Nu am stat mult pe margine, ca eu imi revin repede, asta pentru ca atunci cand simt ceva, nu mai fortez 🙂 Cum zice Razvan, asta iar a alergat in reluare 🙂 Si de ce mi-am revenit? Ca altfel mai stateam eu pe acolo gura-casca. Mi-a povestit cineva ceva de nu mai puteam de ras. M-ai traisem un moment din acesta la Marathon 7500, dar acolo am ras o jumatate de ora.

Deci la maratoanele montane, exista atat la start/sosire cat si pe traseu, oameni care scot un anumit sunet 🙂 Este sunetul-semnal omniprezent la competitii montane si seamana cu ceva de genul: piu-piu! Pentru aceia care vin pentru prima oara la concursuri din acestea, si aud acest semnal, li se pare ca se intampla ceva neobisnuit. Acum cativa ani, am ras cu lacrimi de un prieten, care nu intelegea ce se aude, de ce se aude. Eu ma faceam ca nu stiu si ma uitam la el ce ochi mari facea. Se agita pe langa cort sa inteleaga ce se intampla. De cate ori mi-aduc aminte de faza asta, vad un chip foarte mirat, intreband de ce fac asa si cine? :)) De data aceasta, o alta persoana traise ceva asemanator si povestindu-mi, am zis ca lesin de ras. Auzise pe cineva la microfon strigand asa, si se tot uita, in ideea ca poate patise cineva ceva :)) Nu-si explica :)) Rad si acum cand scriu…

Fain, maratonul din Piatra Craiului, chiar e bucurie, cum zicea Lucian. In clasament vad ca am ajuns si eu pe locul… 95 la categoria de varsta. Nu e rau, nu e nici bine. Am trecut linia si asta e important. MPC te trezeste la viata… 🙂

dscf5761

dscf5772Au fost si curse pentru copii

dscf5824Liceul din Zarnesti. Trebuie sa ma asez si eu langa un bec 🙂

Sa mai adaug si poze, ce am mai vazut zilele trecute:

dscf5091Un gutui pe la Comarnic

dscf4885Frumoasa si veche… in zona Predeal

dscf5867Ce monumente avem in Valea Prahovei si cresc boscheti pe ele…

dscf5706Zic sa ma bag pe paraiasul asta sa vedem cum este…

dscf5707

dscf5713O mierla de apa… cica pasarile acestea sunt fidele locului… deci, pe aici isi facea veacul.

dscf5721I-am facut 10 poze pana a iesit una cum trebuie

Si pe la Busteni a inceput reabilitarea statuii caporalului Musat. Asta mi-a placut, de asemenea.

Disparitie in Bucegi si Monumentul israelian vandalizat

Nu stiu de ce am impresia ca un om bagat in tehnologii nu devine mai bun. Sau poate un caz din cinci, din zece. Capacitatile sale fizice oricum scad, pentru ca noi suntem facuti sa relationam cu natura nu cu butoanele. In fine… altii nu dau niciodata Log out de pe Facebook, in timp ce unii nu stiu cum sa gaseasca solutii pentru a sta cat mai mult timp departe de tehnologie.

Avem doua situatii triste in Parcul Natural Bucegi. Ambele reflecta realitatile actuale: impactul tehnologiei asupra oamenilor, lipsa conditiei fizice, lipsa de educatie, nepasarea…

Dupa cum stiti si se si vede de vreo 2 ani, preocuparile mele de mediu au cazut pe niste planuri secunde. Asta pentru ca e foarte greu sa schimbi ceva si necesita in principal timp. Timp pe care eu nu-l am, avand multe obligatii si responsabilitati. Suplimentar, imi iau mereu cate un target si-l duc la capat. Cu turismul, cu mediul, acum cu cartile. Dupa ce voi publica acele carti propuse: una in 2015, doua in 2016 si alta in 2017, voi mai vedea.

Despre Bucegi si aberatiile din acest parc as scrie zilnic, pentru ca sunt atatea de corectat, sesizat, reparat. Pentru a repara este nevoie de un ONG cu minim 20 de membri activi, dedicati, implicati. Altfel, rezultatele sunt greu de obtinut.

Sunt prieten, virtual bineinteles, cu mari iubitori ai muntelui… cei mai multi fac insa poze pentru prieteni, pentru Facebook, deci nu e nimic de zis. Sau excursii. Se promoveaza pe ei sau muntele, nu stiu. Oricum nu mi se pare important. Ici, colo, cate unul mai face cate ceva… nesemnificativ la un milion de oameni cati intra in Bucegi pe an.

Din pacate, ne obisnuim asa, ne luam cu altele, ne mintim frumos creand o alta realitate. Adica noi admiram natura, este nemaipomenit si atata binecuvantare in aer! Daca totul curge in viteza nu mai putem retine mare lucru. Incercand sa ne adaptam vitezei, pierdem lucruri esentiale din noi.

Prima situatie:

Recent, cineva s-a gandit sa mazgaleasca monumentul dedicat soldatilor israelieni ridicat in padurea din zona Simon (Bran). Acolo unde intr-un articol recent va spuneam de frumusetea locurilor. Si acel cineva cu altii ca el, ca nu umbla nimeni singur pe acolo, au pornit sa vandalizeze monumentul, dedicat si unui roman cazut si el alaturi de soldatii israelieni.

De aceea, ma indoiesc ca un roman ar fi mazgalit monumentul. Stirea a aparut aici:

http://newsbv.ro/2016/07/31/monumentul-ridicat-in-memoria-soldatilor-israelieni-prabusiti-cu-un-elicopter-militar-vandalizat/

foto newsbvA mazgali/distruge orice monument este un act de incultura nu de razbunare. Azi au murdarit monumentul, maine, sentimentele de acest tip se pot transforma in altceva.

A doua situatie:

A disparut o doamna din Sinaia. Avea 55 de ani. A plecat sa faca o drumetie si nu s-a mai intors. De aproape o luna de zile nu o gaseste nimeni. A plecat spre Varful cu Dor, zona Coltii lui Barbes… si a disparut.

Vedeti un articol aici:

http://www.libertatea.ro/stiri/stiri-interne/femeie-cautata-de-jandarmi-si-isu-dupa-ce-plecat-pe-munte-bucegi-si-nu-s-mai-intors-1538464

Va dati seama ca nimeni nu o mai cauta. A disparut si gata. Oficial, toata lumea cauta, dar sa nu ne facem iluzii ca interesul dureaza prea mult. Pentru ca nu mai sunt oamenii de altadata. S-a facut ora 16 toata lumea pleaca acasa. Din oras, ca de pe munte se pleaca mai repede.

Dupa atata vreme, ar trebui facuta o perchezitie la orice stana si la orice cioban din zona Vanturis-Dichiu, daca au vreun obiect de-al ei sau daca este pe acolo.

Ar trebui verificat Avenul Vanturis.

Ar trebui verificate prapastiile ce dau inspre Cascadele Vanturisului.

Verificate imprejurimile potecilor marcate din zona, daca exista orice indiciu, pamant rascolit etc… cat se poate inainta stanga-dreapta.

Ma indoiesc ca femeia a pornit singura pe sub Coltii lui Barbes, pe marcaj punct rosu, ci, mai degraba a urmarit linia crestei Vf. cu Dor-Coltii lui Barbes.

Ciobanul spunea ca a vazut-o intr-o poiana. Daca femeia facea drumetii usoare, cea mai simpla cale era sa revina la Sinaia continuand pe firul apei spre statia de telescaun din Valea Soarelui si apoi Saua Vf. cu Dor-Cota 1400.

Nu stiu cum salvatorii au ajuns la concluzia ca trebuie cautata dincolo de muntele Vanturis, la curba mare a drumului de pe Dichiu. Mi se pare aproape imposibil. Daca ai plecat sa te plimbi usor nu ajungi tocmai acolo.

Daca ar fi cazut de pe o stanca, un turist sau un cioban, i-ar fi observat trupul.  Este vacanta si zona este traversata zilnic de turisti si ciobani.

Clar nu voia sa ajunga la Cascada Vanturis.

Un om cu o pregatire medie, chiar usoara, nu poate disparea in acea zona. Pentru ca din instinct nu te duci pe unde nu poti. Ma indoiesc ca femeia se baga prin padurile dese de molid, abrupturi.

Ma intreb daca tehnologia nu era atat de prezenta in viata noastra, oare aceasta femeie nu ar fi fost gasita?! Cred ca daca disparitia ar fi avut loc… in 1988, in cateva zile o gaseau…

Traseul turistic: Timisul de Jos – Dambul Morii – Drumul Familiar – Cabana Piatra Mare – Vf. Piatra Mare – Stana Pietricica – Cascadele si Canionul Tamina – Timisul de Sus – Cotul Donului – Predeal

Cu vremea aceasta imprevizibila nu mai poti sa faci planuri serioase de munte. La risc nu poti sa mergi si trebuie sa iei dupa tine tot felul de accesorii. De luni de zile asteptam o zi cat de cat senina pentru a merge pe muntele Piatra Mare. In sfarsit, am gasit una si am pornit. Inainte studiasem toate site-urile posibile cu rubrici meteo. Nu mai zic de cate ori m-am trezit in dimineti sa vad vremea…

Aveam nevoie de o poza din Piatra Mare. De una simgura 🙂 De aceea am fost in Piatra Mare, pentru o poza 🙂 asteptata de luni bune. Fiind vorba de o asemenea „nebunie”, cat si de vreme, care se putea schimba oricand, asa cum tot vedem, nu avea rost sa merg cu cineva.

In trenul de 6 dimineata la Busteni… m-am suit eu cu mine si cu rucsacul mic 🙂

6:51 cobor in halta Timisul de Jos, 7:22 trecusem de fosta cabana Dambul Morii si intram in padure. Mie imi trebuia o poza, dar nu aveam cum sa fac doar una la un traseu atat de lung. Poza care imi trebuia nu o postez, o veti vedea curand.

DSCF8570Pe la Dambul Morii

DSCF8575La bariera

DSCF8577Urmam traseul marcat cu banda rosie, cunoscut drept Drumul Familiar, destul de cunoscut… am mers de mic pe aici… si mare am alergat la Semimaratonul din Piatra Mare, de cateva ori.

DSCF8578La intrarea in traseu acest panou. Adica doar persoane autorizate in domeniul silvic au voie sa mearga pe un traseu turistic… hai ca-i buna!

DSCF8579Poftim! Circulati, va rog! Asa arata traseul turistic. Cizmele de cauciuc te fac autorizat… sigur la asta se refereau in panou 😉 Niste magari! Vreo 500 de metri se merge in echilibristica pe margini.

DSCF8581Intersectia cu traseul pe la Prapastia Ursului

DSCF8582Mai aveam o ora pana la cabana.

DSCF8584In poiana in care ne intersectam cu traseul ce merge pe la Pestera de Gheata.

DSCF8591Cabana Piatra Mare si traseul meu care continua pe unde am desenat sageata rosie.

Priviri spre zona Brasovului:

DSCF8589

DSCF8593

DSCF8598Dar si spre Valea Garcinului ce ajunge in Sacele. Drumul ce-l vedeti vine din Valea Azugii.

DSCF8604Trec de cabana, urmez marcajul banda rosie alternativ cu altele si vad stanca asta. Zic sa ma uit un pic si prin zona ce domina cabana:

DSCF8606

DSCF8610

DSCF8611Cabana, apoi in stanga ruinele fostei cabane care a ars, si platoul aferent noii cabane.

DSCF8615

DSCF8616Din nou la traseul turistic, pornind spre Varful Piatra Mare

DSCF8623La golul alpin

DSCF8627

DSCF8639Acum spre Stana Pietricica, in zare Predealul

Daca pe la ora 9 fara un pic, eram la cabana, la Stana eram pe la ora 10.

DSCF8683Popas la stana, niste telefoane, poze si coborare spre Tamina. Nu am intalnit pe nimeni 🙂 Eram prea matinal.

DSCF8700Lasand in spate stana

DSCF8702Abia acolo unde este sageata rosie era stabilit un alt popas. Ca sa ma tin de plan, ca ziua era lunga si nu puteam sta doar in drumetie. Cu sageata este semnalizat un magazin din Timisul de Sus, cred ca este singurul din localitate.

Cobor padurea unde toti zic ca e plina de ursi, vad intr-adevar „urme” destul de multe, dar ca de obicei, nu intalnesc nimic pe aceasta portiune de traseu. N-or umbla si animalele acestea doar pe acolo 😉 Trec si de cantonul/vila de la intersectia drumului forestier cu poteca turistica si ajung tot pe traseu, la vechiul panou de la Tamina.

DSCF8706Asa cum se stie, de la panou o poteca merge la dreapta si coboara la albia paraului. Se ajunge la intrarea in canion sau chei, cum doriti sa-i spuneti. Ambele sunt corecte. Poteca din stanga panoului te scoate la iesirea din canion. De regula, nu se coboara, se urca de catre cei care ies din chei.

Cobor la dreapta :

DSCF8708Un gand trimis de aici, catre cineva care stie intelesurile unui astfel de loc. Avem noi o vorba…

DSCF8710Incep sa urc pe langa apa

DSCF8713

DSCF8715Intrarea in canion

DSCF8717Daca nu aveti picioarele lungi, va cam udati la picioare

DSCF8726Cascada mare si scarile de acces

DSCF8718

DSCF8728

DSCF8729

DSCF8734

DSCF8735Superb

DSCF8752Predealul si Bucegii vazuti de pe belvederea de deasupra Canionului de la Tamina.

DSCF8756

DSCF8766Si monumentul poetului erou Mihai Saulescu, aflat la iesirea din Predeal, pe langa care aveam sa ajung peste vreo 2 ore.

DSCF8777Iesirea la DN 1, in Timisul de Sus

DSCF8778

Am trecut pe la magazin pentru un suc si niste dulciuri, apoi sunt vreo 2 km pana la motelul Cotul Donului. Ceva mai incolo de motel este traseul ce urca la Predeal, marcat cu triunghi galben:

DSCF8786

DSCF8792La Monument am ajuns in 15-20 de minute de la respectivul motel

DSCF8793Ultima poza a traseului dar nu si a zilei. Pe la 13 eram la Predeal, pe la 14 mergeam cu trenul la Brasov, la un interesant obiectiv pentru o descoperire care deschide o pagina nou in istoria Predealului si a Vaii Prahovei.

Ziua a fost asadar lunga, ca am mers destul si prin Brasov…

Neprevazut, scene de aici si de departe

Nici nu banuiesti pe unde poti ajunge, pe neasteptate… Intai am trecut cu o masina pe langa biserica aceasta. Prea expresiva si cu o anume atmosfera ca sa nu revin. Am regasit-o repede peste cateva ore. Intru prin curte, in pridvor era o schela pentru muncitori, biserica deschisa, totul vechi.

Era biserica domnitorului Radu Leon (1664-1669), cu hramul Sf. Dumitru, cunoscuta in istorie sub numele de Slobozia, din cauza ca nu trebuia sa plateasca nimic, fiind scutita de taxe.

bis1

bis2

bis3

bis5Pisania pusa de Constantin Mavrocordat la data de 8 septembrie 1743.

bis6

bis6Piatra de mormant care sigur nu se mai stie a cui a fost

Deci, din intamplare, ca nu mi-am fixat sa ajung vreodata la aceasta biserica… am ajuns la cel mai vechi monument din Bucuresti:

mon1Aceasta cruce a fost ridicata pe locul unei lupte din 23 august 1631. Niste boieri si armata lor au incercat sa-l dea jos de pe tron pe Leon Tomsa, tatal viitorului domn Radu Leon. Actiunea a esuat insa, din lupta iesind invingator domnitorul Leon Tomsa.

mon1Crucea este pe o mica inaltime sub care sunt osemintele protagonistilor acelei lupte, ridicata de catre Leon Tomsa.

mon3

mon4Acesta este hrisovul ridicarii bisericii, scris in piatra si asezat in apropierea crucii… care este cel mai vechi monument al Bucurestiului.

De retinut, ca acel monument este ridicat in timpul lui Leon Tomsa (1629-1632) si biserica in timpul domniei lui Radu Leon.

O alta cruce tot prin curtea bisericii:

mon6

mon7Scrisul se va pierde in curand

mon8Multe urme istorice prin aceasta curte a bisericii.

Altele…

21Un covor intins de macrisul iepurelui (Oxalis acetosella)

22

23

p2„Explozie de lumina”

p3

p5

p5

Tot mergand, ce sa vezi…

p6Asta nu am stiut-o 🙂

p7Daca o sti si pe asta 🙂

O coincidenta frumoasa, ca au fost cateva intr-o astfel de zi.