Cod de vijelie, mormantul lui Nicolae Grigorescu, ciuperci si portret cu spatarul Mihail Cantacuzino

O fi trecut, nu o fi trecut? Mai vine ceva? Panica la noi e sport national. Din cauza avertizarilor mai mult sau mai putin reale, sunt oameni care nu mai ies din casa, nu mai fac nimic. Stau la adapost. Cateva stiri la tv si gata se poate paraliza o intreaga tara. De parca un episod din Timisoara se poate repeta in mii si mii de locuri, intr-un timp scurt.

Fenomene meteo ca ploi cu grindina, vant puternic, au mai fost si vor mai fi deoarece asta este natura. Acum, sa umbli speriat la orice picatura de ploaie sau adiere de vant mi se pare stupid si ridicol.

Astfel de coduri trebuie sa fie preocuparea autoritatilor care trebuie sa intervina rapid, a celor care locuiesc in zone inalte sau pe langa cursuri de apa, care au casa sau masina pe langa vreun arbore gaunos. Nu trebuie sa fie preocuparea tuturor. Suntem insa prostiti, manati ca oile, manipulati foarte usor, renuntam rapid la propria identitate si la principii pentru un loc la adapost in marea masa. Asta fac saracia, lipsa de educatie. Nenumarate exemple am vazut azi si live si pe Facebook, cu oameni care iau masuri si se adapostesc. Cate doua baxuri de apa, ca sa fie…

Singura chestie serioasa pe aici am vazut-o la un crescator de animale, ce si-a coborat vacile de pe munte. Omul a fost prudent, la el era justificat. In rest, sa cauti poduri sub care sa-ti bagi masina, sa faci piata pentru nu stiu cate zile, mi se pare stupid 🙂

Tot voiam sa ajung pentru niste poze la mormantul pictorului Nicolae Grigorescu si am ajuns intr-o zi:

Clar, nu trebuia sa lipseasca pensula

Unii mai curajosi, umblau si azi dupa ciuperci. Poze accidentale la ciuperci intalnite pe langa drum, am facut si eu la inceput de saptamana:

Ghebe

Daca trec ploile si se incalzeste, va fi plina padurea de ciuperci.

Hribi sau tribi 🙂

Si doua portrete observate cu spatarul Mihail Cantacuzino si sotia sa:

Daca restauratorii conacului Pana Filipescu ar fi avut cunostinte mai profunde de istorie, nu l-ar fi pus pe Mihai Viteazul in sirul busturilor cantacuzine ci pe acest spatar. Mihai Viteazul nu are nicio legatura cu acei Cantacuzini, nu a fost contemporan cu ei, pe cand acesta a fost fiu sau frate cu ceilalti…

Cica acesta din prim plan ar fi Mihai Viteazul. Nu doar ca nu seamana dar nici nu are macar legatura cu zona, cu personajele, cu restaurarea. Sunt cate unii care animati de un fel de patriotism, fara sa fi citit Istoria, inventeaza povesti care le hranesc orgoliile, dar fara vreo legatura cu realitatea intamplata. De altfel, mediocritatea in domeniu este scoasa in evidenta si prin faptul ca sub numele personajelor nu sunt trecuti anii cand au trait sau domnit. Nu si-a pus nimeni problema ca poate veni in vizita un grup de elevi… Cine au fost cei sculptati, ce dregatorii au ocupat sau cand au trait, nu au de unde sa stie, fiindca nu a fost nimeni preocupat de aceste aspecte 😉

Anunțuri

Ruinele palatului postelnicului Constantin Cantacuzino din Filipestii de Targ

Prima oara cand am auzit de aceste ruine se intampla acum… aproape 20 de ani, la liceu, de la o colega, o buna prietena, care locuia chiar in Filipestii de Targ. Mi-am zis mereu cu prima ocazie, cu prima ocazie sa le vad si eu… si ocazia a venit de curand 🙂 Oricum, azi, le vad intr-o alta lumina, mai complexa, dupa diverse cercetari facute in ultimii ani in campul istoriei.

Nu are rost sa insir povestea cu acest postelnic, ar interesa pe putini si as pierde si eu timpul. Contextul este mult mai larg si mai frumos si trebuie explicat pe indelete. Iar acest lucru cel mai bine se face intr-un capitol de carte. Si peste cel mult o ora, plec sa gasesc ceva important tot pe aici in judetul Prahova. Daca mai exista… mentiunea figurand intr-o carte din anul 1930, este posibil sa nu mai existe.

Ruinele acestui palat se gasesc in centrul localitatii Filipestii de Targ, in parc:

Se intelege ca tot ce a mai ramas din palat este monument istoric, de clasa A

A fost o constructie destul de mare pentru acea perioada.

Palatul a fost construit aproximativ intre 1633-1641. A fost distrus iremediabil in perioada razboiului austro-turc 1787-1792, in mod sigur de catre austrieci. Pentru ca la momentul conflictului romanii erau aliati cu turcii…

Picturi, istorie si mistere la Manastirea Cetatuia Negru-Voda

Foarte mullti cunosc din imagini Manastirea Meteora din Grecia, suspendata pe un colt de stanca. E ceva superb dar, si pe la noi, Manastirea Cetatuia Negru-Voda se apropie de aceasta, fiind „Meteora noastra”. In trecut, cu niste prieteni, am ajuns si pe jos venind din Busteni, peste Bucegi si Leaota.

Un loc istoric, religios, plin de semnificatii…

Prin iulie acest an, am facut un traseu auto pe la manastiri si am ajuns si in acest loc. Manastirea este situata la vreo 25 km distanta de Campulung, prima capitala a Tarii Romanesti si la vreo 1,5 km distanta de centrul comunei Cetateni.

Pe varf se spune ca s-a construit o biserica in stanca… inca de pe vremea lui Negru Voda, cel care a pus bazele primului stat romanesc. Spre deosebire de marii nostri istorici si de alti istorici, nu cred ca acest voievod venit din Fagaras, a fugit de maghiari sau alte povesti. In cel mai sigur caz, varianta cea mai logica, la rece, este aceea ca, avand asentimentul curtii regale maghiare, el a venit prin acea zona sa organizeze un pic lucrurile existente. Ulterior, i-a unit pe mai multi si s-a tot intins. Nu avea cum sa stea el linistit pe aici, sa-si faca treburile, vreme de vreo 20 de ani, fara sa aiba conflicte cu maghiarii. Doar daca se supunea regatului maghiar. Restul mi se par nationalisme ieftine, o istorie falsa.

Plecand in acea zi de poveste pe la manastiri, am ajuns dinspre Campulung si la intersectia cu manastirea de pe varful stancii. La baza stancii ar fi existat fortificatii geto-dace, romane si medievale. Asa se spune, cica se si vad. Cum obiectivul meu a fost mereu ajungerea in varful stancii, nu le-am cautat si nici nu se vad din poteca. Foarte probabil, asa cum se si zice, peste acestea sunt ridicate case ale unor rromi. Acolo este un intreg cartier si oamenii acestia locuiesc in case de caramida, nu in bordeie cum spunea candva un preot.

Cetatea de la baza stancii avea un rol important in controlul, supravegherea tranzitului pe acel drum. Aceasta a fost refacuta de mai multi domnitori romani, pana avea sa se ruineze sau sa fie daramata, nu se stie exact, pe la 1600. Fortificatia este foarte posibil sa fie celebra „Cetate a Dambovitei” mentionata in tot felul de izvoare. Foarte posibil, aici a fost prins Vlad „Uzurpatorul”, nepotul lui Mircea cel Batran. La moartea tatalui sau Dan I, in loc sa urmeze Vlad la tron, tronul a fost luat de Mircea, fratele lui Dan. De aici, s-a ajuns la razboi intre cei doi. Vlad se va alia cu turcii, fiind primul domn roman care plateste tribut acestora, iar Mircea se va alia cu maghiarii.

Vlad zis Uzurpatorul este si protagonistul celei de-a doua lupte de la Posada; in anul 1395 el invingand armata regelui maghiar Sigismund de Luxemburg. In toamna anului urmator, in lupta de la cetatea Dambovitei, Vlad este ranit grav si capturat. Va muri in urma ranilor capatate.

Si am inceput urcusul spre vechea biserica din stanca:

Se vad casele rromilor, poteca strabate un cadru natural pitoresc. Din sosea se trece un pod metalic si se face dreapta pe o poteca. Nu exista indicator, dar orientarea este simpla: trebuie sa urci 🙂

Observati treptele vechi, cine stie prin ce secole au fost sapate.

Poteca este presarata cu cruci

Poteca spre manastire

O cruce si o placa amplasata la 20 iunie 1920, aminteste cand aici s-a refugiat Mihai Viteazul.

Adica dupa lupta de la Calugareni

La intrare in micul complex monahal ne intampina icoana Sf. Ierarh Nicolae

Intai insa, am fost sa vedem grota unde a fost gasit pustnicul care este astazi sfant. Moastele sale sunt la biserica Manastirii Negru Voda din Campulung si aici, in biserica noua a Manastirii Cetatuia Negru Voda de pe raza comunei Cetateni.

Interior grota

Am fost sa vedem si desenul sculptat, reprezentarea Cavalerului Trac:

Din varful stancii se vad bine si imprejurimile:

Si departe am vazut o alta asezare monahala. Anterior, cand veneam cu masina vazusem un indicator care spunea „spre schitul Modest, 5 km”, iar drumul parea destul de nasol, de pietris si pamant.

Din acest loc, de pe Cetatuia, fac legatura ca acolo departe, e chiar acel schit. Si nu are de ce sa se numeasca Modest, decat de la numele staretului de la Cetatuia, Modest Ghinea.

Schitul… pare o adevarata fortareata 🙂 Frumos peisajul. Fiind in linie cu manastirea Cetatuia, cred ca se uita cu un binoclu 🙂 Ulterior, am aflat ca schitul este ridicat chiar de catre parintele staret mentionat.

Biserica noua de la Cetatuia

Pisania bisericii noi

Moastele Sf. Ioanichie

O icoana din anul 1910 se afla pe peretele exterior al bisericii.

Donata pe la 1910… din pacate sta afara.

Elementul central al acestei manastiri este insa biserica veche, sapata in piatra. Despre aceasta se zice ca avea un altar catolic si unul ortodox. De asemenea, ca pastreaza pictura din vremea primilor Basarabi:

Intrarea in bisericuta din stanca

Biserica noua este construita langa cea veche.

Clopotnita veche de pe biserica din stanca

Drapelul la loc de cinste.

Sa intram in biserica din stanca:

Se vede ce a mai ramas din pictura. Cred ca era o bijuterie, judecand dupa intensitatea culorilor.

Picturi in biserica Manastirii Cetatuia Negru-Voda:

Si cate un cuvant

Asta mi s-a parut cea mai veche.

Am iesit…

Pe langa biserica noua, vedem un perete pictat.

Pozam reprezentarea lui Negru Voda si urcam spre urmele de pasi din stanca si la Crucea Dorintelor.

Celebrii pasi ai lui Negru Voda. Este cu siguranta o anumita semnificatie, nu cea care se tot spune 🙂

Crucea Dorintelor, loc in care fiecare lasa bani, biletele, obiecte personale

Crucea Dorintelor a fost ridicata in anul 1947.

Am stat pe aici, vreo ora. Urcasem in vreo 20 -25 minute.

La coborare, iar cateva priviri in spate:

Stanca si crucea in amintirea trecerii lui Mihai Viteazul. Cum sta acel Bolovan 🙂 Il tine Crucea.

Ne-am intors spre Pietrosita prin niste locuri pitoresti, undeva pe la Brebu de Dambovita, si apoi la Sinaia. Au mai fost opriri, cum a fost la aceasta troita:

Nu ar trebui sa ratati Manastirea Cetatuia Negru-Voda. Ea este un arc istoric-informativ peste timp. Cred ca trebuie sa invatam din nou „sa privim” urmele trecutului. Altfel… ne cramponam de urcusul greu, distanta, telefon, mancare… Cu ceva credinta in Dumnezeu, cred ca poate fi simplu 😉

Deasupra Transilvaniei, pe Vf. Postavaru… si de la varf pana la gara Brasov

Am mai fost pe varful acesta, acum vreun an sau doi, intr-o drumetie care nu mi-a placut, in legatura cu o „lectie de geografie”. Cica eram eu cu capsa pusa 🙂 Timpul a trecut si iata-ne din nou pe antropizatul Postavaru.

Obiectivul a fost unul serios, poze de pe varf.

Gentiana lutea, monument al naturii

Perete stancos si valea care iese in zona Timisul de Jos.

Metro si Selgros, aflate la intrare in Brasov, vazute de pe Postavaru.

Prin ceata, se vedea stana de pe Piatra Mare. Vreo 2 ore, vf. Postavaru a fost in ceata… asa ca am asteptat.

Poiana lui Manole de la Timisul de Sus… mereu ii zic poiana lui Iocan, nu stiu de ce, mi s-a setat ceva gresit 🙂 Maine iar ii zic asa 🙂

Municipiul Sacele. Mi s-a parut mereu nesfarsita aceasta urbe. Imagine de pe varful Postavaru, cu un gand catre Iulica 🙂

O multime de biserici presarate… vreo 5 asa, la prima vedere.

Gara Timisul de Sus

Cu sageata galbena este indicata aproximativ fosta granita; in departare continua Romania pana la 1918. Se vede si gara Predeal. La Predeal a coborat din tren Ionel I.C. Bratianu cu tratatul international prin care se recunosteau granitele Romaniei Mari. Coborase din tren pentru a merge spre Bucuresti cu masina, pentru ca alti romani organizasera o manifestatie de protest la Gara de Nord. Socante raman cuvintele lui I.G.Duca:

„Mi-a fost dat astfel să asist la acest spectacol de neînchipuit; omul care înfăptuise visul secular al neamului, omul care aducea în geanta lui tratatul internaţional care recunoştea graniţele României întregite străbătând satele şi oraşele ca un simplu turist, fără o recepţie, fără o aclamaţie, fără un arc de triumf şi intrând în capitala României Mari neobservat de nimeni, ca şi cel din urmă anonim. El, învingătorul se întorcea ca un învins”.

Ca de obicei, cei mai mari dusmani ai tarii am fost noi insine!

Cu sageata verde amplasamentul Monumentului Poetului Erou Mihail Saulescu, cazut chiar in acel loc, in luptele pentru apararea Predealului din toamna lui 1916. A murit privind spre Transilvania, acum privim noi din Transilvania spre el.

Predealul la intersectie de munti si paduri

Manastirea Catolica „Congregatio Jesu” de la Timisul de Sus, semnalizata cu sageata galbena.

De la vf. Postavaru

Taieri la ras la Timisul de Sus

Magura Codlei departe

Spre varful Postavaru

Varful Postavaru (1799 m)

Branca ursului… dar cand ai doi baieti, nu-ti pui problema

Ultimele constructii, de la iesire din Predeal, adica la Malul Ursului cum ii spune 🙂

Lacul artificial din Poiana Ruia, jos Poiana Brasov si pana hat-departe

Se vede un lac sau un curs de apa, trebuie sa ma uit cu Google ce este. O fi cursul Barsei.

Centrul Predealului si zona garii

Crucea de pe Caraiman vazuta de pe varful Postavaru

Ce ne invata specialistii, sfaturi intalnire om-urs

Ma intreb daca din aceasta poveste frumoasa s-a si pus in practica vreun punct?!

Covor de clopotei

De la varful Postavaru, am urmat drumul spre Poiana Brasov. Din Poiana, am luat drumul vechi al Poienii inchis circulatiei auto si am iesit aproape de Pietrele lui Solomon. Am traversat cartierul Schei si tot asa… pana la gara Brasov. Peste 15 minute sosea trenul spre casa. Lucrurile s-au legat perfect 🙂

Cladirea fostei mori de langa Pietrele lui Solomon

Medalion cu regele maghiar Solomon. Un reper istoric pe care sa speram ca-l vor salva institutiile abilitate. Consiliul Judetean mi-a trimis o adresa prin care au cerut parerea celor de la Directia pentru Cultura…

Turnul Bisericii Sf. Treime din Scheii Brasovului, un loc de mare incarcatura religioasa

Biserica Romaneasca „Sf. Nicolae”, un reper secular in care sunt pictati Mihai Viteazul, Regele Ferdinand I si Regina Maria.

Muzeul Bisericilor Fortificate… cred ca e deschis de curand, pentru ca nu stiam de el. Orice initiativa culturala este binevenita intr-o societate ce tinde spre analfabetizare.

Program la Muzeul Bisericilor Fortificate

Si la final, o panorama cu dedicatie:

Vedere de la Sacele si pana la Predeal, in centru fiind muntele Piatra Mare

Minciunile generatiilor: Uzinele Resita, Turnul Eiffel si Crucea de pe Caraiman; Tablitele de la Sinaia; Capela „General Ion Emanoil Florescu”; Lupta de la Posada din anul 1330

PARTEA A I-A

De-a lungul timpului, ati vazut pe aici sau prin vreo carte unde sunt si eu printre autori, diverse informatii, noutati.

Am pozat in premiera depozitele de bronz de acum peste 3000 de ani, de la Sinaia si la Predeal. Acum le vedeti si dvs., mai jos. Am identificat izvorul Prahovei, locul de iesire marcat ca atare pe vremuri, la Predeal, desi nu mai stia nimeni de el. Am stabilit unde era vestita carciuma de la frontiera, apoi vila hangiului Klein si mormantul acestuia. Am gasit locul unde a fost Cuibul Printesei. Am descoperit mormantul unuia din fratii Schiel… multe altele.

Imagini cu depozitele de bronz, din cartea „Predealul prin ochii tai, o carte despre atunci, despre acum si pentru viitor”, aparuta in 2016. Tot in aceasta carte este publicat pentru prima data, si hrisovul care atesta denumirea de „Predeal”, semnat de Constantin Brancoveanu… obtinut si acesta dupa o intreaga poveste.

Am adus cele mai mai multe argumente in favoarea ipotezei ca Tablitele de la Sinaia reprezinta un fals, o prostie inventata in perioada comunista, menita a desconsidera monarhia.

Am scris Ministerului Culturii ca restaurarea Capelei Stirbei nu a urmarit si punerea in valoare a celor doua locuri de veci din interior, acestea nefiind nici macar studiate ci betonate direct… si mi s-a transmis ca acele locuri de veci nu au existat si ca e doar o ipoteza ce spun. Desi, sute de sinaieni stiu ca in interior erau doua locuri de veci umplute cu pamant:

Alte detalii: https://pasiintimp.wordpress.com/2016/12/12/restaurarea-capelei-stirbei-din-sinaia/

Am oferit cele mai multe probe si argumente despre Lupta de la Posada din 1330… ca aceasta s-a dat in defileul Posadei din Valea Prahovei, Mai multe decat Iorga, Giurescu si oricare istoric roman. Ani de zile am studiat toate cartile, documentele, opinii si articole referitoare la acest subiect. Peste un an de zile am purtat corespondenta cu diverse autoritati din toate locurile presupuse Posade, vreo 10-12 locuri. Dupa zeci de adrese primite, a reiesit ca nimeni nu are niciun fel de dovada, totul fiind teorie si interpretare a celor care s-au aratat interesati de subiect. Apoi, am fost in toate acele Posade, sa vad relieful. Abia dupa aceea, cu toate acestea la activ, dandu-mi seama ca nivelul de azi este inca dominat de mentalitati retrograde, am inceput o cercetare.

Am gasit ca langa apa Prahovei, Mircea cel Batran atesta o biserica anterioara domniei sale, dar si toponime cu legatura stransa cu acea lupta, plus marturia unui calator polonez tradusa impreuna cu specialisti in poloneza de la Institutul din Bucuresti si cu sprijin de la Biblioteca similara din Chisinau. Mai departe, am gasit pe un document dincolo de orice interpretare.. redata in defileul Posadei, o biserica necunoscuta, alta decat a schitului Lespezi. Nu dupa mult timp, am si gasit fundatiile acesteia… ca eu stau destul de bine cu logica si orientarea in teren, si pot merge de 100 de ori intr-un loc, ca nu am o problema cata vreme cred ca e ceva pe acolo. Printre fundatii, am gasit diverse resturi si o moneda otomana. Cum nivelul celor din institutiile statului este unul stiut de toti, am renuntat la a mai umbla pe usile lor, mai ales ca dadusem cu subsemnatul si pe la Politie, ca nu am predat la timp ce gasisem. Eu le mai pozam din cand in cand pentru o carte, dupa care neavand ce face cu ele le-am predat. Chiar daca m-au chemat la luni de zile dupa ce le predasem, pe mine m-a deranjat chestia asta. I-am anuntat ca nu am nevoie sa sap pentru ca la adevar se poate ajunge si nesapand. Am renuntat la cercetari in teren, cine stie ce naiba mai gaseam si imi faceau astia dosar penal 🙂 … si m-am orientat spre arhivele straine si istoricii din cateva tari. Intrucat toti ai nostri au fugit de raspundere, nedorind sa cerceteze acel sit, si cum nici eu nu aveam voie, am luat legatura cu cateva ambasade, oferindu-le informatiile noi si spunandu-le unde si cum sa caute in arhivele lor.

Biserica de la Lespezi este in stanga, fostul schit Trei Lespezi era sus, in defileu. Nu a reusit nimeni vreodata sa faca astfel de conexiuni deoarece sunt prinsi in sabloane si se dau prudenti. Una este prudenta si alta fuga de raspundere, teama.

Dupa calculele mele, biserica lui Basarab I a fost daramata de mai multe ori, dar mereu a fost reconstruita pana pe la 1850. Aceasta biserica s-a numit Trei Lespezi, probabil de la cei trei stalpi de piatra pe care-i avea biserica la inceputuri. Astfel ca, istorici maghiari si polonezi cauta si ei intr-o arie mult mai restransa, adica documentele ce atesta treceri pe Valea Prahovei. Bine, povestea este mult mai lunga. Dar o sa vedeti ca vor gasi documente si mai multe si mai clare si tantalaii astia ai nostri, se vor face de rusine. Categoric ca sunt istorici si arheologi romani care sunt de acord ca acea carte a mea despre Posada este si cea mai inedita, cu multe dovezi care impun cercetarea de specialitate, dar sistemul e de asa natura incat dureaza vreun an pana se va face ceva. Este si singura carte dintre atatea, care vine cu ceva concret nu cu poezie, subiectivitate si analize pe text. Asa cum ma stiti, nu afirm niciodata ceva de care nu sunt sigur… insa, in ceea ce priveste localizarea Posadei de la 1330, sunt 100% sigur ca nu ma insel.

Mai multe: https://pasiintimp.wordpress.com/2017/05/04/floria-de-la-comarnic-biserica-din-posada-prahovei-si-podul-negrului/

Mai departe,

Pe mine ma deranjeaza minciunile considerate adevar istoric sau diferite manipulari, intoxicari. Fie ca sunt de natura istorica sau de mediu.

Adevarul este ca Basarab I, nu avea forte militare sa se bata cu Carol Robert in camp deschis si l-a pacalit cu bani si daruri, dupa care l-a prins in defileu si i-a distrus armata. Nu-ti intra ala de fraier in defileu, ci pacalit si atras acolo de calauzele lui Basarab care, chipurile ii aratau drumul cel mai scurt de iesire din tara. Mai departe, trebuia vazut unde este locul unde l-a tras pe sfoara Basarab pe Carol Robert…

Imi zicea un istoric contemporan, ca nu avea cum sa treaca armata maghiara prin Valea Prahovei pentru ca nu se circula pe aici decat rar. Pai, bai tata, regele scrie cu mana lui ca era „o cale oarecare” si tocmai faptul ca nu apare prin documente referiri dese in acel secol la Drumul Prahovei, arata ca era o ruta alternativa, secundara, putin uzitata. E logic ca regele nu ar fi cerut calauze lui Basarab daca era un drum comercial cunoscut. E la fel de logic ca regele daca ar fi fost atras in capcana pe vreun drum comercial cunoscut, dincolo de Campulung sau de Curtea de Arges, ar fi scris cu mana lui despre ce drum era vorba. Atat lucru stia si el: drumurile principale de legatura dintre Transilvania si Tara Romaneasca. Si din cati oameni avea, cunostea unul macar din toti acestia respectivele drumuri, nu ar fi avut nevoie de calauze. Faptul ca nu da niciun nume arata ca habar nu avea unde se afla.

Dar poti avea pretentii de logica de la oamenii sedimentati cu idei comuniste? Sau educati in scoli militare, inoculati cu idei si teorii ce frizeaza bunul simt si normalitatea… care au eleborat din nimic planul de atac al lui Basarab de parca ar fi vazut cum au stat lucrurile chiar atunci in 1330 🙂 Istorici militari dusi de valul eroismului national, au desenat planuri, schite cum a atacat Basarab din toate partile, concluzia fiind binecunoscuta: i-a nimicit 🙂 Daca gandesti un pic iti dai seama ca atacul producandu-se intr-un defileu, cel putin laturile fierastruite de cursul apei, sunt preponderent abrupte, de la 50 grade in sus. Ai nostri, cu miile 🙂 care atacau de pe aceste laturi, cum stateau, in corzi atarnati sau cum? Omul medieval avea instincte mult mai bune decat ale omului de azi. Daca tu crezi ca o asemenea armata iti intra in asemenea spatii inguste, cate 4 oameni in linie cum au calculat istoricii nostri, inseamna ca erau beti cu totii sau hipnotizati…

Mi-a fost clar ca ai nostri, nu prea puteau gandi realist fiind scoliti in sisteme comuniste, despre cum i-am invatat noi latina pe romani, cum i-am rezolvat pe toti cei care au trecut prin spatiul nostru milenar, cum lasa taranul erou: femeie, familie si gospodarie pentru a pleca la lupta cu furca si cum invingea armate regulate la primul iures mai serios. Luptau bine pentru ca erau poate de la Norton sau Bitdefender… Cred ca daca ne straduim un pic, lui Radu de la Afumati i se mai spunea si Norton. Sta sigur asta scris intr-o tablita de la Sinaia. Atat de bine aparau domnitorii tara cu taranii incat, cu totii proveneau din neamul lui Norton, iar atunci cand a ramas un singur descendent feminin acesta s-a casatorit cu un barbat din dinastia Bitdefender. Oricum ar fi, noi o dam bine. Important este ca ne-am descurcat, ei au trecut, noi am ramas 🙂 Cand au venit rusii la Prut cu tancurile, Ceausescu Avast, a scos laserul care nu ca a topit tancurile invadatoare, aceasta fiind chiar un mizilic, dar raza acestuia s-a tot dus, topind inclusiv uzina producatoare situata la periferia Moscovei. A fost un avertisment mai mult decat suficient! Iar daca vin maine extraterestrii, sigur aterizeaza la noi, ca noi avem paine cu sare, taramul fagaduintei si cei mai multi ursi din Europa. Chiar Mantuitorul e posibil sa fi fost pe aici in copilarie, invatand de la urmasul lui Deceneu, Comosicus, procedeul nemuririi.

Spre Defileul Prahovei. In departare, Podul de la Oratii.

PARTEA A II-A

Dar, azi, va spun ca am mai dovedit o minciuna care rataceste brambura prin mintile a zeci de mii de romani. Ma pasiona subiectul dar la cate prostii vedeam zilnic, ce mai conta una, chiar daca era mare. Totul a plecat de la reabilitarea Crucii de pe Caraiman de catre MApN. Zic eu, super fain, Armata este serioasa, hai ca „se face” Crucea. Cand, aud ca seful Parcului le-a impus sa transporte toate materialele cu elicopterul. Stupefactie! Pentru mine a fost ceva incredibil! Pai, prietene, daca faceai figura asta la rusi, sapai in permafrost cate zile mai aveai!!! Aici, in Romania, poti face asta ca pe un lucru oarecare.

Mi-am zis ca omul nu este in regula. Cum adica tu, un singur om, impiedici reabilitarea unui asemenea monument, mai ales ca e vorba de Armata, care culmea este si riveran, Crucea fiind a lor. Adica asa cum iti urca proprietarii de la Babele, Costila si Omu cu masina, la fel are dreptul si Armata. Cica, pentru protejarea naturii militarii nu au voie decat sa zboare cu elicopterul. Ma gandesc eu ca treaba cu elicopterul este mult mai paguboasa pentru mediu decat 3 camioane militare, care daca urca azi, duc tot necesarul, ca doar nu fac o alta Cruce.  Pe cand cu elicopterul, ai speriat toate animalele, capre negre, ursi etc., din muntii Caraiman si Costila.

Foto: Cristian Laurentiu

Fiind multe milioane de lei in joc, lovit brusc de conspirationism, intr-un fel justificat la cate vedem, sesizez Guvernul, ministere, Politie, ca astia s-au asociat in cine stie ce scopuri.  Imi zic eu, ca din pix, poti trece 20 de zboruri cu elicopterul la Cruce in loc de 3. Evident, lucrurile s-au inflamat, ca nu am dreptate, ca uite ca asta mai lipsea, adica eu si opozitia la proiect, de parca nu sunt atatea care impiedica proiectul. In fine, imi dau site-ul proiectului, sa observ daca sunt greseli, informatiile, si sa vin cu solutii/observatii daca am. Vad site-ul, realizez ca sunt o sumedenie de specialisti si doctori in nu mai stiu ce… care scriu o monografie a monumentului. Site-ul? Plin de greseli. Baiat serios, pierd cateva ore si le notez, dupa care revin la ei cu poze si cu corecturi. Probabil s-au simtit jigniti, nestiind ca pe aici, sunt doctori mai buni ca ei. In adresa lor, mi-au multumit si mi-au zis ca vor tine cont de propuneri, daca va fi posibil. Pai, treaba asta cu istoria, cand te joci cu un asemenea monument nu tine de probabilitati, ca vrei sau nu vrei, ca te enervez eu sau nu, ci de respectarea adevarului…

Un colectiv de specialisti din Bucuresti scrie insa o monografie a Crucii din Bucegi… niciunul nu are vreo treaba cu Valea Prahovei. Adica nu locuieste de la Comarnic la Predeal, nu s-a auzit de vreunul pe la noi, nu i-am vazut pe aici pe strada sau pe munte. Si bomboana de pe coliva este ca se lucreaza la o harta cu directiile de atac/aparare din anii 1916 si 1918. Este chiar tragic, dupa ce ca nu cunosc niciun erou local, nicio pozitie a vreunui regiment, intocmesc o harta cu directia de atac de pe aici, din anul 1918. Insa, surpriza! Pe aici, nu s-a inregistrat niciun atac in anul 1918 din simplul motiv ca fortele noastre militare erau retrase in Moldova. Picior de soldat roman nu mai era prin Valea Prahovei din decembrie 1916, ca sa initieze vreun atac… Si asta tocmai in 1918. Peste vreo 300 de ani, se poate scrie cum secretul diversiunii moesiene s-a transmis milenar… Si, in 1918, iar s-a folosit ruta pe sub munti. Dar acum e prea devreme 🙂

In fine, le-am recomandat sa stearga de pe site si referirea ca fierul de la Cruce este de la Resita precum este si acela de la Turnul Eiffel. Ca nu e nimic sigur. Bine, si eu idiot, doar nu ma luau astia, generali si epoleti in seama 🙂 Dar daca m-au intrebat, zic sa fiu un cetatean bun, sa-i ajut, scapand in nebunia mea si consideratia ca sunt sigur ca la primul foc de arma acesti generali, o vor sterge peste granita 🙂 Daca ei toti au fost speriati de unul singur, adica de seful Parcului pentru mine a fost clar ce curaj au. Categoric ca nu au modificat nimic pe site :))) Ce eroi si ce memorie a locurilor reabilitezi sau cinstesti, cand nu stii despre ce este vorba?

Nu public site-ul lor, ca are multe lacune si cine stie ce se mai intelege. O lasam asa mai bine… Observati, minciuna comunista cu fierul de la Turnul Eiffel. Iata insa si un fragment din ce le-am scris, luna trecuta:

Bine, nu a fost cazul sa modifice. Adica, cine este ala? Nici eu nu am auzit de ei, nici ei de mine :))

Cu toate acestea, daca iar m-am intersectat cu subiectul vechi, adica fierul de la Cruce si de la Turnul Eiffel, zic sa nu-l mai las. In trecut, rugasem pe toti cei care fac poze de pe Cruce, sa-mi trimita poze cu inscriptiile de pe Cruce. Au cercetat baietii acestia toate fiarele si mi-au trimis toate inscriptiile de orice fel. Nicaieri nu apare Resita, deci sigur este o minciuna comunista. Multumesc lui Cristian Laurentiu pentru dreptul de a folosi pozele sale si pentru sprijinul sau in aflarea adevarului despre provenienta fierului din care este alcatuita Crucea de pe Caraiman.

Mai degraba, Crucea fiind ridicata de Directia de Poduri a CFR-ului, fierul provine, dupa logica mea, de la podurile feroviare aruncate in aer de armata romana in timpul retragerii de pe aici, din anul 1916. Nu sunt sigur 100% de ipoteza, dar, deocamdata mi se pare singura posibilitate. Mai am cateva lucruri de cercetat ca sa fiu convins si sa dovedesc asta. In unele locuri de pe la noi, am identificat bucati din acele poduri. E posibil sa fie si fier de la pod si fier adus, cumparat, la Cruce. Vom vedea… pentru ca  adevarul e mereu acolo unde nu te gandesti, adesea aproape, si tu il cauti departe.

Fier de Resita la Comarnic… ca e si din acesta pe la noi 🙂

Si cu Turnul Eiffel am fost mereu contrariat. Adica mi se parea o bazaconie, o chestie de mandrie stupida romaneasca, propagata pe site-uri, ziare. Cum sa scrie Resita sau Romania pe Turn cand uzina asta era in Austro-Ungaria? Cum de francezii au fost atat de nebuni sa comande fier din estul Europei cand ei aveau un grad de dezvoltare superior si fier in propria curte? Cum de nimeni nu a postat o imagine cu fierul Turnului in care sa vedem scris Resita? Initial, mi-am spus sa scriu un articol dezbatere, sa vedem care e adevarul sau macar sa facem cativa pasi catre el 🙂 Am rumegat ideea o noapte intreaga si nu stiu pe unde umblam a doua zi… ca imi cade fisa: ce rost are sa-mi pun lumea in cap, sa spuna unul si altul ca nu sunt roman, ca stric traditiile si nu mai stiu ce? Daca ma intereseaza Turnul Eiffel, ei bine, atunci sa intreb Turnul Eiffel. Zis si facut!

Gasesc administratorul Turnului, ii dau cu je m’apelle si s’il vous plait si astept bucuros nevoie mare de o asemenea idee 🙂 Trece o zi, trec doua, niciun raspuns. Ce sa fac?! A, perfect, scriu la Ambasada Frantei in Romania! Mai aveam cateva idei, sa sun pe la cativa francezi care locuiesc mai aproape de turn si sa-i rog sa faca niste poze la fier, sau la ambasada noastra de acolo… Evident ca daca as fi castigat la loto, ma imbracam, ieseam pe usa si ma duceam direct la Paris, sa vad eu care este treaba, atunci in momentul ideii :)) As pleca la 1 noaptea doar sa ma conving eu de ceva.

Dupa scurt timp, francezii, oameni cu bun simt, imi raspund. Asa ca: Ţeapă, fraţilor! 🙂 Iar a visat cineva si a confundat visul cu realitatea! Deci, oameni buni, trebuie sa ne dam un refresh serios, ca nu schimbam realitatea cu minciuni, doar ne pierdem clipele vietii ratacind in povesti si nu vom face decat sa perpetuam neseriozitati si false adevaruri. Sa privim dincolo de manipularile de pe retelele de socializare, de la tv etc. Sa nu mai locuim povesti si superstitii, sa ne revenim… este plina Romania de oameni frumosi, adevarati, de locuri unice, avem atata istorie adevarata. Asta trebuie sa furnizam: frumos nu fantastic, adevar nu minciuna, credibilitate si seriozitate.

Fierul Turnului Eiffel provine din Lorena… care Lorena este in Franta si cunoastem din istorie disputa pe acest teritoriu dintre Franta si Germania. Provincia Lorena e cam de 5 ori mai mare decat judetul Prahova 🙂

Scrie clar pentru toata lumea cine este FURNISSEUR-UL fierului din care este alcatuit turnul.

Na, voi zeci de mii cu povestea nationalista despre cum am dat noi fier pentru Turnul Eiffel si eu, fraierul de la poalele Bucegilor care crede ca trebuie sa fim un pic rationali, sa nu se mai lasam pacaliti cu povesti fantastice. Asa a fost si cu harta 3D a Bucegilor realizata de consilii judetene, orase din zona Bucegilor… etc institutii. Pe mine nu m-a intrebat nimeni nimic, nu ca ar fi trebuit 🙂 Ei au lucrat ani la harta… cand am vazut-o, intr-o ora le-am aratat peste 20 de greseli majore. Nu a zis nimeni imediat multumesc, fiindca nu ne place adevarul ci, ca asa face romanul, critica, strica. Sau cu actiunile de mediu, unii tot credeau ca este o banda ecologista organizata, sustinuta financiar de politicieni si eu eram doar un cetatean interesat sa ramana ceva din Parcul acesta Natural. Le explicam, ei nu ma credeau.

De aceea, nu onorez invitatiile la cenacluri, sesiuni, intalniri, pentru ca daca as vorbi, ei ar trebui sa asculte pentru ca le-as vorbi de fapte intamplate pe aici nestiute de ei, si mi se pare lipsit de bun simt, sa-ti spuna unul de varsta mea niste lucruri, cand tu ai nu stiu cate carti publicate, articole fara numar. In plus, multora le plac povestile si le-as strica lumea pe care si-au construit-o. In tablitele de la Sinaia, sunt niste notiuni pe care un geto-dac nu avea cum le cunoasca acum 2000 de ani, din simplul fapt ca asupra acestora s-a convenit mult incoace, in ultima suta de ani. Dar ce sa-ti spun eu, cand tu nu sti nimic si informatiile tale provin din ziare de scandal si din reviste cu retete de slabit? Maine uiti si auzi altceva si acela iti este adevar, pana la o alta intalnire cu cine mai stie cine. Mai bine rontai eu linistit pufuleti si fac planuri de expeditii prin Bucegi sau prin Dobrogea.

Bine, mai am diferite idei crete, insa pentru asta trebuie timp si resurse. Ca exemplu si inchei 🙂 stiti ca in Pestera Ialomitei, reabilitata, au fost gasite mai demult, oasele unor ursi de caverna. Cum au ajuns in pestera? O sa ziceti ca intrand 🙂 Pai, citind niste ziare de pe la 1870, am vazut ca accesul in pestera se putea face doar cand scadea apa si atunci se inainte pe burta. Deci un urs nu ar fi incaput. Tot dupa 1870, au fost primele dinamitari si s-a largit galeria pe unde azi trecem, aflata la vreo 100 metri de intrarea mare pe care o stim cu totii. Deci, ursii din pestera au intrat prin alta parte. Cred ca mai exista o galerie care intersecta Grota Ursilor, probabil dinspre sud si, in urma unui cutremur s-a surpat si ursii au ramas blocati in pestera… si au murit dupa o vreme. Ursii aceia in mod sigur nu au intrat pe unde azi intram noi!

Cum zicea Minulescu, aproximativ: ei ma urau ca nu sunt ca ei, eu ii iubeam ca nu sunt ca mine :)) Fiecare cu nebunia lui…

Fiind o mini-vacanta si revazandu-ne abia marti, va las in compania unei melodii frumoase:

Nu uitati adevarul:

FIERUL DE LA TURNUL EIFFEL NU PROVINE DE LA RESITA! SI NICI PE CRUCEA DE PE CARAIMAN NU A VAZUT NIMENI, DEOCAMDATA 🙂 , CUVANTUL RESITA!

Istorie chiar si din bilete la Muzeul National Peles si restaurarea Crucii de Piatra din Izvor

Vin turisti pentru istorie. Se cheltuiesc bani pentru a privi si auzi istoria. Intr-o lume dominata de foame 🙂 e greu sa crezi ca se mai formeaza cozi si pentru altceva decat mancare 🙂 Si totusi se intampla.

La bilete, pentru vizitarea Castelului Peles

Un adevarat record de vizitatori

La un moment dat, am observat-o pe d-na Dana Voitescu care a scos din rand o familie cu un bebe mic in carucior. Cum afara mai si ploua usor, dansa i-a dus cu acordul tuturor, la intrare. Frumos gest! Dar, bine, d-na respectiva face parte din categoria oamenilor care sfintesc locul.

Pe acolo erau cei care deja vizitasera castelul.

Iata cum istoria vinde, anima, cheama, imbie… si cu cat mai multi facem pasul spre educatie-cunoastere, cu atat mai mult cresc sansele sa constientizam cine suntem si ce inseamna aceasta „umbrela” numita Romania. Fara istorie, fara citit, umblam si noi pe aici asa, pacaliti de unul si de altul ca oltenii sunt o natie, ca ardelenii alta, ca Radu Negru nu a existat sau daca a existat era vreun cuman, ceva migrator oricum 🙂

Nu doar Sinaia… ci toata Valea Superioara a Prahovei musteste de istorie, cultura si religie. Cu toate acestea, mai sunt multe de facut pentru a avea un turism ca la carte. Trebuie schimbate mentalitati, spus adevarul istoric; inca mai locuim minciuni doar pentru ca sunt spuse de oameni care apar la televizor. Merg chiar si conspiratiile, mai ales acelea cu tablitele de la Sinaia, cata vreme le tratam ca atare. Un cititor avizat cat de cat, care stie mai multe despre lumea daco-geta, nu doar numele Burebista si Decebal, isi da seama foarte usor ca acele tablite sunt niste falsuri recente. Bine, cand vrei sa fie cu tot dinadinsul ca tine si nu cum e realitatea, atunci na, sigur nimic nu e ceea ce pare 😉

Uneori, pe la Sinaia, mai dispare cate un monument si reapare in alt loc dupa un timp. Vorbim insa de o „conspiratie” organizata 🙂 a autoritatilor. Asa a fost cazul Crucii de pe Molomat, a Cartii Americanilor, care erau degradate prin diferite locuri si au fost puse apoi in valoare in diferite locuri. De vreo saptamana, a disparut si Crucea de Piatra din Izvor, realizata in anul 1862, deci pe vremea lui Cuza. In partea superioara inca mai pastra anul. Sa retineti ca este cea mai veche cruce de piatra de la Sinaia la Predeal. Conform documentelor, cea mai veche cruce de piatra ar fi trebuit sa fie cea de pe Molomat (Molomot). Insa, acea cruce nu este cea originala ci este realizata dupa anul 1900.

A fost luata, sa vedem unde va aparea acum.

Nu e chiar de colea, sa umbli prin locuri cu incarcatura istorica, de 1 Mai. Parca si timpul curge altfel, si lemnele de pe foc trosnesc intr-un anumit mod… 🙂

19.09.1922

1.05.2017. In spate, vechiul tunel, martor al unei tragedii feroviare, focul la cativa metri. In fata, aceleasi caderi de apa, partea de jos. Momente in care timpul nu mai exista pentru ca nu are ce face pe acolo 🙂 „Dumnezeu le-a dat oamenilor pedeapsa timpului” -din ciclul filozofiilor ce plutesc prin acele locuri 🙂

O surpare vine sa spuna povestea corecta si completa

Stiti ca se spune „ca unii ce viseaza noaptea, fac ziua”. Cateodata, mi se mai intampla 🙂 Nu e rau daca se si potriveste cu realitatea. As putea chiar sa si recomand 🙂 Dar, bine, in cazul meu unii dau vina pe diverse: intamplare, genialitate, nebunie, noroc, divinitate, idiotenie, filinguri etc. Deci, nimeni nu poate intelege exact. De fapt, cred ca problema este ca viata nu este exacta. Poate pe hartie unul plus unul dau doi, dar, in viata, poate sa dea si unul singur 🙂

O opinie, insa, pot sa emit cu certitudine: daca nu faci ce simti la timpul potrivit, ma refer la lucruri serioase, mai tarziu ori nu mai ai sansa, ori e foarte dificil.

Sambata se inrosesc ouale. Majoritatea le inrosesc in Joia Mare. Eu le fac mereu sambata, ca daca rosul inseamna sangele, Iisus nu a murit joi. Asa mi se pare mie ca are logica.

Dar, dupa procedeul acesta ce sa mai fac? Sa stau asa ca oamenii? Hai ca nu este de mine. Si am plecat sa fac sport: aruncatul cu privirea prin locuri potential istorice 🙂

Umbland… vad ceva care crestea intre radacinile unui fag. Primul gand a fost ca e ceva munitie neexplodata din vreun razboi mondial. Dar vad acel orificiu si imi dau seama ca obiectul, in acel loc trebuia sa aiba o parghie, un cui, ceva de siguranta. Daca nu mai este, inseamna ca nu este nimic periculos. Dupa ce m-am asigurat, nu de teama, ci pentru ca imi place sa fiu prudent de fel, m-am apropiat si am observat ca este incorporat in copac. Deoarece copacul il tinea fix 🙂 cu un bat mic l-am curatat:

Nu era cine stie ce. Nici nu cred in povestile si sfaturile cum vine doar cineva special, care nu stiu ce face si stie el. Sa fim dresati cu povesti ca este cineva care doar asta face. Suntem in Romania si aici prima regula este sa te bazezi in primul rand pe tine, pe propria judecata. Apoi… care cum ne sunt prioritatile si intelesurile. Avem o viata, ea trebuie traita, nu fugim de orice si nu vedem pericole la tot pasul. Ca sa scoti chestia aceea din copac, care nu se misca un milimetru, iti trebuie o dalta, deci la ce bun sa ranesti bietul copac… pentru nimic?!

Si daca era o mina, un obuz, orice altceva activ, intai ma uitam eu cat voiam, ca e viata mea si cata vreme eram singur pe acolo, era strict problema mea. Apoi, mai veneam si a doua zi, probabil pentru poze mai bune, dupa care anuntam pe acestia, abilitati 🙂

Mai departe? Vin acasa, mers la Inviere la Pestera, vine duminica, discutii cu prieteni… ideea de baza a fost si este:

„Tu da-mi firul, ca ghemul ti-l aduc eu!”

Va mai aduceti aminte de povestea recenta cu gunoaiele de la Sinaia, cu niste chestii logice prin care era posibil sa fie aflati aceia care depozitau zeci de saci prin padure? Era mult o zi intreaga… pentru ca in vreo 5 ore ii si aflam. Ma indoiesc ca a facut vreo autoritate ceva, dar si eu mi-am vazut de treaba pentru ca nu vreau sa se spuna ca ma bag eu, ca ei ce sunt! Unora daca le arati ca te duce mintea la lucruri pe care nici macar nu le pot imagina, te cred cu capul sau mai rau. Te poti trezi in niste buclucuri din care privesti stupefiat ce se intampla 🙂 Sistemul lucreaza adesea impotriva cetatenilor!

Duminica, pe la 12:30, se termina o discutie cu un prieten cu aceleasi pasiuni, cu acea „nebunie” care „face mereu diferenta”. Mai jos, veti vedea ce inseamna o frantura de informatie cand sti cat de cat istoria locurilor de pe aici. Dupa discutie, trec in revista in minte, dealuri, versanti, vai si firicele, ma uit la ceas dupa o vreme si era 13:10. Zic: „Mergem! Stiu unde!” La 13:40 vine maxi-taxi. Altora nu ca le-ar fi luat o zi sau mai multe ci, nu ar fi ajuns vreodata pe acolo…

Urcam pante, inaintam pe fire de vai, din fuga observam vegetatia, tipurile de roci, debitul de apa, nu este aceasta, nu este nici cealalta… versantul este sigur mai umbrit, acolo sunt alunecari pentru ca stratele sunt permeabile dar nici acolo nu era. Si, dupa chestiile de logica, pe la ora 15:10 gaseam o cale ferata ingusta care a fost realizata doar pe sub pamant si care nu apare ca fiind vreodata realizata prin acea zona. As putea explica fiecare detaliu, dar nu are rost sa plictisesc sau sa se creada ca ma dau eu rotund. Tu da-mi firul, ca ghemul ti-l aduc eu 🙂

O premiera in istoria Vaii Prahovei. Despre ea veti afla in decembrie, in a patra carte a proiectului „Pasi in Timp – un proiect de reconstituire istorica si promovare turistica a Vaii Prahovei si Parcului Natural Bucegi”.

S-a prabusit tunelul in urma alunecarilor de teren.

Din pacate, sina de la exterior a fost afectata de factorii naturali. Daca o cureti, tot nu vezi unde a fost fabricata.

In schimb, sigur merge curatata sina prabusita in vale, pentru ca a stat mereu in umezeala. Zis si facut 🙂 La aprecierea mea, sub calea ferata era si un canal colector. Gaurile din teava sunt facute in mare parte intentionat, ca sa se scurga apa.

Am zis ca nu e in regula sa facem cine stie ce treaba in ziua de Paste, dar un metru de sina hai ca merge curatat. Nu scria insa nimic, ramane mai putin cu un metru pentru data viitoare. Dupa ce voi vedea ce scrie, fac o poza si o acopar la loc 🙂

Creanga buna de urcat 🙂 se si vad urmele.

Am dat si doua pietre la o parte ca sa ne uitam mai bine 🙂

Meritul descoperirii apartine prietenilor, Sorin Bugan si doi alpinisti: Miermorica si Mihai, carora le multumesc. Pana in ora 17 eram acasa…

Din pacate, acum la 8:50 a.m. in Valea Prahovei ploua. De pe la orele 22 a inceput. La Predeal ninge. Pe Bucegi, de asemenea ninge. Mantia alba ce acopera cu un strat subtire padurea a coborat pana la 1000 m altitudine. Astfel, excursia prognozata pentru azi, pe Bucegi, se amana… ca sa nu umblam aiurea prin ceata si sa nu vedem nimic. Deci, trebuie sa stam acasa prin jurul mesei, cum fac oamenii. Ce stupid mi se pare, trebuie sa ma gandesc la ceva neaparat…