Stiri si imagini

Peste exact 2 luni de zile vom sti cine este Primarul Orasului Busteni. Pe 11 iunie vor fi alegeri deoarece… fostul primar este acum in Senatul Romaniei. Stim si primul candidat la functia de primar: consilierul local Mihai Totpal, presedintele P.E.R. Busteni.  In opinia mea, este optiunea secunda dupa cea a PSD-ului. Nu se stie deocamdata care este optiunea PSD, dar calculele arata ca nr. membrilor acestui partid a decis mereu alegerile. Cred ca d-l Mihai Totpal este o optiune buna pentru oras, in principal pentru ca este tanar si a aratat ca poate face niste lucruri.

Se voteaza doar primarul, nu si echipa de consilieri. Iar majoritatea in Consiliul Local, o are evident tot PSD-ul. Astfel ca, noul primar va fi… fie de la PSD, fie va trebui sa faca o alianta cu acest partid. Personal, as vrea ca actualul viceprimar, d-l Nae Savel, care are experienta in administratie, si totodata atributii de primar, sa duca toata treaba pana la capat. Ei au propria echipa, iar un razboi intre primar pe o parte si viceprimar plus consiliul local de cealalta parte, ar fi ultimul lucru de care are nevoie orasul. Peste 3 ani, oricine poate veni cu o echipa. Deoarece, ca sa faci ceva pentru oras ai nevoie de o echipa. Cred ca ar functiona si d-l Mihai Totpal primar si d-l Nae Savel viceprimar.

Ramane de vazut care va fi optiunea PSD.

Dupa cum multi au aflat, Salvamont Bran nu se va desfiinta:

Ieri au fost alegeri judetene la PNL si aflam ca primarul din Sinaia, d-l Vlad Oprea, a fost ales vicepresedinte.

Salvamontul din Dambovita a fost luat un pic la intrebari de d-l Vali Calcan proprietarul hotelului Pestera 🙂 Ei postasera ieri ceva cu vremea, aratau ca e frig si domnul respectiv admira peisajul cu soare la cativa metri de ei 🙂 Unii salvatori montani nu fac niste lucruri cu intentie rea, ci preiau din diferite surse starea vremii.

Cum toate echipele Salvamont din Bucegi au cont de Facebook, eu le-as face rugamintea ca la fiecare ora din zi sau macar la 2-3 ore, sa posteze cate o imagine cu cadrul natural din care sa reiasa starea vremii din acel moment. Plus viteza vantului, temperatura… Asemenea informatii ar fi deosebit de folositoare pentru turisti si s-ar incadra cu succes in activitatea de prevenire a accidentelor.

La articolul anterior, am niste comentarii nepublicate, pentru ca raspunsurile se gaseau in articol, ceea ce arata ca „specialistii” nu au citit tot, deci nu stau iar sa le scriu la fiecare in parte 🙂 Si, de asemenea, comentatori care ma lauda, zic si fac aprecieri. Desi vin de la niste nume in domeniu, nu le public, pentru ca nu doresc aprecieri. Multumesc tuturor pentru interes, dar aici comenteaza oameni simpli. Este super sa fii om simplu 🙂

Consider ca pe subiectul Posada, chiar sunt extrem de documentat si cand sunt atatea dovezi si lucrurile se leaga astfel, realitatea devine evidenta. Ca nu esti parte din ea si nu-ti convine, este pentru ca nu ai vrut si ai considerat ca doar tu ai prin lege nu stiu ce drepturi in a scrie istoria nationala. Deci daca nu e ca tine, altii nu conteaza 🙂

Statul nu a acordat dreptul de a sapa doar arheologilor. Si altii sapa dupa sare, petrol, pentru a ingropa conducte etc. Daca activitatea celor cu detectoare se considera ca distruge nu stiu ce, nu aparea o lege care sa o permita. Cata vreme nu se sapa in situri arheologice si se preda ce se gaseste conform legii, totul e cum trebuie. Descoperirile intamplatoare si valoarea celor descoperite sunt cu mult mai numeroase si mai mari decat cele realizate de cercetarea arheologica cunoscuta. Ceea ce in niciun caz nu inlocuieste acea cercetare si nici nu o va inlocui. Cumva, si detectoristi si arheologi ar trebui sa lucreze in comun. Nu vrajeala cu iti da nu stiu cine o recompensa si constati ca trebuie sa dai statul in judecata pentru ea, nu inscenari ca ai sapat si nu e voie si alte povesti. Ar trebui astia cu detectoarele sa infiinteze un sindicat, o asociatie ceva 🙂 Pentru ca daca te uiti in Repertoriul Arheologic National, sunt mii de situri arheologice care nici macar nu au fost cercetate cum trebuie. Iar in ritmul actual de lucru al specialistilor, ne vom scrie o istorie reala peste sute de ani 🙂

In noi sunt de fapt, cele mai mari comori 😉

Cireasa de pe tort este ca detectoristii fac descoperiri in cu totul alte locuri decat in situri arheologice. Va dati asadar seama cate se mai ascund in pamantul acestei tari. Imaginati-va ce s-ar intampla daca statul ar spune: de maine rugam detectoristii sa se organizeze in echipe de 5 persoane si sub indrumarea unui arheolog, sa ia siturile arheologice la rand. Fara sa se dea nicio recompensa, ci doar sa contribuie cu totii la aflarea adevarului istoric. Cred ca din atatea mii de locuri, ar iesi la iveala tot felul de tezaure si marturii cu o valoare inestimabila.

Ganditi-va ca plaja Marii Negre nu a fost cercetata niciodata cu detectorul pentru ca este interzis. Sa o iei de la granita cu Bulgaria pe langa fostele colonii grecesti, ce ar insemna? Sa iei toate cetatile de pe dealuri si munti. Datele principale despre un sit se cunosc, deci nu ai ce sa strici, dimpotriva, completezi. Pai numai la catalogare le va lua ani de zile specialistilor. Am auzit pe multi spunand ca mai bine sa ramana in pamant, sa aiba si generatiile viitoare 🙂 Nu pot sa cred ca nu reusim sa depasim barierele acestea stupide, comuniste, superstitiile si balcanismele.

Oare ar fi rau sa propun asta? Adica eu sa o prezint unor alesi si ei sa o duca mai departe?! Cine stie cum se aranjeaza lucrurile 🙂

Multi vad dar nu inteleg. Acolo este o padure ridicata peste aluviuni groase de cel putin un metru.

Drum candva pietruit, azi o simpla poteca folosita de animale. „Pavajul” se observa ca nu e din perioada regala.

Nu e drumul austriac cum am fost intrebat. Este un drum de acces realizat cel mai probabil intre 1950-1960.

Apropo de drumuri, sus, este un drum de exploatare care pare ca se opreste la acel peisaj superb. Dupa perdeaua de zade este golul alpin. Cred ca este o buna varianta de plimbare dupa prima zi de Paste.

Peisaj zic eu. Cand ma uit mai bine la pietrisul de prin jur vad un animal mort…

Ce naiba o fi, cu coada asa mica? 🙂 Labutele sunt asemanatoare cu jderul, nevastuica. O fi vreun pui de nevastuica, luat de ape. Si culoarea blanii e ciudata.

Cica… ce tot ma uit la toate prostiile si mortaciunile :)) De fel, sunt un om curios, imi place sa stiu cat mai multe.

De exemplu, un prieten bun… stie unde s-a prabusit un avion american in timpul celui De-Al Doilea Razboi Mondial. Bine, nu mai este nimic acolo dar as vrea sa pozez zona. E la noi, in judetul Prahova. Si ca sa nu-l stresez si mai mult, i-am zis ca-l ajut pe acolo la treaba, la ce vrea el, doar sa merg sa vad. La pas, am mai strabatut eu acea comuna :)) Dar el acolo a copilarit, e mult diferit asadar. Acum incerc sa fiu linistit, si sa nu-l intreb de prea multe ori cand mergem, adica sa nu-l stresez; ca sa nu-i para rau ca mi-a zis 🙂

Anunțuri

Despre turism, intamplari si descoperiri pe munte

Stim toti ca se schiaza excelent la Predeal. Nu e rau deloc nici la Busteni si nici la Azuga. Cred ca si la Sinaia se va schia dupa zilele acestea de ninsoare. Acum, dimineata, muntele este in ceata, deci ninge viscolit.

Ani de zile, Sinaia a fost cea mai cautata statiune de pe Valea Prahovei, urmata de Busteni, Predeal si Azuga. Din a doua jumatate a lunii decembrie, cei din Predeal au preluat stafeta, fiind mobilizati exemplar, au evenimente diverse, partii excelente… circa 10-12.000 de oameni au petrecut Revelionul pe partie. De Craciun si Revelion, in Predeal au fost cazate circa 24.000 de persoane. Fara a socoti particularii, vilele neclasificate etc. De la Craciun, trenurile sunt pline de oameni care merg la Predeal sa schieze. Mai coboara si la Busteni si Azuga, dar la Predeal se da jos jumatate din calatori.

Jandarmii sunt prin zona, abia fac fata si, uneori, ii vedem luand parte si la actiuni neinspirate:

dscf7974Pentru ca erau foarte multi, turistii cu sanii au navalit pe o partie de schi si se dadeau la baza acesteia. Schiorii s-au concentrat astfel pe alte partii. Deci toata lumea multumita, fiecare venind la Predeal sa se bucure de zapada alaturi de cei dragi…

In acest context, apare un echipaj de jandarmi total neinspirat. Turau motorul incercand sa disloce o masa de oameni pasnici. Le spuneau sa se dea mai incolo, evident ca nimeni nu-i baga in seama decat pentru cateva secunde. Apoi faceau acelasi lucru. Oricum actiunea era inutila la sutele de oameni prezente deci, decat sa te dai in spectacol turand motoare si stricand bucuria oamenilor, mai bine stai jos la baza si te uiti, sa te vada pe acolo, ca existi, nu ca-i iei la goana.

dscf7978Au uitat mersul pe jos de cand statul le-a pus la dispozitie tot felul de mijloace. Si ei uitand ca statul e compus din cetateni nici nu-si mai dau seama ce fac.

dscf7983„Spectacol”, anumite actiuni spun totul despre educatia unui om.

dscf7996Care e faza de te plimbi motorizat pe o partie cu oameni pasnici??

Ma gandeam ca le multumesc ca au venit la Predeal si ca ii asigura ca ei sunt acolo pentru siguranta lor. Da’ de unde…

dscf8001Adica, nu-l vede nimeni si pe el sau ce… bine, ca nu si-a pus mintea cu turistii, sa-i incercuiasca si sa-i bata pe toti dintr-o lovitura :)))

dscf8005Sa se duca acolo 🙂 Peste cateva minute, lucrurile erau cum au fost initial.

dscf8006„Misiunea” a fost indeplinita 🙂 🙂 A fost o actiune preventiva. Daca ii intrebi preventiv la ce sau la cine… nu inteleg ce vrei sa spui. Li s-a parut lor ca oamenii aceia cu saniile faceau ei ceva pe acolo, parca nu se dadeau bine cu sania, ocupasera abuziv domeniul schiabil 🙂 In conditiile in care, ca sa ajungi la partiile Predealului parchezi la nu stiu cate strazi distanta, cand marea majoritate a turistilor inchiriaza material sportiv de la predeleni, cand iti dai seama ca nu ai cum sa controlezi atata populatie, stai in banca ta si te axezi pe prioritati. Te dai jos dupa masinarie si te plimbi printre ei, sa te vada, sa dai o mana de ajutor sau un sfat, dupa caz. Cand te sui  pe o masinarie zgomotoasa si te bagi printre ei si le spui sa se duca mai incolo, (poate in padure, cine stie!) actiunea seamana cu a unor tarani luati de la depanusarea porumbului si pusi in hainele statului sa depanuseze pe aici, ce li se pare lor… 🙂 Ceva era in neregula, erau turisti multi pe partie! 😉 Problema serioasa! Cred ca astia au intervenit zi de zi in acelasi mod. Ba’, putini da’ buni!!! 🙂

O metoda buna de prevenire a accidentelor era sa stea cineva jos, la baza partiei, si sa le spune celor cu sanii, sa nu vina cu viteza de sus si sa se arunce in plasa de protectie, ca nu e din puf. Am vazut ca se mai aruncau unii cu sanii cu tot in ea, si nu cred ca este o placere sa te prinzi cu o mana sau cu un picior in ochiurile acelei plase. Am aflat ca au fost vreo 30 de accidente din acestea, adica astia prinsi in plasa, au trebuit scosi 🙂 Daca jandarmii ar fi stat jos si le-ar fi interzis sa se mai arunce in plasa, nu se intamplau atatea. Dar asta presupune a merge pe jos si, din ce vad, jandarmilor predeleni le lipseste acest exercitiu. Folosesc mijlocul motorizat in orice situatie… adica abuziv si fara discernamant, e clar.

Vazusem o statistica prin care Predealul are peste 6000 de locuri de cazare, Sinaia vreo 4000, Poiana Brasov vreo 3000…

Peste toate, a sta in coloana pe DN1, a devenit un mod de viata. Oare ce fac oamenii astia in masini, in afara de a-si face nervi? Cred ca si peste 5 ani va fi tot la fel. Multi au lasat masinile si calatoresc cu trenul. CFR-ul este atat de neinspirat incat pierde o groaza de bani in vremuri in care pot face bani multi. Sunt atat de neputinciosi si de incompetenti incat a da vina pe prostie e prea putin. Ca exemplu: un tren Regio pleaca din Brasov spre Bucuresti, pe la 4 dimineata. Acesta are 6 vagoane si pana la Bucuresti abia se umple jumatate. Trenul nu opreste in gara din Poiana Tapului, cel mai mare cartier al Busteniului, dar opreste in gara Valea Larga de unde nu se urca nimeni niciodata, pentru ca nu locuieste nimeni pe acolo :)) Solicitari sa opreasca trenul in aceasta gara au fost facute cu zecile si de calatori si de personalul C.F.R. Dar e inutil! 🙂

In orice zi daca esti in Predeal si te uiti la trenul de ora 13:40 si ceva, care vine din Brasov si merge la Bucuresti, o sa vezi o chestie interesanta. Pe peron o masa de oameni asteapta trenul si nu poti sa-i numeri cat de multi sunt. Si vine trenul CFR-ului pe jumatate plin si cu trei vagoane. Se inghesuie lumea ca sardelele. Ca atare nimeni nu poate controla biletele. Controlorii oricum nu mai pleaca in control cand vad trenul plin, ca le sare lumea in cap. Prin urmare, in aceasta situatie, foarte multi nu-si mai cumpara bilet. Oricum de la Predeal la Ploiesti nu are cum sa vina nimeni. Sa nu mai zic ca de la Sinaia la Predeal si invers este chiar inutil sa-ti cumperi bilet. E imposibil sa se strecoare controlorul printre atatia oameni.

Cealalta firma, Regiotrans, macar vine cu doua garnituri, sunt mai inspirati. Problema este ca atunci cand e frig afara, deschizi mai greu usile fiindca ingheata. Dar depinde de controlor, cand ii trage un sut in maner, imediat se deschide 🙂

dscf8034„Feriti linia, trece un tren” 🙂

Sper sa ma vad zilele urmatoare cu un domn primar si sa postez aici, un anunt care va bucura pe multi.

Dupa cum se vede, mi-au trebuit niste zile sa-mi gasesc cuvintele. Cred ca nimic nu ma marcheaza ca dezinteresul, lipsa de bun simt, fuga de responsabilitate, falsitatea. Am vazut oameni de un anumit nivel intelectual, care au ani multi de scoala, si sunt dezumanizati, au tot felul de masti si adesea nu ma regasesc langa ei, chiar daca viata te duce in preajma lor. Si cand observi ca acea forma cea mai grava de nesimtire se manifesta la o femeie, ramai socat. Adica o femeie este o femeie, totusi. Este altfel croita. Da’ de unde? :))

De bunavoie si nesilit de nimeni si fara nicio obligatie sau vreun cost, plata, m-am oferit sa ajut pe cineva la un proiect. Ca mai sunt si prosti din astia pe lume si… mai activez sporadic in aceasta breasla 🙂 Imi ofer eu pozele facute in urma unor drumuri, zile pierdute pe coclauri, asteptari in diferite momente ale zilei. Implic niste specialisti in proiect, se da forma proiectului si se expune doamnei, beneficiara proiectului, noi lucrand asa, ca sa iasa un lucru bun 🙂 Fara asteptari, fara nimic, cinstiti asa, adica fraieri 🙂

Madame, incapabila sa noteze modificarile de final, nu mai face nimic, desi era absolut interesul ei. Nu avea pix sau hartie 🙂

Sun totusi eu, sa le notez pentru forma finala dandu-mi seama ca lenea e prea mare. Ok, si vorbeam si notam! Ea vorbea, eu scriam. Practic, nu a miscat un deget… nu pozele ei, nu munca ei, nu alcatuirea proiectului, nu un cuvant scris, nu bani cheltuiti. Ca e frumos sa fii politicos si sa iti oferi ajutorul cand e nevoie… Numa’ ce aud zbierete in telefon ca ce fac, o tin o ora la telefon? I-auzi, frate! 🙂 Pai timpul meu era dat ei, nu invers. Timpul tuturor, pentru a face ea o chestie faina. Si cica nu e nesi, eu sunt 🙂 Sar peste episodul cu injuraturi, ca in anumite momente ca acestea, uit de orice si tiganul e mic copil. Adica, ‘om fi noi pe aici, pe la munte, mai poetici, ca o fi de vina atmosfera, padurea sau genele ciudate, nu stiu, dar sunt niste limite… si dincolo de limitele acestea, mie imi da mereu cu cratima la matii 🙂 La mine nu se aplica niciodata ca ala mai destept cedeaza, mai ales ca in poveste nu eram ala destept, ca daca eram, nu ma bagam. Logic! :))

Cum s-a rezolvat? Nu s-a rezolvat, e in aer totul. Dar am reusit sa notez totul :))) M-am uitat in oglinda si m-am intrebat: „bai asta, tu mai ai curajul sa mai iesi din casa, asa, idiot???” :))) Unde si cum le gasesc ramane o enigma 🙂 EL e de vina… 🙂

Acum sa va spun ce au descoperit unii prin Bucegi. Va spun asa, in linii mari, ca revin cu un articol detaliat.

Un preot discuta cu niste enoriasi. Din aproape in aproape, calauzit clar de Dumnezeu, nu radeti ca asa este in unele cazuri, ajunge el prin Bucegi la mormintele unor pustnici si calugari. Depasind orice obstacol, sapa omul acesta si gaseste resturile neputrezite ale unor oameni care si-au dedicat viata celor sfinte. Sa vedeti imagini cum capetele celor ingropati au podoaba capilara pe ele dupa zeci de ani. Am aflat de aceste descoperiri prin octombrie sau noiembrie. Lucrurile s-au intamplat acum vreo doi ani si, desi, vorbisem cu staretul acelui asezamant monahal despre diverse lucruri care-l interesau si pe el, nu mi-a zis de ce se intampla in acele momente pe la el prin batatura. Povestea se concentreaza si pe un pustnic a carui grota nu se mai stie. Intamplarea face ca eu sa fi gasit acea grota si nu am stiut cine a aranjat-o in asemenea fel. Evident nu este grota Pustnicului cum se poate crede. Am prezentat-o eu pe aici, de cateva ori. Deci, daca mi-ar fi spus ce se intampla, omul acela, preotul scutea luni bune de cercetare si de munca. I-au scos pe aceia din pamant, grota nu au gasit-o, i-au mutat in chestii speciale, sunt niste demersuri… avem de a face cu o poveste frumoasa dar nu are cine sa vi-o spuna pe indelete. Trebuie sa-mi fac timp sa vi-o prezint!

De incheiere, am gasit si alti „prosti”. Tot pe acolo si astia, ca sunt „prosti” si „prosti” pe lumea asta, tot felul de categorii, fiecare in breasla lui 😉

La 7 ani de la infiintarea blogului buceginatura2000 vorbim despre… Localizarea Posadei!

Ar fi multe de spus. Ca intr-un an a fost intr-un fel, ca in altul in alt fel. Sa scriu poate si despre marsul unionist sau despre lucrurile importante care fac sa functioneze societatea noastra. Si un pic de nu ne trezim decat in situatii limita. Ceea ce e foarte trist. Ori ca astia din politica romaneasca stiu doar sa profite de orice ocazie pentru a se situa chipurile aproape de oameni, asta pana ajung in anumite functii… fiind un concurs real de care minte mai bine. Amestecandu-le, ar iesi o ciorba, poate mai buna, poate nu. Cert este ca ar cam trebui sa terminam cu vaicareala, fie ea pe bune sau nu, si sa facem fiecare acolo, in dreptul nostru cate ceva. Nu agitatie din tastatura ci in plan real. Sa facem mici lucruri, gesturi care pot schimba macar pentru un timp. Fie sa dam ceva de mancare unui amarat ce sta pe langa biserica, nu va luati dupa toti atotstiutorii de azi, ca dupa ei toti batranii sau invalizii sunt hoti sau boschetari ce dau banii pe bautura. Fie sa luam un pet de pe jos, sa cedam locul intr-un mijloc de transport in comun etc. Cat de banale par aceste gesturi pe atat sunt de necesare in societatea in care traim. As incheia mica pledoarie cu mentiunea ca la Busteni, este un tanar, are blogul Hello, Busteni… acesta intretine singur mai multe poteci turistice din Parcul Natural Bucegi. Adica le mentine curate, adunand gunoaiele aruncate de unii si altii. Este un exemplu ce poate fi copiat sub alte forme, important este sa ne pese, sa vedem dincolo de noi insine.

Dupa 7 ani de blog as putea spune multe, despre mine, despre altii, despre ce se intampla nu stiu pe unde. Mie insa imi plac lucrurile pe care le faci sa se intample, ca acestea sa fie clare, predictibile si incadrate pe un curs normal. Deci nu am sa scriu decat despre ceva ce intereseaza pe mai multi. Cred ca de aceea si sunt multi care citesc acest blog, pentru ca nu am prezentat pe aici, minciuni sau stiri cu titlu bombastic si cu continut zero. De altfel, oriunde vad titluri de genul: „Alerta, afla ce se intampla cu…”, „Declaratie neasteptata…” si alte baliverne nici nu intru. Ideea acestor site-uri este sa atraga in orice mod vizitatori. Astfel se creaza o statistica, poti creste, poti avea oferte de publicitate ca doar ai vizitatori. Real, cam toti astia care intra, sunt amagiti de titluri si nimeni nu este interesat ulterior sa se mai uite si la reclame, fiind suparati ca au fost pacaliti cu titluri de articole fara continut 🙂 Asa se face presa in ziua de azi!

Cel putin pot spune ca am pastrat directia generala a blogului, implicandu-ma pe ici, pe colo, in diferite actiuni. Este greu insa sa corectezi prostia si sa tii un echilibru. Foarte multi au filozofiile lor pana in momentul in care realitatea le bate la usa. Din cauza faptului ca iubitorii de munte/mediu/turism sunt foarte fragmentati, am evitat sa mai scriu articole de un anumit gen. Mai pun si eu paie pe foc la situatii anormale de genul: apa de la 7 Izvoare e unica in lume, a fost descoperit nu stiu ce sub munte si oculta mondiala ne ascunde, oricine ia lemne din padure sigur fura etc. Nu stiu de ce avem nevoie de tot felul de aberatii, presupun ca e ceva ce vine din comunism, cand toata lumea exagera pe toate planurile. De aceea, cum am spus si acum 7 ani, la rubrica ‘Despre mine’, a comenta pe aici nu este sinonim cu libertatea de exprimare in sensul interpretat de care cum ii convine 🙂 Au fost si sunt niste reguli de a posta comentariile, nu tine vrajeala cu dreptul la opinie injurand pe nu stiu care 🙂 Neputandu-se scrie orice prostie, da, ramane un privilegiu in a posta comentarii pe acest blog… dar inseamna si ca discutia nu va degenera si poate sta oricine linistit.

Mie imi place sa am mereu cate o tinta, cate un plan de indeplinit, ca sa pot spune la anumite perioade ca am facut ceva. Nu va ganditi ca visez cai verzi pe pereti, ci am o anumita filozofie, si eu, despre viata. Cred ca fiecare venim cu cate ceva diferit pe Pamant si ca intr-o zi, undeva, ne va trage cineva la raspundere. Merg si pe la biserici dar nici nu ma consider un credincios ad literam. Ascult, invat, dar fiecare ne cunoastem si stim ce e bine si ce e rau. Macar asa in linii mari 🙂 Zambesc ca nu ma pot abtine… am citit o stire… foarte reusita in opinia mea… „Miracol! Patriarhul Daniel are un card care lacrimeaza cand e gol!” :))) Ma gandeam ca nici Patriarhul nu se poate supara pe asa ceva! 🙂

La 6 ani de blog, vorbeam de cartea „100 de pasi in timp – un alt fel de ghid despre Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi”. A fost o treaba buna, am lasat alaturi de mai multi, o urma in societate, peste timp.

Acum, la 7 ani, voi vorbi despre alte 2 carti pe care le veti vedea pe piata, pana la sfarsit de an. E vorba de o carte despre orasul Predeal ca localitate de granita, denumita „Predealul prin ochii tai – o carte despre atunci, despre acum si pentru viitor”. Multe, foarte multe lucruri inedite veti gasi in ea. Inedit nu inseamna in acest caz spectaculosul sau circul cu care suntem obisnuiti de niste ani. Ci lucruri adevarate, cercetari, imagini, lucruri folositoare si azi.

carte-ii

Am mai scris despre aceasta carte cand am luat primul exemplar, luna trecuta. Deocamdata tot il completam, il corectam, il sucim, sa-i dam o forma cat mai buna, fara interpretari, sa fie clara si simpla. Ca oamenii nu prea mai au rabdare si timp. Cartea are sute de poze si aceasta si peste 400 de pagini… e mare 🙂 Ca si articolul acesta aniversar, dar nu scriu doar pentru dvs. ci si pentru mine, sa mai citesc la anul 🙂

Despre cartea cu Predealul am mai scris aici:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2016/09/06/o-noua-carte-predealul-prin-ochii-tai/

Ea va fi lansata evident la Predeal impreuna cu autoritatile locale, cum e normal.

Despre a treia carte…

Aceasta este finalizata, fiind la stadiul de asezare in pagina. Are acelasi mesaj pentru prezent si viitor. Este o carte care are ceva din noi, foarte interesanta pentru cei care nu se pierd in teorii supranaturale imposibile, gen Bucegii sunt un rest din Atlantida, am iesit pe sub munte nu stiu pe unde… sau nu se limiteaza la a crede ce au copiat unii dupa altii, toti aceia de la Mihai Haret incoace, de prin 1910 asa…

Cartea aceasta s-a scris si cel mai repede, adica in sensul tehnoredactarii pentru ca adunam la ea, informatii de multi ani. Abia astept sa le am in biblioteca pe toate trei :))) Cand le-am facut pe toate? In special noaptea, animat de ideea de a face niste lucruri bune, durabile, sau ziua printre picaturi, azi putin, maine o poza, citind prin tren, vorbind singur pentru ca auzindu-te cuvintele pot avea mai multe intelesuri sau se pot desprinde in idei mai multe… :)))

Ideea este ca Valea Prahovei este plina de istorie, de cultura, de tot felul de lucruri care trebuie stiute. In general, cei care au mai citit, leaga istoria de pe aici de ridicarea Manastirii Sinaia la 1695, de venirea regelui Carol I si ridicarea Castelului Peles, ce s-a mai facut pe aici, adica DN 1 si calea ferata, niste fabrici, un pic din Primul Razboi, ceva despre legionari… si cam atat… asa in linii mari.

Aceasta a treia carte din Proiectul „Pasi in Timp”, un proiect de reconstituire istorica si promovare turistica a Vaii Prahovei si Bucegilor poarta cititorul prin multe lucruri, ii deschide o alta lume, una care a fost, cu domnitori, lupte, documente si imagini. Pentru ca la final sa-l lase pe cititor sa constate singur adevarul si sa-si insuseasca adevarul istoric asa cum a fost el.

Titlul cartii este: „Valea Prahovei, Negru-Voda si Posada – reconstituire inedita”.

Veti afla despre Drumul Prahovei si ce se intampla pe el, asa cum nu ati citit pe undeva, cum marii nostri istorici Dimitrie Onciul-Nicolae Iorga si continuand cu Constantin Giurescu l-au scos pe Radu Negru din istorie, ignorand orice tip de document istoric si situand descalecatul acestuia din jurul anului 1290 in lumea legendelor. Veti citi si de ce au facut acest lucru. Cum si in prezent se confuzeaza la greu pe marginea acestui subiect, inducandu-se ideea ca Radu Negru este totuna cu Radu I, iar acesta din urma era insa stranepotul primului. Veti vedea imagini document si tot felul de marturii istorice.

Ar mai fi si o corespondenta intensa purtata de mine cu autoritatile statului si cu institutiile aflate in zonele presupuse ca s-ar afla celebra Posada de la 1330. Stiti ca lupta din 1330 a fost situata in vreo 10 locuri 🙂 Cine a situat-o? Istoricii nostri! 🙂 Care mai de care a zis ca: uite e acolo, ba nu, e dincolo. In unele localitati, autoritatile au ridicat monumente, au sarbatori aniversare, se pun placi comemorative, se sapa dar nu se descopera nimic. Ideea este ca nicio locatie nu poate fi sustinuta ca loc de desfasurare a luptei din 1330 nici cu argumente verbale, logice, nici cu probe. Am urmarit toate descoperirile si am cerut toate inventarele… nu are nimeni nici cea mai amarata proba. Deci toate aceste localizari sunt sustinute doar de greutatea numelor celor care le-au propus. Atat!!

Am citit tot ce s-a scris despre aceasta lupta… sunt peste 100 de carti si nu stiu cate articole, sunt familiarizat cu subiectul. Daca ati citit cartea „100 de pasi in timp”, cunoasteti si capitolul 9 al acesteia. E acolo o argumentatie mai serioasa decat multe altele, dar, totusi, tot o argumentatie.

Insa, cand cred in ceva si simt ca am dreptate, caut orice pista, fac tot felul de calcule, merg pe oriunde nu ma astept eu daramite altii. Undeva trebuia sa fie o dovada, ceva care sa localizez Posada, sa fie o ipoteza serioasa pentru a veni cei abilitati sa cerceteze mai bine. Evident ca sunt dese cazurile cand ma abilitez singur, ca daca stai acum sa procedezi ca la carte nu se mai intampla nimic sau se intampla dupa ani. Si apoi ma enerveaza „doctorii” astia experti in toate si in nimic ca lumea. Papagali atotstiutori, care stiu ce e mai bine, apar pe la tv, adica sunt Cineva 🙂 Pentru mine, categoria asta este una de oameni idioti, spalati pe creier de tot felul de teorii si principii comuniste. Mie imi place ca omul sa fie si serios si pregatit, si sa glumeasca, sa mearga la biserica dar nici sa-mi tina predica permanent, si sa aiba bun simt. Poti avea 10 facultati ca nu ai ce face cu atata carte fara bun simt. Te diferentiaza bunul simt…

Cel mai probabil daca eram linistit si nu aveam atatea de facut pe alte planuri, faceam multe, cu mult mai multe. Dar viata nu e cum vrem, na! Important este sa nu-ti abandonezi planurile, visele.

Mie mi se parea imposibil sa nu existe o mentiune despre localizarea luptei din 1330, adica, chiar asa, sa fi pierdut si asta din istoria noastra? Am facut orice… si cercetare riguroasa si absurda uneori, de pagina cu pagina, si pe ghicite si apeland la rationamente logice si intuitie. Pana la urma cu ultimele doua am avut cele mai bune rezultate. E important sa gandim in tot ce facem din mai multe unghiuri.

Bineinteles, ca undeva era o dovada a luptei de la Posada. O dovada, un document care sa te duca la locul luptei. Nu la noi evident. Desi cred ca si la noi trebuie sa fie intr-un anumit loc dar nu am avut timp pentru a cerceta.

Mergeam pe mai multe piste, una era existenta bisericii ridicate de Basarab I in cinstea luptei. Intr-o zi, am gasit documentul ce atesta biserica. Mare realizare dar cine ar fi crezut? Nimeni! Adica ai cum sa te pui cu marele Iorga sau marii istorici actuali si trecuti? Nu ai! Dar bine nici nu prea ma agit eu  de ei, fiecare cu ce stie. Deci, zic eu, nu o sa ma creada nimeni din arogantii astia… ia sa o caut singur. Nu gasisem o urma ani de zile desi cautasem peste tot. Dar cum exista Dumnezeu si interesul meu nu este unul ascuns sau de alta natura, dupa o vreme, saptamani, luni, am gasit acolo unde nu te astepti primul indiciu.

Fir-ar sa fie cat am calculat, gandit, presupus, cate cautari epuizante au fost 🙂 Am sarit prin curtile oamenilor, uneori le-am cerut acordul 🙂 Am discutat cu o gramada de oameni… am luat toate cartierele Comarnicului la rand, ca doar nu credeti ca totul e asa pe tava. Dar intr-o zi am gasit locul bisericii. Este acolo unde nu te gandesti. Acum, cum puteam sa fiu sigur ca este acela? Sapand si verificand cu alte marturii, documente istorice, nu-i asa?

Le-am facut pe ambele…

Bineinteles ca am stiut de la inceput ca am ajuns exact acolo unde trebuia. Intai, am stat sa ma gandesc cum naiba voi reusi sa curăţ acel loc… Mi-a luat zile bune, veneam cand si cand. Respectivul loc era ultima mea optiune dintr-o sumedenie de alte presupuneri neconfirmate. Din acel loc comun, la indemana, iesea un colt de piatra. L-am apasat cu piciorul si nu se misca. Iau un bat si incep usor sa sap pe langa piatra, in adancime. Sub piatra inca o piatra si apoi inca piatra. Zic sa merg si in lungime. Dupa un timp, aveam o fundatie veche cu mai multe straturi. Grosimea fundatiei m-am gandit sa o masor mai tarziu, avea peste un metru.

Unele pietre din fundatie nu au putut fi aduse decat de niste barbati puternici deci, in niciun caz pe acolo nu a fost constructia unuia sau altuia. De altfel, traditia si folclorul local amintesc existenta unui schit denumit Trei Lespezi. Acest lucru a si fost consemnat de anumiti cercetatori dar din pacate sau din fericire, nu au vazut mai mult de atat.

Stiu ca va intrebati de ce nu este o stire de impact… Pentru ca tine in principal de mine. Trebuie intai sa scot cartea si sa le-o dau celor care vor cerceta situl. Am anuntat mai multe autoritati, pana se pun ei de acord, e timp sa-mi apara cartea. Probabil unii sunt si deranjati de faptul ca am propus tot felul, adica sa vin oricand pe acolo cand sapa, sa folosesc imagini din cadrul sapaturilor, de-astea… Va dati seama ca ei cred ca au de-a face cu un nebun. Nu ca ar fi prea departe de adevar dar trebuie sa ai o anumita „nebunie” ca sa iesi din tiparele clasice impuse de unii istorici si sa intelegi ca Posada nu e doar ceea ce se intelege sau un spatiu anume. Iar probele, adica documentele istorice arata fara niciun dubiu ca daca vrei sa cauti biserica lui Basarab trebuie sa incepi cu Valea Prahovei. Pentru ca aici este 🙂 Doar ca eu am identificat-o si in teren.

coperta-idee-copyIdeea de coperta a cartii cu nr. 3. Ea nu este finala.

Ok, curat eu terenul, scot la iveala o parte din fundatii… este de sapat pe acolo vreun an de zile. Probabil ca atunci cand le-am spus celor in drept cat este de sapat, nu au fost prea incantati. Adica iti dai seama ca asta implica niste resurse 🙂 Cine naiba mai are chef de treaba prin institutiile statului, lucrand pe bani putini, mai apare cate un zanatec din asta, si cine stie, mai stam naibii si prin ploaie :))

Am exagerat si eu spunandu-le ca fac o mobilizare pe Facebook, chem 100 de oameni dispusi sa scoata tot ce este in pamant pe acolo… si se rezolva problema 🙂 Bine, nu este o solutie profi dar nici nu are nimeni ce sa-ti faca. Poate vorbesc cu proprietarul terenului, ii spun ce e pe acolo si sigur pot sapa nestingherit. Deocamdata, astept sa public cartea in care sunt toate detaliate, locatia respectiva vazuta din satelit, din tot felul de unghiuri. Treaba este, dupa cum le-am spus si celor in drept, ca daca nu asiguri perimetrul nu sti cine iti vine cu detectorul si poate ca nu toti sunt de buna credinta.

Nici nu au cum sa nu tina cont de ce spun pentru ca daca lucrurile nu se desfasoara si cum doresc eu, atunci la celelalte viitoare situri, descoperite si acelea, nu mai urmez acelasi drum. Adica merg cu detectoristi, cu alte persoane poate bineintentionate, poate nu. Pentru ca in opinia mea, este nevoie de cativa ani ca sa mergi si sa scoti la iveala ce ascunde fiecare sit in parte. Stiu ca zic unii, cum naiba le-ai gasit tu, uite asa, pe toate?! E mult de vorbit pe tema asta, dar in principal folosind cercetarea arhivistica alaturi de obiectivitate si cunoasterea terenului. Cand ai minim 3 surse care spun acelasi lucru, probabilitatea de a gresi este de cateva procente.

Unii prieteni mi-au spus, ca nu e bine, ca nu trebuia sa cureti terenul, sa scoti fundatiile… ca astupa la loc :)) Adica dupa cum a citit fiecare, dupa cum a vazut sau auzit. Daca ne luam asa dupa orice si mereu ne punem bete in roate, chiar si singuri, nu mai ajungem la niciun final. Si realitatea pleca de la urmatoarele: Poate dovedi altcineva in afara de mine ca acolo a fost biserica lui Basarab I? Nu! Este sit arheologic? Nu! Si apoi mi-am zis, lasa, ca daca tot ne consultam, nu mai facem nimic! Vedem cum merg lucrurile in Romania, deci intai sa facem si apoi sa vorbim 🙂

Bun si am reusit sa stabilesc in baza celor descoperite cand a fost distrusa biserica. Imi este clar ca in cadrul acestui articol, fara multe imagini, nu aveti cum sa va dati seama ce inseamna ca stiu cand s-a distrus biserica.

O moneda otomana, singura descoperire arheologica din Valea Prahovei de multe decenii, completeaza tabloul de final al acelei asezari.

Bineinteles ca doar si asa, cu atat, si tot pot intreba: Cand a fost ultima oara cand a gasit cineva o moneda otomana in Valea Prahovei?

Probabil or mai fi si altele pe acolo, nu prea ma intereseaza pe mine chiar asa. Ideea inainte de toate este ca acestea sa devina ale statului, ale tuturor. Scopul meu este cu totul altul si nu poate fi inteles chiar de oricine, nici nu am pretentia sa-l inteleaga cineva 🙂 M-am gandit sa iau un detector, sa mearga treaba mai repede, adica reprezentantii statului vin numaidecat cand aud ca e ceva de valoare 🙂 Dar unul bun, nu gasesti sub 6000 lei. Chiar am studiat o gramada de detectoare si ce poate face fiecare precum si modalitatea de autorizare. Un prieten spunea ca aduce unul performant din America, prin primavara 🙂 Mai vedem pana atunci.

Hai ca am scris destul 🙂 Ma gandesc eu asa, ca e bine sa-ti duci toate ideile pana la capat, altfel, ramai cu nemultumirea ca nu ai incercat mai mult. Si apoi, cand ai gandul ca faci pentru mai multi, si lucrurile se intampla mai repede, se leaga. Cand actionezi egoist, doar sa te lauzi si sa te pui deasupra unora si altora, iti scapa multe din vedere. Apoi si lucrurile astea se intampla dupa anumite reguli nevazute, cand esti cu gandul la lucruri bune, reusesti sa le si faci… „conspira alaturi tot Universul” cum spunea cineva :))

Probabil va fi o conferinta de presa, o expozitie ceva, luna viitoare. Nu stiu inca, pentru ca mi se pare caraghios sa fiu eu undeva si ceilalti in alta parte ascultand. Imaginea de a sta unii de vorba ca la sfatul inteleptilor si ceilalti ascultand cuminti, mi se pare extrem de ridicola. Adica unii sunt asa, sunt Cineva, si ceilalti altceva, spectatori. Nu cred ca pot participa la asa ceva, sa ne dam mainile, autografe, felicitari 🙂 Eu cred ca trebuie sa ne revenim, sa iesim din bufonareala asta propagata de televiziunile de stiri si de promotorii de tot felul de evenimente. Ca ne creaza o imagine aiurea despre noi insine si pierdem din vedere si din noi, alte lucruri mult mai importante!

La „descoperiri” cu Rares si Andrei in defileul Posadei

Cand parintii nu asculta de copii…

Intr-un moment liber zic sa-i duc pe cei doi nazdravani in parc.

„Iar in parc?” Deci nu am nimerit-o!

DSCF1751

DSCF1758

DSCF1761Rares

Andrei: „Eu am prieteni in alt parc!”. Na, ce sa-i faci!

Zic eu: „Sa mergem la biserica!”. Evident in Busteni, la Biserica Domneasca. Era totusi o varianta mai buna, asa ca am mers acolo.

Stam pe banca, vorbim. Rares: „Nu mergem si in biserica?”. Mergem… Se uita Rares la portretul Reginei Elisabeta si-i spune lui Andrei ca apare si in calendarele si in pozele ce le face la scoala. Asta pentru ca Andrei invata la scoala „Regina Elisabeta”. Rares la 4 ani si jumatate a facut legatura intre pictura din Biserica Domneasca si simbolul scolii unde invata Andrei. Asta se intampla ieri. Azi stia deja cum se numesc biserica, ctitorii…

In biserica nu era nimeni. Rares se porneste sa alerge prin naos, in cerc 🙂 Ma uit la el si ma trezesc vorbind dupa ce facuse niste ture, ca sa nu mai alerge, ca nu se alearga in biserica. Adica prostiile ce mi se fixasera inconstient in minte, care se propaga peste tot. Bineinteles, am revenit, era bine sa alerge. „Alearga, tati, cat vrei!”. E bucuria unui copil, nu altceva.

Din biserica mergem la micul cimitir al eroilor de langa biserica. In mod cert, cei de la biserica sunt un foarte bun exemplu despre  cum trebuie cinstiti eroii:

DSCF1923In spatele lor se afla mormantul locotenentului Virgiliu Abeleanu ce apare si pe coperta cartii „100 de pasi in timp…”.

Acest aroman, unul dintre cei 10.000 de aromani inrolati voluntar in Armata Romana in Primul Razboi Mondial, a fost comandantul companiei a 10-a din cadrul Regimentului 5 Vlasca si a cazut aparand Predealul, pe muntele Susai, in ziua de 7 octombrie 1916. Mai e putin si se fac 100 de ani…

Umbland putin prin astfel de locuri, le-am desteptat simtul de aventura, setea de cunoastere si toata seara au tabarat pe mine ca sa mergem intr-o expeditie 🙂 Pana la urma, coordonatele zilei urmatoare se schimba ca prin minune si gata, plec cu cei doi neastamparati.

Unde pot fi dusi asemenea copii? Unde credeti ca i-am dus?

In defileul de la Posada 🙂

Ne suim in Regiotrans, coboram la Posada la 8:20. Ca daca nu plecam de dimineata, se striga prin casa: „cand plecam/nu mai plecam”. Cel mai mic este si cel mai revolutionar!

DSCF1931Pornim prin defileu sa iesim la Valea Larga. Mi-am propus sa luam inapoi trenul de 16:30, timp suficient sa se desfasoare „expeditia” 🙂

DSCF1935

DSCF1942

DSCF1970

DSCF1974Cascadele Conciului

DSCF1976

DSCF1977

DSCF1984

DSCF1986Posada reloaded

DSCF1991

DSCF1993Cand va cadea?!

DSCF2009

DSCF2010Adica a facut o magie, in limbajul lui

DSCF2019

DSCF2020

DSCF2021

DSCF2025

DSCF2026

Apoi… „trebuie sa descoperim ceva…”. Eu zic: „Bine, sa descoperim!” 🙂 🙂 Inainte de asta ma intrebase Rares: „Tati, nu putem sa traim aici? E asa frumos?”.

Primul vine Andrei:

DSCF2027Mare descoperire, e buna de ceva…

DSCF2031

DSCF2032

DSCF2033

Cand mergeam pe drum, Rares desena sageti in nisip, sa stie cine vine dupa noi care e drumul 😉 Iar Andrei facuse din doua bete si o lespede legata cu tulpini de iedera, un topor. Am cazut de acord ca era unul „de lupta”, categoric! 🙂

DSCF2034La pescuit

DSCF2036

DSCF2037Sa ne enervam ca nu trage. Dupa care a incercat alt procedeu… scotea cu sapca apa, chipurile poate prinde asa… „niste peste”. Pana sa intervin era ud tot.

DSCF2040Cum depozitul trebuia constituit, din toate directiile soseau „descoperirile”.

DSCF2041

DSCF2042

DSCF2049

DSCF2052Din ce in ce mai multe 🙂

DSCF2057

DSCF2059

DSCF2063

DSCF2065Depozitul

Pana la urma mai stam, mai mergem…

DSCF2066

DSCF2067

DSCF2069

DSCF2070

DSCF2071

DSCF2073In 10 minute venea trenul in statia Valea Larga. I-am adus acasa murdari, uzi, bronzati… dar fericiti. Sunt cei mai incantati 🙂 Am spalat „descoperirile” si le bagam intr-o cutie. Sa se usuce numai! Scriem pe ea data si unde am fost!

Descoperiri si atitudini: tezaurul de la Brasov, Sf. Graal, gunoaie si defrisari in centrul Predealului, American Officer

Intr-o padure de langa Brasov, un pasionat de arheologie, utilizand un banal detector, a descoperit un tezaur vechi de 3000 de ani.

Tezaurul este compus din 21 de verigi din aur (aluvionar) ce alcatuiesc un colier si are circa 115 grame. Acesta a fost predat Muzeului de Istorie din Bucuresti.

Aici si alte detalii, cu toate ca povestea poate fi gasita peste tot:

http://www.financiarul.ro/2014/03/26/un-tezaur-exceptional-din-aur-vechi-de-3-000-de-ani-a-fost-descoperit-luni-in-zona-brasovului/

Anul trecut, in septembrie, un alt brasovean a descoperit in zona Drumului Poienii mai multe monede de aur, reprezentand solda pe un an a unui soldat roman.

O alta descoperire majora s-a realizat in Spania, unde o echipa de istorici sustin ca au gasit celebra relicva a crestinatatii: Sf. Graal… un pocal folosit de Iisus.

Si povestea mai jos:

http://jurnalul.ro/stiri/externe/cea-mai-cautata-relicva-a-crestinatatii-descoperita-in-spania-doi-istorici-sustin-ca-au-gasit-sfantul-graal-664986.html

Va prezint si 3 poze din Predeal, o statiune in care se ard deseuri prin centru si unde autoritatile locale vor sa taie pinii plantati in scop ornamental in perioda comunista, ce servesc si ca perdea de protectie intre calea ferata si unitati turistice/locuinte.

a

bUn depozit necontrolat de deseuri, in buricul orasului, langa care vrei sa tai copaci, si pe langa care trec copiii spre sala de sport din apropiere, la care se uita turistii in week-end… ce mai, o imagine care spune multe despre nivelul de educatie existent in administratia locala.

cCu sageti rosii, gara Predeal si sediul BRD. De pe la biserica poate fi vazut fumul. Sper sa le dea o amenda serioasa Garda de Mediu… bine, anii de scoala nu se mai pot intoarce… In niciun oras cuprins intre Bucuresti si Brasov, nicio autoritate locala nu face focul prin centru… nu depoziteaza resturi provenite din constructii, etc.

1

2

3

4Cascada

7„Iedera haiducilor de la Coltii lui Barbes” 🙂

8Nu are nicio legatura cu poza de mai jos

10Intr-o zi, ne uitam la o poza din 1946 cu un cimitir american, eu si un prieten din Sinaia. Insa urme mai sunt si azi 🙂 … in Valea Prahovei

Sa inchei cu o piesa muzicala: