Traseu turistic printre Clabucete cu boncanit de cerb, episoade de istorie, peisaje, multe ciuperci si un bulz de exceptie

Un traseu foarte frumos… poate si pentru ca atunci cand gandesti pozitiv si universul iti intoarce tot la fel 🙂 Sau poate ca alaturi de oamenii potriviti si lucrurile se intampla frumos. Sau poate ca bucuria clipelor sta cumva si in propriile noastre maini. Poate toate acestea si nu numai 🙂

Vremea nu a fost ea cine stie ce dar important este sa iesi in natura…

Vorbisem sa ne intalnim in Azuga, la biserica Sf. Treime. Am ajuns un pic mai devreme pentru ca voiam sa fac niste poze…

Mijloacele de locomotie raman in parcarea de la biserica, desi noi mergeam pana la capatul Azugii, ca sa intram de langa pastravarie in traseul de pe Clabucetul Azugii. Totusi, am zis sa mergem pe jos pentru ca in drumul nostru sa mai cumparam ceva…si apoi Azuga nu e chiar asa de lunga si merge parcursa la o cafea 🙂

Prin zona pietei este un Mega Image sau un Profi, ceva de genul si am luat cate ceva de pe acolo… pufuleti 🙂 niste eclere pe care le-am mancat in parc, aveam la mine niste struguri dobrogeni luati din Busteni, alte deserturi… Cred ca magazinul e Profi daca am luat eclere 🙂

Am fixat pauza de masa la cabana Garbova, unde sa mancam un bulz. Adica noi voiam sa parcurgem Clabucetul Azugii, sa iesim la Susai, de aici la Clabucet plecare, apoi cabana Garbova si coborare tot la Azuga. Fixul meu cu inchisul cercului…

La 10 am plecat de la biserica, pe la 11:10 am intrat in traseu… doar plecasem la plimbare. Alesesem sa urcam Clabucetul Azugii pentru ca se urca puternic de tot 🙂 Chiar si asa am sporovait cam toata urcarea pana ne-a interupt boncanitul unui cerb.

Deci cine a fost sambata prin Valea Azugii sau a stat si duminica, a avut ce auzi sau vedea. Toata Valea Azugii a fost numai un boncanit, excluzand din asta, Limbaselul unde erau exploatari in toi. Din cand in cand auzeam din diferite vai sau culmi, cum se chemau/provocau cerbii.

Acelasi lucru de ani de zile

Intersectia Limbaselul cu Valea Azugii. Pe baietii cu motoarele i-am intalnit mai tarziu la Susai. Noi am urmat marcajul banda albastra.

Vreo 3 ore dureaza traseul, noua ne-a luat mult de tot… cred ca pe la 15:30 eram la Susai.

Peisaj spre Muntii Baiului

Drumul spre Sorica

Clabucetul Taurului si o cruce pe varf

Pe Clabucetul Azugii

Linistea nu o tulbura nimic, in afara de cerbii de prin vai. Un concert natural pe cinste… In Valea Prahovei cele mai bune filmari cu boncanitul cerbului apartin lui Valerică (Ninca Valeriu):

 

Cabana Garbova peste deal

Undeva, cam departe, se profila un fag superb. A crescut atat de frumos incat ai crede ca l-a toaletat cineva.

Pe unde au cazut obuzele in Primul Razboi Mondial. Calcand pe Clabucetul Azugii sau pe cel al Taurului, nu ai cum sa nu-ti amintesti de traducerile d-lui Razvan Neagoe din Azuga. Acesta a tradus din jurnalul unui ofiter neamt episoadele luptelor din aceasta zona. Iata un link:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2018/06/03/azuga-la-centenar-cercetatorul-razvan-neagoe-si-jurnalele-de-front-reconstituirea-luptelor-din-muntii-azugii-ii/

Se pare ca pe Clabucetul Azugii au curatat pasunea de ienuperi. Ceea ce este foarte bine. Pentru ca pasunea e pasune si padurea padure. Parca vad ca apar si pe aici, plantatori ocazionali sa impadureasca ei 🙂 In loc sa impadureasca terenuri degradate, padurile rase de tot felul de inconstienti, multi se trezesc sa impadureasca pasuni montane. Perdele forestiere pe la campie, pe margini de drumuri, nu ar planta…

O chestie din aceasta de inlaturare a vegetatiei lemnoase ce ocupa pasunea, trebuie facuta la Posada, pe muntele Florei. Acolo un intreg versant este pe cale sa se acopere de arbusti de paducel. Stana este astazi in mijlocul acestor tufe. Pentru ca nimeni nu a mai intretinut pasunea de acolo de peste 15 ani.

Undeva printre molizii din fata se vedea un fel de adapost. Am zis sa mergem sa vedem ce o fi.

E clar ca aici au stat cei care au curatat pasunea… Nici nu ai crede ca aici au locuit oameni din secolul XXI. Sa nu mai zic ca prin spate sunt niste adidasi cu crampoane, de fotbal 🙂

Am plecat mai departe…

O stana darapanata pe un versant

Stana de pe Clabucetul Azugii

Iata cum arata interiorul unei stane si ne mai intrebam de ce nu se mai face nimeni cioban. Cum este in aceasta stana este in peste 90% din stanele montane. Bine, se poate si mai rau…

S-au gandit ca poate trece unul mai flamand, ca poate are nevoie de ceva. Au lasat chibrituri, lemne, diverse, sa se descurce cine ajunge pe acolo. Acest aspect arata ca astia de la stana fac ciobanie de zeci de ani si vin cu niste chestii de demult. In fiecare stana, se lasa in alte timpuri un minim necesar ca la un refugiu…

Acum, pe mine m-a fascinat altceva:

Prin acele gauri mici-mici umbla de colo-colo niste si mai mici devoratori de lemn… ei produc rumegusul acela.

Deci la cum arata stanele in ziua de azi, nu prea gasesti amatori. Daca a dat si de Facebook, nu-i mai arde aluia de oierit.

Pe unde am umblat, am vazut o multime de ciuperci, fie comestibile, fie necomestibile. Imi zicea un prieten ca nu prea au iesit ciupercile. Cred ca prin zonele de ieri, adunam 30 kg de ciuperci comestibile, lejer.

Vinecior

Mitarci, mitarcute, doar denumirea latina conteaza si ca sunt comestibile.

Pe langa drum o bucata dintr-un obuz. Il iau si eu si-l asez pe o buturuga pentru poze.

Mai intalnim niste ciuperci, tot comestibile si apoi parasim poteca, pentru o alta mai veche:

La un moment dat vedem niste caramizi. In mijlocul padurii…

Pe acestea un MT

Ma uit de jur-imprejur, uitasem de cerbi, de orice 🙂 Vad un crater si zic: un pichet de graniceri distrus de bombardament. Niste ruine situate mai departe, ascunse de vegetatie, imi intregesc concluzia. Deci artileria germana a tras de la Timisul de Sus un singur obuz, in toamna anului 1916 si au distrus o cladire situata in imensitatea padurii. Obuzul a cazut la mica distanta de acea constructie (nu era pichet) si a pus-o la pamant.

Ceea ce ma duce cu gandul la artileria romaneasca amplasata pe Cioplea ca sa apere Predealul si la incendierea bisericii catolice de la Timisul de Sus. Catolicii si acum vorbesc ca artileria romana din Predeal le-a incendiat biserica si ca, in replica, artileria germana a bombardat manastirea ortodoxa Sf. Nicolae din Predeal. Este evident ca armata romana aflata in retragere si dotata prost la capitolul armament, avea o mana de tunuri amarate care foloseau altitudinea pentru a face si ei cat de cat, mai dificila inaintarea inamicului.

Cel mai probabil trageau la ochi si asa au dat foc bisericii catolice, dintr-o greseala. Ca daca voiau sa o incendieze, ii dadea cineva foc in timpul retragerii, ca doar atunci treceau pe langa aceasta.

Buun… si mai umblam creanga o vreme dupa care iesim in ceea ce azi poarta numele de „Drumul lui Ceausescu”… ca mai aveam un pic si am fi ajuns pe la cabana Trifoiul.

Triunghiul albastru vine de la Trifoiul si merge la Susai. Pe o buturuga ce sa fie, ce sa fie…

Niste veveriti si veverite plus un trib de pârşi… carau ciuperci. I-am lasat sa stranga cat mai multe si apoi m-am dus si le-am luat. In padure doar mai erau atatea?!?

Ce frumuseti, una si una.

Gata, nu am mai lasat una…

Mai departe, pe drumul acesta minunat… pacat ca nu l-a mai intretinut nimeni. Ce fain ai fi legat Susaiul de Trifoi… ce alee de promenada…

Cred ca ceva de la un dispozitiv de ochire… tot din WW1, tot pe drum.

In fine, la cativa metri de Susai, cabana si complex, unde a fost nunta celor doi: Evi si Mario sau Evi si Maria ca tot vine referendumul. Un referendum care nu-mi spune nimic si de care nu avem nevoie. Nu din cauza acestei problematici, merg rau lucrurile de peste 25 de ani in Romania. Se intelege de la sine ca doi barbati sau doua femei nu pot procrea un copil. Si prin referendum sau nu stiu cate legi, nu ai sa schimbi orientarile acestea, existente de mii de ani. Fiecare sa traiasca asa cum vrea el, ca nu mai suntem in dictatura. Fiecare e direct raspunzator de ceea ce face.

Aici erau baietii cu motoarele, la o cafea 🙂 Noi nu ne-am oprit… pentru ca aici merg doar astia din orase, mai obositi. Daca si Susaiul mai e „pe munte” atunci… 🙂 Desi are nume de cabana, nu are nicio treaba cu asa ceva. Esti ca la o terasa oarecare din oras. Nu are nimic special.

„Cabana” e mai spre dreapta, acesta este complexul Telefericului Prahova, inchis pentru renovare 🙂

Am marit pasul ca sa mai si ajungem la cabana Garbova, la bulz. Doar nu credeti faza de mai sus cu „veveriti” si triburi de parsi. Sunt ciupercile alese de mine pentru o tocanita. Am scris asa pentru ca vorbisem de acest scenariu pe traseu si pentru ca multi citesc trei cuvinte de sus, unul de la mijloc si finalul. Si vreau sa citesc cum am lasat animalele fara mancare :))

De la statia superioara a telescaunului Clabucet am intrat in ceata. Insa in 15 minute eram la cabana Garbova.

Si aici erau cativa cu motoarele. Ia uitati cum ii alearga cainii…

Intram in cabana, dam buna ziua desi se apropia bine seara. Cabanierul ne raspunde cu bine ati venit. Luam o cafea si asteptam bulzurile. Intre timp, descoperim ca avem la noi si fructe uscate: papaya si mango.

Suntem intrebati de unde venim si unde mergem. Venim de la Azuga si mergem tot la Azuga. Suntem toti de acord ca ne prinde noaptea. Dar e ok! :)) Cand ramanem singuri ne intrebam fiecare, ce naiba au atatia cu chestia asta cu prinsul noptii. E ok si noaptea.

Pana vin bulzurile, facem galagie, ne hlizim, vorbim de alte trasee. Gata… si vine „masa”. Ce dezamagire am fi trait sa nu fi fost bun, dupa atata drum :))

Farfuria nu conta dar nici pe bulz nu-l pune prea bine in evidenta. Dar e cel mai mare bulz si cel mai bine facut… mancat de cand ma stiu. Prin interior branza de burduf originala si costita, mamaliga nu era nici multa nici putina, mi s-a parut ca e mai multa branza decat mamaliga.

Pe la orele 18 am plecat, se mai ridicase si ceata. Oricum, de la vreme era destul de intunecat.

Pe punctul albastru am zis.

Cauta soareci prin iarba. Ii scana de la inaltime si apoi le dadea fatala :))

Crucea de pe Clabucetul Taurului… va fi sfintita curand dar e alt eveniment.

Eveniment care este in faza de pregatire…

Cam intr-o ora eram in Azuga, tot la iesirea spre Valea Azugii 🙂 Si ia-o iar la pas spre centru 🙂 Chiar era fain insa, cu vreo 10 minute inainte de a ajunge la biserica s-a pornit ploaia. Asa ca nu am folosit pelerinele pe traseu, le-am folosit in oras. Si aceasta a fost ziua…

Reclame

Prin imprejurimile comunei Chiojdu

Intr-o zi, pe canicula, aproape am inconjurat vreo 3/4 din aceasta comuna superba 🙂 Un traseu de multe ore, am plecat dimineata si am fost preluati de o masina seara 🙂 … tocmai de pe la Bâsca Chiojdului.

Imaginile descriu povestea:

Prin livezi si poieni

Prunele din belsug la tot pasul, ne-au salvat de la deshidratare.

Si merele…

Ce poezie traieste omul acela acolo 🙂

Drumul ce se vede in imagine, vine de la Starchiojd la Chiojdu, localitatea din dreapta. Acolo, in muchia dealului este granita intre judetele Prahova si Buzau.

Tot Chiojdu, continuare spre dreapta

Printre stanci si o padure de mesteceni

O ciuperca gigantica

Vedere spre comuna

Alta lume, plantata

Pe aici locurile se numesc generic: Roma.

Loc de jertfa

De unde trageau… ai nostri!

De pe acolo am coborat.

Oameni la fân

Zici ca e pisica din filmul „Demoni printre noi”.

Casa cu blazoane in centru

De data aceasta, privim Chiojdu de langa granita dintre judete.

Ce minunatie… ce frumoase locuri mai sunt in tara asta.

Cand te afli prin astfel de zone, intelegi de ce mureau unii pentru astfel de locuri. Aici le erau casele, visele, stramosii si nu ai cum sa renunti la asa ceva. Si daca mureau, isi pierdeau doar viata, ei tot in acest pamant ramaneau…

Placerea urcusului prin peisaj

Intre Chiojdu si Starchiojd, un tinut nemuritor

Cum de nu am observat-o? M-am intors la ea… fiindca este un martor al istoriei acestor locuri. As vrea sa spun ca dupa 19 ani mi-am indeplinit un vis… nu am renuntat nicicand la el; dar, acesta si altele in urmatoarea perioada…

Biserica din Chiojdu

La trovanti

In coborare

Final de excursie, spatiu de depozitat amintiri…

Multumesc! 🙂

„Buna ziua, frati romani!” – 26.07.2018, inaugurarea bustului generalului Gheorghe Garoescu la Azuga

O frumoasa actiune desfasurata in aceasta zi la Azuga. Este evident ca lucrurile le pot face sa se intample numai oamenii care le si simt. Cam asa a fost la Azuga, unde oamenii s-au unit cu timpul si istoria:

Vanatorii de munte si cei de la asociatia „Traditia Militara”

D-l Ontanu si alti generali

Sosirea preotilor… au fost 10.

Sosirea primarului d-l George Barbu si onorul primit.

D-l primar si fiica generalului Garoescu, Roxandra, dezvelind bustul restaurat.

Emotie comuna

Asa arata monumentul…singurul monument ridicat la Centenar in Valea Prahovei.

Omul cu organizarea, d-l Oros -plutonier adjutant

Autorul moral, d-l consilier local Mihai Grama.

Prima a vorbit fiica generalului, azi in etate de vreo 90 de ani.

A avut o coerenta si o luciditate remarcabile.

Unul dintre cele mai frumoase discursuri ale zilei, necitit de pe foi ci din suflet.

Primarul George Barbu a fost si este o alegere fericita pentru azugeni.

La fel scria si pe vechiul monument. D-l Grama s-a chinuit ceva vreme pana a reusit sa gaseasca o poza de arhiva cu textul clar.

D-l Mihai Grama, un personaj care se simte perfect in apele si atmosfera istoriei.

Privind spre Crucea de pe muntele Caraiman, spre aceasta este orientat si monumentul.

D-l Ontanu inmanand o diploma primarului. Si dansul a tinut un discurs.

Depunerea coroanelor

Generalii

Reprezentantii Predealului, primar, viceprimar si d-l profesor Campan.

Moment de exceptie cu un copil cantand.

Generalul Gheorghe Turda citind o poezie patriotica si cantand apoi celebrele sale cantece.

Defilare

Primarii din Azuga si Predeal in discutie, o noua revedere comuna dupa aceea din Vf. Grecului cand au sfintit acolo o cruce dedicata eroilor.

Cel din stanga este restauratorul bustului

Dupa zeci de ani de la distrugerea monumentului generalului Gheorghe Garoescu, cel care pe cand era capitan al unei companii de mitraliere a aparat cu succes intrarea in Azuga si apoi un sector din Valea Cerbului in toamna anului 1916, la Azuga oficialitati locale, rude ale generalului, cadre militare, oameni sufletisti ce au dorit sa predea generatiilor viitoare niste valori, preoti, localnici, turisti etc, au reusit sa readuca la viata un monument dedicat unui mare erou al acestor locuri.

Au fost prezenti si cei din administratiile locale din Sinaia si Busteni, remarcandu-se echipa clasica a Busteniului, oameni nelipsiti si mereu apropiati de astfel de momente cultural-istorice, identitare: d-l viceprimar Nae Savel, d-l director Marian Ilie, seful Centrul Cultural din Busteni- d-l Spurcaciu… multi altii.

„Buna ziua, frati romani” apartine primarului sufletist din Azuga….

Iata ca, la moment aniversar, 100 de ani de la Marea Unire, se intampla tot felul de lucruri frumoase in Valea Prahovei. Si cum timpul trece, se strang randurile…. in sensul ca sunt anuntate si alte evenimente pana la sfarsit de an.

Romania 100: Predealul si Azuga participand la sfintirea troitei eroilor din Muchia Lunga

Administratiile locale din Predeal si Azuga, vanatorii de munte din Batalionul 21 „General Leonard Mociulschi”, Salvamont si institutii silvice din zona Brasovului, preoti, jandarmi… s-au intalnit ieri, 26.06.2018, pe ultimul aliniament de aparare a Vaii Prahovei din anul 1916, in Muchia Lunga, loc in care a fost ridicata o cruce din lemn in amintirea eroilor cazuti prin acele locuri.

Un moment de exceptie as spune! Atunci cand mai multi se aduna pentru a-si aminti de cei care au murit pentru Romania Mare este o bucurie, aceasta pentru ca astfel de valori/atitudini nu trebuie sa moara odata cu aceste timpuri.

Administratia locala din Predeal s-a gandit sa mai realizeze o actiune in contextul Centenarului Marii Uniri si, astfel, Salvamontul, voluntari si personal din primarie, au lucrat mai multe zile in Muchia Lunga si acolo au amplasat o cruce din lemn. De la aceasta actiune nu puteau lipsi cei din Batalionul 21 vanatori de munte sau cei doi primari din Predeal si Azuga, oameni care pun suflet in tot ce fac.

Rand pe rand soseau participantii.

Vanatorii de munte

Garda drapelului. Ieri a fost si Ziua Drapelului.

Unul dintre cei mai mari patrioti din Valea Prahovei, d-l profesor Ioan Campan infasurand crucea cu banda tricolora…

…ajutat de viceprimarul Predealului.

Comandantul B 21 „General Leonard Mociulschi”, d-l colonel Cristescu si Primarul Predealului d-l Sebastian Flesieru

Intonarea Imnului National

Garda Forestiera Brasov, in stanga

Predeleni

Sfintirea crucii de catre preotul paroh al Predealului, d-l Lucian Vitan

Pe fundal Crucea de pe Caraiman

Pe fundal Coltii Morarului

Sarutand Crucea… apoi a urmat binecuvantarea participantilor.

Discursul comandantului a adus un moment de maxima constientizare in randul participantilor.

Evident, d-l profesor Campan, nu avea cum sa nu rascoleasca prin cuvintele sale sufletele participantilor. A prezentat diferite episoade de istorie locala dansul fiind un permanent cercetator, a prezentat documente… Istoria se transmite diferit atunci cand omul din fata ta simte si intelege sacrificiile inaintasilor. D-l Campan ramane peste timp, o personalitate a acestor vremuri, indiferent de cum va fi viitorul! Acest om a sadit in generatii de elevi, iubirea de tara si anumite valori. As putea enumera multi profesori din zona noastra care fac la fel. Insa, d-l Campan ramane liderul incontestabil datorita actiunilor sale si datorita zecilor de ani de activitate la catedra.

Prezentand un glont de la o mitraliera, glont gasit chiar pe Muchia Lunga.

Oriunde merge, acest domn poarta cu sine tot felul de elemente care-i amintesc de istoria locurilor si e mereu pregatit sa sustina o lectie de istorie. Are oriunde tot ce-i trebuie asupra lui. In mana tine un livret, un document din Primul Razboi Mondial… tot Campan il chema si pe posesor. Deci, d-l profesor vine cu o traditie in spate.

Reprezentantii Predealului. Cel cu ie este unul din artizanii ridicarii acelei cruci, un om special, d-l Turea Iliuta. El a transportat toate materialele pentru ridicarea crucii si, alaturi de d-na director a Casei de Cultura din Predeal plus Salvamont s-au preocupat de buna organizare la fata locului, a evenimentului.

Depunere coroane

Jandarmii

Politistii

Coroanele de flori

La final, cei doi primari, d-l Flesieru din Predeal si d-l Barbu din Azuga si-au strans mainile in fata simbolului de omagiere a eroilor.  Cum am mai zis, la Predeal, fosta localitate impartita in doua de frontiera, chestiunile cu cinstirea eroilor se simt un pic diferit fata de alte locuri. Curand, va urma si la Azuga un eveniment special.

As incheia cu dedicatia din cartea „Predealul prin ochii tai…”, aparuta in anul 2016:

„La 100 de ani distanta de luptele pentru apararea Predealului din Octombrie 1916, aducem, prin aceasta carte, un omagiu celor care prin sacrificiul lor au facut posibila desfiintarea granitei seculare si nedrepte de la Predeal!”

Candva, a fost granita chiar in inima tarii! Sa nu uitam!

Domeniul Stirbey de la Buftea… comparatie cu Domeniul Mogosoaia

Despre Domeniul Mogosoaia am scris aici: https://buceginatura2000.wordpress.com/2018/06/01/domeniul-mogosoaia-in-vremea-irisilor/

Chiar daca nu a fost un articol complet, cu tot ce am vazut si este pe acolo, e de ajuns sa gasesti motive ca sa-l vizitezi.

Insa cum arata vecinul de mai sus, adica Domeniul Buftea, un alt loc incarcat cu istorie? Tot asa, prin mai am fost si pe la Buftea. Intre cele doua domenii sa fie vreo 10 km distanta.

Pai, daca la Mogosoaia trecem in revista vietile Brancovenilor, gasim mormintele unor Bibesti, ne amintim de Martha Bibescu, biserici, istorie, traversam alei bogat impodobite cu flori, faci ce vrei, te asezi pe iarba sau pe banca… asculti un concert sau vizitezi un muzeu, la Buftea, pe domeniul Stirbey nu e deloc asa.

La Buftea, istoria e lasata undeva intr-o parte, sa o descoperi singur. Spre deosebire de Mogosoaia, la Buftea ca sa intri pe domeniu platesti. Fiecare persoana plateste 50 de lei si ti se da un voucher pe care-l poti folosi la restaurantul domeniului.

Un teanc de vouchere isi asteptau clientii. Partea istorica nu prea e luata in seama. Daca iti iei un voucher, poti face orice pe domeniul de la Buftea. Te plimbi pe toate aleile, prin fostul palat, faci poze, faci ce vrei, nu te intreaba nimeni nimic. Daca ai voucher, totul e perfect 🙂

Evident ca pe alei nu gasesti o banca si domeniul e chiar mare, nici nu ai voie sa stai pe acolo, pe iarba cum vezi la Mogosoaia. Nici cosuri de gunoi nu sunt.

La Buftea, pe acest domeniu, se fac insa o multime de evenimente, nunti etc…

Iata si niste poze:

Au cateva animalute faine…

Cel cu bicicleta e paznicul, el asa da ture…

Castel de apa

Capela, locul de veci al Stirbeilor… interesant mi se pare altceva. Multi fac nunta in fata capelei mortuare, probabil pentru ca da bine constructia…

Asta inseamna sa nu cunosti istoria locurilor….

Capela este inchisa, am inteles ca a si fost vandalizata dupa Revolutie.

Intrare in fostul palat al lui Barbu Stirbey, administratorul Domeniilor Coroanei

Regina Maria, ea isi avea propriul apartament in palat.

Blazonul

Mai vezi asa ceva si la castelul de la Voila

Deci palatul de la Buftea arata asa pe afara:

Aici e terasa restaurantului.

Ca sa nu va simtiti pacaliti 🙂 am pozat cateva pagini din meniu. Daca mai doriti si alte pagini, sa-mi spuneti 🙂

Cica apare pe la nu stiu ce show televizat. Cum nu ma uit la Tv, nu am auzit de Antonio Passarelli. A venit totusi un domn pe la mese si intreba cum e mancarea, cred ca dansul era…

Cam asa cu Domeniul de la Buftea. Accentul se pune pe mancare si ei nu dau gres pe linia asta. Insa, cu partea culturala, istorica…mai sunt multe, multe de facut. Dar in mod sigur nu aduce bani… asa ca…

Cercetatorul Madalin Focsa fata in fata cu Centenarul si eroii campineni

De Inaltare/Ziua Eroilor, la Campina a avut loc o frumoasa calatorie prin istoria municipiului.

Protagonist: d-l Madalin Focsa de la Centrul National de Informare si Promovare Turistica Campina

La ora 18, a inceput la Scoala Centrala evenimentul acestui pasionat de istoria locala. Intai a vorbit directoarea scolii, apoi d-l primar Horia Tiseanu.  Ultimul a stat pana la finalul prezentarii care a durat aproape 2 ore.

D-na directoare

D-l Madalin

Acesta a inceput sa ne aduca la cunostinta faptul ca nu exista inca o lista a eroilor campineni cazuti in Primul Razboi Mondial/Razboiul de Intregire. Si ca pentru acest lucru trebuie mers si studiat mult arhive militare. In acestea trebuie vazute registrele Divizilor 5 si 13 Infanterie, care au inrolat campineni.

A specificat asistentei deosebirea dintre Primul Razboi Mondial si Razboiul de Intregire. Primul a durat din 1914 si pana in 1918, pe cand Razboiul nostru de Intregire Nationala a inceput in anul 1916 si s-a prelungit pana dupa 1920, chiar 1922, soldate cu ocuparea Budapestei si lupte la Nistru cu graniceri bolsevici.

In principal, campinenii au cazut in lupta de la Sibiu dar si pe alte fronturi, unii dintre acestia participand la celebrul atac in camasi de la Marasesti.

Demn de retinut este ca urmare a acestui Razboi, Regatul Romaniei a pierdut 10% din populatia sa si aproape fiecare familie a avut un mort sau un invalid.

Generalul Ion Manolescu, un adevarat ctitor al orasului Breaza si fondator al conceptului de camin cultural. Unul dintre cei mai mari artizani ai comemorarii eroilor. El a initiat constructia multor monumente inchinate eroilor. Mai stim ca tot el a dispus ridicarea Crucii de pe dealul Gurga din Breaza si articolul urmator este chiar despre acel obiectiv. Am fost cu cateva zile inainte chiar acolo… Na, se mai leaga lucrurile…

D-l Madalin a mai precizat ca in cimitirul eroilor de la Campina sunt cei cazuti in luptele de la Predeal, fiind ingropati un nr. de 203 soldati in 12 gropi comune.

Proiectul unei catedrale dedicate eroilor, propus a se ridica in Campina. Initiativa nu s-a materializat…

Au fost prezentate multe imagini inedite cu orasul, cu sondele, cu cladiri vechi. S-a mai adus in atentie un mare artist, tot din zona invecinata Campinei:

Sculptorul Gh. Tudor, autorul monumentelor eroilor din Provita si din Campina

La Provita de Jos, taranii au strans 80.000 lei si l-au chemat pe sculptor sa le faca si lor un monument, asa cum crede el. Si cei de la Campina l-au chemat, dar au fost mereu nemultumiti, mai voiau tot felul adaugate la monument. De aceea a si iesit cel de la Provita mai frumos 🙂 La Campina au vorbit toti, la Provita l-au lasat pe artist sa-si faca treaba.

Tot acest sculptor este autorul bustului lui Nicolae Grigorescu, situat tot in Campina si despre care d-l Madalin Focsa afirma: „este poate cel mai valoros bust al pictorului Grigorescu din tara!”

Un basorelief facut de sculptor…Masca mortuara a lui Aurel Vlaicu cel cazut la Banesti cu avionul, langa Campina. Intamplandu-se ca sculptorul sa treaca prin zona, a auzit de nefericitul incidentul si s-a dus repede la fata locului. Nu se stie unde este acum aceasta masca.

In ultima parte a prezentarii, d-l Madalin s-a referit la monumentul eroilor din Campina, celebrul soldat din Primul Razboi Mondial…

Cel care a realizat la un moment dat soclul monumentului a fost pietrarul din Busteni, Domenico Tramontini.

A mai fost amintita si epopeea aviatorilor americani, primii din acestia fiind inmormantati la Campina si ulterior transferati la cimitirul american din Poiana Tapului.

Dupa aceasta valoroasa prezentare, am fost sa vad cum mai arata „Soldatul” aflat in centrul Campinei – Parcul Milia.

Parcul era in reparatii, monumentul invelit in plastic.

Cred, asa cum spunea si cercetatorul local, ca „un astfel de simbol e bine sa fie vazut si azi de toata lumea!”. Eu as propune mutarea sa cat mai aproape de drum sau toaletarea unor arbori pentru ca monumentul sa fie cat mai vizibil. Din cauza catorva copaci situati la drum, nu prea se observa.

Lucrari in parcul Milia

Pe urmele istoriei, in Tinutul Mocanilor: Din Sacele la Predeal prin Pasul Predelus

Dupa vreo doua tentative, a treia oara s-a dovedit cu noroc si am dovedit si traseul acesta 🙂 Undeva pe la inceputul lunii mai, am facut acest traseu propus de ceva vreme, pentru a reconstitui niste fapte din trecut si a vedea totodata si niste peisaje.

Tinutul Mocanilor e clar zona Sacele, centru spiritual romanesc transilvanean cu implicatii deosebite de-a lungul secolelor in vietile multor localitati din fostul stat Tara Romaneasca. Mocanii saceleni isi purtau turmele pana in Dobrogea si chiar si azi sunt pomeniti pe acolo drept ctitori de biserici. Dar, daca stai sa citesti si istoricul multor manastiri, biserici, din Valea Prahovei, Doftanei, Teleajenului, ai sa constati ca printre ctitori sunt… si saceleni. Mocani!

Cred ca acest traseu nu mi se lega pentru ca… nu aveam cu mine un fiu de mocan. L-am gasit in persoana saceleanului Iulian, un prieten mai vechi, de altfel…

La traseul cu punct de plecare Barajul Sacele si trecere prin Vf. Vaida-Pasul Predelus-Vf. Paltinu-Lacul Gavan mai facusem referire pe aici. Prin aprilie am fost cu George pe la manastirile Cheia-Zamfira-Suzana cat si pe niste culmi tot pe acolo si mai studiasem traseul. Parea destul de mare 🙂

Vorbesc cu Iulica si stabilim sa ajung cu trenul pe la 7 in Darste si cu un autobuz sa merg pana in Sacele… iar de acolo sa prindem altceva de 8 pana in localitatea Bradet… care tot de Sacele tine.

Municipiul Sacele ca sa fie bine inteles de toata lumea 🙂 a rezultat prin comasarea a vreo 7 sate. Deci sunt puzderie de biserici, de la ortodoxe la ce vreti voi, iar intinderea municipiului… e mare-mare 🙂 Parca erau vreo 30 de biserici…

De stabilit s-a stabilit, numai ca obosit fiind dupa o saptamana agitata, ora de somn a fost ca de obicei in acele zile, din nou la 1 noaptea. Asa ca, la 5 dimineata nu a avut cine sa se mai trezeasca. Si asa s-a dus trenul de 6 si m-am trezit pe la 7:40 convins ca e deja un 9-10. Vad Sms-ul lui Iulian cu pe unde sunt… unde sa fiu, ce sa-i spun?!

Dupa deliberari si scuze, refaceri si propuneri, tot mergem. Iau trenul de 9, ajung la 10, vine autobuzul si cobor in Sacele la o statie prestabilita. Mai departe, ne ducea un prieten, adica pana la baraj. Dupa ce cobor, o iau in alta directie, pentru ca vazusem un monument superb 🙂

Monumentul eroilor saceleni cazuti in Primul Razboi Mondial

Admiram buzdugane, sceptre, casti si lauri… cand suna Iulica. Daca nu mai soseam! :)) Il vad venind de undeva dinspre o biserica, unde trebuia sa fi ajuns si eu de ceva timp.

Plecam!

Ajungem la baraj, coboram din masina si… cu chiu, cu vai, intram in sfarsit in traseu, in padure, la ora 11. Ziua se anunta perfecta in prima parte si ploi-ploicele in a doua parte.

Nu dupa mult timp vad ceva ce stationa in poteca. Ia uite un sarpe, zic!

Avea cam 30-40 cm

O naparca. Aflu azi pe net ca nu e sarpe ci soparla fara picioare. Mai aflasem si altadata dar uitasem. Peste vreo 2 ani daca o mai vad, tot sarpe ii zic :))

Continuam si ne apropiem de iesirea din padure:

Pe aici am fost si cu George

Pe Vf. din dreapta de tot urma sa ajungem dupa ore bune.

Cam de unde veneam, zona barajului.

Fara raspuns

Mai vedeam si cate un marcaj din cand in cand, banda albastra, iar la acest stalp ne-am lamurit ce este cu el.

Vf. Vaida in stanga, Vf. Paltinu departe in dreapta

Vf. Vaida

Borna de pe varf

Paduri nesfarsite, nici nu ai zice ca sta cineva pe acolo si, totusi…

Casuta din poveste

Noi continuam printre povesti cu mocani, zise de Iulian…

Admiram floricele si viitoare fructe de afin… cucii cantau de zor prin copaci.

Zona aceasta din muntii Grohotisului este salbatica, cand si cand mai pasuneaza pe aici animale domestice… in rest, am vazut o multime de urme de lupi.

In drept cu Pasul Predelus

Coborare spre Pas

Pe aici treceau cei din Transilvania in Tara Romaneasca si invers.

Incepem urcusul spre Vf. Paltinu, pe langa tot felul de suprafete arse. Fara niciun dubiu pe aici trasnestul e la el acasa.

Pana in Pasul Predelus sunt 15 km si am facut peste 3 ore.

Povestea continua 🙂 Pana la varf mai este…

Si ca tot vorbeam de trasnet, in spate tocmai incepuse spectacolul…

Mai multe ploi in desfasurare spre Valea Doftanei. Vantul nu le impingea spre noi.

Inainte vremea era buna 🙂

Foarte, foarte subtiri

Barajul si manastirea Bradet

De la varf analizand de unde venim. Din Pas si pana la Vf. am facut vreo ora si jumatate cu pauze.

Inspre Bucegi un peisaj de vis, un amestec de ploaie, nori si raze.

O ploaie peste Cheile Rasnovului, vremea insa tinea cu noi si nu mai aveam mult pana in zona impadurita.

Niste stropi de ploaie ne ating usor…

Iar soare

Vedeam pana la mari distante… Bucegii in continuare sub imperiul razelor.

A trebuit sa lasam poezia si fotografia si sa dam mai repede din picioare pentru ca stropii devenisera cam mari. Ne-am pus pelerinele preventiv si uite asa am ajuns la Lacul Gavan.

Lacul Gavan, adica o balta urata.

Trecem si de refugiul Retevoiu unde erau niste tineri… continuam pe marcajul triunghi rosu pana in Valea Azugii. Ploaia serioasa inca se lasa asteptata.

Stevie

In Valea Azugii. Am facut dreapta pe drumul spre cabana Susai si Predeal. De aici, intr-o ora eram in cartierul Cioplea… unde evident a inceput o ploaie serioasa. Na, ca nu am scapat :))

Am ajuns si la gara… iar la interval de 15 minute, un tren pleca in directia mea spre Busteni, si un tren in directia lui Iulica spre Darste.

Traseul, asa ca si concluzie, e lung tare. O avea el vreo 35-37 de km dar are tot ce vrei. Nu prea gasesti oameni pe el. E fain sa-l alergi ca antrenament si sa zaci apoi vreo 2 zile. Apa daca nu ai in rucsac, e cam trist. Este un izvor pe langa refugiul Retevoiu. Daca mergi in liniste si mai stai pe acolo si cu cortul, ai sanse mari sa vezi cam orice animal salbatic. Linistea e totala. Un traseu chiar fain…