Pagini de turism cultural: Expozitia „Nostalgii de Comarnic” – Muzeul din Posada, Expozitia „Regina Soldat” – Castelul Pelisor, Crucea de la 1864 si Moara din Campina, Muzeul „Casa Domneasca” si Biserica din Brebu, Castelul Stirbei de la Voila

A vorbi despre cultura intr-o tara in care rapid se instaleaza ignoranta incepe sa devina o ciudatenie. Din fericire, mai sunt oameni rationali in tara asta care umplu golul dintre generatii, care mai si construiesc sau promoveaza calitate, educatie, lucruri care trebuie sa ramana. M-as opri la un singur exemplu… asa, de inceput. De la Brasov si pana la Campina sunt cam 80 de km si localitati nu stiu cate, in special cele din Valea Superioara a Prahovei. Constatari:

  • exista o singura librarie pe aceasta intindere, una doar, la Sinaia in centru: libraria Flower Power a d-lui Codrut Radi, cunoscut om de cultura.
  • nu exista niciun muzeu, nici la Predeal si nici la Azuga.
  • desi toate statiunile din Valea Superioara a Prahovei au partii de schi si o istorie bogata, nu exista in niciuna un muzeu al sporturilor de iarna. Tot la Sinaia mai gasesti cate ceva, in Muzeul Orasului. Un muzeu care va ramane probabil cea mai mare realizare culturala de dupa Revolutie intamplata in Valea Prahovei.

Ar trebui sa sar un pic la municipiul Ploiesti. Un oras cu o sumedenie de muzee, mult mai multe ca in Brasov, nesemnalizate in vreun fel. Primaria Ploiesti nu considera necesar acest lucru.

Unde nu exista un muzeu, o casa de cultura, o asociatie de profesori, scriitori etc, nu exista nici evenimente culturale, nu exista actiuni identitare ale comunitatilor, exceptand sarbatorile orasului care sunt cu totul altceva. Vestea buna vine de la Predeal, unde s-a semnat un contract de finantare pentru renovarea si transformarea scolii vechi in muzeu.

Ne intoarcem la d-l Codrut Radi, autor de carti de poezii si nu numai, pentru a semnala expozitia de grafica a acestuia, intitulata „Nostalgii de Comarnic”, gazduita de Muzeul Cinegetic al Carpatilor din Posada, oras Comarnic. Am vazut cateva lucrari pe Facebook si va trebui sa ajung si eu sa le vad si real:

O alta expozitie interesanta poate fi vizitata gratuit la Castelul Pelisor din Sinaia. In aceasta perioada, Castelul Peles este inchis pentru curatenie si asa va fi toata luna noiembrie. Expozitia o evoca pe Regina Maria, supranumita „Regina Soldat”, cu referire la implicarea acesteia in prima conflagratie mondiala. Imaginile o arata alaturi de generalul Berthelot, de generalul Averescu, alaturi de copiii ei, gustand din supa soldatilor, alaturi de generalul Eremia Grigorescu… un tablou este de 2 ori, in apropierea altor 6-7 nu ai voie sa ajungi 🙂 Evident nu are nimeni ce sa-ti explice si daca nu cunosti cate ceva despre Primul Razboi Mondial, personaje militare, nu are rost sa mergi pana acolo, ca nu are cine sa-ti explice vreun detaliu. Nici daca ar sti, ghizii locului nu ar avea cum sa o faca. Fiind inchis Castelul Peles, Pelisorul devine rapid plin de vizitatori…

Constat insa ca marea majoritate a actiunilor culturale ce se realizeaza in Valea Superioara a Prahovei, glorificand istoria, inaintasii, nu au substanta si nu reusesc sa mobilizeze publicul. Sunt simple clipe de care isi mai amintesc unii, altii pe moment si atat. Vom intampina Centenarul Marii Unirii, vom avea un intreg an 2018, in care nu stiu cine si daca va reusi sa construiasca un eveniment aniversar, adecvat momentului, cu puterea de a ramane atat in constiintele celor de azi cat si in viitor. Mi-e teama ca vor fi niste simple „parade culturale”, niste nimicuri…

Ajunge si in Campina, la o cruce monumentala din anul 1864, din vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Nu prea se mai vede ce scrie pe ea:

Este situata pe str. Ecaterina Teodoroiu, oricine o poate vedea din microbuzele Sinaia-Ploiesti. Acestea trec chiar pe langa ea.

Putin mai departe, pe Calea Doftanei, intalnim si o moara veche, evident nici ea intr-o stare prea buna. Pentru ca, nu-i asa, ce e vechi nu mai intereseaza.

La numai cativa kilometri gasim Muzeul si Biserica din Brebu. Calugaritele locuiesc la circa 500 m de biserica monumentala… nu stii ce sa admiri mai intai prin vechea curte. Insa, inainte de toate trebuie vizitat Muzeul „Casa Domneasca” unde d-l muzeograf Razvan Radu tine veritabile lectii de istorie si de cultura generala. Pretul biletului, 8 lei, e chiar nesemnificativ.

Imaginea e de prin luna august, nu din acest week-end. Mi s-a parut mai buna imaginea aceasta cu Muzeul.

Iesind din muzeu si observand o mireasa. Asta a fost duminica.

Vizitatori prin curte

Cruce cu semiluna pe biserica

Natura acopera totul in timp.

Incercand sa vad daca biserica este deschisa, intai am fost la muzeu, am dat peste… d-l Madalin Focsa de la Centrul National de Informare Turistica din Campina si peste celebrul domn de pe Facebook, „Arhiva de Geografie”, cel cu excursiile acelea faine prin tara. Obiectivul lor urmator era Castelul Stirbei din cartierul Voila al Campinei, azi spital de psihiatrie. Uite cum ne intalniram noi asa… Si inca mai credem ca viata nu este un scenariu cu episoade programate 🙂

Concluzionand ca doar in calitate de pacient as putea ajunge acolo si atunci in mod sigur ultimul lucru ar fi sa fac poze… am mers cu ei. Nu in ideea de a ramane.

Castelul astazi. Acesta a fost ridicat de Dimitrie Barbu Stirbei, un personaj care se implica in tot felul de opere sociale.

Il vedem pe printul Stirbei in poza de mai sus, este personajul central cu haina neagra dintre persoane imbracate in alb.

In fata acestui castel am ascultat de la d-l Madalin o noua lectie de istorie:

Cam asa arata castelul pe la inceputuri. El a fost distrus in mare parte intr-un incendiu in perioada comunista.

Imagine existenta in castel la momentul vizitei noastre.

Din Grigorescu

Din 2001, de E. Mandrutu

Aici se intalnesc cadrele medicale si diferiti specialisti.

Martorul 🙂 Doar eu l-am vazut (..sunet de tobe)

Apoi, am iesit afara sa vedem si sa intram in biserica spitalului, o ctitorie de cativa ani a unui om de afaceri campinean, foarte atasat de oras:

Un copac secular…

Este pictata doar zona altarului

Intrebat fiind ce hram o avea biserica, m-am trezit vorbind ca „Sfintii rataciti” sau Sf. Pantelimon ca el era un fel de tamaduitor. Glume proaste ca de obicei 🙂 De la inceput ni s-a atras atentia sa nu pozam pacienti, era si normal, numai ca eu i-am facut niste poze d-lui Madalin si tot incercam sa-i zic asta. El: Si? Eu: Pai, parca nu era voie 🙂 Bine, ca ne stim de ceva vreme si nu s-a suparat. Dar fiind si altcineva pe receptie, m-am trezit atentionat un pic asa: „Bag seama ca tu te cam simti in largul tau pe aici!” 🙂 Am zis ca mor de ras cand am auzit… buna asta! 🙂

Anunțuri

Viitorul prevazut de Carol I si viitorul intrevazut din prezent

Nu-i asa? Acest Rege a fost un mare Roman… Impresioneaza atasamentul pe care acesta l-a avut fata de valorile si de istoria poporului roman, parca a fost mereu recunoscator cuiva sau tuturor ca a ajuns sa conduca o astfel de Tara.

Omul acesta, Regele, se gandea mereu la viitor, la modul cum va fi privit de generatiile urmatoare, la ce va lasa in urma sa… Relevant este si testamentul sau, care reflecta o simtire patriotica absenta cu desavarsire la cei care reprezinta azi, Romania.

In urma cu cateva zile am fost prin Ploiesti, un oras plin de istorie, cu muzee interesante ascunse unde nu te astepti. Nicaieri insa un indicator spre acestea, nicaieri vreun panou cu vreun obiectiv turistic, nimic, zero. Daca s-ar copia putin din modelul Brasovului ar iesi sigur ceva atractiv. Duminica dupa-amiaza la Brasov gasesti o multime de terase deschise, ca un exemplu ce arata cata lume vine in acest oras, pe cand la Ploiesti, pe centru, nu e mai nimic sau daca e ceva, este inchis. Ce am vazut deschis este Mc Donald’s unde scoti din buzunar bani si cand te uiti pe tava ai cumparat nimic. Oamenii sunt fascinati de acest colos alimentar care, din punctul meu de vedere, nu are cine stie ce produse, doar stie sa se vanda in diferite ambalaje. Cand dai 20-30 lei si cumperi mai mult ambalaje, iti dai seama cat de fraieri suntem 🙂

Fiind in Ploiesti, unele lucruri chiar sunt ca la Ploiesti 🙂 In anii trecuti, a fost luat unul din principalele monumente ale orasului, cu o istorie frumoasa si dus la restaurare. Dupa cativa ani ca doar suntem in tara Mioritei, gata, s-a restaurat. Nici nu indraznesc sa caut cat a costat restaurarea dar va dati seama ca… ma refer la celebra Statuia a Libertatii adusa la noi din Franta.

E in Romania, evident 🙂

Statuia a fost restaurata si o vedeti amplasata nu in locul sau initial ci, intr-un sens giratoriu. Ca o ironie! O statuie ce simbolizeaza libertatea este asezata intr-un loc in care oamenii nu pot ajunge. Cine ar fi inconstientul sa sara in sensul giratoriu? Fiindca statuia a fost amplasata in mijlocul unui sens giratoriu. Deci nu te poti apropia de ea sa o vezi de-a aproape, sa citesti inscriptiile de pe soclu…

La circa 15 minute de mers pe jos… de acest sens problematic, pe o straduta, se afla si un stalp vechi, de cand s-a introdus electricitate in municipiu. Acesta este inclinat, ruginit, vai de el:

Pe el scrie „Ploesci” adica vine de acum peste 100 de ani, pe cand oamenii inca mai aveau anumite preocupari.

La Sinaia daca mergeti, veti vedea ca astfel de stalpi au fost reconditionati si pusi in valoare. E adevarat, nu peste tot, dar s-a luat aceasta masura. Cu siguranta, la Ploiesti este doar un stalp ruginit care nu spune nimanui nimic.

Referitor la statuie si la acest stalp, am initiat niste intrebari si propuneri autoritatilor din Ploiesti. Chiar sunt curios daca in afara de nimic se va face ceva.

Oamenii de altadata, mai educati si mai aplecati spre cultura, simteau diferit timpul si se gandeau sa marcheze anumite evenimente prin lucrari de bun simt, bun gust…

In cadrul Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova se afla expusa publicului, o cupa omagiala din anul 1888:

Ne intoarcem asadar tot la Carol I

Un exponat de o mare valoare artistica

Atat locomotiva cat si vasul fac trimiteri la actiunile intamplate in timpul marelui Rege.

„Ad futuram memoriam”

Q.E.D. – cum zic unii in matematica.

Manastirea Ghighiu, „Catalogul Manuscriselor Manastirii Sinaia”, Autoportretul lui Parvu Mutu Zugravul, Sinaia Forever

Ar fi putut fi o noua fila de istorie pentru Valea Prahovei dar nu a fost sa fie. Nu ca nu ar fi fost adevarat. Dar, cand nu poti prezenta probe concrete, este mai greu sa creada lumea. Trebuie cautat mai departe prin arhivele dinainte de perioada comunista. Chiar daca am cercetat cruce cu cruce, tot cimitirul manastirii, cel cautat nu figura pe nicio cruce. Cu tot ajutorul maicilor de la Manastirea Ghighiu, rezultatul a fost acelasi.

Dupa logica mea, am identificat doar sirul de cruci unde ar fi trebuit sa fie acesta, fiind evident ca in perioada comunista, peste cel decedat in urma cu peste 100 de ani, a fost ingropat altcineva. De altfel, si informatia o gasisem intr-o carte din anul 1930. Totusi, deplasarea nu a fost fara niciun succes, gasind locurile de veci ale unor personaje despre care multi cred ca fac parte din povesti batranesti. Si eu credeam la fel 🙂

Manastirea vazuta de la iesirea din Ploiesti

O sa revin cu un articol separat despre acest loc religios. Sunt o gramada de vazut si de trait la aceasta manastire… celebra icoana „Siriana”…

Dupa niste ani de munca, parintele dr. Mihail Harbuzaru, protosinghel la Manastirea Sinaia, a reusit sa cuprinda intr-un intreg manuscrisele manastirii.

Pe coperta vad si un manuscris al carui titlu este: „Pisania Sfintei Manastiri Sinaia ot Plaiu Prahovei”. Cred ca parintele a tradus toate manuscrisele intalnite in biblioteca manastirii 🙂

„Catalogul Manuscriselor Manastirii Sinaia” poate fi gasit de cumparat la magazinul manastirii. Este cu siguranta o mare realizare, nefiind o compilatie sau o culegere de povesti de la sateni. Acest catalog va ramane peste timp… fiind printre putinele carti despre istoria Sinaiei si a Vaii Prahovei care mai si spun ceva.

Ramanand tot pe taramul religios, fiindca Biserica a fost cea care a pastrat istoria natiunii romane, ea a tinut condici, documente, in baza carora istoricii au alcatuit manualele, tin sa multumesc celor care m-au ajutat sa termin cercetarea referitoare la Parvu Mutu Zugravul.

Autoportret Parvu Mutu si sotia sa Tudora

Omul acesta, canonizat in 2017,  a pictat timp de 20 de ani doar ctitorii cantacuzine 🙂 In afara de acest nr. compact, el a mai pictat si inainte de cei 20 de ani cat si dupa 🙂 Interesant a fost ca in timp ce eu eram la o biserica si nu vorbisem cu nimeni despre aceasta cercetare, un prieten era in alta biserica pozand si filmand exact ce ma interesa, scutindu-ma pe mine de o zi sau doua de deplasari…

Peste o saptamana vom asista la cel mai mare eveniment al Vaii Prahovei: Festivalul Sinaia Forever.

Cod de vijelie, mormantul lui Nicolae Grigorescu, ciuperci si portret cu spatarul Mihail Cantacuzino

O fi trecut, nu o fi trecut? Mai vine ceva? Panica la noi e sport national. Din cauza avertizarilor mai mult sau mai putin reale, sunt oameni care nu mai ies din casa, nu mai fac nimic. Stau la adapost. Cateva stiri la tv si gata se poate paraliza o intreaga tara. De parca un episod din Timisoara se poate repeta in mii si mii de locuri, intr-un timp scurt.

Fenomene meteo ca ploi cu grindina, vant puternic, au mai fost si vor mai fi deoarece asta este natura. Acum, sa umbli speriat la orice picatura de ploaie sau adiere de vant mi se pare stupid si ridicol.

Astfel de coduri trebuie sa fie preocuparea autoritatilor care trebuie sa intervina rapid, a celor care locuiesc in zone inalte sau pe langa cursuri de apa, care au casa sau masina pe langa vreun arbore gaunos. Nu trebuie sa fie preocuparea tuturor. Suntem insa prostiti, manati ca oile, manipulati foarte usor, renuntam rapid la propria identitate si la principii pentru un loc la adapost in marea masa. Asta fac saracia, lipsa de educatie. Nenumarate exemple am vazut azi si live si pe Facebook, cu oameni care iau masuri si se adapostesc. Cate doua baxuri de apa, ca sa fie…

Singura chestie serioasa pe aici am vazut-o la un crescator de animale, ce si-a coborat vacile de pe munte. Omul a fost prudent, la el era justificat. In rest, sa cauti poduri sub care sa-ti bagi masina, sa faci piata pentru nu stiu cate zile, mi se pare stupid 🙂

Tot voiam sa ajung pentru niste poze la mormantul pictorului Nicolae Grigorescu si am ajuns intr-o zi:

Clar, nu trebuia sa lipseasca pensula

Unii mai curajosi, umblau si azi dupa ciuperci. Poze accidentale la ciuperci intalnite pe langa drum, am facut si eu la inceput de saptamana:

Ghebe

Daca trec ploile si se incalzeste, va fi plina padurea de ciuperci.

Hribi sau tribi 🙂

Si doua portrete observate cu spatarul Mihail Cantacuzino si sotia sa:

Daca restauratorii conacului Pana Filipescu ar fi avut cunostinte mai profunde de istorie, nu l-ar fi pus pe Mihai Viteazul in sirul busturilor cantacuzine ci pe acest spatar. Mihai Viteazul nu are nicio legatura cu acei Cantacuzini, nu a fost contemporan cu ei, pe cand acesta a fost fiu sau frate cu ceilalti…

Cica acesta din prim plan ar fi Mihai Viteazul. Nu doar ca nu seamana dar nici nu are macar legatura cu zona, cu personajele, cu restaurarea. Sunt cate unii care animati de un fel de patriotism, fara sa fi citit Istoria, inventeaza povesti care le hranesc orgoliile, dar fara vreo legatura cu realitatea intamplata. De altfel, mediocritatea in domeniu este scoasa in evidenta si prin faptul ca sub numele personajelor nu sunt trecuti anii cand au trait sau domnit. Nu si-a pus nimeni problema ca poate veni in vizita un grup de elevi… Cine au fost cei sculptati, ce dregatorii au ocupat sau cand au trait, nu au de unde sa stie, fiindca nu a fost nimeni preocupat de aceste aspecte 😉

Ruinele palatului postelnicului Constantin Cantacuzino din Filipestii de Targ

Prima oara cand am auzit de aceste ruine se intampla acum… aproape 20 de ani, la liceu, de la o colega, o buna prietena, care locuia chiar in Filipestii de Targ. Mi-am zis mereu cu prima ocazie, cu prima ocazie sa le vad si eu… si ocazia a venit de curand 🙂 Oricum, azi, le vad intr-o alta lumina, mai complexa, dupa diverse cercetari facute in ultimii ani in campul istoriei.

Nu are rost sa insir povestea cu acest postelnic, ar interesa pe putini si as pierde si eu timpul. Contextul este mult mai larg si mai frumos si trebuie explicat pe indelete. Iar acest lucru cel mai bine se face intr-un capitol de carte. Si peste cel mult o ora, plec sa gasesc ceva important tot pe aici in judetul Prahova. Daca mai exista… mentiunea figurand intr-o carte din anul 1930, este posibil sa nu mai existe.

Ruinele acestui palat se gasesc in centrul localitatii Filipestii de Targ, in parc:

Se intelege ca tot ce a mai ramas din palat este monument istoric, de clasa A

A fost o constructie destul de mare pentru acea perioada.

Palatul a fost construit aproximativ intre 1633-1641. A fost distrus iremediabil in perioada razboiului austro-turc 1787-1792, in mod sigur de catre austrieci. Pentru ca la momentul conflictului romanii erau aliati cu turcii…

Picturi, istorie si mistere la Manastirea Cetatuia Negru-Voda

Foarte mullti cunosc din imagini Manastirea Meteora din Grecia, suspendata pe un colt de stanca. E ceva superb dar, si pe la noi, Manastirea Cetatuia Negru-Voda se apropie de aceasta, fiind „Meteora noastra”. In trecut, cu niste prieteni, am ajuns si pe jos venind din Busteni, peste Bucegi si Leaota.

Un loc istoric, religios, plin de semnificatii…

Prin iulie acest an, am facut un traseu auto pe la manastiri si am ajuns si in acest loc. Manastirea este situata la vreo 25 km distanta de Campulung, prima capitala a Tarii Romanesti si la vreo 1,5 km distanta de centrul comunei Cetateni.

Pe varf se spune ca s-a construit o biserica in stanca… inca de pe vremea lui Negru Voda, cel care a pus bazele primului stat romanesc. Spre deosebire de marii nostri istorici si de alti istorici, nu cred ca acest voievod venit din Fagaras, a fugit de maghiari sau alte povesti. In cel mai sigur caz, varianta cea mai logica, la rece, este aceea ca, avand asentimentul curtii regale maghiare, el a venit prin acea zona sa organizeze un pic lucrurile existente. Ulterior, i-a unit pe mai multi si s-a tot intins. Nu avea cum sa stea el linistit pe aici, sa-si faca treburile, vreme de vreo 20 de ani, fara sa aiba conflicte cu maghiarii. Doar daca se supunea regatului maghiar. Restul mi se par nationalisme ieftine, o istorie falsa.

Plecand in acea zi de poveste pe la manastiri, am ajuns dinspre Campulung si la intersectia cu manastirea de pe varful stancii. La baza stancii ar fi existat fortificatii geto-dace, romane si medievale. Asa se spune, cica se si vad. Cum obiectivul meu a fost mereu ajungerea in varful stancii, nu le-am cautat si nici nu se vad din poteca. Foarte probabil, asa cum se si zice, peste acestea sunt ridicate case ale unor rromi. Acolo este un intreg cartier si oamenii acestia locuiesc in case de caramida, nu in bordeie cum spunea candva un preot.

Cetatea de la baza stancii avea un rol important in controlul, supravegherea tranzitului pe acel drum. Aceasta a fost refacuta de mai multi domnitori romani, pana avea sa se ruineze sau sa fie daramata, nu se stie exact, pe la 1600. Fortificatia este foarte posibil sa fie celebra „Cetate a Dambovitei” mentionata in tot felul de izvoare. Foarte posibil, aici a fost prins Vlad „Uzurpatorul”, nepotul lui Mircea cel Batran. La moartea tatalui sau Dan I, in loc sa urmeze Vlad la tron, tronul a fost luat de Mircea, fratele lui Dan. De aici, s-a ajuns la razboi intre cei doi. Vlad se va alia cu turcii, fiind primul domn roman care plateste tribut acestora, iar Mircea se va alia cu maghiarii.

Vlad zis Uzurpatorul este si protagonistul celei de-a doua lupte de la Posada; in anul 1395 el invingand armata regelui maghiar Sigismund de Luxemburg. In toamna anului urmator, in lupta de la cetatea Dambovitei, Vlad este ranit grav si capturat. Va muri in urma ranilor capatate.

Si am inceput urcusul spre vechea biserica din stanca:

Se vad casele rromilor, poteca strabate un cadru natural pitoresc. Din sosea se trece un pod metalic si se face dreapta pe o poteca. Nu exista indicator, dar orientarea este simpla: trebuie sa urci 🙂

Observati treptele vechi, cine stie prin ce secole au fost sapate.

Poteca este presarata cu cruci

Poteca spre manastire

O cruce si o placa amplasata la 20 iunie 1920, aminteste cand aici s-a refugiat Mihai Viteazul.

Adica dupa lupta de la Calugareni

La intrare in micul complex monahal ne intampina icoana Sf. Ierarh Nicolae

Intai insa, am fost sa vedem grota unde a fost gasit pustnicul care este astazi sfant. Moastele sale sunt la biserica Manastirii Negru Voda din Campulung si aici, in biserica noua a Manastirii Cetatuia Negru Voda de pe raza comunei Cetateni.

Interior grota

Am fost sa vedem si desenul sculptat, reprezentarea Cavalerului Trac:

Din varful stancii se vad bine si imprejurimile:

Si departe am vazut o alta asezare monahala. Anterior, cand veneam cu masina vazusem un indicator care spunea „spre schitul Modest, 5 km”, iar drumul parea destul de nasol, de pietris si pamant.

Din acest loc, de pe Cetatuia, fac legatura ca acolo departe, e chiar acel schit. Si nu are de ce sa se numeasca Modest, decat de la numele staretului de la Cetatuia, Modest Ghinea.

Schitul… pare o adevarata fortareata 🙂 Frumos peisajul. Fiind in linie cu manastirea Cetatuia, cred ca se uita cu un binoclu 🙂 Ulterior, am aflat ca schitul este ridicat chiar de catre parintele staret mentionat.

Biserica noua de la Cetatuia

Pisania bisericii noi

Moastele Sf. Ioanichie

O icoana din anul 1910 se afla pe peretele exterior al bisericii.

Donata pe la 1910… din pacate sta afara.

Elementul central al acestei manastiri este insa biserica veche, sapata in piatra. Despre aceasta se zice ca avea un altar catolic si unul ortodox. De asemenea, ca pastreaza pictura din vremea primilor Basarabi:

Intrarea in bisericuta din stanca

Biserica noua este construita langa cea veche.

Clopotnita veche de pe biserica din stanca

Drapelul la loc de cinste.

Sa intram in biserica din stanca:

Se vede ce a mai ramas din pictura. Cred ca era o bijuterie, judecand dupa intensitatea culorilor.

Picturi in biserica Manastirii Cetatuia Negru-Voda:

Si cate un cuvant

Asta mi s-a parut cea mai veche.

Am iesit…

Pe langa biserica noua, vedem un perete pictat.

Pozam reprezentarea lui Negru Voda si urcam spre urmele de pasi din stanca si la Crucea Dorintelor.

Celebrii pasi ai lui Negru Voda. Este cu siguranta o anumita semnificatie, nu cea care se tot spune 🙂

Crucea Dorintelor, loc in care fiecare lasa bani, biletele, obiecte personale

Crucea Dorintelor a fost ridicata in anul 1947.

Am stat pe aici, vreo ora. Urcasem in vreo 20 -25 minute.

La coborare, iar cateva priviri in spate:

Stanca si crucea in amintirea trecerii lui Mihai Viteazul. Cum sta acel Bolovan 🙂 Il tine Crucea.

Ne-am intors spre Pietrosita prin niste locuri pitoresti, undeva pe la Brebu de Dambovita, si apoi la Sinaia. Au mai fost opriri, cum a fost la aceasta troita:

Nu ar trebui sa ratati Manastirea Cetatuia Negru-Voda. Ea este un arc istoric-informativ peste timp. Cred ca trebuie sa invatam din nou „sa privim” urmele trecutului. Altfel… ne cramponam de urcusul greu, distanta, telefon, mancare… Cu ceva credinta in Dumnezeu, cred ca poate fi simplu 😉

Deasupra Transilvaniei, pe Vf. Postavaru… si de la varf pana la gara Brasov

Am mai fost pe varful acesta, acum vreun an sau doi, intr-o drumetie care nu mi-a placut, in legatura cu o „lectie de geografie”. Cica eram eu cu capsa pusa 🙂 Timpul a trecut si iata-ne din nou pe antropizatul Postavaru.

Obiectivul a fost unul serios, poze de pe varf.

Gentiana lutea, monument al naturii

Perete stancos si valea care iese in zona Timisul de Jos.

Metro si Selgros, aflate la intrare in Brasov, vazute de pe Postavaru.

Prin ceata, se vedea stana de pe Piatra Mare. Vreo 2 ore, vf. Postavaru a fost in ceata… asa ca am asteptat.

Poiana lui Manole de la Timisul de Sus… mereu ii zic poiana lui Iocan, nu stiu de ce, mi s-a setat ceva gresit 🙂 Maine iar ii zic asa 🙂

Municipiul Sacele. Mi s-a parut mereu nesfarsita aceasta urbe. Imagine de pe varful Postavaru, cu un gand catre Iulica 🙂

O multime de biserici presarate… vreo 5 asa, la prima vedere.

Gara Timisul de Sus

Cu sageata galbena este indicata aproximativ fosta granita; in departare continua Romania pana la 1918. Se vede si gara Predeal. La Predeal a coborat din tren Ionel I.C. Bratianu cu tratatul international prin care se recunosteau granitele Romaniei Mari. Coborase din tren pentru a merge spre Bucuresti cu masina, pentru ca alti romani organizasera o manifestatie de protest la Gara de Nord. Socante raman cuvintele lui I.G.Duca:

„Mi-a fost dat astfel să asist la acest spectacol de neînchipuit; omul care înfăptuise visul secular al neamului, omul care aducea în geanta lui tratatul internaţional care recunoştea graniţele României întregite străbătând satele şi oraşele ca un simplu turist, fără o recepţie, fără o aclamaţie, fără un arc de triumf şi intrând în capitala României Mari neobservat de nimeni, ca şi cel din urmă anonim. El, învingătorul se întorcea ca un învins”.

Ca de obicei, cei mai mari dusmani ai tarii am fost noi insine!

Cu sageata verde amplasamentul Monumentului Poetului Erou Mihail Saulescu, cazut chiar in acel loc, in luptele pentru apararea Predealului din toamna lui 1916. A murit privind spre Transilvania, acum privim noi din Transilvania spre el.

Predealul la intersectie de munti si paduri

Manastirea Catolica „Congregatio Jesu” de la Timisul de Sus, semnalizata cu sageata galbena.

De la vf. Postavaru

Taieri la ras la Timisul de Sus

Magura Codlei departe

Spre varful Postavaru

Varful Postavaru (1799 m)

Branca ursului… dar cand ai doi baieti, nu-ti pui problema

Ultimele constructii, de la iesire din Predeal, adica la Malul Ursului cum ii spune 🙂

Lacul artificial din Poiana Ruia, jos Poiana Brasov si pana hat-departe

Se vede un lac sau un curs de apa, trebuie sa ma uit cu Google ce este. O fi cursul Barsei.

Centrul Predealului si zona garii

Crucea de pe Caraiman vazuta de pe varful Postavaru

Ce ne invata specialistii, sfaturi intalnire om-urs

Ma intreb daca din aceasta poveste frumoasa s-a si pus in practica vreun punct?!

Covor de clopotei

De la varful Postavaru, am urmat drumul spre Poiana Brasov. Din Poiana, am luat drumul vechi al Poienii inchis circulatiei auto si am iesit aproape de Pietrele lui Solomon. Am traversat cartierul Schei si tot asa… pana la gara Brasov. Peste 15 minute sosea trenul spre casa. Lucrurile s-au legat perfect 🙂

Cladirea fostei mori de langa Pietrele lui Solomon

Medalion cu regele maghiar Solomon. Un reper istoric pe care sa speram ca-l vor salva institutiile abilitate. Consiliul Judetean mi-a trimis o adresa prin care au cerut parerea celor de la Directia pentru Cultura…

Turnul Bisericii Sf. Treime din Scheii Brasovului, un loc de mare incarcatura religioasa

Biserica Romaneasca „Sf. Nicolae”, un reper secular in care sunt pictati Mihai Viteazul, Regele Ferdinand I si Regina Maria.

Muzeul Bisericilor Fortificate… cred ca e deschis de curand, pentru ca nu stiam de el. Orice initiativa culturala este binevenita intr-o societate ce tinde spre analfabetizare.

Program la Muzeul Bisericilor Fortificate

Si la final, o panorama cu dedicatie:

Vedere de la Sacele si pana la Predeal, in centru fiind muntele Piatra Mare