Dezbaterea no. 21: Ce inseamna „Sociewenecassi Wagzucha Ballarin”?!

Aceste cuvinte faceau parte dintr-o inscriptie aflata in Pestera Bogdan din muntii Bucegi.

Prima mentiune a acestei pesteri se pare ca dateaza de prin 1884, cand este semnalata de arhimandritul Nifon, staretul Manastirii Sinaia. Totusi, inscriptiile existente si astazi in pestera, arata ca era cunoscuta mai de dinainte. Sunt inscriptii vechi in principal din anul 1881. Acestea le-am postat pe 26.12.2016, aici:

https://pasiintimp.wordpress.com/2016/12/26/inscriptii-vechi-in-pestera-bogdan/

Denumirea de „Pestera Bogdan sau a lui Bogdan” este data de Mihai Haret, autorul primului ghid turistic al Vaii Prahovei (1910).

Mihai Haret, in alta carte insa, „Calator prin munti”, mentioneaza aceasta inscriptie ca existenta in capatul pesterii, sub altele care inca se vad. Probabil a spart-o cineva, a stricat-o cumva. Cred ca mai trebuie cautat, poate nu era chiar in acel loc. Haret a mai facut diferite confuzii in cartile sale.

In preajma acestor inscriptii o localizeaza scriitorul:

dscf7773

dscf7771

Sunt mentionate inscriptiile: anul 1882, cuvantul Romania, o cruce sub care se afla in stanga ‘R’ si in dreapta ‘geia’. Iar sub cruce si R+geia ar fi stat inscriptia ‘Sociewenecassi Wagzucha Ballarin”.

Acum, ce inseamna acest text misterios?

Deocamdata, nimeni nu l-a descifrat. Nici nu se stie in ce limba ar fi. Presupunerea ca in tatara a cazut aseara, cand un domn pe nume Sinan din aceasta comunitate, mi-a spus ca nu este in tatara, ci ar parea ceha sau poloneza.

Un sinaian, d-l Marius, un vechi cititor al blogului si un bun cunoscator al Bucegilor, spunea acum cativa ani intr-un comentariu, ca a copiat aceasta inscriptie si a dus textul spre traducere la Manastirea Sinaia. Cei de acolo nu i-au dat insa niciodata un raspuns. Asta se intampla in perioada comunista.

Se pot face diferite consideratii, acestea fiind adunate in cartea „100 de pasi in timp…” intr-un capitol destinat pesterilor din muntele Piatra Arsa, paginile 332-338. Insa, subiectul ultimei dezbateri din acest an este altul… intelegerea acelei inscriptii 🙂

Din inscriptie se poate intelege ca ar fi vorba de o societate. Este posibil insa si urmatorul aspect: primul cuvant sa cuprinda de fapt mai multe la un loc, si sa fi fost copiat ca intreg. Poate „cassi” inseamna „casa, acasa…”. Sau „wene” de la „a veni”. „Ballarin” este nume italian, asta e aproape o certitudine

Cine are idei, este invitat sa le scrie intr-un comentariu!

Reclame

Traseul turistic: Platoul Bucegi (intersectia auto Piatra Arsa-Babele) – Babele – Sfinxul – Cerdac – Vf. Omu – Valea Gaura – Cascada Moara Dracului – Monumentul israelian – Şimon… si acasa!

Traseu pe Bucegi, unde in alta parte?! 🙂

Sa plecam mai de dimineata, sa nu plecam ca poate vremea, ca poate traseul e nu stiu cum… intrebari in mintile participantilor…

Plecam!

Parca e 7 si ceva cand pornim cu masina, parca e 8 si ceva cand lasam masina pentru a urca spre Babele.

8:20 trecem de bariera de la Piatra Arsa 🙂 Chipurile mergem hotarati.

Din masina am mai coborat noi, sa pozam razele… soarelui!

1Sinaia, vazuta de la granita dintre judetele Prahova si Dambovita

2Parca raza batea peste acel monument, sub forma de columna. Nimeni nu mai stia al cui a fost. Intamplarea sa-i zicem si interpretarea corecta a unei surse din anii ’30, au ajutat la lamurirea misterului. Mister dezlegat la pagina 453 a cartii „100 de pasi in timp, un alt fel de ghid despre Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi”.

Sau cum zicea d-l Gheorghe Niculescu, scriitor al multor carti despre Valea Prahovei si nu numai, despre cartea „100 de pasi in timp..: „Cartea aceasta te ia de mana si te duce exact acolo unde incepe istoria!”

3Spre Sfinx

„Uite!.. cum-necum, bolovanul asta tine in spate turismul din Busteni!” – (am retinut rapid constatarea).

5Lasand in spate Babele

Ziua se anunta asa si asa. Dar daca te iei dupa asa si asa, nu mai faci nimic. Ma uit eu la munte ca oracolul si ma trezesc vorbind „ca nu ploua azi”.

6Sfinxul din Bucegi

7Despre Sfinx… paginile 305-310 ale cartii mentionate mai sus.

8Abureala… in niciun caz ploaie 🙂 Se incalzeau pamantul, stanca, apa se evapora. Doar plouase bine cu o zi inainte. Aici mergeam spre Cerdac.

Hotaram sa o luam unii pe deasupra Cerdacului, altii pe sub Cerdac. Eu tot pe deasupra, saptamana trecuta am fost pe sub Cerdac.

9Un „Strajer”. De aproape, poate fi vazut la pagina 487 in „100 de pasi in timp…”.

10Calcule bucegiste pe pietre. Nu are WordPress-ul butonul „Translate”…

Iesim din zona Cerdacului, doar ca mai sus constatam ca l-am pierdut pe Cezar. Il strigam si ne raspunde de printr-o vagauna. Facea poze la o capra neagra de aproape…

Intre timp, pana a sosit, m-am uitat pe acolo de pietre mai interesante, pentru pozat… si am gasit ca se preteaza destul de bine la aceasta actiune si… frumoasa Vale a Cerbului 🙂

11Ne-a indragostit iremediabil de munte Nestor Urechia cu povestile sale 🙂 La loc de cinste figureaza si Valea Cerbului, treaba cu zanele 🙂 si nu doar!

12Am ajuns si la Varful Omu, constatand ca ne-am incadrat perfect. Am stabilit noi, un 10:30 pe aici. Ceasul arata insa 11:05 deci chiar ne-am tinut de plan 🙂 Ne mai invartim pe acolo… prin cabana observam ca o Fanta la 0,5 litri se vinde cu 7 lei. O nimica toata! 🙂 Mi se pare un pic aiurea 🙂

13Valea Gaura, cea mai frumoasa si mai lunga vale din Bucegi, ne astepta. Cate amintiri am legate de valea aceasta… ce fain! 🙂

La 11:20 pornim catre Saua Hornurilor, deja era foarte cald.

Coboram si ma intorc sa privesc spre zona Omu-Bucura:

14Drumeti aproape de crucile de pe varful Bucura

La hornuri gasim 2 batrani si 2 mai tineri. Domnul si un copil de vreo 12 ani sfatuiau o doamna trecuta de 65 de ani si o copila de vreo 14 ani, sa urce si apoi sa coboare pe poteca de vara spre Malaiesti. Ma bag si eu ca doar toti ne opriseram la acea intersectie si-i sugerez ca mai bine se duce si el cu doamna, pentru ca hornul este foarte inclinat si sigur are zapada in el de la jumatate in jos. Se pare ca nu stia ca poteca de vara este chiar usoara si vedea doar distanta pana la ea… care i se pare mare. Na, fiecare face ce doreste. Cu un copil obosit si fara echipament specific, o coarda macar, mi s-a parut o actiune riscanta prin Hornul Mare.

Noi plecam pe un alt traseu, ei raman. Nu stiu ce s-a mai intamplat. Nu as fi coborat niciodata cu un copil pe acolo…

165 ore pana Simon, chipurile…

15Deja eram mai jos de ceata care parea hotarata sa ramana agatata de varfurile cele mai inalte ale Bucegilor.

Pare o vale cu o alta identitate decat altele… frumoase dar diferite!

DSCF0657Covor de floricele, parfum din fiecare floare, priviri din petale, pacat ca nu pozele nu miros 😉

DSCF0661Un colt de Eden

DSCF0671Pozam acolo unde ne regasim

DSCF0672Clipesti si privesti. Dai pagina cu pagina si simti emotiile altor zile pe aici: cu Iulica, Razvan, la marathoanele 7500, la antrenamente, viitura dintr-o zi de iunie, plimbari pe aici cu tot felul de oameni deosebiti. Te asezi si spui: colo am facut popas, in anul…, dincolo ne-am pus pelerinele, poze, ciocolati Milka… ochii prin care vorbeste natura. Zeci de drumetii prin aceasta vale… Acolo, jos, langa stanca alba cu molizi, in micuta poiana, stateau cu corturile, la primele mele treceri pe aici, doua cupluri. Imi povesteau ca veneau an de an si stateau acolo cate o saptamana. Sunt mai bine de 10 ani de cand nu i-am mai vazut. Toate trec, important este cum trec si ce ramane…

DSCF0676Portiunea cea mai abrupta din acest traseu este de aici, pana in prima poiana de mai jos.

Trecem pe langa diversi oameni: de munte sau doar accidental pe acolo. Un cuplu ne spune ca si-a pierdut betele telescopice la o traversare de apa. Ii asiguram ca daca nu a urcat nimeni dupa ei, le vom gasi. Stabilim sa le bagam sub masina lor, o Skoda albastra de Bucuresti. Schimbam nr. de telefoane…

DSCF0679„La Masuratoarea Oamenilor”, m-am gandit eu sa-i zic asa acestei stramtori, unde se strecoara foarte multi cu destula greutate.

DSCF0687Ne uitam de unde am coborat si ne oprim pentru popas, poze, mancare… salam banatean, branza cu rosii, cascaval, snickers, mars, slanina, biscuiti…

DSCF0692Moi, aussi

DSCF0696

DSCF0709Locuri pe unde povestile si visele isi dau binete…

DSCF0712Ceva e acolo si ceva aici… Viata si iubirea se pot naste si in piatra. Fiindca peste tot poate exista cate o fisura…

DSCF0716Izvorul…

DSCF0714„Bruma”… o apa de calitatea I.

DSCF0720

DSCF0724

DSCF0725

DSCF0730Spre Cascada Moara Dracului

Sa mergem spre cascada care a pus pe jar cateva sute de cititori intr-o singura seara, pe aici, pe blog, prin 2015.

DSCF0735In dreapta, un mic prag de apa, apoi cascada impartita in 2 fire… si ultima cascada, de mai sus, vizibila foarte putin.

DSCF0736Fuga peste pragul de apa si hai la baza cascadei pentru poze

DSCF0737

DSCF0738

DSCF0743Fiecare fir al cascadei da o lupta de neimaginat la scara mintii umane cu stanca…

DSCF0744Pornind spre cascada de deasupra…

DSCF0746Ultima cascada…

DSCF0749Traseul turistic trece pe deasupra acestei ultime caderi de ape. Deci multi pozeaza caderea de apa din traseul turistic si cand ajung jos, cred ca au pozat si de sus aceeasi cadere de apa. De fapt, sunt doua cascade.

Exact ca la Cascadele Vanturisului. Mari oameni de munte, coboara la o cascada impresionanta si apoi scriu ca au fost la Cascada Mare a Vanturisului. Degeaba le explici, ca ei merg de zeci de ani la o cascada a Vanturisului, dar nu si la cea mai mare din acea zona, ca nu-i inveti tu pe ei. Cascada Mare a Vanturisului este vizibila si din muntii Baiului, pe cand a doua cascada si aceasta destul de mare, la care ajung majoritatea montaniarzilor… nu este vizibila decat daca te afli… in aer, nu la sol. Ei vad cascada din sosea, vin pe deasupra, dar nu coboara la aceea pe care au vazut-o, ci la alta.

DSCF0752Privire de sus…

Urcusul pe langa cascade nu-l recomand.

DSCF0762Am ajuns repede in poiana de langa Stana Gaura. Pe indicator scrie ca se urca in 4 ore la Omu, noi coborasem tot in 4 ore, admirand peisaje…

DSCF0765Pe triunghi albastru spre Poiana Gutanului si apoi spre Saua Strunga. Noi am luat-o la vale spre Simon, pe marcaj triunghi galben, parasind astfel marcajul cruce rosie ce continua spre Bran.

DSCF0766

DSCF0768Intrand in padure… privind in spate

DSCF0770Dupa ce coboram, le gasim betele oamenilor… 🙂

Facem o pauza… si ne tinem si de glume…

DSCF0771

DSCF0773Preliminariile Campionatului European de Schi Nautic Alpin. „Las-o pe avarie, ca nu stam mult” 😉 Macar am reusit perfomanta sa ne calificam la vizita medicala aferenta…

DSCF0786Alta confluenta… daca o intalniti, ramaneti singuri cateva minute. Aici se aude ce cereti.

DSCF0787

Continuand prin padure, ne intalnim cu un maximum al mintii umane:

DSCF0790

DSCF0791A cioplit copacul ca sa infiga o scandura. Lucrare! Banca! Aveti cum sa intelegeti procesul gandirii autorului, ca eu nu reusesc? Bine totusi, ca nu a taiat copacul ca sa se mai odihneasca trecatorii… pe tulpina!

DSCF0794Varfurile acelea le-am ratat… pozate dintr-o poiana, aproape de monumentul ridicat in memoria celor care au cazut prin aceasta zona stancoasa… cu elicopterul.

DSCF0800Steagul Romaniei lipseste deseori. Poate mai trece cineva pe aici si aduce unul… Steagul israelian este innoit periodic.

DSCF0802Dumnezeu sa-i odihneasca!

DSCF0805Ajungem la intersectie de drumuri si trasee turistice. La dreapta, pe banda albastra se urca in Poiana Gutanului.

DSCF0806Aceasta este intersectia. Noi veneam din stanga.

DSCF0809Ma uitam spre culmile poienite ale Simonului si ma gandeam la ce povestea un prieten…

Au plecat acum vreo 3 ani prin Delta, la cativa kilometri de un sat, pe o mica insula. I-a lasat cineva cu barca, au avut un sac de paine si mancare pentru 10 zile. Au stat 10 zile, la soare, pescuind, traind in natura. Adica era un grup de prieteni. Incercam sa-mi imaginez cum isi gateau, cum isi umpleau timpul.

Cred ca as fi taiat tot lemnul de pe acolo, ca era, si as fi plecat naibii in a treia sau a patra zi 🙂 cu o pluta, cu ceva… Mi s-a parut o experienta unica pe care eu insa nu as face-o, mai ales sa mergi numai cu baieti 🙂 In doi, un el si ea, cred ca trece timpul un pic diferit. Si faceam eu paralele in aceasta poveste, pe acolo, pe la Simon, privind cadrul natural generos… cu case raspandite pe dealuri, flori, vegetatie, poezie… Concluzia mea: prin astfel de locuri superbe, nu ai de ce sa mergi singur. Trebuie sa mergi cu persoane care simt, inteleg, nu fac simple bifari de trasee. Frumoase peisajele din zona Bran-Simon-Moeciu dar nu ma vad singur in ele 🙂 Este nasol tare sa te plimbi singur prin astfel de locuri. Bine, ca nu mi-am propus sa fac asta vreodata!

DSCF0812Construit prin POS Mediu 🙂 finantare europeana integrala… acces modern spre niste fanete.

La intrare in sat am privit niste animale pascand si oameni care intorceau fanul. Ce frumos! Probabil ca dupa ani de munca, nu cred ca ei mai vad bucuria unor astfel de activitati… devine „un must”.

DSCF0813

DSCF0835Un pui de somn la umbra unui pom fructifer printre pui de gaina, gaini si bibilici…

DSCF0837Ne holbam prin curti… le zisesem ca mergem cativa kilometri pe strada principala denumita Iancu Gontea, un profesor…

DSCF0838

DSCF0839Nu ai cum sa stai singur intr-un astfel de peisaj 🙂

DSCF0843Casa veche

DSCF0845Util… am incercat uneori, in allte excursii.

DSCF0848Ma uit si vad pe peretele unei case, o placa de marmura…

DSCF0849Ne-am lamurit…

DSCF0852O alta placa pe cladirea scolii

DSCF0851Intersectia cu Manastirea Bran sau schitul Balaban cum i se mai spune…

DSCF0854Nici de data aceasta nu am ratat-o.

DSCF0859A doua biserica a satului…

La 18:40 ajungem si noi la drumul national, iar la 19 sosea ultimul autobuz spre Brasov. Urcam si coboram in Brasov, pe la Bartolomeu. La fix prindem autobuzul spre gara si de acolo ne-am suit intr-un IR si am coborat la Busteni…

Totul a mers bine… am coborat pe Valea Gaura intr-un timp mult mai mare decat se face la urcare 🙂 🙂 Dar asa se face in plimbari… Data viitoare cred ca urmeaza Valea Horoabei, dar sa mai scada apa… sa nu ne imbaiam pe langa scarile metalice.

Si alte poze:

a

cNu mai zic nimic… am zis!

Pe calea unui mister: cine a sapat Grota Cameliei?!

Pagina 283, Partea a II-a a cartii „100 de pasi in timp – un alt fel de ghid despre Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi”… se deschide cu capitolul 51: „Grota Cameliei”.

Aceasta grota nu a atras inca atentia cuiva… si totusi… am reusit sa o cuprindem in respectiva carte.

De la inceput am crezut ca este sapata de om, pentru ca „ochii” erau simetrici. Adica eroziunea nu avea cum sa fie identica, perfecta, in doua puncte diferite.

301Grota Cameliei

Uneori, facem niste calatorii spirituale, sa le spun asa. Sunt unele persoane care apar in viata noastra tocmai pentru a face niste lucruri pe care doar cu ele le putem face.

Misterul de la Grota Cameliei nu mai este chiar un mister. Dar cine a sapat, nu a facut acest lucru ieri sau acum 30-50 de ani. Cel mai aproape de adevar este perioada secolelor XVI-XVII.

De ce, nu stiu! Cine? Un pustnic sau mai multi!

231

De unde a venit acest raspuns, aceasta constatare? De undeva, din zona Buzaului. Pentru ca „intamplarea” face sa ajungi acolo unde nu crezi ca vei ajunge, unde pare ca nu are rost. Si in toate se poate spune ca exista o explicatie.

Ma bucur ca doi prieteni, ale caror pareri conteaza foarte mult, George si Bert, sunt suprinsi in mod neasteptat de cartea 100 de pasi in timp. Primul: „in prima zi am citit 200 de pagini”!

La o astfel de carte trebuie adaugati inca 3 ani din momentul citirii ei, ca sa se inteleaga ce stim acum si ce va urma pe viitor!

Multumesc, -si imi cer scuze ca nu am reusit sa scriu mai din timp, dar abia acum 10 zile am vazut revista-, doamnei profesoare Octavia Floricica pentru deosebita prezentare facuta cartii, in paginile revistei „Sinaia Excelsior”:

b

a

Sunt locuri pe unde ar trebui sa trecem, acolo unde parca este ceva din alte timpuri care ne asteapta. O impresie, o nebunie, nimic… sau o plimbare. Poate cate putin din toate! Daca trec si pe la Muzeul Chihlimbarului chiar voi cuprinde totul la acest moment!

Dezbaterea no.14: Tablitele de la Sinaia, vechea poveste sau falsa poveste

Un alt subiect cu o oarecare sensibilitate… este oarecum amuzant cand vad cate ravagii face virusul dacic 🙂 „Sa invie spiritul dacic”… „toti ca unul, cum erau getii” si cate altele 🙂 Ceea ce nu inseamna ca nu sunt un admirator al acestei parti din istoria noastra sau ca nu respect dreptul la a crede in ce doresc cate unii. Ma amuza pe mine acest gen de patriotism… nu pentru ca nu rezonez cu ideea dacica 🙂 ci pentru ca mi se pare atat pueril, cat si nefundamentat din punct de vedere al realitatii istorice. Adica sunt persoane care si-au creat lumi imaginare, pornind de la tot felul de afirmatii desprinse din context si netrecute prin filtrul normalitatii… si care, la randul lor, emit tot felul de teorii. Problema este ca aceste teorii se tot propaga si vor ajunge sa fie confundate cu adevarul istoric, adica ne cam scriem noi, din capul nostru, o alta istorie.

Tablitele de la Sinaia… sa ne oprim putin asupra lor, ne-am mai oprit noi, dar acum poate privim lucrurile si din alte unghiuri, cine stie ce mai iese…

Cand spui „Tablitele de la Sinaia”, spui si Dan Romalo, Aurora Petan, Dumitru Manolache, autori de carti si de studii pe acest subiect. Mai pot fi mentionate zeci de site-uri ce reiau povestea si o dezvolta, dupa cum crede fiecare autor.

Istoria tablitelor, o istorie transmisa pe cale orala ( si va rog sa retineti acest aspect, pentru ca mie mi se pare foarte important), foarte pe scurt, ar fi: „cand se lucra la ridicarea castelului Peles, s-a descoperit un tezaur ce cuprindea tablite din aur cu o scriere necunoscuta, catalogata de unii ca fiind a geto-dacilor. Apoi este vorba de inca un tezaur sau tot de acelasi, gasit intr-o pestera de prin zona Sinaiei. Ideea este ca toate tablitele din aur au fost topite, asa se spune, de catre regele Carol I, pentru a-si finanta lucrarile la castel, dar ca acesta le-a copiat mai intai in plumb… deci noi avem azi tablite din plumb cu acelasi scris existent si pe cele de aur. O parte din tablite sunt la subsolul unui institut de arheologie, unde zac neinventariate… povestea continua cu implicari ale serviciilor secrete, cu personaje misterioase, se presara putin aer de Vatican, se vorbeste despre o scrisoare de cainta a regelui Carol I, cum ca-i pare rau ca ne-a distrus istoria, ca pe marii nostri istorici, incepand cu Tocilescu, Parvan si terminand cu cei din ziua de azi, nu i-a interesat subiectul, ca a zis nu stiu cine ca mai sunt placute de aur in tezaurul de la Moscova…”

peles

Cam asa este povestea, trebuie doar remarcate atributele caracteristice unui fals istoric. Realitatea suna un pic diferit:

Regele Carol I era un om al datoriei, „isi purta coroana si in somn”, cum spunea regina Elisabeta, un om onest, moral, cu o educatie inalta. Acest om a creat Romania moderna. Va imaginati ca un asemenea om sa topeasca atatea marturii istorice?

Vorbesc de data aceasta documentele ca, pentru a-si ridica acel castel, regele si-a vandut niste terenuri prin Germania, dar a si luat un imprumut de 1 milion marci aur de la viitorul suveran al Germaniei. Constructia castelului Peles a inceput in 1873, in 1875 s-a pus piatra de temelie, in 1883 a fost inaugurat. Tablitele, se spune pe cale orala, au fost gasite cand s-au demarat lucrarile… stim din acte ca regele Carol I a inceput sa returneze banii catre Wilhelm al Germaniei abia din anul 1880.

Unii contemporani cu noi spun ca au tradus tablitele, adica scrisul de pe replicile din plumb, si ca acestea reprezinta istoria geto-dacilor. D-na Aurora Petan, cercetator lingvistic, precizeaza ca scrierea este indo-europeana, ca o cunosteau doar marii preoti. Altii spun ca faptele din antichitate, descrise de surse istorice dincolo de orice indoiala, combat tot ce se spune in aceste tablite si ca totul este doar o farsa.

In poveste mai apare si un sinaian, inginerul Ionescu, ce stia bine Bucegii si care tot a incercat sa lamureasca misterul…

Mai trebuie stiut ca nu exista niciun document si nicio marturie scrisa, din perioada de dinainte de 1900, care sa ateste descoperirea tablitelor din aur. De fapt, nu exista nimic referitor la asa ceva, doar opiniile unor oameni, acestea neavand valoare istorica. Nu se cunoaste nici macar data cand au ajuns replicile din plumb in subsolurile acelui institut de arheologie.

Am citit tot ce s-a scris despre aceste tablite, au citit si altii, deci ce credeti si pe ce va intemeiati parerile? 🙂

Si o piesa muzicala:

Stancile de la Vf. Omu…Columna Cerului – asemanari si diferente

Am mai vorbit despre stancile de pe Bucegi, multe cu legende proprii altele inventate de persoane cu probleme…posesoare ale unor adevaruri doar de catre ele cunoscute si intelese.

Am scris despre o teorie personala cu Sfinxul…ca este posibil ca acesta sa nu fi existat pana acum zeci de ani, poate o suta de ani. O teorie evident…plecata insa de la ceva destul de temeinic. Aceasta stanca cu chip de om, parca prea asemanator, nu stiu sa apara in documente sau in alte scrieri pana dupa anul 1900. Daca Sfinxul ar fi avut forma de astazi, cu siguranta ca ar fi fost cunoscut si in perioada medievala…nici in perioada primului razboi mondial cand s-au dat lupte pe Bucegi nu este mentionat.

De altfel, in vederile din primii anii de dupa 1900 cat si in Anuarele Bucegilor nu apare nici denumirea de Sfinx si nici imaginea acestuia. Atat actualele stanci denumite Babele cat si alte chipuri din vecinatatea lor apar in acele vederi… atunci cum de a scapat Sfinxul? Apoi se stie ca s-a „umblat” la Sfinx cand s-a turnat filmul „Dacii”…marele preot trebuia sa iasa dintr-o nisa aflata langa actuala „caciula” a Sfinxului.

Revenind la stancile de la Vf. Omu…daca veti observa nebuniile unora pe net, veti vedea ca in multe locuri scrie ca in afara de stanca cea mare de pe acel varf, cunoscuta si sub denumirea de Columna Cerului au mai fost si alte stanci dar au disparut…adica le-a sfaramat cineva sau le-a impins in vreo vale.

Astfel de sonati ce sustin chestiile astea sunt si pe aici prin zona, au imbatranit si tot prosti au ramas. A doua stanca despre care se tot vorbeste ca a disparut…exista si astazi, de ea este rezemata cabana…cat si de o a treia…una este ce auzi si alta ce este in realitate. A doua stanca solitara este in spatele cabanei.

A doua stanca

Si daca v-am adus pe un taram misterios, acolo cat de cat, oarecum…va invit la un „exercitiu”, cine are timp, chef, indrazneala:

Ce asemanari si ce diferente gasiti intre cele doua imagini de mai jos? „Distanta” intre imagini este de 100 si cativa ani.

Exista un element in ton cu astfel de postari care atrage atentia, ca o mica fila de istorie, -poate fi inclus data fiind calitatea imaginilor fie la o categorie fie la alta si nu este o greseala-, pentru a ajuta la descoperirea acestuia voi mai posta o poza. Cei care au vazut in realitate stanca aceasta de la Omu au evident si cea mai mare sansa…deci ultima poza este un liant, o legatura intre prima imagine si a doua.

Intre a vrea si a se realiza

In aceasta dimineata nu am mai plecat eu primul de acasa 🙂 Cel mic, desi foarte mic, parca simtise ca-i pleaca mami si era agitat. Dadea din picioruse si plangea…sa vezi cand s-o face mai mare si s-o prinde de-a binelea :))

Rares este foarte atasat de parinti, cand i vorbesc se linisteste imediat…facea el lucruri surprinzatoare inca din burtica mamei…am fost plecat cateva zile la Maratonul de 90 de km de pe Bucegi si el nu a miscat deloc in burtica, atatea zile. Cum am ajuns acasa a inceput sa se miste burtica :)) Acum, cine il vede se topeste dupa el…este tot un du-te vino pe la mine 🙂

Asa ca a urmat, schimbare, baita, lapte si leganat in brate…a trecut o ora pe negandite, apoi s-a intors sotia si am plecat…numai ca nu am si ajuns :)) …spre Varful Omu, pentru ca nu functiona telecabina din cauza vantului. Nu mergeam singur…echipati cu tot ce este necesar…excursia insa s-a amanat :))

Sambata seara cineva mi-a dat o idee…sa scriu ceva, mai complex despre parintele Ioanichie, poate, ar fi bine sa postez si lucruri putin stiute, vedem… Aveam 15 ani cand parintele se apucase de schit, in fiecare an mai facea cate ceva…stiam si unde statea in rugaciune, de un loc unde isi facuse o bancuta si o masa…si citea in liniste…uneori mai vorbeam de ceea ce el numea „Poteca ursului”. Cum ar fi sa apara randuri mari scrise de un om mic fara aprobarea Bisericii? Cum sa fie publicat ceva in care scrie ca nu au vrut sa-l primeasca pe parinte la o manastire? Si altele…

Una peste altele, ca si eu am zapacit pe multi cu postarea ba de mistere, ba de inscriptii, ba de  informatii putin cunoscute de pana si cei mai buni prieteni sunt surprinsi, ei crezand ca ma stiu si cunosc cam ce ma intereseaza :)) o sa vin cu altceva. Ca sa lamuresc treaba…in mintea mea Bucegii sunt ca o tabla de sah, iar fiecare patrat are la randul sau o alta tabla, s.a.m.d. dar ca sa nu zapacesc si pentru ca tot vorbim de table sa va relatez mai jos ceva:

„Staretul Macarie Bogus mai intai a tacut lung, ascultand, apoi a deschis porti grele, dincolo de care se afla tezaurul inestimabil al manastirii, dormind intre zidurile desenate in carbune de Regina Maria. Dintr-o cutie pe care o tinea cu ambele maini, staretul a scos doua placi de plumb, acoperite cu aceeasi scriere misterioasa, cu aceleasi reprezentari. De unde, de cand sunt aceste obiecte in posesia Manastirii „Sinaia”? O mie de intrebari au ricosat pe langa parintele staret, fara ca acesta sa poata raspunde la vreuna dintre ele.”

„”Stiti”, mi-a spus staretul, „ani de zile au fost uitate. De fapt nimeni nu stie de unde au aparut, dar se spune ca au aparut mai intai aici, la Sinaia. Exista oameni care le-au vazut, care le-au tinut in maini. Poate ca legenda gasirii lor la Peles, asa cum se vorbeste, este adevarata, poate ca au fost cu adevarat niste originale din aur…”

Eu rad putin, doar putin, pentru ca toti aceia care s-au apropiat de acest subiect s-au impotmolit, sau daca s-a apropiat cineva putin l-a crezut lumea nebun. Dar cea mai mare parte a cercetatorilor indiferent cate doctorate au, pornesc din puncte gresite…nu are nimeni nicio sansa sa gaseasca ceva prin Bucegi daca nu locuieste aici…apoi mai este o problema: pentru ce cauti, ce cauti, ce vei face daca, dupa…

Staretul nu stie ca legenda in acest caz nu se aplica…o sa fac o cerere catre dansul sa vad si sa pozez replicile din plumb detinute de manastire, ca sa le postez aici :). Bineinteles ca omul nu o sa vrea mai ales cand i voi spune ca au mintit in niste chestii…cum ar fi cu aceea comoara pierduta a manastirii. Eu le pot demonstra ca undeva este o minciuna…

Totusi, interesant sau nu, „neste oameni” au cerut recent o fisa de inventar dintr-un depozit insistand pe tablite, nu ale staretului…mai sunt si alte locuri 😉 Va spun eu, subiectul nu este uitat, dati o cautare pe net dupa „tablitele de la sinaia” si veti vedea…numai ca eu orice as gasi ar fi ale statului, altii s-ar multumi sa le fure. Mie nici prin gand nu-mi trece sa fac altceva cu ele decat poze :)))

Este o pasiune si un interes personal de a face lumina pe niste subiecte, nu doar tablitele. Reusesc bine, nu reusesc imi umplu timpul, ma distrez…le iau cum vin 😉

Asa, in Bucegi, pe cei 300 kmp cat are parcul, sunt vreo 25 de asa-zis legende care numai legende nu sunt…plus alte zeci care nu au deocamdata fire de legatura cu concretul. In afara de falsurile existente in carti…

O parte am mai publicat pe aici, sa va mai amintesc unul:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2011/01/21/staretia-manastirii-pestera-ialomitei-este-ridicata-pe-un-mormant/

Pentru aceia care spun ca din cateva iesiri prin Bucegi cunosti tot ce au acesti munti trebuie sa sublinez ca de peste 20 de ani umblu pe ei si nu pot zice ca-i cunosc nici acum :))

„Stim doar ca atunci cand se va deschide Kogaionul , vor fi gasite acolo vase rotunde si 12 tablite din lut pe care sunt scrise Cuvine Sacre , cuvinte folosite la luminarea/vindecarea fiintei.” – spun si cred unii 🙂 sa vedem insa dincolo de vorbe, fara patos si elan copilaresc 🙂

Un fenomen din Bucegi

Stati linistiti, nu este din acela :))

Este plin internetul cu ineptiile multora…chiar si aici prin Valea Prahovei sunt tot felul de rataciti, cu priviri din acelea atotstiutoare, de genul „ce stiti voi profanilor!”. Au dat denumiri la orice piatra de pe munte, vad semne, citesc povesti de pe internet dupa care au viziuni…

Intr-adevar cu Bucegii este ceva, eu nu discut despre acel ceva pentru ca mai intai trebuie sa cunosti ce nu este adevarat…dupa care traiesti-intelegand si intelegand nu o poti face decat atunci cand stii ce este real, ireal si necunoscut.

Si cunosc si eu destui fascinati de misterele Bucegilor…de la fiecare inveti cate ceva. Acum cateva zile, am facut niste poze cu muntii, dupa care le-am trimis cuiva 🙂

In cateva poze a constatat un fenomen „straniu”, eu il mai vazusem, nu este foarte comun…in sensul ca nu mereu ai ocazia de a-l vedea in acel loc. Dupa care a mai fost doar un pas pana la concluzia unui coridor energetic creat artificial si interconectat cu…altceva 🙂

Voi posta pozele, nu le voi explica, pentru ca nu imi propun sa spun tot ce este pe aici, prin Bucegi…asta cu coridorul este prea ridicola, in acest caz.

Pozele sunt din ziua de 7 februarie, la orele: 9:43, 13:06, 13:44

Arcul acela noros dintre muntii Caraiman si Jepi ar constitui „fenomenul” 🙂 Cu o poza din aceasta si cu imaginatia libera se poate alcatui o alta poveste mistica despre Bucegi. Un om de munte stie bine care este treaba cu acel „nor”! Este simplu…