Cum a fost vremea la sfarsit de aprilie… de 7 ani incoace!

A venit primavara, au iesit ghioceii, s-au trecut ghioceii, infloresc merii si corcodusii, apare frunza la fag, e cald, se topeste zapada de pe versantii muntelui. Ne uitam cum primavara se instaleaza cat mai bine… ca dupa cateva zile sa vedem ca a venit tot iarna 🙂

Sa vedem, oare, asa a fost si in alti ani, la sfarsit de aprilie? Zic sa ma uit din 2010 incoace prin arhiva blogului.

Pai, in 2010, spre sfarsitul lui aprilie, mai era zapada pe munte dar niciun pic in Valea Prahovei sau pana pe la 1700 m altitudine.

Imagine din 18.04.2010.  In 2017, acest peisaj l-am pozat pe 2.04. Deci, daca vom compara 2010 cu 2017,  se poate spune ca in 2017, aici la poalele Bucegilor, primavara a venit mai repede cu circa 2 saptamani.

Fapt confirmat si de o alta imagine:

Acelasi peisaj din 2010, l-am intalnit in 2017 undeva in apropiere de 10.04. Adica am trecut prin acest loc pe 8 sau pe 9.04.2017.

In 2011, pe la sfarsit de aprilie mergeam in Poiana Vanturisului, daduse coltul ierbii pe muntii Baiului, pe Bucegi mai era zapada in special pe vai si pe Platou. Foarte putina prin zona Pestera-Padina, deloc in muntii Diham si Paduchiosu, iar intr-o zi ca azi, de 20, dormeam langa un ulm inflorit.

Spre Piatra Arsa

Peisaj din muntele Paduchiosu

Flori de ulm

Totusi, iarna a mai dat semne si in perioada 15-17.04.2011 si Bucegii aratau asa:

Este cam acelasi peisaj ca in 2017. In Valea Prahovei aveam acest peisaj pe 16.04. in dimineata primei zile de Paste. Diferenta este ca vremea dupa data de 17.04. in 2011 s-a incalzit iar in 2017 s-a racit considerabil 🙂

In 2012, vorbeam tot de primavara… Ne uitam la ghioceii si la leurda din Poiana Stanei:

Poiana era plina de ghiocei si branduse

Comparativ, venirea primaverii pe aici, seamana in 2010 si 2012.

Si pe platou era zapada, vazusem pe 16.04.2012 schiori in drum spre Piatra Arsa. Totusi, zapada nu mai era cine stie ce:

In anul 2013, zapada era destula de Bucegi dar vremea in Valea Prahovei era peste asteptari. Oamenii au dus animale la pascut, am vazut bureti negri, ceea ce in 2017 nu am observat.

Oricum, traseele pe Jepii Mari si Jepii Mici erau pline de zapada…

In 2014, aceeasi ciudatenie, iarna in toata regula pe Bucegi si primavara frumoasa la poale:

Pe 21.04. era atat de bine ca deja ieseam in natura 🙂

Intr-o zi ca azi eram pe aici. Daca nu ar fi nins, si azi in 2017 era acelasi peisaj, la vegetatie ma refer.

La fel, daca nu ningea, acelasi peisaj ar fi fost si in zona Poiana Stanei. Anii 2014 si 2017 seamana pana la un punct.

In 2015, la sfarsit de aprilie leurda era mai mica, inflorea irisul pe care-l dadusem unei cunostinte, urzicile erau mici, abia apareau frunzele fagilor. In acest an, primavara, fata de 2017, a venit mai tarziu cu o saptamana, doua.

Padure spre gol alpin, muntii Baiului

Peisaj cu leurda 29.04.

Asa erau urzicile pe 23.04. In prezent, ele sunt sub zapada dar mult mai mari si nu se mai culeg.

Iar pe Bucegi era zapada consistenta, dupa procedeul sus iarna si jos primavara:

Anul trecut, in 2016, spre sfarsitul lunii, primavara era la ea acasa. Se curata poteca regala de la Sinaia de frunze, se curata cimitirul eroilor de pe Valea Rasnoavei din Predeal, in Predeal chiar venise primavara. Pe 26.04. faceam poze de la Floresti-Prahova spre Bucegi, iar pe 18 aprilie realizam un traseu fain pe Bucegi. Primavara in 2016 a venit mai repede decat primavara din 2017 🙂

Sfarsit de aprilie 2016 la Predeal. Vedem fagi inverziti… Si daca nu ar fi venit zapada acum in 2017, tot nu inverzisera. Deci, chiar a venit mai repede primavara anul trecut.

Imprejurimile Predealului, pe aici facusem cunostinta cu un urs. Inverzisera si zadele…

Spre Bucegi pe DJ 713, pe 18.04. Se observa cum inainta primavara in altitudine pe padurea din dreapta. Clar, cu o saptamana cel putin, venise primavara mai devreme in 2016.

Zapada pe culmile inalte ale Bucegilor

Concluziile?

Pai, zapada a fost mereu pe Bucegi in aceasta perioada, mai ales pe vai si pe Platou. Primavara a venit mai devreme sau mai tarziu cu circa 2 saptamani. Dar, cel putin in acesti ani prezentati, niciodata nu a fost zapada la poalele Bucegilor. Acum, totul este alb imaculat, fiecare creanga, casa, gard, are mantie alba:

Bine ca in afara de salcii nu prea inverzisera alti copaci…

Bucegii, dupa ninsoarea de Paste

A treia zi de Paste, ora 8:30 a.m.

S-a intors iarna pe Bucegi 🙂

Vf. Jepii Mari si Cantonul Schiel

Muntii Jepii Mari si Piatra Arsa

Monumentul Eroilor

Partea superioara a Vaii Comorilor

Muntele Furnica

Un colt al Carierei Piatra Arsa si telecabina ce coboara de la Cota 2000

Peisaj din muntele Caraiman

Asa ca, pe munte, se circula in conditiile care se vad. Dar cum si iarna este un anotimp, le luam cum sosesc 🙂

Ratele salbatice de pe raul Prahova

De mai multi ani, iarna in special, se observa la Sinaia si la Busteni, rate salbatice pe raul Prahova. La inceput se speriau de oameni, de trenuri, de orice zgomot si zburau imediat… acum te poti apropia cat de cat.

Iata cateva poze realizate ieri, de pe un pod in Busteni:

r1

r2

r3

r4

r5

De multe ori m-am intrebat, ce gasesc oare de mancare?! 🙂

Alte schimbari…

Fiind duminica, e altceva. Merg niste poze, poate si alt tip de consideratii 🙂 Acelea in zilele urmatoare, cand veti afla ce se mai intampla prin Valea Prahovei si Bucegi.

Dupa cum stiti, a venit iarna pe bune, pe aici… Cand traiesti la munte, nu ti se mai pare cine stie ce, te intrebi cat o sa stea?

10

Sper ca atat cat o sa stea, sa fac niste excursii printre brazi impovarati de zapada, prin troiene, cu popasuri la care sa bem ceai cald din termos, sa pozez Crucea imbracata in straie albe, si, mai ales sa fac o coborare cu 2-3 prieteni prin padurile Vanturisului sau Dichiului… pe unde se poate intra mai repede si e mai bine… Altii se dau pe tot felul de partii, unii coboara vai alpine… mie imi place sa schiez prin paduri cand sunt nameti. Mi se pare o chestie foarte faina, te solicita, e o provocare sa te strecori printre copaci, sunt tot felul de obstacole ascunse de zapada. Pe partie, nu se intampla nimic, urci si cobori si asta este povestea, nu este cine stie ce efort sau spectaculos. Mai este si galagie…

Trebuie insa o zi senina, nu prea calda, poate cine stie gasim pe undeva si un loc sa facem si un gratar :)) Simti dupa o astfel de aventura ca ai pus cu rost schiurile in picioare 🙂 Nu am mai facut asta de ceva timp, poate-poate…

Doua poze, ani diferiti:

1Aici, Rares, nu stia sa sufle in tort. I-am explicat noi, dar a trebuit sa insistam, ca el intelesese ca trebuie pur si simplu sa-l manance.

2Cativa ani mai tarziu, in 2016, a suflat in lumanare si s-a apucat de el. Bine, acum a suflat imediat si a zis ca vrea sa fie mai des ziua lui.

In alta zi, parca pe 16 seara, luna stralucea prin preajma Cantonului Schiel si isi arunca lumina peste jnepeni… ceva feeric. Vedeam asta din cartierul Zamora al Busteniului. Mergand insa spre Sinaia, „dispare” luna dupa varful Jepii Mari. Dupa vreo 10 minute de mers, iata luna din nou, de data aceasta nu mai era in dreapta varfului ci in stanga, prilej cu care ma trezesc si eu sa fac niste poze, acolo, cat de cat, sa-mi aduc aminte de … acest prim patrar din 2016. Parca e primul 🙂 Oricum e primul observat :))

3

4

5

Si ce se intampla cand se arunca mai multi pumni de grau la porumbei:

9

6

8Un tablou superb. Sunt cetateni care vin pe orice vreme sa hraneasca porumbeii.

11

12Un fel de „Iarna pe ulita”

Iarna, scurta plimbare pe ulita

Pentru 20 de minute de plimbat cu copilul… cred ca fiecare poate gasi timp. Mai ales ca lui Rares ii era dor sa mearga cu mine… deoarece, eu fiind mai mult plecat, in fine…

Imi spune copilul „Vreau la plimbare cu tine!”. Deci, nu am avut ce face, nu stie el de treburi, obligatii, am avut noroc si cu un coleg de serviciu. Daca nu mergeam, nu se mai intelegea nimeni cu el.

Planul a fost simplu: ne plimbam o vreme, timp in care mami a lui facea niste gogosi. Buuun! Si am ratacit un pic pe strazi, atractia principala fiind cainii. Unii buni, altii rai… rai cei care latrau 🙂 Nu am stabilit eu criteriile acestea 🙂

pastravarieAici va fi o pastravarie, ridicata cu fonduri europene

punteO punte de cand eram eu copil, peste paraul Zamora

spre BucegiVedere spre Bucegi, in dreapta, cimitirul

poiana

catelusiCatelusi, puzderie… ieseau in sir indian de sub o claie de fan

RaresNu i-au placut catelusii 🙂 Erau rai!

caine in curteAcesta era un caine bun 🙂

Iarna la Busteni, Povestea unor capriori, Stelele din clasa „hiper viteza”, O piatra

Da, este un articol divers. Nu avea rost sa scriu „o mie” de articole,cand le pot include intr-unul singur.

Cu siguranta, traim intr-o tara plina de paradoxuri:

– Washington Post a ras de noi intr-un articol, subliniind ca Romania este o tara de 19 milioane de locuitori, care nu are dusmani externi, dar are 7 servicii secrete… si nu a fost in stare sa gaseasca epava unui avion, in conditiile in care s-au investit 40 milioane euro intr-un sistem de salvare, apelat de 6 ori de un supravietuitor… ce nu a putut fi localizat 🙂

– Este un fapt real ca avem foarte multe biserici, cu toate acestea, si-l citez pe un prieten ce scrie pe blog, SNV: „Pai tocmai, nu ti se pare foooooooarte interesant paradoxul? Tara cu cele mai multe biserici are cea mai degradata societate(furt institutionalizat si alte alea)? Si cel mai mare nr. de hoti si infractori? De ce oare?”

– ieri, un InterRegio a stat 10 ore in gara din Campina, fara sa le zica nimeni ceva pasagerilor. Stateau asa in tren… Daca si in luna ianuarie ne-a luat prin surprindere iarna, ce sa mai zicem… dar si nesimtirea este maxima

Peisaje cu iarna pe la Busteni:

3Cu deszapezirea s-a stat mereu bine la Busteni… am zis-o in fiecare an

4Mai trecea si cate un tren din cand in cand… un tren a trecut in viteza prin gara Busteni, calatorii vehiculand ideea ca nu a oprit pentru ca se grabea sa recupereze timpul pierdut 😉

5

6Manastirea Caraiman, ieri intr-o mica plimbare

7

8

9Padurea este de basm

10

11

12

13

14

16

17

18A venit asadar si iarna la munte, ma bucur ca a venit acum, schiem putin si cand ne plictisim, suntem pe la sfarsitul lui martie. Deja nu mai pare lunga iarna… logic, cand vine in ianuarie 🙂 La munte, mai sunt asadar 2 luni si jumatate de iarna, apoi vine primavara.

Sa trec la Povestea unor capriori…

Pe 19.01. va aratam imagini din zone salbatice din Bucegi. Printre acestea, v-am aratat si un craniu de caprior. Cand ma intereseaza si imi place, nu prea imi scapa multe chestii. Evident ca nestiind sa interpretez tot ce vad, nu sunt atat de obtuz ca sa nu imi dau seama ca, pe anumite domenii, sunt altii mult mai bine pregatiti. Asa ca am luat craniul cu o manusa si l-am asezat intr-o punga.

La cateva zile distanta de la aceasta excursie, ma intalnesc cu un specialist in domeniul cinegetic, in opinia mea, cel mai bun din Parcul Natural Bucegi. Ii arat craniul, il analizeaza, ii da 5 ani capriorului, si apoi vede ceva: urma unui glont ce ii perforase craniul, mi-a spus o intreaga poveste doar uitandu-se la ceea ce mai ramasese din caprior.  Fiind o proba ce dovedea inca o data actele de braconaj existente in zona Parcului Natural Bucegi, acel craniu apartine din acel moment gestionarului fondului cinegetic 25 Sinaia.

1Acesta este craniul. Acolo unde nu stiu eu, stiu altii, oricum pot ajunge oriunde prin Bucegi… asa a fost cu roca vulcanica, izvoarele feruginoase si multe altele. Nu m-am dat eu priceput… cei de la Babes-Bolyai au declarat roca vulcanica, si mai am atatea de prezentat cand le vine timpul. Coarnele au fost rupte, braconierul nu l-a vanat pentru trofeu, ci pentru carne. A fost impuscat vara-toamna, pentru ca se vede rozeta aceea la coarne. Mai jos, se vede un alt craniu gasit recent pe Valea Rea.

2Acestuia, abia ii cresteau coarnele, nu are rozeta, a fost mancat de ras, iarna … bineinteles, aceste observatii nu imi apartin, dar din cele vazute, jumatate din detalii s-au lipit si de mine

Stelele din clasa „hiper viteza”

Veti spune, ce o mai fi si asta… 🙂

Sunt pasionat de mic de astronomie, nu am avut ocazia si nici timp sa citesc mai mult, sa ma documentez, dar sorb cu nesat orice stire in domeniu. Subiectul acesta reprezinta o cale evolutiva, inveti ceva nou, nu despre Pamant. Deodata, privesti mult mai departe, nu mai sunt omul si Pamantul, sunt Pamantul si locul sau in Univers.

Mai multi specialisti in astronomie, de diferite nationalitati, au descoperit niste stele solitare care se deplaseaza cu mare rapiditate, astfel incat ele scapa din campul gravitational al Caii Lactee. Aceste stele sunt asemanatoare Soarelui si se deplaseaza cu viteze de 1,5 milioane km/ora in raport cu galaxia. Adica pot iesi din campul gravitational. Mi se pare ceva extraordinar. Va dati seama despre ce viteze vorbim si cate alte legi guverneaza Universul si de care noi nu avem habar? Mereu am fost de parere ca noi cautam viata pe alte planete ghidati dupa ce stim noi. Poate exista fiinte ce nu se bazeaza pe oxigen, ci pe metan, sa presupunem. Viata nu are cum sa nu existe si sub alte forme.

Unul dintre specialisti spune: „Stelele hiper rapide sunt de obicei stele mari, albastre, care par să provină din centrul galaxiei. Acestea însă sunt relativ mici – cam de mărimea Soarelui – şi partea surprinzătoare este faptul că nici una dintre ele nu pare să provină din miezul galactic”.

In mod cert, tot ceea ce stim pana in prezent poate fi rasturnat maine. Poate maine ni se dovedeste ca planetele sunt organisme vii, nu stiu, este o ipoteza ce pare absurda, dar parerea mea este ca de multe ori, cercetatorii nici ei nu mai stiu ce sa creada. Teoriile si concluziile sunt bune pana intr-o zi, cand apare ceva ce-ti schimba perceptia.

Intrebarea este: cum de ating acele stele o asemenea viteza, capabila sa infranga campul gravitational? Este ca si cum acele stele au constiinta, par vii 🙂 De unde au venit insa? La aflarea raspunsurilor lucreaza specialistii.  Acest articol cu stelele a fost preluat de multe site-uri. Va dau si eu unul, care spune poezia intreaga:

http://ro.stiri.yahoo.com/stele-%C5%9Ftrengare-evadeaz%C4%83-din-calea-lactee-cu-vitez%C4%83-134300375.html

De la stele hiper rapide sa trec la ultimul subiect, O Piatra:

Seamana foarte bine cu muntele Caraiman, cum il privesti din Busteni. Aceasta piatra, era nicaieri in alta parte decat… pe Vf. Caraiman 🙂

21Se si vede ca este din zona inalta, o arata lichenii. Mi se pare foarte fain sa o iau cu mine si sa o asez pe masa… atunci cand asez masa la baza unei mici cascade, apa curge pe dedesubt… totul este primitor. Am scris anul trecut de Florii, apoi si in alta imprejurare… Si in acest an, am diverse planuri mult imbunatatite.

Trebuie sa mai revin si cu alte subiecte, de genul unui exercitiu de alarmare prin Bucegi, o simulare, evident, la care nici nu vreau sa ma gandesc ca nu a iesit dupa cum si-au propus autorii 🙂 O sa scriu cand am mai multe detalii. Socati de atitudinea celor care au actionat in Apuseni la salvarea celor din avionul prabusit, mai-marii damboviteni au dat alarma pe la Salvamont, sa vada cum  (re)actioneaza acestia in cazul unei situatii similare… voi afla ce si cum, dupa care scriu.

Recomandarea mea pentru cei abilitati, adica aceia care au decizia in stilou pentru o vreme, ar fi ca tot ce este in Bucegi, ca institutie, sa fie considerate ca forte de interventie de gradele 2 si mai degraba 3, auxiliari, asa. Mai bine sa faca rost de numerele de telefon al comandantilor batalionului de vanatori de munte de la Predeal. Ei ar trebui sunati primii, au luptat prin Afganistan, Iraq, nu sunt intepeniti, mincinosi. Aceia sunt capabili sa execute o misiune de salvare de o anvergura ca aceea din Apuseni.

De altfel, profesionalismul celor cu atributii de salvare in Bucegi, s-a vazut la incendiul din Creasta cu Zambri, din vara lui 2012. A ars muntele o luna de zile, cei plecati la interventie se salvau intre ei, pana la urma si-au mintit sefii ca nu exista poteca de acces si zona este deosebit de periculoasa, motiv pentru care nu pot face nimic. Minteau si la stiri… si pe poteca de acces spre Creasta cu Zambri merg oamenii de cel putin 100 de ani. Orice montaniard care a cutreierat Bucegii a auzit de Braul lui Raducu… sau daca nu a mers, a citit.

Asa, ce fac ei acum, mai salveaza un turist, o pisica, un caine, doi ciobani beti, este bine. Situatiile nu sunt cine stie ce, comparativ cu prabusirea unui avion… pentru ce este acum in Bucegi, ei sunt la un nivel satisfacator. Mai incet, mai greu, unii sunt mai buni ca altii, dar fac treaba. Cand vine o problema mai mare, nu au ce sa faca, decat sa care ceai, cafea si mancare pentru vanatorii de munte 🙂

Dar scuze vom gasi mereu 🙂 Intai nu aveau haine, apoi aveau haine, dar nu aveau bocanci… dupa ce au avut echipament, de fapt nu aveau nici masini… apoi au facut rost de masini, dar unde sa le tina, ei unde sa doarma… s-a rezolvat si acest impediment dar… nu puteau interveni eficient pe zapada… le-au dat si snowmobile, dar ei vor permanent sa-si imbunatateasca mecanismul de interventie :)) … viseaza la elicopter… cand vor avea elicopter, si acela va fi depasit… ce bine era daca se puteau teleporta, sa aiba un buton ca Picard din StaicaTrec… concluzia: Nu avem resursa umana… de aici trebuie sa pornesti cu un scenariu de simulare. Nu trebuie sa pui in scena ce ai vrea tu sa se intample ci, mai intai, trebuie sa vezi ce pot ei sa faca 🙂

COMPLETARE, ORA 17

Abia ce am scris de vanatorii de munte, ca am si gasit o stire. Bine, nu despre Bucegi, dar doua judete mai incolo 🙂

Vanatorii de munte, insotiti de prefect, au salvat niste turisti si cativa reporteri de la un ziar local. Directorul ziarului le multumeste autoritatilor intr-un articol.

http://www.curier.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=54904&Itemid=374

Biserici iarna, in atmosfera de sarbatoare

Mai este putin si vine Craciunul…

Am gasit corespondentul din mintea mea 🙂 Cam asa trebuie sa arate cadrul de Craciun, mai lipsesc: trandafirul 🙂 pomul de iarna, sarmalele cu mamaliga aburinda, zapada mare, crengi de brad si alte cateva…

Dar acesta este cadrul cel mai potrivit de desfasurare a unui Craciun reusit:

4Cele de mai sus pot fi introduse in cadrul din imagine, fotoliile trase mai aproape de semineu. Imaginea este preluata de pe site-ul: http://www.stanatarle.ro/

In continuare, trei imagini pe care le-am facut la biserici prin Valea Prahovei:

1Biserica Domneasca din Busteni

2Biserica din Predeal

3Biserica din Poiana Tapului, sfintita in dupa-amiaza unei zile de decembrie