Un ochi la viata cotidiana, altul la viata spirituala

De acum, circula o gluma: ca soferii care au acel abtibild lipit pe geam, cu „bebe la bord”, au cam inceput sa-l dea jos, ca sa nu stie Politia cine este in masina 🙂

Evident este o gluma in contextul descoperirii acelui pedofil ce lucra in Politie. Cred ca numai oamenii cu anumite probleme sau interese, ar judeca Politia Romana dupa faptele unui singur om. Om care in opinia mea, te face sa regreti oarecum lipsa pedepsei capitale din Codul Penal.

Pentru ca acest personaj, a aruncat o pata mare pe imaginea Politiei, este justificat sa plateasca cu functiile, sefii lui imediat ierarhici si psihologul care l-a analizat. Seful lui direct a fost demis, mai ramane psihologul. Trimiteri la demisiile altor persoane sunt nejustificate. Ce treaba au seful Politiei, ministrul si altii cu un agent de la Rutiera? Cei care indeamna la astfel de lucruri sunt in special cei anchetati pentru hotie, coruptie etc. Si pe care la momentul inceperii anchetei, dosarului, nu i-am vazut demisionand dintr-o functie 🙂 dar sunt primii lupi moralisti.

Ministrul de Interne, d-na Carmen Dan, un ministru dezastruos de altfel, a profitat de ocazie pentru a cere demisiile acelora din Politie care o impiedica sa detina controlul total. Asa ca jos cu Despescu de la sefia Politiei, si tot jos si cu Radu Gavris, comisarul de la Serviciul Omoruri. S-a dus fuga la primul ministru ca sa profite de oportunitatea ivita. Numa’ ca d-l Tudose nu este atat de isteric si de naiv si l-a chemat si pe d-l Despescu, sa afle de la el detaliile. Deocamdata nu i-a dat satisfactie d-nei de la Interne si sa speram ca va da satisfactie unei tari intregi, eliminind-o chiar pe dansa din Guvern.

Daca premierul si ministrul de interne sunt in contradictie, ca asa e politica, uite ca in acest joc isi face loc si cetateanul. Ok, voi certati-va ca atat stiti dar nu va atingeti de oamenii profesionisti, cam aceasta este parerea oamenilor. Poate ca numele de Radu Gavric nu spune multe, marea majoritate nu stie cine este acesta. Cand insa vezi bilantul activitatii acestui om care munceste, nu se plimba din televiziune in televiziune, te dai un pic in spate si privesti problema mai bine. E clar ca omul este cu 10 clase peste acest ministru derutat, galagios si oportunist. Serviciul Omoruri din cadrul Politiei Capitalei este cel mai bun din tara, are zero cazuri cu autor necunoscut. Omul acesta si colegii lui sunt foarte competenti. A-l lega nejustificat de cazul pedofilului nu e doar fortat ci este o mizerie. Vorbim de acelasi tipar feminin razbunator, lipsit de bun simt, observat de altfel si la d-na Gabriela Firea.

Pentru linistea Politiei si a altor structuri din cadrul Ministerului de Interne, este bine sa fie inlocuit acest ministru, cu cineva mai serios, dispus sa modernizeze, sa aduca un suflu nou, nu sa subordoneze si sa pedepseasca excesiv si nejustificat. Sa constatam ca d-na ministru iar si-a pus in cap si o parte din sistem si o parte a populatiei, creand nu propriei persoane o imagine negativa, ca nu intereseaza pe nimeni, toti lamurindu-se de ea, ci partidului de guvernamant. Tot ce poate face este sa plateasca polite oamenilor care au o alta opinie 🙂 Evenimentul Zilei scrie ca e posibil ca ea sa fi inventat si povestea cu microfonul gasit in casa sa, intrucat microfonul, la reconstituire, nu ar incapea in priza in care spunea ca l-a descoperit 🙂

Imaginea cu Radu Gavric ce face turul Facebook-ului, indica clar ca avem un ministru ce a luat-o rau pe aratura.

Imi propusem sa scriu putin despre comportamentul medicului de la Baicoi, care a rupt fisa unui bolnav, i-a refuzat internarea pe motivv ca nu vrea ea. Numai ca am scris destul mai sus si intervine plictiseala. Cu toate ca pentru activitatea cerebrala scrisul de mana si cititul mult sunt recomandate, timpurile arata ca viteza e totul… si evident vine la pachet cu superficialitatea 🙂 Aceasta ma duce cu gandul la viceprimarul Busteniului, d-l Savel, un om pe care de vreo 10 ani de zile, l-am surprins in aceleasi circumstante. Ingropat in hartii, mereu scriind, calculand, adica un om care isi stie bine meseria. Nu ai cum sa nu ai respect fata de oamenii care isi fac serviciul asa cum trebuie.

Deci, d-na doctor i-a socat pe toti si prima masura a fost sa fie scoasa de la acel spital. Pentru noi, cei care am tot fost pe la spitale si cunoastem sistemul, ca tot ma intreba cineva ce tot fac pe la Bucuresti, comportamentul d-nei dr. este mai mult decat evident. Voia o spaga. E foarte simplu. O interna pe acea batrana doar daca i s-ar fi oferit niste bani. Oricat spunem, criticam, fara sa dai bani la doctori, nu se poate. Realitatea bate lege, sanatate, respect, articole, orice. Ne mai trebuie vreo 15 ani si tot felul de conditii ca sa intrezarim posibilitatea de a nu se mai da „cadou” la doctor. Cine merge pe la spitale stie cum e treaba. Nu dai, nu te baga nimeni in seama.

D-na doctor este insa altceva. Adica nu e specialistul care considera el ca dincolo de orice juramant si de salariu, este super pregatit si neplatit cum trebuie si asa se serveste singur 🙂 Este ceva mult mai rau. Este intruchiparea omului josnic, needucat, lipsit de compasiune.

Dar, cumva, situat dincolo de orice este lumesc, Cineva mai aranjeaza din lucruri la o scara imperceptibila pentru noi. Nu putem intelege daca e prea mult, prea putin, suficient…

Zilele trecute am intalnit o icoana superba si primul gand a fost sa o postez si pentru altii:

Ma uitam surprins de frumusetea ei.

Ma uitam de la circa 2 metri distanta. Tot uitandu-ma mi s-a parut ca, de fapt, priveste. Zic: hai ca am luat-o razna si eu! Ma apropii, nu privea 😉 Este o icoana insa care te face sa simti si asta nu mai este o iluzie.

Anunțuri

Manastirea Corbii de Piatra, istoricul si picturile sale

Episodul cu nr. 5 dintr-o excursie lunga si frumoasa.

La aceasta biserica rupestra se ajunge dinspre Curtea de Arges, in principal. Pe mai multi kilometri drumul este jalnic, cu gropi pe care le vezi adesea in ultimul moment si atunci iti dai seama si de adancimea lor. Tot pe acelasi drum te si intorci, cu mentiunea ca parea mai buna banda cealalta 🙂

Nu se stie prea exact de cand incepe aceasta manastire. Nicolae Iorga spunea ca are peste 1000 de ani. Bisericuta in stanca adaposteste insa resturi dintr-o pictura veche, despre care se crede ca este de pe vremea primilor Basarabi.

La 23 iunie 1512, este prima oara atestata documentar ca manastire de maici. Atunci, maica Magdalina, matusa voievodului Neagoe Basarab, inchina manastirea acestuia. In 1515, manastirea de maici de la Corbii de Piatra, prima manastire de maici din Tara Romaneasca, devine metoc al Manastirii Argesului.

Manastirea Corbii de Piatra

Loc de popas

Prin interior:

Icoana cu Maica Domnului, afectata de timp si umezeala

Icoana din lemn, prinsa in zid cu Iisus Hristos

In interior

Pe o astfel de nisa, se spune in istoricul manastirii, s-a descoperit portretul Basarab I si al unor fii ai sai 🙂

Pe langa istoric, cum au venit niste romani din Transilvania, se mai poate citi cum a descoperit nu stiu cine pe Basarab I. Trecem peste faptul ca Vladislav a fost fiul lui Nicolae Alexandru… insa, pe pereti, acolo unde spune istoricul, si in toate nisele, nu exista pete mai mari de o moneda cu picturi. Deci nu este niciun fel de portret 🙂 Cel mai probabil este o simpla poveste inventata, care nu-si avea rostul. Daca era un portret s-ar fi pastrat, ar fi fost restaurat. Si-asa nu se stie cu exactitate cum aratau Basarab I sau Nicolae Alexandru.

Picturile sunt indeosebi pe tavan

Am zis sa mai pozez ce se mai vede, ca peste cativa ani se sterg si acestea.

In altar

In cateva picturi ar fi ceva de secolul XVI-XVII, dar nu am vazut nimic care sa mearga pana la primii Basarabi.

Pe langa biserica se urca niste scari si se ajunge la un punct panoramic, care este folosit din pricina educatiei, in diferite scopuri:

Paraclis

In prezent, nu se tin slujbe aici decat o data pe an, pe 29 iunie.

La Manastirea Brancoveanu, chemarea parintelui Arsenie Boca

Dupa cum stiti, tara este sub fenomenul Arsenie Boca. Toata lumea are icoane, iconite, medalioane, carti, semne de carte etc, cu figura lui Arsenie Boca. Se fac pelerinaje, sunt cozi interminabile la mormantul parintelui! Este usor de pus etichete: delir religios, credinta oarba, incredere, minune. Nu as vrea sa judec, sa afirm ceva, fiecare e liber sa creada in ce doreste. Totusi, isi face loc intrebarea: Ce se intampla cu acesti oameni? Parca sunt prea multi! Evident ca filozofii si cei prinsi in realitatea aceasta prea adanc, pot gasi rapid o explicatie. Cum ca e genetic pentru romani, e traditie nationala.

Luna trecuta am fost cu niste prieteni in Tara Fagarasului, pe ruta Sinca Veche – cabana Sambata si chilia parintelui Arsenie Boca – Manastirea Brancoveanu. Despre aspecte din acea excursie am mai scris, nu si despre manastire. M-am tot gandit cum sa spun, ce se va intelege. Pana la urma, eu fiind cu… adevarul trebuie spus in orice situatie, fapt ce mi-a adus in timp o multime de probleme, zic ca fiecare sa inteleaga ce doreste.

Asadar:

Vizitam Sinca Veche si mai tarziu ocolim manastirea Brancoveanu pe un drum forestier pentru a ajunge in traseul spre cabana Sambata si chilia parintelui Arsenie Boca. Imediat dupa manastire m-a strabatut un fior, o stare de neliniste pe care am pus-o pe seama unor certuri/probleme cu persoane care au o anumita insemnatate pentru mine.

Inainte de asta, fiind cu un microbuz, ne-am oprit intr-un sat dinainte de manastire, parca Voievodeni, sa luam cu noi pe fratele unui preot. Acesta ne-ar fi povestit destule despre obiective, parintele Arsenie. O data cu acesta se urca in masina si o doamna in varsta, vecina cu acel domn. Si se scuza femeia, si vorbeste intruna, si la fiecare 5 cuvinte il pomenea pe parintele Arsenie Boca. Fiind de fel tolerant, adica nu face si nu spune ceva ce ar jigni fara motiv pe altul, mi-am vazut de treaba, ascultam intr-o doara. Spunea femeia ca a doua zi va vorbi la catedrala din Fagaras, ca e mare evlavioasa, ce inseamna parintele pentru ea, ca a fost la Viena, ca nu stiu ce.

Dupa introducere a trecut sa ne miruiasca, sa ne dea niste iconite cu parintele plangand. Celor care purtau ochelari le dadea cu mir si pe ochi. Uite asa, intre rasete si vorbe am ajuns la capatul drumului forestier. Nu o data am zis ca nu cred ca ne intoarcem inapoi in aceeasi zi daca stam dupa acea femeie, al carui vis si scop era sa urce la chilia parintelui. Mi s-a parut imposibil, ca asa este cand judeci pripit, cand realitatea imediata te insala si cand uiti niste lucruri.

Pana la chilie am vazut tot felul de varstnici, gospodine scoase din casa de ideea de a merge la chilia parintelui… si am inteles ca acesti oameni sunt condusi de o credinta incredibila, greu de inteles.

Am ajuns la cabana… acea portiune de traseu cat si cea spre chilie, fiind pentru mine ca om care merge mult pe munte, floare la ureche. Tot urcand nu aveam pace, aveam ceva si nu stiam ce… Apoi am stiut ce aveam, ma chema ceva la manastire. Simteam puternic ca trebuie sa ajung acolo. Nici la urcare si nici la cabana, nu am reusit sa stau pe langa ceilalti. Mi-am cautat explicatii: ca sunt afectat de niste discutii, ca nu am vazut destul din munte, ca traseul e prea scurt…

Ajung la chilie, stau pe acolo cu cativa si cand apare fratele parintelui ascult putin… dupa care plec pur si simplu la vale. Ii spun prietenului ce conducea grupul ca ne vedem la manastire, l-am suparat putin… si am plecat. De la cabana intr-o ora si un pic eram la manastirea situata la vreo 12-15 km. Pe cand coboram de la chilie, la baza traseului o vad pe femeia din microbuz cum urca. In preajma ei trei tineri, o ajutau. Ma intorc, privesc si ma intreb daca nu ar fi bine sa ma ofer sa-i duc rucsacul pana sus la chilie, pentru ca niciunul nu se gandise la asta. Gandul si statul pe loc nu ma tine mult, pentru ca mi-am spus ca fiind trei, unde ma mai duc si eu al patrulea, trebuia sa fac asta de la inceput.

Pe drum aceeasi stare ciudata, zic sa sun pe cineva si gasesc semnal in sfarsit. Ma mai linistesc si merg mai departe. Tot nu intelegeam ce am. Incercam sa-mi domolesc bataile inimii de teama sa nu mai patesc cine stie ce. Prin oras mai gasesti pe cate cineva, pe acolo nu era nimeni.

Intru pe poarta manastirii si m-am linistit. M-am gandit ca daca tot am ajuns, acum sa vad si de ce, deci sa iau manastirea la pas, bucata cu bucata. Vad o cruce mare:

DSCF2331Ridicata in memoria celor care s-au opus comunistilor, in zona muntilor Fagaras.

DSCF2337

Vad undeva in stanga si cimitirul, intre mine si el, un calugar pe un tractor aduna baloti de iarba. Merg pe o alee spre cimitir, sa vad cine este ingropat pe acolo. Undeva retrasa, statea o femeie. Nu facea nimic, doar statea. Mi s-a parut putin ciudat dar am continuat sa fac poze, sa citesc pe cruci:

DSCF2340Mormantul parintelui Teofil Paraian

Si plec, trecand si pe langa acea femeie de data aceasta. Ii spun saru-mana, imi raspunde si ma trezesc intreband-o ce face acolo. Stiti ce mi-a spus?.. ca de cateva ore nu putea sa plece de acolo. Ma astepta. Ma astepta o femeie pe care nu am vazut-o si nu am auzit de ea in viata mea. Nici nu mai imi simteam picioarele de la genunchi in jos. Mi-am dat seama ca asta era explicatia starii mele.

Si imi spune femeia „sunt Elena C. din cartea parintelui… pe mine m-a vindecat de cancer… si etc”. Imi zic ca poate povestea asta o spune tuturor celor care trece pe acolo. Dar de ce statea retrasa si nu la intrare in cimitir?.. ma intrebam in acelasi timp. M-am hotarat sa o ascult si mi-a zis ceva despre mine, despre ce fac, incat am avut aceeasi raceala de la genunchi in jos. M-am intrebat acolo pe loc daca chiar ea vorbea. Si am inteles atunci ca aceasta femeie chiar are o legatura cu parintele Arsenie Boca iar eu eram acolo cu un rost, cat de putin credibil pare ce spun pentru altii. Nu as putea sa povestesc totul pentru ca ma priveste doar pe mine. Insa, cand simti asa ceva, marturia ochilor nu mai conteaza, are aceeasi putere. Asa ca fenomenul Arsenie Boca nu este o  impresie, ceva se intampla… nu sunt la prima dovada.

Prima a fost cand nu luam in serios povestile cu acesta si cineva l-a rugat sa-mi dea un semn ca sa cred. Am si scris atunci, nu mai insist. A doua oara eram intr-un concurs si m-am rugat la el, cumva i-am depasit pe cei mai buni si am ajuns pe locul doi. Apoi i-a aparut in vis unei persoane apropiate si i-a spus sa merg in excursie prin tara cu bicicleta ca totul va fi bine. Nu demult, dupa o discutie aprinsa, in care conteaza fiecare cuvant, nu am dormit toata noaptea. Dimineata trebuia sa fiu in alt oras si inima dadea tot felul semne. Pe acolo, inainte de face cunostinta cu asfaltul, ultima imagine a fost cu acea icoana binecunoscuta cu parintele. Nu-mi explic cum de mi-a venit in minte chiar acel lucru. Noroc cu o doamna care fusese la cursuri de prim ajutor, care trecea pe acolo intamplator, pana a venit salvarea. Apoi mai este aceasta cu manastirea…

Acum poze de la manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, loc in care a staretit si parintele Arsenie Boca:

DSCF2348

DSCF2440

DSCF2397

DSCF2350

DSCF2351Un panou-schita cu manastirea te ajuta sa cunosti intreg complexul manastiresc. Am stat cateva ore…

DSCF2353Am fost exact cand se comemorau eroii din munti

Biserica veche, ctitoria lui Constantin Brancoveanu:

DSCF2357

DSCF2359

DSCF2389

DSCF2446

DSCF2396

DSCF2364Probabil anul unei reconstructii

DSCF2390Imagine de altadata

DSCF2367Constantin Brancoveanu

DSCF2373Maria Doamna, sotia voievodului

DSCF2370Regele Mihai I

DSCF2376

DSCF2377Sfinti luptatori… la Curtea de Arges ascultasem stupefiat cum un ghid povestea unor creduli, cum un astfel de personaj era un cavaler negru sau fara cap 🙂 Faza era ca nu se mai vedea chipul sfantului, sters in timp, si de aici aberatia… pentru ca oamenii nu mai cauta adevarul ci senzationalul.

DSCF2379Icoana veche, binecunoscuta de cei care au mers pe la manastire…

DSCF2387

DSCF2358

DSCF2354Fantana

DSCF2408

DSCF2409Palatul brancovenesc

DSCF2410

DSCF2442

DSCF2392

DSCF2449Stegarul din Bucuresti

DSCF2391O vizita prin muzeu… o multime de icoane si carti vechi.

DSCF2393

DSCF2395

DSCF2411Lacul si o masa din piatra

DSCF2412

DSCF2413

DSCF2414

In fata clopotnitei o cruce din 1842:

DSCF2416

DSCF2417

DSCF2418

DSCF2420

DSCF2423

DSCF2447O replica o gasim si la Sinaia

DSCF2432

DSCF2434

DSCF2426

DSCF2439

Si la izvorul parintelui, aflat la circa 1,5 km distanta de manastire:

DSCF2406

DSCF2402

DSCF2404

Mda… si la final, pe la ora 19 sau ora 20 au venit si ceilalti la manastire, inclusiv femeia din microbuz ce dorea sa ajunga la chilia din munte. La poarta manastirii si-a desertat rucsacul si a oferit tot ce era in el de mancare… tuturor. Deci la carat plin pana la chilie si l-a golit la poarta manastirii. Eram in microbuz si urmaream festinul nedorind sa ma misc de pe scaun, analizand episoadele zilei. Femeia carase mancare si doze de bere pentru nu stiu cate persoane.

Da, vedem si nu intelegem! Se intampla la doi pasi si degeaba! Cat de evident ar fi, daca esti setat doar pe bani si castiguri din orice pozitie, nu vezi, nu simti!

Prin Posada si Comarnic, un nou episod

Cat poate sa fie si orasul acesta, Comarnic, de risipit prin valcele, dealuri, poieni si terase!!! Nu cred ca reusesti sa-l inconjori intr-o singura zi 🙂 Mai ales ca si localitatea Posada este inglobata administrativ la urbe…

Zic eu ca daca am fost cu baietii pe directia Posada-Valea Larga, sa mergem si pe directia Posada-Comarnic.

Pana sa punem in practica ideea, Rares a fost si cel mai favorizat, pentru ca era cel mai mic. El nu are lectii, niciun fel de obligatii… cel mare are un caiet imens de teme la matematica, merge la biserica fiind un fel de ajutor al preotului… care, de altfel, l-a si botezat.

Asadar, Rares a fost peste tot in ultima saptamana, ca erau zile cand nu avea cu cine sa ramana acasa.

DSCF2564Mirosind un trandafir pe langa schitul Balaban sau manastirea Bran. Eu asa il stiam de la inceput… schitul Balaban.

DSCF2620Papand ciorba de legume la Cota 1400. Asta e pura intamplare, pentru ca noi mancam foarte rar ciorbe. Ca nu este un fel de mancare cu care ne avem bine.

DSCF2621Soferie prin parcul din Sinaia

DSCF2624Cornel, domnul ce inchiriaza masini in parc, mai avea una neagra si mai rapida 🙂 Le-a plimbat pe amandoua Rares… fara probleme 🙂

DSCF2628La Breaza, ducandu-i factura prietenului Madalin. Rares, nemultumit ca nu ne intoarcem la Sinaia mai repede…

DSCF2635Stie de toate. Chiar daca nu stie, vrea sa faca el. Se autopropune la tot ce i se pare interesant 🙂 Creanga din imagine a taiat-o singur.

Si iata-ne la Posada, coborand din acelasi tren, la aceeasi ora: Regiotrans, ora 8 si 17… parca 🙂

Am facut tot felul de poze, actiuni, ce a adunat el inca nu am despachetat 🙂 Trebuie spalate si bagate si acestea intr-o cutie.

DSCF2644Prahova soptind lespezilor de piatra

DSCF2647

DSCF2648

DSCF2650

DSCF2655

DSCF2656

DSCF2657Indicatoare: nou si vechi

DSCF2658

DSCF2659Dupa ce am lasat zona fostului schit, am urcat pe str. Podul lui Neag, trecand prin cartierul cu acelasi nume, intrand in Ghiosesti, alt cartier mare… tot asa pana la gara Comarnic.

DSCF2660Ce se vede este tot Comarnic

DSCF2662O cruce de pomenire. Unde vedeti astfel de mici monumente, fotografiati-le, nu stiti niciodata cui ii vor fi de folos… peste ani. Poate putini sau multi.

DSCF2664

DSCF2670Culmea aceea cu relee o prinsesem intr-o poza de la Cota 1400, postata recenta intr-un articol.

DSCF2677O icoana deosebita intr-o curte… noroc cu aparatul ca apropie de cateva zeci de ori. Iisus este rastignit si din fiecare rana cate un inger ii aduna sangele ce se scurge.  Pe fundal se disting o biserica si pe un deal un fel de castel, mai degraba zic eu, o constructie in stil autohton, ce aduce oarecum cu cea de la Brebu-Curtea Domneasca.

DSCF2681

DSCF2682Gasim intr-o curte si un magazin de unde luam inghetata si ne imprietenim cu oamenii locului… aflati la o vorba si o bere… de la care aflam povesti frumoase. Schimbam numere de telefon si gata, am pus pe roate o viitoare expeditie.

DSCF2685Asa se faceau casele inainte de 1900 si chiar si dupa 1900 s-au mai facut pe ici, pe colo. Peste lemn se adauga pamant galben in loc de tencuiala.

DSCF2686

DSCF2691

DSCF2695Tunete razbateau dinspre Sinaia si stropi izolati de ploaie cadeau cand si cand. Totusi, nu a plouat. Foarte interesant… la Comarnic nu a plouat, la Sinaia da, la Busteni nu, la Predeal da… asta, sambata!

DSCF2696Un parleaz mai simplu… ca mai fotografiasem eu unul mai complicat in primavara.

DSCF2697Scoala si gradinita din Ghiosesti

DSCF2698Pana la Comarnic inainteaza porumbul, aici este limita altitudinala

DSCF2699Casa traditionala romaneasca

Ne-am tot plimbat cand la deal, cand la vale si asa am ajuns prin centrul orasului.

DSCF2725Noi l-am vazut…

DSCF2722O cofetarie descoperita pe cand umblam dupa diverse la cartea „100 de pasi in timp”. Este prin centru, la vreo 200 m de gara. Aici l-am adus pe Rares sa ne odihnim un pic 🙂 Si sa luam un chec pentru acasa, ca sunt foarte buni…

DSCF2726Parca am plecat cu 16:16 🙂

DSCF2727Va dati seama ca aceasta placuta a fost montata putin dupa ce s-a facut calea ferata prin Valea Prahovei? A devenit pentru marea majoritatea cel mai banal lucru din acea gara.

Era sa uit de una din „descoperiri”. Un zid de piatra, rest dintr-o cladire impozanta, cu o anumita functionalitate, edificata inainte de 1900:

DSCF2708

DSCF2709Simbolul are 1 metru pe 1 metru. Unii stiu ce semnifica.

DSCF2710Zidul are 4-5 metri inaltime

DSCF2712Sper sa vada acest articol, noul primar al Comarnicului si sa ia masuri preventive ca nu cumva sa-l darame vreun inconstient, ghidonat de bani si alte lucruri materiale. Chipurile sa elibereze terenul. Asa ceva e unic in Valea Prahovei… de la Comarnic la Predeal! Ar trebui sa poarte semnul monumentelor istorice si un panou cu povestea…

La Stancile Sfanta Ana si prima zapada cazuta pe Bucegi

A plouat duminica mai toata ziua la Sinaia. Trebuia sa ajung la aceste stanci sa ma uit de ceva 🙂 Cand iti vine asa cate o idee din aceasta, nu mai stai, mergi sa vezi cu ochii tai, parca nu mai conteaza cum este vremea. Te duci azi, ca sa nu mai stai cu gandul ca trebuie sa faci acel lucru maine.

Mai exact, gasisem pe acasa, prin niste albume mai vechi, niste poze din 2 mai 2003, in care erau niste curiozitati sa le zic, care se vedeau mai bine acum, dupa… 12 ani, 6 luni si 20 de zile 🙂

Inainte, adica pe vremea aceea, rar facea cineva alpinism pe la aceste stanci… inca domnea linistea, parintele Ioanichie era undeva la 1 km de aceste stanci, lucrand la un schit. Adica pe dinafara acestuia si la imprejurimi, ca schitul intr-o forma mai mica era ridicat dinainte de 2003. Evident ca nici jandarmii montani nu erau prezenti, pentru ca nu erau infiintati… Centrul de Pregatire si Perfectionare de la Sinaia a fost infiintat in anul 2004.

Tot prin 2003 s-a constituit si Administratia Parcului Natural Bucegi, care dupa vreun an, doi, a intrat mai bine pe teren. Deci in afara de turisti ocazionali si de cate un calugar ce se retragea intr-un adapost situat deasupra Stancilor si transformat in prezent de ilustri necunoscuti ai muntelui, nu prea vedeai pe altcineva. Nu mai stiu cu exactitate cand am fost la aceste Stanci… in primii ani de dupa Revolutie, mai mult ca sigur. La fel, de nu stiu cate ori, ne-am speriat de calugari ce umblau pe acolo in liniste, si cand ii vedeai de la distanta in negru, ziceai ca este vreun urs.

Stancile Sfanta Ana reprezinta cel mai vechi loc religios ortodox din Valea Prahovei, schitul ce se afla la baza stancilor fiind atestat la 1453.

aIn grota din stanca, cineva aprinsese o lumanare cu o zi inainte, sambata

bStand pe o bancuta in acea grota si privind la ploaia mocaneasca de afara

Insa cum este sa stai in Grota Pustnicului de la Stancile Sf.Ana si sa te uiti la niste poze cu acest loc, din 2003? Intr-o poza este grota in care stai in prezent, in 2015, si te uiti la o imagine facuta tot de tine in 2003 :))

cUn detaliu foarte important… nu era icoana aceea, din lemn aurit, in fereastra metalica. Desi se spune ca prin 1999 a fost pusa, de fapt, cred ca a fost vorba de o cu totul alta icoana. Cea din lemn, disparuta probabil pentru ca era deteriorata, undeva prin 2014, a fost adusa prin 2003-2004.

dEste bine sa pozam periodic locurile pe unde trecem si care inseamna ceva pentru noi. Ulterior, peste niste ani, se pot observa niste diferente majore… de exemplu, unele inscriptii s-au cam dus… si aveau o foarte mare importanta. Sau, desi se bate toba ca schitul Sf.Ana a fost ridicat in 2008, existand si o placa pe acolo care mentioneaza ca niste cetateni au construit locasul, realitatea este putin diferita.

Actualului staret, parintelui Nicolae, i-am si dat o imagine veche cu schitul, asa cum il ridicase parintele Ioanichie prin anul 1995. Schitul era mai mic ca actualul si avea altarul orientat spre sud, totusi, se tineau acolo slujbe. Prin 2007 s-au apucat niste binevoitori sa ridice o constructie mai mare, integrand in ea micul schit. Dupa care a aparut la intrarea in schit si pe pisanie ca ei sunt ctitorii 🙂 In opinia mea, pentru respectarea adevarului, ar trebui data jos placa de la intrare in schit sau pusa alta in care sa se mentioneze ca, de fapt, a fost o redimensionare a schitului intamplata in 2007-2008, urmata de o sfintire facuta de I.P.S. Varsanufie Prahoveanul, coordonata de actualul Patriarh… si nu o ridicare totala din pamant.

Daca pe la poalele muntelui a plouat, pe creste a nins:

eSi, din ce se vede acum, de dimineata, sufla si vantul

f

Sfintirea bisericii vechi a Manastirii Sinaia

Pe 15 august 1695 a avut loc sfintirea bisericii Manastirii Sinaia, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, slujba efectuata in prezenta domnitorului Constantin Brancoveanu.

Constantin Brancoveanu s-a nascut in ziua de 15 august 1654. Acesta a murit tot intr-o zi de 15 august, dar in 1714.

15 august 2015… 320 de ani de la zidirea bisericii Manastirii Sinaia si o noua re-sfintire, realizata de catre Patriarhul Daniel.

Sambata, deci, a avut loc un alt moment religios, unic prin frumusetea sa, in Valea Prahovei. Pana acum am reusit sa particip si la sfintirea picturii restaurate a Bisericii Domnesti din Busteni, si la sfintirea bisericii mari a Manastirii Caraiman… a urmat aceasta de la Sinaia.

Importante personaje religioase ale zilelor noastre au venit la Sinaia… cu aceasta ocazie. Pe langa Patriarh si cei veniti alaturi de el la slujba de sfintire, i-am observat si pe staretii Manastirilor: Caraiman, Sinaia, Caldarusani… cat si pe primarul din Sinaia, dl. Vlad Oprea, si circa o mie de persoane.

Intrucat ansamblul manastiresc de la Sinaia cuprinde doua incinte, curtea veche si curtea noua, sfintindu-se biserica veche, situata intr-un spatiu mai restrans, accesul a fost restrictionat pe durata slujbei. Insa din curtea noua, cei prezenti au reusit sa vada cu mult mai bine ce se intampla in biserica veche. Pentru prima oara pot spune ca am vazut si eu ce se intampla in altarul unei biserici in timpul unui astfel de moment special.

manastire 1Ecranul din curtea noua

manastire 2

manastire 3Cam asa stateau lucrurile in curtea noua, langa biserica zidita pe vremea domnitorului Gheorghe Bibescu si restaurata mai tarziu de regele Carol I.

Iata ce se intampla in altarul bisericii vechi, ridicata pe vremea lui Brancoveanu de catre spatarul Mihail Cantacuzino (decapitat si el in 1716) :

manastire 4Masa din altar, in ea au fost puse moaste si … ceva ce semana cu faina, nu stiu exact

manastire 5

manastire 6Apoi s-a turnat ceara, ca un fel de sigiliu

manastire 7Excesul de ceara a fost curatat

manastire 8

manastire 10

manastire 11

manastire 12a

manastire 14La colturile mesei au fost lipite cu ceara reprezentari religioase

manastire 15

manastire 16O esarfa tricolora a fost folosita pentru a se aplica sigiliul patriarhal

Un alt moment, imediat dupa sfintire, a fost acela cand parintele ieromonah Mihail Harbuzaru, din cadrul obstei Manastirii Sinaia, a fost inaintat la un grad superior, devenind protosinghel:

manastire 17

manastire 18

Si staretul Macarie al manastirii a avut o interventie, amintind despre trecutul lacasului de cult, un cuvant intins pe mai multe pagini:

manastire 19

Patriarhul Daniel a facut referire la reprezentarile Deisis si Adormirii Maicii Domnului, picturi existente si in biserica veche. Deisis, adica: Iisus Hristos, Maica Domnului si Sf. Ioan Botezatorul, cred eu ca aceasta de mai jos ar fi…

manastire 18a

Reprezentarea Adormirii Maicii Domnului, unde Iisus sta langa mama sa si tine la piept, in partea stanga, langa inima, infasat ca pe un prunc, sufletul Maicii Sale:

manastire 19aScena Adormirii este deasupra pisaniei de la intrare. Pisania de acum este pusa la 100 de ani distanta de la zidirea bisericii.

La final, a intrat toata lumea in biserica, prin altar, jandarmii controland destul de greu situatia, oamenii se ingramadeau, unii nu voiau sa mai astepte… Momentul acesta a fost dupa ora 14, slujba de sfintire a durat de pe la 11 si pana pe la 14.

manastire 20Aranjamentele florale din curtea veche si biserică au fost foarte bine realizate

manastire 21Acces in biserica veche

Staretul Manastirii Caldarusani, arhimandrit Lavrentie Gata, fost staret al Manastirii Sinaia, a adus cu aceasta ocazie moastele Sf. Ierarh Grigorie Dascalu:

manastire 23a

manastire 24

manastire 25

manastire 25a

In altar, un parinte inmana celor prezenti iconite sfintite, aniversare;

FAŢĂ ŞI VERSO:

iconita 1

iconita 2

A fost o zi speciala la poalele Bucegilor…

1 Mai… la mintea copiilor

Ieri a fost mai bine decat azi din punct de vedere meteorologic. A plouat destul de slab si s-a mai aratat si soarele. La prognoza meteo ascult mereu cu o ureche, de regula cred in prognoza mea, ma uit dimineata spre munti si trag concluzia.

Pentru 1 Mai aveam mai multe planuri dar iar s-au deteriorat „ambasadele” 🙂 Cam toate… si fiecare dintre prieteni avea altceva de facut, sau probleme, sau stateau in tacere. Pe mine treaba asta cu tacerea ma enerveaza, adica… doar acestia oamenii superiori tac cu un scop, ei sunt tacere, si vorbeste tacerea in locul lor. Mie mi se pare o prostie dusa la extrem dar na, fiecare este cum doreste, nu cum mi se pare mie.

Faza cea mai tare, mortala, care pe mine ma amuza foarte tare  este ca un bun prieten merge periodic in parc la Sinaia, sa dea de mancare la porumbei 🙂 „Mai are un pic si se pocaieste”- spunea alt prieten. Tot asa, un prieten pe care eu il stiam prin alte zari parca mai apropiate, ma suna din Delta. Dupa vreo 10 minute de discutii cu umor, imi spune ca de fapt, el se afla intr-o barca, pe un canal, si mai sunt si alte doua persoane cu el… care pescuiesc. Nu prinsesera nimic… daca tot vorbeau, ei intre ei, el cu mine 🙂

Deci, unele lucruri le faci doar cu anumite persoane, doar cu aceia alaturi de care esti pe aceeasi lungime de unda. Oricat ai vrea sa le faci cu altii, nu ies. Cum mai imi zice sotia, ca noi ne-am intalnit doar sa facem niste copii 🙂 Daca eu ii zic sa mergem la un concert ca este nu stiu cine care canta superb la vioara, zice ca nu sunt sanatos, daca ea imi zice sa mergem cu alte perechi, familii, la vreun restaurant sau sa ne plimbam toti cu alaiul pe strada, ma uit ca la film. Mi se pare timp pierdut, umblu asa de nebun pe strada si la restaurant ce sa vorbim? Oricum ne mai intalnim si in alte zile, deci nu stiu ce am putea sa vorbim nu stiu cat timp pe strada sau intr-un spatiu inchis… mergem doar sa mancam? Cum sa mergi undeva doar sa mananci… mi se pare un lucru de nimic.

Si din cate planuri aveam, am constatat ca nu avea aplicabilitate nici unul 🙂 Dar am mers inainte si cu parti din acestea. Am luat copiii la o mica expeditie: Directia Stancile Sf. Ana-Schitul Sf.Ana. Ei faceau deja parte din fiecare plan, dar mai erau si alte lucruri in program. Imediat ce le-am zis, sareau prin casa, spiritul salbaticiei si aventurii se trezise 🙂

Bineinteles ca ei intrebau daca se vor intalni cu un alt prieten de-al lor, cu care mai ieseau. Dar acesta nu putea veni. Rares facea cu mana la fiecare tren credea ca daca nu in primul, atunci in al doilea tren se afla si prietenul lor 🙂 Au mai pastrat o vaga speranta ca vor intalni acest prieten si familia lui prin padure, prin locurile in care am mai fost cu ei. Pana la urma si copiii acestia se simt bine cu prietenii lor 🙂

SAMSUNGRares fuga-fuga sa vada cine sta in acea grota

SAMSUNGIcoana veche de la Stancile Sf. Ana. Intai de toate, am facut tur istoric, sa mai inteleaga si copiii acestia cate ceva. Apoi, i-am lasat de capul lor pe acolo… bine, este un fel de a zice, ca eram cu ochii pe ei.

SAMSUNGO poza cand urcam. Greu i-am prins pe copii… seriosi in vreo poza. Se strambau, alergau, nu aveau stare… scoate-i de prin crengi, de prin noroaie, scoteau broscute de prin ochiuri mici de apa. Rares era cu batul dupa ele…

SAMSUNGAici, Andrei ii explica lui Rares cum sarea el si cu prietenul comun… din acel loc pe bara pusa de jandarmi

SAMSUNGExplorare… poza aceasta este facuta inainte de aceea de mai sus. Rares este nedespartit cand pleaca de acasa, de acel rucsacel.

grota 3In cealalta grota

rares4Strigate razboinice

9M-a chemat repede sa sapam, ca descoperise ceva 🙂 I se paruse dar dadea cu un bat de zor

icoana nouaIcoana noua

SAMSUNGAici eram la Schitul Sf. Ana… unde am ramas uimit. Andrei are de cativa ani o chemare spre Biserica. Uimirea consta in faptul ca atunci cand vezi un copil trezindu-se la ora 8 sa plece la biserica, si nu vrea sa manance pentru ca el trebuie sa ia anafura, ramai asa un pic pe ganduri. Si el nu se plictiseste niciodata… in fiecare duminica sau zi de sarbatoare are acelasi program. Cand eram mic si eu stateam pe la manastiri dar parca nu eram chiar asa 🙂

Si aici, la Schit, nu stiu ce i-a venit ca m-a intrebat cand il las si pe el o zi-doua. A intrat in vorba cu parintele. Afara i-am spus: Cum sa stai aici, nu te plictisesti, poate ti-e urat… dar el mi-a zis asa: „Nu, ca ma rog la Dumnezeu”. Uneori, mai deseneaza pe acasa, oameni in genunchi care se roaga in timpul rastignirii lui Iisus si tot felul de chestii. Se simte el in bine in spatiul acesta al Bisericii si ii fac mereu pe plac, il las oricand sa plece la slujbe, unde vrea. Este ceva foarte interesant. Mie, initial, mi s-a parut o curiozitate pur copilareasca, dar tot trecand timpul… 🙂

lumanari 2Rares sa aprinda si el o lumanare, adica el de ce nu 🙂 Mai apoi aveam sa urcam spre Cota 1400 unde el la telescaun ii spunea megascaun, a dat mana cu un politist, de fapt jandarm montan, pe care il chema Andrei, a vazut o doamna cu umbrela si uitandu-se la ea m-a intrebat: „aia de ce are umbrela?” 🙂 Si doamna auzindu-l, a venit repede spre el sa-i sopteasca razand „pentru ca ploua”. Lui nu i se parea 🙂 Prin padure, la intoarcere fugeau cum vazusera ei ca fuge infanteria stelara 🙂 🙂 I-am adus acasa ca pe niste purcelusi… cu betele dupa ei.

Rares fiind mai mic dar si mai rau 🙂 i se parea ca trebuie sa ne oprim in diverse locuri sa sapam, a vazut un copac pe drum si apoi arata spre altii ca vor cadea si ei tot pe drum si ca de ce nu i-a lipit cineva pe toti 🙂 La un moment dat i-am spus ca nu stiu cu cine seamana atat de zbuciumat si de incapatanat dar el avea lectia auzita si mi-a zis: „cu tine”… asa-i zice mama-sa, cand face un lucru rau seamana cu mine, cand face un lucru bun seamana cu ea 🙂

Azi nu am plecat nicaieri pentru ca tot ploua, marunt si continuu… nu este pentru copii 🙂 Ei stau si povestesc la cine-i asculta… aventura de ieri. Dimineata voiau sa plecam iar la „Sfanta Ana” 🙂