Cruci ‘imbogatite’ si un nou sistem de planete

Existenta unei cruci pe Vf. Piatra Mare a starnit acum vreo saptamana, o disputa aprinsa intre oamenii care merg pe munte. Unii sunt deranjati… ca de ce se pun cruci peste tot! Majoritatea nu vede insa o problema in aceasta initiativa… care a apartinut Salvamontului. O taina pentru unii si simbol al credintei sau motiv de enervare si un lucru neavenit pentru altii! Daca strecura cineva ideea, la gluma, in toiul discutiilor, ca se va face acolo un schit sa fi vazut scandal 🙂

Acest eveniment/dezbatere de pe Facebook mi-a adus aminte ca am pozat si admirat niste cruci, tot de data recenta, bogat ornate. Frumos dar si util… ar fi sa si stim intreaga poveste la fiecare cruce de acest gen. Cineva trebuie sa le cunoasca, ma gandesc.

dscf8688

dscf8809

Crucea te duce cu gandul la Dumnezeu, Creatie, Adevar, Univers, Lumina…

Ieri, cei de la NASA au anuntat descoperirea unui sistem de planete asemanatoare cu Pamantul. Stiti ca pentru a sustine viata, asa cum o vedem noi, o planeta trebuie sa aiba multe caracteristici. De gasit au mai gasit asemenea planete, presupuse propice vietii, dar acum au gasit mai multe planete similare cu a noastra… intr-un singur loc sau sistem. Din acestea vreo trei ar trebui sa aiba apa.

Este evident ca Totul poate fi diferit. De la trecutul nostru la intelegerea viitorului. A crede ca din miliarde si miliarde de planete doar pe Pamant exista Viata, mi se pare asa… o politica a strutului.

Mai jos, vedeti ca se considera o mare descoperire:

Dar ce mi se pare mai frumos este ca poti vedea un pic… din ce ar fi pe acolo 🙂 Aceasta in imaginea de mai jos, navigand cu sagetile…

Pana acolo ar fi vreo 40 de ani lumina 🙂 adica daca nu se inventeaza ceva… nu va ajunge nimeni prin acele locuri vreodata. Lumina calatoreste in vid cu 300.000 km pe secunda, ne-ar trebui ceva care sa o depaseasca bine de tot. La viteza noastra de azi, ajungem in cateva zeci de mii de ani 🙂

De la Predeal la Busteni peste muntele Diham

Pe 31.12.2016 plecand norii de pe cerul Vaii Prahovei si Bucegilor, am vazut ca Zapada isi facuse imparatie pe muntele Diham. Acest munte este un fel de bariera naturala intre Transilvania si Muntenia. In el se opresc cele mai puternice vanturi, motiv pentru care, atunci cand ninge, viscoleste si noaptea este ger, padurile de pe acolo devin tablouri pictate in albul cel mai pur. Este ceva ce trebuie trait… o splendoare! 🙂

Dimineata, pe 01.01.2017, ma uit din nou si ma gandesc ca pentru a surprinde cat mai bine albul imparatesc si sa nu ne intoarcem tot pe acelasi drum, ar fi bine sa mergem in Predeal cu trenul si sa ne intoarcem pe jos, peste respectivul munte. Pana cadem de acord, si din cauza unor neconcordante, eu mai mereu am dreptate 😉 dar altii vor sa fie ca ei… si cand se conving ca e mai bine cum zic, e deja prea tarziu… prin urmare am pierdut trenul. Mai aveam unul peste vreo ora. Cu masina cine stie cand am fi ajuns, vazusem si ca o ambulanta si o masina de descarcerare se duceau spre Azuga asa ca… hai sa stam la slujba la biserica. La Biserica Domneasca din Busteni am stat pana la urmatorul tren.

Vine trenul plin de oameni, o parte au o coborat la Busteni, apoi mai multi la Azuga… si la Predeal nu mai reuseam sa coboram de atata lume 🙂 Predealul, a fost in perioada acestor sarbatori cea mai cautata statiune de pe Valea Prahovei… peste 10.000 de oameni sarbatorind Revelionul la partia Clabucet. Statiunea are zapada din plin pe partii, copacii sunt incarcati de zapada, cine a ales Predealul pentru a petrece sfarsitul de an, a facut alegerea perfecta.

Tin pe aceasta cale sa felicit un prieten, un tanar devotat orasului, care si-a sacrificat timpul si a pus mereu pe altii mai presus de sine si de ai lui, pentru implicarea sa in dezvoltarea turismului predelean. Un om modest, serios, responsabil, care permanent cauta solutii pentru a face ceva pentru orasul sau. Bravo, Catalin!  Catalin, este directorul Centrului National de Informare si Promovare Turistica din Predeal. Pe 31.12, pe la orele 18, el inca era la acel centru pentru a fi de folos turistilor ce cautau vreo informatie turistica. In acelasi timp, pregatea niste taloane pentru o tombola ce se desfasura prin unitatile turistice, urmand ca seara sa mearga la partia Clabucet pentru alte activitati. Pentru mine, acest tanar este un exemplu de cum trebuie facut turismul in fiecare oras.

Predealul fiind plin de oameni si masini, initial am zis sa urmam un traseu turistic care pleaca de la piata si ajunge prin padure la Valea Rasnoavei, langa fosta cabana Fraga si de acolo sa urmam direct drumul spre muntele Diham. Dar noaptea trecuta, mancarea etc, nu se potrivea si am urmat „sanatos” soseaua 🙂 La 11:30 plecam din Busteni, coboram in Predeal peste vreo 12 minute, dupa care am iesit in centru.

Trecem pe langa noul hotel Carmen, amenajat la superlativ, una dintre unitatile turistice de renume ale Predealului, ce are un frumos istoric, regasit si in cartea „100 de pasi in timp…”. De fapt, si cartea „Predealul, prin ochii tai…” are un capitol referitor la acest hotel: „Intalnirea cu Carmen; cu hotelul Carmen”… pentru ca aceste carti scot din trecut ceea ce nu se mai stie.

Urmam DN 73A Predeal-Rasnov, trecem de cimitirul eroilor, unitatea militara, sanatoriul de nevroze, vile, paduri inghetate…

dscf7843Peste ei s-a ridicat Romania Mare.

dscf7847

dscf7848Pe Valea Rasnoavei

dscf7850

dscf7852Departe, releul de pe muntele Costila

dscf7854

dscf7855Pe la ora 13 paraseam soseaua si intram pe drumul ce urca prin padurile Dihamului.

dscf7857Drumul era curatat foarte bine.

dscf7859In prima poienita ni se infatiseaza Bucegii nordici in splendoarea lor. Ceva mai incolo se vedeau Piatra Craiului si un colt din Fagarasi.

dscf7865

dscf7867Coltul Fagarasilor mi-a amintit de excursia din 2016 la chilia parintelui Arsenie Boca, cu un alt tanar exemplu pentru societatea noastra, Madalin Focsa de la Centrul National de Informare si Promovare Turistica din Breaza (Prahova). In multe locuri din tara aceasta, avem oameni capabili, ramane o enigma genetica despre cum ajung opusurile acestora in tot felul de functii 🙂

dscf7863Stanca aflata nu departe de fosta cabana Belvedere, cabana demolata in totalitate.

dscf7868

dscf7869Pe acolo trebuia sa ajungem.

dscf7871In departare zona Zarnestiului… pe acolo este si rezervatia de ursi.

dscf7872Pe langa cabana Steaua (Forban). Ne-am intalnit pe acest traseu cu cateva sute de turisti.

dscf7874Sorcova

dscf7876

dscf7879„Fratele” Bucsoiu – cum ii zice Razvan, prietenul de alergari montane 🙂

dscf7881„Privind” cu aparatul peste Muchia Cheii-Posatavaru, vedem statii de telegondole, telescaune si sediul Salvamont.

dscf7884Piatra Craiului

dscf7886

dscf7887

dscf7893Cabana Steaua, Postavarul la stanga si Piatra Mare la dreapta

dscf7894Si acolo era de mers, in masivul Piatra Mare. Am fi surprins Predealul in haine albe… dar pentru asta trebuie plecat cu trenul de ora 6, ca sa faci poze bune si sa ai pozele in spate. Jumatate de an, am urmarit un astfel de moment, pentru poza de pe spatele cartii cu Predealul. Anul trecut pe 1.01.2016 eram pe acel munte…

dscf7898La urmatoarea excursie prin astfel de locuri, am sa plec de dimineata, cu doua termosuri, unul de ceai si altul de cafea, prajituri si un scaun pliant. Am vazut unul folosit la pescuit. Dar bine, nu singur, ca nu e fain singur, adica eu nu am cum sa ma bucur singur de peisaje. Altii pot, mie nu mi-a iesit niciodata. Un peisaj superb face nota discordanta cu un singur personaj. Adica nu poate fi o bucurie a unuia. Eu ma vad pe scaun alaturi de altii ca mine, sporovaind, facand poze, privind in toate directiile si cand ne saturam iar mai departe… iar pus scaunele 🙂 Trebuie sa cumpar 2-3 scaune…

dscf7899Muntele Bucsoiu

dscf7901Crampei de rai

dscf7904Hop si eu, sa iau putin din magia locului 😉

dscf7915

dscf7920Crucea de pe Caraiman

dscf7923Pereche in haine de iarna

dscf7924

dscf7925Ii inteleg pe astia cu snowmobile 🙂

dscf7927Un alt loc de asezat scaunul 🙂

dscf7933

dscf7935Cabana Diham Phoenix, pe un picior de plai

dscf7936

dscf7938

dscf7944Batrana stana pe care o pozez an de an, de mai multe ori, in diferite perioade. De aici, incepe coborarea spre Busteni, spre cabana Gura Diham.

dscf7952Rulotistii au venit sa petreaca Anul Nou in vechile locuri unde stau si primavara, pe Valea Cerbului. Imi place ca sunt consecventi.

dscf7954Pe la ora 15 eram prin Valea Cerbului admirand si saniile localnicilor trase de cai. Pe la ora 16 ajungeam acasa. Cu siguranta cine merge azi pe acolo, are parte de aceleasi peisaje… pentru ca ziua de ieri seamana perfect cu cea de azi 🙂

Ipoteza din lansarea unei carti si imagini de pe Prahova

Trebuia sa mai revin cu poze de la un eveniment intamplat la Busteni, o lansare de carte despre Monumentul Eroilor de pe muntele Caraiman. Vorbisem intr-un articol anterior ca urma acest eveniment. Stau acum si ma gandesc, oare cand a fost ultima lansare de carte de pana acum la Busteni, si nu imi dau seama. Cred ca in acest an aceasta a fost singura lansare… sau oricum, cea mai serioasa din acest an 🙂

Aceasta carte reprezinta munca unui domn atras de aceasta Cruce, documentandu-se in acest sens cativa ani. Cartea parca are vreo 200 de pagini, este structurata in 3 capitole… merita apreciat efortul autorului care a staruit sa caute in diverse locatii tot felul de informatii despre acest monument. Mi-a placut ca nu a avut aere de scriitor, de importanta 🙂 Omul, atat cat a putut a incercat sa vina cu ceva inedit. Nu a scris o carte dupa alte carti, cum poate face cam oricine. A venit cu niste informatii noi, cate a gasit. Acum depinde ce este noul pentru fiecare!

Pe la finalul cartii, autorul realizeaza un interviu cu d-l Alexandru Bartoc, un alt neobosit luptator pentru restaurarea Crucii si punerea acesteia in valoare. Eu cunosc trei astfel de persoane care au un atasament profund de acest monument: autorul, d-l Bartoc si city-managerul orasului Busteni, d-l Marian Ilie. Mai sunt si altii evident, dar mie mi s-a parut ca oamenii acestia chiar sunt dedicati trup si suflet monumentului.

Revin la interviul de care vorbeam si citesc stupefiat unul din motivele pentru care proiectul de restaurare a Crucii cu banii norvegieni nu s-a realizat. Stiti care este? Traseul unui aviz!

Ministrul UDMR, Kelemen Hunor a semnat acel aviz. Ei bine, acel aviz nu a mai ajuns mai jos sau mai sus cu cateva etaje, oricum vorbim de aceeasi cladire, la biroul care trebuia. Deci acesta semneaza avizul si avizul nu mai ajunge la dosar. Pai nu trebuie cineva sa-si puna niste intrebari? Nu cumva udmr-istul nu a dorit reabilitarea unui monument ridicat in memoria ostasilor care au facut Romania Mare?

Adica facuta o reclamatie, ceva, chiar daca este tardiv, poate cerceteaza cineva. Poate ministrul i-a zis unui functionar, baga si tu avizul asta pe undeva, uita de el. Poate ar trebui sa puna cineva niste intrebari. Sa ne mai gandim, zic! 😉

dscf5196

dscf5199Reprezentantul Primariei Busteni, city-managerul

dscf5203Prezentatorul

dscf5212Autorul

dscf5215D-l Bartoc

dscf5222Un inginer pensionat din Breaza, un om de o valoare mai rar intalnita, un specialist in constructii metalice.

Bun… si acum niste poze, unele mai bune, altele prin ploaie si ceata:

dscf5365

dscf5394Apa a facut un jgheab prin stanca aceasta

dscf5400Ce mai… e toamna! La frigul care a fost zilele acestea, doar a nins pe Bucegi, pe la Omu, Cruce, Babele… simti imediat gradele. La Predeal, frig tare, la Busteni mai putin frig, la Comarnic… e bine 🙂

dscf5404Alt unghi

dscf5407

Stai, cum era? „Templu” sau „aspect de templu”. Oricum in fata unei asemenea maretii merge cam orice! 🙂

Traseul turistic: Satul Breaza (Fagaras) – Cetatea lui Negru Voda – fosta Cabana Urlea – Valea Pojorta – Schitul Ioan Botezatorul – Sat Breaza

Un traseu de cateva ore prin Tara Fagarasului…

Plecare din satul Breaza (com. Lisa), dupa ce inainte am trecut si pe la un schit… si la dus si la intors am trecut pe la acel schit, pentru ca ne-am imprietenit cu un calugar de acolo.

Mai intai ne-am oprit la biserica satului:

DSCF4267

DSCF4268Culorile s-au imprimat pe geam sau este o pictura pe sticla. Mai era una si abia se mai distingeau culorile.

DSCF4273

DSCF4289Cruci-monument in amintirea celor cazuti in razboaie, care nu au mai venit acasa.

DSCF4295Manastirea Breaza sau schitul Ioan Botezatorul ori schitul Negru Voda… aceeasi Marie. Se vede si indicatorul spre Cetatea Negru Voda.

DSCF4296In stanga se vede schitul, manastire va fi pe viitor.

Fara nicio problema, ba chiar am fost invitati sa o facem, am pozat toata biserica in interior… care are o multime de moaste de sfinti. Foarte rar vezi atatea:

DSCF4299

DSCF4303

DSCF4304

DSCF4308

DSCF4310

In opinia mea, denumirea de schitul Negru Voda este o eroare. De altfel, nu apare decat in mentiunile unora. In teren, nici calugarii nu-i spun asa si niciun indicator cu aceasta mentiune nu exista.

Si pe indicatorul din comuna Recea, scrie „Schitul Ioan Botezatorul – 10 km”.

Mai departe am urmat drumul de langa schit, si am facut la stanga pe un drumeag, iesind in spatele unei vile, aici:

DSCF4315Spre cetate nu se coboara ci se urca in dreapta

DSCF4316…pe o astfel de carare, marcata cu semn turistic, punctul rosu.

Dupa niste minute de urcus, ajungem la ruinele cetatii ascunse azi de padure:

DSCF4319

DSCF4331

DSCF4332

DSCF4338Ziduri

DSCF4358

DSCF4362

DSCF4367
Dupa o vreme buna prin aceste locuri incarcate de istorie, am pornit sa urcam si mai sus, pe traseul turistic ce ajunge la cabana Urlea, la fosta cabana.

DSCF4381

DSCF4388Se urca bine de tot 🙂

DSCF4391

DSCF4402

DSCF4403Biserica satului Breaza

DSCF4409Am ajuns la fosta cabana dupa 2 ore de la plecarea din cetate.

DSCF4413Aici am facut un popas de 20 minute

DSCF4414

DSCF4417

DSCF4419

DSCF4421Da, bun sfat!

DSCF4425Ne-am intors prin Valea Pojorta, am facut 2 ore

DSCF4426De acolo venisem, la coborare am fi facut o ora si jumatate sigur.

Daca mai urcam… mai aveam vreo 2 ore pana in Curmatura Zarnei.

DSCF4427Am coborat abrupt in dreapta

DSCF4430

DSCF4434

DSCF4438Superba

DSCF4440Spectacolul apei

DSCF4441

DSCF4444

DSCF4446Traseul mai urca, mai coboara, dar este paralel cu apa

DSCF4450Crucea fostului cabanier de la Urlea, Costica Dragomir. Probabil de cand a murit s-a stricat treaba cu cabana.

DSCF4453

DSCF4454Pod nou, pod vechi

DSCF4458Aluviuni… lemnoase

DSCF4459Bine, nu am mers pana in sat, am facut stanga prin niste poieni si am ajuns la schit. Schitul este la vreo 2 km distanta de sat.

DSCF4463Bisericuta schitului

DSCF4466Acolo este cetatea, unde este sageata rosie

DSCF4468Viitoarele chilii, spatii de cazare, staretie…

DSCF4470O cladire in paragina ne arata ca acolo a fost Muzeul Satului.

DSCF4471Inainte era comuna, acum este sat.

DSCF4472Case prin Breaza

DSCF4475

DSCF4480

La plecare ne uitam cam pe unde s-a desfasurat traseul nostru:

DSCF4481

DSCF4497O acvila observata din masina, pe un stalp pe marginea soselei…

Evenimente, peisaje si dileme

E vacanta, e vara… sunt tot felul de evenimente in Valea Prahovei si nu numai:

1

2

3

3b

Unii spun ca nu e legala perceperea unei taxe de vizitare la Pestera Ialomitei, obiectiv reabilitat in special cu fonduri europene. Trebuie intrebat Ministerul:

4Nu stiu cu taxa, mie nu prea imi ies calculele pana la suma totala. Parca restul sumelor nu dau valoarea totala.

5Pozati de un prieten in delta

6🙂

7O bijuterie… luata de pe undeva de pe Facebook

8Cam asa trec unii oameni de munte prin ape, la confluenta 😉 Poza de aici: http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2016/07/tura-cu-de-toate-valea-morarului-si.html

9D-l Silviu Manciulea surprinzand ultimele raze la Crucea de pe Caraiman

Tot legat de Caraiman, doua poze din Busteni:

10

11

Traseul turistic: Platoul Bucegi (intersectia auto Piatra Arsa-Babele) – Babele – Sfinxul – Cerdac – Vf. Omu – Vf. Bucura – Vf. Gavanu – Valea Ialomitei – Cascada Obarsiei – Padurea Cocora – DJ 713

Sa vedem cat mai multe, sa nu fie nici prea mult de mers, sa fie si vremea buna, sa mergem si cu masina… un traseu de genu’. Cam cum gandesc unele doamne 🙂

Pana la urma a ramas sa ne auzim dimineata devreme, sa ne uitam la vreme. Acum, sa ma bag un pic in seama… pai daca te iei mereu dupa vreme nu mai faci nimic. Citeam ca si Radu-UnBolovan a fost cu altii ca el, pasionati de foto, si au prins o vreme capricioasa, postase poze faine. La un moment dat intervenise unul care merge si el pe munte si-i trasese un pic de maneca, adica ei cand pleaca pe munte nu se uita si la meteo? Cam cum vine asta? 🙂 Ce oameni de munte sunt? :))

Eu zic ca daca stai mereu stresat de vreme faci un traseu propus din alte 5. La vreme te uiti cand ai de gand sa strabati trasee de creasta, sa ramai pe undeva cateva zile, nu cand te duci cateva ore si mai ai si masina prin apropiere. Iar vara pe munte, in afara de trasnet pe creasta nu prea vad alte pericole 🙂 In rest, daca ai tot ce-ti trebuie la tine, cunosti zona, aia este, pleci la drum. Acestea sunt reguli cand pleci cu alti oameni care au experienta montana, gen cei care participa la Marathon 7500, stiu sa se orienteze… cand pleci cu familie, copii, persoane mai putin experimentate te uiti si la vreme si la traseu, iei in calcul mai multe.

Plecam si noi, luni, pe la 8 dimineata, urcam pe Dichiu, trecem de cabana, ziua se anunta foarte buna… ajungem in spatele a doua masini, una de IF alta de OT. Primul il sicana pe cel de-al doilea, nu-l lasa sa-l depaseasca, si mergea fix pe mijlocul drumului. Noi la fel stateam dupa ei, asistand la spectacol. Niste claxoane dar degeaba, ca boul din fata era absent. Nu voia sa stea pe banda lui ci pe mijlocul drumului. Probabil mai studia si peisajul, il enerva si pe ala din spatele lui… Prindem insa un culoar si viteza pe langa ei, cu claxoane si cuvinte frumoase. Eu propusesem sa le dam niste suturi la Piatra Arsa acestor „tarani”. Bine, ramasesem asa, intr-o aripa, dupa duminica Rusaliilor.

La Piatra Arsa, din masina de IF coboara un nene la vreo 50 de ani, niste copii, o femeie, inca o baba, din masina de Olt niste pustani, fete si baieti, cam de liceu. Oricum astia ultimii, daca ascultau manele nu puteau fi la facultate. De cand e drumul asfaltat, oricine poate ajunge pe munte, adica e si rau si bine.

Ne luam rucsacii si pornim de la intersectia drumului auto spre Piatra Arsa cu cel de pamant spre Babele… spre inaltimile Bucegilor, spre Omu 🙂

DSCF0392Spre Babele, privind la stalpul de telecabina si la Cruce

DSCF0395Cu acoperis verde cabana Babele, mai la dreapta statia de telecabina, telecabina oprita in dreptul… releului Costila 🙂 Zic sa fac o poza cand „se ciocnesc”. Este o iluzie evident.

DSCF0400La Babele

DSCF0404George pe un petec de zapada, mai incolo era si mai multa…

DSCF0409Gentiene… superb amestecul de alb si albastru

DSCF0418Aproape de varful Omu

DSCF0421

DSCF0430Varful Bucura

DSCF0435Stanca de la Omu, statia meteo, cabana la adapostul stancii…

Am stat vreo ora la Omu, pe un vant cum rar am intalnit 🙂 Sufla vantul din toate directiile.

DSCF0444Predealul… hmmm!

DSCF0452Gandacel in catarare pe stanca de la Omu… voia sa ajunga in varf, mda 🙂

DSCF0459Pe varful Bucura… si aici un vant din povesti

DSCF0460

DSCF0462Echilibristica… din cauza vantului. Insa era foarte frumos varful inconjurat de flori. Bine, in folclorul unora vf. Bucura sau vf. Ocolit cum se mai numeste, mai inseamna ca orice vietate il ocoleste din cauza energiilor, ca nu creste nimic, basme din acestea. Se numeste varful Ocolit ca e mai simplu sa urmaresti curba de nivel decat sa urci pe el, de-a dreptul. Deci poteca ocoleste varful… si din acest motiv varful se numeste si Ocolit.

DSCF0466La varful Gavanu situat la o aruncatura de bat distanta de vf. Bucura

DSCF0473

DSCF0477„Chipul din Mecetul Turcesc”… poza pe cand coboram in Valea Ialomitei

DSCF0479

DSCF0480

DSCF0485Versant din muntele Doamnele

DSCF0486Pe aici se duce apa Ialomitei pentru a se pravali in renumita sa cascada… eu si Hogas ce ne mai tragem de sireturi cu astfel de exprimari 🙂

DSCF0487Pare un volum mic de apa, dar nu e chiar asa… e destul de adanca

DSCF0489

DSCF0490Inceputul caderii…

DSCF0494

DSCF0500

DSCF0501

DSCF0503

DSCF0505

Acum si cateva din pozele prietenilor… am stat vreo ora si jumatate pe la cascada. Nu mai era vant, era perfect… turisti urcau si coborau.

SONY DSCCu LucicaKONICA MINOLTA DIGITAL CAMERACu Cezar… impotriva vantului 🙂

SONY DSCDupa aproape 19 ani… din nou cu George la cascada Obarsiei Ialomitei. Ultima oara am fost amandoi cand eram la liceu… pe 21 iulie 1997. De regula, retin destule, unele zile se tin minte. Atunci urcasem pe valea Cerbului la Omu, coborasem pe valea Ialomitei, urcasem spre Piatra Arsa prin padurea Cocora, ne prinsese o ploaie zdravana, ne-am intalnit cu ursul mai sus de cascada Urlatoare…

Unii uita si cand este ziua de nastere a apropiatilor, nu tin minte nicio excursie, uita orice moment frumos… pentru ca sunt prinsi prea mult in realitate, inainte de orice le este foame, daca nu le da nimeni nimic, nu stiu cu cine sa voteze. Cu cine naiba sa votez daca nu mi-a dat nimeni nimic??? Cand auzi asa ceva, mai le dai dreptate si celor care spun ca ne meritam soarta. Mi se pare important sa marchezi, sa tii minte anumite zile, momente, sa ai un portofoliu sufletesc, adica o anumita sensibilitate, sa-ti pese un pic… Bine, nu ai ce sa ceri de la multi. Chiar ieri ii spuneam cuiva, ce avea liceul si i se parea ca are un handicap ca nu a urmat o facultate, ca bunul simt face cat zece facultati. Si, apoi, chiar era excelent vazuta la locul de munca si fara nu stiu ce facultate, din cauza acestui bun simt.

Stiu persoane sclipitoare, cu multa scoala, perfecte in domeniile care lucreaza… dar ca oameni sunt praf, sunt de o golanie, si de o nesimtire aidoma alora din cartiere rau-famate. Deci incap in anumiti oameni si multa scoala si multa nesimtire. Asta pentru ca invatand mecanic nu inteleg trairile din spate, exemplele, si raman niste roboti idioti, in stare doar de operatii matematice. Totul se invarte in jurul cifrelor, al sabloanelor, daca apare unul la tv care vorbeste mult si spune ceva care ei nu ar putea gandi, memoreaza repede ce spun aia si citeaza si ei, cand si cand, sa dea impresia ca sunt oameni cititi. Fac doar ce fac si altii, nu au identitate, originalitate, iar cand ajung in fata unor situatii de genul… a fi in sala unui concert simfonic, nu stiu cum sa se poarte, se apuca sa manance, fac ce nu trebuie. Pentru ca mai poti copia comportamente, gesturi, dar pana la urma cade cortina si se vede ca nu faci casa buna cu  bunul simt.

De aceea, merg doar cu persoane cu o anumita educatie, oameni dincolo de invelis, nu neaparat cu studii la Oxford 🙂 La Buzau am fost cu niste oameni minunati, pe traseul acesta la fel. Este important sa mergi cu oameni ca si tine, care nu iti vaneaza greselile, vorbele, pentru a le folosi apoi impotriva ta. Care ce spun, aia si gandesc! Oamenii educati au o anumita toleranta la ceilalti, vad altfel viata. Chiar se arata surprins un prieten, ca mai ramasesem cu niste accese de furie si el nu ma stia asa… am sucit-o un pic, ca nu avea rost sa-i zic ca am cunoscut pe cineva de cea mai ordinara nesimtire, fiindca m-as fi incurcat in injuraturi, ca nu e posibil asa ceva… sa constati ca ditamai geniul, ca stiu un astfel de om perfect din multe puncte de vedere, este ca om, ceva de cea mai joasa speta.

SONY DSCCascada Obarsiei

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERAPrin padurea Cocora, acolo unde mai multi molizi blocheaza poteca turistica. Ia sa dau un mesaj la Salvamont Dambovita, ca ar trebui eliberata poteca…

Prin padure… o caldura… iar cand am iesit in poteca de la golul alpin, din Plaiul lui Pacala era si mai si… Am ajuns la drumul asfaltat, in masina si asa s-a terminat excursia. Treaba este ca nu am vazut rododendron inflorit, pe Vanturis si Varful cu Dor, ca in alti ani. Ori l-au terminat ploile, ori nu a inflorit. Pe la cascada Obarsiei era inflorit.

Istoria trece ca timpul…

1Placa Misu Popp

2

3

4Mari actori

5

6

7

8

9Cruce…

10

11

12

13Omagiul unui general care alaturi de soldatii sai, a ales sa fuga in Imperiul Otoman dupa infrangerea revolutiei maghiare in 1849… si sa se converteasca la Islam. Si-a luat un nume de pasa.

14Ce a mai ramas din Fantana lui Davila – Sinaia

15Multa munca si tot atata atentie, dar a iesit perfect 🙂 Sau na, aproape perfect!