Racit si (ne)linistit, evadare in intamplare

Fiind racit, stau cantonat acasa, azi, poate si maine. Mereu am racit in luna martie…ieri nu am scris ca nu ma simteam in forma. Cand scriu, trebuie sa fiu in pasa buna si nu aveam de ce sa ma amuz, nu aveam chef…

De fapt, am fost curios aseara, tarziu, ce faceam in anii trecuti pe 27 martie si cum era vremea? Nu faceam nimic nici atunci :)) Desi este al patrulea an, nu am scris niciodata un articol pe 27 martie 🙂 Probabil eram tot racit 🙂

Digital Camera

Ningea aseara ca in seara de Craciun…, exact ca in seara in care impodobim bradul. Am iesit in oras, vreo 20 minute, sa caut miez de nuca. Raceala te impinge la gesturi ciudate 🙂 M-am uitat la un film 70 minute, dar cum finalul se intrezarea m-am uitat la altul. Dar cum si la acesta se intrezarea, m-am intins mai bine in fotoliu. Imi place sa adorm in fotoliu, privind la calculator. Mi se pare odihnitor/relaxant sa adormi cand vrei. Am un sac de dormit de vara si-l tin deschis langa fotoliu…ca sa ma invelesc. Dar ma invelesc cand sunt aproape adormit, nu la alarme false, ca altfel, daca ma invelesc dinainte, nu mai adorm :))

Adormisem eu bine, ma trezeste Oana, „ca se doarme in pat”. Eu „ca nu mai stau mult” si de fapt am ajuns in pat pe la ora 1…, dormisem in fotoliu. Cand am ajuns in pat, nu mai aveam somn, asa ca m-am dus pe la bucatarie, m-am mai uitat pe fereastra, iesise luna dintre nori…, la zapada,  ca ne-a disperat iarna aceasta. De aceea am si racit, cand este primvara o zi, cand vine o saptamana de iarna.

Cand esti racit, esti agitat…, se invarte lumea cu tine si te gandesti cand iti trece. Este enervant gandul asta, „cand trece”. Asa ca l-am alungat repede din minte si m-am concentrat la altceva: „daca tot dam o gramada de bani pe alimente, macar sa mancam inteligent”-asa suna exprimarea unei persoane apropiate. Oricum, la isteria de acum am ajuns sa credem ca nimic nu mai este natural…ne-au tampit de tot cu manipulari idioate. Nu trebuie sa ne luam dupa ei…, avem si noi puterea de a diferentia un lucru de altul, ma incurajez si eu 😉

Digital Camera

Sunt abonat la nuci, pentru ca au forma creierului si cand vrem sa punem la loc ceea ce poate nu avem, poate fi o solutie optima…gata, sunt si specialist in nutritie 🙂 Mancati nuci, asadar…era 35 lei kg. Daca pot manca un borcan de miere intr-o zi, asta daca ma fortez putin, pot manca si un kilogram de nuci intr-o zi.

Acum cativa ani, eram intr-un program de specializare de productie curata in turism, mergeam pe la hoteluri cu specialisti in domeniu care ii invatau pe cei din turism sa-si reduca unele costuri, eficienta, etc…intr-o zi, ca un fel de bonus, am ajuns si la o fabrica de mezeluri. Stiam ce este pe acolo, mai vazusem episodul…, deci,  cum se faceau carnatii? O doamna lua o bara pe care erau infasurati carnati, cred ca avea 10 kg cel putin o singura bara, apoi aseza bara pe un suport deasupra unei oale. Cu o cana mare lua un lichid galben si turna peste carnati. Si acestia deveneau galbeni cum ii vedem la vanzare…sau parizerul odata afumat era racit cu un furtun de apa :)) Mai bine, te duci si cumperi carnati facuti ca acasa, cu simt de raspundere, fara toate prostiile in ei…

Bine, la capitolul carnati sau salam natural, nimeni in Valea Prahovei si Bucegi nu sta mai bine decat Sorin Aldescu de la Cota 2000…nu vinde la bucata, evident, ci ii include intr-un platou traditional. Publicasem intr-o zi niste poze…el si Cristi Mitirita se remarca pe segmentul acesta. Este foarte fain sa stii de unde sa cumperi unele lucruri si unde sa te opresti in excursii, etc. Nu mai stai sa-ti faci probleme, oare cum este facut, oare cand expira, de la ceva tot trebuie sa murim…, mergi asadar la sigur.

Digital Camera

Din pacate, lipseste ideea promovarii unitare, si in acelasi timp pe diferite segmente,  a Parcului Natural Bucegi, un munte de bani cum l-am mai comparat uneori, daca ar fi administrat la polul opus decat este astazi. Fara sa strici mediul si sa dezvolti si turismul. Dar cand nu vrei decat sa stai pana la 100 de ani in fotoliul de director al Parcului si sa nu faci nimic…, ce rezultate sa fie? Este lent tare actualul sef al Parcului, trebuia sa fie cel mai tare din Bucegi si nu este nici macar ultimul…practic nu conteaza, nu are nicio viziune, dupa ani de zile de tot felul de presiuni, probabil i se pare ca nimic nu mai are rost, ca nu poti face nimic, pentru ca esti impiedicat…o lasi asa, mai batraneste.

Mai ma uit si pe la stiri, am si ras, titluri bombastice si continut zero, am citit de un atentat asupra unui amator grec. De fapt, era armator, dar nu stiau redactorii ce inseamna. De asemenea, o fotografie cu o garda de corp a lui Obama circula pe net, cica este un reptilian :)) Iar cei de la Casa Alba au zis ca sunt prea costisitoare serviciile extraterestrilor ca sa apeleze la ele…va dati seama, trebuie sa-i raspunzi fiecaruia dupa mintea lui, sa poata intelege.

De exemplu,  am scris mult deja, si unii se vor plictisi sa citeasca, suntem in viteza mereu, dar nu-i nimic,  citesc eu 🙂 Ia sa-mi fac un ness cu lapte… Nu este voie? Nu ar fi prea indicat…asta este acum! Cate lucruri nu sunt indicate si totusi se fac. O interactiona cu antibioticele? Poate ca da, dar nu ma intereseaza sa caut pe net. Pe ideea ca nu te afecteaza ceea ce nu stii…, insa cum eu niciodata nu am fost de acord cu treaba asta, o sa caut mai tarziu…, acum ma prefac ca nu ma intereseaza :))

Digital Camera

Trebuie sa scriu ceva si despre statiunea Nucet, Consiliul Judetean Dambovita m-a lamurit cum va fi si ce va fi, dar nu imi propun nici asta acum. Nu exista insa comparatie cu prefectul din Prahova, care comite numai atentate la inteligenta cetatenilor, omul pur si simplu raspunde cum i se pare, de unde concluzia ca nu intelege limba romana. Pacat de el… Auzi ma’? Pacat de tine! Cum naiba ai ajuns tu prefect…Doamne Fereste! Hai putin pe la Busteni, sambata, ca se dezbate bugetul, ocazie cu care poti sa mai joci si tu putin fotbal in sala.

Despre primar nu mai zic nimic…bine ca a anuntat ca este o dezbatere publica, dupa asta se poate spune ca oricine a stiut, asa ca…

Sa scriu si de evadari in intamplare, asa imi place sa spun. Se poate evada din realitate? Dar oare este realitatea cea adevarata? Ce ar fi ca intr-o zi sa descoperim ca totul este fals, ca suntem ca o colonie…de furnici educate intr-un singur sens? Sau ca poate adevarul ne priveste, sta la doi pasi de noi si noi il privim si nu-l pricepem. Se spune ca orice informatie ramane, nu paraseste spatiul terestru. Unde ramane, este un mister. Poate este adevarat.

Anul trecut m-am convins de unele lucruri, am o predilectie de a trece fara sa intentionez in prealabil prin unele locuri, aproximativ la aceeasi ora. Intr-un an coboram pe Valea Caraiman la o ora, in urmatorul an, in aceeasi zi ca si in anul trecut, la diferenta de cam o ora, tot pe acolo coboram…sunt multe chestii din acestea. Nu stiu, cine merge prin Bucegi, ani la randul, cred ca poate simti anumite lucruri traversand anumite locuri…in minte iti apar stari pozitive sau negative, prin alte zone nu mai vrei sa treci…

Tot in cursul anului trecut, am avut doua experiente, daca prima m-a uluit, a doua mi-a confirmat foarte clar ca nu suntem doar noi pe Pamant. Eu sunt unul dintre cei mai sceptici oameni, degeaba imi spui un lucru, ca il fragmentez in zeci de parti, ma intreb de ce una, de ce alta, de ce asa si nu altfel. Toma Necredinciosul era mic copil…eu mereu am nevoie de certitudini, fiind o persoana suspicioasa. Nu dorm nopti pana nu inteleg un lucru 🙂

1

Eram pe Vf. Bucura, ramasesem singur, stateam jos si umblam la rucsac. Si deasupra mea s-au auzit niste pocnete, era senin, liniste, m-am uitat surprins, dar nu era nimic. Insa la distanta de cativa metri umbla un fel de vartej…il vedeam cum scutura florile, firele de iarba. Ulterior, cei care sunt pasionati de astfel de fenomene/prezente au marcat locul cu pietre. La cateva luni, m-am reintalnit cu forma aceasta de energie, unii spun ca era cel rau 🙂 , eu nu cred, nu ai pe ce iti fundamenta o concluzie. Mergeam la distanta de cativa metri de un parau cu apa putina, ce abia se strecura printre pietre. Nu era vant, era liniste si senin, o placere sa mergi pe munte.

Nu ma gandeam la nimic, cred ca mergeam asa relaxat. Si mi s-a parut mie ca se aude in albie, un zgomot, ca si cum apa clipocea. Cum eu stiam ca apa este mica, si practic nu are ce sa se auda, m-am oprit sa vad. Tot un vartej mergea in urma mea, evident paralel cu mine, si pe unde trecea se auzea clipocitul apei. L-am privit, apoi a urcat un mal abrupt, -sa-mi spuna si mie cineva ce curent de aer este asa de unul singur si urca maluri, isi schimba directia repede-, dupa care a plecat mai departe pe pajisti. As fi alergat sa-l pozez, am si facut o poza de la distanta, dar nu aveam cum sa-l ajung. Avea un tempo in plus. Insa daca l-am vazut de doua ori, am sa-l vad si a treia oara. Ma duc dupa el si-l filmez, vad eu, poate il ating. De atunci, chiar cred in multe lucruri, dar sa nu ne departam pe alte taramuri. Este usor sa aluneci spre alte extremitati…mai sunt unii care vin la Sfinx si povestesc cum au intrat in acesta.

Digital CameraPrin Bucegi

Acest lucru poate fi verificat foarte usor. Daca X a trecut prin stanca, poate trece si prin usa mea, si imi poate povesti ce tin pe fotoliu, culoarea peretilor, etc. Daca poate face acest experiment foarte simplu, comparativ cu intratul in Sfinx, atunci il cred. Pana atunci, nu. Si-or fi dorit prea mult sa intre in Sfinx si s-au lasat mintiti de Minte si Imaginatie. Sau cum ar fi oare sa se joace cineva cu mintea ta si sa creada ca poate face nestiut ce vrea? O fi posibil? Am auzit ca se mai joaca unii sau cate unii 🙂

Gata, pauza! 🙂 Sa caut niste poze! Ca un articol fara poze este ca o camera cu multe vaze de flori…, dar fara flori!

Si tocmai am auzit o piesa muzicala, aceasta 🙂

Sunt cateva scene frumoase in videoclip, pe canapea,  sau cand il stropeste cu apa din cada…, cand face unul poze pe strada si se interpune altul…, fluturii in stomac :))

Reclame