Picturi, istorie si mistere la Manastirea Cetatuia Negru-Voda

Foarte mullti cunosc din imagini Manastirea Meteora din Grecia, suspendata pe un colt de stanca. E ceva superb dar, si pe la noi, Manastirea Cetatuia Negru-Voda se apropie de aceasta, fiind „Meteora noastra”. In trecut, cu niste prieteni, am ajuns si pe jos venind din Busteni, peste Bucegi si Leaota.

Un loc istoric, religios, plin de semnificatii…

Prin iulie acest an, am facut un traseu auto pe la manastiri si am ajuns si in acest loc. Manastirea este situata la vreo 25 km distanta de Campulung, prima capitala a Tarii Romanesti si la vreo 1,5 km distanta de centrul comunei Cetateni.

Pe varf se spune ca s-a construit o biserica in stanca… inca de pe vremea lui Negru Voda, cel care a pus bazele primului stat romanesc. Spre deosebire de marii nostri istorici si de alti istorici, nu cred ca acest voievod venit din Fagaras, a fugit de maghiari sau alte povesti. In cel mai sigur caz, varianta cea mai logica, la rece, este aceea ca, avand asentimentul curtii regale maghiare, el a venit prin acea zona sa organizeze un pic lucrurile existente. Ulterior, i-a unit pe mai multi si s-a tot intins. Nu avea cum sa stea el linistit pe aici, sa-si faca treburile, vreme de vreo 20 de ani, fara sa aiba conflicte cu maghiarii. Doar daca se supunea regatului maghiar. Restul mi se par nationalisme ieftine, o istorie falsa.

Plecand in acea zi de poveste pe la manastiri, am ajuns dinspre Campulung si la intersectia cu manastirea de pe varful stancii. La baza stancii ar fi existat fortificatii geto-dace, romane si medievale. Asa se spune, cica se si vad. Cum obiectivul meu a fost mereu ajungerea in varful stancii, nu le-am cautat si nici nu se vad din poteca. Foarte probabil, asa cum se si zice, peste acestea sunt ridicate case ale unor rromi. Acolo este un intreg cartier si oamenii acestia locuiesc in case de caramida, nu in bordeie cum spunea candva un preot.

Cetatea de la baza stancii avea un rol important in controlul, supravegherea tranzitului pe acel drum. Aceasta a fost refacuta de mai multi domnitori romani, pana avea sa se ruineze sau sa fie daramata, nu se stie exact, pe la 1600. Fortificatia este foarte posibil sa fie celebra „Cetate a Dambovitei” mentionata in tot felul de izvoare. Foarte posibil, aici a fost prins Vlad „Uzurpatorul”, nepotul lui Mircea cel Batran. La moartea tatalui sau Dan I, in loc sa urmeze Vlad la tron, tronul a fost luat de Mircea, fratele lui Dan. De aici, s-a ajuns la razboi intre cei doi. Vlad se va alia cu turcii, fiind primul domn roman care plateste tribut acestora, iar Mircea se va alia cu maghiarii.

Vlad zis Uzurpatorul este si protagonistul celei de-a doua lupte de la Posada; in anul 1395 el invingand armata regelui maghiar Sigismund de Luxemburg. In toamna anului urmator, in lupta de la cetatea Dambovitei, Vlad este ranit grav si capturat. Va muri in urma ranilor capatate.

Si am inceput urcusul spre vechea biserica din stanca:

Se vad casele rromilor, poteca strabate un cadru natural pitoresc. Din sosea se trece un pod metalic si se face dreapta pe o poteca. Nu exista indicator, dar orientarea este simpla: trebuie sa urci 🙂

Observati treptele vechi, cine stie prin ce secole au fost sapate.

Poteca este presarata cu cruci

Poteca spre manastire

O cruce si o placa amplasata la 20 iunie 1920, aminteste cand aici s-a refugiat Mihai Viteazul.

Adica dupa lupta de la Calugareni

La intrare in micul complex monahal ne intampina icoana Sf. Ierarh Nicolae

Intai insa, am fost sa vedem grota unde a fost gasit pustnicul care este astazi sfant. Moastele sale sunt la biserica Manastirii Negru Voda din Campulung si aici, in biserica noua a Manastirii Cetatuia Negru Voda de pe raza comunei Cetateni.

Interior grota

Am fost sa vedem si desenul sculptat, reprezentarea Cavalerului Trac:

Din varful stancii se vad bine si imprejurimile:

Si departe am vazut o alta asezare monahala. Anterior, cand veneam cu masina vazusem un indicator care spunea „spre schitul Modest, 5 km”, iar drumul parea destul de nasol, de pietris si pamant.

Din acest loc, de pe Cetatuia, fac legatura ca acolo departe, e chiar acel schit. Si nu are de ce sa se numeasca Modest, decat de la numele staretului de la Cetatuia, Modest Ghinea.

Schitul… pare o adevarata fortareata 🙂 Frumos peisajul. Fiind in linie cu manastirea Cetatuia, cred ca se uita cu un binoclu 🙂 Ulterior, am aflat ca schitul este ridicat chiar de catre parintele staret mentionat.

Biserica noua de la Cetatuia

Pisania bisericii noi

Moastele Sf. Ioanichie

O icoana din anul 1910 se afla pe peretele exterior al bisericii.

Donata pe la 1910… din pacate sta afara.

Elementul central al acestei manastiri este insa biserica veche, sapata in piatra. Despre aceasta se zice ca avea un altar catolic si unul ortodox. De asemenea, ca pastreaza pictura din vremea primilor Basarabi:

Intrarea in bisericuta din stanca

Biserica noua este construita langa cea veche.

Clopotnita veche de pe biserica din stanca

Drapelul la loc de cinste.

Sa intram in biserica din stanca:

Se vede ce a mai ramas din pictura. Cred ca era o bijuterie, judecand dupa intensitatea culorilor.

Picturi in biserica Manastirii Cetatuia Negru-Voda:

Si cate un cuvant

Asta mi s-a parut cea mai veche.

Am iesit…

Pe langa biserica noua, vedem un perete pictat.

Pozam reprezentarea lui Negru Voda si urcam spre urmele de pasi din stanca si la Crucea Dorintelor.

Celebrii pasi ai lui Negru Voda. Este cu siguranta o anumita semnificatie, nu cea care se tot spune 🙂

Crucea Dorintelor, loc in care fiecare lasa bani, biletele, obiecte personale

Crucea Dorintelor a fost ridicata in anul 1947.

Am stat pe aici, vreo ora. Urcasem in vreo 20 -25 minute.

La coborare, iar cateva priviri in spate:

Stanca si crucea in amintirea trecerii lui Mihai Viteazul. Cum sta acel Bolovan 🙂 Il tine Crucea.

Ne-am intors spre Pietrosita prin niste locuri pitoresti, undeva pe la Brebu de Dambovita, si apoi la Sinaia. Au mai fost opriri, cum a fost la aceasta troita:

Nu ar trebui sa ratati Manastirea Cetatuia Negru-Voda. Ea este un arc istoric-informativ peste timp. Cred ca trebuie sa invatam din nou „sa privim” urmele trecutului. Altfel… ne cramponam de urcusul greu, distanta, telefon, mancare… Cu ceva credinta in Dumnezeu, cred ca poate fi simplu 😉

Anunțuri

De la Floresti spre Campina, pe langa raul Prahova si prin niste sate

Cum nu reuseam sa ma lamuresc cu un subiect istoric asupra caruia voi reveni curand, am zis ca la fata locului intelegi cel mai bine.

Repede in trenul de 7:50 in Busteni si am coborat cu Matrix la Floresti. Omul era deja cu o mie de intrebari la el, cine stie in ce il mai bagam 🙂

Lasam gara in spate, ne oprim la un magazin, trecem de Micul Trianon si ajungem pe podul de peste Prahova. De acolo era startul. Ideea era sa tinem malul stang, adica dreapta geografic… pentru a abandona la un moment dat albia raului pentru sate. Era ora 9:00 aproximativ, cand am coborat din tren.

dscf8992Micul Trianon

dscf8993Aspect din zidul proprietatii

dscf8995Vedere de pe pod. Cu sageti sunt niste pasari, egrete. Le-am vazut mai tarziu cand am reusit sa le speriem, fara a reusi sa le pozam cum trebuie.

dscf8999Undeva departe, pe langa rau, daduse careva foc la cine stie ce.

Ideea de a merge pe langa apa a fost neinspirata. Pentru ca de cand se exploateaza albia, s-au tot creat canale, gropi de apa si trebuie sa sari, sa te strecori. Pana la urma am revenit la un drum pe care merg utilajele de exploatare, putin mai departe de apa.

dscf9002Cam toate gospodariile dinspre Prahova au diverse gropi de gunoi in apropiere.

dscf9005Ne lamurim ca ardeau cauciucuri. De ce… nu stiu 🙂

dscf9011O dubita, carute, un cantar langa duba… cine stie ce tranzactionau pe acolo. Cauciucuri…

dscf9008Si cate un peisaj

dscf9015Casele sunt sus „pe deal”… de fapt, un platou intins.

dscf9014

dscf9017Nu este nicidecum prin Delta Dunarii 🙂

dscf9018Dar ne-a convins sa parasim zona albiei.

dscf9019Urcam panta si ne mai uitam de unde veneam.

dscf9020In departare Campina

dscf9023

dscf9024Acolo era intrarea in satul Cocorastii Capli

dscf9030La intrare in sat sunt doua cruci de piatra. Mai sus este una si mai jos o vedeti pe a doua:

dscf9034

dscf9040Turnul acestei biserici in constructie poate fi vazut atat din tren cat si din DN 1.

dscf9043Fosta primarie, azi gradinita

dscf9042

dscf9044A treia cruce de piatra

Si iesim din acest sat pentru a porni spre altul: Bobolia.

dscf9047Bobolia in stanga, in centru departe Campina, in dreapta putin din Banesti.

dscf9053Seamana cu podul lui Apolodor din Damasc 🙂

dscf9056Nu am prins niciun tren pe el 🙂

dscf9058Spre Bobolia

dscf9059

dscf9060O doamna dadea bice la un cal

dscf9064Biserica din cartierul Slobozia-Campina. Salutari lui Madalin 🙂

dscf9065Si ce se vede??? O banca chiar la intrarea in Bobolia. Locul perfect pentru popas.

dscf9066Locul de popas

dscf9067Intrarea in satul Bobolia care face parte din comuna Poiana Campina.

dscf9068In rarele ocazii cand ma iau de o bere, neaparat Tuborg. Si una, ca mai multe nu are cine sa le duca. Bere si dulciuri, cred ca merg 🙂 Oricum la bautura nu-ti mai dai seama 🙂 Cand ma gandesc ca sunt antialcoolic convins si m-am apropiat de doza aceea… 🙂 Dar nu e bine nici sa fii prea strict, prins in reguli…

dscf9071Si omul asta facea treaba si noi pe banca…

dscf9072Fosta scoala din Bobolia

dscf9073

Am iesit si din satul acesta si iar am renuntat la drum pentru imprejurimile raului Prahova.

dscf9078

dscf9080

dscf9081Pe stanga calea ferata, pe dreapta DN 1

dscf9087Natura este minunata, uitati-va ce culori produce 🙂

dscf9088Poza perfecta, fara un dram de prelucrare. Trebuie sa fii in locul potrivit la timpul potrivit.

Acestea au fost ultimele poze, ca ne-am amintit ca aveam un tren de prins. La 100 m distanta de gara, trenul trecea pe langa noi si l-am prins si gata… ca nu aveam prea mult timp la dispozitie.

Parada Junilor de la Brasov

Ieri a fost un eveniment superb la Brasov, mii de oameni au iesit pe strazi sa vada parada Junilor. Autoritatile spun ca au fost circa 25.000 de persoane, cred ca au fost mai multi, nu doar localnici erau pe acolo, ci si turisti sositi cu trenuri, autocare, masini personale…

Junii Brasovului sunt urmasii voluntarilor romani plecati din Scheii Brasovului sa lupte in razboiul de independenta din 1877-1878. Acestia poarta de mai bine de un secol o traditie frumoasa, fiecare grup de Juni are la Pietrele lui Solomon locul propriu amenajat. Acolo, dupa parada din oras, are loc o mare petrecere si au loc diverse intreceri.

Din pacate, in multe locuri unde se implica politicienii, lucrurile ies anapoda. Defilarea trebuia sa inceapa la o ora, cum nu stiu ce politician infumurat nu se trezise, a mai durat pana sa porneasca grupurile pe strazi. Va dati seama ce inseamna sa tii in strada, in caldura, in spatii inguste, cum sunt unele strazi brasovene, cai si oameni. Caii devenisera nervosi, erau stapaniti cu greu, privitorii se retrageau pe unde nimereau… in cele din urma s-au produs si accidente, mai multe persoane ajungand la spital lovite de cai.

1

2

3

4

5Cel mai mic june din grupul de mai sus

6Acesta este seful Junilor Curcani

7Nu se daduse ordinul de plecare

8

9

10

11Conducatorul altui grup de Juni

12

13

14

15Traditia continua

16Junii Dorobanti

17

18

19Acolo sus era cel mai sigur loc 🙂

20

21

22

23

24

25Junii Rosiori

26

27

28

29Parca „este desprins din cartile de povesti cu voievozi” 🙂

30Cunoscut de undeva

31Junii Albiori

32

33Ce costume aveau… toate facute manual, adevarate capodopere

34Si o privire pe un deal, mereu am vrut sa ajung acolo, dar nu s-a ivit ocazia… si acolo este o cruce de piatra

35Aici suntem in Piata Prundului, Junii coborasera pana in Piata Sfatului si de acolo se intorceau pe sub Poarta Schei -Piata Prundului – Pietrele lui Solomon

36

37

38

39

41

42De regula, batranii purtau steagurile

43Or fi fost juni liberali acestia 🙂 dupa culori

44

45Toate grupurile de Juni purtau cu mandrie culorile steagului national… sa zicem ca totul mustea de romanism autentic

46Si ciucurii erau in culorile steagului

47

48Iar l-am vazut 🙂

49Seful Junilor Albiori

50

51Si aici inchei cu pozele, vedeti si singura fetita purtata pe cal de tatal sau… restul erau baietei

52Nici aici nu am scapat de Matrix

53Unde este sageata galbena, este Piata Prundului

54Aproape am ajuns la… Troita de pe Coasta Prundului

55Cimitirul de la biserica Sf. Treime… cat am mai umblat si pe acolo cu alte ocazii 🙂

56

57

58Aici eram in trecere printr-un mic targ… si ne-a frapat opincarul

59Picturile acestea pe lemn sunt deosebite

60

61

62Se pare ca nu mai arde flacara pentru eroi 😉

Culorile unui rasarit si prognoza unora pe 25 ani

a

Citeam astazi o stire socanta, o stire de mediu. Romsilva si WWF si-au dat mana la un proiect…adica este foarte interesanta chestia aceasta. Cei care taie padurea sa o dea pe prietenie cu cei care protejeaza mediul. Inseamna ca situatia nu este roza deloc. Bine, acum eu si asociez RNP cu pseudo-silvicii ce activeaza prin Bucegi, gen Ocolul Silvic Azuga. Un Georgica padurarul care a taiat limita Parcului Natural Bucegi de la capatul strazii Urlatorii, ca sa-si faca un smecher o vila pe care acum a scos-o la vanzare, un Valer seful pazei, prieten la catarama cu toti exploatatorii de padure, mai putin cu mediul, care umbla debusolat cu masina pe pajistile Jepilor anul trecut. El chipurile participa la incendiul din Creasta cu Zambri :)) Astia doi nu au nicio treaba cu Romsilva, cu Ministerul Mediului…si lipsiti de obiectivitate si slab pregatiti profesional.

Daca ar fi dupa mine, as lua tot personalul Ocolului Silvic Azuga si l-as duce la o cabana vanatoreasca, unde nu este semnal, si acolo sa invete codul silvic pe de rost, in cateva zile. Seara sa chefuiasca. Intre timp, as pune buldozerul pe cladirea lor din Azuga, sa fie demolata si adunate toate resturile, apoi sa ramana asa loc viran, gol, fara nimic pe el. Cu o zi inainte de a termina aceasta operatiune de aerisire a orasului, le dai sa bea bine si-i aduci a doua zi dimineata ametiti la Azuga, la locul de munca.

Si-i lasi acolo sa se priveasca intre ei :)) Uite ca a disparut Ocolul! 🙂

b

Hai sa revin la stire. Deci s-au intalnit Romsilva si WWF-ul, au monitorizat niste arii naturale de la noi din tara, dupa care au tras concluzia:

In urmatorii 25 de ani, Romania va avea pierderi de 9 miliarde euro deoarece nu stie sa-si administreze durabil patrimoniul natural. Stirea capata importanta pentru ca nu o spune oricine, o spun niste nume in domeniu…

Sa luam cazul Parcului Natural Bucegi…pai fiecare oras si consiliu judetean din zona acestuia, aplica propriile proiecte, care nu sunt in stransa legatura unele cu altele. Se asfalteaza un drum pentru a lua unii niste bani avand firme de case, altii vor sa-si accesibilizeze terenurile…putine lucruri se fac cum trebuie, pentru ca actualii conducatori nu isi pot depasi conditia de speculanti politici. Ei se gandesc cum sa-si atinga interesele, camuflandu-le in diverse initiative, ceva pentru viitor putini fac sau ar face. Doar uitati-va cat de primitivi sunt…taie padurea, ca atata pot, ca pe timpuri. Fac acest lucru pentru ca ii intereseaza profitul imediat, doar pun drujbele pe copaci, atat stiu. Credeti ca asemenea oameni mici, inculti, ar putea sa aiba o viziune, un plan de viitor? Credeti ca pe ei ii intereseaza cum arata muntele peste 2-3 ani, sau 25 de ani? Nu au nicio treaba decat sa taie cat mai mult.

In atare conditii, nu are cine sa faca un proiect sustenabil, cu urmari pozitive peste cativa ani. Parcul Natural Bucegi are 1 milion de turisti pe an. Cum ar fi sa realizezi incasari de la 500.000 dintre ei? Dar cum ii atragi, ce le oferi, ca nu se stie decat sa se fure bani pe loc, imediat?

Infrastructura turistica nu inseamna sa pui asfalt peste tot prin Bucegi, spatiu de cazare nu inseamna vila pe 3 etaje, ca nu merge, nu este o constructie prietenoasa cu mediul. I-am disperat pe multi cunoscuti cu o exprimare. Ca eu cand ma gandesc la Bucegi sunt constient si de faptul ca acest munte poate fi un munte de bani. Si nu ma gandesc la cativa lei. Bine, nu stiu cum se face ca nu intelege nimeni, totusi ideile din 2011 sunt bune in 2013, cele din 2010, erau bune in 2011 si 2012. Si cate activitati durabile nu se pot face pe Bucegi…astia care vor bani multi nu au rabdare deloc, bani multi pot veni in timp, legal, si mai ramane si ceva in urma. Dar asa sunt vremurile, nu stie nimeni cat sta intr-o functie si fura cat poate…oameni de moment…nu lasi nimic in urma, nu existi.

c

Sunt si complicat tare, desfac firul in 40, refac un lucru de cate ori trebuie, pana iese bine, fiecare plan il am in nu stiu cate detalii impartit, cine naiba sa mai inteleaga ceva… Cand merg sa cumpar un lucru, de exemplu, o haina, pantalon, trebuie sa merg intr-un oras mare, ca nu-mi ajunge Valea Prahovei, fie si pentru o pereche de blugi. Imi ia ore bune pana gasesc ceva ce imi place. Nu stiu de ce mi se lipesc ochii imediat de ceea ce este cel mai scump, fara sa vad pretul. Mereu fac asa…bineinteles ca nu le iau. Noroc cu cei apropiati care stiu ce imi place, mai bine ca mine. Ultima oara, destul de recent, am cumparat o pereche de blugi, mi-au placut, i-am luat. La vreo cateva zile m-am gandit ca trebuia sa fi luat 2 perechi. De zis este usor, dar de facut este mai greu, pentru ca nu mai stiu de unde i-am luat :)) In cate magazine am intrat, cine mai stie…macar stiu orasul, Campina…ocazie cu care am vizualizat vreo 2-300 de perechi de blugi…deruta maxima 🙂 Incep asa: nu-mi place culoarea, buzunarele nu sunt faine, are nasturi, are fermoar, jos cum sunt, cusatura cum este, par seriosi sau nu par :)) pana la probare este cale lunga si de acolo mai vine cate o cale la fel de lunga.

d…se cheama ca sunt in ceata

Tot imi place mie sa merg prin ceata 🙂

e

Cand nu stii ce sa faci…mergi 5 ore prin Bucegi

🙂 Fara idei si fara chef…nu am fost nici la gratar, sarbatoare cu prietenii…era ziua sotiei unui prieten bun…eu hai ca vin, hai ca nu mai vin… dupa care iar vin si nu mai vin. I-am lamurit pe la 10:30 ca nu pot conta pe mine…mai tarziu am plecat…nu cu ei.

Ideea a fost sa merg sa iau ceva din oras…stiam ca nu ma intorc eu prea repede asa ca mi-am facut rucsacul de munte. Pe acasa nu era nevoie de mine, probabil m-au vazut toti fara chef.  Ies din casa, privesc spre munte, norii cam acopereau Bucegii. Si parea atat de senin cu o ora in urma. Sa merg sau sa nu merg? Hai totusi pana la Sinaia si vad eu acolo…

In Sinaia, ma hotarasc in sfarsit…cu telecabina pana la Cota 2000 si de acolo pe un traseu fixat in minte, care sa si urce, sa si coboare, sa nu fie scurt dar nici lung, sa si vad ceva…Si abia acum incepea ziua 🙂

Intru, telecabina gata de plecare, hop si eu in ea…la Cota 1400 la fel, telecabina astepta…am ajuns repede sus dupa cateva vorbe cu angajatii Telefericului. Intre timp, gata, devenisem sigur, stiam ce sa fac 🙂 …sau ca sa folosesc expresia aceea enervanta „mi se schimbase starea de spirit”…acum era in bine.

Inainte de a posta imaginile de astazi, (am facut aproape 300 de poze in 5 ore, trebuie sa fii putin ciudat ca sa faci atatea…si totusi cate altele le-am lasat pentru data viitoare…) am sa pregatesc un fundal muzical. O piesa veche, ce ajunsese la vremea aceea pe locul 3 in topul BBC, (asa zic astia pe net!) un cantec renumit, frumos, chiar daca este destul de vechi. Am sa pun si versurile…ca prima oara cand am auzit-o nu prea am inteles ce spuneau :))

„Ai macinat ceruri si-ai sfarâmat stele/ Si-ai spart în palme pietre inele/ Te-ai dus cu sângele serii pe ape/ Cu-atât mai departe, cu-atât mai aproape.

Ai baut fulgere topite-n descântec/ Si-ai tors cu-amurgul fuioare de cântec/ Umbrita de frunze ca ochiul de geana/ Când arde aleanuri în piept de codana/ Abia atipesti pe umeri de noapte/ Si zorii te cheama din stelele coapte/ Si iarasi te-aduni dintre ape si vânt/ Sa macini comoara acestui pamânt.

Când toaca batea cu tinte-nserarea/ Haiducii-si ciopleau din umbre cararea/ Strunindu-si sirepii aprinsi în zabale/ Tacuti sa se-ascunda sub soaptele tale/ Si-n hore de inimi cu vârfuri de spada/ Teseau legamânt cu fir de balada/ Doar malul de ape îl scutura-n ierbi/ Sa arda sub luna în coarne de cerbi. ”

Cand am iesit la Cota 2000…pregatiri pentru iarna

Zapada recenta

Platoul Bucegilor…in departare mantia alba de pe muntele Costila

Stana autentica, reparata in acest an

Am coborat de la Vf. Furnica, am urmat poteca spre Complexul Piatra Arsa, apoi stanga pe o alta poteca, trecere pe langa stana si coborare spre firul Izvorul Dorului unde era traseul turistic spre Padina

Intr-un mic valcel am dat peste cativa ulii…au zburat repede. Prindeau soareci sau beau apa…unul se si vede zburand

In traseul fostului funicular care lega Busteniul de Valea Brateiului, peste Bucegi. Avea 16 km lungime, a fost ridicat la inceput de secol XX…si demolat de comunisti. Se si vede din imagine ce a mai ramas din fundatia unui stalp

Un monument cine stie de cand…columna o mai numim. Este in preajma traseului funicularului, probabil atunci a fost realizata. Poate avea imaginea cuiva, poate era o placa comemorativa. Are zeci de ani monumentul…am cautat pe langa el sa vad poate este vreun semn de identificare, am intors o bucata rupta…dar era doar ciment…

Sant al fostului funicular

Asfaltarea lui DJ 713 s-a incheiat…pana la intersectia cu Piatra Arsa si Babele este asternut covor asfaltic…masini nenumarate. In stanga, indicatorul spre Padina. Poza din dreapta este spre sensul de deplasare Piatra Arsa

Maine voi parcurge toate culmile acelea din fata

Si am inceput urcusul

Departe, releul de pe Costila

Trafic spre Piatra Arsa

„Spiridusul de langa Vf. Blana”…bine, nu este acel varf dar asa l-a denumit G.Avanu in cartea sa.  Nu seamana deloc cu vreun spiridus, dar in fine, sa-i pastram denumirea 🙂

Adapatoare pentru pasari in stanca denumita T-Rex in cartea Bucegii…de G. Avanu. In fapt, o stanca cu aspect de ciuperca cu o inaltime de 1,20 m

Piatra utilizata pe post de vatra alpina de catre ciobani

As putea sa spun ca astazi a fost o Zi a Pietrelor. Am intalnit o multime, diferite…fiecare cu povestea ei. Daca stam sa denumim orice vedem…

Ce denumire sa-i dau? :)) Dati-i voi daca aveti vreo idee 🙂

Babele din Plaiul lui Pacala

Aceleasi Babe

Am trecut pe langa stanci care in acea carte apareau sub denumirea de Clovni sau Serpi…acum, stiti, fiecare poate pune orice nume doreste…nu este nimic deosebit, adevarat

Prin pajiste,

printre stanci,

intr-o vale.

O roca mai interesanta

Decolati sau aterizati? 😉 🙂

Imagine apropiata cu statia de telecabina si cabana Babele

Iesire deasupra Vaii Cocora

Cladirea Agentiei pentru Protectia Mediului

Cand am vazut piatra aceasta, m-am gandit la ce spunea Alexandru (Fosile) …daca este sa o vezi, atunci o vezi. Statea asa intr-o parte. Si eu la fel o priveam 🙂 Ma uit mai bine si avea tenta albastra…o piatra ce mi-a atras atentia, frumoasa…bineinteles ca habar nu am ce este 🙂

La coborare am ales traseul pe Jepii Mici, spre Busteni

Straie de toamna pe Jepi

Am intalnit mai multe capre negre pe acest traseu decat oameni…am reusit o filmare superba. O voi incarca curand. Am filmat capra din imagine. Mai sus era o alta. De nicaieri parca, a aparut un ied 🙂 Fugea dupa una din capre…apoi la un moment dat s-a bagat sub burta mamei dupa lapte…Intreaga poveste avea loc la circa 20 metri distanta de mine…

Lanturile cazute au fost ridicate si prinse cu sarma sau suruburi de catre salvamontisti

Crucea lui Mielus…localnic rapus de un fulger acum zeci de ani, personaj in cantece de munte

Cablurile la fel au fost ridicate si prinse…bine, nu este chiar mare lucru, dar au dovedit interes, asta este partea buna…sper sa-i tina starea asta cat mai mult 🙂

Poteca aceea mica se numeste Braul Portitei…pe acolo umbla Crisan asta-vara, cand ne-a povestit intr-un comentariu 🙂 …adica pe versantul acela presarat de copaci

Fie numai si pentru aceste culori de toamna si tot merita o plimbare pe Valea Caraimanului…bineinteles ca ma adresez celor mai antrenati

Rezemat de perete

O privire inapoi, spre crestele de unde coborasem

Ultima cursa a telecabinei, sambata

Panou de vizitare …amplasat de Administratia Parcului Natural Bucegi la intrarea pe traseele turistice…aici iesisem din padure

In Busteni, aproape de statia de telecabina

Au fost 5 ore pline…de la Cota 2000 si pana in Busteni. Nu ma asteptam sa gasesc ceva util si frumos de facut pentru sambata, dar…cele 5 ore au insemnat cat 24 🙂