Traseul turistic: Timisul de Jos – Dambul Morii – Drumul Familiar – Cabana Piatra Mare – Vf. Piatra Mare – Stana Pietricica – Cascadele si Canionul Tamina – Timisul de Sus – Cotul Donului – Predeal

Cu vremea aceasta imprevizibila nu mai poti sa faci planuri serioase de munte. La risc nu poti sa mergi si trebuie sa iei dupa tine tot felul de accesorii. De luni de zile asteptam o zi cat de cat senina pentru a merge pe muntele Piatra Mare. In sfarsit, am gasit una si am pornit. Inainte studiasem toate site-urile posibile cu rubrici meteo. Nu mai zic de cate ori m-am trezit in dimineti sa vad vremea…

Aveam nevoie de o poza din Piatra Mare. De una simgura 🙂 De aceea am fost in Piatra Mare, pentru o poza 🙂 asteptata de luni bune. Fiind vorba de o asemenea „nebunie”, cat si de vreme, care se putea schimba oricand, asa cum tot vedem, nu avea rost sa merg cu cineva.

In trenul de 6 dimineata la Busteni… m-am suit eu cu mine si cu rucsacul mic 🙂

6:51 cobor in halta Timisul de Jos, 7:22 trecusem de fosta cabana Dambul Morii si intram in padure. Mie imi trebuia o poza, dar nu aveam cum sa fac doar una la un traseu atat de lung. Poza care imi trebuia nu o postez, o veti vedea curand.

DSCF8570Pe la Dambul Morii

DSCF8575La bariera

DSCF8577Urmam traseul marcat cu banda rosie, cunoscut drept Drumul Familiar, destul de cunoscut… am mers de mic pe aici… si mare am alergat la Semimaratonul din Piatra Mare, de cateva ori.

DSCF8578La intrarea in traseu acest panou. Adica doar persoane autorizate in domeniul silvic au voie sa mearga pe un traseu turistic… hai ca-i buna!

DSCF8579Poftim! Circulati, va rog! Asa arata traseul turistic. Cizmele de cauciuc te fac autorizat… sigur la asta se refereau in panou 😉 Niste magari! Vreo 500 de metri se merge in echilibristica pe margini.

DSCF8581Intersectia cu traseul pe la Prapastia Ursului

DSCF8582Mai aveam o ora pana la cabana.

DSCF8584In poiana in care ne intersectam cu traseul ce merge pe la Pestera de Gheata.

DSCF8591Cabana Piatra Mare si traseul meu care continua pe unde am desenat sageata rosie.

Priviri spre zona Brasovului:

DSCF8589

DSCF8593

DSCF8598Dar si spre Valea Garcinului ce ajunge in Sacele. Drumul ce-l vedeti vine din Valea Azugii.

DSCF8604Trec de cabana, urmez marcajul banda rosie alternativ cu altele si vad stanca asta. Zic sa ma uit un pic si prin zona ce domina cabana:

DSCF8606

DSCF8610

DSCF8611Cabana, apoi in stanga ruinele fostei cabane care a ars, si platoul aferent noii cabane.

DSCF8615

DSCF8616Din nou la traseul turistic, pornind spre Varful Piatra Mare

DSCF8623La golul alpin

DSCF8627

DSCF8639Acum spre Stana Pietricica, in zare Predealul

Daca pe la ora 9 fara un pic, eram la cabana, la Stana eram pe la ora 10.

DSCF8683Popas la stana, niste telefoane, poze si coborare spre Tamina. Nu am intalnit pe nimeni 🙂 Eram prea matinal.

DSCF8700Lasand in spate stana

DSCF8702Abia acolo unde este sageata rosie era stabilit un alt popas. Ca sa ma tin de plan, ca ziua era lunga si nu puteam sta doar in drumetie. Cu sageata este semnalizat un magazin din Timisul de Sus, cred ca este singurul din localitate.

Cobor padurea unde toti zic ca e plina de ursi, vad intr-adevar „urme” destul de multe, dar ca de obicei, nu intalnesc nimic pe aceasta portiune de traseu. N-or umbla si animalele acestea doar pe acolo 😉 Trec si de cantonul/vila de la intersectia drumului forestier cu poteca turistica si ajung tot pe traseu, la vechiul panou de la Tamina.

DSCF8706Asa cum se stie, de la panou o poteca merge la dreapta si coboara la albia paraului. Se ajunge la intrarea in canion sau chei, cum doriti sa-i spuneti. Ambele sunt corecte. Poteca din stanga panoului te scoate la iesirea din canion. De regula, nu se coboara, se urca de catre cei care ies din chei.

Cobor la dreapta :

DSCF8708Un gand trimis de aici, catre cineva care stie intelesurile unui astfel de loc. Avem noi o vorba…

DSCF8710Incep sa urc pe langa apa

DSCF8713

DSCF8715Intrarea in canion

DSCF8717Daca nu aveti picioarele lungi, va cam udati la picioare

DSCF8726Cascada mare si scarile de acces

DSCF8718

DSCF8728

DSCF8729

DSCF8734

DSCF8735Superb

DSCF8752Predealul si Bucegii vazuti de pe belvederea de deasupra Canionului de la Tamina.

DSCF8756

DSCF8766Si monumentul poetului erou Mihai Saulescu, aflat la iesirea din Predeal, pe langa care aveam sa ajung peste vreo 2 ore.

DSCF8777Iesirea la DN 1, in Timisul de Sus

DSCF8778

Am trecut pe la magazin pentru un suc si niste dulciuri, apoi sunt vreo 2 km pana la motelul Cotul Donului. Ceva mai incolo de motel este traseul ce urca la Predeal, marcat cu triunghi galben:

DSCF8786

DSCF8792La Monument am ajuns in 15-20 de minute de la respectivul motel

DSCF8793Ultima poza a traseului dar nu si a zilei. Pe la 13 eram la Predeal, pe la 14 mergeam cu trenul la Brasov, la un interesant obiectiv pentru o descoperire care deschide o pagina nou in istoria Predealului si a Vaii Prahovei.

Ziua a fost asadar lunga, ca am mers destul si prin Brasov…

Reclame

Traseul turistic: Busteni – Babele – Sfinx – Cerdacul vaii Cerbului – Mecetul Turcesc – Drumul Granicerilor – Refugiul Batrana – Vf. Batrana – Culmea muntelui Batrana – Valea si Canionul Horoabei – Manastirea Pestera Ialomitei – Padurea Cocora – Complexul sportiv Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stanei Regale – Busteni

Mai era putin si s-ar fi implinit un an de cand voiam sa ajung pe muntele Batrana… insa toate se fac la timpul lor. Pe 12 septembrie, anul trecut, am vrut sa ajung pe acel munte, pe un alt traseu decat acesta de fata. Aici imi propusesem sa merg: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/12/cand-te-cheama-poate-ca-trebuie-sa-mergi-muntele-doamnele-si-culmea-batrana/

Pe muntele Doamnele am mai fost de cateva ori in ultimul an, deci nu mai avea rost, asa ca am schimbat traseul. Sa continui tot cu primii pasi 🙂 Nu aveam de gand sa merg, de fapt, pe muntele Batrana. Cel putin nu ma gandeam la asta vineri. Insa vineri am primit un minunat cadou de la dl. Panac, directorul de la Telecabina Busteni, o carte din 2014 despre toata istoria vanatorilor de munte, dumnealui activand in aceasta arma ani de zile, avand gradul de colonel. Cartea a fost scrisa de un alt colonel, dl. Gheorghe Suman, si este exceptionala si de real folos pentru mine, aflat intr-o mare munca de documentare… stiti, ghidul! 😉 Ei bine, aceasta carte, „Glorie, Speranta si Onoare”, trebuia sa ajunga la una dintre cele mai indreptatite persoane sa o citeasca… si nu stiam de unde sa o cumparam. Daca are cineva un telefon valabil de la editura Univers Stiintific si la care sa se si raspunda, este rugat sa-l posteze.  Si tineam acea carte ca pe o relicva, ceva de mare valoare, si abia asteptam sa o dau… pentru ca tot datorita d-lui Panac mai aveam inca una.

Vineri, cartea parca ma ardea in rucsac, pentru ca stiam ce inseamna aceasta carte pentru cineva… cum aveam treaba la serviciu, nu as vrea sa-mi amintesc cat de repede am lucrat, cat de repede am alergat si cu ce febra musculara m-am ales. Sambata, oricum umblasem mult, iar dupa lasarea intunericului, abia mai mergeam 🙂 Dar am zis eu ca remediul nu poate fi altul decat un traseu lung pe Bucegi… adica la Vf. Batrana. Nu stiu ce mi-a venit, dar nu i-am zis decat lui Matrix unde vreau sa merg… apoi l-am stresat si pe el, in ideea de a-l face sa renunte, ma gandeam ca imi sta mai bine fugind pe coclauri, decat mergand. O idee ratacita, clar 😉

… si ajung cu el la telecabina din Busteni, iar la 9:30 eram pe la Sfinx, dupa ce coborasem din telecabina la statia de la Babele. Eu, imbufnat, iar plecasera boii de acasa si ma straduiam sa-i adun de pe pasunile altora.

SAMSUNGImi place foarte mult acea cupola ce alcatuieste varful muntelui Batrana. Fiecare dintre noi vedem lucrurile prin prisma a ceea ce stim, citim, etc… fiecare vedem cu proprii ochi. Ar trebui insa sa incercam sa deschidem ochii, mai degraba la nou, decat la sf-uri. Urmaream de curand alaturi de cateva sute de internauti, expeditia unui domn prin Bucegi care voia sa ajunga… in grota uriasilor dintre Sfinx si Babele, inchisa de americani si de alti nenorociti care vor sa ne foloseasca, stiti, chestii din acestea 🙂 Nu vreau sa spun prin asta ca nu am fi manipulati si folositi… apoi postase o poza cu „expeditionarii” fata de care americanii nu aveau cum sa mai ascunda secretul,  cu ei printr-o pestera din zona Cimitirul Elefantilor, mai jos de Babele 🙂 Si unii credeau ca au intrat in grota aceea, secret mondial.

Am si eu doi prieteni, un barbat si o femeie, cam pe aceeasi linie… pe unul l-am dus periodic pe munte, a invatat o multime de chestii si acum spune ca el le stia de mult, de mult timp, si de fapt, nu stia nici macar ce lemne sa foloseasca pentru foc sau ce semnificau unele marcaje turistice… iar celalalt, ar crede mai degraba ce scrie cineva pe net sau intr-o carte, decat pe mine, chiar daca realitatea arata ca eu am dreptate. Cand ii spun ca nu exista ce se spune, imi spune de unde stiu, ca-i cred idioti pe nu stiu cati, ca eu le stiu pe toate… desi s-a convins de zeci de ori ca nu se sustine ceea ce se vehiculeaza de cate unii.  Categoric ca nu le stiu pe toate, nimeni nu ar putea, dar in materie de Bucegi, sa-mi vii mie cu poze din Avenul Babelor si sa zici ca ai intrat in grota descrisa intr-o fabulatie, este peste putinta de acceptat. Astia care umbla prin Bucegi cu tot felul de idei ca elibereaza lumea de povara minciunii, ca dacii, ca sa murim ca unul pentru nu stiu ce, astia sunt doar pacienti care umbla in libertate. Noi avem nevoie de o mana de fier care sa ne conduca, sa ne ridicam prin munca si sa ne remarcam prin educatie, civilizatie, alt tip de rezultate…

SAMSUNGSpuneam anul trecut, tot in septembrie, despre eroziunea de la Sfinx… priviti acum, la un an distanta… Pentru ca nu costa cine stie ce, ideea nu este atractiva. Am inteles ca aceia de la Consiliul Judetean Dambovita au preluat ideea intr-un proiect si o vor aplica… mai incolo, mai tarziu 🙂  Sper sa se faca intr-o zi la Sfinx o amenajare, suntem prea needucati ca sa pastram ce avem. Aici scriam anul trecut o poveste despre acest monument realizat de om: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/15/renaturare-la-sfinx-oare-ar-fi-bine/

SAMSUNG

SAMSUNGUn monument foarte frumos, doar ca el nu vine din perioada geto-daca, cu Zamolxe, stramosii… ci de prin 1935. L-a cioplit cineva de nici o suta de ani, retineti: DACA ACEST CHIP AR FI EXISTAT, ISTORIA AR FI PASTRAT IN DIFERITE DOCUMENTE DESCRIEREA SA. PRIMII BUCEGISTI, ACEIA CARE AU PUS BAZELE TURISMULUI IN BUCEGI, NU SCRIU NIMIC DESPRE EL. REGINA ELISABETA, CU POVESTILE EI FASCINANTE DESPRE BUCEGI, NU FACE REFERIRE, CAROL I, REGINA MARIA, NESTOR URECHIA, FRATII SCHIEL, MIHAI HARET, STARETUL NIFON -CEL CARE CONDUCEA PRIMA ASOCIATIE TURISTICA DIN ISTORIA BUCEGILOR, ASOCIATIA „SINAIA”, DENSUSIANU IN „DACIA PREISTORICA”, BADEA CARTAN CARE TRECEA BUCEGII… NICIUNUL NU SCRIE DESPRE ACEST CHIP CARUIA NOI II SPUNEM SFINX. ASTAZI ESTE UN SIMBOL NATIONAL PENTRU CA-L ALATURAM STRAMOSILOR NOSTRI GETO-DACI, DAR EL NU VINE DE ACUM 2000 DE ANI. TOTUSI, ESTE O FIGURA SUPERBA, CE TREBUIE PROTEJATA, FIIND UN OBIECTIV TURISTIC.

SAMSUNGUn ambalaj 🙂 ce vine sa spuna mult despre educatia noastra. Nu mai avem unde sa solutionam probleme hormonale decat pe iarba, pe langa Sfinx 🙂 Dragi cititori, observati ca aici s-au iubit o Geta si un Dac 🙂 Probabil, noaptea, au venit la Sfinx sa li se arate vreun spirit si de frig, ce sa faca si ei… au pornit centralele. Cine stie cate a mai vazut si stanca asta…

Am pornit pe traseul marcat cu banda galbena ce suie la Vf. Omu, dorind sa mergem pe poteca de la baza Cerdacului si sa ajungem la intersectia cu traseul ce vine din Valea Ialomitei spre Omu.

SAMSUNG„Bolovanul lui Radu” – asa ii va ramane numele 🙂 Ajuns in acest loc, un prieten face mereu un popas

SAMSUNGCe imi plac astfel de peisaje… bine, am facut multe-multe poze pana mi-a placut una

SAMSUNGO privire spre Vf. Omu, inainte de a intra pe poteca de sub Cerdacul vaii Cerbului, dar noi nu aveam vreo treaba cu Omu

SAMSUNGIzvorul de la Cerdac, uneori curge, alteori nu… ieri i-am ascultat doar eu murmurul

SAMSUNGStanca uriasa denumita Mecetul Turcesc… un idiot, ca sa merg pe linia spusa de un prieten… a scornit o poveste cum ca de aici aruncau dacii copiii nascuti cu handicap. In conditiile in care noua nu ne-au ramas mai mult de 150 de cuvinte dacice si cateva inscriptii, vine un prost sa spuna asa ceva. Si multi cred ca asa au si stat lucrurile…  Unde este sageata galbena, trebuia sa ajungem, de acolo incepe Drumul Granicerilor, vechea poteca de granita dintre Vechiul Regat si Transilvania.

SAMSUNGIn drum spre Mecet, trecem si pe langa o alta stanca, denumita Saturn, tatal zeilor 🙂 Ca stanca si ca obiectiv, este interesanta, dar nu are vreo treaba cu vreo legenda, cu zeii, cum se mai crede… daca as sta sa ma ocup de asemenea prostii, as veni cu vreo 200 de stanci de prin Bucegi ce merita o denumire.

SAMSUNGLasam traseul din Valea Ialomitei, se vad stalpii, si mergem deasupra Mecetului. „Montaniarzii” scoliti pe site-uri de inchipuiri spun ca este o pestera in aceasta stanca, de fapt, este o grota mica, in panta, fara nimic interesant… dar deja are tot felul de povesti, evident, toate sunt adevarate 🙂 🙂

SAMSUNGPrivim prin Valea Ialomitei pana la acea mica pata din zare: Lacul Bolboci

SAMSUNG

SAMSUNGPestera celebra care ar comunica subteran pana sub Vf. Omu. Va dati seama ca are doar cativa metri si ca totul este o poveste… sa precizez ca nu este aceea din Mecet, este alta 🙂

SAMSUNGValea Gaura, cea mai frumoasa si mai lunga vale din Bucegi

SAMSUNGNu-i asa ca sunt superbe? Am mai stat pe aici, o vreme, sa ma uit, Matrix, care intotdeauna merge inainte, nu a venit 🙂

SAMSUNGEu mai pierd timpul, abatandu-ma constant de la traseu… cand vad doar poteca, ma plictisesc, si imi fac de lucru unde vad cu ochii. Putini au rabdarea lui Matrix 🙂

SAMSUNGO privire inapoi, cu galben, Vf. Omu, cu rosu, stanca Saturn, si in dreapta Mecetul Turcesc… vedeti in dreapta si stancile albe, calcarele in care se afla acea pestera… in spatele stancilor este Valea Gaura. Grota, daca ar merge mai departe de cativa metri, ar da in peretele acelei vai, in niciun caz nu ar ajunge spre Omu

SAMSUNGSi inainte, Drumul Granicerilor… ce mai fugeam pe aici pe 14 iunie, la ultramaratonul Bucegi-Leaota.

SAMSUNGCupola Batranei 🙂 hai ca mai avem putin…

SAMSUNGSi s-a gasit un turist normal care sa lege acest indicator abandonat pe sol. Niciodata nu l-au montat realizatorii traseului turistic pe stalp. Punctul rosu este marcajul ce traverseaza culmea muntelui Doamnele…

SAMSUNGTot  pe langa traseul turistic… vazusem eu candva ceva ce trebuia pozat acum mai in detaliu

SAMSUNGAceasta punte suspendata… foarte frumoasa!!! 🙂

SAMSUNGPutin inclinata spre stanga

SAMSUNGCativa pasi, nu mai multi… ca nu stau bine cu echilibrul in general, iar atunci, in mod special

SAMSUNGDesi nu s-ar zice

SAMSUNGDin nou Valea Gaura, poate o sa mai merg pe aici, luna aceasta sau cealalta, sa coboram in Simon de data asta… pe triunghi galben…

SAMSUNGAcum sa revin la muntele Batrana, ne apropiam… prin acest jnepenis am mers 8 minute si au fost facuti 1207 pasi, fiind consumate 38 de calorii… asa spunea o jucarie de-a lui Matrix. Varful acesta, Batrana, situat la 2181 m altitudine, este considerat de unii mistici, un loc al energiilor negative, aflat in antiteza cu Gura de Rai. Oricum, cu energia mea negativa din acea zi, bateam orice 🙂 …are unul din Busteni un taxi si pe masina scrie „ma invidiaza concurenta” :)… asa si cu mine 😉 Il invidiaza concurenta, auzi…

SAMSUNGRefugiul Batrana

SAMSUNGSpre dreapta continua Drumul Granicerilor, pe directia aratata de sagetile rosii intalnim traseul turistic ce coboara prin Valea Doamnei pana aproape de pensiunea Cocora, marcat cu triunghi rosu. Pe indicatorul din fata scrie 2 ore si jumatate, eu zic ca daca ati ajuns pana aici, nu aveti cum sa nu ajungeti la acea pensiune situata vizavi de statia de telecabina de la Pestera, in cel mult 2 ore. Pe directia aratata de sagetile galbene este limpede ca ne indreptam spre polul răului 🙂 Am intalnit si o turma de ovine, deci le place si lor raul 😉 se spune ca vietatile ocolesc astfel de locuri, ca ele simt mai bine decat omul… dar cate nu se spun, si daca nu le asezi pe un fundament, o iei asa, pe campii, sau pe culmea muntelui Batrana…

SAMSUNGJnepeni „colorati”

SAMSUNGFoarte frumos 🙂 un covor de licheni albi… este clar ca eram prin zona varfului Batrana

SAMSUNGPoluare zero

SAMSUNGPe varf 🙂 Aici am facut un popas sa mancam, sa privim, eu m-am simtit bine 🙂 pe aceasta cupola… se mai spune ca o cupola este cea mai buna constructie de sustinere a vietii 🙂 Odata, mi-a zis cineva sa nu ma duc intr-un loc, ca ma prind niste reptilieni si nu am cum sa ma apar de ei… Oooo! dar mi-a fost asa de teama, incat a doua zi am ajuns acolo… dar fiind de-al casei, ne-am strans doar mainile, am facut schimb de telefoane si de like-uri pe facebook 🙂 Restul va povestesc intr-o alta viata… nici fata in fata nu am cum sa va spun, ca ar trebui sa plece doar unul, nu-nu, secretul este secret 🙂 🙂 Ati fi foarte suprinsi daca ati afla cate sute de persoane cred cu tarie astfel de scenarii…

SAMSUNGCe peisaj! Pe acolo este traseul „Drumul Granicerilor”

SAMSUNGVarful Batrana, de acolo venim, o privire inapoi… foarte frumos, mai vin pe aici, cat de des am sa pot…

SAMSUNGAcolo, jos, sunt traseele spre Babele, Valea Ialomitei-Omu, culmea Doamnele, Valea Doamnei. Il zapacisem pe Matrix. Razvan, la telefon, imi spunea sa fac o diversiune si sa-l las pe acolo 🙂 Venea el acasa singur… 🙂 El nu mai avea chef tot stanga, tot dreapta, iar eu aveam tot timpul din lume 🙂

SAMSUNGPe acolo urma sa coboram, intersectam un drum, faceam dreapta si ajungeam la stana din valea Horoabei

SAMSUNGAdica aici

SAMSUNGAm inceput sa coboram prin pitoreasca vale a Horoabei

SAMSUNGPeisajele sunt extraordinare, acest traseu este unic in Bucegi si nu este deloc usor, asa cum spun cate unii pe diverse forumuri… veti vedea in imagini

SAMSUNGSe merge drept inainte… ei bine, pe acest traseu pitoresc l-am intalnit pe dl. Claudiu si pe sotia dansului. Dansii mai citesc pe aici si le multumesc pentru ca am reusit sa ne cunoastem. Marturisesc ca am fost foarte surprins si nu mai stiam ce sa spun 🙂 Pe acolo nu ma mai intalneam cu oameni de pe acest blog, dar este posibil orice. De-a lungul timpului, am intalnit multi oameni de munte datorita acestui blog… si cand merg prin oras, sunt tot felul de oameni cu care ma salut, vorbesc… am o mica multumire, am facut cate ceva, unii ma cunosc asa cum sunt, exista ceva familiar care ne leaga.

SAMSUNGCand vedeti apa izvorand din stanca, sa nu aveti niciun dubiu… este cea mai buna. Cand o vedeti curgand prin albii, ar trebui sa va puneti intrebari. Un astfel de perete cu izvoare nu are cum sa aiba decat o apa curata

SAMSUNGPe sub acea stanca trebuie coborat, nu se trece pe deasupra 🙂

SAMSUNGCam asa ceva

SAMSUNG

SAMSUNGPe acolo am coborat, ii lipseste o treapta, dar cand ai picioarele lungi, nu este vreo problema

SAMSUNGMai mergem putin si intalnim o alta scara, mai mare, metalica, mult mai sigura

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGIata cine a facut uriasul efort de a transporta pe bucati, prima scara metalica in acest loc. Din pacate, a fost luata de o viitura, iar aceasta recenta a fost amplasata de salvamontistii damboviteni

SAMSUNGSplendid!

SAMSUNGMai multi tineri coordonati de salvamontisti invatau tehnici de escalada si de salvare

SAMSUNGI-am privit putin, apoi am continuat sa coboram

SAMSUNGPe acolo trece traseul 🙂

SAMSUNGDin dreapta, de la nici 20 metri, iese acel suvoi de apa

SAMSUNGSa intram, asadar

SAMSUNGDupa ce trecem prin acel tunel, vine iar o coborare accentuata. Va spuneam ca nu este un traseu usor, multi asa il lauda. Pentru un om de munte, obisnuit cu tot felul de trasee, poate fi unul usor. Atat timp cat pe aici exista riscul sa te accidentezi grav, nu recomand acest traseu pentru incepatori… asa, cu mai multi, asigurati in coarda, unii incepatori pot merge

SAMSUNGPoteca vine de undeva mult deasupra cascadei… si este foarte stramta

SAMSUNGAcesta a fost primul marcaj al traseului… trebuie sa stiti ca acest traseu nu este unul turistic. Ca sa devina turistic, deci omologat, trebuie sa indeplineasca niste conditii… cam greu de amenajat pentru a indeplini toate criteriile. Altfel, pentru cei cu experienta montana, este un traseu spectaculos.

SAMSUNGIn poiana Horoabei

SAMSUNGNoua cabana Horoabele, noua, pentru ca i s-au mai facut niste imbunatatiri, modificari vizibile

SAMSUNGAcces spre zona curtilor manastirii Pestera Ialomitei… vedeti si un mic izvor, sper sa nu aveti vreodata intentia sa beti apa din el. Mirosul, desi persistent, nu le spune unora nimic… pe ideea batraneasca si imbecila ca „apa, daca trece de 7 pietre, este buna de baut”.

SAMSUNGAsta ca sa stiti sa nu bateti drumul de pomana 🙂 Probabil se fac ca lucreaza si inventeaza pretexte sa cheltuie banii, zic si eu, parerea mea 🙂 neavand incredere in astfel de „proiecte”… adica trecutul nu-i recomanda. Au mai incercat ei sa dezvolte turismul in Bucegi, cheltuind milioane de euro, nerealizand, insa, nimic

SAMSUNGCurtile manastirii si biserica veche

SAMSUNGBiserica noua cu hramul Sf. Nifon

SAMSUNG

SAMSUNGAproape de padurea Cocora sta aceasta podoaba de toamna

SAMSUNGIn trecut, acest traseu se numea „Drumul lui Butmaloiu”. Pe acest marcaj am venit de la hotelul Pestera si ne indreptam spre Complexul de la Piatra Arsa. Daca primul este in Valea Ialomitei, ultimul se afla pe Platoul Bucegilor

SAMSUNGSe vede Complexul, de unde noi trebuia sa facem dreapta. Continuand pe marcaj banda albastra, se ajunge pana in Poiana Stanei Regale.

Dar sa nu plecam asa repede 🙂 Nu inainte de a vedea cate masini platesc taxa de parcare la bariera de la Piatra Arsa:

SAMSUNGTot ce se afla intre acele panouri sunt platitori de „taxa”

SAMSUNGPe stanga drumului spre complex sunt niste adaposturi pentru cai

SAMSUNGBun, si ajungem si la complex. Spuneam acum cateva luni ca administratorii au demolat cabana veche, in loc sa o repare, sa o conserve cumva, ei au daramat-o. Ca si cum iti duci la maculatura albumul de familie cu pozele bunicilor. Fraierii si-au dus la gunoi istoria si au ramas cu o constructie inestetica din beton. Spuneau ca ridica altceva mai frumos, stiti, vechea poveste, dar vad ca au turnat o fundatie departe de fostul loc al cabanei.

SAMSUNG

SAMSUNGAcesta este locul denumit „stadionul de la Piatra Arsa”… pe aici se antreneaza, adica dau niste ture de teren, sportivi din diferite loturi. Ierburile acelea nu au fost taiate in vreun an, noroc ca mai cade bruma, mai intra vacile 🙂 Pana la urma, este senzatia aceea ca te antrenezi in mediu ostil :)) Sigur despre asta este vorba…

SAMSUNGSi am ajuns si pe Piciorul Pietrei Arse, apropiindu-ne de intrarea in padure. La 16:45 eram in fata complexului, 30 de minute mai tarziu eram pe poteca de pe Piciorul P.A.

SAMSUNGS-a dus si banca asta, invinsa de timp

SAMSUNGInchei cu o observatie facuta anul trecut, tot in acest loc… dar mai bine sa pun link spre acel articol: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/07/intoarcerea-la-inocenta-poiana-stanii-regale/

Pe la 18:30 am ajuns acasa, nu eram obosit, contrar asteptarilor proprii, ci eram asa, impacat cu soarta 🙂 Febra musculara imi disparuse si nu simt nimic nici azi, luni. Dupa cateva nopti in care am dormit foarte putin, ma asteptam sa fiu praf. Pe la 1 noaptea faceam baie 🙂 pe la 3 am reusit sa adorm, pe la 8 am plecat cu treburi de serviciu. Am avut energie de la polul răului :)) Am si baut 2 cani de ceai din flori de rododendron, imi spusese mie parintele Ioanichie de la schitul Sf. Ana, acum cativa ani, niste chestii despre acest ceai. Apoi, eu daca mai dau si la altii, mai imi spun si ei… despre efecte.

As mai adauga si ca pe abrupturile muntelui Moraru am vazut prin binoclu multe capre negre, ca imi place sa gasesc anumite pietre albastre, destul de rare, si ca, bineinteles ca am gasit una, ca erau multi turisti pe trasee, in special pe Drumul Granicerilor, ca am luat cazaturi cat pentru tot anul, nefiind atent… si m-am ales cu mai multe semne de buna purtare, stiam eu ce stiam de nu am mers pe acea punte suspendata, poate cadeam de pe acolo :)… ne-am incurcat cateva minute bune prin niste jnepeni, dar mi-a placut sa aud cum il cuprindea disperarea pe Matrix 🙂 … mai era ciobanul de la iesirea din padurea Cocora ce striga: „Uuu!” asa, in nestire. Nu era nici macar ecoul ca sa-i raspunda, dar el striga intruna, ii placea sa se auda si cred ca si radea 🙂

Treaba este ca daca ai ceva conditie fizica si iti place muntele, retii o gramada de aspecte!

Trail running la Padina Fest

Adica o alergare montana in cadrul evenimentului denumit Padina Fest, cel mai mare eveniment realizat vreodata in Parcul Natural Bucegi… cred ca in fiecare zi de festival au fost minim 1000 de oameni pe acolo…

SAMSUNGAnul acesta a fost a cincea editie… ca de obicei, nu trebuia sa ratez concursul de alergare.  Am mai povestit de-a lungul anilor despre acest concurs si despre diferite activitati propuse de organizatori. Insa cine sustine acest eveniment?! O intrebare ce mi-a fost pusa recent, astfel ca voi cita de pe site-ul padinafest:

„Padina Fest este un eveniment finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi organizat cu susţinerea partenerilor şi sponsorilor precum Consiliul Judeţean Dâmboviţa, Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, Primăria Moroeni, Administraţia Parcului Natural Bucegi, Hotel Peştera, SUPERCOM Dâmboviţa, Coca Cola, Heineken România, Vodafone România, Generali România, Smartatletic, Lowden, Bububooking, Asociaţia Salvatorilor Montani din România, KISS FM, Chris Simion, 360 Revolution, Compania Roche prin brandul Accu-Chek şi alţii.”

Spre deosebire de alti ani, nu am mai plecat cu cortul pentru a fi acolo cu o zi inainte de concursul de alergare. Am gasit alta solutie, m-am gandit eu ce m-am gandit, mai aveam si treaba, nu aveam cum sa pierd 3 zile. Adica una de plecare, a doua de concurs si a treia de intoarcere. Solutia? 3 in 1.

Astfel, la 6 si cateva minute, sambata, 26 iulie, am iesit eu din casa cu rucsacul pentru a urca pe Jepii Mici, a ajunge la Padina pana in 9:30 si a lua startul la ora 10 intr-un semimaraton de 26 km. Traseul de alergare a fost urmatorul: START de pe platoul Padina spre cabana Diana – drumul auto spre hotelul Pestera – traseul turistic marcat cu banda albastra spre Complexul Piatra Arsa prin Padurea Cocora – traseul turistic marcat cu banda galbena spre Babele – pe acelasi marcaj spre Vf. Omu – coborare pe langa Vf. Bucura si Mecetul Turcesc si pe marcaj banda albastra pe Valea Ialomitei – trecere pe langa Manastirea Pestera – SOSIRE pe platoul de la Padina.

SAMSUNGBucegii dimineata

SAMSUNGDe aici se urca pe Jepii Mici

La 6:45 eram la intrarea in traseul de pe Jepii Mici, hotarat sa urc nici prea repede, nici prea incet, sa ajung la timp si aceasta urcare sa fie incalzirea pentru concurs… de regula, eu ma incalzesc mai greu, trebuie sa alerg cativa kilometri, pana casc bine, dureaza pana constientizez ca este un concurs, mai depasesc cateva reprize de plictiseala… deci, cunoscandu-ma, a fost o varianta foarte buna. Inainte mancasem ceva si urcam asa… in pace 🙂 Nu era nimeni pe traseu, doar mai sus am intalnit un turist solitar ce cobora… am vazut o capra si doi iezi, urmele unei ursoaice cu pui, telecabina circula pe la 7:30, cascada Caraiman curgea din nou (in timpul marathonului 7500 nu avea apa)…

SAMSUNGPrima trecere peste apa Vaii Jepilor… pana aici traseul este doar prin padure, se urca binisor 🙂

SAMSUNGCascada Caraiman

SAMSUNGFosta cabana Caraiman

Era 8:10 cand pozam indicatorul din fata fostei cabane Caraiman… adica am urcat in 85 de minute Valea Jepilor. Binisor, tinand cont ca nu am fugit, am mai facut poze, nu am urcat cu viteza, ca sa nu ma obosesc prea tare. La Vertical Trail Race Busteni, in 2013, distanta telecabina Busteni – telecabina Babele am parcurs-o in alergare in 73 de minute… cred ca anul acesta, in august, voi reusi sa castig 10 minute si in loc de 73, sa fie 63 de minute.

SAMSUNGImi place asa… sa scrie pe indicator ca se coboara in 2-3 ore si sa urc in circa o ora si jumatate 🙂

SAMSUNGPrima biserica a manastirii de la Pestera si spatii de cazare… cu ocazia evenimentului Padina Fest, toate locurile de cazare din Valea Ialomitei au fost ocupate

Mai departe a fost usor, am trecut de Babele, am coborat la Pestera si am ajuns la locul de start de la Padina. Pe acolo, un pic de vorba cu prietenii, am avut ocazia sa-l revad pe Geo Badea de la Salvamont Dambovita, un om extraordinar, de la care ai ce invata… apoi, la 9:30, a inceput sedinta tehnica. Ni s-au furnizat detaliile, locurile unde sunt amplasate punctele de control, hidratare, reguli. Alergatorii de la traseul scurt de 16 kilometri au luat startul putin mai tarziu decat noi.

La ora 10 vine startul, noi, cei de la tura lunga de 26 km, facem stanga spre cabana Diana, pe cand cei de la tura scurta au facut dreapta cateva minute mai tarziu spre Pestera. Urma sa ne intersectam pe Platoul Bucegilor.

SAMSUNGLa Start

SAMSUNG

SAMSUNGCentrul National Salvamont de la Padina… acolo era camera live despre care am vorbit in articolul de vineri

SAMSUNGMai erau cateva minute… si apoi,

Alergam pe drumul forestier trecand de cabana Diana si indreptandu-ne spre hotelul Pestera, noi eram pe drumul auto, cei de la tura scurta pe traseul turistic. Imediat dupa start alergarea a decurs in viteza, se fugea foarte bine, foarte tare.  Eram 30-40 de persoane care stateam destul de aproape, pana la padurea Cocora. Incepe urcusul prin padure, loc in care depasesc multi concurenti, pe mine ma avantajeaza mult urcarile… Nici nu stiu cand m-am trezit la gol alpin, cu un tip foarte de treaba in apropiere. Mai vorbeam, mai ne depaseam, pana la Piatra Arsa eram al 18-lea…  ca eu mereu sunt cu calculele dupa mine… el insa s-a distantat apoi bine de tot. Primul punct de alimentare a fost aproape de bariera de la inceputul drumului de pamant spre Babele. Acolo erau apa, jeleuri, ciocolata, nu am retinut tot ce era 🙂 M-am plictisit putin pe drumul de masina pana la complexul Piatra Arsa. Am trecut printre jnepeni si am continuat spre Babele.

La circa 15 minute distanta de Babele, m-am intersectat cu primii alergatori de la traseul scurt, acestia urmau sa ajunga la Padina pe unde urcasem noi… prin padurea Cocora. Langa cabana Babele era un alt punct de hidratare, cu pepeni, ciocolata… trec de Sfinx si incep sa urc spre baza salvamont de la Baba Mare. Pe tot traseul, organizatorii au avut voluntari plasati la intersectii cat si oameni ce notau numerele concurentilor. Practic era imposibil sa te ratacesti.

Nu prea am stralucit fugind pe drumul spre Omu, adica se putea si mai bine, totusi am mai urcat niste locuri in clasament. Pana la Omu am facut cunostinta cu un baiat de aceeasi varsta care fugea dupa mine ca un iepure. Mi-am dat seama ca ma va depasi pana la Omu si nu avea rost sa-mi dau sufletul pana la varf stand aproape de el 🙂 M-am gandit sa ma odihnesc mergand repede si sa-l depasesc la coborarea pe Valea Ialomitei. Peste 95% din traseul de alergare l-am avut reper in fata pe Geo Badea, trecand la cateva minute dupa el linia de sosire.

De la Omu, am coborat foarte repede, probabil cea mai rapida coborare pe care am facut-o pe aceasta vale pana in prezent. L-am ajuns si pe tipul ce ma lasase in urma pe la Piatra Arsa, si pe cel care ma „pierduse” pana la Omu, si pe altii… ajung la Pestera si imediat dupa podul de mai jos de manastire era unul dintre organizatori care imi facea semn sa urc niste trepte spre dreapta care duceau la Pestera Ialomitei. Nu am mai stat de intrebari de ce sau cum, imi conservam energia, mai aveam 5-7 minute pana la Sosire. Ii urmez indicatiile privind in spate, spre el, ma gandeam atunci ca trebuie sa mai fie si un post de control la acea pestera… dar decizia am luat-o in cateva secunde. El s-a intors spre pod sa astepte alti concurenti, eu imediat am facut stanga si pe aici ti-e drumul. De fapt, si altii au facut la fel, ulterior aveam sa aflu… era doar o mica bucla, nu prea am inteles eu logica de ce sa mai urci scarile ca sa revii tot la drum, dar in fine, organizatorii au ales asa.

Pe la podul de langa valea Horoabei ma intalnesc cu Matrix, apoi cu seful Parcului, dl. Iuncu, acesta imi spune sa fug, ca eu mergeam la vorba cu Matrix… insa vedeam in spate ca nu vine nimeni pe o distanta de cam 500 metri, finish-ul era la vreo 350 metri, deci nu avea rost vreo graba. De regula, la multe concursuri, reusesc performanta de a alerga singur, unii sunt mult inainte, altii destul de in urma, si fug asa, cu mintea la cine stie ce lucruri… Cand am ajuns la vreo 100 de metri, am fugit si eu, ca asa se face 🙂 🙂 Era o asa de mare aglomeratie pe drum, incat faptul ca mergeam sau alergam era totuna, trecea neobservat 🙂 In clasamentul general am ocupat locul 11 si la categoria de varsta, locul 4 sau 5, traseul de 26 km incheindu-l dupa 3 ore si 7 minute.

SAMSUNGPrimii 30 de alergatori, apoi nu s-a mai afisat nimic, pe la 13:20 a inceput, pentru circa o ora, ploaia. Am pozat clasamentul, pentru ca pe site-ul organizatorilor nu am mai gasit clasamentele din anii anteriori, nu m-oi fi uitat eu bine… si am zis sa fie aici. Primul sosit are peste 40 de ani si este legitimat la un club din Campina… din cate am inteles.

Am venit pana in ora 14, asa cum mi-am propus… apoi am mai stat pe acolo, organizatorii aveau un loc special pentru cei sositi din cursa, unde ne-au dat pepene, apa, suc… in linii mari, a fost un concurs bine organizat. Au fost multe plusuri, dar si cateva minusuri.

S-a simtit ca nu este mana unui om obisnuit cu astfel de concursuri montane, a unui profesionist, care sa organizeze in detaliu cursa si tot ce tine de ea. Cred ca trebuiau sa consulte pe cineva care a mai organizat astfel de intreceri… prin posturi am vazut tineri inimosi, dar fara experienta in domeniul unor astfel de alergari. Ca o comparatie, Ultramaratonul Bucegi-Leaota, organizat in urma cu o luna de zile de catre Salvamont Dambovita, a fost net superior trail-runningului de la Padina Fest, desi a fost mult mai dificil, avand 55 km si desfasurandu-se in 2 munti. Salvamontul a folosit in posturi de control, hidratare, doar voluntari cu experienta montana… tricourile acordate alergatorilor au fost dintr-un material de calitate, cele de la Padina Fest erau ca orice tricou… peste 90% din organizatorii de alergari montane acorda concurentilor tricouri profesionale, au un cost mai ridicat, dar asa se face… medaliile au fost din lemn, respectandu-se poate stilul eco, desi o medalie nu se face din lemn… diplomele de participant le luai dupa festivitate, de la cortul organizatorilor, nefiind completate pana la ora 16 cand a fost festivitatea de premiere… cel care a prezentat festivitatea de premiere nu avea nicio treaba cu astfel de evenimente sportive. A incercat sa prezinte cat mai bine, dar erau altii mult mai in masura, dintre organizatori, sa conduca festivitatea… intrebarile sale erau putin puerile, ii intreba pe toti cei urcati pe podium daca sunt prima oara la „Maratonul Bucegilor” si de unde sunt. Daca stia, nu ar fi pus prima intrebare, deoarece era prima oara cand sub sigla „Maratonul Bucegilor” se desfasurau un concurs de alergare si un concurs de biciclete. Pana in 2013, inclusiv, la Padina Fest au fost organizate curse de tipul „Directia Omu”, unde atingeai varful montan si reveneai. Acum a fost altceva, deci eram toti pentru prima oara la „Maratonul Bucegilor”, dupa cum intreba el. Pana la urma, a dat de Radu Milea, sosit pe locul 3, unul dintre cei mai buni alergatori de la noi din tara, care l-a temperat. Acesta, cand a fost intrebat de unde este, o intrebare obsesiva, pentru ca nu exista in repertoriu altceva, i-a spus ca „el este de peste tot, si acum este de pe aici, de pe la Padina” 🙂 Un raspuns potrivit… Radu Milea a luat parte la zeci si zeci de festivitati de premiere, un prezentator cu experienta se informeaza cine sunt cei de pe podium… Cum sa organizezi un concurs de alergare montana si sa nu cunosti vedetele, sportivii de performanta? Mii de oameni stiu cine este Radu Milea si de unde este, altceva trebuia sa-l intrebe…

La festivitate au fost premiate primele 3 locuri, primii trei sositi, nu primii trei la fiecare categorie de varsta, cum se face peste tot si cum faceau si organizatorii in anii precedenti. Adica sunt niste pretentii de la un astfel de eveniment sustinut de atatia sponsori si institutii publice… Salvamontul, la concursul lor, desi nu sunt atat de potenti material, au acordat premii primilor 3 sositi la fiecare categorie de varsta, pana si ungurii de la Semimaratonul din Piatra Mare, un concurs mic din orice punct ai privi, organizeaza la final o tombola cu premii, cu sejur la nu stiu ce pensiune si altele, pe langa premiile date. La un asemenea eveniment, totul trebuia facut mai cu atentie. O alta eroare a fost cand premiantii au trebuit sa paraseasca scena aplecati de niste baxuri de sucuri primite… sau ajutati de cate un prieten sa le care 🙂 Nu se face asa ceva, nu am vazut nicaieri ca primii clasati sa primeasca baxuri de sucuri. Cand ai partener un Consiliu Judetean si atatia altii, trebuie sa faci altceva, sa ridici putin stacheta, ca sa ai si mai multi sportivi la editia urmatoare.  Nu este o critica, este doar o comparatie cu ce fac altii… au nevoie pentru la anul, daca nu vor uita pana atunci, de sfaturile unor organizatori de asemenea concursuri… Padina Fest fiind un eveniment profi, nu ceva pe care-l uiti dupa o zi, doua.

SAMSUNGFestivalul Padina Fest a avut de toate, bine organizat, la unele detalii s-au mai incurcat, in rest a fost foarte bine…

SAMSUNG

SAMSUNGUnii au crezut ca vor fi premiati si pe categorii de varsta… la inscriere erai incadrat la o anume categorie de varsta, logica unei astfel de inscrieri asta si arata, o diferentiere. Cu ocazia ultramaratonului din luna iunie, competitie la care ma raportez fiind asemanatoare ca si organizare, pe categorii de varsta, eu am luat locul 2 la categoria mea de varsta si locul 3 in clasamentul general… ceea ce nu inseamna ca am primit premiul 3 🙂 Daca s-ar fi respectat regulile unei astfel de competitii, atunci, de exemplu, la categoria de varsta 18-29 ani, Radu Milea era pe locul I… la categoria 30-39 de ani, Radu Stanciu, de pe locul 2 in clasamentul general, ar fi luat locul I, si nu ma insel cand spun ca la categoria peste 40 de ani, dupa Daniel Stroescu, locul I la general, locul 2 sau locul 3 ar fi fost ocupat de salvamontistul Geo Badea. Sunt cateva exceptii de buni alergatori peste 40 de ani, dar una este sa ai 40 de ani si alta, 25 de ani 🙂

SAMSUNGCu baxul dupa tine, mi se pare putin jenant… la Vertical Trail Race Busteni, anul trecut, cei de la Red Bull, tot o firma ce produce energizante, le dadeau astfel de bauturi, fara limita, tuturor participantilor. Iar la varful Leaota, la Ultramaraton, departe de civilizatie, iti luai cate sucuri doreai… deci nu le poti da celor mai buni… baxuri. Premiile pentru cei mai buni sunt ceva ce ii diferentiaza de ceilalti. In rest, firma producatoare de bauturi energizante ce se vad in imagine si careia nu i-am retinut numele, nu a fost prezentata ca sponsor la microfon in timpul festivitatii.

Un plus care trebuie evidentiat cu aceasta ocazie… la sosirea din concurs, organizatorii sau reprezentantii acelei firme ne cautau prin tabara sa ne ofere acele sucuri…  un gest frumos, dar care nu avea ce cauta pe scena… parerea mea, din ce am mai vazut ca se intampla la zeci de concursuri de alergare montana.

Consecvent  ideii 3 in 1, m-am intors acasa… pe ruta: Padurea Laptici – Platou Bucegi – Valea Soarelui – Valea Dorului – Saua Vf. cu Dor – Cota 1400 – Sinaia, apoi, cu trenul, acasa… Am plecat, asadar, pe la 6 dimineata si pe la ora 21 eram inapoi in Busteni.

SAMSUNGLa intrarea in traseul ce urca prin Padurea Laptici… era 16:45, deci, cam in 2 ore, nu la Valea Dorului trebuia sa fiu, ci pe versantul estic al Bucegilor, pe la Cota 1400. La 18:45 eram deja la Cota 1400 si mi-a mai luat o ora pana la gara…

SAMSUNGAproape de Valea Soarelui

SAMSUNGDe vanzare, fosta cabana Varful cu Dor… ce a mai ramas din ea, plus vreo 1500 mp de pajiste

SAMSUNGCota 1400… de aici, a fost o joaca sa ajung in Sinaia, incheind o zi plina, frumoasa, cu multe peisaje, lume, prieteni…

Vine, pe 9 august, Vertical Trail Race Busteni 🙂

Traseul turistic: Azuga – Valea Grecului – Muchea Lunga – Saua Baiului – Gura Diham – Busteni

Cum sa zic ca a fost traseul acesta??? A fost ceva, o iesire prin natura. Nici ceva prea scurt, nici prea lung. Nici prea frumos, nici prea plictisitor. Ma refer la componenta turistica. Eu m-am dus la drum bine determinat si cu scopuri clare; pana sa ajung in traseul turistic, am avut multe de facut prin Azuga, am cautat tot felul de lucruri, inclusiv prin cimitir, sa vad daca este ingropat cineva pe acolo, apoi prin alte locuri, ca sa caut niste legaturi cu istoria 🙂

Initial, adica inainte de a scrie titlul, am selectat mai multe poze pentru publicare, fara legatura cu traseul turistic. Dupa care le-am sters, sa nu le mai amestec pe toate. Altminteri, ziua a fost plina si am fost la toate obiectivele propuse. Dar, cu siguranta, este mai interesanta o prezentare turistica decat pe unde umblu eu…

Am pastrat totusi cateva poze cu un izvor de prin zona centrala a orasului Azuga, pe care l-am vazut din DN 1. Pare destul de vechi, trebuie sa ma interesez putin despre el, fiind, cum sa zic, deceptionat de faptul ca un minunat izvor a fost distrus. Daca va amintiti, prietenul meu Guest mi-a trimis niste poze din Azuga in care era un izvor ce curgea printr-o teava de tun din primul razboi mondial. Izvorul cu tot cu teava era pe proprietate privata. Degeaba insa! Au venit hotii intr-o noapte anul trecut, au taiat teava si au dus-o la fier vechi. Ce mai poate fi spus?! Va dati seama ca proprietarul a reclamat furtul la politie, dar nimeni nu a fost prins.

Izvorul observat insa de mine astazi este acesta:

1

3

Punctul de plecare in traseul mentionat in titlu este Gara Azuga

5Gara Azuga

4Mersul Trenurilor din respectiva gara

6Marcajul nostru este triunghi galben, iar acest indicator se afla la capatul de nord al peronului

Mergem circa 200 metri si traversam un pod:

7

Traseul turistic urmeaza un drum forestier distrus in totalitate de exploatarile forestiere necontrolate:

8

11Se merge doar prin noroaie, poduri prabusite, resturi de arbori abandonati si nelipsitele gunoaie

12

Pe acest drum, insa, am vazut ceva deosebit. Daca mi-ar spune cineva sa scriu pe niste foi ce cred ca as intalni intr-o zi pe un traseu turistic, eu, unul, as  scrie o mie de lucruri, dar in niciun caz ce am vazut azi 🙂

Dar ce am vazut asa special? 🙂 Dom’ne, am vazut cum un melc venise la un izvor, ca sa bea apa si cum se apleca sa bea 🙂 A fost un adevarat spectacol, am facut zeci de poze si am si filmat. Le voi posta intr-un articol viitor.9Eram pe drum, cand l-am vazut la cativa metri in stanga. Statea pe o piatra si se intindea deasupra apei. Se vedea cum atingea apa. Nu este ceva extraordinar, dar un melc venit la apa… 🙂 🙂  „Am vazut un melc cum bea apa!” 🙂 🙂 🙂 suna ciudat 🙂 Bine, pe acolo, radeam de nu mai puteam 🙂

13Pe drumul acesta noroios, marcajele sunt destul de rare. Dar nu aveti cum sa va rataciti, daca urmati firul principal al apei. Asa, pe stanga si dreapta, mai sunt alte 2 drumuri recent create si mai multe izvoare. Noi am mers cam vreo 40 minute pe un astfel de teren plictisitor, dupa care am ajuns la acest marcaj.. Vedeti ca se face stanga.

14De la marcajul cu sageata spre stanga, incepe urcusul. Multi spun ca „vine greul”. Nu stiu, dar mie mi se pare aceasta portiune mult mai frumoasa decat drumul. Astfel ca in circa 20 minute eram deja sus, in poienile de dincolo de padure, nu departe de Vf. Grecului si Leuca.

16Uitasem, timpii de pe indicatoare sunt asa, relativi. Daca mergeti pe munte de ani de zile, nici nu trebuie sa-i bagati in seama. Timpii sunt pusi pentru toata lumea…

17Iarna pe Bucegi

18Copacul Micutzului morocanos, dar de data aceasta nu eram toti… asa ca doar eu l-am privit

19Mai departe, pe Muchea Lunga spre Saua Baiului

Dupa padure, iar venea o poiana. Traseul merge prin stanga, nu urca dealul cu poiana. De fapt nici nu este recomandat sa se urce pe acolo, pentru ca imediat este o stana, iar vara este periculos. Acum nu era nimeni si asa am iesit din traseul turistic.

20Iata stana… in dreapta, de copac, atarna o blana de animal salbatic…

22De la distanta, eu am crezut ca este un cap de caine atarnat 🙂

23Nicaieri in muntii Bucegi sau muntii Baiului nu exista o stana mai prapadita ca aceasta

24Ne-am uitat peste acel mini-gard… ce cocina! Cred ca nici porcii nu locuiesc in asa ceva… La nicio stana nu am vazut atata mizerie

25Nici celebrii etnici nu si-ar ridica o asemenea nenorocire…

Am plecat mai departe…

26Noroc ca am gasit un covor de sute de orhidee. Bineinteles ca 15 fire am luat si eu, atat pentru poze, cat si asa 🙂 Nu trebuie sa plangeti, vai, bietele floricele, daca toti am fi la fel, unde s-ar ajunge 😉 Le-am luat ca trebuia sa le iau… mi s-ar parea ciudat sa pasesc printre sute de flori si sa merg asa, in contemplare aberanta, fara sa miros cateva, fara sa ma uit in detaliu la ele. Si daca este una mai mare, mai interesanta, o iau… de ce sa ma feresc si sa spun ca nu ating nimic? Mi s-ar parea cumva… Ca si cu mugurii de brad, pai sunt zeci de mii de brazi, cum naiba sa nu culeg o sacosa? Sau ceaiurile… pai eu culeg 15 plante pentru ceai 🙂 Ideea este sa nu faci ravagii in flora rara, sa nu distrugi tot ce prinzi…

27Nu departe, se vedea unul din releele din Saua Baiului. Mai intai insa, aveam sa trecem pe langa complexul Dihamul militar al vanatorilor de munte

28Pe marcajul banda albastra mergi la Predeal, la fel si pe cel cu triunghi rosu. Ultimul strabate Valea Iadului, denumita astfel pentru luptele crancene din primul razboi mondial…

29Aici este intrarea spre complexul vanatorilor de munte… erau multe persoane pe acolo, cred ca familii de militari. Si stiti, eu cand vreau ceva, chiar vreau… In memoria celor cazuti prin aceste locuri in primul razboi mondial, s-a ridicat in curtea acestei zone militarizate, ca sa-i spun asa, un monument, un osuar. Deci, nu ai cum sa intri, scrie clar, dar unii oameni nou-veniti pe acolo erau amabili si asa am fost si la monument. Pur si simplu nu pot posta poze… monumentul este intr-o stare de degradare avansata, cu usa metalica deschisa, cu o icoana vai de ea, cu geamurile sparte. Este murdar si neingrijit, si constituia un peisaj dezolant. Doar vulturul negru din varf mai este intreg, in rest, a cazut tencuiala, s-au crapat peretii in multe locuri. O sa intreb de ce il tin asa…

30Indicatoare spre toate directiile in Saua Baiului

31Vedem si marcajele cu care noi ne-am intersectat ceva mai devreme, si stabilim ca de la gara Azuga si pana aici, cu opriri si pe la stana si pe la unitate pentru monument, cat si urcatul pe varfurile din afara traseului turistic, plus popas si privit cu binoclu spre Bucegi… am facut circa 2 ore si jumatate. La mers de turist obisnuit cu muntele, de la Gara Azuga si pana la acest stalp cu indicatoare din Saua Baiului, se poate face ca timp pana in 2 ore.

Pentru a ajunge la cabana Gura Diham, trebuie sa coboram pe marcaj triunghi albastru. In circa o ora, se ajunge la aceasta locatie turistica. Dar la propunerea mea, s-a abandonat traseul pe care am tot fost de zeci de ori si am coborat printr-o vale…

32Aici era ce mai ramasese dintr-o caprioara, mancata in toamna/iarna de caini sau de lupi

Sa auzim si cantecul unui izvor, ca sa percepeti putin din atmosfera traseului 🙂

Mai departe,

34Am ajuns la capatul drumului forestier ce vine de la Gura Diham. Pe aici ar trebui sa se faca o sosea care sa ajunga in Saua Baiului… In opinia mea, este nevoie de cel putin 2 ani ca sa se ajunga din acest punct si pana in Saua Baiului. Din acest loc de unde este facuta poza, deci, in spatele meu, sunt niste pante foarte inclinate…

33Iar drumul acesta vechi are o lungime de circa 1,5 km, fiind degradat in proportie de 90%. Proiectul presupunea legarea Busteniului de Rasnov. Daca acest drum va fi realizat vreodata, multe milioane de euro vor fi necesare… si va dura mult timp. Mai bine fac autostrada de care se tot vorbeste, pentru ca o sosea spre Saua Baiului este greu de facut.

35

37

38Iar eram ultimul 🙂

39La Gura Diham…

40Deja au venit cei cu rulotele, sunt zeci si zeci 🙂

Cam asta a fost excursia. Este un traseu destul de simplu… Pe Bucegi, este iarna in toata regula si acum este vremea unor astfel de trasee usoare 🙂

De incheiere, o piesa muzicala:

Traseul turistic: Busteni – Gura Diham – Saua Baiului – cabana Diham Phoenix – Glajerie – Poiana Frasinetului – DN 73A – Cimitirul Eroilor din Valea Rasnoavei – Predeal

O noua zi de drumetie astazi, 16 februarie…

L-am luat pe Matrix ca insotitor de drum, Micutzul morocanos spusese ca merge pe alt traseu… si apoi el stie bine ca eu nu merg nicaieri „fara un scop” 🙂 De fapt, sunt mereu mai multe, stie el ce stie 🙂

Traseul i l-am detaliat oarecum lui Matrix, abia la locul de intalnire, pe la 8:30. Aceasta nu inseamna ca o sa scriu deodata pe aici, totul. Se intelege ca nu se poate asta, dar aspectele azi nepublicate, vor fi altadata publicate, cu siguranta…

Inainte de a trece la prezentarea traseului, va invit sa ascultati o piesa muzicala…drept fundal. Aceasta piesa a fost cantata astazi si la Busteni, la baza partiei Kalinderu, de catre formatia Compact:

1Bucegii in aceasta dimineata

2In Busteni, la intrarea pe drumul ce duce la Gura Diham. Am intrat intr-un magazin sa cumpar un suc, o ciocolata, mancare aveam, si la iesire un domn vindea flori. El: „Hai luati un buchet de flori”. Eu: „Si ce vrei sa fac cu el, merg pe  munte, nu am unde sa-l tin.” El: „Hai luati unul sa iau si eu mancare la copii”. Pana la urma i-am luat unul. Aici, in imagine ma intrebam ce sa fac cu el. Ia sa vedeti ce am facut!

340 de minute din Busteni pana la Gura Diham. De aici, trebuia sa urcam pana la cabana Diham Phoenix, pe marcaj triunghi albastru. Urcusul insa tine cam o ora pana in Saua Baiului, unde sunt relee si deci si drum pana la cabana

4Pe traseu multe urme de jder

5Saua Baiului

6Interiorul stanei pe langa care trec mereu. Acum am urcat sa o si pozez, ca nu am mai pozat-o de mult

7Bustenii ce alcatuiau peretii, au fost indreptati numai din topor, nu au fost prelucrati undeva si adusi. Probabil au fost taiati de pe acolo si prelucrati la locul faptei

8Priveam spre Magura Codlei, o galma uriasa in mijlocul depresiunii Brasovului. Vazusem pe magura: un musuroi de furnici negre 🙂 🙂 😉

10Daca nu miscam mana, iesea mai clara acea Magura… bine, hai, si musuroiul 🙂

11Muntele Postavaru

12Cabana Diham Phoenix, in dreapta

13Prin Valea Glajeriei, la poze

14Merita orice efort

15Matrix era inainte, departe, eu umblam singur in cautare de astfel de ipostaze

16Natura salbatica, zbuciumata 🙂

18Trecem de traseul Diham -Malaiesti si coboram putin. Pana aici:

17Din Valea Glajeriei spre Poiana Frasinetului. Teoretic, aici trebuia sa fie un indicator cu marcaj cruce galbena. Dar de mult, astia ce lucreaza la padure l-au distrus… Se merge pe acest drum si chiar inainte de curba din imagine se face stanga

19Vedem niste urme de urs

20Pasii sai … mda, nu aveam cum sa ne intalnim cu el. Dar de fapt, stiti cum se spune, ca ursul cand vede omul face pe mortul 😉 Sau era invers? Sau era doar un basm…

21Pe aici au bagat utilaje sa care lemne si marcajele evident ca lipsesc. Majoritatea copacilor cu semne pe ei, i-au taiat. Deci, daca nu ati mai fost pe aici, va orientati destul de greu. Tineti stanga la intersectii, uneori apar si marcaje vechi, sterse. Dupa ce ca nimeni nu mai remarcase acest traseu de vreo 7 ani, au mai taiat si copacii cu marcajele slab vizibile…

22Iarba verde de acasa

23Si de necrezut, o margareta, de fapt erau doua, una era mai sus

24Cam asa arata traseul, se urca sustinut din Glajerie. Noi am urcat cam 25 minute, deci normal se face cam 45. Vedeti pe indicator, imediat…

25Au mai ramas si marcaje, de regula au taiat tot de pe margini ca sa intre cu utilajul

26Urcusul se termina in acest drum, facut tot de un buldozer. Cum se urca, nu se face dreapta, pentru ca la circa 200 metri se va intalni un marcaj punct galben, care arata ca drumul acesta ajunge la cabana Diham Phoenix. Se va face stanga…

27Noi am facut o mica pauza la indicatoarele acestea… De unde se iese in drum, dupa ce se termina urcusul venind din Valea Glajeriei si pana la acest stalp se fac cateva minute

28Pe langa traseu era si acest craniu

29Natura complicata

30Se traverseaza o mica poiana fara repere. Totusi la capatul ei, daca se merge pe curba de nivel, fara sa se coboare sau sa se urce, se ajunge la acest copac. Cineva a simtit nevoia sa scrie: „spre cabana Dihamului”. Matrix, nu a vazut 🙂

32Aproape de Poiana Frasinetului, un copac urias

33

34Din Poiana privim spre zona cabanei Belvedere. La fel, lipsesc marcaje, dar trebuie tinuta curba de nivel pana se intalneste un drum

35Aici suntem pe drumul ce leaga orasul Rasnov de cabana Diham. Observarti marcajul cruce galbena pe stalpul Electrica si mult mai jos la limita padurii niste indicatoare. Din acest loc, nimeni nu s-a mai gandit sa refaca marcajul cruce galbena, asa ca mai poate fi intalnit la vreun kilometru mai jos

36Se urmeaza punctul rosu, in directia coborare, daca se urca, se ajunge in circa 40 de minute cel mult, la cabana Diham Phoenix

37Flori de podbal

38Intersectam acelasi drum ce leaga Rasnovul de Diham si continuam pe drum

39Nu dupa mult timp, vedem o alta intersectie de trasee turistice pe partea dreapta. Pana aici am mers pe punct rosu

40Doua indicatoare, aici mai observam si marcajul nostru cruce galbena, care trebuie sa ne duca in Predeal. De la stalpul Electrica, nu l-am mai vazut. Daca urcati pe unde noi am coborat, intai ajungeti la stalpul cu indicator punct rosu si cautati cu privirea stalpul Electrica. De la stalp, usor dreapta, se tine curba de nivel circa 300 metri pana la liziera padurii. Mai greu, dar se va observa crucea galbena, trebuie putina atentie.

Mai sunt si alte trasee prin aceasta zona, dar sa nu ne pierdem in tot felul de detalii. Si acelea la randul lor…

41Traseul turistic punct rosu pe ultima sa portiune cum se coboara. Acest traseu, porneste din DN73A, ajunge la cabana Diham Phoenix si se opreste la intersectia de trasee de la Pichetul Rosu.

42Sporadic pe acest traseu mai zarim si marcajul cruce galbena

43

44

45Sigur sunt asezati de mana de om 🙂 Fara niciun dubiu… sunt insa multi ani de atunci, cel putin asa ne arata muschiul verde…

46Si aici iesim. Imaginea reprezinta o privire inapoi, de unde am venit

47

49Traseul nemarcat spre Belvedere, merge prin stanga acelui stalp

48De unde este sageata rosie, de acolo am iesit noi in acest drum ce leaga DN73A de cabana Steaua (Forban) si de Dihamul militar. Este alt drum, nu tot acela anterior

50Odinioara, cele doua marcaje mergeau impreuna

51La DN 73A gasim inceputul traseului marcat cu punct rosu si totodata un alt marcaj, banda albastra, care si acesta apare sporadic, dar noi ne-am intersectat o data cu el. Pana la Poiana Izvoarelor este marcaj banda albastra, dar nu continua spre Gura Diham tot la fel… banda albastra devine banda rosie.

52

53Din nou o privire inapoi, ca sa poata fi reconstituit traseul si daca se vine din sens opus. In opinia mea, traseul Valea Glajeriei-Poiana Frasinetului -DN73A, poate fi parcurs doar daca:

1. Vii de la Malaiesti si nu vrei sa urci la cabana Diham Phoenix si intentionezi sa iesi la Predeal

2. Vii din DN73A si vrei sa mergi la cabana Malaiesti, fara a trece/urca pe la cabana Diham Phoenix

55Se merge cam 5 minute pe DN 73A, aici suntem aproape de fosta cabana Fraga, azi vila Fraga. Sageata arata ca trebuie urmat acel drum.

54Iata si de ce… in trecut erau si indicatoare si marcaje. Azi nu mai sunt. Pe un stalp mai vedeti o sageata albastra si marcajul cruce albastra. Daca se abordeaza acel traseu, faceti cam o ora si ceva pana hotelul Trei Brazi, fosta cabana Trei Brazi situata la circa 6 km de centrul statiunii Predeal. De acolo se poate cobori in Cheile Rasnoavei, sau in stanga spre o biserica de rit catolic, ori in dreapta spre cabana Poiana Secuilor, de unde se poate cobori in Timis sau urca pe Postavaru (circa 4 ore, triunghi galben)

Noi am tinut drumul asfaltat inca vreo 2 km, nu era in plan sa ajungem la Trei Brazi. Si marcajul cruce galbena ni l-am scos din program 🙂 Nici nu mai aparea si nici nu ne mai interesa…

Am admirat si 2 vile mai estetice, aflate pe marginea drumului:

56

57

58Vedem si un marcaj triunghi albastru realizat de GEST Predeal, pe stanga cum veneam noi spre Predeal… ca reper este vila Roua, de aici incepe marcajul

59Marcajul banda albastra il reintalnim aici, unde vedeti ca am tras eu sageata rosie. Urca pe acolo, pe langa vila si iese in Predeal, dar noi nu voiam sa mai urcam asa ca l-am intersectat tocmai in Predeal. Probabil v-ati dat seama ca este destul de dificila orientarea prin astfel de locuri fara indicatoare, marcaje facute pe ici, pe colo, iar hartile lipsesc…

Ar trebui sa fac una, sa leg traseele din Bucegi, de cele din muntii Baiului, Piatra Mare, Predeal si Postavaru pana la Cristian… deci sa aiba limita sudica Posada (Bucegi), nord-vestica loc. Cristian si Brasov, estica loc. Valea Doftanei – Sacele. Asa ai o imagine de ansamblu… la est ai si o alta limita clara: DN 1A. Ar fi un proiect frumos…

60O mica bisericuta, capela, in curtea unui sanatoriu de boli… aaa, de nevroze parca se numea. Atentie ca si nebuneala este pe bani. Probabil cand esti cu probleme, esti dus aici si ti se spune ca esti in fata Catedralei Mantuirii… dar de ce sa nu regasim pacea sufleteasca chiar si in astfel de locuri, nu stiu, chiar sar calul cateodata 😉 Este bine, aici se pot face tot felul de spovedanii, diverse…

61Undeva mai in spate printr-o curte, ca sunt tot felul de pavilioane, erau niste masini destul de aratoase. Matrix lucrase aici, in urma cu vreo 4 ani, la acoperis, ca alpinist utilitar si spunea ca este sanatoriu de nebuni. Ii zic si eu: „Ma’ da’ tu vezi ce masini conduc nebunii astia?” 🙂 El insa nu prea tine la glume si a trecut la subiectul lui, cand lucrase, ce facuse, ce vazuse…

Povestea asa:

Pe un balcon stateau mai multe doamne la plaja, fara sutien, dezbracate ce mai… si el de sus se uita 🙂 Fraier, nu? In loc sa simuleze si el nebuneala… doar era atat de greu sa-si dea seama cineva de contrariu 😉 Dupa ce l-am necajit asa, am pornit mai departe…

62Baza olimpica de la Valea Rasnoavei… prin batatura se observa si busteni. Or fi uitat ca au bagat o groaza de bani pe aici si s-or fi apucat de tras lemne…

63Cimitirul Eroilor de la Valea Rasnoavei

64Acolo sunt oasele eroilor, in acel sarcofag betonat. Mai tineti minte poezia aceea superba pe care ne-a spus-o dl. Crisan? Cum ca un soldat roman a scris-o si ca poezia a fost gasita in ranita soldatului ce murise in lupta?

65Si acolo era locul buchetului meu de ghiocei

67Cimitirul

66Cand ma uit dupa Matrix, el era departe… bine ca-i aratasem directia corecta, nu gasise rostul sa intre in cimitir. El stie ca nu trebuie sa-si bata capul cu ce fac eu 🙂 Isi vede de-ale lui, s-a obisnuit 😉  Am mers asadar la Predeal pe alt drum, mai putin umblat.

68Ii arat acest peisaj frumos, dar el nimic. A, pai nu fac eu bine ca-l enervez? 🙂 Cum sa nu admiri un asemenea peisaj 🙂 🙂

69Continuam

70Gata, am ajuns in Predeal

71Stanga-dreapta la niste poze 😉

72Tot felul de locuri 😉

73Vedeti marcajul banda albastra, observat de noi inainte de a ajunge la cimitir. Greu de tot sa fie „prins” de un turist

75Gara din Predeal, foarte frumoasa constructia. Cand eram mic, fugeam de acasa ca sa stau pe banca la etajul garii, azi este insa inchis 🙂 Adica de ani buni.

Ne-am uitat de tren, apoi de microbuze… in fine, am stabilit sa ne intoarcem cu un maxi-taxi care pleca la 16:20, doar ca nu a mai venit microbuzul. Soferul nu a mai vrut sa faca acea cursa si probabil nu mai plecase din Sinaia. Ca el vine din Sinaia, opreste in Predeal si iar se intoarce…

Asa ca, profitand de vremea buna, ne-am asezat pe o banca in centru, cu sticle de suc, ceva de rontait si stateam asa, pana la ora 17 am stat, cand a venit trenul… Ne uitam la oameni, masini, trenuri… A venit un tren nu ne-am suit, stateam bine pe banca, trece un microbuz, opreste, noi nu ne suim, sa mai stam putin… Trece o fata in niste cizme putin peste genunchi, niste picioare sanatoase, mers sigur… amandoi privim la ea. Eu mai direct, Matrix mai piezis 🙂

Se trezeste Matrix vorbind: „Ai vazut ce cizme  lungi avea?” Ma uit la el, bietul om, si este randul meu sa ma trezesc vorbind: „Eu ma gandeam cum este fara cizme!” 🙂

Il ia o mama de ras si imi spune mie ca sunt nesi, dar el isi musca buzele cand privea. Cand i-am spus ca-l vazusem, a inceput sa rada. Si el se gandea tot la fel 🙂 🙂 Pana la urma, picioarele spun multe despre o femeie, arata forta ei 🙂 Bine, eu am si un etalon imposibil de depasit. Ne-a batut soarele in cap toata ziua, asa ca astfel de lucruri au totusi o explicatie… bine ca am auzit cand anunta trenul, ca ne fura peisajul pe acolo… In tren, plin de turisti… in fiecare gara se urcau grupuri mari, care se intorceau in Bucuresti.

Si dupa un asemenea periplu, sa inchei tot cu o melodie frumoasa. Toate se leaga constient sau nu 🙂 Conexiunile cand nu le poate face mintea, le face subconstientul 🙂 🙂

Sa aveti o saptamana cat mai reusita!

Traseul turistic „Bucla Dihamului”, Padurea de basm si despre „calitatea” serviciilor la cabana Gura Diham

Clar ca m-am reintors prin padurea de basm de pe muntele Diham – Parcul Natural Bucegi 😉 Am revenit pentru un traseu de duminica, asa, usurel, fara graba, sa privim in voie, sa ne miscam, sa mancam in natura si pe la cabane, sa nu mai imbatranim niciodata 😉

Muntele ne-a oferit diverse peisaje, dar ne-a prezentat si cateva din caracteristicile sale: brazi imbracati in alb, dar si nameti pana la ei, poteci batatorite, dar si urcus, privelisti minunate, dar si vant rece… a fost o splendoare pe taramul „Catedralei Albe”.

Vorba cuiva: „de acasa, cand vezi muntii plini de zapada, pare ca nu poti ajunge nicaieri, nici nu te incumeti sa gandesti ca ai putea urca”. Si totusi, se poate, dupa ce ai un plan de drumetie, din care inlaturi, sa zicem, „eroarea umana”. Adica, nu pleci in adidasi, nu mergi doar cu mainile in buzunar, stii destinatia si cam cat ai face de la o cabana la alta, sunt destule aspecte ce trebuie luate in seama. Evident ca poti pleca cu mainile in buzunar si adidasi doar daca pleci la o alergare… trebuie sa te tina insa  fizicul, picioarele, inima, plamanii…

Deocamdata, nu m-am ingrasat si nu debordez de super-energie, ca sa simt ca trebuie sa fug pe traseele turistice de pe muntele Diham… in doua ore, cel mult parcurgi aceasta bucla. Este interesant, dar pentru alta data.

Din Busteni, in circa o ora eram la cabana Gura Diham, de aici incepe traseul „Bucla Dihamului”. Dar pana acolo, am dat mana cu mediul inconjurator in vederea unor fotografii:

1Astfel, am inceput excursia. Ca sa iasa bine o drumetie, trebuie sa stii ce vrei sa vezi si daca poti sa ajungi sa vezi ceea ce doresti 🙂

2Paraul Valea Cerbului

3Muntele Costila… debutul zilei era multumitor, vremea era buna

4Muntele Caraiman si Monumentul Eroilor… in dreapta se observa cum zapada este spulberata de vant, acolo sus, la altitudine

De la Gura Diham am inceput sa urcam pe traseul marcat cu banda rosie, spre cabana Poiana Izvoarelor. Nu inainte de…

5… a ne opri pentru a scoate o lumanare de prin rucsac si a o aprinde in acest loc… in memoria unui mare om al muntelui, Petre Petrescu

Apoi am abordat urcusul mai accentuat de pe acest traseu, pentru circa 20 minute:

6

7A fost coplesit

8Eram pe loc acceptabil, aici scapasem de urcus… chiar am facut si un mic popas, pe un bustean cazut. Am dat zapada de pe acesta, am pus ceva pe care sa ne asezam si am stat la o cafea fierbinte, la povesti…  cafeaua fierbinte era in termos. Lucrurile pe munte trebuie realizate calculat, gradual, adecvat imprejurarilor. Nu mergem asa, la intamplare si vedem noi pe acolo ce si cum.

9Si gata, am ajuns in padurea de basm

10Sunt atat de frumosi… am zis sa vedem si cabana Poiana Izvoarelor, aflata in apropiere… Nu ca sa intram, ca, de regula, oamenii de munte care stiu ce este pe acolo, o evita.

11Cabanierul de aici este unul dintre cei mai slabi oameni ce activeaza in turismul montan. Nu stie sa exploateze cadrul natural, nu are viziune, nimic… nici macar simple idei nu are… sta asa. Logic, nefacand nimic, nu pica de undeva incasari. Cand stie lumea ca esti si ghiolban, cine sa vina pe la tine? Sa-i dau cateva idei, poate nu mai plimba prin Busteni masina aia inutil si face si el ceva serios. Mai intai, sa mai mananc o bomboana de ciocolata, m-am intors cu o pofta teribila de pe munte 🙂 Deci:

„- chemi pe unul din baietii aceia care au sanii trase de cai si fac curse intre Busteni si Gura Diham. Il platesti sa urce cu un cal pana la cabana. Tu, la cabana, pregatesti o chestie solida, eventual trei busteni de fag, la 1,5 metri lungime fiecare, ii prinzi in triunghi cu scoabe si-l pui pe acela cu calul sa-ti faca poteca. Nu pe la tine, ci de la tine pe traseul turistic. Coboara si trage dupa el chestia aceea, si ai o poteca lata pe care sa vina lumea la tine. Unii vor sa vina, dar stiu ca niciodata nu ai facut nimic.

– nu deszapezesti pana la Gura Diham, ci pana la intersectia cu traseul spre cabana Diham Phoenix, astfel incat cine urca de la Gura Diham sa vada ca la tine se ajunge mai repede 😉 Suplimentar, montezi si tu un panou ca traseul spre tine este deszapezit de cate ori ninge, mai scrii ca turistii ajunsi la tine, nu platesc ceaiul. Nici pentru tine si nici pentru ei nu inseamna mare lucru, dar este un gest de bun simt.

– iti faci si tu un site, blog, ceva serios, nu mai stai tu ca fraierul, sau altul,  sa vedeti ce scriu altii despre voi, ca deja lumea are parerea formata. Scrie tu despre tine. Pe prima pagina, trebuie neaparat sa scrii ca ai fost nepasator, etc., si nu ai inteles ca tu traiesti datorita turistilor, scrii ca le ceri scuze pentru comportamentul tau deficitar. A, si nu te ocupi tu, le lasi pe doamnele acelea de la cabana Omu, acolo oricum este inchisa cabana acum.  Daca nu reusesti sa iei din „traficul” spre cabana Diham si din cei sositi la Gura Diham, esti condamnat 🙂 Tu nu ai avut in acest week-end 30 de turisti, cei de la cabana Diham, au avut 30 pe ora 🙂 „

12Vedere de la Poiana Izvoarelor

13

14Una dintre anexele vechi ale cabanei… ce este vechi nu inseamna ca trebuie neaparat demolat

15Releul de pe muntele Costila… se pare ca exista cineva care l-a pozat de la aproape 200 km, adica de pe muntele Ceahlau. O sa revin cu acest subiect, pe larg, intr-un articol, am si poza, nu stiu, poate este posibil, pare posibil

16Un ocean de nori se pregatea sa vina peste Valea Prahovei

17Coltii Morarului

18Muntele Bucsoiu, vazut din poienile padurii albe

19Zbuciumul naturii

20Coborarea pe traseul turistic ce ajunge la cabana Diham Phoenix

21Asa cum ma asteptam, era poteca foarte buna

22Pe aici, sa tot stai si sa privesti

23Ce sa mai spunem? Daca nu pot cei responsabili sa se ocupe de doua indicatoare, oare ce pot sa faca, daca asta nu pot?

24Cu sageata verde, Magura Codlei… deja privim spre Transilvania, am lasat in spate Muntenia.

25Cat de frumos este sa ai o asa casa, prin astfel de locuri. Mi-ar placea 🙂 Sa ma uit de la fereastra, dintr-un fotoliu, spre zarile acelea, ale depresiunii Brasovului… sa fie un semineu in camera, arzand cu lemne ce trosnesc. Nu mai plec, acolo m-as pensiona 🙂

Si gata, s-a rupt filmul dupa atatea privelisti minunate si dupa atata drum 🙂 Repede, focul, ca ne este foame… si nimic nu se compara cu a manca in natura. Mai ales sa mananci ce vrei, cand vrei… pentru mine conteaza mult sa mananc ce am pofta, cand am pofta.

27Am facut o „vraja” si gata lemnele, focul 🙂

28In 15 minute de la aprinderea focului faceam gratarul 🙂 Sa va explic: cand este iarna, mai este si ger, focul nu are aceeasi putere. Pana ard toate lemnele si astepti sa ramana doar jarul, te ia frigul. Trebuie sa fii rapid, eficient. Poti face focul, dupa ce gasesti un loc drept si-l eliberezi de zapada. Chiar si asa, jarul in contact cu solul inghetat nu rezista mult. Deci, nu mai bine dau eu lemnele aprinse intr-o parte si ma folosesc de jar? Pana cand consum puterea calorica a jarului, gasesc un altul in stanga, doar ard lemnele intre timp. Pe o astfel de vreme, sa te apuci sa faci gratare cu focuri mari este prostie curata.

29Mai este timp si sa privesti cum arde un lemn in zapada

30Ma abonasem bine cand a trebuit sa ma gandesc si sa fac o poza

31Si cum focul nu prea mai avea flacara, am mai tras jar pentru un nou gratar. Vedeti, avem si o tabla, ca sa izolam putin jarul de pamantul inghetat, sa tina jarul mai mult. Au mai trecut cativa turisti pe langa noi, dar asta este, cand ti-e foame, mananci. Se cam uitau ei asa, de la distanta, cam ciudat 😉 dar nu este cine stie ce, nimica toata… sunt altele si mai si… Bine, ce mai incoace si incolo, va dati seama ce gandeau 🙂 Romanica este tara surprizelor 🙂

32Muntele Postavaru

33Cabana Diham Phoenix. In sfarsit, am ajuns si noi. Am retinut ca o portie de piept de pui costa 17 lei. Pai, noi acolo, la foc, am facut cateva portii…

34Cand sa intram in cabana, vedem si o ceata de snowmobile, interesant sa te plimbi si asa, dar cat sa te plimbi?

35Am nimerit bine, aici este un loc cu bun simt, unde lucreaza oameni din bransa muntelui

36Holul cabanei

37

38

39V-am introdus putin in atmosfera unei cabane

Am intrat sa bem ceai si ciocolata calda. Ceaiul avea, ca de obicei, gust de esenta de rom, asa il fac ei. Unora le place, altora nu.

Nu am stat mult si la 14:50 am plecat spre cabana Gura Diham, sa incheiem acest traseu „Bucla Dihamului”. Afara insa, am nimerit in plina agitatie… vantul venea in rafale puternice. Cat putea insa sa ne „sufle”? Cel mult 10 minute, pana urcam o panta si intram in padure.  Asa ca, privirea in fata dar capul in piept si directia: Inainte!

40Dar si vantul isi are partea lui de frumusete… nu trebuie sa ne speriem acum ca sufla si el 🙂

41Cadoul de la ora 15 fix, ca putin vant nu strica niciodata. Sa vedem si „faţa” aceasta a muntelui

Dar mai bine, o mica filmare, cat de cat, sa va faceti o imagine. Vedeti ca incepe filmarea cu un bubuit 🙂

Mie imi placea cum spulbera zapada, in rest nu aveai la ce te uita 🙂

Am ajuns si in padure… pe acolo, vantul abandonase, nu reusise sa se strecoare printre arbori:

42

43Iarna la ea acasa

44

45O veche stana, mereu imi place sa o pozez… este un reper vizual de peste 10 ani. Stana nu mai este locuita…

46

47Traseul turistic marcat cu triunghi albastru, asigura legatura intre cabanele Diham Phoenix si Gura Diham

Si ce credeti? Parca imi era iar foame, cabana Gura Diham fiind aproape, ne-am oprit si aici:

48Prin interior, destul de primitor, rustic…

Ne asezam la o masa si asteptam. Ospatarii coborau cu privirea in pamant, stresati, pe scara din imagine, traversau sala, apoi urcau alta scara si se intorceau la punctul de plecare, la bucatarie.

Bun, stam o vreme, nu venea nimeni cu un meniu sau sa ne intrebe ceva. Ma uit la celelalte mese, nimeni nu avea vreun meniu. Au intrat si altii si s-au asezat la o masa. Nici pe ei nu-i vedea nimeni. Incepem sa cotrobaim prin sala cu privirile, doar-doar vom vedea vreun meniu. Nimic!

Il vad pe un ospatar, intr-o secunda de neatentie a lui, si-l intreb de un meniu. El zice ca „Doamna!” si imi arata o tanti care probabil indeplinea functia de sef de sala si umbla pe acolo, cu o atitudine de robot. Baiatul nu avea nicio putere, ierarhia la romani, de…

Pana vine doamna, ma hotarasc eu sa dau o fuga pana unde se vedea un fel de bar. Intreb acolo, se serveste la masa sau dam comanda la bar… ca sa stiu o treaba. Nu imi place sa stau asa… Baiatul de acolo imi spune ca vine cineva la masa.

Ajung la masa, trece tanti, dar nu cu gand sa ne intrebe ceva, eu repede, politicos, ea nu stiu ce a bolborosit acolo si a plecat mai departe. Altii poate ar fi plecat, dar nu eu. Hai sa vedem ce pot face ei! De ce sa ma enervez eu, clientul? Eu stau bine cu nervii in astfel de situatii. Zaresc intr-un colt, pe un scaun, un meniu. Pentru o sala, ei aveau un singur meniu si nici de acela nu stiau pe unde l-au pus. Ma ridic si ma duc sa-l adjudec. Ce pretentii sa ai de la un asemenea personal? Vin la masa, constient ca o sa dureze o mie de ani pana ne va lua cineva comanda. Ne hotaram, alegem, inchid meniul si asteptam. Scot telefonul, ca romanul, sa sun pe unul, pe altul, sa-i bage putin in priza pe simulanti. Ma gandeam pe cine este mai de bun simt sa sun, pe patron sau pe prietenul patronului… dar numai bine ca la vreo 2-3 minute, ne trezim cu un ospatar cu un carnetel, langa noi.

Dam comanda, eu tot sceptic. Ma gandeam ca le va lua ceva timp sa proceseze informatia. Probabil patronul nu le da bani suficienti, de erau toti asa de deprimati, lipsiti de ospitalitate fata de orice nou sosit. Sau cucoana aceea ii stresa la maximum. Ori, si una si alta. Unii turisti au si plecat, dar de ce sa plecam? 🙂 Este drept ca atunci cand vezi ca tot trec ospatari pe langa masa ta, ce privesc doar in jos, te cam ridici si pleci.

Nu a durat mult, poate 10 minute, si a sosit baiatul cu ceea ce comandasem. La final, ca sa platim, cerem nota. Vine ospatarul cu o cartulie in care era nota. Aceasta: 🙂

49O foaie lipsita de valoare 🙂 Evaziune pe fata 🙂 Nici macar nu stiu sa ia banii clientilor. Dupa ce ca nu le dai bon fiscal, nu stii nici sa fii amabil. Pai, cam oriunde mergi prin Bucegi, vine cineva imediat si te intreaba ce doresti. La o astfel de cabana cu pretentii, aflata la doar 4 km distanta de oras, accesibila cu orice masina, nu sunt in stare sa ofere servicii simple, de bun simt. Daca esti tratat civilizat, mancarea este buna, nu prea te mai gandesti ca in fata ta ai un bon fiscal sau o chestie ce nu se mai foloseste, o foaie lipsita de valoare.  Trebuie sa stii sa iei banul clientului…

Nestiind ei ce sa faca, m-am si gandit sa iau legatura cu niste prieteni ziaristi din Bucuresti, sa le faca o filmare cu camera ascunsa 🙂 Ma gandesc ca nici celor de la Fisc nu le-ar strica o excursie pe la munte… in interes de serviciu. Cei de la Centru, nu cei de pe aici. Nu trebuie sa facem scandal, statul are destule institutii, mai bine sa privim putin ce se intampla 😉

Eh, ne-am obisnuit asa. Dar invatul are si dezvat…

Pe altii, i-ar fi enervat, pe mine, nu… imi place! Este tot o „faţă” a muntelui ce se impune corectata. Nu vad de ce sa lasi capul in piept si sa pleci ca fraierul 🙂

Concluzia: mancarea este buna la cabana Gura Diham, insa personalul este foarte slab pregatit…! Erau crispati, zici ca-i astepta cineva in bucatarie si cum intrau, le dadea la fiecare cate doua palme si-i trimitea inapoi. Ei umblau zapaciti prin sala, se intorceau si iar pac-pac 🙂 🙂

Am pornit spre Busteni, observand luna 😉

50„Crai Nou”

51Eram curios cand „dispare” dupa munte… undeva pe la 19 si ceva

A fost o zi superba, plina, asa este frumos, sa aiba de toate. Cu cat sunt mai diverse aspectele, cu atat mai mult iti vei aminti cu placere de o drumetie. Evident ca acum voi merge de cate ori voi avea ocazia la acea cabana 🙂 Super nota lor de plata, pe cuvant ca o pastrez 🙂

Acasa, banuiti ca primul lucru a fost sa caut ceva de mancare… ma gandeam la orez cu lapte, dar nu aveam rabdare pana se pregateste. Am ales altceva, apoi o cafea, niste bomboane… Nimic insa nu echivaleaza cu gratarul acela 🙂

Traseul turistic: Predeal – Cabana Susai – Partia Cocosul – Partia Clabucet – Predeal

Nu pleci nicaieri cu gandul ca vedem noi acolo ce si cum…

De Sf. Stefan, o zi care imi aduce aminte de o lupta cu gheata si zapada tare, ma feresc de trasee lungi, cu grad ridicat de pericol. A merge din Busteni la Predeal, adica la 14 km, si a urca pana la cabana Susai, mi se pare foarte lejer.

Plecam, ajungem in Predeal.

Intai poze de prezentare a statiunii, care are o multime de hoteluri, vile, pensiuni, cum nu vezi in alta parte in Valea Prahovei…in schimb, la  capitolul cai de acces, strazi asfaltate, drumuri bune, este jale mare…

1Muntele Bucsoiu vazut din Predeal

2Fosta vila Banta a OJT-ului…s-au distrus o multime de lucruri bune facute in perioada comunista

3Statia meteorologica Predeal. Aici am fost prima oara in clasa a VII-a, cu profesorul de geografie. Pana in clasa VIII-a am fost pe toate traseele turistice din jurul Predealului, de cateva ori, cu acest profesor. Ieseam cand la Timisul de Sus, cand in Predeal, in Rasnov sau Azuga

4

5Un trofeu impozant, cum nu am vazut decat la Muzeul Cinegetic din Posada

6Pensiunea Ancora

7Mi-au placut denumirea, spiritul original, barcile

8Casa veche, in stil montan, scoasa la vanzare

9Predealul ramane orasul contrastelor… Ca exemplu, hotel de 5 stele si langa el un gard din lemn de acum 20 de ani 🙂

10„Dansul porumbeilor”

11Casa unde venea la schi…ghiciti cine? 🙂 Va spun aproape de final, sa fiti atenti 😉

12Si, din strada in strada, am ajuns si la hotelul Belvedere

13Multe vile de vanzare, am crezut ca numai in Sinaia si Busteni se intampla acest lucru…

14Stiti cum arata aceasta imagine de langa cabana Cioplea, in memoria mea? Mult mai frumos…iar un fel de microbuz ca o buburuza, vopsit in alb si albastru, ne adusese aici demult…erau alte timpuri

15Cabana Cioplea

16Trambulina veche din Predeal, de cand nu o mai admirasem…s-a dus, cum s-a dus si partia de bob de la Sinaia

17Partia de la Cioplea…cred ca nici nu mai este partie, nici nu mai coboara cineva pe aici…in departare se vede Timisul de Sus

18Cabana vazuta integral

19O privire de la cabana spre masivul Piatra Mare

20Original, ce mai 🙂

21Zona linistita, aer, arata bine, alea-alea :))

22Masina de munte, arata perfect

23Postavarul…povestindu-le prietenilor o excursie pe la baza muntelui, i-am convins sa mergem si pe acolo la o data viitoare

24Catelus cu parul cret, ce ai fugit de la cotet

25Aducea cu??? Mie mi s-a parut ca seamana cu un domn din Busteni. L-am strigat asa… „Ma’… tu esti? Gandind ca are vreun rol in Transformers si noi nu stim…” El: „Da’ cine?! Eu sunt, zi mai bine, stii ce ingroapa pisica?” Eu: „Nu stiu, nu am fost curios!”…

26El: „Stai ca ma uit eu!” 😉

Bine, eu nu am mai stat sa efectueze descoperirea, chiar dragut catelul 🙂 Pardon de ironie!

27Aici am intrat in padure. Vreo 10 minute am mers pe drum. Interesant, asta era bine asfaltat 🙂

28Am plusat si am zis ca avem timp sa mergem pana pe Piatra Mare 🙂 La gluma. Un prieten a spus: „Ajungem taman la timp cand ies ursii”. Am dedus ca-i era teama, asa ca l-am intrebat: „Si asta inseamna ca este de rau?” 🙂 Cand am vazut cum se uita la mine, m-a bufnit rasul 🙂 🙂

29O alta bancuta din vremuri apuse

30In sfarsit am parasit drumul si am luat-o de-a binelea prin padure…frumos, nu?

31

32

33

34O poveste intr-o poza. V-ati gandit la asta? Cu sageata galbena-o frunza de frag, triunghiurile rosii arata cojile unui con de brad desfacut de o veverita, triunghiul rosu de pe zapada semnalizeaza o samanta de brad. Sagetile verzi indica puieti mici de molid, iar cele rosii, de brad. Pe acest covor de muschi, permanent umed, se vor naste alti puieti…

35

36Viata isi face loc

37Am intersectat din nou drumul. Marcajul pana la cabana Susai este banda rosie

38Aici am ajuns la o intersectie. Inainte, pe marcaj cruce albastra, ajungeam in 30 minute la cabana Susai, in stanga ieseam in Valea Azugii pe drum, iar in dreapta drumul urca spre cabana Susai. Noi, tot inainte…

39Drumul spre Azuga si indicatorul nostru

40Indicatoare mai vechi, important era traseul cu cruce albastra pe care am decis sa ne intoarcem

42Un alt indicator putin mai sus, observati doua marcaje ce duc la Susai

43Si am ajuns si aproape de cabana Susai. Ne-am uitat noi, dar nu aveau nici sigla, emblema, denumire, ceva acolo…nu scria nimic, parea, asa, o locatie si atat.

44Cabana frumoasa la exterior, gardul vai de el…asa are gard Nae Contes la stana din muntii Baiului.

45Cabana aceasta mereu mi s-a parut amplasata rau, la rascruce de vanturi. Sufla vantul, atmosfera de iarna, frig…pustiu.

46Pe langa drum, o alta cabana in constructie

47

48

49Cand a fost sa plecam, unul dintre noi a ramas pe la cabana. Aici m-am intors dupa el, ca se luasera cainii in haita…doar o petarda si au disparut rapid. Deci, daca te vad singur, este cam riscant…

50

51

52

53

54

55

57

58De acolo am venit

Pe partia Cocosul…marcajul urca, noi am ales sa coboram spre baza partiei, asa ne facusem noi calculele.

60Predealul vazut de pe partia Cocosul

61Pe undeva pe aici sau pe la Cioplea, de fapt, schia si Corneliu Zelea Codreanu

62Doar cu saniile, cu schiurile era greu…cand o fi mai multa zapada

63

64Ai partii, ai unitati de cazare, servicii pentru oricine si nu esti in stare sa repari drumul de acces. Uitati-va aici: se intalnesc asfaltul, pietrisul marunt si piatra cubica. Unde mergi in Sinaia sau Busteni, asfaltul catre domeniul schiabil este impecabil… Primarul acesta, care este acum in Predeal, o fi facut ceva de cand a fost ales? Ii trimit o intrebare, mai bine, dupa sarbatori…

65O pensiune superba. Observati cum are grija proprietarul de balustrade…da ma’, dar de masinile turistilor cine are grija, sa nu dea cu ele printr-o mie de gropi pana la pensiune?!

66

67🙂

68

69

70La acest hotel a fost ultima oprire, dupa care ne-am intors acasa. Abia la ora 16 eram pe la casele noastre, o ora am stat numai in coloana…ce nebunie, aici si prietenii iubitori de soferie, masini, mi-au dat dreptate. „Trenul este sfant!” Stai linistit, dormi, privesti, el te duce la destinatie si te costa si mai putin…