Un iris, o brandusa alba si ponte de Bufo viridis

A mai inflorit un iris, dar nu acela la care ma uitam. E bun si acesta 🙂

Inca nu s-a terminat sezonul branduselor:

Albinism

Si unde sunt broaste, sunt de fapt mai multe specii 🙂

Pe la 1950 m altitudine

Ponte de Bufo viridis, broasca raioasa verde, specie de interes comunitar careia ii este alocata o protectie stricta. Deci, o multime de legi o protejeaza 🙂

Retrospectiva 2015

Hai ca m-a lovit retrospectiva pe la jumatatea lunii ianuarie 🙂 asa ca m-am gandit sa fac o lista cu traseele turistice efectuate anul trecut si cu alte chestii, sa am o evidenta, ca sa stiu ce sa fac in acest an 🙂 Dar si cu momentele mai speciale, nu toate, cateva:

In ianuarie mi-a inflorit irisul adus in 2014, din Brasov, zona Troita Prundului. Apoi am fost pe jos pana la 7 Izvoare-Scropoasa si m-am intors pe jos, vreo 40 km.

7 izvoare

In februarie am fost pe la Cota 2000, pe la Schitul Sf. Ana. Pe 14.02 am urcat de la Stana Regala pe Piciorul Pietrei Arse pe Platoul Bucegilor. Am scris ca si in ianuarie, de hrana pentru animale pe timp de iarna, am redat si o excursie a unui montaniard, cu imagini facute de acesta, dinainte sa ma nasc. Am scris despre programul de vaccinare a vulpilor.

In martie am aterizat la Institutul de Arheologie „Vasile Parvan”, am scris de vanatorii de munte, am fost la Targul de Turism, am publicat pe 1.03. adresa prin care am cerut Muzeului National de Istorie a Romaniei sa mute inima Reginei Maria la Castelul Pelisor, adresa pe care MNIR a trimis-o apoi Casei Regale.

In aprilie, am strabatut Cheile Pelesului, a inflorit Irisul Beldie, am fost printr-un sat din Dambovita si am gasit niste bolovani cu fosile, de Paste am fost la parintele staret Calinic de la Pestera, a doua si a treia zi de Paste am fost in excursii sau la gratare cu prietenii, pe Valea lui Bogdan… Am participat la inaugurarea Piatetei „Vulturii Libertatii” din Sinaia.

In mai, am fost in Poiana Narciselor din muntii Baiului, l-am reclamat la Prefectura Brasov pe cei de la Predeal ca azi au depus coroane la un monument si a doua zi le-au aruncat, ca sa tina un festival cu mici si bere langa monument 🙂 Am fost la cautat de pastravi-ciuperci cu un prieten impatimit, am fost la Posada in defileu si la Muzeul Cinegetic. Am pozat desfasurarea de forta a americanilor, cu elicoptere langa Castelul Peles si am participat la o dezbatere publica la Busteni. Am mai fost prin poienile muntelui Paduchiosul si am iesit la Cota 1000, iar pe 1.05. am fost cu copiii la Stancile Sf. Ana.

In iunie, am fost la Pestera Ialomitei, traseu pe jos din Busteni, am scris despre Trombarul de fag, am fost la concursul „Atinge Omu”, am fost la un concert si am vazut Orga de la Peles, pe 1.06. am facut un traseu din Busteni peste muntele Diham iesind in Predeal si ne-am oprit la inghetata la Hanul Domnitorilor.

In iulie, am mai scris un episod din „Descoperiti Brasovul” si am urcat pe Tampa, am mai fost pe Vf. Postavaru si in Poiana Brasov cat si la pustnicul Onufrie din acest munte, am mai scris de defrisarea de pe muntele Diham, am facut o dezbatere referitoare la poienile Costilei si Stanei Regale si mai ales am traversat Bucegii si Leaota, pornind din Busteni si iesind la manastirea Cetateni in jud. Arges, o tura extraordinar de frumoasa. Am prezentat in niste imagini reusite Valea Jepilor, dar si Poiana Stanei Regale unde am fost cu copiii, am scris diverse clarificari despre legislatia de mediu, informatii furnizate de ITRSV si Directia Silvica…

Sa postez si o piesa frumoasa, ca sa se lege scrisul 🙂

In august, am facut un traseu superb din Bucegi prin Saua Strungulita-Leaota iesind in Moieciu de Sus, am fost la evenimentele Asociatiei „Traditia Militara”, la Castelul Cantacuzino ca era o expozitie cu operele lui Salvador Dali, am fost pe la Valea Larga, am urcat la Omu apoi am coborat in decorul de poveste de la Malaiesti. Am participat la sfintirea bisericii vechi a manastirii Sinaia, am fost la Busteni Sky Race, prin Sinaia cu Rares, am scris de soferii de jeepuri, si am plecat din Busteni pana pe muntele Lespezi pe jos si m-am intors in aceeasi zi.

In septembrie am scris despre descoperiri din Primul Razboi Mondial la Predeal, am fost pe Vf. cu Dor unde am gasit un roi de vreo 200 de buburuze, am fost pe la parintele staret Nicolae de la Schitul Sf. Ana, am facut traseul Bucla Varfului cu Dor, am vizitat Pestera Ialomitei, ne-am intors pe la Babele din Plaiul lui Pacala, am fost la hramul Manastirii Caraiman, am descoperit chioscul regal din fostul parc al Predealului si am trimis pozele la Primaria Predeal, ei au spus ca-l vor reface in 2016, sa vedem! Am pozat anumite monumente in orasele Fieni, Azuga si am fost la un concert la cabana Poiana Secuilor, am fost si la Festivalul „Sinaia Forever”. Am fost si peste munte prin Valea Gaura pana in satul Simon.

In octombrie, am scris cum la Bruxelles avem comunicate niste limite de situri Natura 2000 si pe aici le schimbam noi in functie de interese. Am scris despre cartea „100 de Pasi in Timp”, despre defrisari prin Bucegi, despre albumul „Sinaia 365″…

In noiembrie, un nou episod din „Descoperiti Brasovul”, am fost pe la Stancile Sf. Ana, la Simon si Manastirea Bran, la Castelul Iuliei Hasdeu, am urcat Varful Moldoveanu intr-o zi lumina, am vizitat Castelele Pelisor si Bran, am fost pe Braul lui Raducu si am pozat fluturasul de stanca, apoi pe Muchia Lunga, am scris despre noul site al Parcului Natural Bucegi.

163

In decembrie, am fost prin Comarnic, apoi pe Clabucetul Taurului, am vizitat Muzeul Orasului Sinaia, am facut un articol cu ciobanii si cainii prin Bucegi, am fost prin padure la un gratar, pe dealul Sprenghi sau Smengli una din doua, la biserica din Bartolomeu Brasov, de Ziua Nationala poze… peste toate ramane cea mai mare realizare, cartea 100 de Pasi asupra careia voi reveni cu un articol curand…

Sa vedem in acest an! Ca sunt multe in plan…

Descoperiri interesante la Predeal… si opinii personale

Pai… nu stiu cum va parea ce voi spune 🙂 Poate trebuie o Introducere…

Stiti ca am anuntat de mai multe luni ca scriu o carte, ca ma apropii de finalul acesteia. Cartea se numeste „100 DE PASI IN TIMP, UN ALT FEL DE GHID DESPRE VALEA PRAHOVEI SI PARCUL NATURAL BUCEGI”, are 2 autori, vreo 500 de pagini, cateva sute de imagini, este aproape sa iasa de la tipar, nu contine ceea ce pare la prima vedere, adica daca va imaginati ca am batut campii cu descrierea Pelesului sau a traseelor de prin Bucegi, va cam inselati 🙂 La Prefata veti gasi randuri scrise de 5 personalitati ale zonei acoperite de ghid, o sa dedic un articol special cand o sa am toate cartile acasa. Eu intai vad cartile si apoi spun data lansarii. Si asa sunt cam incurcat si nu stiu cum sa fac, pentru ca am o dilema. Deja cererile pentru carte sunt mai multe decat se vor tipari. Unul vrea 4 carti, altul 2, un prieten vrea 1, altul vrea si el, tot asa cateva zeci de persoane… si numai la unitatile turistice ar trebui sa ajunga circa 110 exemplare. Si ma gandesc ca daca fac lansarea, vor ramane unii fara carti, vor bate drumul degeaba si se vor supara. Asa ca poate ar fi mai bine sa dau prima editie si sa scot altele pentru lansare… o sa ma gandesc zilele acestea. Multi s-au intersectat cu aceasta carte in diferite etape si stiu ca majoritatea subiectelor sunt inedite… revin eu cu un articol detaliat.

Bun! De fel sunt o persoana care face tot felul, citeste diverse, umbla pe unde nu te astepti, un om dificil, care ce viseaza noaptea, face a doua zi, de-astea 🙂 Sau, o vreme m-a chinuit gandul sa vad eu cati stalpi are funicularul Busteni-Valea Brateiului, construit pe la inceputul secolului XX. Din ce am citit mai apoi, erau destul de multi, nu o sa va spun acum cati, dar la jumatate din acestia le-am gasit fundatiile presarate pe Bucegi. A, si mai multe roti. Tot am zis sa-mi aduc si eu o roata acasa si una sa o las la Centrul de Vizitare al Parcului Natural Bucegi, sper sa nu vina iarna pana fac asta 🙂

biserica din parcul nou predeal

Pare nebunie, stiu! Cat timp mie imi place si nu deranjez pe nimeni, o tin asa… sarind peste faptul ca am tras de roti de prin vai, ca sa nu dispara la viituri sau avalanse, le-am dus ceva mai sus. Chiar, oamenii acestia de la Centrul de Vizitare or mai fi avand irisul descoperit de Alexandru Beldie la Coltii lui Barbes-Vanturis? Stiti ca acest centru poarta numele renumitului biolog.

Nenea acesta, Beldie, umbla ca o albina din floare in floare si a reusit sa cuprinda toate florile Bucegilor intr-o carte. A descoperit, la un moment dat, un iris mai aparte, dar neavand aparat foto, nu a putut el prea bine dovedi si s-a crezut, multa vreme, ca, de fapt, descoperise un iris care mai exista si in alte parti. Prin 2010 sau 2011 am luat o carte scrisa de el, ca sa vad pe unde a umblat si mi-am propus sa scot orice iris intalnit, daca nu are cumva floare pentru a-l poza, si sa-l iau acasa. Ma gandeam ca va inflori el candva. Pana la urma a inflorit irisul adus acasa si a avut si „urmasi”: unul a ajuns la Agentia pentru Protectia Mediului Prahova, altul la Centrul de Vizitare al Parcului Natural Bucegi, si inca unul la o cunostinta. In acest an, a inflorit la acea cunostinta si ne-am convins ca Alexandru Beldie chiar descoperise o specie noua pentru Bucegi, detalii si ce mai spun unii specialisti tot in cartea „100 de pasi” veti gasi.

Pentru scrierea acestei carti s-au depus niste eforturi greu de inteles… zeci de nopti nedormite, drumuri prin arhive, muzee, cumparat carti rare de la anticariate, discutat cu zeci de persoane, a fost mult de munca si nu am reusit totusi sa cuprindem tot ce am fi vrut. Mai avem material pentru inca o carte, lucruri care daca nu le vom reda, se vor uita si nimeni nu va mai sti despre ele. Am avut o ocazie unica de a afla despre ele si faptul ca imi place sa aflu toate detaliile despre un lucru, diferite pasiuni si cartile citite, au ajutat la efectuarea multor corelatii si implicit descoperiri. Nu veti intelege despre ce vorbesc, decat dupa ce veti inchide cartea „100 de pasi”, atunci veti vedea lucrurile de pe aici cu totul altfel. O alta carte, o continuare si, in acelasi timp, o completare, va aparea la anul, pentru ca deocamdata este prea mult si din punct de vedere psihic si fizic.

Vor zice unii: „Ce naiba l-a apucat pe asta? A luat-o razna cu cartile lui!” 🙂 Explicatii sunt mai multe…

Prin niste oameni, am ajuns la anumite concluzii, Dumnezeu mi-a deschis ochii si sufletul spre niste chestii pe care credeam ca le inteleg, dar nu ajunsesem la esenta lor. Mi-am zis si ca in spatele fiecaruia dintre noi trebuie sa ramana ceva si de ce sa nu fac ceva acum, cand simt ca este timpul?

Vorbeam despre parcul din Predeal, cu cineva, de curand. Si faceam o paralela intre acel parc si cel din Sinaia. La Sinaia, administratia locala a mers pe reconstituiri, pe reabilitari de monumente, a transformat orasul in cea mai vizitata statiune din Valea Prahovei. Apoi vin Busteniul, Predealul si Azuga. Stiti ca in parcul din Sinaia este un chiosc in care canta fanfara. Primaria si-a dorit sa reediteze vremurile de altadata, a refacut chioscul si a adus fanfara, dand acel farmec regal de odinioara. In perioada regalitatii, fanfara canta si la Predeal, tot in parc, intr-un chiosc asemanator.

Am intalnit multi predeleni, nimeni nu stia cam pe unde unde era chioscul, nici nu auzisera de el. Mai mult de atat, aratau spre alt parc, cel de langa biserica din centru. In timp ce scriam la cartea „100 de pasi”, ne-am dat seama, noi, autorii, ca parcul din Predeal era la sud de actuala cladire a BRD. Acum vreo 2-3 saptamani am vazut o vedere cu acest parc si in mijlocul lui era un chiosc. Deci, dupa ce citisem despre acel chiosc, vedeam si o marturie ca a existat.

3aFostul chiosc din fostul parc al Predealului

Mai citisem ca in parcul din Predeal au mai existat, nu departe de chiosc, doua monumente: bustul lui V.A.Urechia, care a fost topit de catre germani in Primul Razboi Mondial, si Monumentul Apelor, despre care nu se stie ce s-a intamplat cu el. Si cam atat am retinut eu despre acest parc, ramanand cu informatia, asa, de tipul cunostintelor generale.

2b

Azi, 11.09.2015, eram prin Predeal. Si in 2001, si mai apoi si in alti ani, cat si in 2013, 2014, intr-o astfel de zi,11.09, eram pe la Predeal. Era ceata si ploua marunt-marunt. Mie imi place nespus cand este asa. Sa te plimbi, sa privesti si sa mananci un strudel cu mere din mers sau ceva de genul… mi se pare foarte fain. Mergeam asa, fara un scop anume, nu aveam niciun plan. Ma opresc si ma uit la o vila veche, vad ca in fata ei se construia ceva si traversez soseaua ca sa-i fac o poza de vizavi, in ideea ca dupa ridicarea noii constructii, casa veche nu se va mai vedea. Fac poza si apoi imi dau seama ca sunt pe langa fostul parc al Predealului. Iarba era destul de mare, plina de apa, dar mi-am spus ca nu ar fi rau sa arunc o privire, daca tot sunt pe acolo. Fostul parc este astazi doar un spatiu verde, cu copaci si arbori impunatori, fara delimitari, unde se plimba cainii… nici batranii nu cred ca mai tin minte ca acesta era parcul de altadata. Eu nu am intalnit vreunul. Cand ii intrebi de parc, arata spre centrul statiunii.

Ce sa va spun? Ca multe ne sunt la indemana, dar nu le mai vedem, pentru ca nu stim sa mai punem mana pe o carte. Intai am gasit o mica platforma betonata, probabil acolo a fost bustul, apoi o alta, ce alcatuia in mod sigur platforma Monumentului Apelor, si, in final, ud la picioare, am urcat treptele fostului chiosc 🙂 Despre faptul ca acolo a fost chioscul nu am nicio indoiala si nici despre locul unde a fost Monumentul Apelor. La bust mai trebuie cautate niste informatii…

bustPoate aici a fost odinioara fundatia piedestalului pe care a fost asezat bustul lui V.A.Urechia

monumentAcolo este o platforma patrata din ciment

chiosc 1Urmele vechiului chiosc

chiosc 2Trepte chiosc

chiosc 3Aici a fost chioscul de la Predeal, in care canta fanfara in perioada regala.

Bineinteles ca luni dimineata, d-l Primar din Predeal va avea pe masa adresa mea, insotita de dovezi, de acum si din alte vremuri, precum si indemnul de a urma exemplul Sinaiei, adica sa refaca acel chiosc, cel putin.

Acum nu stiu cum va fi perceput demersul meu… stiti ca i-am facut deranj mare si acestui om. De Ziua Eroilor au fost depuse la un monument in Predeal mai multe coroane de flori. A doua zi, cineva de la Primarie le-a luat si le-a aruncat, a treia zi a inceput langa monument un festival cu mici si bere, a durat a patra zi, a cincea zi, in a sasea zi, dupa ce am vazut ca acele coroane nu mai apar… l-am reclamat pe dl. Primar la Prefectura pentru comportament inadecvat functiei sale, pe Vanatorii de Munte la MAPN, ca nu au facut decat un act de prezenta prin depunerea coroanei si ca nu sunt deranjati ca le-a fost luata coroana a doua zi, pe politisti la MAI, ca au fost luate coroanele si ei nu au facut nimic, am dat o „raita” si pe la Oficiul National pentru Cultul Eroilor… in final, s-a trezit primarul cu toata lumea pe cap. Politia a inceput o ancheta si a aflat cine a luat coroanele, Vanatorii sa sune la Primarie, cei de la Cultul Eroilor s-au aratat deranjati, Prefectul a cerut sanctiuni… parca am publicat adresele acestora pe 21 iulie.

Deci, nu stiu cum va primi Primarul adresa 🙂 Probabil: „Iar ăsta?” 🙂

Gala Bute, Cetatenii se implica in protejarea Parcului Natural Bucegi, Boboci si flori de iris, Actiuni pentru fauna, Evenimente

O precizare se impune inainte de toate… se spune ca sunt propuneri de arestare in dosarul acesta cu Gala Bute, printre care ar fi si un bustenar. Este vorba de dl. George Nastasia, fostul secretar general din Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului, si despre care am insistat pe aici, acum un timp, cu articole despre constructii in muntii Baiului. Nu am de gand acum sa scriu ce cauta dumnealui in acel dosar, unii zic ca ar fi recunoscut nu stiu ce, altii ca s-a cerut masura arestului la domiciliu. Pur si simplu, nu pot scrie despre cineva aflat in necaz, poate cu voia lui sau poate fara. Din punctul meu de vedere, pentru constructia unei stane turistice in muntii Baiului, a fost sanctionat de institutiile de mediu,  dansul sau o ruda a dumnealui. I s-a cerut sa intre in legalitate la acea vreme, deci ce mi-am propus s-a si intamplat.

SAMSUNGBoboci de iris si a doua floare

In niciun caz, atunci cand am infiintat acest blog, in urma cu 5 ani, nu mi-am propus sa strang dovezi pentru a incerca sa fac rau gratuit unor oameni. Am considerat, ca un cetatean responsabil ce ma cred si ca un iubitor al mediului, ca acele fapte care aduc un impact negativ naturii… trebuie expuse si rezolvate. Nu am tintit si nici nu tintesc ca persoane, care au facut nu stiu cate pe aici, sa ajunga cine stie pe unde, chiar daca unii mi-au facut nu stiu cate probleme. Eu nu ma pot bucura de raul altora. Cred ca este o viziune corecta, care nu ma decredibilizeaza in fata institutiilor de mediu.

Am vrut mereu sa se inteleaga ca mai sunt si niste responsabilitati de asumat prin aceasta zona, ca nu facem fiecare ce dorim. Iar educatia, asa cum mi s-a parut mie, se poate face si prin sanctiuni, deci cumva trebuia sa inteleaga toti aceia care s-au constituit in subiecte pe acest blog. Este simplu… prin urmare, nu am de ce sa bat toba pe Gala Bute. Sunt institutii ale statului abilitate sa imparta dreptatea… In domeniul mediului, pe aici, consider ca intai trebuie sa-i trezesti pe cate unii la realitate. Sunt persoane care s-au obisnuit, de exemplu, sa taie padurea si sa lase in urma un dezastru: nu fac curatenie, strica trasee turistice, taie mai mult decat este cazul, distrug drumurile forestiere, nu impaduresc. Nu fac altceva… doar taie. Ei bine, acesti oameni trebuie sa inteleaga ca smecheria nu mai tine, ca oamenii se trezesc, ca nu se mai poate… Asta este linia normala, nu dorinta de a ajunge unii in puscarie, nu injuraturi, nu accente de razbunare sau rafuieli personale. Orice situatie trebuie expusa si sustinuta coerent, cu acte doveditoare.

Iata, insa, cum se implica si alti cetateni in protectia mediului, cetateni din zona noastra… care nu se risipesc in petitii inutile promovate pe Facebook, adica vorbarie fara concretizare. Asta cu Facebook-ul, sa share-uim, sa vada lumea, nu este ceva foarte interesant… cine vrea sa te sustina, este alaturi si dincolo de povesti de vitejie scrise pe retelele de socializare. Cum nici eu, si nici dl. Marin Juvete, dupa cum nici altii nu pot vorbi in necunostinta de cauza… intrebam…conteaza, inainte de toate, parerile institutiilor statului. Dl. Marin a vazut defrisarile de la Caminul Alpin si, ca un cetatean preocupat de ce se intampla cu natura, s-a adresat institutiilor statului. Mi-a promis, intr-un comentariu, ca imi trimite adresele primite pentru a le publica. Ma achit si eu de promisiunea de a le publica, multumindu-i foarte mult pentru incredere. Iata raspunsurile acestui domn, primite de la Ministerul Mediului, reproduse integral, fara modificari:

GNM 1

raspuns MM 2

Dupa controlul G.N.M….

mediu 1

SAMSUNGEu am zis ca problema nu este cum pare, dar unora li s-a parut nu stiu cum… asa ca, nu mai zic nimic! Trebuie totusi sa subliniez ca mi-a placut demersul civilizat al acestui domn din Busteni.

Postez si 3 imagini de astazi, de la o actiune de sustinere a faunei, au fost constituite, in diferite locatii din padure, mici depozite de hrana complementara… tinand cont si de aceasta noua racire a vremii.

hrana 1

hrana 2

hrana 3

Iar la capitolul Evenimente… in cateva zile incep Zilele Orasului Busteni:

program Busteni

Iar la Sinaia s-a stabilit calendarul evenimentelor din acest an:

program Sinaia

Evoluam spre ceva, nu stim spre ce… dar e bine!

De la alegerile prezidentiale s-a asternut linistea… majoritatea credem ca mergem in directia buna. Bine, asa zic si eu, ca mergem in directia buna, si cu o astfel de afirmatie nu am spus nimic. Oamenii cred, insa, ca este de bun augur linistea asta. Cumva lucrurile incep sa functioneze. Asa o fi?! Nu stiu, vom vedea sau am sa vad; probabilitate subiectiva.

Neamtul vorbeste putin si face. Asteptam minuni de la el, ne-a cucerit cu modestia si alte calitati disparute de pe scena plina de puscariabili a politicii romanesti. Chestiune de timp… pana vedem infundand puscaria si pe alti actori politici. Nici nu ne-am fi gandit ca aceia care s-au perindat pe la nu stiu cate televiziuni, se uita acum la un televizor, alaturi de tot felul de detinuti. Nume grele din politica, fotbal, media, sunt prin inchisori… altii sunt la un pas de a ajunge acolo. Cred ca suntem tara europeana cu cei mai multi fosti ministri aflati in puscarie… aspect care arata calitatea umana a celor pusi sa conduca destinele acestei natii.

SAMSUNGPrin Sinaia

Ne lipseste constiinta aceasta, a lucrului facut bine si corect, a lucrurilor facute si pentru altii… deoarece asa trebuie, asta iti este obligatia, o data ajuns intr-o functie. Societatea nu poate functiona daca in fisa postului este trecut ceva si tu vrei doar pentru tine sa faci… Presupun ca fiecarui cetatean ii place ca DNA-ul, DIICOT-ul, Politia, aresteaza pe banda rulanta pe marii banditi ai tarii. Daca nu ar fi pornit motoarele, existenta lor nu ar mai fi fost justificata. Deci, ori curata societatea, ori vor disparea si ei, atunci cand statul va intra in colaps in urma hotiilor realizate de politicieni si marii oameni de afaceri.

Totusi, nu stiu spre ce ne indreptam, linistea asta ar insemna si ca toata lumea munceste, dar ar fi o erezie, ceva strigator la cer 🙂 sa credem asa ceva… ca ne-a venit pofta de munca, dupa 25 de ani… de democratie. Cred ca o data ajunsi in anumite functii, unii oameni au senzatia de perenitate, ca acolo vor sta pentru totdeauna. Se obisnuiesc cu binele, nu mai coboara din masini, se departeaza de prieteni si se invart doar in cercuri asa-zis inalte. De fapt, oamenii de aceeasi factura, pusi pe furat din avutia nationala, se intovarasesc foarte repede. Intr-o zi, insa, filmul se termina si realitatea plateste factura minciunii cu ani de puscarie. Citeam un articol despre fostul manager de la clubul Steaua… il vazusem pe Mihai Stoica si in realitate, cat si prin tot felul de emisiuni, la diferite evenimente. Era o gura bogata, in limbaj popular. Ei bine, nu am reusit sa citesc articolul, se numea ceva de genul „cum l-a schimbat puscaria…”, pentru ca ma uitam la doua poze. Una cu managerul Stelei inainte si una din prezent. Este ceva socant! Inainte era un barbat la vreo 40 de ani si acum pare sarit bine de 50 de ani, parul lui a devenit alb complet… pe mine, cel putin, m-a impresionat. Nu stiu ce a facut, nu mi-a placut niciodata de el, dar este dovada clara a felului cum curge timpul in alta realitate: aceea a penitenciarului.

Ma uitam la ministrul Fondurilor Europene, nu reuseste mare lucru in ce face, nu a dat drumul la marile linii de finantare, am vazut ca l-a dat de gol Corina Cretu, acum comisar european pe politica regionala. Aceasta i-a zis sa nu mai ceara bani europeni pentru proiecte care aveau prevazute finantare nationala si, ce mi s-a parut interesant, a fost faptul ca a fost indemnat inca o data sa foloseasca instrumentele financiare europene pentru creditarea IMM-urilor, pe care ministrul le refuzase 🙂 Lipsa de viziune, de seriozitate. Daca nu intelege ce se intampla…

Tinem insa directia 🙂 Nici nu credem ca avem una… este o iluzie!

irisIrisul din Brasov incepe sa se deschida… pe fundal, se vede fisa de concurs de la Marathon 7500, atat a mai ramas din ea dupa ploaia de pe Valea Cerbului si Bucsoiu. Asta este poza de ieri dimineata… cred ca pana duminica se deschide prima floare.

La un ceai…privind cum infloreste un iris in ianuarie!

Spuneam pe 19.01. ca vine primavara pentru un iris, deoarece iesise din pamant. Fiind un iris special din Parcul Natural Bucegi mi s-a parut mie demn de semnalat acest lucru. In ultimii ani, am cules orice iris care ma interesa pentru a observa niste caracteristici… speram eu, neavand cine sa se pronunte mai in masura, ca voi afla exact ce specie am luat din Bucegi.

Pana la urma, comparand irisii de prin toate locurile pe unde am ajuns, a se citi am scos de prin curti, paduri, alte orase, orice iris mic, ca sa am cate un exemplar din fiecarem am determinat specia cu exactitate, si pot spune ca este aceea descoperita de Alexandru Beldie in Bucegi.

A fost un fix al meu cu irisul acesta, l-am tot studiat, l-am tot comparat pana am fost sigur ca nu gresesc, chiar daca mi-a luat vreo doi ani si ceva. Nu conteaza! Cand vrei sa ajungi la capatul unui drum, si-ti doresti asta, nu ai cum sa nu ajungi!

ceaiUn ceai din mere si scortisoara si povestea lui mai jos…

poveste ceaiFoarte frumos scris 🙂

Bun pana aici! Si azi dimineata primul lucru care mi-a venit in minte… a fost sa ud florile. Am niste muscate, irisii…si altele. De curand, le-am schimbat pamantul la majoritatea, ca ma gandeam eu ca nu se simt bine 🙂 In fiecare zi ma uit la florile acestea, am un fix si eu. Am vrut la inceputul acestei saptamani, sa mai tai din frunzele semi-uscate ale unui iris mare, alta specie… dar m-am gandit ca-l doare si am lasat sa se usuce ele de tot 🙂

Si azi vin eu la irisul mare sa-l ud. Cand ce sa vezi, un boboc mare aparuse… eu bucuros nevoie mare. M-am sucit, m-am invartit, ce frumos! Infloreste un iris in ianuarie 🙂 Acest iris il am din mica padure de pe Coasta Prundului din Brasov. Din Piata Prundului daca privesti inainte, cum mergi spre Pietrele lui Solomon, se observa in dreapta o troita sus pe un deal. I se spune troita din Coasta Prundului. Am fost pe acolo pe 27 aprilie 2014 cand a fost si Parada Junilor. Abia astept sa termin cartea… ca sa mai merg prin Brasov, sa continui seria cu „Descoperiti Brasovul”… ajunsesem la 4 episoade. Ma iluzionez si eu singur, am atata treaba pe aici prin Bucegi, si mai degraba va fi un „Descoperiti Bucegii”.

Deci este irisul din Brasov si se pregateste sa infloreasca:

irisi brasov

Ne leaga totul…

Ieri parca 🙂 rasfoiam prin articolele de pe blogul lui Alexandru, si privirea mi-a cazut pe o poza. Extraordinar acest domn! Am invatat o multime de lucruri de la dumnealui:

1Sursa si multumirile cuvenite: http://fosile.wordpress.com

Acesta este un lemn silicifiat…  si sta prin locurile unde l-a gasit Alexandru… de aproape 30 milioane de ani. Datorita lui acum stiu si eu ce tin prin casa… am cateva astfel de bucati, dar nu am stiut ce sunt. De fapt, eu am acasa sute de mici chestii, fiecare cu istoria sa. Nici nu incape indoiala ca nu as sti de unde le-am luat… unde erau 10 pietre de un fel, interesante, una imi trebuia si mie sa o studiez…

Treaba este ca astfel de lemne silicifiate, deloc raspandite prin Bucegi si Valea Prahovei, stiu si eu o multime dar, sunt doar intr-un singur loc. Stiu unde sunt pentru ca acum mi-am dat seama ce sunt 🙂 Sunt frumoase insa acolo la fata locului, raspandite pe sute de metri…

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGO carte veche, ce era de vanzare pe net…  a cumparat-o cineva si am pozat-o si eu… am mai citat uneori din ea

SAMSUNGSi ce carti mai citeau unii pe la inceput de secol XX

7Irisul meu nu a mai inflorit in acest an, zilele trecute a fost teribil de „suparat”… cert este ca nu este un simpu Iris Aphilla ci subspecia „dacica Beldie”. In acest an, am vazut irisi Aphilla, tot o specie rara in Bucegi si am reusit sa fac in sfarsit deosebirea.

SAMSUNGO casa la Sinaia, cred ca este una dintre cele mai frumoase…

SAMSUNGSi apropo de carti vechi, mi-am adus aminte, doar este la vedere 🙂 ca mai am cartea de vizita a staretului manastirii Sinaia, arhimandritul Nifon care a murit in anul 1909. Cine o mai vede si intreaba ii zic aceeasi poveste, ca a venit Nifon de pe lumea cealalta si mi-a dat-o, sa am bilet de trecere 😉 Cine a fost acest staret? Cred ca mi-ar lua mult timp sa povestesc… important de retinut este ca el a fost presedintele Societatii Carpatine Sinaia, infiintata in 1893, prima asociatie turistica din Romania Veche, cate a facut el prin Bucegi si Valea Prahovei, voi scrie cu alta ocazie…

Deci m-am documentat, poate ajung sa-l cunosc si nu stiu nimic despre el 😉

SAMSUNG