Traseul turistic religios: Manastirile din preajma DN 1A – Zamfira, Suzana, Cheia…

Cum mergi din Ploiesti spre Brasov pe la Cheia, asadar pe DN 1A, nu ai cum sa nu vezi pe primii 50 de km cel putin un indicator spre o manastire. Eu cred ca am vazut vreo 7, deci sunt 🙂

Pentru unii nu sunt obiective importante, nu le spun nimic. Altii merg ca si turisti, altii ca pelerini, altii cu diferite ganduri sperand la diverse rezolvari… Fiecare om isi are propriul univers, in cea mai mare parte fiind alcatuit prin raportarea la ce aude, vede, la mediul in care traieste. Nu prea ai cum sa zici, ca X traieste cum trebuie si Y nu traieste. Fiecare traieste cum doreste, cum crede ca lui ii este bine, consecinte in principal ale alegerilor noastre, a experientei acumulate sau invatate…sau 🙂

Mai jos, sunt niste manastiri pe la care am trecut, fara ca acest fapt sa constituie un indemn pentru cineva. Daca nu simti si nu intelegi ratiunea de a merge prin astfel de locuri, nu ai de ce sa mergi. Poate te regasesti in altceva.

In week-end-ul trecut, am fost in cateva zone de unde poti cuprinde cu privirea mari intinderi de pamant. Si am doua concluzii, mai vechi de altfel. Prima: noi si daca am fi de trei ori mai multi ca populatie, tot am incapea lejer in tara aceasta, care este atat de frumoasa si inca atat de bogata. A doua: in trecut, noi nu eram atat de multi si stateam risipiti prin tot felul de locuri, mai izolate sau mai putin izolate. Asa am si supravietuit si format ca popor, cine sa te gaseasca printre atatea vai si dealuri… Si cat de aiurea pare, raportat la ce se intampla in tara asta din 1989, asa cum suntem sau cum ni se mai spune, nimeni in afara de noi nu poate stapani acest teritoriu. Este scris in codul nostru genetic :)) Cumva iesim la suprafata. De aici si inexplicabilul… ca nu ne intelege nimeni si uneori nici noi.

Deplasarea pe la manastiri, a fost inclusa in cadrul unui traseu pe munte. Intai am trecut pe la manastiri, apoi am facut traseul si, la intoarcere, am mai trecut pe la inca o manastire.

Prima manastire la care ne-am propusa sa ajungem, a fost Manastirea Suzana. Este situata la vreo 60 km distanta de Ploiesti, dincolo de barajul Teleajenului de la Maneciu. Poate ca e cel mai frumos loc de acest gen de pe Valea Teleajenului. Multa liniste, o alta atmosfera. Manastirea este de maici, fiind ridicata pe la 1740 de o femeie din Sacele pe nume Suzana. De-a lungul secolelor, locuitorii din Sacele, desi aflati in Austro-Ungaria, au contribuit la ridicarea multor biserici situate in Tara Romaneasca. De exemplu, si manastirea din Predeal tot de saceleni este ctitorita.

Arhitectura munteneasca este bine conservata.

Biserica manastirii. Cand am ajuns noi nu incepuse slujba.

„Cand acest sfant lacas pasea in cel de-al 232-lea an al existentei sale…”, frumos spus.

Despartirea intunericului de lumina

Casa pelerinului

Muzeul manastirii

Izvorul

Patrulaterul manastiresc iti da impresia unei alte masuri a timpului. Fiecare traim si simtim timpul diferit.

Mai departe am continuat spre Cheia, cu gandul sa mai revenim. De ce nu, poate pentru o zi sau doua.

In statiunea Cheia, am oprit la manastire. Prima biserica de pe aici se spune ca a fost ridicata pe la 1770 si era din lemn. De regula, cand se vorbeste de o data cand s-a ridicat o biserica, se face referire la atestarea documentara. Cum noi nu prea scriam si daca scriam, documentele fie piereau in flacari la primul razboi, fie cine stie unde pe unde ajungeau, in marea majoritate aceste atestari documentare nu inseamna ca de atunci exista prin acele locuri o biserica. Aceasta putea exista de si mai multi ani, azi era arsa, maine reconstruita… nu mai statea nimeni sa socoteasca.

Ajungem si la Manastirea Cheia, asezata chiar langa drumul national. La Manastirea Suzana urci un pic de la drum.

Actuala biserica a fost ridicata in anul 1835 si, de-a lungul timpului, a suferit mici modificari. In interior, sunt inmormantati doi stareti.

Aici am prins slujba.

Un patrulater si aici, un spatiu trasat in care faci ca timpul sa capete o alta valoare.

Chilii, manastirea este de calugari.

Biserica manastirii

O mica bisericuta ridicata in anul 1927, in care se tin iarna slujbele.

„Sfanta Troita” a fost hramul unei biserici din lemn, arsa in trecut.

Cum sa nu intelegi timpul, viata, cum sa nu fii linistit si sa nu ai inspiratie, intr-o asemenea casuta? 🙂

Dupa parerea mea, este cea mai frumoasa icoana a manastirii Cheia. O icoana inaccesibila, as mai adauga.

O parte din muntii Ciucas

De aici, am pornit in traseul la care am facut partial referire in cele doua articole anterioare. La intoarcere, nu se cuvenea sa nu intram si la o alta manastire renumita: Manastirea Zamfira, cu biserica sa pictata de Nicolae Grigorescu.

Ne-am abatut vreo 500 m din DN 1A si, initial, ne-am oprit la aceasta biserica a satului Zamfira, aflata chiar langa manastire. Biserica tot de manastire tine.

Construirea acestei biserici, care e cea mai veche din manastire, a inceput pe timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat, pe la 1721 si s-a finalizat dupa vreo 20 de ani. Ctitorul initial a fost evident  o femeie pe nume Zamfira. Lucrarile au fost continuate de o nepoata a domnitorului Serban Cantacuzino, Smaranda. Ca atare, si manastirea este una de maici.

De aici se zice ca o duci ca in sanul lui Avram 🙂 Ia uite cum stau copiii acolo :))

Intrarea in manastire

Aflam ca este un proiect in derulare, deci biserica e inchisa sigur.

Si aici a intervenit focul

Cand ne-am apropiat, am vazut ca mai este un gard tras in jurul bisericii.

La anul se mai intra…

Slujbele se tin in paraclisul din fata

George vs. paunul 🙂 Ceva isi spuneau ei 🙂

Aceasta a fost partea religioasa a traseului, intr-o forma mai distanta, unde fiecare poate crede si interpreta cam cum doreste. Treaba este ca daca te afli prin apropiere de astfel de locuri, cine stie, poate nu e timp pierdut sa intri putin! Poate chiar prinzi „acea” masura a timpului…

Reclame

Un ochi la viata cotidiana, altul la viata spirituala

De acum, circula o gluma: ca soferii care au acel abtibild lipit pe geam, cu „bebe la bord”, au cam inceput sa-l dea jos, ca sa nu stie Politia cine este in masina 🙂

Evident este o gluma in contextul descoperirii acelui pedofil ce lucra in Politie. Cred ca numai oamenii cu anumite probleme sau interese, ar judeca Politia Romana dupa faptele unui singur om. Om care in opinia mea, te face sa regreti oarecum lipsa pedepsei capitale din Codul Penal.

Pentru ca acest personaj, a aruncat o pata mare pe imaginea Politiei, este justificat sa plateasca cu functiile, sefii lui imediat ierarhici si psihologul care l-a analizat. Seful lui direct a fost demis, mai ramane psihologul. Trimiteri la demisiile altor persoane sunt nejustificate. Ce treaba au seful Politiei, ministrul si altii cu un agent de la Rutiera? Cei care indeamna la astfel de lucruri sunt in special cei anchetati pentru hotie, coruptie etc. Si pe care la momentul inceperii anchetei, dosarului, nu i-am vazut demisionand dintr-o functie 🙂 dar sunt primii lupi moralisti.

Ministrul de Interne, d-na Carmen Dan, un ministru dezastruos de altfel, a profitat de ocazie pentru a cere demisiile acelora din Politie care o impiedica sa detina controlul total. Asa ca jos cu Despescu de la sefia Politiei, si tot jos si cu Radu Gavris, comisarul de la Serviciul Omoruri. S-a dus fuga la primul ministru ca sa profite de oportunitatea ivita. Numa’ ca d-l Tudose nu este atat de isteric si de naiv si l-a chemat si pe d-l Despescu, sa afle de la el detaliile. Deocamdata nu i-a dat satisfactie d-nei de la Interne si sa speram ca va da satisfactie unei tari intregi, eliminind-o chiar pe dansa din Guvern.

Daca premierul si ministrul de interne sunt in contradictie, ca asa e politica, uite ca in acest joc isi face loc si cetateanul. Ok, voi certati-va ca atat stiti dar nu va atingeti de oamenii profesionisti, cam aceasta este parerea oamenilor. Poate ca numele de Radu Gavric nu spune multe, marea majoritate nu stie cine este acesta. Cand insa vezi bilantul activitatii acestui om care munceste, nu se plimba din televiziune in televiziune, te dai un pic in spate si privesti problema mai bine. E clar ca omul este cu 10 clase peste acest ministru derutat, galagios si oportunist. Serviciul Omoruri din cadrul Politiei Capitalei este cel mai bun din tara, are zero cazuri cu autor necunoscut. Omul acesta si colegii lui sunt foarte competenti. A-l lega nejustificat de cazul pedofilului nu e doar fortat ci este o mizerie. Vorbim de acelasi tipar feminin razbunator, lipsit de bun simt, observat de altfel si la d-na Gabriela Firea.

Pentru linistea Politiei si a altor structuri din cadrul Ministerului de Interne, este bine sa fie inlocuit acest ministru, cu cineva mai serios, dispus sa modernizeze, sa aduca un suflu nou, nu sa subordoneze si sa pedepseasca excesiv si nejustificat. Sa constatam ca d-na ministru iar si-a pus in cap si o parte din sistem si o parte a populatiei, creand nu propriei persoane o imagine negativa, ca nu intereseaza pe nimeni, toti lamurindu-se de ea, ci partidului de guvernamant. Tot ce poate face este sa plateasca polite oamenilor care au o alta opinie 🙂 Evenimentul Zilei scrie ca e posibil ca ea sa fi inventat si povestea cu microfonul gasit in casa sa, intrucat microfonul, la reconstituire, nu ar incapea in priza in care spunea ca l-a descoperit 🙂

Imaginea cu Radu Gavric ce face turul Facebook-ului, indica clar ca avem un ministru ce a luat-o rau pe aratura.

Imi propusem sa scriu putin despre comportamentul medicului de la Baicoi, care a rupt fisa unui bolnav, i-a refuzat internarea pe motivv ca nu vrea ea. Numai ca am scris destul mai sus si intervine plictiseala. Cu toate ca pentru activitatea cerebrala scrisul de mana si cititul mult sunt recomandate, timpurile arata ca viteza e totul… si evident vine la pachet cu superficialitatea 🙂 Aceasta ma duce cu gandul la viceprimarul Busteniului, d-l Savel, un om pe care de vreo 10 ani de zile, l-am surprins in aceleasi circumstante. Ingropat in hartii, mereu scriind, calculand, adica un om care isi stie bine meseria. Nu ai cum sa nu ai respect fata de oamenii care isi fac serviciul asa cum trebuie.

Deci, d-na doctor i-a socat pe toti si prima masura a fost sa fie scoasa de la acel spital. Pentru noi, cei care am tot fost pe la spitale si cunoastem sistemul, ca tot ma intreba cineva ce tot fac pe la Bucuresti, comportamentul d-nei dr. este mai mult decat evident. Voia o spaga. E foarte simplu. O interna pe acea batrana doar daca i s-ar fi oferit niste bani. Oricat spunem, criticam, fara sa dai bani la doctori, nu se poate. Realitatea bate lege, sanatate, respect, articole, orice. Ne mai trebuie vreo 15 ani si tot felul de conditii ca sa intrezarim posibilitatea de a nu se mai da „cadou” la doctor. Cine merge pe la spitale stie cum e treaba. Nu dai, nu te baga nimeni in seama.

D-na doctor este insa altceva. Adica nu e specialistul care considera el ca dincolo de orice juramant si de salariu, este super pregatit si neplatit cum trebuie si asa se serveste singur 🙂 Este ceva mult mai rau. Este intruchiparea omului josnic, needucat, lipsit de compasiune.

Dar, cumva, situat dincolo de orice este lumesc, Cineva mai aranjeaza din lucruri la o scara imperceptibila pentru noi. Nu putem intelege daca e prea mult, prea putin, suficient…

Zilele trecute am intalnit o icoana superba si primul gand a fost sa o postez si pentru altii:

Ma uitam surprins de frumusetea ei.

Ma uitam de la circa 2 metri distanta. Tot uitandu-ma mi s-a parut ca, de fapt, priveste. Zic: hai ca am luat-o razna si eu! Ma apropii, nu privea 😉 Este o icoana insa care te face sa simti si asta nu mai este o iluzie.

Manastirea Corbii de Piatra, istoricul si picturile sale

Episodul cu nr. 5 dintr-o excursie lunga si frumoasa.

La aceasta biserica rupestra se ajunge dinspre Curtea de Arges, in principal. Pe mai multi kilometri drumul este jalnic, cu gropi pe care le vezi adesea in ultimul moment si atunci iti dai seama si de adancimea lor. Tot pe acelasi drum te si intorci, cu mentiunea ca parea mai buna banda cealalta 🙂

Nu se stie prea exact de cand incepe aceasta manastire. Nicolae Iorga spunea ca are peste 1000 de ani. Bisericuta in stanca adaposteste insa resturi dintr-o pictura veche, despre care se crede ca este de pe vremea primilor Basarabi.

La 23 iunie 1512, este prima oara atestata documentar ca manastire de maici. Atunci, maica Magdalina, matusa voievodului Neagoe Basarab, inchina manastirea acestuia. In 1515, manastirea de maici de la Corbii de Piatra, prima manastire de maici din Tara Romaneasca, devine metoc al Manastirii Argesului.

Manastirea Corbii de Piatra

Loc de popas

Prin interior:

Icoana cu Maica Domnului, afectata de timp si umezeala

Icoana din lemn, prinsa in zid cu Iisus Hristos

In interior

Pe o astfel de nisa, se spune in istoricul manastirii, s-a descoperit portretul Basarab I si al unor fii ai sai 🙂

Pe langa istoric, cum au venit niste romani din Transilvania, se mai poate citi cum a descoperit nu stiu cine pe Basarab I. Trecem peste faptul ca Vladislav a fost fiul lui Nicolae Alexandru… insa, pe pereti, acolo unde spune istoricul, si in toate nisele, nu exista pete mai mari de o moneda cu picturi. Deci nu este niciun fel de portret 🙂 Cel mai probabil este o simpla poveste inventata, care nu-si avea rostul. Daca era un portret s-ar fi pastrat, ar fi fost restaurat. Si-asa nu se stie cu exactitate cum aratau Basarab I sau Nicolae Alexandru.

Picturile sunt indeosebi pe tavan

Am zis sa mai pozez ce se mai vede, ca peste cativa ani se sterg si acestea.

In altar

In cateva picturi ar fi ceva de secolul XVI-XVII, dar nu am vazut nimic care sa mearga pana la primii Basarabi.

Pe langa biserica se urca niste scari si se ajunge la un punct panoramic, care este folosit din pricina educatiei, in diferite scopuri:

Paraclis

In prezent, nu se tin slujbe aici decat o data pe an, pe 29 iunie.

La Manastirea Brancoveanu, chemarea parintelui Arsenie Boca

Dupa cum stiti, tara este sub fenomenul Arsenie Boca. Toata lumea are icoane, iconite, medalioane, carti, semne de carte etc, cu figura lui Arsenie Boca. Se fac pelerinaje, sunt cozi interminabile la mormantul parintelui! Este usor de pus etichete: delir religios, credinta oarba, incredere, minune. Nu as vrea sa judec, sa afirm ceva, fiecare e liber sa creada in ce doreste. Totusi, isi face loc intrebarea: Ce se intampla cu acesti oameni? Parca sunt prea multi! Evident ca filozofii si cei prinsi in realitatea aceasta prea adanc, pot gasi rapid o explicatie. Cum ca e genetic pentru romani, e traditie nationala.

Luna trecuta am fost cu niste prieteni in Tara Fagarasului, pe ruta Sinca Veche – cabana Sambata si chilia parintelui Arsenie Boca – Manastirea Brancoveanu. Despre aspecte din acea excursie am mai scris, nu si despre manastire. M-am tot gandit cum sa spun, ce se va intelege. Pana la urma, eu fiind cu… adevarul trebuie spus in orice situatie, fapt ce mi-a adus in timp o multime de probleme, zic ca fiecare sa inteleaga ce doreste.

Asadar:

Vizitam Sinca Veche si mai tarziu ocolim manastirea Brancoveanu pe un drum forestier pentru a ajunge in traseul spre cabana Sambata si chilia parintelui Arsenie Boca. Imediat dupa manastire m-a strabatut un fior, o stare de neliniste pe care am pus-o pe seama unor certuri/probleme cu persoane care au o anumita insemnatate pentru mine.

Inainte de asta, fiind cu un microbuz, ne-am oprit intr-un sat dinainte de manastire, parca Voievodeni, sa luam cu noi pe fratele unui preot. Acesta ne-ar fi povestit destule despre obiective, parintele Arsenie. O data cu acesta se urca in masina si o doamna in varsta, vecina cu acel domn. Si se scuza femeia, si vorbeste intruna, si la fiecare 5 cuvinte il pomenea pe parintele Arsenie Boca. Fiind de fel tolerant, adica nu face si nu spune ceva ce ar jigni fara motiv pe altul, mi-am vazut de treaba, ascultam intr-o doara. Spunea femeia ca a doua zi va vorbi la catedrala din Fagaras, ca e mare evlavioasa, ce inseamna parintele pentru ea, ca a fost la Viena, ca nu stiu ce.

Dupa introducere a trecut sa ne miruiasca, sa ne dea niste iconite cu parintele plangand. Celor care purtau ochelari le dadea cu mir si pe ochi. Uite asa, intre rasete si vorbe am ajuns la capatul drumului forestier. Nu o data am zis ca nu cred ca ne intoarcem inapoi in aceeasi zi daca stam dupa acea femeie, al carui vis si scop era sa urce la chilia parintelui. Mi s-a parut imposibil, ca asa este cand judeci pripit, cand realitatea imediata te insala si cand uiti niste lucruri.

Pana la chilie am vazut tot felul de varstnici, gospodine scoase din casa de ideea de a merge la chilia parintelui… si am inteles ca acesti oameni sunt condusi de o credinta incredibila, greu de inteles.

Am ajuns la cabana… acea portiune de traseu cat si cea spre chilie, fiind pentru mine ca om care merge mult pe munte, floare la ureche. Tot urcand nu aveam pace, aveam ceva si nu stiam ce… Apoi am stiut ce aveam, ma chema ceva la manastire. Simteam puternic ca trebuie sa ajung acolo. Nici la urcare si nici la cabana, nu am reusit sa stau pe langa ceilalti. Mi-am cautat explicatii: ca sunt afectat de niste discutii, ca nu am vazut destul din munte, ca traseul e prea scurt…

Ajung la chilie, stau pe acolo cu cativa si cand apare fratele parintelui ascult putin… dupa care plec pur si simplu la vale. Ii spun prietenului ce conducea grupul ca ne vedem la manastire, l-am suparat putin… si am plecat. De la cabana intr-o ora si un pic eram la manastirea situata la vreo 12-15 km. Pe cand coboram de la chilie, la baza traseului o vad pe femeia din microbuz cum urca. In preajma ei trei tineri, o ajutau. Ma intorc, privesc si ma intreb daca nu ar fi bine sa ma ofer sa-i duc rucsacul pana sus la chilie, pentru ca niciunul nu se gandise la asta. Gandul si statul pe loc nu ma tine mult, pentru ca mi-am spus ca fiind trei, unde ma mai duc si eu al patrulea, trebuia sa fac asta de la inceput.

Pe drum aceeasi stare ciudata, zic sa sun pe cineva si gasesc semnal in sfarsit. Ma mai linistesc si merg mai departe. Tot nu intelegeam ce am. Incercam sa-mi domolesc bataile inimii de teama sa nu mai patesc cine stie ce. Prin oras mai gasesti pe cate cineva, pe acolo nu era nimeni.

Intru pe poarta manastirii si m-am linistit. M-am gandit ca daca tot am ajuns, acum sa vad si de ce, deci sa iau manastirea la pas, bucata cu bucata. Vad o cruce mare:

DSCF2331Ridicata in memoria celor care s-au opus comunistilor, in zona muntilor Fagaras.

DSCF2337

Vad undeva in stanga si cimitirul, intre mine si el, un calugar pe un tractor aduna baloti de iarba. Merg pe o alee spre cimitir, sa vad cine este ingropat pe acolo. Undeva retrasa, statea o femeie. Nu facea nimic, doar statea. Mi s-a parut putin ciudat dar am continuat sa fac poze, sa citesc pe cruci:

DSCF2340Mormantul parintelui Teofil Paraian

Si plec, trecand si pe langa acea femeie de data aceasta. Ii spun saru-mana, imi raspunde si ma trezesc intreband-o ce face acolo. Stiti ce mi-a spus?.. ca de cateva ore nu putea sa plece de acolo. Ma astepta. Ma astepta o femeie pe care nu am vazut-o si nu am auzit de ea in viata mea. Nici nu mai imi simteam picioarele de la genunchi in jos. Mi-am dat seama ca asta era explicatia starii mele.

Si imi spune femeia „sunt Elena C. din cartea parintelui… pe mine m-a vindecat de cancer… si etc”. Imi zic ca poate povestea asta o spune tuturor celor care trece pe acolo. Dar de ce statea retrasa si nu la intrare in cimitir?.. ma intrebam in acelasi timp. M-am hotarat sa o ascult si mi-a zis ceva despre mine, despre ce fac, incat am avut aceeasi raceala de la genunchi in jos. M-am intrebat acolo pe loc daca chiar ea vorbea. Si am inteles atunci ca aceasta femeie chiar are o legatura cu parintele Arsenie Boca iar eu eram acolo cu un rost, cat de putin credibil pare ce spun pentru altii. Nu as putea sa povestesc totul pentru ca ma priveste doar pe mine. Insa, cand simti asa ceva, marturia ochilor nu mai conteaza, are aceeasi putere. Asa ca fenomenul Arsenie Boca nu este o  impresie, ceva se intampla… nu sunt la prima dovada.

Prima a fost cand nu luam in serios povestile cu acesta si cineva l-a rugat sa-mi dea un semn ca sa cred. Am si scris atunci, nu mai insist. A doua oara eram intr-un concurs si m-am rugat la el, cumva i-am depasit pe cei mai buni si am ajuns pe locul doi. Apoi i-a aparut in vis unei persoane apropiate si i-a spus sa merg in excursie prin tara cu bicicleta ca totul va fi bine. Nu demult, dupa o discutie aprinsa, in care conteaza fiecare cuvant, nu am dormit toata noaptea. Dimineata trebuia sa fiu in alt oras si inima dadea tot felul semne. Pe acolo, inainte de face cunostinta cu asfaltul, ultima imagine a fost cu acea icoana binecunoscuta cu parintele. Nu-mi explic cum de mi-a venit in minte chiar acel lucru. Noroc cu o doamna care fusese la cursuri de prim ajutor, care trecea pe acolo intamplator, pana a venit salvarea. Apoi mai este aceasta cu manastirea…

Acum poze de la manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, loc in care a staretit si parintele Arsenie Boca:

DSCF2348

DSCF2440

DSCF2397

DSCF2350

DSCF2351Un panou-schita cu manastirea te ajuta sa cunosti intreg complexul manastiresc. Am stat cateva ore…

DSCF2353Am fost exact cand se comemorau eroii din munti

Biserica veche, ctitoria lui Constantin Brancoveanu:

DSCF2357

DSCF2359

DSCF2389

DSCF2446

DSCF2396

DSCF2364Probabil anul unei reconstructii

DSCF2390Imagine de altadata

DSCF2367Constantin Brancoveanu

DSCF2373Maria Doamna, sotia voievodului

DSCF2370Regele Mihai I

DSCF2376

DSCF2377Sfinti luptatori… la Curtea de Arges ascultasem stupefiat cum un ghid povestea unor creduli, cum un astfel de personaj era un cavaler negru sau fara cap 🙂 Faza era ca nu se mai vedea chipul sfantului, sters in timp, si de aici aberatia… pentru ca oamenii nu mai cauta adevarul ci senzationalul.

DSCF2379Icoana veche, binecunoscuta de cei care au mers pe la manastire…

DSCF2387

DSCF2358

DSCF2354Fantana

DSCF2408

DSCF2409Palatul brancovenesc

DSCF2410

DSCF2442

DSCF2392

DSCF2449Stegarul din Bucuresti

DSCF2391O vizita prin muzeu… o multime de icoane si carti vechi.

DSCF2393

DSCF2395

DSCF2411Lacul si o masa din piatra

DSCF2412

DSCF2413

DSCF2414

In fata clopotnitei o cruce din 1842:

DSCF2416

DSCF2417

DSCF2418

DSCF2420

DSCF2423

DSCF2447O replica o gasim si la Sinaia

DSCF2432

DSCF2434

DSCF2426

DSCF2439

Si la izvorul parintelui, aflat la circa 1,5 km distanta de manastire:

DSCF2406

DSCF2402

DSCF2404

Mda… si la final, pe la ora 19 sau ora 20 au venit si ceilalti la manastire, inclusiv femeia din microbuz ce dorea sa ajunga la chilia din munte. La poarta manastirii si-a desertat rucsacul si a oferit tot ce era in el de mancare… tuturor. Deci la carat plin pana la chilie si l-a golit la poarta manastirii. Eram in microbuz si urmaream festinul nedorind sa ma misc de pe scaun, analizand episoadele zilei. Femeia carase mancare si doze de bere pentru nu stiu cate persoane.

Da, vedem si nu intelegem! Se intampla la doi pasi si degeaba! Cat de evident ar fi, daca esti setat doar pe bani si castiguri din orice pozitie, nu vezi, nu simti!

Prin Posada si Comarnic, un nou episod

Cat poate sa fie si orasul acesta, Comarnic, de risipit prin valcele, dealuri, poieni si terase!!! Nu cred ca reusesti sa-l inconjori intr-o singura zi 🙂 Mai ales ca si localitatea Posada este inglobata administrativ la urbe…

Zic eu ca daca am fost cu baietii pe directia Posada-Valea Larga, sa mergem si pe directia Posada-Comarnic.

Pana sa punem in practica ideea, Rares a fost si cel mai favorizat, pentru ca era cel mai mic. El nu are lectii, niciun fel de obligatii… cel mare are un caiet imens de teme la matematica, merge la biserica fiind un fel de ajutor al preotului… care, de altfel, l-a si botezat.

Asadar, Rares a fost peste tot in ultima saptamana, ca erau zile cand nu avea cu cine sa ramana acasa.

DSCF2564Mirosind un trandafir pe langa schitul Balaban sau manastirea Bran. Eu asa il stiam de la inceput… schitul Balaban.

DSCF2620Papand ciorba de legume la Cota 1400. Asta e pura intamplare, pentru ca noi mancam foarte rar ciorbe. Ca nu este un fel de mancare cu care ne avem bine.

DSCF2621Soferie prin parcul din Sinaia

DSCF2624Cornel, domnul ce inchiriaza masini in parc, mai avea una neagra si mai rapida 🙂 Le-a plimbat pe amandoua Rares… fara probleme 🙂

DSCF2628La Breaza, ducandu-i factura prietenului Madalin. Rares, nemultumit ca nu ne intoarcem la Sinaia mai repede…

DSCF2635Stie de toate. Chiar daca nu stie, vrea sa faca el. Se autopropune la tot ce i se pare interesant 🙂 Creanga din imagine a taiat-o singur.

Si iata-ne la Posada, coborand din acelasi tren, la aceeasi ora: Regiotrans, ora 8 si 17… parca 🙂

Am facut tot felul de poze, actiuni, ce a adunat el inca nu am despachetat 🙂 Trebuie spalate si bagate si acestea intr-o cutie.

DSCF2644Prahova soptind lespezilor de piatra

DSCF2647

DSCF2648

DSCF2650

DSCF2655

DSCF2656

DSCF2657Indicatoare: nou si vechi

DSCF2658

DSCF2659Dupa ce am lasat zona fostului schit, am urcat pe str. Podul lui Neag, trecand prin cartierul cu acelasi nume, intrand in Ghiosesti, alt cartier mare… tot asa pana la gara Comarnic.

DSCF2660Ce se vede este tot Comarnic

DSCF2662O cruce de pomenire. Unde vedeti astfel de mici monumente, fotografiati-le, nu stiti niciodata cui ii vor fi de folos… peste ani. Poate putini sau multi.

DSCF2664

DSCF2670Culmea aceea cu relee o prinsesem intr-o poza de la Cota 1400, postata recenta intr-un articol.

DSCF2677O icoana deosebita intr-o curte… noroc cu aparatul ca apropie de cateva zeci de ori. Iisus este rastignit si din fiecare rana cate un inger ii aduna sangele ce se scurge.  Pe fundal se disting o biserica si pe un deal un fel de castel, mai degraba zic eu, o constructie in stil autohton, ce aduce oarecum cu cea de la Brebu-Curtea Domneasca.

DSCF2681

DSCF2682Gasim intr-o curte si un magazin de unde luam inghetata si ne imprietenim cu oamenii locului… aflati la o vorba si o bere… de la care aflam povesti frumoase. Schimbam numere de telefon si gata, am pus pe roate o viitoare expeditie.

DSCF2685Asa se faceau casele inainte de 1900 si chiar si dupa 1900 s-au mai facut pe ici, pe colo. Peste lemn se adauga pamant galben in loc de tencuiala.

DSCF2686

DSCF2691

DSCF2695Tunete razbateau dinspre Sinaia si stropi izolati de ploaie cadeau cand si cand. Totusi, nu a plouat. Foarte interesant… la Comarnic nu a plouat, la Sinaia da, la Busteni nu, la Predeal da… asta, sambata!

DSCF2696Un parleaz mai simplu… ca mai fotografiasem eu unul mai complicat in primavara.

DSCF2697Scoala si gradinita din Ghiosesti

DSCF2698Pana la Comarnic inainteaza porumbul, aici este limita altitudinala

DSCF2699Casa traditionala romaneasca

Ne-am tot plimbat cand la deal, cand la vale si asa am ajuns prin centrul orasului.

DSCF2725Noi l-am vazut…

DSCF2722O cofetarie descoperita pe cand umblam dupa diverse la cartea „100 de pasi in timp”. Este prin centru, la vreo 200 m de gara. Aici l-am adus pe Rares sa ne odihnim un pic 🙂 Si sa luam un chec pentru acasa, ca sunt foarte buni…

DSCF2726Parca am plecat cu 16:16 🙂

DSCF2727Va dati seama ca aceasta placuta a fost montata putin dupa ce s-a facut calea ferata prin Valea Prahovei? A devenit pentru marea majoritatea cel mai banal lucru din acea gara.

Era sa uit de una din „descoperiri”. Un zid de piatra, rest dintr-o cladire impozanta, cu o anumita functionalitate, edificata inainte de 1900:

DSCF2708

DSCF2709Simbolul are 1 metru pe 1 metru. Unii stiu ce semnifica.

DSCF2710Zidul are 4-5 metri inaltime

DSCF2712Sper sa vada acest articol, noul primar al Comarnicului si sa ia masuri preventive ca nu cumva sa-l darame vreun inconstient, ghidonat de bani si alte lucruri materiale. Chipurile sa elibereze terenul. Asa ceva e unic in Valea Prahovei… de la Comarnic la Predeal! Ar trebui sa poarte semnul monumentelor istorice si un panou cu povestea…

La Stancile Sfanta Ana si prima zapada cazuta pe Bucegi

A plouat duminica mai toata ziua la Sinaia. Trebuia sa ajung la aceste stanci sa ma uit de ceva 🙂 Cand iti vine asa cate o idee din aceasta, nu mai stai, mergi sa vezi cu ochii tai, parca nu mai conteaza cum este vremea. Te duci azi, ca sa nu mai stai cu gandul ca trebuie sa faci acel lucru maine.

Mai exact, gasisem pe acasa, prin niste albume mai vechi, niste poze din 2 mai 2003, in care erau niste curiozitati sa le zic, care se vedeau mai bine acum, dupa… 12 ani, 6 luni si 20 de zile 🙂

Inainte, adica pe vremea aceea, rar facea cineva alpinism pe la aceste stanci… inca domnea linistea, parintele Ioanichie era undeva la 1 km de aceste stanci, lucrand la un schit. Adica pe dinafara acestuia si la imprejurimi, ca schitul intr-o forma mai mica era ridicat dinainte de 2003. Evident ca nici jandarmii montani nu erau prezenti, pentru ca nu erau infiintati… Centrul de Pregatire si Perfectionare de la Sinaia a fost infiintat in anul 2004.

Tot prin 2003 s-a constituit si Administratia Parcului Natural Bucegi, care dupa vreun an, doi, a intrat mai bine pe teren. Deci in afara de turisti ocazionali si de cate un calugar ce se retragea intr-un adapost situat deasupra Stancilor si transformat in prezent de ilustri necunoscuti ai muntelui, nu prea vedeai pe altcineva. Nu mai stiu cu exactitate cand am fost la aceste Stanci… in primii ani de dupa Revolutie, mai mult ca sigur. La fel, de nu stiu cate ori, ne-am speriat de calugari ce umblau pe acolo in liniste, si cand ii vedeai de la distanta in negru, ziceai ca este vreun urs.

Stancile Sfanta Ana reprezinta cel mai vechi loc religios ortodox din Valea Prahovei, schitul ce se afla la baza stancilor fiind atestat la 1453.

aIn grota din stanca, cineva aprinsese o lumanare cu o zi inainte, sambata

bStand pe o bancuta in acea grota si privind la ploaia mocaneasca de afara

Insa cum este sa stai in Grota Pustnicului de la Stancile Sf.Ana si sa te uiti la niste poze cu acest loc, din 2003? Intr-o poza este grota in care stai in prezent, in 2015, si te uiti la o imagine facuta tot de tine in 2003 :))

cUn detaliu foarte important… nu era icoana aceea, din lemn aurit, in fereastra metalica. Desi se spune ca prin 1999 a fost pusa, de fapt, cred ca a fost vorba de o cu totul alta icoana. Cea din lemn, disparuta probabil pentru ca era deteriorata, undeva prin 2014, a fost adusa prin 2003-2004.

dEste bine sa pozam periodic locurile pe unde trecem si care inseamna ceva pentru noi. Ulterior, peste niste ani, se pot observa niste diferente majore… de exemplu, unele inscriptii s-au cam dus… si aveau o foarte mare importanta. Sau, desi se bate toba ca schitul Sf.Ana a fost ridicat in 2008, existand si o placa pe acolo care mentioneaza ca niste cetateni au construit locasul, realitatea este putin diferita.

Actualului staret, parintelui Nicolae, i-am si dat o imagine veche cu schitul, asa cum il ridicase parintele Ioanichie prin anul 1995. Schitul era mai mic ca actualul si avea altarul orientat spre sud, totusi, se tineau acolo slujbe. Prin 2007 s-au apucat niste binevoitori sa ridice o constructie mai mare, integrand in ea micul schit. Dupa care a aparut la intrarea in schit si pe pisanie ca ei sunt ctitorii 🙂 In opinia mea, pentru respectarea adevarului, ar trebui data jos placa de la intrare in schit sau pusa alta in care sa se mentioneze ca, de fapt, a fost o redimensionare a schitului intamplata in 2007-2008, urmata de o sfintire facuta de I.P.S. Varsanufie Prahoveanul, coordonata de actualul Patriarh… si nu o ridicare totala din pamant.

Daca pe la poalele muntelui a plouat, pe creste a nins:

eSi, din ce se vede acum, de dimineata, sufla si vantul

f

Sfintirea bisericii vechi a Manastirii Sinaia

Pe 15 august 1695 a avut loc sfintirea bisericii Manastirii Sinaia, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, slujba efectuata in prezenta domnitorului Constantin Brancoveanu.

Constantin Brancoveanu s-a nascut in ziua de 15 august 1654. Acesta a murit tot intr-o zi de 15 august, dar in 1714.

15 august 2015… 320 de ani de la zidirea bisericii Manastirii Sinaia si o noua re-sfintire, realizata de catre Patriarhul Daniel.

Sambata, deci, a avut loc un alt moment religios, unic prin frumusetea sa, in Valea Prahovei. Pana acum am reusit sa particip si la sfintirea picturii restaurate a Bisericii Domnesti din Busteni, si la sfintirea bisericii mari a Manastirii Caraiman… a urmat aceasta de la Sinaia.

Importante personaje religioase ale zilelor noastre au venit la Sinaia… cu aceasta ocazie. Pe langa Patriarh si cei veniti alaturi de el la slujba de sfintire, i-am observat si pe staretii Manastirilor: Caraiman, Sinaia, Caldarusani… cat si pe primarul din Sinaia, dl. Vlad Oprea, si circa o mie de persoane.

Intrucat ansamblul manastiresc de la Sinaia cuprinde doua incinte, curtea veche si curtea noua, sfintindu-se biserica veche, situata intr-un spatiu mai restrans, accesul a fost restrictionat pe durata slujbei. Insa din curtea noua, cei prezenti au reusit sa vada cu mult mai bine ce se intampla in biserica veche. Pentru prima oara pot spune ca am vazut si eu ce se intampla in altarul unei biserici in timpul unui astfel de moment special.

manastire 1Ecranul din curtea noua

manastire 2

manastire 3Cam asa stateau lucrurile in curtea noua, langa biserica zidita pe vremea domnitorului Gheorghe Bibescu si restaurata mai tarziu de regele Carol I.

Iata ce se intampla in altarul bisericii vechi, ridicata pe vremea lui Brancoveanu de catre spatarul Mihail Cantacuzino (decapitat si el in 1716) :

manastire 4Masa din altar, in ea au fost puse moaste si … ceva ce semana cu faina, nu stiu exact

manastire 5

manastire 6Apoi s-a turnat ceara, ca un fel de sigiliu

manastire 7Excesul de ceara a fost curatat

manastire 8

manastire 10

manastire 11

manastire 12a

manastire 14La colturile mesei au fost lipite cu ceara reprezentari religioase

manastire 15

manastire 16O esarfa tricolora a fost folosita pentru a se aplica sigiliul patriarhal

Un alt moment, imediat dupa sfintire, a fost acela cand parintele ieromonah Mihail Harbuzaru, din cadrul obstei Manastirii Sinaia, a fost inaintat la un grad superior, devenind protosinghel:

manastire 17

manastire 18

Si staretul Macarie al manastirii a avut o interventie, amintind despre trecutul lacasului de cult, un cuvant intins pe mai multe pagini:

manastire 19

Patriarhul Daniel a facut referire la reprezentarile Deisis si Adormirii Maicii Domnului, picturi existente si in biserica veche. Deisis, adica: Iisus Hristos, Maica Domnului si Sf. Ioan Botezatorul, cred eu ca aceasta de mai jos ar fi…

manastire 18a

Reprezentarea Adormirii Maicii Domnului, unde Iisus sta langa mama sa si tine la piept, in partea stanga, langa inima, infasat ca pe un prunc, sufletul Maicii Sale:

manastire 19aScena Adormirii este deasupra pisaniei de la intrare. Pisania de acum este pusa la 100 de ani distanta de la zidirea bisericii.

La final, a intrat toata lumea in biserica, prin altar, jandarmii controland destul de greu situatia, oamenii se ingramadeau, unii nu voiau sa mai astepte… Momentul acesta a fost dupa ora 14, slujba de sfintire a durat de pe la 11 si pana pe la 14.

manastire 20Aranjamentele florale din curtea veche si biserică au fost foarte bine realizate

manastire 21Acces in biserica veche

Staretul Manastirii Caldarusani, arhimandrit Lavrentie Gata, fost staret al Manastirii Sinaia, a adus cu aceasta ocazie moastele Sf. Ierarh Grigorie Dascalu:

manastire 23a

manastire 24

manastire 25

manastire 25a

In altar, un parinte inmana celor prezenti iconite sfintite, aniversare;

FAŢĂ ŞI VERSO:

iconita 1

iconita 2

A fost o zi speciala la poalele Bucegilor…