Traseul turistic: Busteni – Vf. Omu – scena de poveste a Vaii Malaiesti

Din nou la Malaiesti, la exact o saptamana dupa ce am mai fost… Parca prea este frumos acel loc 🙂

Mai intai am urcat din Busteni cu telecabina la Babele, dupa care am aruncat o privire pe la Sfinx:

sfinx

Din acest loc, am urmat traseul spre Varful Omu, pe care nu-l poti pierde nici pe ceata si cred ca nici noaptea, fiind lat si cu multi stalpi. Marcajul este banda galbena.

Pana la Omu, iata ce am intalnit:

desen piatraCe reprezinta nu stiu…

stanca 1Cam toate stancile cu anumite forme au o denumire. Dupa cum li s-a parut unor oameni. Denumirile sunt folositoare ca repere in orientare, nu ca ar semnifica nu stiu ce. In timp, probabil, poteca de langa stanca din imagine va capata denumirea de: Aleea Icarului Cazut… si tot asa.

peisaj 1Pe acolo, pe jos, am vazut 3 exemplare de vanturel rosu, specie protejata de legislatia comunitara… sunt niste pasari ca niste ulii mici.

cerdacAndrei prin zona Cerdacului Vaii Cerbului. Multi spun „Ceardac” 🙂 dar DEX-ul ne spune cum este corect…

SaturnCu sageata rosie cabana Omu. Stanca din fata este Saturn, deci v-ati dat seama cum sta treaba 🙂 Prin stanga stancii, mergeti pe str. Saturn, bifurcatie imediat cu b-dul Ialomitei care coboara vertiginos, dar dvs continuati sa urcati si pana la Omu mergeti pe str. Intreitul Stalp al Cerului… adica strada asta trece si ea pe sub varfurile Gavanu-Bucura-Omu.

Ajunsi pe la Omu, am dat pe acolo tururi de cabana si de stanca, eu cu ideea ca o ciocolata calda este 7 lei, de fapt Cola era 7 lei la 0,5 l. Pana la urma ciocolata nu era atat dar nici nu stiu cat… oricum nu am stat mult ca voiam sa facem un mare popas la cabana Malaiesti, insa 20 de minute tot am stat 🙂

salvamont omuBaza salvamont de la Omu. A costat vreo 4 miliarde lei vechi daca tin bine minte 🙂 La aprecierea mea, evident eronata 🙂 cu un miliard lei vechi, aduci si materiale, faci si o jucarie mult mai mare. Deci chestia asta permanent inchisa nu e buna de nimic 🙂 Serios! 🙂 De cand merg eu la Omu, daca am vazut deschisa de 2 ori sandramaua aceasta. Acum mai este o parte amuzanta 🙂 Intrucat nu au gandit la momentul respectiv, pe timpul iernii „baza” nu poate fi folosita… deoarece au pus usa spre nord, pe directia vantului dominant. Daca totusi reusesti sa intri, nu ai cum sa mai iesi pentru ca ingramadeste vantul nametii in fata usii. Cum o dai nu e bine.

vf. bucuraSa privim mai bine spre varful Bucura

valea gauraSi spre Valea Gaura…

In cele din urma si spre traseul nostru:

vedere de la omuCam de pe acolo incepe coborarea pe poteca de vara spre Malaiesti… sau bulevardul Malaiesti

indicatoareNe dam seama ca suntem bine 🙂 Hornul Mare este un pic mai departe de aceasta intersectie, la cel mult 7 minute… spun asta pentru ca am intalnit niste turisti care au preferat sa urce cu rucsacii prin horn, pe motiv ca distanta dintre locul unde iese poteca de vara in creasta si locul de iesire din horn ar fi de 30 minute 🙂 Asa ca au luat-o prin horn pentru a castiga cele 30 de minute. Fain!

Am inceput sa coboram, este superba valea, sa prinzi zi buna ai ce vedea, te bucuri de liniste, de peisaje, de floricele, de zborul fluturasilor… de observatiile pertinente ale unora ca mine, care observase o banda de struti mergand incolonati pe Brana Caprelor 🙂

aeroportPare un aeroport, eu de ce sa nu am naluciri? Deci, poteca nu trece pe langa el, din motive de securitate: Zona de Decolare a Viselor. Traseul turistic este undeva in stanga.

poteca de varaIata ce frumos serpuieste poteca de vara, perfecta pentru o drumetie in care nu alergi, nu te grabesti, cand mergi ca turistul obisnuit. Pe acolo am coborat, de la o curba am pozat stanca aceea „aeroport”.

macul galbenMacul galben, alta specie ocrotita, o floare gingasa de munte

cruciAndrei citind ce scrie pe o cruce… adica povesti despre niste copii care nu au fost cuminti si nu au ascultat de parinti, ce sa zic si eu. El a venit acasa cu versurile de pe crucea aflata pe stanca Saturn, „ca aceia iubiti de zei, mor tineri”…

hornul mareIntersectia cu Hornul Mare

drept inainteCelebrul nostru indicator „Drept Inainte”… reper de unde stiam ca vom intra foarte curand chiar acolo, la mama viselor. Adica aici:

vis 1

vis2

vis 3

vis 4

vis 5

vis 6

vis 7

vis 8Am privit doar, ca nu trebuie sa vorbesti in asemenea peisaje. Acolo unde sunt stancile cazute ma gandeam daca ar fi si cred ca este, un petec de iarba, sa asezi cortul. Oare cum ar fi sa stai o noapte prin acea lume de piatra si sa privesti la stele? 🙂 De incercat pe viitor…

Hai ca in sfarsit am vazut ca ne apropiem si de cabana, mult a fost, tot la fel a ramas:

cabana malaiesti

cal alb

cai

drumetiCabana de munte, oameni de munte. Nu este un peisaj antropic frumos? 🙂 Pentru ca nu ajunge chiar oricine la Malaiesti

zapada varaDoua pete de zapada

Am stat circa o ora si 45 de minute, un popas adevarat 🙂 Intr-un final, cateva tunete ne-au trezit la realitate si am pornit spre Prepeleag-Pichetul Rosu, pe marcaj triunghi rosu:

malaiesti 1Privind inapoi… prin urmare mai venim 🙂

peisaj 2

stanca 2Alt chip stancos, cum sa-i zicem, cum sa-i zicem? Fofează! 🙂

peisaj 3Mult incolo se vede Magura Codlei

la prepeleag

bancaBanca ridicata in memoria lui Traian Murgilas, mort pe Valea Bucsoiului in 2012. Dumnezeu sa-l odihneasca!

pichet indicatoareAm ajuns si la intersectia de trasee de la Pichetul Rosu. Tabla cu apa ar trebui data jos si amplasata pe la Poiana Izvoarelor, ca in acest loc nu foloseste la nimic… pentru ca nu ai o sursa de apa la indemana. Daca ai ajuns pana aici, ce faci, te intorci dupa apa la cabanele din spate? Nu mai bine pui anunt la acele cabane? Bine, tabla este de peste 10 ani, ca ne obisnuim asa.

costilaConcert peste muntele Costila, cu lumini, tunete

cruceLa Gura Diham, dupa o coboare frumoasa, printre cativa stropi anemici de ploaie… apoi pe drum pana la gara, ca fiind si duminica si dupa orele 18, cei cu minicarul care asigurau transportul intre gara Busteni si Gura Diham nu au mai circulat, dar nu a fost asta cine stie ce mare problema. A fost o excursie reusita! 🙂

Reclame

Traseul turistic: Busteni – Babele – Vf. Omu – Valea Gaura – Bran

Motto : „Dar cine a avut pretentia ca este om de munte…?!”

Categoric ca nu veti gasi astfel de descrieri peste tot, eu le fac mai mult la modul subiectiv 😉 Sunt cateva prezentari de trasee pe acest blog, se mai aduna…in timp si altele.

Nu doresc sa fac vreo lucrare profi, prezint un traseu turistic in care presar generalitati, anumite pareri, precum si starile mele de spirit de atunci. Nu consider necesar sa scriu telegrafic, nu vreau sa prezint informatii, detalii nenumarate…am mers sa ma plimb, nu sa fac cine stie ce…stiintific. Apoi, cine mai stie de cate ori am fost pe Valea Gaura??? De multe, multe ori…

In primul rand, parcurg un traseu turistic pentru ca imi place, pentru ca ma simt in putere, ma simt bine si as fugi continuu pe unde vad cu ochii :)) …aceasta fiind o paralela, cam asa este cand ajungi pe varfurile muntelui.

1Dimineata privind spre Bucegi

Intai, ca sa castigi timp, mergi cu telecabina. Daca o prinzi pe prima, este si mai bine. La 8:45 esti sus pe Platoul Bucegilor. Oricum, nu mai sunt cozile de altadata la telecabina. Pe Valea Jepilor nici urma de turisti. Imediat ce am iesit din statia de la Babele, am fost foarte sigur ca vremea nu mai avea cum sa se schimbe. Ma mai gandeam eu ca daca sufla vantul, mai vin norii…dar era perfect!

Motiv pentru care am intrat la o cafea/suc/ceva…in cabana Babele, ocazie cu care am pozat si preturile la cazare:

2

Pornim mai departe spre baza salvamont de la Baba Mare, trecem si ne oprim putin la bolovanul lui UnBolovan. Ne-a zis el ca aici fumeaza o tigara. UnBolovan, adica Radu, este un om deosebit, ca multi altii ce scriu pe aici, dar nu asta ii face deosebiti, ci altceva…ne leaga acesti fascinanti Bucegi 🙂

3

Curand mai gasim un bolovan, tocmai bun de inventariat 🙂

4Are deja nume, o sa vorbesc cu Radu sa-l noteze

Uite asa, am ajuns la Cerdac, locul de unde se vad foarte bine Acele Morarului si Creasta acestui munte:

5

Dar nu v-am zis ceva. Bine, sa scriu repede, pana la Omu marcajul este banda galbena, se fac cam 2 ore, mai mult sau mai putin, depinde cum mergi. Ei bine, ce voiam sa zic este ca eu cand merg uneori pe munte, mi se pare ceva simplu. Astfel ca, m-am gandit eu asa: „Unde merg, pana la Bran?”, „A, nu-i mare lucru!”. Cunosteam traseul ca strazile din Busteni :), deci nu era nimic la care sa nu am o solutie. Mi-am luat un rucsac mai mare, cu diverse, deoarece o excursie trebuie sa fie in primul rand sigura pentru participanti. Si m-am imbracat foarte lejer, adidasi si blugi, un tricou si un hanorac…mergeam parca la un chef la Bran :)) Dintre cunoscuti nu mi-a zis nimeni nimic, fiecare si-o fi spus in gand: „cand il doare capul, se cheama ca il doare capul si atat!”.

6Varful Costila si releul de pe acesta

7Poteca de sub Cerdac, pe aici nu se merge iarna. Dar oare era iarna? Cu siguranta, nu! Totusi, recomand sa ocoliti pe deasupra Cerdacului, pe traseul de vara…chiar daca si acolo este ceva zapada.

Dupa cum vedeti mai jos, am ales sa mergem mai departe… 🙂 Dupa poze, chiar am pornit pe acea poteca, pe care se vedeau urme…deci, nu am fost noi deschizatorii

8Daca esti atent, se poate…dar daca ti-e teama si nu esti echipat, nu ai ce cauta pe acolo. Bine, eu am ce cauta, ca sunt pe la mine pe acasa…mai in gluma, mai in serios. Important este sa cunosti ceea ce poti, sa nu risti inutil…din punctul meu de vedere, nu era un risc pentru noi, cei prezenti

9Ultima portiune spre cabana si varful Omu, era zapada si pe acolo 🙂

10Iar am trecut pe langa stanca denumita Saturn

11Tineri coborand de la Omu spre Pestera…au dormit la cabana Omu. Ora de pe poze este de fapt cea veche. Normal era 10:48.

12

Si daca doriti sa vedeti cum am fost eu echipat 🙂

14Aici ma uitam la rucsac, oare de ce l-am mai luat dupa mine 🙂 Nu mai bine il las acolo? Initial am vrut sa scriu ca l-am gasit pe acolo, ca gluma, dar poate se trezeste vreunul si zice ca era al lui :)) Deci am plecat pe munte ca prin oras. Nu mi s-a parut mie ca este ceva dificil…mare lucru nu este, treci din Busteni muntele si ajungi la Bran.

13Si uitasem ceva pentru poza, pet-ul de cola, ca sa indemn si mai mult la o viata nesanatoasa 🙂 De regula, prefer Pepsi, pentru ca atunci cand eram mic, tata urca la Stana Regala si cumpara de acolo…

Dar este mai rar si cu sucurile carbogazoase, nu fac abuz. In aceasta imagine trebuia insa sa fie tabloul perfect, un orasean nimerit prin Bucegi cu cola dupa el…am mai dat si 6 lei pe 0,5 litri. In oras am uitat sa cumpar, asa ca la Babele, platesti ca la Babele. Mai conteaza insa pretul? Important este ca esti acolo…

15Si cate o floricica ici-colo

16Trecem pe sub Varful Bucura

17Varful Bucura, mereu imi amintesc momentul de anul trecut, il am in minte proaspat…deseori, ce se vede nu este si ceea ce pare a fi

18Cabana de la Vf. Omu

19Aici parleau gunoaiele 🙂 Ilegal, evident, in Parc nu ai voie sa aprinzi focul decat in locuri speciale…dar unde sa duca si omul asta gunoaiele, bine ca macar nu le arunca pe vreo panta

20Valea Gaura…cea mai lunga vale din Bucegi si cea mai pitoreasca

21Vedeti cum se coboara de la Omu pe traseele spre Bran…sa va fac o scurta descriere. Am ales traseul spre Bran prin Valea Gaura, pentru ca acum este perioada cea mai buna, din multe puncte de vedere…ceea ce explica si lejeritatea mea. Deci, vremea nu se schimba atat de repede toamna, turmele de animale sunt coborate, astfel ca nu ai probleme cu cainii, ciobanii sau cu animalele salbatice ce stau prin apropierea stanelor. Toamna este lunga, bogata in jir, si ursii au coborat altitudinal, in padurile de fag. Zapada nu avea cum sa se pastreze pe terasele glaciare si pantele expuse din aceasta vale…asadar din start nu te mai gandesti la unele lucruri, si doar te plimbi!

In schimb, este periculos sa coborati pe traseul de pe Clincea, in horn, imediat de la Vf. Scara, este gheata, zapada, acolo nu bate soarele, cablul este sub zapada, de asemenea si pe Hornul Mare al Malaiestilor sau pe poteca de vara spre Malaiesti.

22Valea Gaura, mai aproape

23Cum nu mi-am pozat umbra, am zis sa o fac si pe aceasta…vazusem eu undeva un trucaj cum ca umbra lui Obama nu aducea a om :))

24Uitati cum a cazut…”si cazu trupul lui cel frumos ca un copaciu”, ceva de genul acesta descria un cronicar moartea unui voievod pe la 1601 😉

25Mai sunt doar 3 indicatoare, a disparut al 4-lea. Cel spre Bran prin Valea Ciubotea, marcaj triunghi galben. Nicio paguba, oricum avea pe el timpi eronati. Adica, dupa ce coborai 1 ora, intalneai un alt indicator pe care scria acelasi timp ca la Omu 🙂 Bine ca l-a aruncat cineva, acum poate se va monta unul corect.

26Baza salvamont de la Omu…bati 5 scanduri, 10 cuie, pui o usa si iei un sac de bani. Sau mai bine zis, luai, ca pe timpurile acestea nu mai poti trage astfel de tunuri

27Lacul Tiganesti

28Pe acolo este traseul marcat cu banda rosie pe muntele Clincea. In umbra este hornul cu gheata

29Valea Malaiesti si cabana cu acoperis verde

30Am ajuns coborand pe marcaj cruce rosie in Valea Gaura

31Privire inapoi spre Vf. Omu…ziua era perfecta

32Si inca una de mai departe

33Anotimpul toamna-iarna

Pana in acest loc, mai faceam poze la un nivel acceptabil. De aici, aparatul s-a indragostit de peisaj, incat a facut sute de poze…

34

35

36

37Jos de tot este poiana de langa stana Gaura

38

39In aceasta coborare consta problematica acestui traseu, in rest mi se pare extrem de accesibil…celor care au mai fost pe munte

40Deja am si vazut locul unde sa facem popas 🙂 Sa vedeti ce popas am facut…

41Nu ai cum sa mai pui gand rau Bucegilor dupa ce vezi asa ceva…

42

43Poteca pe aceasta portiune are destule lanturi

Locul de mai jos l-am denumit Patul lui Procust din Valea Gaura. Mereu aici unii au probleme, trebuie sa te faci mai subtirel, sa te aduni putin, sa te sucesti pe o parte. Exact la timp ne-am intersectat cu o doamna si sotul sau ce urcau. Noi am coborat, apoi am pozat cum treceau printre cei doi pereti de stanca:

44

45Trebuie putin efort

46Ne apropiam din ce in ce mai repede de poiana aceasta superba, unde timpul imparateste parca mai mult

47Pe acolo se mai coboara…dar sunt multe lanturi

48In acel loc se termina portiunile mai problematice

49

50Nu am mai mers de vreo 4-5 ani pe acea vale…poate intr-o zi o sa alerg de la Babele spre Omu, apoi in 40 de minute ajung la baza acestui fir si urc linistit, ma incadrez in timp :)) Urc inapoi, dar dupa un mic ocol…

51Ce a fost inainte? Copacul, stanca sau marcajul? :))

52Superb asortat acest costum al muntelui

In sfarsit, am ajuns si la un subiect la fel de frumos, popasul pentru mancare in natura:

53Mancam cu servetele, ca acasa :)) In acea zi, aveam in meniu printre branzeturi, deserturi, fructe, etc, si „Sandwich la firul ierbii” 😉  Cu cascaval si sunca taraneasca…

54Nu mai esti sigur de nimic pe lumea aceasta :)) Traficantii astia de ciocolata au masluit ambalajele. Chestiile acelea nu sunt deloc razuibile…cat ai incerca de usor, nu reusesti decat sa rupi ambalajul…e bine, este si asta o cale de a ajunge la ciocolata. La prima ciocolata am zis ca sunt eu mai de prin Bucegi 😉 , dar la a doua? Singura explicatie, dupa toate calculele mele, a fost ca este o inselatorie…

55Corbii, din nou

56Cum se cheama corbii la mancare? In mintea mea era ceva cu „Gâri-gâri” …rad si acum, ce are?

57:)) In week-end era alarma pe munte, ca vin unii sa impuste…intamplarea a facut sa ne intersectam. Chiar ghinion, sa nu gasesti pe 300 kmp un loc in care sa nu te vad eu…

58Mic defileu spre cascada Moara Dracului

59

60Cascada

61

62Si poiana din preajma stanei Gaura, intersectia cea mai importanta din zona Branului

63

64Iarba de un verde intens, la circa 200 metri de stana amintita

65

66Intersectia de care spuneam, pe aici este si postul de control la Marathon 7500. Logic ca dupa 3 editii incheiate de Marathon 7500, mi se par unele trasee destul de accesibile.

67Evident, indicatorul spre Bran are timpi eronati. Nu ai cum sa faci 4 ore, faci vreo 2 ore, fara graba…

68

69In Saua La Polite…de aici se face cam o ora si 20 minute pana la marginea Branului

70Intunericul se lasa destul de repede…inca nu era deplin cand noi ne urcam intr-un taxi. Ca sa nu mai traversezi tot cartierul Poarta al Branului, lung de vreo 4 km cel putin, mai bine suni dupa un taxi. L-am gasit pe Facebook, eu plec mereu pregatit. Am sunat la KimTaxi-0745.104.735, a venit si pana in centru am platit 10 lei.

In centrul Branului, am aflat ca soferul cursei de ora 19, Moeciu-Bran-Brasov,  i s-a spus sau a luat el initiativa de a nu mai efectua cursa conform programului. Si toata lumea din statie s-a urcat intr-un autobuz pentru orasul Zarnesti, care avea statie si la gara orasului. Asa ca in loc sa plecam la ora 19 spre Brasov din Bran, plecam cu trenul de ora 19 spre Brasov, dar din Zarnesti 🙂

Pretul unui bilet Bran-Zarnesti este de 3 lei si la trenul  Zarnesti-Brasov este de 4,5 lei. Trenul a facut…50 minute 🙂 A parcurs 27 km in 50 minute…

71Mersul trenurilor din Zarnesti, cine stie cand voi mai ajunge pe aici 🙂

Din Brasov ne-am intors cu un microbuz, o cursa pana in Bucuresti. Pana in Busteni, un bilet este 10 lei, pana in Bucuresti costa 41 lei. Am venit eu recent din Bucuresti pana in Busteni cu un Interregio si a costat 41 lei…pare mai bine cu masina, dar raman la gusturile mele: cu trenul este mai frumos si mai sigur!

Cam asa a aratat excursia, eu m-am integrat la intoarcere rapid in peisajul urban, avand in vedere costumatia de „montaniard”. Era o ocazie sa incerc bocancii cei noi, dar o sa-i port toata iarna, si am timp sa ma vait atunci, imi place sa umblu lejer, sa ma misc repede…oricum era un traseu safe…

Superba vremea, superb traseul…dar trebuie analizat bine inainte, nu pleci asa, ca vedem la fata locului ce va fi 🙂

Pe traseu am mai intalnit si alti turisti, unii se uitau cam mirati la mine, cu adidasi albi, tricou alb si blugi…eram o aparitie, bine ca nu am mers in costum national, ca nu aveam sandale, opinci. Imi si place sa vad cum ma sfatuiesc turistii sa nu abordez unele trasee, multi dintre ei erau oameni care nu aveau ce face acasa si daca merg pana la marginea padurii, isi iau bocancii de munte sau tot echipamentul…cand umbli asa speriat, iti scapa multe lucruri. Bine, nici nu poti suplini niste chestii, cand te nasti si cresti pe aici, esti putin mai adaptat 🙂

Daca aveti ocazia sa parcurgeti acest traseu, cea mai buna varianta este sa coborati de la Vf. Omu, nu sa urcati Valea Gaura 🙂 Eu am mai scris intr-un anume fel si m-am prezentat cu haine de oras, doar-doar mai ofensez pe cate un om experimentat de munte…cum au fost aceia care iubeau natura pe moment si plangeau dupa bietul ursulet. Fiecare face ce poate, unii merg inconstienti pe munte, altii plang din taste dupa te miri ce…aleg sa merg asa, inconstient! Nu sunt niciun exemplu, eu merg sa ma simt in largul meu, si duminica m-am simtit bine asa; data viitoare, adica peste cateva ore…ca la 5 dimineata plec la evaluare de capre negre, ma imbrac altfel…vad eu cum, important este sa raman eu!

Starea traseelor turistice din muntele Diham – Parcul Natural Bucegi

Poate doriti sa mergeti in acest week-end prin aceasta zona, asa ca mai bine vedeti cu ochii vostri cum se prezinta potecile turistice:

Drumul auto de 4 km ce porneste din Busteni spre cabana Gura Diham este accesibil

Traseele ce urca de la Gura Diham spre muntele Dihamului

In urcus spre Poiana Izvoarelor, prima panta imediat dupa intersectia cu traseul spre cabana Diham Phoenix

Asa arata poteca spre Poiana Izvoarelor, cu mentiunea ca daca nu ninge pana sambata se va circula si mai bine…oricum este tasata si se merge fara probleme

Imediat ce se trece de fosta cabana Poiana Izvoarelor spre muchea Dihamului…de unde se vede o frumoasa panorama. Marcajul cruce albastra leaga Poiana Izvoarelor de traseul cu punct rosu ce duce la cabana Diham Phoenix…o spun asa, nu ca altii nu ar stii, unii poate chiar nu stiu :))

Traseul marcat cu punct rosu: Pichetul Rosu-cabana Diham Phoenix

Cabana Diham

Pe drumul auto spre cabana Diham…acum este doar o poteca, nu se poate intra cu masina

Observati ca drumul auto spre Saua Baiului si Dihamul militar nu este deszapezit. Am auzit si o poveste, eu sper sa fie poveste. Ca au plecat unii militari…ca au coborat in Predeal deoarece nu mai aveau apa, erau izolati…si-au abandonat posturile. Daca lucrurile stau asa, eu sper ca totul este o prostie inventata (prostie discutata in sala de mese a cabanei Diham Phoenix de turisti! 😉 ) , atunci ar trebui luate masuri…eu vreau sa cred ca sunt vorbe…

Traseul turistic de la cabana Diham la cabana Gura Diham…poteca buna

In coborare spre Gura Diham

Pe copacul acela cazut zapada are mai mult de un metru

Sanii trase de cai pe drumul auto spre Busteni

Cu deszapezirea…

De la cabana Diham exista si poteca batatorita spre cabana Malaiesti prin Valea Glajariei…evitati traseul pe la Prepeleag ce ajunge tot la Malaiesti, este mai sigur prin Glajarie.

Altceva decat sanatate, voie buna si soare…nu stiu ce sa va doresc :))

Baze salvamont si refugii…in Parcul Natural Bucegi

M-am gandit eu… 🙂 sa postez locatiile de salvare si adapost din Bucegi precum si distanta dintre acestea si locatii turistice sau orase.

Maine cred ca o sa postez si imagini de la o cabana… a mea :)))) Bine, a fost a altora pana la Revolutie, dar nu au mai trecut pe acolo, s-au pierdut cheile, interesul, s-a asternut uitarea. Intr-o zi am gasit-o eu si de atunci merg acolo de 2-3 ori pe an cu niste prieteni. Mereu am zis ca o amenajam, dar nu am gasit timp pentru amenajarile interioare, este si foarte departe de orice cale de acces, prin padure. Pe afara am montat niste obloane metalice…oricum eu deschid, eu inchid 🙂 altcineva nu cunoaste mecanismul de deschidere a usii din fier.

Baza Salvamont Busteni…de la Baba Mare, situata pe Platoul Bucegilor la putin peste 2200 m altitudine si la 15-20 minute de statia de telecabina de la Babele. Se gaseste pe marginea traseului turistic Babele-Vf. Omu. Aici sunt salvamontisti permanent!

Baza Salvamont Prahova…de la Cota 1400. La cativa pasi de statia de telecabina Cota 1400 si la cateva minute distanta de locatii turistice de genul: hotel, terasa, restaurant

Baza Salvamont Dambovita…de la Pestera, situata in Valea Ialomitei, la 100 metri de statia de telecabina de la Pestera si la 5 minute de hotelul Pestera, respectiv 10 minute de Manastirea Pestera Ialomitei

Baza Salvamont Bran…de la Vf. Omu. Improprie denumirea pentru o astfel de constructie. Este situata in spatele cabanei Omu, la 2507 m altitudine.

Viitoarea Baza Salvamont Zanoaga…ridicata in Valea Ialomitei la o intersectie de drumuri auto, unde singurul accident ce se poate produce este fie rutier daca este ceata de nu vezi la 50 cm, fie daca te impiedici si cazi pe langa drum. O constructie inutila, ridicata…pentru a fi cheltuite multe miliarde lei vechi, peste 15. Este situata la cateva minute de cabana Zanoaga si la 10-15 minute de cabana Bolboci

Centrul National Salvamont…situat in Valea Ialomitei, la cateva minute fata de cabanele Padina, Diana si Pensiunea Coteanu, langa drumul auto.

Refugiul Salvamont Bran…din Ciubotea. Observati ca aceasta constructie putea fi numita baza salvamont,  iar drept refugiu constructia de la Vf. Omu. Situata in preajma unui drum forestier, la circa 30 minute de cartierul Poarta al localitatii Bran. De multe ori nu gasiti pe nimeni aici ca de altfel si la Omu.

Refugiul Salvamont Sinaia…de la Cota 2000, situat la 30 metri de restaurantul si de statia de telecabina de la aceiasi cota. Aici totdeauna gasiti pe cineva…

Refugiul  din Saua Batrana, aflat la peste 2000 m altitudine, pe ramura vestica a Bucegilor, langa intersectii de trasee, unul coboara spre zona Bran-Moeciu, altul merge spre cabana Padina sau spre Vf. Omu. Nu este aproape de nicio locatie turistica. Totusi in circa 1 – 1 1/2 ore se poate ajunge cel mai repede la cabana Padina. Este deschis permanent, fiecare sta cat doreste si pleaca cand vrea. Din pacate, ca la multe lucruri autohtone, si aici s-a gresit. Refugiul a fost montat cu usa spre directia vantului dominant…

Refugiul din Saua Strunga, aflat la circa o ora de cabana Padina, deschis permanent, daca ciobanii baga oile uneori inauntru va dati seama ce este prin interior

Cantonul Jepi, o constructie paraginita veche de 101 ani, este situat pe marginea Abruptului Prahovean, la 15-20 minute distanta de Complexul Sportiv Piatra Arsa, si langa traseul turistic Busteni-Piatra Arsa (traseul pe Jepii Mari). Apartine Romsilva, acestei mari erori nationale care se ocupa de multe alte lucruri numai nu de ce trebuie. In primavara am cerut Directiei Silvice Ploiesti si Ocolului Silvic din Azuga sa mi-l dea in administrare in baza unui contract/chirie lunara pentru a-l reface. Au preferat sa-l tina asa motivand ca aproape l-au incredintat Primariei Busteni si Salvamontului…dar cei pe care i-am intrebat nu au auzit de asa ceva. In schimb, din ce vorbeste lumea, astia de la Romsilva aloca niste bani pentru refacere de ani de zile pentru acest canton 🙂 bani care iau alta directie. Cantonul are insa nevoie de reparatii capitale, si cred ca lor le era teama ca il voi face functional…oricum de ceva timp ma documentez care sunt implicatiile sa-l iau fara voia lor. Si m-am interesat pe la niste avocati, o judecatoare, nu ar fi cine stie ce, greu cu evacuarea din varf de munte…cred ca in primavara o fac si pe asta 😉 …fiind un pericol pentru turisti daca este lasat in starea initiala :)))

Refugiul Salvamont Busteni…din Valea Spumoasa, situat la 30 minute de statia de telecabina din Busteni si de hotelul Silva. Este folosit doar de salvamontisti, prin urmare este mai mereu inchis. A fost vandalizat deseori in ultimii ani, din pacate nu a fost prins nimeni.

Refugiul din Saua Tiganesti situat pe muntele Clincea, langa traseul ce coboara spre Bran, si la 1 – 1 1/2 ore de cabana Malaiesti, si la 2 1/2 ore de cabana de la Vf. Omu

Refugiul Salvamont Rasnov…din Valea Malaiesti, situat la peste 1700 m altitudine, in apropiere de traseele turistice spre Omu, Rasnov, Busteni, Bran. Este administrat si de cabanierul de la cabana Malaiesti, distanta intre aceste locatii fiind de cativa metri :))) deci daca nu gasiti pe nimeni la refugiu are cabanierul cheia 😉 Parerea mea este ca aceasta constructie este cea mai frumoasa, cea mai estetica din tot Parcul Natural Bucegi.

Mai completez in alt post daca am mai uitat vreo informatie 🙂

 

Dupa zile pline…

Bine v-am gasit si bine m-am regasit!

Nu am mai postat pentru ca am fost liber si m-am ocupat cu alte treburi. Mai intai am alergat in trei zile, peste 100 km prin Bucegi dupa ce contabilizasem inainte de asta 5 zile consecutive de mers pe munte. Asta a fost pentru maratonul din muntii Ciucas de pe 3 septembrie.

Am fost sunat de un prieten, asta inainte, cand mai luam telefonul cu mine, ca la Predeal incepe o competitie renumita, tot pe 3 septembrie si anume MTB Trophy, mountain-bike, era si mult mai aproape de casa, asa ca ma cam incanta ideea de a merge acolo in detrimentul maratonului din Ciucas. Cand am aflat ca printre organizatori sunt si Garda de Mediu Brasov am renuntat. Prefer sa alerg la maraton decat sa merg la un concurs unde sunt si ei organizatori.

Oamenii acestia mi-au trimis pe mail o adresa si striga antivirusul de mamă-mamă. Le-am zis sa trimita alt mail ca mi-au atasat si surprize nedorite dar si-au vazut de ale lor. M-am gandit ca poate documentul are dubla extensie si il vede virus, antivirusul. Cu aproape orice antivirus nu am reusit sa vad documentul.

Cred ca ei au mers pe daca ţine-ţine daca nu tot e bine.

Valea Bucsoiului

Si au trecut zilele astea prea repede. Pe multi care i-am auzit se vaitau de soare, ca hai mai la umbra, ca nu mai ploua. Eu vreau sa fie cat mai mult soare, sa mai fie vremea asa si in septembrie. Pe aici pe la munte zilele caniculare intr-un an de zile nu sunt prea multe si gasesc ridicol sa cauti unde este umbra sa te adapostesti. Am mers prin soare ore bune, asa, sa ma incarc eu cu radiatii…

Am dat seara si ture prin parc cu copii celor de pe la blocuri, cu sotia si alte femei insarcinate. M-a luat capul cand am vazut cum se pregatesc, ce vorbesc, ce planuri are fiecare, asa ca la o discutie nu pot sta mai mult de un minut. Si…revin eu cu ceva interesant, mai intai sa zic de prieteni.

Am niste prieteni unul si unul. Am mers intr-o excursie cu ei, superba, pe la cabana Malaiesti, a fost atat de frumos incat nu am cuvinte sa o descriu. La sfarsit am incheiat cu un gratar pe o vale, glume, poze, peisaje, o excursie ca o poveste ce te indeamna mereu la visare infinita.

Parca cineva stia ca zilele acestea nu vreau sa fac altceva decat sa ma relaxez, sa fac altceva si le-a potrivit cum nici eu daca as fi stat luni de zile la programat, nu as fi reusit. M-am intalnit cu un calugar, ce bucurie pe omul asta cand m-a vazut, ne-am dus pe la el, ca mai eram cu cineva, discutii, amintiri si nelipsita coliva.

Apoi in timpul unei alergari ne-am oprit la o cabana. Cum nu venea sa ne intrebe nimeni ce dorim m-am dus inauntru. Asteptam la bar, nimeni si pe acolo. Vine barmanul cred ca el era, trebaluieste pe acolo, nu ma baga in seama, il fac atent, el zice imediat, dar nu era deloc imediat, liniste totala in cabana, nerabdarea mea urca de la secunda la secunda…la scurt timp cade din tavan, undeva la 4 metri mai in spatele meu, o statueta prinsa de grinzile tavanului ca sa faca decorul mai interesant. Se sparge in multe bucati, barmanul sare speriat de dupa bar, se uita la ce a cazut, la mine. Eu i zic ca s-a dus…ma serveste cu ce-i cer, imi spune „Frate, esti plin de energie negativa”. Il credeam si eu dupa 25 de km de alergare montana aproape continua si de stat aiurea dupa el, nu aveam cum sa fiu altfel, acum energie negativa, pozitiva, nu mai conta.

Porumbei la Malaiesti

Vandalii

Masa Ciobanului si Vf.cu Dor

Am fugit sa pescuim fara autorizatie, dar in afara de un Somn de cateva ore pe marginea apei altceva nu s-a prea prins. Am cules din nou afine cateva kilograme pe care le-am dat unui prieten suferind, pe degeaba, si altele nu mai gasesc decat la anul, dar macar mai fac si eu cate o fapta mica, buna.

…. Mergeam la un prieten dupa o zi faina dar cu o dupa amiaza printre burtici de femei, si cand sa trec o strada ma opresc ca venea o masina. Masina se opreste si ea. Ma gandesc ca poate astepta sa trec eu. Ma uit si zic „ce mama naibii?” cu ideea ca pe o simpla strada nu se da prioritate, nu sunt semne de circulatie. Nici nu ma uit cine e la volan ca nu recunoscusem nr si plec mai departe ca berbecul.

Aud un fluierat si o voce: „Ma, nu mai bagi lumea in seama?”.

Mda, tipa care conducea era o prietena de multi ani, nu mai vorbisem de cateva saptamani. Politeturi, mi-a zis ca avea de gand sa ma sune mai tarziu, eu i-am zis ca de ce sa mint dar eu nu aveam de gand sa o sun. Clar ca ceva nu functiona in capul meu cum trebuie.

Dupa ce am auzit ca tot nesuferit am ramas, am plecat cu ea spre acel prieten la care nu am mai ajuns nici in ziua de astazi. Bai Marius, acum ce sa mai zic? El a venit si la 10 seara dupa mine crezand ca s-a intamplat cine stie ce…pur si simplu nu am ce sa mai spun.

Am stat pe o banca prin Busteni de vorba si dupa „Ce-ai mai facut, Ce-am mai facut, Eu bine, tu tot bine” a urmat ceva interesant.

Avea ea o idee. De obicei cand o femeie are o idee trebuie sa fii foarte atent, ca ideea are ramificatii, dedesubturi, in fine o idee este de fapt o suma de ganduri, asta este din cugetarile mele asupra vietii. Care era ideea?

„Sa ne dam cu barca”

Acum nu stiu ce ar crede altcineva. Dar eu cam obosit de atatea discutii si zile pline, stand pe banca langa una de 36 de ani, nemaritata, si care arata foarte bine, fara sa cunosc vreun astfel de loc de agrement prin Valea Prahovei, m-am gandit evident la cu totul altceva. Ma costa ceva ca spun ce cred? Uneori da, alteori nu…

Cand am auzit-o ca are totul pregatit m-au trecut toate transpiratiile. I-am zis ca nu e o idee buna. Dar ea insista ca nu stiu eu ca vroiam asta demult, ca am scris pe blog.

M-a bagat in ceaţă repede, eu nu-mi aminteam sa fi vrut asta demult si sa fi scris si pe blog. I-am zis ca nu inteleg nimic, ce sa inteleaga barbatii, e mai greu…

„Mergem pe Bolboci” m-a luminat ea. „Tu ce-ai inteles?”

Ce sa-i spun decat ca am inteles ca mergem cu o altfel de barca. Eram praf cu capul…

Cum ea vroia acum si acum insemna ora 18 m-a cam pus pe ganduri. Cand or auzi toti ca plec cu Mary pe lacul Bolboci, adica peste munte sa ne dam cu barca seara, e clar ce se va spune. Telefonul era acasa, rucsacul la fel, nu stiu daca sunt multe persoane care sa ma faca sa plec de acasa fara o pregatire prealabila. Dar cu Mary mai facusem nebunii d-astea, prin Bucuresti, pe la cetatea Fagarasului. Cateva argumente ca are o barca pneumatica, pe care a umflat-o si a tinut-o 24 ore asa sa vada daca nu rasufla pe undeva, vasle, colaci, alte prostii, si gata am fost de acord sa mergem. Am adus vorba ca o sa fie frig mai tarziu, am luat niste haine, bine erau ale ei, un sac de dormit de vara pentru mine, oricum am fost terorizat toata seara de gandul ca mi se impregneaza parfumul ei in haine si acasa pot aparea discutii. Cand unele lucruri sunt prea evidente nu te mai crede nimeni oricata incredere ar avea in tine.

Si uite asa am ajuns sa luam curba dupa curba pe drumul asfaltat de pe Dichiu. Stiam un loc mai plat de unde nu esti observat imediat de cei care au in grija lacul, aproape se inserase. A intrebat ea daca o sa avem probleme cu cineva, i-am zis ca nu o sa avem probleme cu nimeni, e mult pana ma convinge cineva cu argumente ca un lucru este bun sau rau, ca apoi ma descurc eu…

Am umflat barca pe apa ca mi-era teama sa nu o intepam in vreo creanga, mai reeditam naibii Titanicul pe acolo, oricum daca ai cazut in apa o patesti. Daca nu stii sa inoti te ineci, daca stii sa inoti si nu esti la cativa metri de mal, iti sta inima asa de rece este apa, deznodamantul este acelasi. Am navigat pe tot lacul, clasicii români de la cabana Bolboci fluierau dupa noi, ne-am uitat dupa pesti cu lanterna, la stele ca era cerul superb, la umbrele de pe marginile lacului. Desi am vazut lacul de sute de ori nu am crezut ca este asa de mare, vin si pasari ce dorm seara pe lac. Ne-am intrebat daca ursii prind pesti pe la marginea lacului, era asa de liniste incat uneori abia sopteam. Nu ne-am apropiat prea mult de maluri pentru ca in unele locuri ies trunchiuri de copaci de sub apa si poate esuam pe acolo. Oricum mi-a zis ca nu are curaj cu altcineva sa faca nebunia asta, mi-au mai zis si prietenii sambata ca langa mine se simt in siguranta, m-au terminat toti cu siguranta data de mine…

Acasa am ajuns tarziu, trei ore cel putin am stat numai pe lac. Explicatia data de mine „Am fost cu Mary cu barca pe lacul Bolboci”, „La ora asta?” „Daca alta mai potrivita nu am gasit. Acum spre seara ne-am gandit”, „Cand te intalnesti cu fata asta faci toate tampeniile posibile, ia sa nu te mai intalnesti cu ea. De ce nu te-ai dus cu Razvan, sau Mihai, sau cu cei de la Sinaia?”. „Pai Razvan e la Brasov, Mihai e ocupat cu maica-sa ca e la spital, ceilalti nu au barca si nu ar fi venit”, „Si avea ea barca?”, „Da”, „Si tu te-ai dus imediat cand ai auzit”, „Imediat”, „Ce ma fac cu tine, ca nu mai d-astea faci”, „Parca fac numai d-astea”, „Nu aveti minte sa va plimbati in miezul noptii cu barca pe Bolboci. Stiu prietenii tai de munte ce faci tu cu ea cand va intalniti?”, „E stiu, de ce sa stie?”, „Sper ca nu mergi si maine?”

Nu i-am spus ca eu stabilisem deja sa plecam pe la 10 dimineata. Dar nu am mai plecat la niciun 10 dimineata. Pana la urma tot am plecat dar mai tarziu, cu voia ei ca asa e bine. Cu barca seara pe Bolboci este cel mai fain lucru care l-am facut in ultima vreme, merita incercat.

Comandamentul aerian

Deci asta e o scurta trecere in revista, si concluzia mea dupa cele intamplate, ca daca neuronii se invart mai mult sau mai putin in gol nu este asa important. Important este ca produc idei, ganduri, concluzii. Bineinteles, duminica fugeam pe la Masa Ciobanului si Coltii lui Barbes dupa ceva, dar cu detalii altadata, dupa ce am iesit de pe lac a doua oara, ne-au prins oamenii legii, ca nu e voie, ca amenda este atat, dar ne cunosteam, si bine, bine, multumim si mai vorbim.

Ne vor prinde sigur si data viitoare, care nu va fi prea curand, pentru ca lucrurile trebuie sa se mai linisteasca. Este un plan sa mergem sa facem gratar noaptea, dar nu oriunde ci tocmai acolo unde nu trebuie…la Podu cu Florile. Adica sa mergem cu niste lemne in portbagaj pe drum ca pana in varf este drum, aprindem focul si Voila!!! Vom fi vazuti de cam toata lumea de pe la cabanele Bucegilor. Si din asta nu mai scapam…e clar a cui este ideea, dar eu zic sa o reanalizam temeinic, ca este prea-prea.

Cand citesc ce am scris ma ia rasul, si imi vin in minte vorbele unui bun prieten din liceu, cu care alerg pe la maratoane: „Gabriel, nebunu’naibii”…dar daca radeti de ce scriu si unii dintre voi mai merg si cu mine pe munte, nu inseamna decat ca si voi sunteti la fel ca mine, sau nu…

Traseu din Busteni spre Malaiesti si Vf. Omu, cu trecere si pe la Lacul Tiganesti

Ieri cu colegul meu de banca din liceu am plecat pe un traseu turistic, in timp ce alti cunoscuti au plecat sa urce pe Valea Costilei.

Am ales un traseu spre Omu, o varianta personala pe care o parcurg deseori.

Din Busteni ne-am dus cu masina spre cabana Gura Diham, la intrare pe drumul ce strabate Valea Cerbului se gasea cineva ce dadea bilete celor care doreau sa continue pe drum…regula aceasta nu avea cum sa se aplice si in cazul nostru, pentru ca nu avea cum…

Am trecut mai departe si am parcat masina la Gura Diham, ne-am luat rucsacii si am inceput sa urcam spre Poiana Izvoarelor, initial mai incet apoi mai repede, astfel ca dupa aproape 40 de minute treceam prin fata cabanei. Nu era nimeni pe afara…motivul este simplu si cine are chef sa-l caute poate intra la comentariile despre aceasta cabana de pe hoinari.ro.

Langa cabana Gura Diham

Mai departe am urcat pe directia Pichetul Rosu-La Prepreleag, abordand apoi traseul spre cabana Malaiesti, marcat cu triunghi rosu.

Singurul punct unde traseul era oarecum problematic a fost amenajat

La circa 2 ore de la Gura Diham am ajuns la cabana Malaiesti, unde erau destui turisti

Sigla cabanei

Refugiul Salvamont Rasnov de la Malaiesti amplasat in vecinatatea cabanei Malaiesti. In opinia mea, aceasta este cea mai estetica si mai deosebita constructie din Bucegi.

Am reinceput sa urcam de data aceasta spre Padina Crucii, la un momet dat ne-am abatut de la traseu cam 10 metri pentru a fotografia unul dintre cei mai mari crini de padure vazuti prin Parcul Natural Bucegi.

Pana am ajuns pe Padina Crucii am avut de urcat un timp o panta inclinata presarata cu jnepenisuri

Din acest loc, Saua Padinii, am pornit aproximativ pe o curba de nivel spre lacul Tiganesti

Lacul Tiganesti, dupa ce am scapat de niste caini…de retinut ca se pasuneaza in Valea Tiganesti

A urmat o noua etapa de urcat pe muntele Clincea pentru a intersecta traseul ce coboara de la Vf. Omu spre Bran. Am ajuns si la intersectia de trasee de unde se vede Branul…

Refugiul turistic de pe Clincea, noi am continuat sa urcam spre Vf. Omu

Traseul este unul foarte pitoresc

Sunt si portiuni abrupte dar au fost montate lanturi

Ceva demn de privit :))) Cum a ajuns stanca aceea acolo, si de cand sta asa ?! 🙂

In sfarsit si la Vf. Omu, am cumparat ceva, am facut un popas mai lung, apoi am coborat pe Valea Cerbului pana la Gura Diham.

Traseul se poate parcurge in drumetie la mers normal si timp favorabil in circa 9-10 ore.

Locuri cu rezonanta din Bucegi (I)

Cladirea Refugiului Salvamont Rasnov…din cele aflate tot cabanierul de la Malaiesti o administreaza intrucat echipa salvamont ar fi fost restransa la un nr. foarte mic de persoane

Primele raze la Cascada Urlatoarea

Stalpii funicularului ce acum 100 de ani traversa Platoul Bucegilor

Cantonul Jepi, ridicat in 1910, este astazi in paragina

Aspecte de la acest canton

Gunoaie in interior

Noi amenajari la cabana Valea cu Brazi, multi urmaresc ce fel de turism va desfasura noul proprietar

Si asa aratau Bucegii acum de dimineata: