Traseul turistic: Cota 2000 – bucla Varfului cu Dor – Valea Izvorul Dorului – Tintarul Hotilor – Cota 1400 – Sinaia

In acest week-end, in muntii Sinaiei!

Ne-am gandit la un traseu pitoresc si un altul mai potrivit parca nu era… bucla Varfului cu Dor. I-am dat denumirea aceasta pentru ca traseul inconjoara muntele Varful cu Dor. Oricum imi trebuiau anumite poze din zona Coltilor lui Barbes, asadar…

Ca sa castigam timp, am urcat cu telecabina la Cota 2000 si ne-am indreptat spre formatiunea stancoasa Masa Ciobanului, situata mai jos de Varful cu Dor.

1Se vad varful in dreapta si „Masa” in stanga

2In Saua Varfului cu Dor gasim 3 marcaje. Noi am urmarit punctul galben. In cel mult 2 ore se inconjoara muntele si se ajunge la cabana Valea Dorului. O sa vedeti pe la sfarsit la cat am ajuns din nou la acest panou.

3Un decupaj in patura ierboasa, ca o sageata… descoperire a unuia dintre copii.

4Masa Ciobanului ce seamana cu un altar

5Imagine de pe Varful cu Dor spre statia de telecabina de la Cota 2000

6Aici… a fost una dintre surprizele acestui traseu. Acest domn, aflat la o varsta venerabila, pe la 80 de ani, daca am inteles eu bine, este din Bucuresti, a venit periodic prin Bucegi, scrie la o carte nu stiu despre ce, de vreo 3 ani cauta o brana ce trece pe la poalele unor stanci inalte, pe care a mai fost in urma cu 20 de ani. In fotografie el urca pe Varful cu Dor. Ne-a mai spus ca il cheama Dan Oprescu si ca a fost arhitect.

Eu il vazusem de mai jos, tot respectul pentru oamenii de varsta lui care mai gasesc puterea sa mai ajunga pe munte. Zic eu ca unele trasee nu mai pot fi abordate ca in tinerete. Evident, d-l arhitect cauta brana de sub Coltii lui Barbes. Dumnealui urcase destul de greu spre Masa Ciobanului si Varful cu Dor, realitatea era ca nu ar fi reusit sa ajunga sub Coltii lui Barbes si sa se mai si intoarca.

7Pe acolo se coboara de la Masa Ciobanului pe marcaj punct galben

8

9

10

11

12Cand am privit in spate, am vazut un parapantist

14

15O poiana superba inconjurata cu un brau verde. Exact pe acolo trece traseul turistic marcat cu punct rosu, care porneste din Drumul de Vara, trece pe sub Coltii lui Barbes, urmareste albia Izvorului Dorului si ajunge in Valea Soarelui, la telescaun.

16Model de adaptare la viata de altitudine

17Foarte des si intepator… prin acest molid mic stau tot felul de vietuitoare ce se adapostesc in special de pasari pradatoare

18

19De unde am venit

20

Curand am ajuns intr-o „lume de piatra”:

21

22

23

24

25

26

27Pe o poteca in aceasta „lume”

28

29

30Si de aici am iesit din „lumea de piatra” 🙂

31Unde se vede albia paraului Izvorul Dorului, ne intalneam cu traseul marcat cu punct rosu si pe care ulterior am continuat spre Valea Soarelui-Valea Dorului.

32

1Turma de oi de la stana din Vanturis

34

35

36

37Pe acest parau gasim primavara o salba de lacuri mici, temporare. Noi am gasit acum in toamna… urmele acelor lacuri mici 🙂

38

40Alte oite dupa apa

41

42O superba piatra, banuim ce ar fi, dar mai bine o sa-l intreb pe Alexandru-Fosile

43

44

45

46Si am ajuns in Valea Soarelui, vedeti marcajul turistic in dreapta

Tot pe drum de data aceasta, am trecut de Valea Dorului si am ajuns in Saua sau Curmatura Vf. cu Dor.

47Din nou la panou 🙂 dupa  4 ore si 50 de minute 🙂 timp in care am cascat gura la peisaje, am facut popasuri pentru mancare, multe poze, fiind cu copii, ne-am coborat la nivelul lor si m-am bagat cu ei intr-un lac… am urcat greu din Valea Dorului si sus, nu departe de acest panou, am facut un alt popas 🙂

Am continuat pe directia Drum de Vara, o oprire la Tintarul Hotilor, apoi Cota 1400 – Drumul Vechi al Cotei – Sinaia… pe la 20:30 eram la gara si ne suiam in Regio 3009 spre Busteni.

48Tintarul Hotilor

Reclame

Drumuri

Mai jos, cateva imagini cu drumuri… de orice fel:

drum 1Una dintre cele mai frumoase alei din Sinaia.

drum 2Aleea Carmen Sylva… si aceasta si aceea de mai sus, au fost reabilitate anul trecut… aratau ca dupa razboi. Acum sunt perfecte, dau o buna impresie turistului.drum 3Drum auto spre Stana Regala.

drum 4Drumul vechi al Cotei 1400.

drum 5Drumul de Vara.drum 6Pod peste Valea Zgarbura.

drum 7Pod peste Valea Pelesului.

drum 8Traseul turistic Poiana Stanei-Poiana Tapului.

drum 9Drum al apelor.

Cu Rares pe munte, de la Babele la Cota 1400

Rares adica Adi la puterea a treia. Pentru ca Andrei este Adi la puterea a doua…si eu asa, mai…ultimul 🙂 Interesant modul de gandire al persoanei care a spus treaba asta. Poate ca asa va fi 🙂

Si daca ieri s-au implinit 3 ani de cand am luat la modul serios aceasta lupta pentru protejarea Bucegilor, m-am gandit ca o plimbare pe acesti munti ar fi cea mai potrivita…cu Oana si Rares. Dimineata cand am vazut cerul plin de nori parca imi parea rau ca nu m-am gandit sa fac aceasta excursie in week-end. Dar cum norii aveau o anumita culoare, m-am gandit ca poate este plafon si m-am dus repede pe camerele live ale Jurnalului National. Pe aceea de la Cota 2000 am  vazut ca este plafon de nori si cat de frumos era pe munte.

M-am precipitat repede dupa rucsac si cele ce trebuiau „indesate” in el, masurile vesnice de precautie cand mergi pe munte, i-am zorit pe insotitori :)) si repede cu o masina am ajuns in Busteni, de acolo la statia de telecabina. Nu prea erau turisti si la ora 11 eram deja in telecabina.

2D 🙂

Iesirea din nori…sub nori, Busteniul si Valea Prahovei

Pe deasupra Vaii Jepilor si a plafonului de nori

Rares, se plictisise si s-a gandit sa doarma putin, la Oana in brate

Ce culori are toamna aceasta…fascinante

Momentul cand am ajuns la jumatatea traseului

In statia de la Babele

Ne-am indreptat spre Babele si Sfinx, alaturi de putine persoane. De jos, din oras, ai impresia ca pe munte este vreme urata si nu are rost sa urci…

Frumos acest Sfinx, nu stiu de ce se urca multi pe el…pare un fel de sacrilegiu

Oana, umbland de colo-colo

Rares bucuros

Am plecat de la Sfinx si am ajuns la drum…Rares nu prea avea astampar si am presupus ca vrea sa schiteze niste pasi…pe munte. A incercat el ceva acolo, i-a iesit putin 🙂

Mari pasi :)) Acum o pauza de zambete 🙂

Am ajuns inapoi la statia de telecabina dar nu pentru a ne intoarce in Busteni…ci pentru a porni pe drum pana la Complexul Piatra Arsa si de acolo urma sa ajungem la Cota 1400. Vremea nu avea cum sa se schimbe in 3-4 ore dupa cum se arata…deja in imagine se vede ca il luasem prizonier pe Rares

Daca arata unul cu mana sau cu degetul trebuie sa arate toti 😉 Oana imi explica pe unde vine traseul turistic Babele-Piatra Arsa

Crucea de pe muntele Caraiman si niste persoane undeva pe marginea abruptului Jepilor Mici…poate numarau capre negre 🙂

Drumul nostru, Piatra Arsa undeva in stanga

Oana era cu ochii dupa pietre de fotografiat…”uite la asta trebuie sa-i faci poza, ce piatra este asta…” Acolo unde nu exista o definitie inventam una :)) de care radeam amandoi 🙂

Complexul de la Piatra Arsa, ceva mai aproape

Rares pe frontul de lupta cu somnul…am decis sa ne oprim putin

Pe masura ce Oana elibera rucsacul de mancare, eu pozam si…mancam ciocolata in loc de altceva. M-a vazut pana la urma…

Si am trecut la sandwich-urile cu snitel de la „Marian Ilie” in timp ce Rares alesese laptele. Sandwich-urile acestea sunt cele mai bune din Valea Prahovei, este ca si cum le-ai face acasa, sunt 5 lei/bucata. Am mai vorbit eu de ele…cum vii dinspre gara Busteni, inainte sa intri pe strada Caraiman il vezi pe partea dreapta…majoritatea celor care vin periodic in Bucegi trec pe la el. Omul vine la munca de la 5-6 dimineata. Nu i-am gasit cusur la niciun sandwich de multi ani… si eu gasesc repede ceva :))

Mai se odihnea si el…a mers mult, aerul :))

Moment antologic :)) Cand am zis sa-l mai bagam in seama si pe Rares, am auzit un motor de masina :))) Cine oare venea si ce dorea? Sa urce cu masina pe drumul interzis auto ce suie la Babele si pe care coborasem noi, sau mergea la Piatra Arsa?

„Fa-mi poza repede si da-mi te rog aparatul”…doar la volan il vazusem pe  „salvatorul” montan. Si cand este el inseamna ilegalitate. Cu jeep-ul burdusit de oameni urca la Babele…ceasul rau 🙂 Evident urca sa „repare” ceva :)) Sa-l ajutam atunci…pe acest mincinos! Saptamana viitoare sunt la biroul unui sef al Jandarmeriei sa-i detaliez o situatie…mai exista un instructor montan, Stanciu care baga mijloacele auto prin toate zonele interzise. Legea este aceiasi pentru toti 😉 Exista si o legatura intre acest instructor si „salvator”…sunt prieteni. Normal…cine se aseamana se mai si aduna 😉 Exista un grup de persoane cu diferite atributii prin Bucegi, ei fiind deprinsi cu obiceiuri negative va dati seama ca nu poti avea nicio pretentie de la turisti.

In timp ce mergeam spre Piatra Arsa a aparut si cainele acesta, de nicaieri. Rares era foarte atras de el si nu mai avea stare in bratele mele…nici cainele nu vroia sa fie prietenos, l-am pozat doar 🙂

Micul lac de la Piatra Arsa avea apa…dupa o vara secetoasa

O privire inapoi, spre Vf. Jepii Mari. Era atat de frumos, cald, liniste…mergeai de placere fara sa-ti dai seama

Statia de telecabina de la Cota 2000…am incercat sa o pacalesc pe Oana cu clatitele de acolo, dar nu a vrut…mai bine nu o lasam pe ea sa cumpere ciocolata si placinte :))

La Sinaia de abia acum se retragea plafonul de nori. Oricum a fost mai cald sus pe munte decat jos in Valea Prahovei

Spuneam acum cateva zile, ca nu am vazut zade ingalbenite…sunt atat de multe…singurul conifer ce ramane fara ace, toamna

Pe deasupra stanei turistice Tarle. Pe Drumul de Vara se lucra la partie, se amenajau rigolele

Muntele a fost astazi aproape lipsit de oameni, am intalnit cel mult 15-20 persoane pe Platou.

La 15:15 eram in statia de telecabina de la Cota 1400, la 15:30 era coborarea spre Sinaia. Rares a dormit toropit de aerul de munte, de la Piatra Arsa si pana la Cota 1500.

Am avut ceva cu jumatatea traseului ieri :)) Priviti cum arata padurea…are niste culori…cat timp nu cade bruma, frunzele vor atinge solul mai greu…

Apusul l-am prins acasa…se schimba vremea asa pare 🙂

Cam asa a fost ieri! 🙂 Acum trebuie sa plec, Rares ţipă si se joaca, este si putin prins de soare in obrajori, sper sa nu trezeasca tot blocul :))

Plecati la nasa lui Andrei? Deci pleaca la nasa lui Andrei, vai de ea :))

Incheiere? De cateva secunde:  „Mai, eu fac copii ca sa semene numai cu tine?” :)))

Un moment ca nu este asta incheierea :)) Am dat peste o panglica tricolora…cu data pe ea. Primarul Savin i-a dat-o lui Andrei acum vreo 2-3 ani cand a inaugurat parcul de pe Zamora, cu Roberta Anastase, etc… si primarul a chemat copiii sa taie cu ei panglica. Si Andrei era langa el :)) Au taiat impreuna :)) L-a intrebat daca stie o poezie, el a recitat-o. Dl. primar l-a aplaudat 🙂 Cand l-a intrebat cum il cheama si cand copilul si-a spus numele, primarului i s-a schimbat oarecum starea de spirit. Andrei…Cel Intai Chemat 😉 Bine nu la prenume m-am referit, se intelege :))

O zi buna tuturor! 😉

Sa radem cu ISU PRAHOVA

Îi mai tineti minte pe „Iepurasii Bucegilor”?

Aceia care priveau la incendiul din Bucsoiu…de frica nu au intervenit decat cu privirea, ce este drept nici nu aveau cu ce…nimic din arsenalul personal nu le era de folos :)) Nu s-au dus in ziua alarmei iar cand le-a reusit iesirea au luat dupa ei cazmale si lopeti sa faca santuri…mintea nu i-a dus ca intr-o zona de abrupt nu ai cum sa faci santuri 🙂 din simplul motiv ca nu prea este sol. Au ras toti de ei cu acea ocazie…mai mult de atat, oamenii muntelui lichidau focare iar ei iepurasii priveau…din cu totul alt motiv: „ca ei nu vor sa moara pe pantele alea”.

Seful lor, un oarecare ofiter superior si capetenie pe judet, un veritabil Winnetou in Valea Mortii, nu a luat nicio masura cu acea ocazie…probabil i-a felicitat ca s-au intors acoperiti…de glorie. Stiti ca unii nu cred decat ceea ce vor sa creada.

In fine, dupa aceasta scurta trecere in revista a faptelor  iepurasilor in hainele statului, sa si scriem ceva nou…IN BUCEGI A AVUT LOC REINTOARCEREA.

Iepurasii iar au pasit in Parcul Natural Bucegi…au venit cu un scop nobil :)) si au sfarsit lamentabil. Niciun lucru nu le iese cum trebuie.

In vederea bunei organizari a unui concurs de freeride pe muntele Furnica, organizatorii concursului gandindu-se la siguranta participantilor au cerut sprijinul ISU Prahova, saptamana trecuta. I-au rugat sa vina ei si sa detoneze zapada pregatita sa se rostogoleasca in avalanse periculoase.

Astia, iepurii, fuga repede…cu specialisti si televiziuni, lume…adica toate ingredientele pentru  o reprezentatie. Acum, sa nu fiu rautacios, se stie bine ca lor chiar le ies reprezentatiile de un anume tip.

Si eroii nostri s-au dus pe pantele muntelui sa puna trotil, sa rezolve problema avalanselor :))) uitand saracii de ei ca nu au niciun pic de experienta montana, nici de cumparat nu este, ca se invata… :)))

Au pus trotilul, au fugit cat au vazut cu ochii, dupa care….s-a auzit un BUM! Iar dupa BUM! nu s-a mai intamplat nimic :))) Ce rusineeee au patit… „Curajosii” in loc sa se duca mai spre marginile corniselor asigurati cu o coarda au pus trotilul hat-departe de acestea, au avut si doar 6 kilograme….deci zapada a sarit in sus si a cazut la loc, nu in vale :)))

Ce pretentii sa ai de la Iepuri? Eu am si ras mai sus dar nu este deloc de ras…trebuie sa fac o petitie ceva, pe Facebook, etc, pe la minister…statul are nevoie de oameni profesionisti, cu simtul raspunderii…nu de reprezentatii de circ.

Cum il cheama pe omul acela, seful lor…aveam scris pe aici, unde naiba l-am pus…in fine nu este asa important…dar sa-i transmit un mesaj: „Mai dom’  colonel, -poate nu este colonel :)) ei lasa, il fac eu general, deci prietene esti general, gata! 🙂 -, mai dom’ general Winnetou, asa la aplicatii, o scoala, un curs ceva, nu-i trimiti si dumneata pe subordonatii de genul acesta? Pe Iepurasi…sau curgea si acum gloria pe ei incat abia se mai puteau misca si s-a lasat din nou cu felicitari?!

A scris si presa, a dat si pe la Tv, cu actiunea aceasta a lor…bine, ei au fost mai retinuti, eu nu am cum sa fiu…va imaginati cum stateau ei cu degetele pe declansator, zeci de ochi atintiti asupra lor, ce mandri or fi fost, poate se credeau in StaikTrec, ei, Picarzii lui Stelică minte mică :)))

Deci BUM si nimic…rezultatul, bazat pe rationament logic, ar fi fost previzibil. Adica poate sa fie si BUM, din nimic nu poti face altceva…tot nimic va reiesi.

Si astia, -ca sa o spunem si pe cea dreapta-, oamenii de munte prezenti au fost rai 🙂 Bai sa va fie rusine :))…trebuia sa-i luati  asa dupa umeri, sa-i duceti la o cabana, acolo o friptura, o bere, sa fie consolati cumva…ce vina au bietii artificieri daca soarta este asa haina …serios vorbind :))

Sa traiti bine…ca pe noi cu d-astia ca voi ne ia…!

Versant spre Valea cu Brazi

Schiori coborati de pe partia Carp pe partia Drumul de Vara

Partia Carp…muntele Furnica

Spre, la si de la…Varful cu Dor

Azi am avut ca obiectiv atingerea Varfului cu Dor situat pe la 2000 m altitudine…de ce, o sa scriu la timpul potrivit, daca voi scrie 🙂

Important este ca am fost pana acolo, desi multe lucruri m-au impiedicat sa o fac.

Mai intai am scapat cu greu din niste obligatii, apoi in loc sa merg direct spre traseu am ocolit pentru rezolvarea unor treburi o parte din Sinaia, in sfarsit am plecat 🙂 Nu stiu ceas, timp, scrie pe poze. Eu aveam doar gandul sa ajung acolo…

In padure un telefon m-a intors pe dos, ca orice veste proasta, am stat, am vrut sa cobor, m-am intors, pana la urma mi-am spus ca nimic nu ma poate opri sa fac ceea ce mi-am propus. Pana la schitul Sf. Ana m-a luat o durere de picior ca niciodata, undeva pe langa glezna. M-am gandit ce nu-i convine si gleznei, si de ce tocmai atunci, nu mi-am dat seama ce era…asa ca mai greu dar tot am continuat. Portiuni cu gheata pe drum, urcus pe poteca turistica prin padure si acolo gheata…am zis ca ma voi odihni in Saua Varfului cu Dor.

Acolo insa toate stihiile suflau, vantul se napustea cu putere dinspre vest, am facut stanga spre Masa Ciobanului si Vf. cu Dor, am intrat in niste nameti de toata frumusetea, era si frig…asta a fost, pana la urma tot am ajuns si pe varf.

Poze, alte detalii mai jos 🙂

Mai intai barajul de la Valea Rea…curatenie, nu mai se duc gunoaie spre orasele din aval…se duceau cateva tone de gunoaie pe an, se duceau, nu se mai duc… 🙂

Normal ca Pelesul nu trebuia sa lipseasca din peisaj, acum chiar nevoit am trecut pe acolo, lume, foarta multa lume prin Sinaia

Schitul Sf. Ana, aflat la circa 10 minute de Cota 1400

Multi turisti si la Cota 1400, imagine luata cu 200 metri inainte de hotel

Zona Cotei 1400

Telescaunul de la Cota 1400 spre Cota 2000 functiona

Zapada era pe alocuri pe Drumul de Vara, dar totusi nu era practicabil

Domeniul schiabil al Sinaiei a suferit unele modificari, turistul se poate orienta mai bine

Traseele turistice din zona, o ora si jumatate pana la Cota 2000, circa 15 minute pana la Stana Tarle

Pe traseu

In 8 minute parcursesem cele 30 minute de pe indicator

Masa Ciobanului

Varful cu Dor

Am urmarit si un fel de dans al corbilor

Se tot roteau de colo-colo, foarte aproape

Corbii sunt pasari ocrotite prin lege, fac niste lucruri interesante. Uneori cand vad cate un grup de turisti ce mananca la iarba verde ei zboara pe deasupra lor, se uita apoi se aseaza la distanta pe un varf. Si acolo asteapta, pana turistii pleaca iar ei zboara spre acel loc pentru a cauta ceva de mancare. Eu de fiecare data cand i vad le las ceva :))

Traiesc si 100 de ani

In zare Cota 2000, vedere de pe varf

Si incepuse sa ninga, cand coboram. A trebuit sa cobor repede de pe acel varf pe care cu dificultate stateai in picioare din cauza vantului, si am fugit repede la Cota 1400, la terasa „La Sami” la o ciocolata calda, apoi am mai luat un suc. Nu stiu ce s-a intamplat dar nu mai aveam gust :)) de la frig poate 🙂

Telegondola functiona de asemenea

Pe munte…era viscol, aici mergeam spre casa 🙂

Cam asta a fost si cu ziua de azi!

Si am alergat…nu 35 km, cine mai stie cati, dupa 9 ore

Cum programasem noi si cum a fost si vreme buna am pornit in tura de alergare, sa facem un ocol de munte 🙂 Ne-am miscat ca femeile in fata oglinzii la plecare, adica incet.

Plecam noi cu vreo 45 de minute intarziere…Babe!

Dar recuperam, in circa 40 de minute eram la Stana Regala

Continuam sa alergam si dupa circa 20 minute eram la Schitul Sf. Ana, adica fugeam tare 🙂

Mai departe, am trecut de Cota 1400, de Cota 1500, am intrat pe traseul turistic marcat cu banda rosie, am facut o mica oprire la Tintarul Hotilor pentru dezbateri, si am continuat urcusul pe Drumul de Vara.

Pe Drumul de Vara

Cum urcusul parea cam mic 🙂 l-am lungit urcand inca o panta din Curmatura Vf. cu Dor spre Cota 2000

Si ne pregatim sa abordam Valea Soarelui-Platoul pana in Saua Laptici. Cand ne uitam in departare vedem si ramura vestica a Bucegilor, unde trebuia sa ajungem.

Portiunea cu verde colorat reprezinta ce nu se vede, Padurea Laptici-Valea Ialomitei-Padurea Tataru, adica un coboras lung si un urcus pe masura, pana in locul unde iar reluam traseul rosu. Deci in fata este muntele Tataru.

Luam startul ajungem la un stalp de telescaun si evident urma iar o panta si inca una 🙂

Mai era ceva pana in saua Laptici de unde venea coborarea in Valea Ialomitei apoi urcusul pe muntele Tataru

Pana la urma ne-am vazut si la indicatoarele de la acea Sa, traversand Izvorul Dorului si DJ 713

Intram in padure si vedem in zare pajistile de pe muntele nostru, enervant de departe…

Gasim o scurtatura :))) adica o mica umblare prin salbaticie deasa, unde am facut slalom printre crengi, am sarit copaci cazuti si am traversat paraiase si mlastini. A durat cam zece minute apoi pe o poteca am iesit in  drumul auto din Valea Ialomitei si am inceput urcusul prin alta padure.

Inca nu ajunsesem la drumul auto

Nici nu am intrat bine in padure ca 6 caini ciobanesti mari ne iau la rost. Ciobanul care era pe acolo ne asigura ca am gresit drumul, eu i zic ca nu, el zice ca da, eu i explic, el ne insoteste cu grija cainilor. Va dati seama daca ne muscau bietii cainii :))) ? Clar ca ne-a crezut plecati cu sorcova si avea grija cainilor sa nu ne atinga 🙂

Grabim pasul si la deal si iesim in sfarsit din padure. Ne uitam la ceas, intreaga distanta din saua Laptici cu  suprafata mare impadurita o parcursesem in circa 40 minute

Mai urcam putin tot in fuga si inainte se vede Vf. Tataru, impozant. Il urcam? Il urcam, doar de aceea am venit 🙂

Potrivit planului urmam liziera padurii pana in varf. Dar planul nu se potriveste cu ce se intampla. Suna telefoanele cand unul cand altul, tricourile sunt ude, le punem la uscat si scoatem altele din rucsaci. Pana la urma cadem de acord ca peisajul este magnific si luam o pauza sa mancam. Tot pana la urma trece o ora pana ne miscam din acel loc…deci babe simulante 🙂

Si incepem sa urmam liziera padurii, in ritm alert

Mai aruncam si cate o privire spre coltul acesta de rai al Vaii Tatarului

Valea superioara a Tatarului

Urcusul devine tot mai dificil, dar continuam cu nadejde 🙂

Mai si radem de tot felul de prostii 🙂

Cand merg cu persoane cunoscute evident eu nu pot sta locului. Si hai pana acolo sa vedem nu stiu ce, dincolo este altceva, la stanga e un varf, o stanca plina de fisuri in dreapta…pana la urma am intrat pe o panta plina de pietre. Serpi? Nu…au fugit si aia cand au simtit ca venim 🙂

Marturii ale glaciatiunilor

Amprenta multi-milenara, de fapt noi intrasem intr-un loc fosilifer

Era de asteptat sa se intample tot felul de chestii, eu mereu patesc asta 🙂 Am urcat orice varf din zona, unul singur nu a ramas pana in Saua Strunga.

La un moment dat, dupa atata urcus se vedea in spate Lacul Bolboci

Si mai urma o creasta pana la varful cel mai inalt, asa ca din piatra in piatra a trebuit sa ajungem si acolo

De unde am pozat zona Moeciu, muntii Piatra Craiului

Ne apropiam cu pasi siguri de Saua Strunga, dupa ce in cateva ore venisem din Valea Prahovei, urcasem tot Abruptul Prahovean, traversasem Valea Ialomitei care imparte Bucegii in doua, si acum ne gaseam pe marginea Abruptului Vestic al Bucegilor.

De pe un alt varf priveam spre refugiul din Saua Strunga, ni s-a parut noua ca este mai multa lume ca de obicei 🙂

Coborâm, ne uităm mai bine si ce vedem? Ce nu ne asteptam vreodata sa vedem pe acolo…o mireasa in varf de munte, departe de orice drum de acces, si cu nuntasii dupa ea 🙂 Asa ca eu alerg repede spre mireasa 🙂

Deci este ceva superb, unic. De necrezut asa ceva, ma bag pe acolo in discutii, aflu ca ea este din Constanta, mirele care inca nu trecuse muchea si nu se vedea, era din Bucuresti si ca el organizase totul. Apoi aud ca ei sunt oameni ce iubesc muntele si ca amandoi au dorit sa faca cununia religioasa in acel loc, au adus si un preot cu ei. Accesul fiind dificil, o caruta a dus nuntasii pana unde s-a putut, adica pana mai jos cu un kilometru, doi. Si apoi au avut de urcat bine de tot.

Mireasa si cu o ruda probabil…au avut si vreme buna, si-au urcat si familiile, am trecut si noi pe acolo, deci o sa fie o relatie reusita…casa de piatra si numai bine 🙂 O adevarata nunta in Bucegi.

Noi ne-am vazut de alergare mai departe…fara sa stim traiam povesti ale muntelui, si dadeam pagina dupa pagina

Prin padure si pe niste poteci de oi am ajuns in Poiana Horoabei

Adica la cativa pasi de manastirea Pestera Ialomitei si de cladirile sale

De la manastire am mers pe drum pana la statia de telecabina de la Pestera cu scopul de a urca spre cabana Babele, adica undeva sus de tot, tocmai in muchea ultima din poza

Desi am crezut ca o sa facem mai mult decat estimasem, nu a fost asa, am urcat mult mai bine

Pe poteca de la Pestera Ialomitei spre Babele si Platoul Bucegilor

Ceva mai sus, un grup de tineri cantau la chitara

Aproape de Babele pe o stanca antropomorfa un grup de persoane stateau in meditatie cu palmele deschise spre cer

Dupa ce am platit dublul pretului normal la cabana Babele, pentru o ciocolata Poiana si una Mars, am coborat spre cabana Caraiman si de acolo in circa 40 de minute eram prin orasul Busteni. Inca doi kilometri pana acasa si asta a fost ziua de alergare.

Cabana Caraiman, dupa ea, Valea Jepilor apoi Busteniul

Ca o concluzie, cred ca a meritat un traseu atat de lung, ar trebui sa scriu ore in sir ce am vazut, vorbit, etc. A meritat orice efort, ne-am si antrenat intr-un mediu sanatos, am vazut atatea lucruri, am participat la multe evenimente din viata muntelui. Lucruri rele nu au fost, parca pe Bucegi cand mergem se intampla doar lucruri frumoase…exceptand invitatia primita de a ramane peste noapte :))) care nu stiu unde ar trebui incadrata, cert este ca nu e bine sa mergem cu haine stramte pe noi :)) Altii ar fi ramas…

Diversitatea, si altfel decat o stim

Cursul unei ape…cu timpul, malurile se erodeaza si copacii se prabusesc

In locurile cu umbra multa mai sunt inca ciuperci-pastravi

Prins in fapt…un melc urcat pe o frunza servind masa

Gentiene

Masina de epoca in Parcul din Sinaia

Au ras aproape toti arinii de pe langa paraul Sipa, cei abilitati se fac ca nu au observat

In fata cabanei Miorita din Bucegi…au dus toate paharele sparte si alte gunoaie, mare grija cand treceti prin zona, de rusine sau din obligatie nimeni nu are curajul sa le atraga atentia celor de la cabana.

Drumul de Vara are nevoie urgenta de reabilitare, marginile sale arata groaznic

Lucrari si la cabana Valea cu Brazi…noii proprietari au inceput investitiile

Povestea unei roci gasite recent