Vreo 2000 de ani de istorie in jurul Manastirii Turnu de la Targsorul Vechi… observatii asupra unui proiect european!

Nu stiu de ce i se spune Manastirea Turnu. In cazul manastirii omonime de pe Valea Oltului se stie… denumirea vine de la un turn. Nu am aflat inca daca a fost vreun turn anumit si la Targsor. Cetatea/asezarea, a purtat numele de Targsor (Tarsor). Acum i se spune Targsorul Vechi si desemneaza atat o localitate cat si un sit arheologic situat la periferia localitatii.

Manastirea de azi, Turnu, se afla in situl arheologic.

Targsorul, a fost una dintre resedintele domnesti ale Tarii Romanesti, mare targ, mare asezare la intersectie de drumuri comerciale. Desi in top in alte vremuri, azi, aidoma Gherghitei, doar amintirea a biruit timpul.

Zona fostei asezari medievale se prezenta de pe la 1900 ca o zona parasita cu ziduri de la foste biserici, ruine de fortificatii mici ici-colo, gramezi de pietre si caramizi. Evident, aici, arheologii au gasit un teren fertil si in ultima suta de ani s-a tot sapat si cercetat. Prin urmare, s-a reconstituit istoricul locuirii umane prin acel perimetru. Adica, au gasit urmele unui sat dacic, apoi ale unor terme romane si au datat dupa diverse materiale si etapele medievale ale asezarii.

Dupa 1990, Biserica Ortodoxa Romana ia decizia sa reinvie traditia monahala prin aceste locuri. La acel moment, se mai vedeau ruinele a trei biserici ridicate in perioade diferite. Imediat, aceasta initiativa si-a gasit si oponentii: Consiliul Judetean Prahova si Muzeul de Istorie si Arheologie Prahova. Partile combatante ani de zile au incercat sa se convinga de bune intentii sau sa arate inutilitatea ideii. In cele din urma, un proiect european a unit Consiliul Judetean cu Biserica. Cum Muzeul de Istorie este subordonat CJ, e clar ca opozitia a incetat.

Pe terenurile parasite/cercetate de arheologi a inceput a se ridica un complex monahal de proportii. Povestea incepe aici: https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-turnu-prahova-67934.html

Proiectul acesta i-a impacat pe toti. Biserica si-a vazut scopul implinit, legatura dintre aceasta si CJ a fost asigurata de un personaj binecunoscut in judet, iar arheologii s-au multumit ca vad un fel de restaurare a unor ziduri/ruine si ceva pe la termele romane…

Biserica i-a dat inainte cu pedepsirea pacatosilor care se opun ridicarii unui locas sfant, ceilalti ca se distruge totul si ca unii nu se mai satura de bani…

Restaurarea a fost reusita in cea mai mare parte. Evident cu diverse aspecte negative, cum este la noi. Parerea mea este ca Dumnezeu nu a facut pe placul niciunei parti ci a redat altora bucuria intalnirii cu EL si prin acele locuri. Fiecare parte si-a avut scopul propriu, subiectiv clar, dar din ciocnirea acestor parti a iesit un lucru bun: acela ca oamenii IL cauta pe Dumnezeu, ca vin sute si sute de persoane in fiecare duminica la biserica manastirii.

Ca sa va faceti o mica imagine despre aceasta manastire, va invit sa cititi un reportaj de vara din acest loc, pentru ca apoi sa reveniti aici, dupa ce-l parcurgeti:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2017/08/05/traseu-religios-la-manastirea-turnu-si-traseu-turistic-din-busteni-la-azuga/

Acum, dupa ce ati vazut imaginile din acel articol, sa mergem mai departe. Imi propun sa semnalez si sa corectez, fara alt scop decat acela de informare, unele aspecte observate la Manastirea Turnu.

Pe peretele nordic, la exterior, cum ajungi la manastire, gasesti un panou prins de zid. Acesta:

In august anul trecut, nu prea l-am inteles. Am dat vina pe nestiinta mea, pe graba, ca nu cunosteam geografia locurilor. Vedeti 4 biserici, iar una este chiar in interiorul unei constructii mai mari. Mai apare si termenul „Leaota”. In pliantul manastirii veti gasi ca este vorba de „raul Leaota”. De fapt, este un parau si unul destul de mic. O greseala ca si aceea din zona Comarnic. Daca mergeti pe DN1, veti vedea pe la Comarnic, la un pod, un panou pe care scrie… raul Batraioarei. Insa, pe panou a stat scris la inceput: Paraul Batraioarei. Nu stiu cum a disparut „Pa” iar azi a ramas doar „raul”, astfel incat toata lumea numeste valea cu putina apa drept… un rau 🙂

Panoul de mai sus nu ajuta vizitatorul! Respectivul panou este montat in asa fel incat induce in eroare pe oricine nu are un anumit exercitiu geografic.

In loc sa se fi optat pentru un panou simplu, gen: „Dvs. sunteti Aici”, in fata – Biserica lui Antonie, in stanga – Biserica lui Vladislav, in dreapta – Biserica Rosie, s-a ales un astfel de panou. Pana si acesta ar fi fost usor de inteles daca nu ar fi fost montat pe zidul manastirii. Panoul este pus pe zidul nordic al manastirii dar tu il privesti pe axa N-S, deci nu corespunde cu ce vezi in stanga sau dreapta. Ca sa intelegi asezarea in teren, ar trebui sa iei panoul in maini si sa-l sucesti in directia din care ai venit. Exact cum ai face cu o harta, o asezi spre Nord.

La astfel de obiective nimeni nu-ti sta de exercitii geografice, sa-ti caute Nordul. Trebuie sa fie cat mai simplu. Plus ca drumul de acces nu este redat.

O alta greseala: lipsa sagetilor ce indruma vizitatorul spre fostele biserici, actuale obiective. Trebuie pentru fiecare biserica un indicator, altfel omul nu stie ce are in fata ochilor.

La Biserica Alba.

Din fata intrarii manastirii vezi in stanga o constructie ciudata:

Biserica Alba, restaurata, cu un frumos istoric, este obturata de constructia aceasta stupida. Nu inteleg cum s-a aprobat o asemenea prostie care nu acopera sau protejeaza biserica, ci urmele unor terme, adica niste pietre noi puse cam pe unde s-au gasit fundatiile termelor. Se putea face ceva de o mai mica dimensiune, mult mai estetic.

Acopera sau „protejeaza” acele fundatii de pe jos :)) Inteleg din ce in ce mai bine cum de astfel de proiecte se aproba. Trebuie sa fie cat mai urat, cat mai mare si evident cat mai costisitor. Daca aceste conditii sunt indeplinite, e bine pentru toata lumea. „Uita-te tu!!!” 🙂 Au conturat cu pietre noi niste urme romane, nici vorba de pastrat patina timpului sau de o punere in valoare a fundatiei, la zi, dupa care au pus niste pietris printre ele. „Ce conservi ma’ tu aici? Piatra noua?” :)) Pai daca asfaltam/reconditionam un vechi drum roman, ce faceam, ii puneam si acoperis? 🙂 Asta este una dintre cele mai evidente dovezi de prostie, de incultura, de interese congruente cu istoria din alte motive…

Dupa „restaurare”, au construit onduleurile aceastea uriase, urate, pentru „protectie”. „Viziunea” autorului mi se pare „fara egal” intr-o tara normala, tipica insa cand vorbim de abordarea istoriei de catre „expertii” din tarile „balcanice”.

In panou se vede o imagine aeriana cu o biserica mica si un imens acoperis „protector” deasupra „termelor”. Mai este si o alta imagine cu ruinele vechi care au fost acoperite, „conservate”, fara sa fie lasat un martor macar… Bine, asta nu a tinut de Biserica, a fost altceva. In mod evident, Biserica era interesata de construirea acelui patrulater in jurul bisericii lui Antonie Voda. Ca se mai facea ceva si pe langa, nu era nici rau, nici bine, era de lucru pentru toata lumea. Cand toti lucreaza si fiecare e pe partea lui, „e bine boss, asa trebuie sa fie!”

Ma uit eu si zic: „Ba,’ „dormition” se zice la „Adormire”? Ma interesez spre seara si da, asa se zice. Este o chestie de detaliu ca sa spun asa. Catolicii spun „Assumption”, iar ortodocsii „Dormition”.

O constructie ondulata si de asemenea marime, poate mergea pe la Sarmizegetusa… nu aici, unde ai cimentat niste pietre oarecare :)) Eu tot ma intreb de multe ori, oare pe astia, care fac asemenea traznai, nu-i intreaba nimeni de sanatate? Cum de pot sa se ocupe de ani de zile de istorie si restaurari cand au asemenea idei? Tot ma gandesc de ieri, de cand am vazut cascadoria asta, sa fac o adresa la Comisia Europeana si sa intreb, asa trebuie cheltuiti banii?

Orice student de anul I la Arhitectura ar fi gandit ceva mai util si mai frumos.

Tot despre Biserica Alba restaurata din fonduri europene. In interior, arata bine, daca te uiti pe geam evident. Pentru ca o alta greseala este aceea ca aceasta biserica este mereu inchisa:

Desi este pentru toti, de 3 ani nu se viziteaza. Pe hartie, orice se face din bani europeni se viziteaza gratuit. Cum este de exemplu, Centrul „Alexandru Beldie” al Administratiei Parcului Natural Bucegi din statiunea Busteni. Ridicat din bani europeni, acesta este zilnic deschis. Orice turist viziteaza, se informeaza in mod gratuit. Vreo 5 ani un astfel de obiectiv se tine gratuit la dispozitia publicului. Nu e de la mine, este o prevedere legala cand manevrezi fonduri europene. Dupa 5 ani, poti pune taxa de vizitare.

La manastirea Turnu nu poti vizita nici Biserica Alba si nici Muzeul. Daca intrebi de muzeu, ti se spune ca nu e gata. Insa acolo unde trebuia sa fie muzeu scrie „secretariat”. Dupa 5 ani se vor putea vizita ambele obiective pentru ca atunci va putea fi si o taxa impusa. Pana atunci nu se poate respecta o conditie obligatorie in derularea proiectelor cu astfel de fonduri.

Cand iei pliantul manastirii, afli cateva detalii in plus. Bineinteles, acest pliant costa doar 2 lei si este destul de slabut. Afli insa ca pisania vechii bisericii, unde se mentioneaza numele lui Vlad Tepes este „in muzeu”. Adica la secretariat 🙂

Captura de pe site-ul manastirii: manastireaturnu.ro

Privind pisania mi-aduc brusc aminte ca am vazut ceva si nu am dat atentie… Nici nu aveam cum pana nu am vazut aceasta imagine.

La pangar mai afli de pe un afis ca o icoana veche, facatoare de minuni, imbracata in argint, de cand mai era biserica intreaga, deci dinainte de 1900, se afla la o manastire de pe muntele Athos. De ce oare nu or fi cerut-o inapoi? O fi greu, nu le-o restituie…

Cine stie, poate e cineva de acolo specializat si el pe fonduri europene, ma gandesc ca poate chiar a devenit un limbaj pan-european. O donatie europeana nu strica nimanui.

Mai sunt greseli dar acestea nu trebuie expuse public pentru ca ele privesc pe cei de acolo. Insa ultima pe care o semnalez este ca in biserica, cele mai importante portrete nu sunt denumite. Toate au nume, mai putin acestea:

Probabil, a scris candva cine sunt acesti ctitori. Azi, afli din pliantul manastirii ca ar fi domnitorul Constantin Brancoveanu si doamna Maria. Eu nu stiu daca e asa. Intai, trebuie citit prin documente de inceput de secol XX. Fara sa citesc in pliant, la prima vedere mi s-a parut ca ar fi Matei Basarab. Este o simpla impresie, poate fi Brancoveanu 🙂 Sa ma uit acum prin arhive…

Da, cica ar fi Brancoveanu pictat cand e tanar. Oare aia o fi barba sau guler? Mi se paruse barba. Costumul domnitorului a fost initial rosu cu albastru. Deci nu au nume aceste personaje. Ar trebui semnalizat.

Si nu e ultima eroare, mai trebuie spusa una 🙂 In biserica este o placa de mormant. In alte biserici, de regula traducerea inscriptiei este afisata in apropiere. Aici nu este, deci am sa-i rog sa puna una.

Si imagini pe larg, cum se zice…

Din biserica lui Antonie Voda:

Antonie Voda si Neagoe Basarab

Diferente intre pictura veche si cea noua. Pictura veche mai exista doar pe cativa metri patrati.

Biserica lui Vladislav:

Soseaua trece chiar pe langa gard

Manastirea o vedeti in fata iar Biserica Alba in stanga. Deci, biserica lui Vladislav o poti rata usor, mai ales ca nu este un indicator spre aceasta.

 

Spre Biserica Rosie:

Nu aveti cum sa nu fii auzit de celebra miere Turnu. In drum spre Biserica Rosie, vedeti pe stanga stupii… Gasiti in pangarul manastirii tot felul de produse naturale.

Aici se observa cel mai bine zidul vechi si zidul nou. Poate ca asa trebuia facut si la fundatiile romane.

Aici nu s-ar fi gandit la un acoperis ca la termele romane. In mod sigur, un asemenea acoperis in locul acesta, nu ar fi ridicat semne de intrebare. Pentru ca aici ai proteja niste ziduri vechi nu niste pietre oarecare, aduse de pe prundul garlei.

De final, sper ca am informat cum trebuie, aveti multe de vazut la aceasta manastire frumoasa. Pana la urma veniti pentru Dumnezeu si cei care sluujesc in acest locas..! De asemenea, un mijloc de transport sigur sunt cursele din Ploiesti, cu plecare de la autogara din zona Podul Inalt. Iata programul afisat langa statia din apropierea manastirii:

Biletul Ploiesti – Manastire este 4 lei.

Anunțuri

Dezbaterea no.24: Ar trebui ca podurile de la Florei (Comarnic) si de la Izvor (Sinaia)… sa devina monumente istorice?

Iata si prima dezbatere pe acest an…

Vorbeam pe 15.01.2018 de primele poduri de piatra ce au apartinut actualului DN 1. Ca au fost ridicate pe vremea domnitorului Barbu Stirbei (1849-1853 si 1854-1856), fratele fostului domnitor Gheorghe Bibescu, cel care si incepuse lucrarile la prima sosea de pe Valea Prahovei.

Cel mai grandios pod al soselei initiale, a fost podul de la valea Floreiului, ridicat pe la 1855. Peste cativa ani, s-au incheiat lucrarile si la podul din zona Izvor, Sinaia.

Cat este de atunci si pana astazi? Ca sa fie rotund, sa zicem doar 150 de ani.

Ei bine, acele poduri exista si astazi, dar evident nu se mai circula pe acestea:

Podul de la Florei, pe raza Primariei Comarnic

Podul de la Izvor, pe raza Primariei Sinaia

Avem asadar, 2 martori mari ai istoriei din Valea Superioara a Prahovei. De ce sa nu le conservam, sa le reparam ici-colo, cat sa nu se mai cada pietre din ele?

De ce sa nu le transmitem generatiile viitoare sub forma monumentelor istorice? Cine stie ce tehnologii vor exista peste 50-100 de ani si poate atunci le vor conserva altii si mai bine…

Iata ce mi-a raspuns Directia Judeteana pentru Cultura Prahova, acelasi raspuns ajungand si la Institutia Prefectului, Ministerul Culturii si primariile mentionate:

Deci, Primariile Comarnic si Sinaia au si memoriul meu si instructiunile/sprijinul Directiei Judetene pentru Cultura.

Podurile nu sunt protejate de legea monumentelor istorice, ceea ce permite anumite interventii, adica toaletari, ca mai cresc arbusti prin crapaturi sau cimentat prin unele locuri…

Aceste constructii nu stau sa cada, dar au nevoie de unele reparatii pentru conservare. Ca de circulat auto, nu mai este nevoie, existand poduri moderne.

Intrebarile care apar, sunt diverse:

-Vor dori primariile sa faca acest efort?

-Nu cumva vor considera ca, de regula, istoria mai si costa? Si cum bugetul mereu e mic…

-Oare nu isi vor pasa raspunderea de la o institutie la alta? Ca nu sunt poduri ce tin de primarie, ca sunt poate ale CNAIR, Consiliul Judetean etc.? Cum am vazut bine intr-un articol anterior, referitor la situatia acelei balustrade de pod regal de la Castelul Peles? Care in cele din urma, nu apartine nimanui ca nu-i pasa nimanui, desi toti trec pe acolo…

-Localnicii ar fi de acord cu un asemenea demers cultural?

-In zilele noastre, se mai poate face distinctia ca nu sunt doar niste poduri vechi, nedemolate la timp de comunisti? Ca valoarea lor este inestimabila, parte a patrimoniului acestor locuri?

Stiu ca pe blogul acesta intra persoane de la ambele primarii, poate cineva va reusi sa explice si sa convinga pe aceia care pot lua niste decizii in acest sens. Iar daca si voi credeti ca podurile ar trebui conservate, raspanditi ideea/informatia. Chiar daca nu se va face nimic, macar se va sti care este treaba cu acele poduri. Si cum acestea nu vor cadea maine sau poimaine, cine stie, poate intr-o zi cineva va lua masuri corespunzatoare. Este important sa cunoastem, mai intai de toate!

Din sacul cu povesti reale: Cuza si Predealul, Platforma Cultura Data, Concurs pe Postavaru, Atitudine la Peles

Spune asa Iordan Tacu, in cartea „Predealul cu Imprejurimile”, aparuta in anul 1927 sub egida Turing Clubului Romaniei:

„La 1866, Alexandru Ioan I Cuza, trecu prin Predeal, de care trecere aminteste, pe una din ingalbenitele foi ale unei vechi carti bisericesti, un frate din monastire, pentru ca „trasura lui prafuita sa se opreasca o clipa la Brasov, la poarta hanului La Pomul Verde, si apoi mandrul domn, dispretuitor pentru cei ce-l izgonisera sa treaca linistit, mai departe spre odihna si moarte”.

Asta legat de Mica Unire, moment despre care nu am reusit sa mai scriu din lipsa de timp. Am un articol pe aceasta tema, in 2017. Legaturile acestui moment istoric cu Valea Prahovei sunt insa ceva mai ramificate…

Iata insa, ca la Brasov, la fostul han „La Pomul Verde”, exista azi o placa protejata de un geam, ce aminteste de sederea domnitorului prin Brasov:

Despre insemnarea existenta pe cartea veche, pot sa va spun ca nu mai exista. In principal, parohul Predealului nu a avut grija de biblioteca manastirii, multe carti putrezind prin clopotnita manastirii. Abia dupa 2005 s-a intrat acolo… prea tarziu insa. Asta este insa o alta poveste. Ca multe altele, mai putin cunoscute, le veti intalni intr-o noua carte, cum se cuvine.

Ministerul Culturii, saptamana aceasta, a anuntat deschiderea unei platforme interactive, Cultura Data, unde se pot observa o multime de date statistice, pe judete, muzee etc…

… adresa: http://culturadatainteractiv.ro/

Maine este si un concurs de alergare si mai ales de schi de tura pe muntele Postavaru, organizat de SKV Brasov:

Legat de o sesizare a mea catre Ministerul Culturii, ca nu mai sunt expusi niste caini din bronz la Peles si ca de vreo 3 ani nu se repara un parapet de pod, iata si raspunsul de la Muzeul National Peles 🙂

Deci, Muzeul nu are in administrate drumul ce trece prin fata gradinii castelului, de unde toata lumea face poze. Ok, nu-l ai. Dar cum poti sa treci pe langa asemenea nenorocire, ce loveste vizual zeci de mii de turisti, mi se pare ceva de domeniul… De ani de zile si membrii Casei Regale, si directorul de la Peles, si angajati ai muzeului, si ministrii… toti au trecut sau trec si nimanui nu-i pasa.

Poza de acum cativa ani, asa este si in prezent. Gardul putrezind, a fost insa inlocuit cu unul din sarma.

Legat de acele statui, cel putin eu am dubii serioase ca ar fi patit ceva atat de serios incat sa necesite restaurarea. O sa-i rog pentru niste poze. Unii nu cred chiar asa, orice se spune.

Sabia primita de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza de la printul sarb Milos Obrenovici

Ma gandeam intr-o zi ca daca fiecare am da din anul 2018… vreo 100 de zile culturii si istoriei, s-ar simti ceva puternic la nivel national, in acest context al Centenarului Marii Uniri.

Ma gandeam sa-mi propun ca in acest an sa ating cifra de 100 de actiuni culturale concrete adica: sa intreb autoritatile de soarta unor monumente istorice, sa citesc si sa cumpar cate o carte care prezinta la modul corect istoria, cultura, religia, sa particip la cate o conferinta sau eveniment cultural, sa vizitez cate un muzeu si sa prezint un exponat renumit si lista poate continua.

Chiar daca timpul nu ne mai ajunge si viata ne poarta prin tot felul de locuri sau ne obliga la axarea pe prioritatile imediate, raman seara, noaptea, dis-de-dimineata, zic eu 🙂 pentru gasirea unui astfel de moment, in care poti citi 5 randuri despre ceva ce tine macar de Marea Unire.

De ce fac asa mare caz de acest lucru? Stiu ca se poate spune ca atunci erau niste timpuri si ca azi e cu totul altceva. Insa, daca vom citi ce scriau si ce simteau sau ce faceau artizanii acelui moment istoric din anul 1918, cred ca dupa o vreme vom privi mult mai realist scena politica, viata de zi cu zi, societatea, in jurul nostru.

100 de citate, de exprimari, de nume de personalitati, daca le citesti in acest an, 2018, vei fi altceva la final de an. Iti vei da seama ca anul 2018, un an unic in viata noastra si in istoria nationala, l-ai marcat tu ca om si cetatean, asa cum trebuie. Fiindca un alt Centenar e clar ca noi nu vom mai prinde!

Pana una alta, am zis sa postez un exponat special, fara legatura cu Marea Unire ci, mai degraba, cu Mica Unire a lui Cuza. E vorba de o sabie de ceremonie primita de domnitorul roman de la printul sarb Milos Obrenovici. Acest semn de prietenie venea dupa ce Cuza a permis si ajutat la trecerea unui transport de arme venit din Rusia si destinat Serbiei. Sabia este lucrata in atelierele vieneze, are monogramele celor doi conducatori si ilustreaza lupta comuna impotriva otomanilor. Leul sarbesc si vulturul romanesc se lupta cu sarpele otoman. Pe sabie se gaseste si un text in latina: „Amicus certus in re incerta” – „Prieten sigur in vremuri nesigure” sau cum am zice noi: „Prietenul la nevoie se cunoaste”.

Sabia este expusa la Muzeul National Cotroceni, a fost recuperata la initiativa fostului premier Adrian Nastase, de la o casa de licitatie din strainatate si achizitionata alaturi de inca o sabie, undeva, daca am retinut bine, cu suma de 55.000 euro. Bineinteles ca la vizitarea acestui muzeu nu-ti va spune nimeni ca Adrian Nastase a adus sabia in tara. Pentru ca in constiinta noastra, marea majoritate am retinut doar ca fostul premier are vreo 10 case si caravane de gaini… Ne preocupa sa vorbim doar de lucrurile negative, care fac spectacol, senzatie, iar ce a facut bun un om, nu mai intereseaza. Trebuie doar sa observam cat se cauta stirile de efect, de scandal. Oricarui personaj istoric noi ii cautam sa-i gasim defectele care il coboara in randul tuturor 🙂 Mihai Viteazul era un chel cu accese de cruzime, Regina Maria sau Martha Bibescu pierdusera sirul barbatilor… 🙂

Si Cuza avea o amanta… care a fost sotia principelui sarb. De fapt, in seara abdicarii el era cu Maria Obrenovici 🙂 Transportul de arme destinat Serbiei nu mai era unul secret, ci toti vecinii nostri stiau de el si-i cerusera lui Cuza sa-l sechestreze. Domnitorul nostru care era si bun diplomat si bun prieten cu printul sarb, cu siguranta si pentru a-i dovedi Mariei ca este puternic si curajos, nu a ascultat de nimeni. Nici de englezi, nici de prusaci sau de turci. A trimis armata la Dunare si transportul in siguranta la sarbi. Naiv sa fii ca sa nu pricepi ca femeia respectiva chiar a avut un rol major in luarea acestor decizii.

Si, ca sa fiu mai exact, transportul acela cuprindea vreo 80.000 de pistoale, pusti, carabine… deci numai arme de foc, o chestie uriasa pentru acele vremuri, in acest colt al lumii.

Iata sabia:

Sabia se gaseste in salonul numit Alexandru Ioan Cuza, alaturi de alte lucruri care i-au apartinut acestuia. Pentru ca si Cuza a locuit la Cotroceni, evident nu in ce vedem astazi ca si cladiri.

Serviciu de masa, cam ce folosea domnitorul 🙂 Pe fiecare obiect apar/e stema Principatelor si/sau monograma lui Cuza.  Monograma se vede bine pe farfurii.

Domnitorul, ca si alte detalii, este pictat alaturi de sotie in biserica din Ruginoasa, jud. Iasi si are un bust si la Floresti-Prahova, langa o intersectie. Legatura cu Florestiul vine de la tabara militara din anull 1859, ce a reunit soldatii din cele doua Principate: Tara Romaneasca si Moldova, comanda fiind asigurata chiar de catre domnitor. Ulterior, armata Principatelor va fi condusa de generalul Ion Emanoil Florescu, cel casatorit la Sinaia cu Alina Stirbei, fata domnitorului Barbu Bibescu Stirbei, domnitor care a terminat constructia soselei nationale de la Campina la Predeal, cuplu ce avea la Sinaia o vila, actualmente Muzeul Orasului Sinaia (Castelul Stirbei)… cat si acea capela restaurata impecabil la exterior si neprofesionist la interior, acoperindu-se cu un planseu betonat locurile de veci in care trebuia sa se odihneasca acest cuplu… povestea tot continua 🙂

Prima zi a anului 2018 – Propunere de revenire la o veche denumire: Stadionul „Colonel Ioan Grigoriu” din Predeal

La multi ani! Sa avem cu totii un an si mai bun… 🙂

Fiind Anul Centenarului se cuvine a indrepta niste erori istorice, locale, nascute si promovate in decenii de comunism. Timp de zeci de ani istoria reala a fost ingropata si am invatat o istorie inventata.

M-am gandit ca noul an sa inceapa cu o propunere de H.C.L., inaintata azi pe e-mail, Primariei din Predeal.

In centrul Predealului este un stadion. Acesta se afla in spatele unui sir de cladiri monumentale. Foarte putini mai stiu istoria acelor cladiri si cartea „Predealul prin ochii tai” a adus putina lumina… Adevarul istoric, documentat, a dus la cosul de gunoi, acolo unde le este locul, multe episoade de falsa istorie. Colierele de bronz de la Predeal, ce dateaza de acum vreo 3000 de ani, sunt de fapt, descoperite in cu totul alta localitate, dar tot cu numele de Predeal. Adica Predeal-Sarari de pe Valea Teleajenului. Predealul nu a fost deloc distrus total in Primul Razboi Mondial. Am fost stupefiat cand am auzit ca acei… 1700 de locuitori cat avea Predealul, au murit cu totii in timpul bataliei pentru Predeal din 1916. De fapt, nu toti, au ramas trei persoane, o baba si doi mosi „innebuniti de zgomotul exploziilor miilor de obuze”. Pe acestia, i-au luat germanii si i-au internat la nebuni, unde au si murit :)) E jale mare, ce mai! Acestea sunt cele mai pure fantezii…

Sirul de cladiri monumentale a fost ridicat dupa planurile marelui arhitect Petre Antonescu in anul 1910. Acestea erau destinate functionarilor vamali romani de la Predeal. Dupa disparitia conceptului de „Vama” din zona Predealului, in aceste cladiri se instaleaza Batalionul IV Vanatori de Munte:

Cazarma Batalionului IV Vanatori de Munte

Sirul de cladiri actualmente

In anul 2015, orbiti total si pusi pe luat tot ce se poate lua, reprezentantii Casei Regale au dat statul in judecata, cerand cladirile Batalionului IV Vanatori de Munte, pe care in cererea lor catre instanta le situau in Valea Rasnoavei.  Nu doar ca localizarea era gresita, fiind vorba si de locatii si de batalioane diferite, dar nici acestea din imagine si nici cele din Valea Rasnoavei, nu le-au apartinut vreodata. Dintotdeauna au fost ale ministerelor statului. In acea perioada, asa a vrut Dumnezeu 🙂 , eram bagat prin dosare de arhive si constatasem multe lucruri. Cand am auzit de smecheria asta regala, am luat legatura cu Directia Infrastructura din MApN, cu unitatea vanatorilor de munte, ne-am intalnit de cateva ori si le-am dat orice act care le folosea in instanta. De atunci, nu vreau sa aud de Casa Regala, de smecherii astia cu aerele lor. In fata se dau persoane distinse si in spate, fac orice doar sa adune cat mai mult. Ca e corect sau nu, nu conteaza. E perfect, ca premierul Tudose le-a zis ca daca vor sa pastreze Palatul Elisabeta sa plateaca o chirie, ca au de unde. Daca nu aveau, mai ziceam.

O recapitulatie ce „cade” exact pe „revendicarile” regale. Categoric ca au cerut ceva eronat dar cum nu i-a interesat sa fie corecti, mi-am rezervat dreptul de a nu publica nimic din ce i-ar putea ajuta.

Ne intoarcem la sirul de cladiri, in spatele caruia este astazi stadionul localitatii. Iata o captura de pe o harta din anul 1927:

Unde vedeti „Vanatorii de Munte” pe harta, apare si denumirea de Izvoarele Prahovitei. Adica ale Prahovei. Pana atunci se credea ca Valea Azugii este Prahova Mare.

Vanatorii de munte au captat izvoarele Prahovei si au construit in anul 1928… Un Stadion! Care exista si azi.

Vanatorii de munte erau condusi de o mare personalitate: Colonelul Ioan Grigoriu. Omul a devenit si Primar intre 1938-1944, il vedeti in recapitulatia de mai sus, jos la semnatura.

Colonelul Ioan Grigoriu este cel care a adus Schiul pe meleagurile predelene. El s-a apucat de realizarea partiilor, de scolit militari si localnici. Infiinteaza Clubul Sportiv Predeal, primul club sportiv al orasului, in anul 1926, unde ii vom regasi si pe…fratii Zapada. Acesti localnici cu nume predestinat vor castiga tot felul de titluri si in tara si in afara.

Cel din mijloc este campionul Gheorghe Zapada. A decedat acum cativa ani.

In paralel, alti ofiteri, tot vanatori de munte, infiinteaza Clubul Sportiv „Amicii Predealului”. Ideea este ca schiul la Predeal este in stransa legatura cu vanatorii de munte.

Fratii Zapada au adus Romaniei prima medalie de aur la schi, intr-o competitie internationala.

Colonelul Grigoriu implica activ vanatorii de munte in dezvoltarea localitatii. Asa a aparut Stadionul. Acesta de azi:

Stadionul… si sirul de cladiri construite in anul 1910 si preluate din 1921 de catre Batalionul 4 VM de la functionarii vamali.

Batalionul IV Vanatori de Munte va pleca in Al Doilea Razboi Mondial, pe frontul de Est, si nu se va mai intoarce niciodata la Predeal.

Pe planul de sistematizare din anul 1938 apare stadionul chiar in „curtea” batalionului. Pentru ca era al lor 🙂

Planul e semnat de colonelul Grigoriu, primarul.

Iata si stadionul:

Rascolind printr-un dosar cu lucrari de sistematizare, aflam si cum a fost denumit stadionul 🙂

Stadionul „Colonel Ioan Grigoriu”

Istoricul, probele documentare si, suplimentar, niste titluri de carti in care se vorbeste despre inceputurile schiului la Predeal, indreptatesc aparitia unei Hotarari de Consiliu Local prin care stadionul statiunii sa-si reprimeasca vechea denumirea. Mai ales ca astazi nimeni nu mai stie cine a fost colonelul Ioan Grigoriu.

Nu stim ce s-a intamplat cu colonelul, nu am insistat sa cautam mai departe. Cel mai probabil, a fost aruncat in puscariile comuniste, impartasind soarta nefericita a elitelor romanesti.

Cam asa sta treaba cu istoria in Valea Prahovei. De aceea se si supara cate unii, ca li se darama povestile. Dupa simpozionul de la Predeal dedicat Marii Uniri, ne-au disparut aproape toate cartile de pe piata 🙂 Conexat propunerii pentru acea HCL, sta si semnalizarea corespunzatoare a Izvorului Prahovei. Cum era odinioara! La fel, nu mai stia nimeni unde este, nici cei de la Apa, nimeni. L-am cautat multa vreme, pana l-am gasit… Intreaga demonstratie apare la capitolul „Drumul Monumentelor”, cartea „Predealul prin ochii tai”, paginile 337-339.

Anul 2018 este Anul Centenarului Marii Uniri.

Azi imi spunea cineva foarte frumos: „Gata, e ianuarie, ne uitam luna aceasta la Martha si la George Bibescu” 🙂 Cu cat mai multi ne dam seama de ce au facut unii de pe aici, pentru noi, cei de azi, cu atat cresc sansele de a ne pastra istoria, cultura, identitatea. (Doar barfitorilor, celor care-si pierd viata in tot felul de nimicuri, le pasa de „combinatiile masculine” ale Marthei sau de cele „feminine” ale lui George. Important este ce au lasat ei, ce au facut acestia pentru Romania si generatiile viitoare).

De a duce mai departe ceea ce-i reprezinta, ceea ce ne reprezinta!

Felicitari de inceput de an, Santinelei Marii Uniri din Valea Prahovei, d-lui director Marius Catalin Campeanu, cel care a dat startul actiunilor specifice in Anul Centenarului, un an al bucuriei, al redesteptarii constiintei nationale, al faptelor pentru viitor.

Evenimente si descoperiri

Saptamana aceasta am asistat la o descoperire uriasa pentru istoria noastra. Niste pasionati de istorie au descoperit o matrita a geto-dacilor:

Foto si articol detaliat aici: http://adevarul.ro/locale/targu-jiu/foto-descoperire-arheologica-uriasa-intr-o-padure-gorj-matrita-folosita-geto-daci-turnarea-monedelor-1_5a12d5075ab6550cb859698e/index.html

Iata ce spune unul dintre descoperitori:

„Primim 30% din valoare, iar dacă descoperirea este încadrată la categoria «Tezaur» sau este o descoperire excepţională, se mai adaugă un bonus de 15%. Am donat peste 90% din piesele pe care le-am găsit. Este o pasiune şi nu desfăşurăm această activitate pentru bani. Oful nostru este că nu sunt fructificate descoperirile noastre“, spune Sorin Maria.

 

In primul rand, oamenii acestia pasionati vor intra in istorie gasind o proba pe care arheologii clasici nu au reusit sa o descopere. Aproape pentru orice arheolog angajat la stat, ce fac oamenii acestia cu detectoare este o ilegalitate. Aproape toti arheologii cred ca acestia cu detectoarele sunt toti hoti, braconeaza situri, distrug istoria, vestigii, fac numai rele. In mod evident, cei de fata sunt detectoristi autorizati de Politie. Arheologii nu fac aceasta diferenta si fie ca au, fie ca nu au autorizatie, toti detectoristii sunt in aceeasi galeata 🙂 Descoperirile lor nu sunt fructificate cum zic si cei de mai sus din cauza invidiei. La nivel national, arheologii amatori au descoperit in cativa ani cat au descoperit arheologii clasici in cateva generatii. Bineinteles ca nu ai cum sa compari un arheolog clasic cu unul amator ca si cunostinte dar ca la noi, exista aceasta invidie prosteasca. Adica tu cu ani de scoala nu descoperi si vine unul cu un detector si scoate ceea ce tie iti era vis…
In al doilea rand, daca faci chestia asta pentru bani si nu ca asa simti, dorind sa contribui la scrierea si cunoasterea istoriei nationale, nu iti da nimeni nimic. Legea exista dar e cu dubla masura. Daca nu predai la timp ce descoperi esti pasibil de o caruta de probleme. In schimb, daca autoritatile nu vor sa aplice legea, sa-ti dea cei 30%, nimeni nu pateste nimic. Sa ne amintim de scandalul recent dintre autorul celei mai mari descoperiri monetare de la noi. Omul a scos 55 kg de monede de argint din pamant si a trebuit sa se judece cu statul timp de 3 ani, ca sa primeasca recompensa. Nimeni nu plateste pentru nerespectarea legii daca este intr-o institutie de stat. Directorul Muzeului National de Istorie a Romaniei, d-l Oberlander a cerut sa fie respectata legea in cazul acelui domn cu monedele dar Ministerul de resort, anul trecut, a dat pur si simplu un ordin prin care sa nu se plateasca nimanui nimic 🙂 Pe tipul cu zecile de mii de monede l-au tot mintit ca numara monedele… pana i-a actionat acesta in judecata si a si castigat. Era evident. Problema e ca fiecare in tara asta, probabil trebuie sa faca la fel, daca se gandeste si la aspectul material. Cand va primi banii, tipul asta ar trebui sa dea zeci de interviuri, sa plateasca articole si sa se tina de plangeri si reclamatii, astfel incat sa nu mai fie interpretata legea dupa cum vrea fiecare. In locul lui, cred ca zilnic ma gandeam ca locuiesc intr-o tara condusa doar de niste hoti nenorociti aciuiti in toate functiile posibile… de la ministru la arheolog. Cred ca trebuie modificata legea si predate astfel de tezaure unor institutii mai serioase gen: Politie, DNA etc.
In al treilea rand, nu exista termenul de donat in astfel de situatii. A dona inseamna sa dai ce-ti apartine. Or, in aceste situatii nu e cazul. Orice este in pamant este al statului si trebuie predat statului. Iar predat nu este totuna cu donat. Nu-l predai in 72 de ore, ai incurcat-o 🙂 Deci nu ai nicio treaba ulterioara scoaterii din pamant a unui obiect. Il predai si mai departe decid specialistii. Vad pe multi descoperitori ca spun ca ei doneaza si mi se pare o greseala. Donatia are mereu o  conotatie caritabila… 🙂
O observatie absolut incantatoare a fost realizata de catre o doamna… observatia a postat-o pe facebook. A pozat un caprior sau un cerb alb. Nu-mi dau seama ce este, initial am crezut ca este ceva de decor/jucarie 🙂 Sunt foarte rare cazurile acestea de albinism. Nu o sa dau numele doamnei sau locatia dar nu este in Bucegi… mai degraba tine de zona Pietrei Craiului.
Vine si o lansare de carte care se anunta foarte interesanta:
 Legat de cultura si la Sinaia se intampla ceva, un week-end de teatru:
Locatia: Casino Sinaia, perioada 1-2 decembrie 2018
Si inchei cu premiul instituit de d-l Paul Adrian Cristescu, autorul unei carti despre Crucea de pe Caraiman:
Premiu pentru Crucea de pe Caraiman 🙂
Bine, personal cred ca sunt informatii despre acest monument mult mai importante si care trebuie cautate… decat aflarea faptului daca a fost sau nu sfintita. D-l Cristescu a cercetat tot felul de arhive si daca nu a gasit inseamna ca… ori nu a fost sfintita, ori dansul nu a cautat bine 🙂 Dupa mine, nu intri direct in subiect oricat de mult te pasioneaza; mai intai trebuie sa te afunzi serios in istoria zonei sa pricepi contextul aparitiei subiectului. Partea frumoasa si laudabila este aceea ca acest premiu indeamna pe multi la cercetare, la citit, la frunzarit netul intr-un scop util.
Initiativa d-lui Cristescu este prima chestie serioasa de pe la noi pusa in contextul Centenarului. Altii vor depune coroane, vor vorbi si atat, acte de imagine. In urma lor nu va ramane nimic pentru ca nu mai inteleg de ce sau cum si ce sa faca. Macar omul acesta incearca sa elucideze un aspect…

Pagini de turism cultural: Expozitia „Nostalgii de Comarnic” – Muzeul din Posada, Expozitia „Regina Soldat” – Castelul Pelisor, Crucea de la 1864 si Moara din Campina, Muzeul „Casa Domneasca” si Biserica din Brebu, Castelul Stirbei de la Voila

A vorbi despre cultura intr-o tara in care rapid se instaleaza ignoranta incepe sa devina o ciudatenie. Din fericire, mai sunt oameni rationali in tara asta care umplu golul dintre generatii, care mai si construiesc sau promoveaza calitate, educatie, lucruri care trebuie sa ramana. M-as opri la un singur exemplu… asa, de inceput. De la Brasov si pana la Campina sunt cam 80 de km si localitati nu stiu cate, in special cele din Valea Superioara a Prahovei. Constatari:

  • exista o singura librarie pe aceasta intindere, una doar, la Sinaia in centru: libraria Flower Power a d-lui Codrut Radi, cunoscut om de cultura.
  • nu exista niciun muzeu, nici la Predeal si nici la Azuga.
  • desi toate statiunile din Valea Superioara a Prahovei au partii de schi si o istorie bogata, nu exista in niciuna un muzeu al sporturilor de iarna. Tot la Sinaia mai gasesti cate ceva, in Muzeul Orasului. Un muzeu care va ramane probabil cea mai mare realizare culturala de dupa Revolutie intamplata in Valea Prahovei.

Ar trebui sa sar un pic la municipiul Ploiesti. Un oras cu o sumedenie de muzee, mult mai multe ca in Brasov, nesemnalizate in vreun fel. Primaria Ploiesti nu considera necesar acest lucru.

Unde nu exista un muzeu, o casa de cultura, o asociatie de profesori, scriitori etc, nu exista nici evenimente culturale, nu exista actiuni identitare ale comunitatilor, exceptand sarbatorile orasului care sunt cu totul altceva. Vestea buna vine de la Predeal, unde s-a semnat un contract de finantare pentru renovarea si transformarea scolii vechi in muzeu.

Ne intoarcem la d-l Codrut Radi, autor de carti de poezii si nu numai, pentru a semnala expozitia de grafica a acestuia, intitulata „Nostalgii de Comarnic”, gazduita de Muzeul Cinegetic al Carpatilor din Posada, oras Comarnic. Am vazut cateva lucrari pe Facebook si va trebui sa ajung si eu sa le vad si real:

O alta expozitie interesanta poate fi vizitata gratuit la Castelul Pelisor din Sinaia. In aceasta perioada, Castelul Peles este inchis pentru curatenie si asa va fi toata luna noiembrie. Expozitia o evoca pe Regina Maria, supranumita „Regina Soldat”, cu referire la implicarea acesteia in prima conflagratie mondiala. Imaginile o arata alaturi de generalul Berthelot, de generalul Averescu, alaturi de copiii ei, gustand din supa soldatilor, alaturi de generalul Eremia Grigorescu… un tablou este de 2 ori, in apropierea altor 6-7 nu ai voie sa ajungi 🙂 Evident nu are nimeni ce sa-ti explice si daca nu cunosti cate ceva despre Primul Razboi Mondial, personaje militare, nu are rost sa mergi pana acolo, ca nu are cine sa-ti explice vreun detaliu. Nici daca ar sti, ghizii locului nu ar avea cum sa o faca. Fiind inchis Castelul Peles, Pelisorul devine rapid plin de vizitatori…

Constat insa ca marea majoritate a actiunilor culturale ce se realizeaza in Valea Superioara a Prahovei, glorificand istoria, inaintasii, nu au substanta si nu reusesc sa mobilizeze publicul. Sunt simple clipe de care isi mai amintesc unii, altii pe moment si atat. Vom intampina Centenarul Marii Unirii, vom avea un intreg an 2018, in care nu stiu cine si daca va reusi sa construiasca un eveniment aniversar, adecvat momentului, cu puterea de a ramane atat in constiintele celor de azi cat si in viitor. Mi-e teama ca vor fi niste simple „parade culturale”, niste nimicuri…

Ajunge si in Campina, la o cruce monumentala din anul 1864, din vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Nu prea se mai vede ce scrie pe ea:

Este situata pe str. Ecaterina Teodoroiu, oricine o poate vedea din microbuzele Sinaia-Ploiesti. Acestea trec chiar pe langa ea.

Putin mai departe, pe Calea Doftanei, intalnim si o moara veche, evident nici ea intr-o stare prea buna. Pentru ca, nu-i asa, ce e vechi nu mai intereseaza.

La numai cativa kilometri gasim Muzeul si Biserica din Brebu. Calugaritele locuiesc la circa 500 m de biserica monumentala… nu stii ce sa admiri mai intai prin vechea curte. Insa, inainte de toate trebuie vizitat Muzeul „Casa Domneasca” unde d-l muzeograf Razvan Radu tine veritabile lectii de istorie si de cultura generala. Pretul biletului, 8 lei, e chiar nesemnificativ.

Imaginea e de prin luna august, nu din acest week-end. Mi s-a parut mai buna imaginea aceasta cu Muzeul.

Iesind din muzeu si observand o mireasa. Asta a fost duminica.

Vizitatori prin curte

Cruce cu semiluna pe biserica

Natura acopera totul in timp.

Incercand sa vad daca biserica este deschisa, intai am fost la muzeu, am dat peste… d-l Madalin Focsa de la Centrul National de Informare Turistica din Campina si peste celebrul domn de pe Facebook, „Arhiva de Geografie”, cel cu excursiile acelea faine prin tara. Obiectivul lor urmator era Castelul Stirbei din cartierul Voila al Campinei, azi spital de psihiatrie. Uite cum ne intalniram noi asa… Si inca mai credem ca viata nu este un scenariu cu episoade programate 🙂

Concluzionand ca doar in calitate de pacient as putea ajunge acolo si atunci in mod sigur ultimul lucru ar fi sa fac poze… am mers cu ei. Nu in ideea de a ramane.

Castelul astazi. Acesta a fost ridicat de Dimitrie Barbu Stirbei, un personaj care se implica in tot felul de opere sociale.

Il vedem pe printul Stirbei in poza de mai sus, este personajul central cu haina neagra dintre persoane imbracate in alb.

In fata acestui castel am ascultat de la d-l Madalin o noua lectie de istorie:

Cam asa arata castelul pe la inceputuri. El a fost distrus in mare parte intr-un incendiu in perioada comunista.

Imagine existenta in castel la momentul vizitei noastre.

Din Grigorescu

Din 2001, de E. Mandrutu

Aici se intalnesc cadrele medicale si diferiti specialisti.

Martorul 🙂 Doar eu l-am vazut (..sunet de tobe)

Apoi, am iesit afara sa vedem si sa intram in biserica spitalului, o ctitorie de cativa ani a unui om de afaceri campinean, foarte atasat de oras:

Un copac secular…

Este pictata doar zona altarului

Intrebat fiind ce hram o avea biserica, m-am trezit vorbind ca „Sfintii rataciti” sau Sf. Pantelimon ca el era un fel de tamaduitor. Glume proaste ca de obicei 🙂 De la inceput ni s-a atras atentia sa nu pozam pacienti, era si normal, numai ca eu i-am facut niste poze d-lui Madalin si tot incercam sa-i zic asta. El: Si? Eu: Pai, parca nu era voie 🙂 Bine, ca ne stim de ceva vreme si nu s-a suparat. Dar fiind si altcineva pe receptie, m-am trezit atentionat un pic asa: „Bag seama ca tu te cam simti in largul tau pe aici!” 🙂 Am zis ca mor de ras cand am auzit… buna asta! 🙂