Sabia primita de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza de la printul sarb Milos Obrenovici

Ma gandeam intr-o zi ca daca fiecare am da din anul 2018… vreo 100 de zile culturii si istoriei, s-ar simti ceva puternic la nivel national, in acest context al Centenarului Marii Uniri.

Ma gandeam sa-mi propun ca in acest an sa ating cifra de 100 de actiuni culturale concrete adica: sa intreb autoritatile de soarta unor monumente istorice, sa citesc si sa cumpar cate o carte care prezinta la modul corect istoria, cultura, religia, sa particip la cate o conferinta sau eveniment cultural, sa vizitez cate un muzeu si sa prezint un exponat renumit si lista poate continua.

Chiar daca timpul nu ne mai ajunge si viata ne poarta prin tot felul de locuri sau ne obliga la axarea pe prioritatile imediate, raman seara, noaptea, dis-de-dimineata, zic eu 🙂 pentru gasirea unui astfel de moment, in care poti citi 5 randuri despre ceva ce tine macar de Marea Unire.

De ce fac asa mare caz de acest lucru? Stiu ca se poate spune ca atunci erau niste timpuri si ca azi e cu totul altceva. Insa, daca vom citi ce scriau si ce simteau sau ce faceau artizanii acelui moment istoric din anul 1918, cred ca dupa o vreme vom privi mult mai realist scena politica, viata de zi cu zi, societatea, in jurul nostru.

100 de citate, de exprimari, de nume de personalitati, daca le citesti in acest an, 2018, vei fi altceva la final de an. Iti vei da seama ca anul 2018, un an unic in viata noastra si in istoria nationala, l-ai marcat tu ca om si cetatean, asa cum trebuie. Fiindca un alt Centenar e clar ca noi nu vom mai prinde!

Pana una alta, am zis sa postez un exponat special, fara legatura cu Marea Unire ci, mai degraba, cu Mica Unire a lui Cuza. E vorba de o sabie de ceremonie primita de domnitorul roman de la printul sarb Milos Obrenovici. Acest semn de prietenie venea dupa ce Cuza a permis si ajutat la trecerea unui transport de arme venit din Rusia si destinat Serbiei. Sabia este lucrata in atelierele vieneze, are monogramele celor doi conducatori si ilustreaza lupta comuna impotriva otomanilor. Leul sarbesc si vulturul romanesc se lupta cu sarpele otoman. Pe sabie se gaseste si un text in latina: „Amicus certus in re incerta” – „Prieten sigur in vremuri nesigure” sau cum am zice noi: „Prietenul la nevoie se cunoaste”.

Sabia este expusa la Muzeul National Cotroceni, a fost recuperata la initiativa fostului premier Adrian Nastase, de la o casa de licitatie din strainatate si achizitionata alaturi de inca o sabie, undeva, daca am retinut bine, cu suma de 55.000 euro. Bineinteles ca la vizitarea acestui muzeu nu-ti va spune nimeni ca Adrian Nastase a adus sabia in tara. Pentru ca in constiinta noastra, marea majoritate am retinut doar ca fostul premier are vreo 10 case si caravane de gaini… Ne preocupa sa vorbim doar de lucrurile negative, care fac spectacol, senzatie, iar ce a facut bun un om, nu mai intereseaza. Trebuie doar sa observam cat se cauta stirile de efect, de scandal. Oricarui personaj istoric noi ii cautam sa-i gasim defectele care il coboara in randul tuturor 🙂 Mihai Viteazul era un chel cu accese de cruzime, Regina Maria sau Martha Bibescu pierdusera sirul barbatilor… 🙂

Si Cuza avea o amanta… care a fost sotia principelui sarb. De fapt, in seara abdicarii el era cu Maria Obrenovici 🙂 Transportul de arme destinat Serbiei nu mai era unul secret, ci toti vecinii nostri stiau de el si-i cerusera lui Cuza sa-l sechestreze. Domnitorul nostru care era si bun diplomat si bun prieten cu printul sarb, cu siguranta si pentru a-i dovedi Mariei ca este puternic si curajos, nu a ascultat de nimeni. Nici de englezi, nici de prusaci sau de turci. A trimis armata la Dunare si transportul in siguranta la sarbi. Naiv sa fii ca sa nu pricepi ca femeia respectiva chiar a avut un rol major in luarea acestor decizii.

Si, ca sa fiu mai exact, transportul acela cuprindea vreo 80.000 de pistoale, pusti, carabine… deci numai arme de foc, o chestie uriasa pentru acele vremuri, in acest colt al lumii.

Iata sabia:

Sabia se gaseste in salonul numit Alexandru Ioan Cuza, alaturi de alte lucruri care i-au apartinut acestuia. Pentru ca si Cuza a locuit la Cotroceni, evident nu in ce vedem astazi ca si cladiri.

Serviciu de masa, cam ce folosea domnitorul 🙂 Pe fiecare obiect apar/e stema Principatelor si/sau monograma lui Cuza.  Monograma se vede bine pe farfurii.

Domnitorul, ca si alte detalii, este pictat alaturi de sotie in biserica din Ruginoasa, jud. Iasi si are un bust si la Floresti-Prahova, langa o intersectie. Legatura cu Florestiul vine de la tabara militara din anull 1859, ce a reunit soldatii din cele doua Principate: Tara Romaneasca si Moldova, comanda fiind asigurata chiar de catre domnitor. Ulterior, armata Principatelor va fi condusa de generalul Ion Emanoil Florescu, cel casatorit la Sinaia cu Alina Stirbei, fata domnitorului Barbu Bibescu Stirbei, domnitor care a terminat constructia soselei nationale de la Campina la Predeal, cuplu ce avea la Sinaia o vila, actualmente Muzeul Orasului Sinaia (Castelul Stirbei)… cat si acea capela restaurata impecabil la exterior si neprofesionist la interior, acoperindu-se cu un planseu betonat locurile de veci in care trebuia sa se odihneasca acest cuplu… povestea tot continua 🙂

Anunțuri

Domeniul Peles: proprietari, „gospodari” si simulanti culturali

Domeniul Peles este al Casei Regale, care l-a inchiriat statului roman pentru o chirie „modica” de circa 52.000 lei. Peste 500 milioane lei vechi. Unii zic ca e infim 🙂 Adica nu faci nimic si iei banii astia infimi 🙂 Nici nu pot sa ma gandesc cat de nasol o fi 🙂 Te apuca depresia cand vezi ca fara sa faci nimic, iti vine asa, o mizerie de 500 milioane… :))

Statul prin institutiile sale, Ministerul Culturii si administratia Muzeului National Peles, se ocupa de vizitarea si intretinerea castelelor domeniului. Se taie anual cateva sute de mii de bilete pentru turisti. Tot niste incasari infime, evident. Nimica toata 🙂

Si unii si altii, pozeaza in mari iubitori de cultura, sunt patrunsi de atmosfera edificiilor, vorbesc ca si cum ar fi trait in perioada de inceput a monarhiei. Putini dintre ei si stiu cum a fost istoria de fapt.

Mai ziceam altadata, ca nu sunt un sustinator al Casei Regale de cand au dat in judecata statul, mai exact Ministerul Apararii Nationale, cerandu-le in mod nejustificat terenurile si cladirile unitatii vanatorilor de munte din Predeal. Ceri in instanta ceva ce ti-a apartinut, nu actionezi ca un speculant de doi bani, cerand ceva ce nu ti-a apartinut, dar sperand ca mai obtii poate niste bani, prin bunavointa instantei. Am demonstrat si aici si prin acte scoase din arhive, trimise apoi ministerului, ca totul este o pungasie. De atunci, sa nu mai aud de ei. Una era regele Mihai, cel care ceda fara nicio pretentie, terenul pe care se aflau partiile orasului Azuga si alta astia, care de prin 2015 au trecut la butoane. Sper ca niciodata astfel de smecheri sa nu ajunga sa ne conduca.

De ani de zile, vad ce se intampla pe la Peles, ba degradarea unui soclu, ba a unor terase. Pana prin 2016 le atrageam atentia periodic. Cum delasarea este identitara si spiritul gospodaresc lipseste cu desarvasire, i-am lasat naibii in pace. Ce sa le ceri unor simulanti… Trebuie sa le spuna cineva mereu, din exterior, ce se mai strica prin curtea lor. Au mai schimbat intr-adevar  parii de sprijin pe la terase… dar am vazut ca anul trecut putrezisera si astia 🙂 , au lipit la loc bucatile de gresie cazute din soclul statuii reginei Elisabeta… Vorbesc de pana in 2016.

As povesti mult si bine experientele cu cele doua tabere…

Pe 5 august 2014, intr-un schimb de mesaje, le spuneam ca s-a demolat parapetul unui pod situat chiar peste drum de Peles si ca nimeni din ce se vede, nu vrea sa-l mai refaca.

Imagini trimise celor de la Peles in 2014.

Bineinteles ca, daca vrei sa se si faca treaba, nu trebuie sa le atragi atentia frumos, civilizat. Ca te vor lua de prost, vor spune ca nu ai altceva mai bun de facut. Am vazut acest lucru si cu aducerea inimii Reginei Maria la Pelisor cat si cu arborarea steagului pe Castelul Peles. Pana la urma, printre carcoteli si minciuni au facut niste lucruri simple. Dar nu vor face absolut nimic decat daca scrii despre ei si ii reclami pe la Minister, Guvern. Oriunde exista cineva care ii poate determina sa se apuce de treaba.

Iata cum arata acelasi loc, dupa 3 ani si jumatate, pe langa care au trecut cu certitudine din 2014 si pana azi, cel putin o jumatate de milion de turisti:

Fata in fata cu Pelesul

Asa arata parapetul podului

In vreo 3 ani se acopera in sfarsit si pietrele de la pod si nu se va mai sti. Adica asa a fost 🙂

Daca intrebi si la Casa Regala si la Peles, vor da vina unii pe altii… sau vor minti ca deja lucrarea e cuprinsa in vreun proiect. Aiurea, evident 🙂 Sau ca lucrurile nu se fac asa, imediat, trebuie niste aprobari speciale :)) Toti sunt niste simulanti culturali…

Nu mai zic ca daca vii de la Complex Furnica-Marami-Economat, pe dreapta, este covor de gunoaie… pe langa care trec zilnic sute de turisti. Straini, mai ales.

Despre Rege si funeralii la… corul de la Sinaia, haiducul de la schitul Sf. Nicolae si varianta ocolitoare a Comarnicului

Regele Mihai I… s-a nascut la Sinaia pe 25 octombrie 1921 si „se va intoarce” la Sinaia, dupa decesul sau de ieri… tocmai pe 13 decembrie, la ora 14. Trupul sau va fi depus in Holul de Onoare al Castelului Peles pana la ora 18 cand va fi luat si dus la Bucuresti, la Palatul Regal. Publicul nu are acces la Peles ca asa s-a hotarat. Dar in zilele de 14 si 15 va avea acces la Palatul Regal. Sambata, pe 16 decembrie 2017 va fi inmormantat la Curtea de Arges dar dupa o slujba de inmormantare tinuta la Catedrala Patriarhala din Capitala. Publicul nu are acces in Catedrala dar… oamenii pot sta pe afara. Guvernul a stabilit si 3 zile de doliu national: 14-16 decembrie.

Timp de 40 de zile, incepand de azi, vor fi puse la dispozitie carti de condoleante la Castelul Peles, Palatul Regal si Palatul Elisabeta.

Nu pot sa nu constat decaderea morala din societatea noastra. Brusc, toata lumea vorbeste de onoare, de marele rege, de cate a facut. Brusc, soarta ni l-a rapit pe cel mai mare roman si tot asa. Pana acum, mai toti erau preocupati de ce scandal se mai isca pe la curtea regala. Brusc, nimeni nu mai protesteaza 🙂 Nicio tabara! Cica asa isi arata respectul 😉 Ideea este ca in marea lor majoritate, plangaciosii de azi se folosesc de acest eveniment sa arate ca sunt intr-un anumit fel. In felul in care si-l imagineaza.

Nu sunt monarhist si nici nu stau sa judec in acest moment deciziile regelui ci zic doar: Dumnezeu sa-l odihneasca!

De ce nu cred in acestia de azi, care conduc Casa Regala, am mai zis:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2016/01/28/casa-regala-vrea-unitatea-vanatorilor-de-munte-din-predeal-din-predeal/

Sunt cu siguranta de parerea altora care spun ca… regele a murit demult si ca s-a tinut ascuns momentul. Nu cred in coincidenta cu legea dedicata… Asa cum il pot tine de pe 5 decembrie pana pe 13 decembrie, la fel se poate presupune ca este decedat cine stie de cand.

Cand am constatat rapacitatea exponentilor actuali ai Casei Regale, mi s-a luat de monarhie. Au dat o gramada de institutii ale statului in judecata, chiar si Armata revendicand pana si unitatea vanatorilor de munte din Predeal. Este limpede ca nu regele Mihai era autorul acestor actiuni ci aceia care de azi, vor conduce legitim Casa Regala. Niciodata, regele nu ar fi avut un astfel de comportament. In acest sens, vin cu o postare tot din 5.12. de pe Facebook. Cand regele Mihai a fost la Azuga, acum circa 10 ani, nu s-a atins de proiectele localitatii chiar daca erau pe terenul revendicat. Deci, niciodata omul acesta nu ar fi actionat in instanta Ministerul Apararii Nationale.

Regele Mihai si primarul de atunci al Azugii, d-l Adi Purcaru

Comentariul d-lui primar este unul istoric.

Exista si o chestie ridicola cu acest eveniment. D-na Firea a depasit orice masura cand a afirmat ca vrea redenumirea Pietei Victoriei in Piata Regelui. Cred ca oricine isi da seama ca madame are niste probleme serioase. Exista o piata sau o piateta a regelui undeva la vreun kilometru distanta de Piata Victoriei, am trecut si eu pe acolo, deci nu ar avea niciun rost. Apoi denumirea de Piata Victoriei se refera la un alt moment istoric. E clar ca dumneaei nu cunoaste orasul pe care-l conduce, de nu stie ca este o piata cu numele regelui, unde se afla chiar si un bust al acestuia. Probabil ca isi imagineaza ca le-o plateste acelora care i-au demontat targul.

Cu aceasta ocazie, in urma unei discutii cu o persoana care nu crede decat ce vede la televizor, la diferiti idioti pe care-i crede repere ale societatii, trebuie sa postez mai jos o imagine relevanta. In viziunea ei, cine apare la televizor e Cineva, deci trebuie crezut 🙂 Ca altfel nu ar fi fost chemat acolo sau nu ar fi tinut o emisiune :)) Intr-o vara, am fost la Curtea de Arges sa vedem mormintele regilor si reginelor Romaniei, sa le punem trandafiri. Tot atunci m-am convins ca prenumele corect al sotiei regelui Carol I, era Elisaveta, cum scrie pe piatra de mormant. Unii chiar nu au priceput nici dupa niste ani de zile ca nu vorbesc niciodata sa ma aflu in treaba. Deci iata poza, pe care nu am considerat necesar sa o caut, sa o prezint persoanei, intelegand inutilitatea actiunii mele. Chiar si in fata evidentei, unele persoane continua sa-si locuiasca crezurile mincinoase si tot felul de prostii.

Articolul caruia i-am postat link-ul mai sus, a fost citit de aproape 20.000 de ori deci… daca timpul mi-ar permite as face nu stiu cate articole de impact, documentate, nu cu titluri de 2 bani si continut zero.

Tot pe 5 decembrie 2017 a luat fiinta la Manastirea Sinaia, corul SinArmonia. In postarea d-nei profesoare Octavia Floricica aflam de aceasta frumoasa realizare culturala. Cu cat mai multi oameni vorbesc si raspandesc cultura, cu atat mai mult cresc sansele sa ducem mai departe niste lucruri esentiale:

Parintele protosinghel Mihail Harbuzaru, o personalitate religioasa a Vaii Prahovei conduce acest cor. Si ma duce gandul la ce oameni minunati are Biserica Ortodoxa in Valea Prahovei…

Apropo de parintele Mihail, dansul mi-a spus ca va fi indreptata eroarea istorica semnalata de mine, in viitoarea monografie a manastirii. E vorba de documentul din anul 1581 dat de Mihnea Turcitu manastirii Malamoc. Aceasta era cu totul alta manastire si nu schitul nostru de pe Molomat-Sinaia.

De la schitul din Sinaia distrus in anul 1788 sar la o poveste. Tot a schitului 🙂 Se zice ca a fost refacut de un sef de talhari pe nume Nicolae Grozea care s-a si calugarit la schit. Chestia cu haiducul pocait a fost transmisa oral si prinsa in carti de primii scritori ai zonei noastre, pe la inceput de 1900. Deci nu scrie chestia aceasta in vreun document. Cred ca si aici este o eroare. Pare mai credibila ideea, daca intamplarea ar fi adevarata, ca era un fost vataf de plai.

Azi ar fi avut hramul acest schit. Pe locul sau este insa actualmente o cazarma militara. Fosta cazarma a  Batalionului I vanatori de munte, batalion care a carat cu spatele si cu magarii, materialele necesare ridicarii cabanei Marele Voievod Mihai, actuala Piatra Arsa de pe Platoul Bucegilor. Batalion care asigura adesea si paza la Peles si… unde ghiciti cine a devenit sublocotenent la 16 ani? Chiar viitorul rege Mihai I al Romaniei, ultimul maresal al Armatei Romane. Doar oamenii care nu cunosc istoria si felul de a fi al regelui, pot crede ca acesta ar fi fost de acord cu actionarea in judecata a Armatei, pentru a cere o unitate de vanatori de munte!!!

Reintorcandu-ne la haiducul Nicolae Grozea da, a existat un astfel de om. Treaba e ca tocmai dupa revolutia lui Tudor, deci dupa 1800. Iar schitul era ars demult, inca de pe timpul domniei lui Mavrogheni. Haiducul a fost inchis, „peste deal”, la ocnele de la Telega si a fugit de acolo. El a avut in plan sa faca si un locas religios cu banii dobanditi din actiuni specifice, numai ca a fost omorat si nu a mai apucat. Poate cine stie, cand a fugit, a luat-o spre Sinaia si le-a promis calugarilor ca se reintoarce si reface schitul distrus. Sau cine stie cum s-au amestecat informatiile si a reiesit ca e ctitor. Existau cantece, folclor cu el, deci cine stie ce a dainuit peste timp… ce talmes-balmes…

Am gasit si un articol despre acel haiduc dar se vorbeste si in diferite carti despre acesta:

https://giurgiu-net.ro/archives/26463

Tot pe 5 decembrie, Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere a dat un comunicat anuntand cine va realiza varianta ocolitoare a orasului Comarnic:

Astăzi, 05.12.2017, a fost semnat Contractul de proiectare și execuție pentru obiectivul „Varianta de Ocolire Comarnic, km 0+000 – km 2+850”.

Contractul a fost încheiat între C.N.A.I.R. S.A. și ASOCIEREA NEXT LEVEL EUROPE S.R.L. – EUROSTRADE S.R.L. – GROMA SOCIETA DI INGEGNERIA – SOCIETA A RESPONSABILITA LIMITATA SEMPLIFICATA.

Valoarea contractului este de 17.043.587,58 lei fără TVA și are o durată de 31 luni (3 luni perioada de proiectare, 4 luni durata de execuție și 24 luni perioada de notificare a defecțiunilor).

Avînd în vedere faptul că pe DN 1, sectorul ce leagă Bucureștiul de Brașov, intensitatea traficului este în continuă creștere, CNAIR SA a demarat realizarea variantei de ocolire a orașului Comarnic necesară pentru creșterea capacității de trafic pe tronsonul aflat pe Valea Prahovei.”

Prima societate are 18 angajati si sediul intr-un apartament. A doua isi are sediul… in Sicilia. Iar a treia face proiectare. Deci nu stim cine va fi in teren, la munca de jos. Sa vedem insa daca se apuca de treaba cineva…

Pagini de turism cultural: Expozitia „Nostalgii de Comarnic” – Muzeul din Posada, Expozitia „Regina Soldat” – Castelul Pelisor, Crucea de la 1864 si Moara din Campina, Muzeul „Casa Domneasca” si Biserica din Brebu, Castelul Stirbei de la Voila

A vorbi despre cultura intr-o tara in care rapid se instaleaza ignoranta incepe sa devina o ciudatenie. Din fericire, mai sunt oameni rationali in tara asta care umplu golul dintre generatii, care mai si construiesc sau promoveaza calitate, educatie, lucruri care trebuie sa ramana. M-as opri la un singur exemplu… asa, de inceput. De la Brasov si pana la Campina sunt cam 80 de km si localitati nu stiu cate, in special cele din Valea Superioara a Prahovei. Constatari:

  • exista o singura librarie pe aceasta intindere, una doar, la Sinaia in centru: libraria Flower Power a d-lui Codrut Radi, cunoscut om de cultura.
  • nu exista niciun muzeu, nici la Predeal si nici la Azuga.
  • desi toate statiunile din Valea Superioara a Prahovei au partii de schi si o istorie bogata, nu exista in niciuna un muzeu al sporturilor de iarna. Tot la Sinaia mai gasesti cate ceva, in Muzeul Orasului. Un muzeu care va ramane probabil cea mai mare realizare culturala de dupa Revolutie intamplata in Valea Prahovei.

Ar trebui sa sar un pic la municipiul Ploiesti. Un oras cu o sumedenie de muzee, mult mai multe ca in Brasov, nesemnalizate in vreun fel. Primaria Ploiesti nu considera necesar acest lucru.

Unde nu exista un muzeu, o casa de cultura, o asociatie de profesori, scriitori etc, nu exista nici evenimente culturale, nu exista actiuni identitare ale comunitatilor, exceptand sarbatorile orasului care sunt cu totul altceva. Vestea buna vine de la Predeal, unde s-a semnat un contract de finantare pentru renovarea si transformarea scolii vechi in muzeu.

Ne intoarcem la d-l Codrut Radi, autor de carti de poezii si nu numai, pentru a semnala expozitia de grafica a acestuia, intitulata „Nostalgii de Comarnic”, gazduita de Muzeul Cinegetic al Carpatilor din Posada, oras Comarnic. Am vazut cateva lucrari pe Facebook si va trebui sa ajung si eu sa le vad si real:

O alta expozitie interesanta poate fi vizitata gratuit la Castelul Pelisor din Sinaia. In aceasta perioada, Castelul Peles este inchis pentru curatenie si asa va fi toata luna noiembrie. Expozitia o evoca pe Regina Maria, supranumita „Regina Soldat”, cu referire la implicarea acesteia in prima conflagratie mondiala. Imaginile o arata alaturi de generalul Berthelot, de generalul Averescu, alaturi de copiii ei, gustand din supa soldatilor, alaturi de generalul Eremia Grigorescu… un tablou este de 2 ori, in apropierea altor 6-7 nu ai voie sa ajungi 🙂 Evident nu are nimeni ce sa-ti explice si daca nu cunosti cate ceva despre Primul Razboi Mondial, personaje militare, nu are rost sa mergi pana acolo, ca nu are cine sa-ti explice vreun detaliu. Nici daca ar sti, ghizii locului nu ar avea cum sa o faca. Fiind inchis Castelul Peles, Pelisorul devine rapid plin de vizitatori…

Constat insa ca marea majoritate a actiunilor culturale ce se realizeaza in Valea Superioara a Prahovei, glorificand istoria, inaintasii, nu au substanta si nu reusesc sa mobilizeze publicul. Sunt simple clipe de care isi mai amintesc unii, altii pe moment si atat. Vom intampina Centenarul Marii Unirii, vom avea un intreg an 2018, in care nu stiu cine si daca va reusi sa construiasca un eveniment aniversar, adecvat momentului, cu puterea de a ramane atat in constiintele celor de azi cat si in viitor. Mi-e teama ca vor fi niste simple „parade culturale”, niste nimicuri…

Ajunge si in Campina, la o cruce monumentala din anul 1864, din vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Nu prea se mai vede ce scrie pe ea:

Este situata pe str. Ecaterina Teodoroiu, oricine o poate vedea din microbuzele Sinaia-Ploiesti. Acestea trec chiar pe langa ea.

Putin mai departe, pe Calea Doftanei, intalnim si o moara veche, evident nici ea intr-o stare prea buna. Pentru ca, nu-i asa, ce e vechi nu mai intereseaza.

La numai cativa kilometri gasim Muzeul si Biserica din Brebu. Calugaritele locuiesc la circa 500 m de biserica monumentala… nu stii ce sa admiri mai intai prin vechea curte. Insa, inainte de toate trebuie vizitat Muzeul „Casa Domneasca” unde d-l muzeograf Razvan Radu tine veritabile lectii de istorie si de cultura generala. Pretul biletului, 8 lei, e chiar nesemnificativ.

Imaginea e de prin luna august, nu din acest week-end. Mi s-a parut mai buna imaginea aceasta cu Muzeul.

Iesind din muzeu si observand o mireasa. Asta a fost duminica.

Vizitatori prin curte

Cruce cu semiluna pe biserica

Natura acopera totul in timp.

Incercand sa vad daca biserica este deschisa, intai am fost la muzeu, am dat peste… d-l Madalin Focsa de la Centrul National de Informare Turistica din Campina si peste celebrul domn de pe Facebook, „Arhiva de Geografie”, cel cu excursiile acelea faine prin tara. Obiectivul lor urmator era Castelul Stirbei din cartierul Voila al Campinei, azi spital de psihiatrie. Uite cum ne intalniram noi asa… Si inca mai credem ca viata nu este un scenariu cu episoade programate 🙂

Concluzionand ca doar in calitate de pacient as putea ajunge acolo si atunci in mod sigur ultimul lucru ar fi sa fac poze… am mers cu ei. Nu in ideea de a ramane.

Castelul astazi. Acesta a fost ridicat de Dimitrie Barbu Stirbei, un personaj care se implica in tot felul de opere sociale.

Il vedem pe printul Stirbei in poza de mai sus, este personajul central cu haina neagra dintre persoane imbracate in alb.

In fata acestui castel am ascultat de la d-l Madalin o noua lectie de istorie:

Cam asa arata castelul pe la inceputuri. El a fost distrus in mare parte intr-un incendiu in perioada comunista.

Imagine existenta in castel la momentul vizitei noastre.

Din Grigorescu

Din 2001, de E. Mandrutu

Aici se intalnesc cadrele medicale si diferiti specialisti.

Martorul 🙂 Doar eu l-am vazut (..sunet de tobe)

Apoi, am iesit afara sa vedem si sa intram in biserica spitalului, o ctitorie de cativa ani a unui om de afaceri campinean, foarte atasat de oras:

Un copac secular…

Este pictata doar zona altarului

Intrebat fiind ce hram o avea biserica, m-am trezit vorbind ca „Sfintii rataciti” sau Sf. Pantelimon ca el era un fel de tamaduitor. Glume proaste ca de obicei 🙂 De la inceput ni s-a atras atentia sa nu pozam pacienti, era si normal, numai ca eu i-am facut niste poze d-lui Madalin si tot incercam sa-i zic asta. El: Si? Eu: Pai, parca nu era voie 🙂 Bine, ca ne stim de ceva vreme si nu s-a suparat. Dar fiind si altcineva pe receptie, m-am trezit atentionat un pic asa: „Bag seama ca tu te cam simti in largul tau pe aici!” 🙂 Am zis ca mor de ras cand am auzit… buna asta! 🙂

Ruinele Palatului Domnesc din Targoviste, prin Valea Obielii, un concert la Casino Sinaia si „disparitii” pe la Peles

Ca o scurta retrospectiva, poate reusesc sa ajung si eu la zi cu postarile. E vorba sa transform blogul intr-un site cu mai multe functionalitati, nu pentru altceva ci pentru ca se cam duce spatiul de pe blog. Partea buna e ca vor fi pozele mai mari…

Am fost prin iulie la ruinele Palatului Domnesc din Targoviste, ridicat in mai multe etape de diferiti domnitori, pentru a fi reconstruit de Petru Cercel la o anvergura mai serioasa. Iata ce se mai pastreaza azi din acesta:

Acolo sunt de fapt primele ruine

Dupa 12 imagini cu exteriorul fostului palat, sa trec mai departe. Raman pe data viitoare Turnul Chindiei si alte aspecte ale Curtii Domnesti. Aveti grija ca au un aparat modern unde bagi o bancnota de 10 lei si iti dau o moneda de colectie. Numai ca… bagi banii si trebuie sa chemi paznicul sa ia la bataie automatul altfel, ramai cu banii dati 😉 O sa vin cu imagini, intre timp am sesizat administratorul acestui complex dar nu mi-au dat niciun raspuns. Cine stie cati bani o fi costat si hotia aceea…

Am mers in aceasta vara pe majoritatea cursurilor de apa, de la izvor si pana la confluenta cu raul Prahova, intre Sinaia si Comarnic. Mai am cateva dar stau potolit o vreme, fiindca sunt puzderie de ursi prin acele zone, au coborat dupa fructe spre deal si la fiecare expeditie vad minim doi. Sper sa-i mai rareasca, intrucat ataca gospodarii, ciobani si stane, fiind prea multi. Nu tine faza cu omul le-a luat padurea fiindca in Valea Prahovei nu e cazul. Asa ca nu e cazul sa va ambalati, ma refer la acei ecologisti ce iubesc animalele mai mult decat oamenii, ca voi scrieti, voi cititi. Nu am sustinut niciodata pe aici prostia si altele asemenea.

Am vazut ca sunt lucrari demarate si muncesc oameni de munte la refugiul din Florei si raman peste noapte acolo, cu corturile. In conditiile in care am vazut ursi si pe Florei si pe alte parauri, au atacat stana de pe Florei si o alta dinspre Secaria, parerea mea este ca trebuie mare atentie noaptea.

Valea Obielii, pe la inceput

Din vaile acestea hopa si la un concert la Casino Sinaia, unde a cantat Ansamblul Violoncellissimo. Nota maxima acestor artisti deosebiti. Ca de obicei, am retinut o piesa, doua… au interpretat ei mai multe dar am retinut un Dans Taranesc compus de prahoveanul Constantin Dimitrescu, sper ca am inteles corect:

Superba sala de concerte a Casinoului. La mare inaltime si echipa ce administreaza acest obiectiv, de drag mergi la evenimentele organizate de ei.

Neavand inca timp sa ma informez, nu pot lasa totusi un subiect in asteptare. Imi zice un prieten, ghid la o mare agentie de turism care aduce turisti in Valea Prahovei si cu care mai facem schimb de istorioare ca… din curtea Pelesului au disparut niste caini. Eu imi zic imediat, ce bine ca i-au luat. Cu cat mai putini caini pe la obiectivele mari turistice, cu atat mai bine. Ursi la fel, hoti la fel…

Numai ca omul, foarte axat pe detalii, imi spune de niste caini-statui 🙂 pe care nu i-a mai vazut pe acolo. Astia de la Peles nu au stiut acum cativa ani sa-mi traduca o inscriptie latina si de-a lungul timpului au facut si bune si mai putin bune, deci pe mine nu ma mira nimic. Adesea mi s-a parut doar o parada superficiala de cultura a unor angajati.

Acesta e unul dintre „caini”… sau lup din ce vad eu. ‘Or fi la restaurat… prin curtea cuiva 🙂 De asemenea, din povestile ghizilor cica a disparut faza cu mobila din tek daruita regelui… de un maharajah indian si… nici acel mobilier nu mai este. Sau poate nu l-a vazut el, ca este si asta o varianta. Dar cu lupii astia, clar… nu mai sunt pe pozitii. Faceau sigur parte din cotele de interventie aprobate de Ministerul Mediului 🙂

Deasupra Transilvaniei, pe Vf. Postavaru… si de la varf pana la gara Brasov

Am mai fost pe varful acesta, acum vreun an sau doi, intr-o drumetie care nu mi-a placut, in legatura cu o „lectie de geografie”. Cica eram eu cu capsa pusa 🙂 Timpul a trecut si iata-ne din nou pe antropizatul Postavaru.

Obiectivul a fost unul serios, poze de pe varf.

Gentiana lutea, monument al naturii

Perete stancos si valea care iese in zona Timisul de Jos.

Metro si Selgros, aflate la intrare in Brasov, vazute de pe Postavaru.

Prin ceata, se vedea stana de pe Piatra Mare. Vreo 2 ore, vf. Postavaru a fost in ceata… asa ca am asteptat.

Poiana lui Manole de la Timisul de Sus… mereu ii zic poiana lui Iocan, nu stiu de ce, mi s-a setat ceva gresit 🙂 Maine iar ii zic asa 🙂

Municipiul Sacele. Mi s-a parut mereu nesfarsita aceasta urbe. Imagine de pe varful Postavaru, cu un gand catre Iulica 🙂

O multime de biserici presarate… vreo 5 asa, la prima vedere.

Gara Timisul de Sus

Cu sageata galbena este indicata aproximativ fosta granita; in departare continua Romania pana la 1918. Se vede si gara Predeal. La Predeal a coborat din tren Ionel I.C. Bratianu cu tratatul international prin care se recunosteau granitele Romaniei Mari. Coborase din tren pentru a merge spre Bucuresti cu masina, pentru ca alti romani organizasera o manifestatie de protest la Gara de Nord. Socante raman cuvintele lui I.G.Duca:

„Mi-a fost dat astfel să asist la acest spectacol de neînchipuit; omul care înfăptuise visul secular al neamului, omul care aducea în geanta lui tratatul internaţional care recunoştea graniţele României întregite străbătând satele şi oraşele ca un simplu turist, fără o recepţie, fără o aclamaţie, fără un arc de triumf şi intrând în capitala României Mari neobservat de nimeni, ca şi cel din urmă anonim. El, învingătorul se întorcea ca un învins”.

Ca de obicei, cei mai mari dusmani ai tarii am fost noi insine!

Cu sageata verde amplasamentul Monumentului Poetului Erou Mihail Saulescu, cazut chiar in acel loc, in luptele pentru apararea Predealului din toamna lui 1916. A murit privind spre Transilvania, acum privim noi din Transilvania spre el.

Predealul la intersectie de munti si paduri

Manastirea Catolica „Congregatio Jesu” de la Timisul de Sus, semnalizata cu sageata galbena.

De la vf. Postavaru

Taieri la ras la Timisul de Sus

Magura Codlei departe

Spre varful Postavaru

Varful Postavaru (1799 m)

Branca ursului… dar cand ai doi baieti, nu-ti pui problema

Ultimele constructii, de la iesire din Predeal, adica la Malul Ursului cum ii spune 🙂

Lacul artificial din Poiana Ruia, jos Poiana Brasov si pana hat-departe

Se vede un lac sau un curs de apa, trebuie sa ma uit cu Google ce este. O fi cursul Barsei.

Centrul Predealului si zona garii

Crucea de pe Caraiman vazuta de pe varful Postavaru

Ce ne invata specialistii, sfaturi intalnire om-urs

Ma intreb daca din aceasta poveste frumoasa s-a si pus in practica vreun punct?!

Covor de clopotei

De la varful Postavaru, am urmat drumul spre Poiana Brasov. Din Poiana, am luat drumul vechi al Poienii inchis circulatiei auto si am iesit aproape de Pietrele lui Solomon. Am traversat cartierul Schei si tot asa… pana la gara Brasov. Peste 15 minute sosea trenul spre casa. Lucrurile s-au legat perfect 🙂

Cladirea fostei mori de langa Pietrele lui Solomon

Medalion cu regele maghiar Solomon. Un reper istoric pe care sa speram ca-l vor salva institutiile abilitate. Consiliul Judetean mi-a trimis o adresa prin care au cerut parerea celor de la Directia pentru Cultura…

Turnul Bisericii Sf. Treime din Scheii Brasovului, un loc de mare incarcatura religioasa

Biserica Romaneasca „Sf. Nicolae”, un reper secular in care sunt pictati Mihai Viteazul, Regele Ferdinand I si Regina Maria.

Muzeul Bisericilor Fortificate… cred ca e deschis de curand, pentru ca nu stiam de el. Orice initiativa culturala este binevenita intr-o societate ce tinde spre analfabetizare.

Program la Muzeul Bisericilor Fortificate

Si la final, o panorama cu dedicatie:

Vedere de la Sacele si pana la Predeal, in centru fiind muntele Piatra Mare

Incidente faunistice majore in Valea Prahovei, muntii Baiului si Bucegi, pe fondul lipsei de educatie

INTRODUCERE.

Dupa momentele binecunoscute din anii: 2000, 2004, 2007, toti ne-am trezit specialisti, politicieni, fotbalisti si etc. De la an la an suntem si mai multi. Prin intermediul retelelor de socializare ne strecuram ideile si… nu are cum sa nu fie cativa care sa ne si urmeze. Nu mai exista discernamant si nici responsabilitati.

Faci eveniment pe Facebook, plimbi turisti de la capatul tarii prin afara traseelor turistice din Bucegi. Nu esti nici autorizat pe linie turistica, incalci si legislatia de mediu. Daca pui problema in asa fel, te trezesti cu: „Ce vrei ma’? Nu veni! Nu e treaba ta! Ne stim de undeva?”.

Este taxa de intrare in Parcul Natural Bucegi. Are valoare simbolica de 5 lei si acel tichet de cativa lei este valabil luni de zile. O plateste cineva? Foarte putini! Si daca era 50 de bani, tot la fel stateau lucrurile. Pentru ca ne lipseste educatia, spiritul civic.

Toti incultii care au inceput sa studieze telefonul si mai departe de tasta de apel, au aparut pe Facebook. La astia doar le pui o imagine cu o padure taiata, din alta tara, sau cu un tren cu busteni si gata, sar fripti ca fura nenorocitii bogatiile, ca la puscarie, ca nu se mai poate. Daca ar fi toti live, am vedea ca sunt fie pe langa o sticla de bautura, fie chiulesc de la serviciu…

Cineva distribuise o imagine cu cai de diferite rase, de prin alte tari, peisaj diferit si scria sub poza „Ultimii cai din Delta Dunarii”. A avut si are sute de distribuiri. Ca sa-i protejam evident :)) deci imaginati-va cate aprecieri se tot strang 🙂 O minima trecere pe la scoala, iti spunea ca in Delta nu sunt brazi, conifere, cum apar in acel cadru natural. Nu mai zic de aspectul estetic al cailor care este imposibil sa-l dobandeasca in salbaticie, pentru ca la noi ar fi fost demult capturati, biciuiti, transati, pastramiti si mancati…

PARTEA I.

Asa cum stiti, ma refer la cititorii blogului, cunosc cat de cat problemele de mediu si de turism de prin Valea Prahovei si Bucegi. De asemenea, stiti ca in perioada aceasta, in Valea Rea din muntii Baiului, narcisele sunt in toi. Ca atare, sute de oameni merg in acele locuri cu scopul de a le admira sau de a le culege, dupa caz. Desi intri intr-o rezervatie, mergi pe un drum forestier al Romsilva, deocamdata nimeni nu te ia la intrebari: incotro te duci, cand nu e niciun fel de traseu turistic sau ce cauti pe acolo?! Pe strada, este aiurea sa te intrebe cineva unde mergi, insa prin padure, prin astfel de locuri, ar trebui. In anii trecuti, Jandarmeria a aplicat nu stiu cate sanctiuni pentru culegerea narciselor…

Sambata, cum cascam ochii pe Facebook, vad ca George Secareanu, un prieten din Moieciu, de la Casa Tolstoi, locatie faina, recomandata, oameni extraordinari, vazuse ceva prin Bucegi care-l suparase. El este un tip cu suflet si care umbla pe munte, in special prin zona dinspre Bran-Moieciu. Vazuse alaturi de prietena lui, un caprior caruia ii atarna mandibula si nu stia cum sa-l ajute. Ma gandesc ca probabil capriorul a fost atacat de un caine sau de vreun ras, si cumva a scapat… insa tot va muri pentru ca nu se poate hrani. Iata cateva imagini si discutii:

Foto: Andra Tamas. Se vede ca acel caprior era pe la marginea localitatii.

Cel putin mie mi se pare ca are niste urme de gheare pe la gat…

Oricum asta se intampla in natura, din pacate. Comentariile pe marginea subiectului au aratat insa si altceva. Cum multi devin specialisti si nu numai:

Sunt unii oameni care daca ar putea, ar lua toate animalele din natura… ca sa nu stiu ce. Ca sunt frumoase, ca ne este mila… Deci l-a gasit pe Bambi o doamna si l-a luat la sufletul ei mare. E frumos dar… ATAT DE GRESIT. Iedul trebuia sa ramana in padure, pentru ca mama sa nu se departeaza prea mult si la un moment se apropie, il cheama. Daca il luam, facem un rau, practic noi il condamnam.

Nu merge sa-l luam pe „nu stiu” in brate, cand facem lucruri pe care ar trebui sa le cunoastem cu totii, de la scoala. Stim ca nu trebuie sa aruncam peturi in natura si cu toate acestea umplem potecile montane; pe Platoul Bucegi la fel, aruncam, ca e vina autoritatilor ca nu pun cosuri de gunoi. Deci asta ar mai trebui, sa montam cosuri si pe munti. Luam vietati acasa, suntem Bambi, ca e la moda sa fim eco si pro-animale. Nu conteaza ca ursii se inmultesc peste masura si fac pagube prin oras. Zicem ca nu e vina lor. Ok, nu e vina lor, dar ce facem cu ei?? Daca rupi o laba ursului, ai dosar penal, daca el iti sfarteca o mana, e strict problema ta. Esti bun de plata si daca ursul e afectat si daca el te afecteaza 🙂 Ca si cu exploatarea padurilor, sa nu mai taie nimeni ca se fura, se defriseaza. Mie, in toate chestiile acestea mi se pare ca ne-am pierdut ratiunea.

Sti clar, ca om normal, ca daca pui mana pe un pui de animal salbatic, e foarte posibil ca mama lui sa nu-l mai primeasca inapoi. Sti ca padurea trebuie exploatata rational si nu interzise total taierile. La fel, sti ca si ursii astia cand produc pagube nu trebuie lasati asa, sa faca si mai multe, mergand pe ideea ca protejezi intai ursul si apoi omul. Adica trebuie niste masuri de conservare a speciei dar, in acelasi timp, mai pui si problema sigurantei oamenilor.

Dar, normalitatea nu mai exista… pentru ca suntem manipulati de atatia din cauza educatiei noastre precare. Nu mai punem mana pe carti, nu mai citim nimic in afara de sms-uri, ne umplem creierul de stiri false, suntem asfixiati de atatea informatii puerile incat scapam din vedere esentialul: rolul nostru in societate. Prin Facebook si alte retele intram cu totii intr-un mecanism care ne ocupa timpul, ne risipeste energia, dandu-ne impresia ca putem schimba intreaga lume. Astfel, cazi foarte usor in capcane intinse de persoane cu diverse interese. ONG-urile de mediu, multe dintre ele, au nevoie de sustinatori, ba pentru fonduri, ba pentru a deveni mecanisme de influentare a deciziilor autoritatilor. Una este sa te lupti ca tu Romania, sa exploatezi aurul de la Rosia Montana si alta sa aberezi cu disparitia ursilor, ca exemplu. Nici daca ar vrea cineva intentionat asta, de ursi nu scapi. Specia aceasta merge foarte mult, azi este aici, maine la 40 km. Nu e cum pare deloc. Ar trebui sa incercam sa vedem dincolo de orice actiune care cheama la sustinere: este o cauza pentru care sa luptam sau ne manevreaza careva urmarindu-si propriul interes? Si cu unele ONG-uri din acestea, realitatea nu este prea diferita de ce vedem in politica. Doar cunoastem ca pe Platoul Bucegilor s-au plantat molizi acum un an :))

PARTEA A II-A.

Tot sambata, autoritatile din Sinaia au fost puse pe jar. De ce???

Niste turisti, oameni de munte mergeau pe Valea Rea, la narcise. Deci peisaj, un ochi dupa ploaie, altul la drum, fain, splendoarea naturii in mijlocul primaverii. Majoritatea care aleg sa mearga pe munte, au o educatie sanatoasa, o alta formare. Mai sunt si inocenti din acestia care cu un rucsac in spate si dupa 3 excursii, au muntele la degetul mic. Pe pariu ca daca initiaza o campanie pentru stoparea defrisarii de pe muntele Peles, aduna niste mii de sustinatori, preponderent din acestia tot ca ei, „experimentati”. Partea ca nu exista muntele Peles nu conteaza, totul este sa se opreasca defrisarea, sa o oprim noi daca nimeni chiar asa, nu face nimic. Stim ca toti fura cot la cot, de unde pot si cat pot. Sigur Dragnea a pus la cale totul sau Soros, depinde in ce tabara esti. Bine, imediat ce ai auzit stirea, deja e fumata, ti-ai dat seama de scenariu, gata, e clar ce se intampla :))

Deci, pe Valea Rea, zeci si zeci de oameni urcau spre zona cu narcise. Nu e rau, oamenii merg in natura. Daca nu e nimeni sa te opreasca, inseamna ca e voie pe Valea Rea. Chiar nu conteaza intentiile personale din acest unghi.

Si urcau, si poezie, si frumusete. La un moment dat, ce sa fie??? BAMBIII!!! 🙂

Oamenii acestia au observat un „pui de caprioara” blocat printre pietre. L-au salvat, ca omul de munte e saritor, adesea. L-au bagat apoi intr-un rucsac. Parca nu se mai oprea din tremurat. De frig clar, nu de frica. Intotdeauna e ce ne place sa credem. Salvarea lui Bambi din Valea Rea a insemnat bagatul in rucsac:

Ziceti, voi acum!

Mai poate fi spus ceva??? Oare ce ne lipseste? In orice sector al acestei societati, lipseste ceva. Suntem defecti, neinstruiti, nu ne pasa, nu stiu… habar nu am.

L-au bagat in rucsac si l-au salvat! 😦

Dar, daca ne uitam atent, parca nu e Bambi ci… un vitel de cerb. Pentru ca sotia cerbului nu este caprioara, ci ciuta, cerboaica. Asadar, vorbim de o specie mult mai rara. Iezi de caprioara mai vezi, dar un vitel de cerb mult mai rar.

Va dati seama ca nu ai ce sa le reprosezi. Atat au stiut ei, au vrut sa-l duca la Gradina Zoologica. Am ramas asa, cum zicea George Secareanu, a zburat zen-ul. Nu e posibil ca oameni de munte sa efectueze o astfel de salvare. A-l duce la Gradina Zoologica nu este deloc o idee buna. La un moment dat, mama se intoarce dupa el si-l cheama.

Cel mai probabil ciuta a auzit ca vin oameni, s-a speriat si a fugit. Vitelul, inspaimantat, a fugit ce a fugit si a ramas blocat. In loc sa-l deblocheze si sa-l lase in acelasi loc, apoi sa plece mai departe, l-au protejat introducandu-l in rucsac.

Asta se intampla cand nu stim cum functioneaza legile naturii. Cand nu citim si nu ne pasa. Cand vorbim despre protectia mediului fara sa fi participat direct la ceva de acest gen. Sustinem si actionam dupa ureche, cum ni se pare. Mai intai de toate, ne documentam, vedem pe net, pe harti pe unde mergem, ce este pe acolo. Sustin o petitie, dau un like, dar cine este acela care o initiaza??

Intr-o zi, pe barajul Bolboci, un domn privea lacul si o intreba pe sotia lui, ce lac este. Deci habar nu avea pe unde era. Oamenii de acest gen nu-si cunosc tara, nu-i stiu apele, istoria, au golanit pe la coltul scolii si s-au trezit cu burta goala in societate si cauta si ei sa manance ceva. Atat! Alte viziuni, principii, ganduri de viitor, lipsesc cu desavarsire. Tot ce conteaza este un telefon, sa facem poze si sa ne vada vecinii. A, si mancarea. Ce alta cultura e mai importanta decat a burtii…

Revenind la oamenii de munte de pe Valea Rea cu un comportament surprinzator pentru mine, mai trebuie sa spun ca la fata locului au venit echipe din Jandarmerie si de la Fondul Cinegetic 25 Sinaia. Ce sa mai faci, ce sa le faci? Amenda este uriasa, oamenii clar au actionat cu buna intentie. La recomandarile gestionarului fondului cinegetic, lucrurile s-au incheiat in buna pace, cu avertismentul ca nu e bine, natura trebuie lasata sa-si urmeze cursul firesc… Intre oameni care au aceleasi scopuri, asemenea chestii nici nu ar trebui sa existe, presupunandu-se ca atunci cand alegi sa mergi in natura, stapanesti tot felul de notiuni.

Vitelul a fost luat de autoritati si eliberat in aceeasi zona, in speranta ca va fi recuperat de ciuta.

Credeti ca lucrurile s-au terminat???

Dar de unde…

Cei de la fondul cinegetic au fost chemati la Busteni, unde se auzise de o ursoaica si de niste ursuleti. Darnici, niste localnici au asmutit si cainii, sa fuga animalele padurii cat mai departe. Fiind si noapte, si cu cainii dupa ei, un ursulet a fost izolat de ursoaica si s-a urcat intr-un molid. Cand s-a facut zi, l-au observat cetatenii, turistii.

Vin oamenii acestia de la Cinegetic si care mai de care sa le dea sfaturi. Despre cum trebuie facut, ca ar fi bine ursuletul sa fie luat si crescut acasa de administratorul fondului cinegetic, ca ursuletii sunt atat de frumosi. Atat ne impinge educatia sa gandim. Sa alergam ursul cu caini, cu pietre, daca din cauza noastra un ursulet se pierde, nu-i nimic noi il putem salva si-l putem chiar creste. Un ursulet este asa, cum ne vinde WWF-ul, o chestie nepericuloasa, o contributie, un gift, un accesoriu.

Din fericire, pe acesta nu a reusit nimeni sa-l adopte, salveze sau ce ni se mai pare noua ca ar trebui facut, cei de la fondul cinegetic tinand „salvatorii” la distanta.

Daca un urs, in mod repetat, distruge cotete, rupe garduri, face pagube unor cetateni, noi, ceilalti, neafectati, tinem cu ursul. Cand intra si pe la noi, daca am avea o arma, l-am face sita. Totul e perfect cat timp stam in spatele monitorului, la caldurica, la confort, sustinand ce sustine toata lumea. Uneori mai facem cate o remarca inteligenta tinuta minte, dintr-o postare cine stie a cui. Sau pozam in critici literari. Daca lumea merge la stanga, noi, ca oile. Daca mergem cat mai multi, ce sa se intample? Nu conteaza ca e bine sau nu, important este sa faci atmosfera, sa vada prietenii ca existi 🙂 In lumea reala, nici nu ne salutam pe strada 🙂 Nu era conexiune uaireles, ‘msorry, eram bizi cu capu’ bro 🙂

Deci bietul ursulet, a scapat miraculos de „salvarea” oamenilor. Dupa ore bune de nervi, cand vezi atata lipsa de educatie, s-a reintregit familia de ursi. Sar peste etapa cu sa facem poze multe, live pe facebook, oare mai urca sau ce se mai intampla… pentru ca e limpede ca ne plac circul, barfele, sa ne dam cu parerea despre orice. Oricum stim orice, sursa de baza fiind Facebook 🙂 Ei bine, Viata bate Facebook-ul… si ar trebui ca autoritatile sa contureze planuri si programe plecand de la cat de mult ne afecteaza virtualul capacitatile mentale. Sa creeze actiuni in care sa fie invitati oamenii, instruiti, sa repare gardurile rupte la cetateni, sa strangem bani si sa-i cumparam gainile celui care i le-a mancat ursul, sa mergem in padure si sa adunam gunoaie, sa punem panouri cu nu e voie pe nemarcate, ca daca mergem si pe acolo, animalele acestea unde sa mai stea si ele, vin peste noi in oras…

Civilizatie nu inseamna sa convietuiesti cu ursul si cu caprioarele, ci sa-i lasi animalului sansa de a trai in mediul lui. S-au inmultit excesiv, fac pagube, iei masuri. Ca exemplu, toata tara este impanzita de mistreti. Nu ia nimeni nicio masura ca se face petitie pe Facebook, ca adica… ce facem noi, e Balc, il imitam pe Tiriac sau ce… Timp in care mistretii fac atatea pagube incat nici impuscarea si comercializarea lor nu ar acoperi valoarea daunelor. Sunt sigur ca in curand se va specula si prostia aceasta, si se va iesi cu mic cu mare la rugaciuni de alungarea mistretului…

Tineti minte, cand mergeti la munte si vedeti iezi cucuieti, „ciuţi mici” cum zicea un prieten 🙂 sau ursuleti, mai stiu eu ce, renuntati la „Save as” si alte bazaconii. Astea nu au acoperire in viata reala. „Save as” in rucsac sau la piept e nasol tare… Cel mai bine este sa ne indepartam, pentru ca daca atingi un pui de animal salbatic practic il condamni la moarte, fiind posibil sa fie respins de mama, datorita mirosului strain.

Multumiri lui George Secareanu pentru inca o lectie despre cum ar trebui sa fim, celor de la Jandarmeria Prahova, Politiei Locale Busteni si in special celor de la Fondul Cinegetic 25 Sinaia pentru gestionarea rationala a acestor situatii.