Dezbaterea no.23: Ce trebuie sa protejam mai intai: mediul sau oamenii?

Intrebarea, in vremuri de sanatate mintala, are un raspuns simplu, elementar. Dar nu prea traim in astfel de vremuri si cadem adesea in extreme. Ok, mediul este casa noastra, depindem de acesta total. Nu cumva insa ne scapa imaginea de ansamblu, ma intreb si eu?

E adevarat, s-a defrisat iresponsabil, clasa politica a distrus Romania timp de decenii… si si-a umplut buzunarele. De abia de cativa ani se aplica legea pe bune si la noi in tara. Bine, nu stiu cat de pe bune ar fi, ca scapari mai sunt si dosare facute la comanda sigur se mai fac. Dar nu cumva totul evolueaza si noi ramanem prinsi in mentalitati paguboase si in razboaie personale? Sa privim un pic…

Agent Green blocheaza un transport de lemne pe Transfagarasan. Suna ministrul, vine Garda Forestiera, Politia, vorbim de blocarea unui drum national, mai e si legal transportul. Nu cumva exageram? Adica astia de la Revolutie incoace au tot furat, au distrus padurile Romaniei. Dar acum, cu DNA-ul pe cap sa faca tot la fel? Ma gandesc ca mai risca unul, doi, zece, dar nu toti. Nu e mai putin adevarat ca mediul ar trebui sa ne preocupe pe toti, cu toate ca pe altii doar din prisma umplerii buzunarelor. Asa ca, ne-am impartit in doua mari tabere: una care protejeaza mediul si alta care cauta accesul la resursele acestuia. Toti cei din industria lemnului au devenit brusc hoti fara nicio discriminare. Cei cu mediul planteaza puieti in padure sau la gol alpin ca atat ne duce mintea, puieti care imbogatesc pe unii si pe altii ca doar se cumpara cu bani. Speculand intentiile cu protejarea mediului, faci bani seriosi. Eu, dar cu siguranta si multi altii, pot dovedi ca poti scoate din padure, mii si mii de puieti care nu costa si care nu aduc vreo paguba locului din care ii scoti. Pentru ca oricum vor muri dupa un timp, crescand cate trei-patru la un loc. Astfel, impaduresti acolo unde s-a defrisat, nu unde nu este nevoie. Mai bine incercam sa impadurim mai repede decat se poate taia. Asta poate fi o provocare nationala. Unde s-a taiat un hectar, sa impaduresti acel hectar plus alte doua prin apropiere.

Sa privim in Parcul Natural Bucegi:

1. Valea Cerbului se umple vara de oameni. Si daca ai drum asfaltat si daca nu ai, oamenii tot vin. Din motive ce tin de civilizatie si de turism, nu ai cum sa-i lasi pe oamenii aceia sa tot vina pe un drum plin de gropi… si sa le iei si bani la intrare pe un asa-zis drum. Ce este acum pe acolo, nu seamana decat a maidan, ulita periferica de la sat. Multi spun ca nu e bine ca se asfalteaza. Ma intreb daca suntem normali? Pai mai repede se distrug imprejurimile drumului daca nu asfaltezi, doar daca ne gandim la praful depus in centimetri pe sol si prin copaci, pe ambele parti ale drumului.

De la inceputul lunii mai si pana in septembrie-octombrie, se locuieste la rulota pe Valea Cerbului. Asfaltarea drumului trebuie pusa in practica alaturi de multe alte masuri complementare.

2. Intr-o zi, Consiliul Judetean Dambovita care nu a avut niciodata si nici nu o sa aiba o echipa de specialisti adevarati, care sa inteleaga ca aplicarea proiectelor turistice se face in primul rand cu protejarea mediului si punerea in valoare a acestuia, a avut o idee. Bineinteles ca nu una buna. Voiau sa instituie o taxa speciala Salvamont prin Valea Ialomitei 🙂 Proiectul lor nu s-a materializat pentru ca aceia care fac turism pe acolo,  le-au demonstrat frumos ca sunt paraleli cu turismul si ce mai vor ei.

Asociatia care a combatut „filmul” Consiliului Judetean.

3. Vor pe la Busteni sa faca nu stiu ce pe la conductele de apa. Nu se pot apuca de lucrari pentru ca Romsilva cere niste garantii uriase, cam cat valoarea proiectului. Si stai si te gandesti daca nu cumva mai multi, prin diferite locuri, o iau pe campii? Cica e vorba de protejarea mediului. Deci omul nu are acces la apa, nu se pot repara conducte ca se distruge mediul. Cat poate sa se distruga mediul daca se schimba, se intervine, se face nu stiu ce la o conducta? In opinia mea, omul trebuie pus inainte. Scopul declararii Bucegilor Parc Natural este si acela de a veni in sprijinul comunitatilor locale. Nu vorbim de unul care taie padurea, isi face o cabana, ci de o comunitate. De cand accesul la apa a devenit o chestie negociabila, restrictiva?

Azi sunt exact 6 ani de la aceasta poza si lucrurile sunt tot la fel.

4. S-a asfaltat DJ 713. El trebuia deschis de ani buni dar nu-l deschide nimeni. Nu pentru ca nu e practicabil ci pentru ca nu e facut cum trebuie, si le este frica sa nu se moara pe acolo. Dar oricine poate circula pe el, desi nu este deschis 🙂 Ok, l-ai asfaltat ca ideea era de a dirija controlat milioane de euro, ai deschis muntele tuturor, ai mintit ca vor fi 3000 de masini pe an abia in 2030. Din 2014 si pana in 2016, au circulat minim 20.000 de masini pe an pe acel drum. Si totusi oficial ramane inchis. Te intrebi totusi, bai dar cat mai trebuie sa se fure ca sa se deschida drumul? Oficial!

Poza de acum vreo 2 saptamani.

5. Au asfaltat cam toate drumurile de pe Valea Ialomitei. Prima asfaltare pe acolo a realizat-o Directia Silvica, si arata doar starea de anormalitate din Bucegi. Nu Primaria, Consiliul Judetean etc, s-a apucat de asfaltarea unui drum prin paduri, ci Directia Silvica. In fine, tot prezentandu-se ideea cu dezvoltarea turistica, este normal sa treci cu asfalt pe la locatiile turistice din zona. Chestia asta s-a facut recent, de vreun an si ceva. Dar intai au asfaltat padurea.

Ca sa dezvolti o zona, ai nevoie de infrastructura. Cea turistica exista, cu drumurile era nasol. Gata, s-a asfaltat. Stiti, care este ironia sau mai bine zis prostia? Berbecii astia cu dezvoltarea lor si cu asfaltarea, au accesibilizat zona la ochi, pana unde li s-a parut. Le mai trebuia circa un kilometru si jumatate de asfalt si ar fi accesibilizat si cabana Padina, si postul de politie montana, si cabana Horoabele, si pensiunile Octavian si Cocora, si statia de telecabina Pestera, si refugiul Salvamont Pestera, si postul de jandarmi montani, si punctul de informare turistica de langa telecabina. Dar nu, au lasat institutiile statului in afara 🙂 Zambesc, dar nu e de ras. Vorbesti de dezvoltare turistica, asfaltezi aproape toata Valea Ialomitei, dar lasi in afara conditiilor civilizate chiar pe cei care ar trebui sa protejeze zona. Eu asa inteleg… ca hotii au stat in spatele asfaltarilor, pentru ca ei nu au nevoie de Salvamont, Politie, Jandarmerie, Telecabina, Punct de Informare.

Recent, Gazeta de Dambovita a publicat un material ilustrat, despre cum a ramas masina de politie de la Padina, suspendata pe un drum de noroi. Cam toata lumea a inghitit pastila cu omul legii. Eu inteleg ca are dreptate, dar da-o naibii ca nu am coborat toti din copaci 🙂 Aia a fost o regie in toata regula. Am ras doua zile, de cate ori imi aminteam 🙂 Am scris un material in care ma amuzam tare de tot, ca e de ras, dar m-am gandit ca omul e de inteles, s-a saturat, ca asta e bataia de joc. Asfalteaza unii peste tot si pe tine Politie, te lasa pe dinafara. Ca si cum nu ai exista. In toiul iuresului, nu avea rost sa mai torn si eu gaz pe foc. Treaba este ca vrei dezvoltarea unei zone dar nu iei in calcul si institutiile statului de pe acolo. Tu asfaltezi binemersi, vorbesti, propui, vorbesti de civilizatie intr-un parc natural. Dar astia, politisti, jandarmi, salvamontisti, ce naiba sunt pe acolo?

Cand santul este o varianta mai buna ca drumul. Corect, nu? 🙂 Daca erai pe drum, nu exista stire.

Cu sageata rosie este o varianta creata de alti soferi, ca sa nu-si murdareasca masina prin noroi. Cu sageata galbena este locul unde a ramas suspendata masina Politiei. Neintentionat nu te bagi prin sant, ci te bagi ca sa ramai acolo. Prin alte imagini apar muncitori cu sape si lopeti. Dar, dupa ce este scoasa masina, se vede ca nu exista urme ca a folosit cineva uneltele 🙂

Ceea ce ma duce cu gandul la tragedia cinematografiei nationale… De aceea, nu mai avem mari actori, mari regizori, ca sunt mai toti pe scena Bucegilor. Ma gandesc ca acesta este un episod pilot 🙂 daca nu se asfalteaza mai repede drumul.

Pozele apartin Gazetei de Dambovita, cotidian online.

6. Ministerul Apararii Nationale vrea sa restaureze Crucea de pe Caraiman, un simbol national. Bai, e ministerul, nu este Vasile sau SRL-ul nu stiu care. Este un gest frumos, care face cinste Armatei. Dar a aparut o problema 🙂 Cica directorul Parcului Natural e de acord cu restaurarea, dar sa nu se intre cu masina, sa se gaseasca o solutie… aeriana. Adica sa scoata astia bani in plus, de la buget, ca au de unde. Cand intrau zeci de jeepuri pe drumul spre Babele, nu vedea nimeni. Si se mai intra dar nu ca altadata. Acum daca intra Armata, nu e voie 🙂 Cine poate fi atat de nebun, incat sa impiedice un camion militar?

Cei de la Armata, zic ca ei vor respecta legea. Care naiba lege? Cand tu Armata reprezinti interesul national, cum se poate pune problema incalcarii legilor? Cred ca nu mai vedem lucrurile normal si cadem in tot felul de scenarii… si ramanem acolo socati, nauciti, incapabili. Asta mi se pare culmea culmilor, sa pui conditii Armatei, de orice fel ar fi acestea. Prioritatile nationale sunt peste orice cerinta, fie ea de mediu sau de orice vrei. Vii tu, sa spui Armatei ce si cum sa faca. Pai un elicopter care face du-te vino pe la Cruce, nu stiu cate zile, sperie orice vietate, din muntii Caraiman si Costila. Exista un drum de pamant pana la 300 metri distanta de Cruce. Le puteai recomanda sa circule cu senile din cauciuc, gaseai alte solutii. Cand s-a aplicat proiectul cu telescaunul din Valea Soarelui, i-ai lasat sa faca drum cu buldozerul. Atunci se proteja mediul, fie si cu buldozerul 🙂 Acum ai un drum deja existent, chiar daca e inchis circulatiei publice si tu nu lasi Armata sa mearga.

In America si cam peste tot, nimeni nu pune intrebari ce cauta Armata prin unele locuri. Pentru ca in orice stat, se stie ca Armata protejeaza tara, nu o distruge. Noua ne place sa interpretam pana la absurd o lege si sa complicam totul. Ma gandesc ca mai sunt oameni cu caracter prin Armata, care sa nu ia de la gura soldatului pentru zborul cu elicopterul la Cruce. Interesul national spune ca trebuie sa ai grija de trecutul tarii. Astia care apar asa din senin, nici nu trebuie bagati in seama, pentru ca au visat ceva urat si cand isi vor reveni, isi vor cere scuze. Noi ar trebui sa fim mult mai realisti si mai pragmatici, cu atat mai mult cu cat te numesti Armata. Ca au mai venit din astia care si-au permis sa-si bata joc de toleranta acesteia.

La Predeal de exemplu, la usa unitatii vanatorilor de munte, au batut intr-o zi reprezentantii Casei Regale. Actionasera unitatea in instanta, ziceau ca totul apartine regelui. Si mergeau prin unitate, indicau ca aia e a lor, cealalta corespunde cu documentele. Real, niciodata Casa Regala nu a detinut acele terenuri sau cladiri, ci statul roman. Astia, reprezentantii, trebuiau insfacati de gulere si aruncati in paraul din apropierea unitatii. Doar la noi s-a mai vazut asa ceva. Sa-ti colinde niste civili prin unitate militara. Noi vorbim de aplicatii tactice, armata profesionista si ne impiedicam de niste smecherasi. Daca un civil iti spune tie armata NATO, sa folosesti elicopterul si nu masina, si tu faci asta, atunci te duci si arunci uniforma ca e fara valoare. Iar cu unitatea militara… presupunand prin cel mai absurd mod ca ar castiga Casa regala, desi e imposibil, dar presupunand asta, nu pleci de acolo, ca nu are nimeni ce sa-ti faca. Doar in tara prostilor condusi de hoti se poate intampla asa ceva: sa evacuezi o unitate militara. Ma gandesc ca totusi Romania e departe de asemenea „paradis”. Curtea Europeana daca ti-ar cere asta, nu pleci. Nu pleci pentru ca NU VREI si NU TREBUIE. Datoria Armatei este sa nu renunte la o palma de pamant romanesc. Ratacitii astia cu nebuniile lor, cu tot respectul, fie ca… conduc arii protejate sau lucreaza la curti regale, sunt nuli si inexistenti in problematici de acest fel.

In ceea ce priveste protectia mediului, in special la Cruce, chiar e cazul sa ne amintim ca de teama politicului, au stat toti cuminti, in timp ce se doreau focuri de artificii la acest monument. Pana le-am explicat ce inseamna protectia mediului, ca nu e bine si au avut curaj sa spuna si ei ca trebuie alta locatie. Deci nu poti veni sa vorbesti de protectia mediului la Cruce, cand doar te dai dupa cum bate vantul. Ca sa se vada ca esti si tu pe acolo, incepi sa scoti povesti cu cerinte de mediu. Acum mergi pe ideea ca Armata nu are incotro, ca sti bine ca se poate vorbi de abuz in serviciu, daca trec cu un camion. Un om care isi iubeste tara, nu se opune reabilitarii unui astfel de monument si nu are in minte astfel de idei. S-ar putea ca cineva sa se pacaleasca foarte rau cu astia de la Armata.

7. Tot mai multi, inclusiv factori implicati in turism, iau atitudine in privinta festivalului Padina Fest din Valea Ialomitei. Ca nu e bine, ca raman gunoaie, ca se fac mici cu maini nespalate, ca igiena, ca se iau lemne din padure, ca nu se iau taxe de campare. Acest festival aflat la nu stiu a cata editie, intr-adevar are niste probleme, dar organizatorii s-au straduit mereu sa iasa cat mai bine. Singura majora ar fi zgomotul facut seara de trupele rock. Dar nu poti sa ai festival fara muzica. Si cateva zile pe an, nu cred ca e neaparat o problema. Ideea pleaca doar de la faptul ca eu fac un anumit tip de turism si tu nu faci turism, poluezi.

Daca am fi putin mai toleranti am intelege ca nu ai de ce sa te iei, de cei care fac gratare pe Valea Ialomitei sau de cei care promoveaza acel festival. Toti care vin sa viziteze Parcul Natural sunt turisti, incap in definitia turismului, alaturi de cabanieri, soferi care aduc turisti etc. Este perfect ca oamenii vin in natura, important este sa fie instruiti sa nu lase gunoaie, sa nu-si spele masinile in apele de munte. Revenind la acel festival la care vin vreo 15-25.000 de oameni pe parcursul celor cinci zile cat dureaza, mie mi se pare ca lucrurile sunt foarte bine organizate. Nu poti cumpara nimic, nici mici, nici bere, decat in baza unor jetoane. Deci banii sunt centralizati, nu intra in contact cu ei decat o persoana 🙂 Si cine a gandit procedeul nu e un oarecare care ar face lucrurile prost. Tot acest organizator de festival are zona speciala de campare. Nu face de capul lui ci are acordul autoritatilor.

De altfel, orice om care vine in Valea Ialomitei are voie sa puna cortul pe platoul de la Padina, ca asa spune Administratia Parcului. Pentru ca, nici astia de la Parc nu sunt nebuni, lasa pe cat mai multi sa se bucure gratis de natura. Nu suntem in oras, unde ne impartim in unitati clasificate si unitati la negru. In Parcul Natural Bucegi se deruleaza multe forme de turism si Administratia Parcului Natural a reglementat suficient de bine aceasta problema. Ca grataragii au umplut poienile din Valea Ialomitei, ca rulotistii pe cele din Valea Cerbului… deodata vedem totul in negru. Mie mi se pare perfect daca vin nu stiu cati cu masinile, cu familiile, pun o patura, fac focul. Nu o sa taie nimeni un copac din picioare ca sa faca focul la gratar 🙂 Culege ce gaseste prin padure pe jos, nu face niciun rau. Toti trebuie sa ne bucuram de cadrul natural in egala masura. Ideea este sa nu se arunce gunoaie, sa se aduca toalete ecologice, omul sa aiba o conduita normala.

Asa cum soferul de jeep aduce turisti, asa poate veni oricine cu propria masina. Diferenta o face cunostintele despre natura, istorie etc, ale soferului de jeep. Exista o taxa de acces in Parcul Natural, nu poti pune oamenilor taxe peste tot, ba de foc, ba de campare etc. Omul trebuie sa umble liber si sa se bucure de natura, nu trebuie puse restrictii peste tot. Cine vrea sa stea la cort, cine vrea sa aprinda focul. In Valea Ialomitei ai zone clare unde poti face aceste lucruri, stabilite de Administratia Parcului. Cine doreste, se cazeaza la unitati turistice la Padina-Pestera, Bolboci sau la casute la Zanoaga. A face turism inseamna a lasa cat mai mult spatiu de manevra turistului, sa aiba el de unde alege.

Daca anulezi acel festival, ai cu 20.000 de turisti mai putin in Valea Ialomitei. Ca iau lemne de prin padure cei care fac focuri… Daca Administratia Parcului si Ocoalele Silvice credeau ca se distruge natura prin culegerea lemnelor de pe jos, interziceau aprinderea focurilor. E foarte bine ca se merge dupa lemne de foc. Prinsi in regulile unui turism de tipul de dai jos din masina, te cazezi, mananci si dormi, pierzi contactul cu natura. In acest ritm, nu o sa mai stim la ce se foloseste de exemplu toporul. Chestia cu sisteme austriece, nemtesti etc, este neaplicabila la noi, ca noua ne place sa fim liberi.

8. O sa rog cateva cunostinte care au intrat in Parlament, sa adreseze niste intrebari ministrilor de la Interne si de la Mediu daca nu cumva anumite autoritati isi depasesc atributiile si fac exces de zel in cazul cetatenilor de rand, lipsiti de venituri. O sumedenie de persoane fac focul cu lemne pentru ca locuiesc langa padure, si traiesc fie din ajutorul social, fie lucreaza ca zilieri. Din ce vad, de la Sinaia la Azuga multi au luat frica de unii reprezentanti ai legii. Le este frica sa ridice de pe jos din padure, o creanga si sa o duca acasa, ca nu cumva sa fie prinsi si amendati. Nici pe timpul lui Ceausescu nu era asemenea teroare. Pe atunci, mergeau oamenii kilometri prin padure ca sa gaseasca o creanga de fag, iar acum stau arbori intregi doborati de vant la marginea padurii si nimeni nu indrazneste sa le ia crengile. Timp in care tot felul de nesimtiti strabat drumurile forestiere si arunca din dube zeci de saci de gunoaie. Si niciunul nu este prins. E mult mai usor sa prinzi amaratul decat smecherul. Este o aberatie in aceste caz sa sustii ca aplici legea, ca esti un simplu executant, ca iti faci datoria si protejezi mediul. Simplul fapt ca opresti un amarat care trage dupa el niste crengi de foc, in alt scop decat acela de a-l saluta si a-l intreba ce mai face, te dezonoreaza ca om, nu zic de uniforma. In asemenea situatii nu exista alta lege decat a omeniei. Este sinonim cu aiuritii care confisca patrunjelul vandut de cate o baba la colt de strada. Nu-mi pot imagina ce sef este acela care isi vede subordonatul intrand in birou cu niste legaturi de patrunjel pe care le numeste ilegale.

Crengi rezultate din exploatari, pe care nu le va lua nimeni. Daca anumiti jandarmi sau padurari prind pe vreun cetatean cu o creanga in spinare, amenda este de sute de lei. Mi se pare o aplicare oarba si iresponsabila a legii.

Nu am vazut niciun comunicat, nicio filmare, cu vreun echipaj de jandarmi sau cu padurari pe la noi, care intalnind un batran cu crengi in spate, l-au ajutat sa le duca pana acasa. Ca nu se face asa ceva, ca nu simt sa faca asta.

Iata asadar cateva aspecte prin care punem orice altceva inainte, mai putin omul!

De la Floresti spre Campina, pe langa raul Prahova si prin niste sate

Cum nu reuseam sa ma lamuresc cu un subiect istoric asupra caruia voi reveni curand, am zis ca la fata locului intelegi cel mai bine.

Repede in trenul de 7:50 in Busteni si am coborat cu Matrix la Floresti. Omul era deja cu o mie de intrebari la el, cine stie in ce il mai bagam 🙂

Lasam gara in spate, ne oprim la un magazin, trecem de Micul Trianon si ajungem pe podul de peste Prahova. De acolo era startul. Ideea era sa tinem malul stang, adica dreapta geografic… pentru a abandona la un moment dat albia raului pentru sate. Era ora 9:00 aproximativ, cand am coborat din tren.

dscf8992Micul Trianon

dscf8993Aspect din zidul proprietatii

dscf8995Vedere de pe pod. Cu sageti sunt niste pasari, egrete. Le-am vazut mai tarziu cand am reusit sa le speriem, fara a reusi sa le pozam cum trebuie.

dscf8999Undeva departe, pe langa rau, daduse careva foc la cine stie ce.

Ideea de a merge pe langa apa a fost neinspirata. Pentru ca de cand se exploateaza albia, s-au tot creat canale, gropi de apa si trebuie sa sari, sa te strecori. Pana la urma am revenit la un drum pe care merg utilajele de exploatare, putin mai departe de apa.

dscf9002Cam toate gospodariile dinspre Prahova au diverse gropi de gunoi in apropiere.

dscf9005Ne lamurim ca ardeau cauciucuri. De ce… nu stiu 🙂

dscf9011O dubita, carute, un cantar langa duba… cine stie ce tranzactionau pe acolo. Cauciucuri…

dscf9008Si cate un peisaj

dscf9015Casele sunt sus „pe deal”… de fapt, un platou intins.

dscf9014

dscf9017Nu este nicidecum prin Delta Dunarii 🙂

dscf9018Dar ne-a convins sa parasim zona albiei.

dscf9019Urcam panta si ne mai uitam de unde veneam.

dscf9020In departare Campina

dscf9023

dscf9024Acolo era intrarea in satul Cocorastii Capli

dscf9030La intrare in sat sunt doua cruci de piatra. Mai sus este una si mai jos o vedeti pe a doua:

dscf9034

dscf9040Turnul acestei biserici in constructie poate fi vazut atat din tren cat si din DN 1.

dscf9043Fosta primarie, azi gradinita

dscf9042

dscf9044A treia cruce de piatra

Si iesim din acest sat pentru a porni spre altul: Bobolia.

dscf9047Bobolia in stanga, in centru departe Campina, in dreapta putin din Banesti.

dscf9053Seamana cu podul lui Apolodor din Damasc 🙂

dscf9056Nu am prins niciun tren pe el 🙂

dscf9058Spre Bobolia

dscf9059

dscf9060O doamna dadea bice la un cal

dscf9064Biserica din cartierul Slobozia-Campina. Salutari lui Madalin 🙂

dscf9065Si ce se vede??? O banca chiar la intrarea in Bobolia. Locul perfect pentru popas.

dscf9066Locul de popas

dscf9067Intrarea in satul Bobolia care face parte din comuna Poiana Campina.

dscf9068In rarele ocazii cand ma iau de o bere, neaparat Tuborg. Si una, ca mai multe nu are cine sa le duca. Bere si dulciuri, cred ca merg 🙂 Oricum la bautura nu-ti mai dai seama 🙂 Cand ma gandesc ca sunt antialcoolic convins si m-am apropiat de doza aceea… 🙂 Dar nu e bine nici sa fii prea strict, prins in reguli…

dscf9071Si omul asta facea treaba si noi pe banca…

dscf9072Fosta scoala din Bobolia

dscf9073

Am iesit si din satul acesta si iar am renuntat la drum pentru imprejurimile raului Prahova.

dscf9078

dscf9080

dscf9081Pe stanga calea ferata, pe dreapta DN 1

dscf9087Natura este minunata, uitati-va ce culori produce 🙂

dscf9088Poza perfecta, fara un dram de prelucrare. Trebuie sa fii in locul potrivit la timpul potrivit.

Acestea au fost ultimele poze, ca ne-am amintit ca aveam un tren de prins. La 100 m distanta de gara, trenul trecea pe langa noi si l-am prins si gata… ca nu aveam prea mult timp la dispozitie.

Povestile padurii

Nu sunt multe lucrurile sau starile ce pot fi comparate cu o iesire pe poteci de padure…  sa prinzi cu urechea sau cu privirea aspecte dintr-o viata, poate nu atat de spectaculoasa precum „fauna” umana 🙂 Mda, totusi… este bine sa tii o balanta in cam tot ce faci.

Si de cate ori merg prin padure, in ideea ca nu va fi un traseu dificil ci o plimbare, o simpla plimbare, ma ia o foame… cu toate ca nu sunt gurmand si ar fi tare fain daca nu ar fi nevoie sa mancam, ne-ar ramane mai mult timp :))

Vizualizam deja focul in minte… si doar ciuperci cu cascaval parca nu ajungeau, ba si niste pui, hai si niste peste, dar si cativa cartofi facuti in jar ca atunci cand eram copii… Pepsi a raspuns si el prezent, destul de slab, nu ca in alti ani, dar e bine, ca e acolo. Mi-a mai zis si cineva: alergi si bei Pepsi? Mi se tot pare ca nu are legatura una cu alta. Mie mi se par de fapt tot felul de lucruri!

Gasim un loc mirific, pe o inaltime, cu peisaj, fuga-fuga dupa lemne, in echipa merge mai bine, se aprinde focul, elementul existential 🙂 Parca are o alta rezonanta padurea la un foc… si viata.

Poze:

1Pofta decide mutarea lemnelor cu flacara si tragerea jarului intr-o parte… sa facem pieptul de pui, o parte din el, ca pofta de, e cea mai importanta.

2Savurat asa, direct din gratar… si cartofii care au imbracat haina de carbune… insa, data jos, in interior este un miez galben, bun si copt.

3Pe acolo am atarnat capetele pestilor… tot dadeau tarcoale niste corbi. Si macar sa vada din timp ce le lasam dupa ce am fi plecat. Cred ca au murit de pofta prin copaci. Iar cand am plecat, facusem vreo 200 metri ei erau deja la masa 🙂

4Am incalzit apa si pentru un ceai

pestePesti si mamaliga

6Cum a disparut soarele, a trebuit sa plecam, ca venea frigul 🙂 Stins focul cu apa, acoperit cu pamant si pe data viitoare. Cu siguranta, ultimul foc din acest an. Penultimul nu mai stiu cand a fost, prin septembrie, deci e mult de atunci.

Si prin Sinaia vad ceva inedit… dincolo de Manastirea Sinaia este o casa superba, i se spune Casa cu Farfurii, casa veche… si vad ca este inclusa in circuitul turistic, de data recenta. Pana acum nu a fost:

oferta

A trebuit sa ma uit si la un obiectiv vechi al orasului Busteni, evident in paragina pentru ca nu se mai cunoaste si poate ca nu mai intereseaza. O captare monumentala veche de vreo 100 de ani:

c1Usa si tot ce avea din metal au fost furate

c2

c3

c4

c5Un copac preferat de mistreti, din cauza rasinii

A doua zi, a treia zi

„Cat poate sa tina si Pastele acesta!” De cam vineri dupa-amiaza asa, incepe lumea sa se pregateasca. Si vine sambata, duminica, luni si marti. Miercuri se reiau treburile. Bine, pentru altii s-au reluat de ieri. Interesant mi se pare ca marea-marea majoritate 🙂 nu mai face nimic in aceste zile… doar se pregateste pentru… festin 🙂 Mi se pare foarte amuzant. Pentru mine au fost trei zile diferite dar perfecte: duminica, luni, marti. Duminica am dat Cezarului ce este al Cezarului, cum se spune, si am fost la manastirea Pestera Ialomitei… a fost o zi cum greu se poate relata. Luni… iesire la padure, socializare cu lupii 🙂 🙂 oameni si discutii intr-un cadru superb.

drum prin padure

SAMSUNG

pe langa focFestin 🙂 pe masa, pe foc, pe banci… dezordine culinara 🙂

SAMSUNGPrin iarba am descoperit sute de furnici… care nu deranjau 🙂 Deci alte vietati nu aveau cum sa mai fie prin iarba… sigur la cate musuroaie erau, furnicile acelea au capturat orice. Asa ca am stat linistiti la soare 🙂 Sub un mic arbust erau furnici mari negre si cu un pic de roscat… nu departe un musuroi cu furnici negre de talie mijlocie si la vreo 50 cm de acesta, alt musuroi de furnici mici negre… tot o ierarhie.

festin 2Cam asa s-a derulat ziua de luni… cu focuri, floricele, la soare, multa lume, distractie, festin 🙂 Ziua de marti a venit cu altceva: o drumetie prin locuri mai salbatice, cu urcat de pante inclinate, observatii faunistice, nelipsitul foc, poze, ciripit de pasarele… si liniste totala!

cursIntai urcarea s-a facut pe langa un curs de apa

SAMSUNGA fost un fag frumos…

SAMSUNGSa tot mergi prin asemenea padure

padure 1

9Am reusit sa vedem fara sa fim vazuti caprioare si mistreti… destul de departe, fara sanse pentru aparatul foto din cauza desisului. Totusi, a fost si un mistret mare care nu stiu de unde a tasnit dar a trecut ca o sageata prin spatele nostru.

pasuneAm iesit din padure… sa vedem si cum stau lucrurile pe la golul alpin. Observasem circa 12 caprioare pana la acest moment cu tot cu iezi… si in doua locuri urmele lupilor ce infruptasera dintr-un mistret, mai multe urme de cerbi.

11Urmele unui Mos Martin ce coborase agale spre padure

peisajTrebuia si noi sa ne oprim… si in acest loc am zis eu ca este cel mai potrivit. Sa stai intr-o liniste perfecta, sub crengile acestea ca niste arcade, parea foarte potrivit. In dreapta, era un fag uscat, doborat de cine stie cand, de vant. Deci peisaj era, liniste, lemne erau la indemana si nu trebuia depus mare efort 🙂

SAMSUNGFocul l-am aprins repede langa un mic lemn putred cu muschi pe el… si la vreo 2-3 metri de un petec de zapada. Prin urmare, totul era primitor, usor de controlat, de facut.

SAMSUNGAveam o pofta de mici… la cati am fost cu o zi inainte, nici nu stiu daca am facut si mici 🙂 Si am ramas cu pofta… insa, de data aceasta, a fost o prioritate… asta este o culoare care imi place, la mici ma refer. Cred ca doar eu am mancat 10 mici acolo, in ciripit de pasarele… prea era decorul primitor 🙂

SAMSUNGSi mai spre sfarsit, am pus zapada peste jar… fara bataie de cap, mai multi pumni de zapada si gata. Am parlit noi si un pic din muschiul de pe lemnul acela putrezit, dar na, a fost pentru o cauza nobila 🙂 Ce i se pare nobil fiecaruia. Oricum, focul se stinsese si fara sa mai punem zapada, insa intotdeauna doua masuri de siguranta sunt mai bune decat una.

SAMSUNG

SAMSUNGM-am intrebat deseori cat poate trai o astfel de ciuperca? Vreo 5 ani cred…

SAMSUNG

SAMSUNGPe langa apa am urcat, pe langa apa ne-am intors

20Cand s-a vazut mai bine, am facut si o poza cu partea nordica a Busteniului Au fost trei zile frumoase in felul lor… Vineri ar fi sarbatoare din nou 🙂 si vor alti prieteni sa mearga dupa coarne de cerb. Fiecare cu propriile fixuri… o sa-i duc ca le-am promis. Eu sper sa nu gasesc vreun corn, ca sa nu car de el toata padurea, neavand ce face cu asa ceva. Gasisem un corn prin muntii Baiului acum vreo 3 ani… si tot ma impiedicam de el prin casa. Il mutam de colo-colo, ma enerva ca nu se potrivea in camera… nu mai stiu pe unde este ca nu l-am mai vazut de mult timp… acum mi-am amintit, ori l-am aruncat, ori l-am dat cuiva. Mai vad pe cate un cetatean ca umbla prin oras cu coarne de cerb de vanzare… nu am reusit niciodata sa inteleg utilitatea, de ce sa cumperi, ca sa faci ce? E loc pentru fixurile fiecaruia 🙂

Completare pentru Guest, 16.04.2015:

Aveam si o poza cu ce mai fac unii, pe la noi, cu coarne de cerb. Evident ca iti trebuie foarte multe 🙂

coarne

Momente si dileme prin Bucegi

Intai sa va arat cat de mari sunt irisii adusi in 2012… ca iar au crescut 🙂 Anul trecut a inflorit unul si asa am stabilit   ca este vorba de specia Iris Aphilla ssp. hungarica. In Parcul Natural Bucegi aceasta specie este mai rara ca floarea de colt… am mai zis eu de cateva ori, dar simt asa nevoia sa mai bat toba inca o data 🙂 Aceasta din urma, adica floarea de colt, o gasesti in multe locuri in zeci de exemplare, pe acest iris doar intr-o zona.

Bineinteles ca eu fac deseori ce mi se pare mie ca este bine si azi nu mai este doar o statiune de irisi, sunt mai multe. Am mai risipit din ei… mi s-a parut mie ca stateau cam inghesuiti 🙂 Si am de gand in acest an sa duc 5- 10 plante pe muntele Jepii Mari si alte 5- 10 plante in zona muntelui Moraru… in ultima zona este o mare diversitate floristica si nu trebuie sa lipseasca de acolo acel iris.

1Un ghiveci mare il tin afara, altul mai mic in casa… sa vad eu care frunze cresc mai repede, diverse 🙂 Sa nu uit sa repet istoricul acestei specii… prin anii ”60-’70  specia era destul de raspandita in niste poieni de sub un abrupt. In timp, padurea de molid s-a intins si a ocupat acele poieni, iar la poalele crengilor dese nu se poate dezvolta nimic. Intr-un singur loc mai ramasese circa 150 de plante… am taiat pe acolo tot si nu mai pot fi sufocate florile acestea…

2O masina veche, abandonata, nu au avut cum sa o fure cu totul…

3

Si am ajuns la o dilema, subiectul principal cred, 🙂 al articolului:

5Stiti ce este piatra aceasta? Unii da, cei mai multi nu…

Aceasta stanca atrage sute de oameni in fiecare an. De regula, eu ascult tot ce se spune despre Bucegi, calculez apoi pe baza a ceea ce stiu, nerespingand ca nefondat nimic… apoi trag concluziile mele. Nu imi bat joc de nimeni, fiecare crede in ce doreste. Uneori, nu ma pot abtine cand vad anumite prostii si atunci creez alte impresii. Ei bine, la aceasta piatra vin oameni care cred tot felul de lucruri. Unii nici nu fac poze pentru ca ei cred ca nu isi are rostul… nici macar nu vor apuca sa faca o poza ca se descarca bateriile/acumulatorul… Adica asa cred si de ce sa se mai oboseasca. Va dati seama ca este o prostie uriasa…

Este ca in Pestera Ialomitei unde multi cred ca daca nu ar fi iluminata electric nu s-ar putea intra decat cu torte, orice lanterna se stinge din cauza unor energii. Va dati seama, trebuie sa fii un pic normal si nu foarte destept, ca sa-ti dai seama ca nu este adevarat.

In schimb, sunt tot felul de lucruri care deocamdata nu au o explicatie, ceea ce nu inseamna ca trebuie aruncate la cosul de gunoi al mintii. Cum este la Vf. Bucura, cum nu este la Sfinx… la Sfinx nu este nimic, este doar o iluzie colectiva, toate documentele de la inceput de secol XX arata ca nu exista acel monument in forma actuala, era doar o stanca, caruia ulterior i-au fost adaugate prin sculptura anumite trasaturi umane… ceea ce nu prezinta totusi prea mare importanta si nu poate schimba semnifiicatiile de loc de cult al Platoului Babelor.

6Legat de acea piatra, intr-adevar sunt niste chestii ce retin atentia… pe masura ce apropii telefonul, liniutele de la semnal se pierd… aproape de stanca semnalul dispare 🙂 Da, poate fi interpretat in diferite feluri, intelegem ce dorim… poate ca este un punct mort si nu este semnal, poate este altceva… Deci chestia cu telefonul care isi pierde semnalul pe masura ce apropii telefonul de suprafata stancii, nu dupa stanca, este reala si o probez de cate ori trec pe acolo… asa imi place mie 🙂

Stanca, datorita formei sale, a indus unora ideea ca este un sarcofag din piatra sau piatra de la capataiul unui urias. Am citit si ca ar fi de origine nepamanteana 🙂

7Copacul in cadere a ocolit stanca, asa se spune…

Acum ar trebui sa mai adaug ceva… am un mare noroc, cred ca fiecare ne nastem pentru a face cateva lucruri. Este o mare eroare in care traim si aceasta se datoreaza materialismului care ne ocupa mintea. Astfel, nu putem evolua si altfel, ce se spune despre Dumnezeu pare o simpla poveste cand privesti de exemplu la un …Porsche Cayenne 🙂 Unde este El ca nu-L vedem, pe cand masina este in fata noastra. Lumea aceasta a fost conceputa de un Creator si noi suntem facuti pentru a vedea doar unele lucruri, probabil sunt o imensitate de alte lucruri pe care nu le vedem pentru ca nu am fost conceputi si pentru acelea… vom fi poate upgradati in timp 🙂

A doua zi, am aflat rasfoind o carte mai veche, ceva interesant. Odata, a fost ceva chiar in aceste locuri, unde este si piatra aceea si vorbim de documente ce atesta ce ar fi fost. Dar aceasta este cu totul deja alta poveste ce trebuie inclusa in ghidul zonei…

Mai departe de aceste locuri interesante se afla o grota:

8

9Aici sunt mai multe banci, probabil „oratorul” sta in capat si „ascultatorii” pe lateral 🙂 Oricum este o zona foarte linistita si usor accesibila

Bine, nu este acelasi lucru cu o alta grota, mult mai renumita si unde chiar ramai cu o amintire 🙂 🙂 Anul acesta am fost cu niste prieteni intr-o plimbare si am ajuns si la acea grota, nu aceasta din imagine. Pe la jumatatea drumului cand am facut un popas, am scris ceva pe niste biletele si le-am dat lor sa le tina, fara sa le deschida. Cand am ajuns si la acea grota, ei cascau de zor, nu se mai opreau… pe biletele asta si scria, ca vor casca intruna in acel loc. Asa se intampla mereu… si exista evident o explicatie 🙂

10Am zis sa merg cand vor mai sta ploile acestea si pe la acele varfuri stancoase, dar sa fie vreme buna, sa te poti plimba in voie 🙂 Nu am mai fost de vreo 3 ani pe acolo…

11Un peisaj superb, nu ai cum sa nu ai pofta de mancare daca pregatesti masa in asemenea mod… cred ca ma iau si eu de treaba asta dupa 65 de ani, vii la cort/rulota si pierzi timpul la un foc 🙂

12Prin curtea unui canton silvic… zic eu sa fac niste poze, poate cade intr-o zi si nu mai avem nicio urma a ceea ce era odinioara 🙂 Zici ca-i stana de langa Cheile Ursilor…

13Iar cu poza aceasta v-am convins.  Marturisesc ca am fost foarte impresionat de aceasta masina… ar fi trebuit expusa undeva mai in centrul orasului, ar fi o atractie

Sa inchei cu peisaje de prin padure:

14

15Ce frumusete 🙂 Uneori, dupa ploaie, padurea incremeneste, este o liniste totala… apoi incepe o pasare sa cante, dupa ea altele, natura se trezeste… foarte frumos sa mergi prin ceata, dupa ploaie si sa nu fie multa umezeala in aer, pe ramuri, sol, dupa o ploaie scurta…

Bine, acesta a fost un mic antrenament ca ulterior a plouat doua ore ca intr-un scenariu apocaliptic implicand fulgere, tunete, grindina…

16

Dupa un astfel de periplu trebuie sa luam o pauza muzicala 🙂 Ajung 7 minute de muzica mai veche!

Prima zi, a doua zi de Paste…

Dupa plictiseala maxima din zilele anterioare, -eu numesc plictiseala cand faci diferite chestii care nu te caracterizeaza sau atunci cand nu te regasesti in ritmul altora-, am reusit sa mai schimb putin lucrurile. Prima zi de Paste ca prima zi, rutina si traditie in care nu ma regaseam asa ca m-am sustras diplomatic avand un plan…

Mi-am zis eu ca ar fi bine in aceasta zi sa aprind o lumanare la… la Crucea de pe Molomat. Ce este crucea aceasta? In mare parte o legenda inflorita ce are la baza un sambure real; ca si la Sfinxul „milenar” tot felul de idioti vorbesc despre ea si de fapt nu exista ceea ce spun decat in mintea lor.  Oameni din acestia, nu isi gasesc rostul in lume si inventeaza sau cred orice. Crucea aceasta, ca sa trec putin prin istoricul ei, a fost pusa in amintirea fostului schit Sf. Nicolae, anterior manastirii Sinaia… si intr-o zi a venit domnitorul N. Mavrogheni si cum se batea el cu austriecii, astia din urma au pus foc schitului, si bla, bla, istoria curge pana intr-o zi a anului 1800 si ceva cand un calugar a pus o cruce… si aceasta a infruntat tot felul de vicisitudini, ca apoi in timpul unui anume patriarh sa fie refacuta, pe undeva prin Sinaia… Bun! Si crucea aceasta nu mai stie nimeni de ea, cred ca as scrie 3 ore continuu toate povestile auzite despre ea in ultimele 2 saptamani. Acum nu o sa spun daca am ajuns, unde este, sau ce si cum s-a intamplat… asta a fost insa ideea principala.

De aici, am plecat spre un alt loc, descris de mine intr-un articol recent… „Amprenta timpului…” , adica aici:

1Un loc frumos, pierdut prin padure

2

In mare, cam asa a fost prima zi de Paste, cu plimbari prin natura, diverse locuri, ziua a trecut cam greu. Pentru a doua zi, adica astazi, stabilisem sa mergem ca de obicei la Pestera Ialomitei insa niste prieteni au propus un alt traseu… si pe mine m-a incantat acea propunere deci maine mergem la Pestera Ialomitei.

3Pe munte zapada din belsug, dar o sa plecam dimineata ca sa nu o inmoaie soarele si sa ne afundam prea tare. De fapt, doar urcam Abruptul Prahovean si traversam Platoul, nu ne intoarcem pe acelasi drum… nu ar fi cine stie ce cateva ore

Asa, si azi pornim spre locul stabilit. Am intarziat putin pana la locul de intalnire cu prietenii pentru ca m-am oprit pentru niste poze si o filmare:

4Partea frumoasa

5Partea intunecata

Dupa ce am plecat cu totii, am ramas iar in urma pentru ceva superb:

6Este atat de frumos aici incat am coborat o panta destul de inclinata… pacat ca mai jos sunt o multime de gunoaie. Vin cate unii cu masinile, fac un gratar si arunca resturile in apa. Ca sa fac poze, a trebuit sa scot din apa doua cutii mari si niste pet-uri. Le-am dus sus la drum langa un morman de gunoaie. Altfel, ce farmec ar mai fi avut filmarea si pozele…

7De la ploile din ultimele zile curge apa foarte multa. O splendoare… o cascada superba. As fi facut o banca in apropiere, dar intr-o saptamana ar fi numai gunoaie. Apropo de acest lucru, ieri am vazut o scena ce imi confirma inca o data cat de deficitari suntem la capitolul educatie-bun simt. Patru masini de Bucuresti, copii, batrani, tineri, barbati si femei s-au oprit cu totii pe un drum aflat langa padure. De unde s-au oprit ei, pe o lungime de 300 metri este o mare intindere de gunoaie. De cate ori intru pe acel drum ma uit pe jos sa nu calc in cioburi, scanduri cu cuie, alte nenorociri… de miros nu mai vorbesc. Si acesti oameni faceau gratare printre gunoaie. Eu am zis „bietii oameni vin de la mama naibii si nu au gasit un loc curat”. A doua zi, adica azi, trec iar pe acolo… si ma uit spre acel drum. In locul unde ieri au stat ocupantii celor 4 masini de Bucuresti era puzderie de gunoaie. Deci incultii aceia au pus tabara printre gunoaie pentru ca acolo se regaseau… mancau ca porcii, faceau ca porcii. Daca te uitai la masinile lor nu ai fi crezut ca de fapt sunt niste porci. Ca si astia de pe aici care taie paduri, „dezvolta turismul” si ridica cabane… cand ai gene de om mic este imposibil sa devii un om mare. Nu ai cum, oricat te straduiesti nu-ti iese, esti nascut si crescut sa fii un om mic.

Mai departe, am ajuns intr-un loc minunat, la o gazda primitoare. Atmosfera a fost foarte placuta, sa stai la o casuta ascunsa in inima padurii, intr-o poiana… am scos o masa din interior si in afara de „zgomotul” naturii alt zgomot nu se auzea.

8Focul nelipsit de la un astfel de tip de iesiri in natura. Este frumos si sa stai sa-l privesti, nu doar ca sa pregatesti ceva la el

Dupa masa, am mai stat de vorba, dar pe mine ma tragea poiana:

9Ciripitul de pasarele, gandurile, frumusetea peisajelor din jurul nostru si mirosul de iarba verde si cruda, razele soarelui… toate acestea m-au cufundat intr-un somn de o ora 🙂 Prietenii mi-au zis ca au venit sa vada, cica dormeam asa de bine, ei voiau sa puna ceva sub mine sa nu stau pe iarba, sa nu racesc, dar au abandonat cand au vazut ce somn aveam…

10Floricele prin iarba, am zis sa vad cate petale are o astfel de floare,  m-am trezit deci bine 🙂 , avea 48 de petale

11Pe aici se iese din Paradis

12

13

14Doua anotimpuri

15

16

17

19O zi perfecta… de duminica de dinainte de Paste nu am mai avut o astfel de zi. Sa vedem maine, cand voi merge peste 40 km pe munte. Micutzul morocanos imi spunea ca nu merg eu pe undeva fara sa am un scop. De fapt, eu nu merg nicaieri fara cel putin doua motive. Daca nu exista o anume motivatie, nu vad de ce sa merg pe munte sau cine stie pe unde…

Descoperiri si atitudini: tezaurul de la Brasov, Sf. Graal, gunoaie si defrisari in centrul Predealului, American Officer

Intr-o padure de langa Brasov, un pasionat de arheologie, utilizand un banal detector, a descoperit un tezaur vechi de 3000 de ani.

Tezaurul este compus din 21 de verigi din aur (aluvionar) ce alcatuiesc un colier si are circa 115 grame. Acesta a fost predat Muzeului de Istorie din Bucuresti.

Aici si alte detalii, cu toate ca povestea poate fi gasita peste tot:

http://www.financiarul.ro/2014/03/26/un-tezaur-exceptional-din-aur-vechi-de-3-000-de-ani-a-fost-descoperit-luni-in-zona-brasovului/

Anul trecut, in septembrie, un alt brasovean a descoperit in zona Drumului Poienii mai multe monede de aur, reprezentand solda pe un an a unui soldat roman.

O alta descoperire majora s-a realizat in Spania, unde o echipa de istorici sustin ca au gasit celebra relicva a crestinatatii: Sf. Graal… un pocal folosit de Iisus.

Si povestea mai jos:

http://jurnalul.ro/stiri/externe/cea-mai-cautata-relicva-a-crestinatatii-descoperita-in-spania-doi-istorici-sustin-ca-au-gasit-sfantul-graal-664986.html

Va prezint si 3 poze din Predeal, o statiune in care se ard deseuri prin centru si unde autoritatile locale vor sa taie pinii plantati in scop ornamental in perioda comunista, ce servesc si ca perdea de protectie intre calea ferata si unitati turistice/locuinte.

a

bUn depozit necontrolat de deseuri, in buricul orasului, langa care vrei sa tai copaci, si pe langa care trec copiii spre sala de sport din apropiere, la care se uita turistii in week-end… ce mai, o imagine care spune multe despre nivelul de educatie existent in administratia locala.

cCu sageti rosii, gara Predeal si sediul BRD. De pe la biserica poate fi vazut fumul. Sper sa le dea o amenda serioasa Garda de Mediu… bine, anii de scoala nu se mai pot intoarce… In niciun oras cuprins intre Bucuresti si Brasov, nicio autoritate locala nu face focul prin centru… nu depoziteaza resturi provenite din constructii, etc.

1

2

3

4Cascada

7„Iedera haiducilor de la Coltii lui Barbes” 🙂

8Nu are nicio legatura cu poza de mai jos

10Intr-o zi, ne uitam la o poza din 1946 cu un cimitir american, eu si un prieten din Sinaia. Insa urme mai sunt si azi 🙂 … in Valea Prahovei

Sa inchei cu o piesa muzicala: